Eficienta Utilizarii Diagonalelor Kabat în Recuperarea Afecțiunilor Coafei Rotatorii Eficiența Utilizarii Diagonalelor Kabat In Recuperarea Afectiunilor Coafei Rotatorii

Cuprins

I. INTRODUCERE

1.1. Motivația alegerii temei

1.2. Scopul și obiectivele lucrării

2. UMĂRUL

2.1.1. Inervația umărului

2.1.2. Vascularizația articulației scapulo-humerale

2.1.3. Biomecanica articulației scapulo-humerale

2.2. Umărul dureros simplu

2.2.1. Umărul acut hiperalgic

2.2.2. Umărul mixt

2.2.3. Umăr blocat

2.2.4. Umărul pseudoparalitic

2.3. LEZIUNILE COAFEI MUȘCHILOR ROTATORI

2.3.1. Etipoatogenie

2.3.2. Clasificare

2.3.3. Cauzele apariției

2.3.4. Simptome

2.4. EXAMINARE

2.4.1. Bilanț articular

2.4.2. Bilanț muscular

2.4.3. Investigații

2.4.4. Tratament

2.4.5. Prognostic

2.5. STUDII INTERNAȚIONALE

2.6. RECUPERAREA AFECȚIUNILOR COAFEI MUȘCHILOR ROTATORI PRIN MIJLOACE KINETOTERAPEUTICE

2.6.1. Definirea mobilității

2.6.2. Definirea Tehnicilor de facilitare neuro-proprioceptivă

2.6.3. Inițierea Ritmică

2.6.4. Mișcare activă de Relaxare-Opunere

2.6.5 Tehnica Relaxare-Opunere

2.6.6. Tehnica Relaxare-Contracție

2.6.7. Mișcarea de Rotație Ritmică

2.6.8. Metoda Kabat

II. STUDIU PRIVIND RECUPERAREA AFECȚIUNILOR COAFEI ROTATORILOR PRIN MIJLOACE KINETOTERAPEUTICE

II.1.Introducere, ipoteza și scopul studiului

II.2.Material și metodă

II.3. Rezultate

II.4. Analiza și interpretarea datelor

II.5. Concluzii

II.6.Bibliografie

II.7.Anexe

I.INTRODUCERE

1.1 MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Motivația acestui studiu survine în urma incidenței foarte mari a populației cu privire la leziunile coafei mușchilor rotatori. Aproximativ 80 % din persoanele care manifestă această afecțiune avansează către Periartrita scapulo-humerală. La 20 % dintre bolnavi cauzele sunt de natură traumatică, 50 % durerile și impotența funcțională apar din cauza unor mișcări bruște și a unui efort spontan puternic ce lezează tendonul, iar la restul bolnavilor durerile survin fără o cauză evidentă.

Principalul motiv al alegerii acestei teme îl reprezintă adaptarea programului kinetic în recuperarea patologiei coafei rotatorilor prin utilizarea tehnicilor de facilitare neuromusculară, punând acentul pe lucrul interactiv dintre pacient și kinetoterapeut dar și personalizarea utilizării tehnicilor în funcție de evaluarea functională, având drept scop recuperarea cât mai precoce a pacientului, ameliorarea durererii și redorii articulare, restabilindu-i cât mai pe deplin capacitatea funcțională diminuată sau pierdută.

1.2 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Traumatismele apărute la nivelul umărului în general pot dezvolta un sindrom clinic dureros, asociat în permanență cu redoare articulară. Pe parcursul studiului, se urmăresc dobândirea informațiilor legate de suferința actuală a pacientului, punându-se accent pe debutul bolii și cauza declanșatoare a acesteia, dar în special pe programul de kinetoterapie aplicat pentru redobândirea mobilității, stabilității și a abilității funcționale ale umărului.

În viața cotidiană, mobilitatea și abilitatea umărului au un rol deosebit de important, deoarece acestea integrează persoana în mediul social, putând realiza mișcările ce contribuie la îngrijirea personală a acestuia. În cazul afecțiunilor survenite la nivelul articulației umărului activitățile de zi cu zi ale pacientului se constrâng, acesta nemaiputând să își faciliteze propriile nevoi.Alterarea capacității de a se alimenta, în principal se datorează incapacității individului de a se hrăni, incapacitatea de a prepara hrana și de a folosi tacâmurile cu membrul superior afectat, iar datorită factorilor biologici, precum a durerii și a oboselii instalate la nivelul umărului se modifică abilitatea și capacitatea pacientului de a se îmbrăca și dezbrăca.[32]

Scăderea gradului de independență are la bază:

– limitarea independenței individuale datorită modificărilor ce apar la nivelul articulațiilor, tendoanelor, mușchilor ce alterează moobilitatea unui segment de corp;

-în timpul activităților cotidiene obișnuite se observă instabilitatea;

-limitarea abilității și dificultății în a iniția și susține o mișcare care include membrul superior afectat.

Afecțiunea în sine modifică viața de zi cu zi a persoanelor, constatându-se un deficit de auto-îngrijire, aceștia întâmpinând greutăți în a-și satisface nevoia de igienă, de a se îmbrăca, dezbrăca, de a realiza activități casnice, de a se bucura de activitățile survenite în timpul zilei, sau a recreerii.

II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.UMĂRUL

Articulația scapulo-humerală este articulația de la nivelul umărului.Acesta reprezintă joncțiunea trunchiului cu membrele superioare.Umărul este foarte flexibil,asigurând mișcările de mare amplitudine a brațelor și le orientează în toate direcțiile,fiind constituit din câteva articulații combinate cu tendoane și mușchi,care permit o bună mobilitate a brațului.[29]

Umărul este alcătuit din trei oase:

Humerus: este osul lung al brațului,ce se termină prin tuberozitatea mare și tuberozitatea mică;

Scapula: este un os plat,triunghiular,situat în partea posterioară a umărului,partea superioară a scapulei fiind formată din acromion;

Clavicula: este un os lung, care leagă scapula de stern.

Articulația umărului cuprinde ligamente mici și mai puține, astfel încat un rol important în menținerea stabilității umărului îl are coafa mușchilor rotatori. Datorită construcției articulațiilor ,umărul este mult mai vulnerabil la diferite afecțiuni în comparație cu alte articulații.Coafa rotatorilor este alcătuită din patru mușchi ce sunt poziționați împrejurul articulației, menținând stabilitatea dinamica a umărului: supraspinos, infraspinos, rotund mic și subscapular. Mușchiul subscapular exercită o acțiune de compresie la nivelul capului humeral, iar în anumite poziții, o mișcare de rotație internă, pe când mușchiul infraspinos și rotund mic, realizează rotația externă a brațului.[10]

Microscopic, toate tendoanele coafei mușchilor rotatori, se contopesc formând o banda continuă.Din cauza acestei structuri,riscul de ruptură este egal pentru toți cei patru mușchi din structura coafei rotatorilor.

Bursa sau țesutul conjunctiv care delimitează o cavitate închisă este cea care facilitează mișcarea umărului prin intermediul mușchilor rotatori.[1]

2.1.1 INERVAȚIA UMĂRULUI:

Toate aceste componente sunt inervate de mai mulți nervi proveniți din plexul brahial.Printre aceștia sunt nervul axilar,care inervează mușchiul deltoid;nervul suprascapular care inervează mușchii supraspinoși și subspinoși; și nervul musculocutanat care inervează mușchiul biceps lung.[35]

2.1.2VASCULARIZAȚIA ARTICULAȚIEI SCAPULO-HUMERALE:

Arterele provin din arterele circumflexe humerale,și artera suprascapulară.O parte a mobilității umărului este datorată celor doua mici articulații:

Articulația sterno-claviculară:care este situată între claviculă și stern și este în permanență mobilă;

Articulația acromio-claviculară:reunește acromionul și clavicula permitând claviculei să realizeze mișcări de rotire de anumite grade,dinspre anterior catre posterior.

Umărul are de asemenea două spații de alunecare fară cartilaj,iar funcționarea lor este indispensabilă:

Ariculația scapulo-toracică:este formată din țesut adipos celular și permite scapulei să alunece pe cavitatea toracică,astfel încat asigură o poziționare bună a glenei față de capul humeral;

Bursa subacromială:este o bursă foarte fină,ce conține o mică cantitate de țesut sinovial,care se află între claviculă și acromion în partea superioară și osul humerus în partea inferioară.

Rolul lor este de a facilita alunecarea între coiful rotatorilor și partea superioară a umărului.[35]

2.1.3 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI SCAPULO-HUMERALE

Articulația scapulo-humerală, este una dintre cele mai mobile articulații, având trei grade de libertate.Aceasta funcționează în strânsă legatură cu articulațiile centurii scapulare mărind astfel amplitudinea de mișcare a membrului superior față de trunchi.

Mișcarea de abducție sau de îndepărtare a brațului cuprinde cele două extremități ale humerusului ce își modifică deplasarea în sens invers.Extremitatea inferioară urcă,iar cea superioară coboară, mișcarea făcându-se până ce marea tuberozitate se lovește de marginea superioară a buretelui glenoidian.Mușchii abductori ai umărului sunt: deltoidul, supraspinosul și lunga porțiune a bicepsului brahial.

Mișcarea de adducție reprezintă inversul celei de abducție, fiind controlată tot de mușchii abductori, care prin contracție izometrică dirijează apropierea membrelor superioare de trunchi. Mușchii adductori sunt:pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic, subscapular, coracobrahial, biceps brahial, triceps brahial.[14]

Mișcările de anteducție și retroducție se realizează prin bascularea capului humeral înapoi în anteducție și înainte în retroducție, în schimb ce extremitatea inferioară a humerusului se deplasează în sens invers. Mușchii ce intervin în anteducție sunt: pectoralul mare, deltoidul, coraco-brahialul; iar mușchii ce realizează retroducția sunt: deltoidul, marele dorsal. În jurul axului longitudinal ce trece prin capul humeral se realizează mișcările de rotație internă și externă. Prin rotația internă capul humeral alunecă dinspre înainte spre înapoi pe cavitatea glenoidă,iar prin cea externă se deplasează dinapoi spre înainte pe cavitatea glenoidă.[24]

Important de cunoscut sunt gradele fiziologice de mobilitate a articulațiilor,deoarece orice deviere de la normal duce cu sine o anumită suspiciune ce ne trimite cu gândul asupra unei afecțiuni, care în majoritatea cazurilor este confirmată.

Mișcările fiziologice ale umărului sunt prezentate în următorul tabel:

În 80% din cazuri, leziunile coafei mușchilor rotatori duc adesea la sindromul clinic dureros, numit Periartrita scapulo-humerala ce cuprinde inflamația țesuturilor din jurul unei articulații și durerea, ce cauzează afecțiuni degenerative, nervoase și inflamatorii, principalele afectate fiind tendoanele articulației umărului.

Periartrita scapulo-humerală evoluează în pusee dureroase, determinând impotență funcțională în faza acută și tendință spre anchiloză parțială. [21]

Clinic, P.S.H-ul cuprinde 5 forme :

Umărul dureros simplu;

Umprul acut hiperalgic;

Umărul mixt;

Umărul blocat;

Umărul pseudoparalitic;

2.3.1 Umărul dureros simplu

Apare datorită bursitei, tendinitei,sau tensiosinovitei, putând avea un stadiu acut care evoluează spre subacut, un stadiu terminal și un stadiu de vindecare. În stadiul acut este necesară imobilizarea în poziție de repaus cu scopul de a detensiona și relaxa tendonul afectat. Poziția presupune brațul la 35-45° în abducție, cu o pernă introdusă sub axilă susținut de o eșarfă. Se realizează contracții izometrice în membrul superior afectat,cu rezistență opusă de mâinile kinetoterapeutului care face priză distală pe antebraț, și îi va cere pacientului contracția diverșilor mușchi ai umărului. Datorită durerilor apărute, pacientul va avea tendința de a păstra umărul în poziție antalgică. Pentru ameliorarea acestora se recomandă aplicarea tehnicilor de relaxare bazate pe izometrie: tehnica relaxare-opunere și tehnica de stabilizare ritmică. Stadiul subacut permite începerea mobilizării prin mișcări pasive, pasivo-active și active.În Periartrita scapulo-humerală, cu afecțiuni ale coafei rotatorii cele mai afectate sunt mișcările de flexie, abducție și rotație externă, mișcări ce fac parte din Diagonalele Kabat.[2]

2.3.2 Umărul acut hiperalgic

Apariția unei tendinite calcifiante în puseu inflamator sau migrarea elementelor calcifiate în bursa subacromiodeltoidiană conduc către umărul hiperalgic.În stadiul acesta este necesară imobilizarea absolută a brațului, în abducție la 70°și ușoară flexie. După ameliorarea fenomenelor algice și a procesului inflamator kinetoterapeutul va analiza suportabilitatea începerii mobilizărilor, cu inițierea unui program de recuperare. [33]

2.3.3 Umărul mixt

Acesta apare prin combinarea umărului dureros simplu cu limitarea mișcării prin contractură musculară antalgică în rotatori, flexori sau abductorii umărului.În umărul mixt, limitarea mișcării nu se datorează doar durerii, ci este prezentă și o redoare care nu dispare sub anestezie locală. Protocolul de recuperare și refacere a deficitului de mobilitate, va avea la bază cele două structuri:

-contractile(mușchii);

-necontractile(capsule articulare,ligamente,tendoane).

Recuperarea mobilității prin abordarea structurilor contractile presupune:

-mobilizarea prin schema D1F cu rezistență opusă progresiv;

-aplicarea tehnicii hold-relax la limita mișcării;

-avansarea mișcărilor prin aplicarea tehnicii de stabilizare ritmică;

-mobilizări pe schema D2F,după ce D1F poate fi executată pe toată amplitudinea de mișcare;

-promovarea mișcărilor prin aplicarea tehnicii relaxare-contracție doar în momentul când durerile au dispărut. [34]

2.3.4 Umărul blocat

„Umărul înghețat”apare datorită capsulitei retractile și se caracterizează prin limitarea mobilității umărului. În general durerea apare la instalarea umărului blocat fiind persistentă și având o intensitate scăzută. Deoarece umărul blocat are o evoluție îndelungată, exercițiile de recuperare trebuiesc alcătuite astfel încât pacientul să le poată executa la domiciliu, controlul kinetoterapeutului facându-se la interval de 2-3 săptămâni.

Programul de recuperare începe defapt prin posturarea corectă a umărului inflamat în abductie-rotație externă-flexie, includerea exercițiilor ce utilizează diverse instalații cu scripeți, exercițiile ce folosesc greutatea propriului corp pentru a nu forța întinderea structurilor periarticulare. [15]

2.3.5 Umărul pseudoparalitic

Umărul pseudoparalitic se poate semnala după un traumatism, sau pe un fond degenerativ, datorită rupturii de diverse grade a manșonului rotatorilor. În funcție de gradul de ruptură a tendonului cât și de prezența durerii, sunt cunoscute 2 tipuri de reuperare funcțională:

Recuperarea fără atelă se utilizează atunci când ruptura este parțială iar durerile sunt intense, observându-se totuși o ușoară mobilitate articulară;

Recuperarea pe atelă în poziție înaltă a brațului se utilizează în cazuri severe, cu rupturi totale ce aduc cu sine dureri mari și impotență funcțională semnificativă. [33]

2.2.1 LEZIUNILE COAFEI MUȘCHILOR ROTATORI

Una dintre cele mai comune cauze ale durerii de umăr o presupune lezarea coafei rotatorilor și inflamația. Ruperea coafei mușchilor rotatori se realizează ca urmare a unui traumatism sau a unui accident. Adesea, la persoanele înaintate în vârstă sunt generate de sindromul de Impingement. Când unul sau mai multe tendoane ale coafei rotatorilor sunt lezate, acestea nu mai sunt atașate de capul humeral. Majoritatea rupturilor se întâlnesc la nivelului tendonului sau chiar a mușchiului supraspinos. În multe cazuri, această lezare a tendoanelor începe printr-o uzură, iar pe masură ce aceasta progresează se poate rupe complet, de cele mai multe ori prin ridicarea unui obiect greu.

Există două tipuri de rupturi:

Ruptura parțială: care distruge țesutul moale,dar nu complet;

Ruptura în toată grosimea,sau ruptura completă [38]

2.2.2 ETIOPATOGENIE

Multe teorii au fost propuse pentru a se explica etiologia lezării coafei rotatorilor și au fost clasificate în mod tradițional în extrinsec și intrinsec.

Din punct de vedere istoric,în anul 1922,Mayer a sugerat ca ruptura tendoanelor și a capsulelor poate fi efectul secundar al frecarii marii tuberozități pe acromion.

Această teorie a fost pusă în contradicție cu cea propusă de Lindblom în 1939,în care se considera că lezarea este cauzată de tensiunea din fasciculele tendonului.

Dupa acestea, Codman a remarcat contribuția traumei în afectarea și ruperea tendonului,iar în anul 1972,Neer a descris teoria Sindromului de Impingement.[10]

Teoria Sindormului de Impingement descrisă de Neer este cel mai bine cunoscut factor patologic extrinsec în ruperea coafei rotatorilor.Trei tipuri distincte au fost descrise de catre Bigliani,în scopul sprijinirii teoriei lui Neer:

Tipul 1 sau acromion plat;

Tipul 2 sau curbură;

Tipul 3 sau acromion dependent.

Ultimul tip poate fi asociat cu distrugerea coafei mușchilor rotatori în 70% din cazuri.

FACTORI EXTRINSECI

Teoria extrinsecă ne relatează faptul că tendonul mușchiului supraspinos este comprimat între acromion,ligamentul coracoacromial și capul humeral.În realitate,este foarte probabil ca apariția leziunilor coafei rotatorilor să fie drept urmare a combinației dintre două teorii: degenerare legată de vârstă și microtraume repetate.Drept urmare,patologia coafei rotatorilor este adesea vazută ca un continuum între impingementul subacromial și ruperea rotatorilor.[6]

Orice proces care împiedică vindecarea țesutului,coincide cu boala coafei rotatorilor. Galatz, a demonstrat că nicotina are un efect dăunator asupra vindecării tendonului,iar fumătorii, sunt mult mai puțin probabil să răspundă favorabil după operația coafei mușchilor rotatori,decât cei care sunt nefumători.În alți factori de risc se încadrează și Diabetul,pacienții având o gamă limitată de mișcare a umărului,precum și o rată mult mai mare de complicații și infecții în cadrul operației deschise,cât și celei artoscopice a coafei rotatorilor. Printre aceștia se mai înumără leziunile traumatice și degenerarea legată de vârstă.În prezent,rupturile coafei mușchilor rotatori sunt considerate multifuncționale în etiologie,iar contribuțiile relative ai acestor factori răman a fi stabilite. [28]

FACTORI INTRINSECI

Datele recente, sugerează că cele mai multe dintre rupturile coafei rotatorilor sunt cauzate de degenerarea intrinsecă primară.Câteva investigații anatomice și chirurgicale cu secțiuni histologice,au fost efectuate pentru a clarifica patogeneza. Codman relatează teoria conform căreia leziunile coafei mușchilor rotatori sunt determinate de degenerarea intrinsecă a tendonului,în special în zona de hipovascularizație.

Aceasta este situată la 1 cm de inserția mușchiului supraspinos pe capul humeral și este o zona vulnerabilă datorată aportului sangvin sărac,ce afectează caracteristicile de vindecare.[6]

2.2.3 CLASIFICARE

Lezarea apare cel mai frecvent la nivelul brațului dominant,fiind cel mai des diagnosticat la persoanele a căror muncă presupune ridicarea și susținerea repetată a brațului peste 30 de grade față de linia orizontală.Aceste mișcări repetitive irită mușchii și tendoanele, iar în același timp crește nivelul de frecare între porțiunea superioară a scapulei,acromionul și coafa rotatorilor,fenomen cunoscut sub denumirea de sindrom de Impingement.

Există trei afecțiuni comune care pot produce afectarea coafei mușchilor rotatori:

Tendinita coifului rotator;

Sindromul de Impingement;

Ruperea coafei mușchilor rotatori.[38]

Cauzele apariției tendinitei la nivelul coifului rotator,sunt date de iritații și inflamații ale tendoanelor mușchilor și tind sa aibă un debut acut,cu o simptomatologie dureroasă,dată de mișcarea brațului deasupra nivelului umărului,afectând ADL-urile. Sindromul de Impingement,se formează datorită tendonului coifului rotator,care rămane prins în spațiul subacromial.

Acesta este împărțit în trei grade de severitate:

Stadiul 1: este caracterizat de edem și sângerare,fiind frecvent cauzat de suprasolicitare,si este cel mai întâlnit la persoanele cu vârsta mai mica de 25 de ani;

Stadiul 2:apare inflamația tendoanelor și țesutul cicatricial (fibroza) și se regăsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25-40 de ani;

Stadiul 3:presupune ruptura de mușchi sau tendon,aceasta reprezentând stadiul final pentru o evoluție îndelungată.Se întâlnesc la persoane vârstnice peste 50 de ani;

Durerea tinde să fie cronică și este mult mai resimțită în timpul activităților,atunci cand brațul este ridicat deasupra capului. [13]

2.2.4 CAUZELE APARIȚIEI

La tineri, Sindromul coafei rotatorilor, apare cel mai frecvent datorită unui traumatism, datorită suprasolicitării, a unei instabilități a umărului, ori a unui dezechilibru muscular.

Instabilitate datorită unui traumatism

Hiperelasticitate;

Ridicarea unui obiect care este prea greu peste nivelul umărului poate tensiona sau rupe tendoanele ori mușchii;

Stres repetitiv- mișcări repetate ale brațului deasupra capului, sau în plan orizontal pot duce la inflamație și la o eventuală rupere;

La persoanele vârstnice principala cauză este uzura cronică și degenerarea care pot duce la rupturi. [18]

2.2.5 SIMPTOME

Cel mai întâlnit simptom în cadrul unei rupturi a coafei mușchilor rotatori îl reprezintă durerea, ce tinde să fie în partea din față și cea exterioară a umărului.

Durere la repaus și în timpul nopții,în special la așezarea pe umărul afectat;

Durere la ridicarea și coborârea brațului,sau la afectuarea anumitor mișcări;

Slăbire la ridicarea și rotirea brațului;

Senzație de crepitație și cracmente la mișcările umărului în anumite poziții;

Tumefacție locală;

Parestezii;

Furnicături;

Scăderea forței musculare;

Limitarea amplitudinii de mișcare a umărului. [16]

2.4.1 EXAMINARE

Examinarea se începe prin realizarea anamnezei,ce trebuie să cuprindă istoricul medical complet,insistându-se asupra locului profesional al pacientului,și asupra activităților desfașurate. Examiarea clinică a umărului începe cu inspecția regiunii în cauză pentru a observa eventuale deformări,cicatrici, edeme și scăderea masei musculare.Urmatoarea inspectată este articulația umărului,și toate grupele musculare din zona respectivă, ce sunt palpate pentru a localiza durerea.Amplitudinea de mișcare pasivă și activă va fi determinată prin rotirea brațului pacientului în diferite planuri, înregistrând orice diminuare a mișcării și orice durere care apare în timpul efectuării exercițiului.Determinarea forței musculare și examinarea neurologică sunt pași obligatorii ai examenului clinic.Un examen complet,se încheie cu examinarea coloanei cervicale,a membrelor superioare si a celor doi umeri. [28]

2.4.2BILANȚ ARTICULAR :

Flexia umărului:

Definirea mișcării: mișcare anterioară a brațului în plan sagital. Valoarea normală este de: 180°

Poziția inițială: pacientul se află în șezând/ortostatism, cu membrul care trebuie testat în poziție anatomică.

Poziția finală: pacientul în șezând sau ortostatism ajunge cu brațul pe lângă ureche.

Extensia umărului:

Definirea mișcării: mișcarea posterioară a brațului în plan sagital. Valoarea normală este de: 45°activ și 90° pasiv.

Poziția inițială: pacientul este poziționat în șezând, ortostatism, sau decubit ventral, cu membrul care umrează a fi testat în poziție anatomică.

Poziția finală: pacientul în șezând sau ortostatism își deplasează brațul spre înapoi, până la limita mișcării.

Abducția umărului:

Definirea mișcării: mișcarea de depărtare a brațului de corp. Valoarea normală: 180°

Poziția inițială: pacientul în șezând cu membrul superior de testat în poziție anatomică.

Poziția finală: pacientul în șezând, brațul ajunge în unghi de 90° față de trunchi.

Adducția umărului:

Definirea mișcării: mișcarea de revenire din abducție, apropierea brațului de corp, revenirea la poziția 0.

Poziția inițială: pacientul în șezând, brațul în unghi de 90° față de trunchi.

Poziția finală: subiectul în șezând, aduce brațul pe lângă corp.

Rotația externă a umărului:

Definirea mișcării: mișcarea se realizează în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului humeral. Valoarea normală: 80-90°

Poziția inițială: pacientul se află în șezut, brațul pe lângă corp, cotul flectat la 90° cu antebrațul în supinație.

Poziția finală: pacientul în șezut cu brațul lipit de corp iar antebrațul execută o mișcare de cerc spre lateral.

Rotația internă a umărului:

Definirea mișcării: mișcarea se realizează în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului humeral. Valoarea normală se situează în jurul valorii de: 80-90°.

Poziția inițială: pacientul este poziționat în decubit ventral cu brațul în abducție la 90°, cotul flectat la 90°, cu antebrațul în pronație, atârnă în afara mesei perpendicular pe sol.

Poziția finală: pacientul în decubit ventral, antebrațul se deplasează caudal. [33]

2.4.3 BILANȚUL MUSCULAR:

Metoda Loveft și Metoda Kendall de cotare pentru testul muscular manual:

[35]

2.4.4 INVESTIGAȚII

În prezent,există mai multe metode de investigații:

Radiografiile- trebuiesc făcute la toți pacienții care prezintă dureri de umăr, cu scopul de a evalua orice apariție a bolilor de oase sau de articulații, și pentru observarea depunerilor de calciu în articulație;

RMN-ul- detectează un spectru larg de afecțiuni, începând cu degenerarea până la ruptura totală sau parțială;

Ultrasonografia- această metoda ilustrează diagnosticul în caz de ruptură medie sau alte boli ale coafei;

Artrografia- se realizează prin injectarea unei substanțe de contrast la nivelul articulației umărului, urmată apoi de realizarea unei radiografii. Dispersia substanței în spațiul subacromial sau subdeltoidian indică o ruptură totală a coafei mușchilor rotatori. [6]

2.4.5 TRATAMENT

Pentru a pune în aplicare un plan de tratament eficient, e țin cont de mai mulți factori precum:cauzele afecțiunii,vârsta,activitatea practicată de pacient și condiția sa de sănătate.Mulți pacienți pot recupera această afecțiune prin intermediul exercițiilor terapeutice,care îmbunătățesc flexibilitatea și cresc forța musculară.Majoritatea persoanelor cu probleme la nivelul umărului, respectiv a coafei rotatorilor se pot recupera cu succes printr-o combinație de odihnă,calmante,antiinflamatoare,fizioterapie și kinetoterapie,hidroterapie și hidrokinetoterapie.

In cadrul fizioterapiei se poate indica:

Imersia în apă caldă:

-baie simplă caldă;

-baia de plante cu efect relaxant și antialgic;

-baia cu sare cu efect antiinflamator sau favorizant al mobilizării și antialgic;

Crioterapia- se efectuează utilizând gheață aplicată local,masajul cu gheață,sau imersia în apă cu gheață pentru 25-30 de minute poate reduce spasticitatea pentru 2-3 ore,timp în care se poate desfășura kinetoterapia de mobilizarea articulară. [22]

Electroterapie analgetică și decontracturantă

Din procedurile de electroterapie sunt foarte utile în această boală curenții diadinamici,curentul galvanic asociat, ionoterapia medicamentoasa, băi galvanice bicelulare,ultraviolete în doză mică. Tot din electroterapie mai folosim:

 -băi de lumină parțială10-15 minute;

-diatermia cu unde scurte în doze medii;

-ultrasunete;

-curentul galvanic [22]

Kinetoterapia de recuperare reprezintă secțiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală și urmărește prin intermediul unor programe de exerciții fizice refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului funcțional și realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională.

Obiectivele generale ale kinetoterapiei:

Relaxarea

Corectarea posturii și aliniamentului corporal

Creșterea mobilității articulare

Creșterea forței musculare

Creșterea rezistenței musculare

Creșterea coordonării, controlului și echilibrului

Corectarea deficitului respirator

Antrenamentul la efort

Reeducarea sensibilității [22]

Kinetoterapia se încadrează pe primul loc,deoarece pe lângă recuperarea funcționalității umărului, este importantă combaterea recurenței.

-exerciții pentru mobilizarea întregului umăr;

-exerciții dinamice pe coloana vertebrală cervicală pentru mobilizare;

-izometrie pentru tonifierea musculaturii;

-exerciții de flexie și extensie a cotului;

-exerciții de pronație și supinație a antebrațului;

-exerciții de flexie, extensie, lateralitate, cirucumducții ale mâinii;

-exerciții auto-pasive la scripete;

-exerciții active de creștere a mobilității;

-exerciții de coordonare;

-exerciții de relaxare a membrului superior și a cefei;

-exerciții de izometrie pentru mușchiul deltoid; [23]

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală presupune reatașarea tendonului lezat la capul humeral prin microșuruburi. Tendonul va fi reparat și recusut iar apoi va fi reancorat pe osul de pe care s-a desprins.[6]

Ergoterapia sau Terapia Ocupațională

Reprezintă modalitatea de recuperare a coordonării și mobilității punând accent pe continuarea exercițiilor de kinetoterapie pentru mobilizarea articulară și tonifierea musculară. Această terapie urmărește ca prin muncă sau printr-o serie de activități complexe ce atrag atenția și rabdarea pacientului sa își recapete și sa își mărească performanțele, facilitându-i învățarea sarcinilor și a mecanismelor compensatoare pentru adaptarea socială.Tehnicile terapiei ocupaționale necesare recuperării sunt:

-Tehnici de adaptare privind practicarea activităților cotidiene în locuniță;

-Tehnici ocupaționale- realizarea unor meserii sau a unor activități de divertisment precum:ceramică, cusut, împletituri, gravură;

-Tehnici de expresie: desen, pictură. [3]

2.4.6 PROGNOSTIC

Recuperarea are la bază și este influențată de vârsta pacientului, domeniul în care acesta lucrează și de stadiul afecțiunii coafei rotatorilor. În cadrul persoanelor a căror leziune se datorează mișcărilor repetitive de ridicare a brațului, prin respectarea în întregime a programului de kinetoterapie și încetarea executării acestor mișcări, recuperarea poate fi completă. Rata de succes în cazul tratamentului conservator este cuprinsă între 33%-90%, dar in cazul pacienților vârstnici există o perioadă mult mai lungă de recuperare.În cazul pacienților care continuă să execute mișcările ce au inițiat apariția bolii, recurențele sunt frecvente chiar daca tratamentul de recuperare a fost aplicat corespunzător. Reușita tratamentului chirurgical are la bază dorința si abilitatea pacientului de a efectua programul recuperator postoperator și de a contiuna exercițiile prescrise și la domiciliu. Îndeplinind aceste condiții, șsansele de reușită se situează în jurul valorii de 75%-90%. [3]

STUDII INTERNAȚIONALE

1. Studiu privind efectele metodelor de recuperare asupra durerii la pacienții cu afecțiuni ale coafei rotatorilor

La om, utilizarea excesivă a membrelor superioare poate provoca leziuni asupra umărului. Acest sindrom determină persoanele să se retragă din activitățile de la locul de muncă, de actvitățile cotidiene, dar mai ales de practicarea sportului. Tratamentul afecțiunilor coafei rotatorii poate fi chirurgical, sau conservativ prin fizioterapie și medicamente, acesta stabilindu-se în funcție de forma și evoluția sa, dar și de principalul scos de recuperare a pacientului și de revenire la starea sa de dinaintea afecțiunii.

În studiu au fost incluse 104 persoane de sex masculin și feminin cu vârste cuprinse între 45-65 de ani, diagosticați cu leziuni la nivelul coafei mușchilor rotatori, ce au efectuat 10 ședințe de kinetoterapie, de 5 ori pe săptămână, o dată pe zi, dar și 10 ședințe de kinetoterapie combinate cu terapia prin laser.

La începutul fiecărei ședințe, pacienții se încălzesc timp de 5 minute prin exerciții ce constau în flexia, extensia și abducția umărului. După încălzire, s-au efectuat exerciții pasive și active de flexie, 2 serii a câte 10 repetări.

Primele ședințe au constat în exerciții de rotație a umărului și exerciții de pendulare. Utilizând propria greutate a brațului, subiecții au realizat 2 serii a 10 repetiții de flexie, extensie, abducție, rotație internă și externă. La finalul perioadei de recuperare, pacienții au executat aceleași exerciții cu serii și dozaje, cu mențiunea că au utilizat o greutate de 1 kilogram.

Concluzia studiului a făcut referire la aceste tehnici de recuperare, dar s-a constatat că tratament precum terapia cu laser nu a fost în mare măsură eficient, deoarece nu a ameliorat dureerea și nu a crescut amplitudinea și forța musculară, fiind doar un tratament bazal și de relaxare. Acest studiu subliniază importanța exercițiului fizic și al mișcării umane, kinetoterapia fiind principala metodă de recuperare non-operativă.[12]

2. Studiu privind afecțiunile coafei rotatorii: examinare fizică și tratament conservativ

Afecțiunile coafei mușchilor rotator sun tuna dintre cele mai commune boli ale umărului. Este interesant faptul că unele afecțiuni sunt simptomatice, în timp ce altele sunt asimptomatice, durerea fiind principal cauză. Potrivit anchetei generale asupra populației, prevalența afecțiunilor coafei este de 25% la persoanele peste 50 de ani și 20% la cele peste 20 de ani.

Pacienții cu afecțiuni la nivelul mușchilor supraspinos și infraspinos, sunt cei mai buni candidați pentru tratamentul conservator. În cadrul studiului au participat 157 de persoane, dintre care 138 s-au prezentat din cauza durerii, 17 din cauza durerii și a scăderii forței musculare și 2 persoane din cauza scăderii forței, dar fără durere. Limitarea studiului au reprezentat toate cazurile care presupuneau intervenție chirurgicală, acestea fiind excluse.

Tratamentul conservativ – în scopul de a elimina durerea s-au folosit: medicamente, steroizi și injecții cu acid hialuronic. Pe lângă acestea s-a utilizat terapia fizică, kinetoterapia, ce a cuprins o gamă pasivă și activă de exerciții ce vizau afecțiunea umărului, urmărind în același timp scăderea durerii, recâștigarea amplitudinii articulare și creșterea forței muscular. Pacienții au început un program de recuperare individualizat în funcție de gradul de severitate al bolii, astfel au fost evaluați la 6 și 12 săptămâni. În primul studiu, 54 de pacienți au constatat rezultate satisfăcătoare, redobândind puterea și amplitudinea de mișcare. La evaluarea finală pacienții au avut de bifat una din cele 3 reultate: 1- vindecat, 2- îmbunătățit (cu reluarea programului de recuperare și reevaluare la 6 săptămâni) și 3- nici o îmbunătățire ( cu programare pentru intervenția chirurgicală).

După 2 ani pacienții au fost contactați prin telefon: 10% din acețtia au ales intervenția chirurgicală dupa 6 săptămâni, iar alti 10% după 2 ani. Aceste rezultate au făcut ca rata de success a tratamentului conservator sa fie de 80% la 2 ani. Având în vedere rezultatele, s-a concluzionat că tratamentul conservator și programul de recuperare au fost eficiente în 73-80% din cazuri. Statistic s-a arătat că au avut efecte semnificative cu privire la scăderea durerii și îmbunătățirea funcției umărului.[8]

3. Studiu privind eficiența reabilitării în afecțiunile coafei rotatorii

Afecțiunile coafei mușchilor rotatori în curs de degenerare, reprezinta o provocare pentru a fi tratate. Obiectivul principal al studiului a fost evaluarea eficacității unui program de reabilitare special conceput și bine individualizat pentru fiecare pacient în parte.

Studiul a inclus prospectiv pacienți cu afecțiuni grave la niveul manșonului rotatorilor, dar și pacienți cu umăr pseudoparalitic.

La începutul cercetării s-a propus că rezultatele programului de recuperare variază în funcție de gradul afecțiunii. Pacienții au urmat un program de reabilitare specific, ce a cuprins 5 ședințe, câte o ședință pe zi.

Acestea au pus accentul pe o serie de exerciții pasive ce au avut drept scop inducerea relaxării, scăderea durerii, dar și câștigarea amplitudinii maxime de mișcare, fiind urmate apoi de exerciții active și active cu rezistență pentru recâștigarea capacității funcționale și creșterea forței musculare.

Au fost incluși în studiu 45 de pacienți, cu vârsta medie de 67 de ani.În urma programului de reabilitare și a evaluării, 24 de pacienți din 45 au recuperat mai mult de 100°. După programul de recuperare, la persoanele care au avut afectate 3 sau mai multe tendoane nu s-a observat nici o îmbunătățire.

Astfel, programul de reabilitare a adus beneficii substanțiale asupra capacității funcționale a umărului, pacienții putând realiza activitățile cotidiene ce odinioară le erau imposibile.[5]

2.5RECUPERAREA AFECȚIUNILORCOAFEI MUȘCHILOR ROTATORI PRIN MIJLOACE KINETOTERAPEUTICE

2.5.1 Definirea mobilității

Reprezintă capacitatea omului de a utiliza la maximum potențialul anatomic de locomție într-o anumită articulație sau în ansamblul articulațiilor corpului, realizând totalitatea mișcărilor cu amplitudine mare.

2.5.2 Definirea Tehnicilor de facilitare neuro-proprioceptivă:

Tehnicile se adresează ansamblului neuro-musculo-artro-kinetic, determinând ușurarea, încurajarea sau accelerarea răspunsului motor voluntar, prin stimularea proprioceptorilor din mușchi, tendoane, articulații, adaugându-se și stimularea exteroceptorilor.

Utilizarea tehnicilor de facilitare neuro-proprioceptive în cadrul programelor de reeducare și recuperare în cazul afecțiunilor traumatice, reumatice sau ortopedice, au rolul de a ajuta repunerea în acțiunea normală a mușchiului slab, în condiții de excitație normală, și de a repune acest mușchi în mișcările utile ale vieții cotidiene.

EFECTELE TEHNICILOR:

-inițiază mișcarea

-reeducă schemele de mișcare

-crește forța

-relaxare

-reducerea durerii

-mărirea amplitudinii mișcării

-înlăturarea oboselii musculare

Tehnici de promovare a mobilității:

2.5.3Inițierea ritmică(I.R.)-este o acțiune ritmică a membrului în cadrul unei scheme de mișcare, ce progresează de la mișcarea pasivă la cea activă cu rezistență. Se aplică în hipertonia care limitează mișcarea, sau când mișcarea nu poate fi efectuată. Tehnica are drept obiective ajutorul în inițierea și învățarea mișcării, îmbunătățirea capacității de coordonare și a ritmicității și relaxarea.

În anul 1986 Saliba propune împărțirea acesteia în 3 componente clare:

1. Pasiv: Kinetoterapeutul îl roagă pe pacient să se relaxeze și să îi permită să realizeze mișcarea în mod pasiv. Pe măsură ce pacientul se relaxează, kinetoterapeutul slăbește ritmul mișcării.

2. Activ: După ce pacientul a însușit mișcarea pasivă realizată de kinetoterapeut, i cere asistare și cooperare cu fiecare repetiție, acesta trebuind sa măreasca forța contracției.

3. Cu rezistență: Dupa ce pacientul participă activ și realizează singur milcarea,se aplică rezistență adecvată,ce crește progresiv în timp ce ritmul mișcării rămâne constant. [20]

2.5.4Mișcarea activă de relaxare-opunere(MARO):se utilizează în cadrul pacienților cu hipotonie musculară, care nu pot realiza mișcarea pe o direcție. Pe direcția musculaturii slabe scurtate se execută contracție izometrică. În momentul în care aceasta se observă a fi maximală, kinetoterapeutul, ii va solicita pacientului să se relaxeze brusc, acesta realizând o mișcare pe zona alungită a musculaturii slabe. [33]

2.5.5 Relaxare-opunere(R.O):această tehnică utilizează doar contracțiile izometrice, utilizându-se atunci când amplitudinea mișcării este limitată, sau când durerea este principala cauză de limitare. În punctul de limitare al mișcării se execută o contracție izometrică, apoi se realizează o relaxare ușoară. Odată efectuată relaxarea, pacientul va încerca să depășească punctul de limitare.Dacă forța musculară este prea slabă pentru a putea permite mișcarea în direcția blocată, după efectuarea contracției izometrice kinetoterapeutul va executa tehnica pasiv. [19]

2.5.6 Relaxare-contracție(R.C)-se utilizează în cazul unei mobilități reduse pe una din părțile articulației.Tehnica curpinde atât contracții izometrice cât și izotonice. În punctul de limitare al mișcării i se solicită pacientului să nu se opună manevrei realizate de kinetoterapeut, ci să împingă și să roteze cât poate de mult. Izometria se realizează pe direcția de împingere, iar izotonia pe cea de rotare. [19]

2.5.7 Rotația ritmică(R.R)-este o tehnică ce folosește mișcarea pasivă de rotare a unei articulații, fiind indicată în deficite funcționale motorii, dar și în cazurile de hipertonie cu dificultăți de mișcare activă.Kinetoterapeutul ridică membrul dorit de pe planul patului, și execută lent rotații ritmice stânga-dreapta în axul segmentului timp de cca 10 secunde. Dupa ce s-a obținut relaxarea se execută mișcarea care era limitată.

Efecte favorabile: rotația determină relaxarea musculaturii și facilitează amplitudinea articulară. [11]

2.5.8 METODA KABAT

Doctorul Herman Kabat, a dezvoltat în trecut o nouă metodă de recuperare neuromotorie, ce a pornit de la bazele neurofiziologice ale mișcării și a comportamentului motor. Metoda a fost denumită „Metodă de facilitare neuroproprioceptivă” si este utilizată în:

-leziuni ale neuronului motor periferic;

-recuperarea insuficienței motorii cerebrale;

-leziuni ale neuronului motor central.

„Excitarea subliminală necesară executării unei mișcări, poate fi întărită cu stimuli din alte surse, care la rândul lor intensifică răspunsul motor. Facilitarea maximă se obține prin exercițiu intens, cu maximum de efort, sub rezistență. Majoritatea mișcărilor se fac pe diagonală și spirală, chiar și inserțiile musculare și ligamentare fiind dispuse în acelasi sens. Metoda folosește scheme de mișcare globală, plecând de la afirmația: Creierul ignoră acțiunea proprie mușchiului, el recunoaște numai mișcarea.” [27]

Metoda Kabat se bazează pe următoarele principii:

-dezvoltarea neuromotorie se face cranio-caudal și proximo-distal;

-dezvoltarea comportamentului motor este strâns legată de dezvoltarea receptorilor auditivi, vizuali, olfactivi;

-comportamentul motor este caracterizat de mișcări ritmice și reversibile, ce sunt executate pe amplitudine maximă de flexie și extensie;

-dezvoltarea motorie implică mișcarea concomitentă a membrelor;

-aceasta include și inversarea rapidă a agoniștilor și a antagoniștilor, dar și sensul direcției de mișcare.[27]

II. STUDIU PRIVIND RECUPERAREA AFECȚIUNILOR COAFEI ROTATORILOR PRIN MIJLOACE KINETOTERAPEUTICE

PARTEA SPECIALĂ

II.1Introducere

În prezent s-au înregistrat nenumărate afecțiuni la nivelul umărului, ceea ce a dus la alterarea capacității morfo-funcționale prin implicarea diferitelor structuri precum: ligamente, capsulă, tendoane, bursă și mușchi. Este un sindrom clinic dureros însoțit adesea de redoare articulară și limitarea mișcărilor. Afecțiunile coafei mușchilor rotatori evolueză adesea spre Periartrita scapulo-humerală, 80% din persoane acuzând durere, inflamații ale țesuturilor din jurul articulațieice limitează anteducția, retroducția, abducția, rotația internă și cea externă, mai exact limitează mișcările ce intra în efectuarea tuturor activităților de auto-îngrijire și casnice, persoanele nemaiputând să își satisfacă nevoile proprii.

Motivația studiului o reprezintă kinetoterapia aplicatăpe parcursul perioadei de recuperare ceare drept scop înlocuirea procedeului chirurgical, reducerea inflamației, recuperarea abilității umărului și refacerea mișcărilor controlate. Eexistă diferite tehnici de recuperare a afecțiunilor umărului precum: Diagonalele Kabat ce se bazează pe scheme de mișcare globală, mișcări ritmice și reversibile executate pe toată amplitudinea, dar și tehnici de promovare a mobilității umărului, ce pornesc de la mișcarea pasivă și ajung la cea activă, contracții izometrice pe musculatură slabă, precum și rotații ritmice pentru relaxarea membrului superior.

Programul de tratament constă în scăderea durerii, recăpătarea mobilității articulare și a forței musculare diminuate sau pierdute.

Ipoteze:

În cadrul cercetării realizate,voi încerca sa demonstrez următoarele ipoteze:

-Efectuarea programului de kinetoterapie determină scăderea durerii de la nivelul umărului;

-În urma exercițiilor realizate se constată îmbunătățirea mobilității si forței musculare;

-Importanța kinetoterapiei aplicate în vederea tratării și prevenției bolii;

II.2 Material și metodă

Tipul studiului este retrospectiv, din martie 2015 până în prezent și s-a desfășurat la Spitalul Municipal nr 1, Ploiești, unde de altfel s-a realizat și recuperarea. Ca metode de colectare a datelor pe parcursul studiului s-a utilizat :

-documentarea;

-observația;

-convorbirea directă;

– chestionarul

-evaluarea funcțională: Bilanț articular și muscular

Studiul a debutat cu o perioadă de documentație ce a avut drept principal scop afecțiunea în sine, precum și modalitățile de recuperare a umărului afectat. Pentru efectuarea cercetării s-a respectat un plan de lucru bine stabilit, ce a avut în vedere studierea literaturii de specialitate pentru informarea si sistematizarea datelor teoretice generale si a metodologiei de lucru cu pacientii.

Metoda observației a fost folosită în scopul alcătuirii unei caracterizări complexe a subiecțiilor precis și obiectiv.Observarea simplă, directă întamplătoare a pacienților în condiții nespecifice și nepregătite în timpul realizării programuolui kinetic au urmărit postura întregului corp, caracteristicilșe mersului și echilibrului, dar și deformațiile articulare, culoarea și temperatura tegumentului.

Metoda de evaluare a urmărit obținerea unor date exacte asupra gradelor de mobilitate și forței musculare a umărului, folosind goniometria ca metodă de măsurare a amplitudinilorde mișcare în articulație.

Pentru colectarea datelor legate de starea de sănătate a pacienților, am utilizat chestionarul, acesta fiind realizat astfel încât pacienții să-și aprecieze capacitatea funcțională prin exprimarea următoarelor afirmații: „ Fără dificultate, cu ușoară dificultate, cu multă dificultate, imposibil de realizat. ”

În urma colectării tuturor datelor necesare la începutul cercetării și aplicării programelor de recuperare, a urmăririi permanente a programelor realizate de pacienți, în final, s-a făcut analiza rezultatelor și s-a folosit metoda grafică pentru a scoate în evidență cât mai clar nivelul de la care s-a pornit cu fiecare pacient și evoluția sa ulterioară.

În cadrul cercetării au luat parte 10 pacienți diagnosticați cu periartrită scapulo-humerală în care erau afectați manșonul rotatorilor, pacienții având vârsta cuprinsă între 25 și 60 de ani. Pacienții loturilor au fost înscriși în studiu aleator.

Din lotul de control fac parte: N.R., D.F., S.D., M.A., C.C, ; iar din lotul experimental : T.M., M.S., N.A., P.A., G.M.

Lotul de subiecți a inclus pacienți ce efectuau tratament recuperator. La început s-a realizat organizarea celor 2 grupuri implicate în studiu, iar pentru formarea lor s-a pus accent pe caracteristicile lotului experimental, care trebuie să semene cât mai mult cu cel de control din punct de vedere al vârstei și al măsurătorilor antropometrice. Pacienții lotului de control sunt persoane care au suferit afecțiuni la nivelul umărului, dar care au executat un program kinetic standard, iar pacienții lotului experimental sunt persoane care au fost incluse într-un program de recuperare a umărului fiind pus accentul pe combinarea tehnicilor de facilitare cu metoda Kabat.

Din cele 2 grupuri au fost excluși pacienții care relatau antecedente heredocolaterale, fiind incluși doar cei la care problemele de sănătate fac referire la traumatologia umărului.

Pe parcursul studiului s-au folosit foile de observație pentru informarea și documentarea clinicăîn vederea evaluării funcționale a umărului afectat precum șifișele de tratament în vederea trecerii rezultatelor masurătorilor efectuate intermediar și final în urma cărora am întocmit grafice din care să rezulte evoluția pozitivă a pacientului și ameliorarea deficitului deamplitudine a mișcărilor. În scop evaluativ, pacienții vor beneficia de două testări: testarea inițială, și finală, pentru a putea identifica o evoluție progresivă în recuperarea afecțiunilor umărului. Se vor evalua: durerea, bilanțul articular și bilanțul muscular.

Programul dekinetoterapie aplicat trebuie să fie sistematizat și organizat în vederea obținerii unor rezultate eficace, fiind foarte importantă colaborarea cu pacientul, care trebuie urmărit de-alungul tratamentului observând modificările pozitive și negative apărute pe plan fizic și psihic.

La baza programului de recuperare se află exercițiile de mobilizare pasive și auto-pasive pe care fiecare pacient le va executa până va ajunge să obțină mobilitate maximă de mișcare. Pacienții aflați în lotul de control vor realiza exercițiile kinetoterapeutice standard, fără să se insiste pe combinarea Diagonalelor Kabat și tehnicile de facilitare neuroproprioceptive.

Tabelul nr.1 Prezentarea lotului de control

Tabelul nr.2 Prezentarea lotului experimental

OBIECTIVELE STUDIULUI:

Au la bază recuperarea imediată și sistematică a pacientului prin:

-facilitarea relaxării;

-combaterea durerii prin corectarea posturii și a poziției umărului;

-refacere, menținerea și creșterea mobilității umărului prin exerciții pasive, pasivo-active și active;

-creșterea sau păstrarea abilității existente pentru ca pacientul să poată să desfașoare activitățile de zi cu zi prin antrenarea întregului membru superior;

-întreținerea și recuperarea forței musculare;

-refacerea mișcărilor controlate ale umărului;

EXAMEN CLINIC – BILANȚ ARTICULAR ȘI MUSCULAR

Mișcarea în articulația scapulo-humerală:

Tabel nr. 3 TESTAREA INIȚIALĂ A BILANȚULUI ARTICULAR

În tabelul nr 3 s-a evaluat amplitudinea articulară, ce a constat în aprecierea gradului de mobilitate inițiala în articulația scapulo-humerală, prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare pe toate direcțiile anatomice de anteducție, retroducție, abducție, rotație externă și rotație internă, dar și deficitul pe care îl are fiecare pacient în parte.

GRAFIC 1- BILANȚ ARTICULAR INIȚIAL

Tabel nr.4 TESTAREA INIȚIALĂ A BILANȚULUI MUSCULAR

Prin intermediul tabelului nr.4 privind evaluarea musculară inițială am obținut valori ce fac referire la forța și rezistența musculară, cu rol deosebit de important în precizarea gravității afecțiunii în sine dar și aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza de la începutul programului terapeutic.

GRAFIC 1- BILANȚ MUSCULAR INIȚIAL

Kinetoterapie aplicată:

Exerciții pasive:

1. Poziție inițială a pacientului: Șezând

Descrierea mișcării: Pacientul este poziționat cu capul în flexie, bărbia fiind situată la mijlocul claviculei drepte, kinetoterapeutul face priză cu mâna dreapta pe bărbia bolnavului și cu mâna stânga pe lobul occipital și execută mișcarea pe diagonală, pacientul ajungănd cu cu lobul occipital la nivelul umărului drept. Diagonala de extensie a coloanei vertebrale cervicale.

2. Poziție inițială a pacientului: Șezând

Descrierea mișcării: Mișcarea este asemănătoare cu cea a exercițiului anterior, pacientul revenind cu bărbia în poziția din care a plecat- Diagonala de flexie a coloanei vertebrale cervicale.

3. Poziție inițială a pacientului: Șezând

Descrierea mișcării: Pe parcursul executării exercițiilor 5 și 6, fizioterapeutul realizează în punctul de limitare al mișcării o contracție izometrică, apoi solicită pacientului sa realizeaze o relaxare ușoară. Odată efectuată relaxarea, pacientul va încerca să depășească punctul de limitare.

4 .Poziție inițială a pacientului: Decubit dorsal

Poziția inițială a kinetoterapeutului:

Stând lateral pe partea dreaptă a patului, la nivelul membrului superior afectat al pacientului, greutatea corpului este repartizată pe mebrul inferior drept poziționat paralel cu diagonala mișcării, iar stângul perpendicular pe acesta.Kinetoterapeutul cuprinde cu mâna stângă fața palmară a mâinii pacientului, astfel încât policele se sprijină pe metacarpianul II,iar degetele II-V pe marginea ulnară și execută diagonala 1 de flexie de jos în sus, brațul pleacă de lângă corp și ajunge la nivelul urechii, umărul ajungînd in rotație externă, adducție, flexie.

5. Poziție inițială a pacientului: Decubit dorsal

Poziție inițială a kinetoterapeutului: asemănătoare cu cea a exercițiului 1 și se execută Descrierea mișcării: Diagonala 1-mișcarea de extensie-de sus în jos, brațul revenind din poziția inițială de lângă ureche pe lângă corp, kinetoterapeutul având aceeași priză.

6.Poziție inițială a pacientului: Decubit dorsal

Descrierea mișcării: Diagonala 2-flexie; Kinetoterapeutul face priză pe fața palmară a mâinii pacientului, astfel încât policele se sprijină pe metacarpianul II, iar degetele II-V pe marginea ulnară și i se cere pacientului să mimeze scoaterea mâinii din buzunarul opus și ducerea ei în sus până la nivelul urechii.

7.Poziție inițială a pacientului: Decubit dorsal

Descrierea mișcării: Diagonala 2-extensie; mișcare asemănatoare cu cea a exercițiului 3, kinetoterapeutul executând mișcarea în sens invers, mâna fiind dusă de la ureche la buzunarul opus.

8.Poziție inițială a pacientului: Decubit lateral

Descrierea mișcării: Pacientul se află în decubit lateral, membrul superior pozționat în ușoară retroducție, fizioterapeutul solicită pacientului să ducă umărul spre ureche și să revină astfel executând Diagonala 1 de flexie a umărului.

9. Poziție inițială a pacientului: Decubit lateral

Descrierea mișcării: Pacientul în poziție asemănătoare cu cea de la exercițiul anterior, membrul superior în ușoară anteducție pe lângă corp, fizioterapeutul solicită bolnavului sa îndepărteze umărul de ureche și să revină.

10. Poziție inițială a pacientului: Decubit dorsal

Descrierea mișcării: Kinetoterapeutul ridică membrul afectat al pacientului de pe planul patului și execută lent rotații ritmice stânga-dreapta în axul segmentului timp de circa 10 secunde pentru a facilita relaxarea, mișcarea putând fi efectuată și pe diagonalele descrise mai sus.

Exerciții active:

11. Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării : Trunchiul aplecat în față la 90°, cu brațul sănătos sprijinit pe o masă, brațul afectat atârnă liber cu o greutate in mână. Se creează o pendulare a membrului superior de anter-retroducție și circumducție.

12. Poziție inițială: Șezând

Descrierea mișcării : Pacientul stă pe scaun, apucă bastonul cu ambele mâini și realizează mișcarea de anteducție.

13. Poziție initială: Șezând

Descrierea mișcării : Pacientul stă pe scaun, apucă bastonul cu ambele mâini și îl duce în lateral stânga-dreapta până la nivelul umărului.

14. Poziție initială: Șezând

Descrierea mișcării : Pacientul stă pe scaun, sau la marginea mesei, apucă bastonul cu ambele mâini și îl duce în lateral spre stânga sau spre dreapta, încercaând sa depășească nivelul umerilor.

15. Poziție initială: Șezând

Descrierea mișcării : Pacientul stă pe scaun, apucă bastonul cu ambele mâini și realizează circumducții ample cu ritmicitate lentă.

16.Poziție initială: Ortostatism

Descrierea mișcării : Pacientul se află în ortostatism, cu fața la roata specială de reabiliate a umărului și realizează mișcari de circumducție cu brațul afectat atât spre planul anterior cât și spre planul posterior.

17.Poziție initială: Șezând

Descrierea mișcării : Pacientul stă pe scaun, împreunează mâinile la ceafă și încearcă ridicarea coatelor până la nivelul feței, apropie coatele și revine.

18.Poziție initială: Decubit dorsal

Descrierea mișcării: Pacientul întins cu fața în sus, mâinile pe langă corp, execută mișcări de abducție și adducție.

19.Poziție initială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Pacientul în picioare, brațele pe lângă corp, cotul flectat la 90° cu mâna pe epolet, execută mișcări circulare lente dinspre anterior spre posterior.

20. Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Paceintul în ortostatism cu fața la spalier urcă cu degetele membrului superior afectat pe treptele spalierului până la limita durerii.

21. Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Ca și exercițiul anterior, pacientul pune ambele membre pe trapta spalierului la nivelul umerilor și mimează ștergerea prafului.

22. Poziție inițială: Șezând

Descrierea mișcării: Pacientul se află în șezut cu fața la scripete, membrul sanătos pe lângă corp, iar cu cel afectat trage către el mânerul scripetelui și revine.

23. Poziție inițială: Decubit dorsal, ortostatism

Descrierea mișcării: Pacientul se află întins cu fața în sus, mâinile pe lângă corp, și duce mâna la umărul opus.

Exerciții pentru creșterea forței musculare:

24.Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Pacientul stă lateral de spalier, cu elasticul în mână, acesta execută tracțiuniîn plan orizontal cu membrul superior afectat.

25.Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Pacientul se află cu fața la spalier, cu elasticul în mână și execută tracțiuni în plan orizontal cu membrul superior afectat.

26.Poziție inițială: Ortostatism

Descrierea mișcării: Pacientul se află cu spatele la spalier, iar cu elasticul în mână execută tracțiuni în plan orizontal.

În următoarea etapă am exemplificat din cele 10, 2 cazuri asemănătoare ca măsuri antopometrice, care au realizat un program de kinetoterapie diferit,pacientul din lotul de control (N.R.) executând programul standard, iar pacientul din lotul experimental (T.M.) beneficiind pe lângă programul standard adaptat propriei afecțiuni, de combinarea tehnicilor FNP cu diagonalele Kabat, cu scopul de a restabili cat mai pe deplin capacitățile funcționale diminuate sau pierdute și de a observa prin intermediul cărui dintre cele 2 metode de recuperare se constată o îmbunătățire cât mai precoce a pacientului.

FIȘĂ DE RECUPERARE Nr 1.

Nume și prenume: T. M.

Vîrsta: 47 ani

Sex: Feminin

Diagnostic funcțional: Inflmația tendonului mușchiului supraspinos

Pacienta s-a prezentat cu dureri moderate la nivelul umărului stâng în momentul utilizării acestuia dar și prin ridicarea unor greutăți. Aceasta semnalează problemele legate de umăr de aproximativ un an, timp în care nu a mai executat alte programe de recuperare, ci doar tratament cu antiinflamatoare.

Examen clinico-funcțional:

Având în vedere că pacienta avea dificultăți majore în a-și efectua igiena personală, recuperarea s-a început prin efectuarea exercițiilor pasive și auto-pasive până ce pacienta a obținut o îmbunătățire a ADL-urilor de mișcare.

În prima săptămână exercițiile pasive au avut ca scop recuperarea mobilității în toate articulațiile membrului superior, începând de la distal spre proximal, prin accentuarea exercițiilior de flexie, extensie, abducție, adducție, pronație și supinație, dar mai ales a Diagonalelor Kabat pentru umăr, braț și coloana vertebrală cervicală. Pentru un mai bun răspuns și pentru a ajuta la inițierea mișcării și a repunerii în acțiunea normală a mușchiului, am decis combinarea diagonalelor pentru membrul superior cu tehnicile de facilitare neuro-proprioceptive, având drept efect relaxarea, reducerea durerii și recâștigarea schemei de mișcare.

La începutul recuperării am pornit de la tehnica pentru inițiere ritmică, pacienta progresând de la mișcarea pasivă la cea activă, invățând mișcarea și rezultând o îmbunătățiere a capacității de coordonare.

Pentru a induce relaxarea, a ajuta la ameliorarea durerii si la facilitarea amplitudiinii articulare, am executat mișcarea de rotație ritmică pasiv pe schemele diagonalelor Kabat de flexie si extensie, la final constatându-se că pacienta execută mișcarea care era limitată din cauza durerii.

Pentru a reduce amplitudinea articulară limitată, am utilizat tehnica Relaxare-Opunere, pacienta efectuând contracții izometrice în punctul de limitare al mișcării, apoi o relaxare profundă, urmând să depășească punctul de limitare. După insistarea pe aceste tehnici, pacienta a început programul kinetic activ enumerat mai sus, având drept scop creșterea și menținerea forței musculare.

După practicarea timp de 2 săptamâni a gimnasticii medicale se observă scăderea semnificativă a durerii, creșterea mobilității articulare și îmbunătățirea activităților zilnice.Durata de recuperare propriu-zisă a fost de 3 luni, timp în care pe parcursul tratamentului s-au observat modificări pozitive pe plan fizic și psihic, pacienta recuperând amplitudinea de mișcare pierdută, iar forța musculară s-a îmbunătățit de la o medie de 3- la 4+.

FIȘĂ DE RECUPERARE Nr. 2

Nume și prenume: N.R.

Vîrsta: 30 ani

Sex: Masculin

Diagnostic funcțional: Inflamația tendonului mușchiului supraspinos

Pacientul în vârstă de 30 de ani s-a prezentat la Secția de recuperare cu dureri la nivelul articulației scapulo-humerale stângi, ce au rezultat în urma unei mișcări bruște și incorecte de ridicare a unei greutăți. La examenul amănunțit s-a observat: durere,impotență funcțională, mobilitate redusă.

Programul de recupeare pornește de la următoarele obiective: ameliorarea durerii, refacerea mobilității, recuperarea forței musculare.

S-a început prin mișcări pasive la nivelul întregului membru superior dinspre distal spre proximal pentru recâștigarea mișcărilor ce ajutau la asigurarea igienei personale și a tuturor activităților cotidiene. Pentru recuperarea mobilității, pacientul a executat exerciții de flexie, extensie, lateralitate, circumducții ale mâinii, exerciții de pronație și supinație a antebrațului, dar și exerciții de flexie și extensie a cotului.

După o perioadă de 3 săptămâni, s-a observat ameliorarea durerii și o creștere a mobilității articulare, pacientul reușind să realizeze anumite mișcări cotidiene care îi erau imposibile. Următoarea etapa a programului recuperator îl reprezintă recuperarea forței musculare, pacientul începând să realizeze exercițiile active și active cu rezistență executate la scripete și la spalier. Durata de recuperare a fost de 3 luni, iar la finalul recuperării și al evaluării, pacientul a ajuns la o amplitudine articulară de 95-100º și o forță musculară de 3-, 4. Pacientul a relatat că durerea a dispărut aproape complet, recăpătând astfel capacitatea funcțională diminuată.

II.3. REZULTATE

EVALUAREA PACIENȚILOR

Programele de kinetoterapie, atât cel standard cât și cel combinat, au avut un rezultat progresiv dar favorabil din punct de vedere calitativ asupra articulației scapulo-humerale, astfel în urma studiului efectuat pe loturi s-au obținut următoarele rezultate:

Grafic 3- LOTUL DE PACIENȚI PE SEXE

Lotul pacienților din studiu a cuprins 8 pacienți de sex masculin și 2 pacienți de sex feminin.

Grafic 4- EVOLUȚIA PACIENȚILOR PE SEXE

Deși în cadrul cercetării au fost doar 2 persoane de sex feminin, urmărind rezultatele obținute în tabelele de mai jos, se observă o evoluție mult mai ușoară, progresivă și pozitivă a pacientelor de sex feminin decât a pacienților de sex masculin, deoarece diferă dezvoltarea masei musculare a deltoidului care nu permite articulației să lucreze la fel.

Tabel nr. 5 – TESTARE FINALĂ A BILANȚULUI ARTICULAR

Prin intermediul tabelului nr. 5, s-a constatat la finalul perioadei de recuperare, creșterea gradului de mobilitate, obținerea unghiurilor funcționale în articulația scapulo-humerală în urma evaluării amplitudinii pe toate miscările descrise, pacienții câștigând în urma programului terapeutic o medie de 30-35°.

Tabel nr.6 TESTAREA FINALĂ A BILANȚULUI MUSCULAR

Testarea bilanțului muscular final, stă la baza programului terapeuticși ilustrează creșterea, menținerea și îmbunătățirea forței musculare acumulate pe parcursul perioadei de recuperare, prin exerciții ce vizează contracții musculare, dar si tehnici de facilitare care induc o stare excitatorie musculară, pe fondul căreia exercițiile izometrice aduc câștigul de forță.

Tabelul ilustrează creșterea tonusului muscular atât asupra pacienților care au executat programul de recuperare standard cât și a celor asupra cărora s-a insistat pe tehnicile FNP și Kabat, observându-se o creștere a forței musculare de la F3- la F4+.

Grafic 5- EVOLUȚIA BILANȚ MUSCULAR

Grafic 6- EVOLUȚIA AMPLITUDINII DE MIȘCARE ÎN ARTICULAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ:FLEXIE,EXTENSIE

În graficul nr 3., s-a constatat că de la începutul recuperării, 4 pacienți din 10 care au efectuat program de kinetoterapie standard și tehnici de facilitare au recuperat aproximativ 30-40 °, 1 pacient care a efectuat același program dar care nu s-a prezentat pe toată perioada recuperării a recâștigat aproximativ 20° și 5 pacienți care au efectuat programul standard de kinetoterapie au recuperat aproximativ aceleași grade,cu mici diferențe de 5-10°.

Grafic 7- EVOLUȚIA AMPLITUDINII DE MIȘCARE ÎN ARTICULAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ: ABDUCȚIE, ABDUCȚIE ȘI ADDUCȚIE ORIZONTALĂ

În urma programului de kinetoterapie, se observă progresivitatea amplitudinii de la inițial la final pe mișcarea de abducție, aceasta fiind cea mai afectată în sindromul supraspinosului, paciențiiobținând o creștere a mobilității articulare de 35-40°.

Grafic 8-EVOLUȚIA AMPLITUDINII DE MIȘCARE ÎN ARTICULAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ: ROTAȚIE EXETRNĂ ȘI ROTAȚIE INTERNĂ

La întrebarea „ Pe o scară de la 1 la 10, unde s-a situat durerea dupa efectuarea progarmului terapeutic?”Anexa (4) 3 pacienți din 10 au răspuns5, 2 pacienți din 10 au răspuns 3, 4 pacienți din 10 au răspuns 4 și un pacient din 10 a răspuns 2.

Grafic -9 GRAFIC PRIVIND SCALA DURERII

La întrebarea” Considerați că programul de kinetoterapie utilizat a adus beneficii importante în recuperarea stării dvs de sănătate? ” Anexa ( 4), 9 din 10 pacienți au răspuns afirmativ, un singur pacient răspunzând parțial.

Grafic 10-GRAFIC PRIVIND EFICIENȚA PROGRAMULUI KINETIC

II.4 INTERPRETAREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR

În urma analizei evaluării inițiale și finale, s-a observat că programul kinetoterapeutic a îmbunătățit starea pacienților aducând modificări importante în starea medicală a acestora. Prin aplicarea tehnicilor de facilitare proprioceptivă neuromusculară pe diagonalele Kabat de flexie și extensie, în cadrul pacienților din lotul experimental s-a constatat accelerarea răspunsului complexului neuromuscular prin stimularea proprioceptorilor din mușchi, tendoane și articulații, astfel încât s-a mărit considerabil amplitudinea de mișcare în articulația scapulo-humerală cu o medie de 40˚ pentru flexie, cu o medie de 25-30˚ pentru extensie, cu o medie de 30˚ pentru abducție și cu o medie de 20˚ pentru rotația externă și cea internă.

La finalul recuperării, pacineții lotului experimental au relatat că pe lângă mărirea amplitudinii de mișcare în articulație și ameliorarea durerii s-a observat o îmbunătățire vizibilă a schemelor de mișcare, dar și o creștere a forței musculare.

Rezultatele pacienților din lotul de control au fost aproximativ egale cu cele ale grupului experimental, cu mențiunea că recuperarea acestora a avut o evoluție mult mai lentă raportată la perioada de recuperare, datorată lipsei inducerii relaxării și ameliorării durerii, ce aveau drept scop îmbunătățirea mișcării în articulația scapulo-humerală.S-a constatat pe lângă evoluția lentă și ameliorarea durerii care a durat o perioadă îndelungată de timp. Nivelul de creștere a amplitudinii de mișcare și al forței musculare este prezentat în tabelul nr. 4 și al graficelor 3, 4, 5.

Programul kinetic aplicat în efectuarea studiului a ilustratîn tabelul nr 4. progresul recuperății forței musculare, de la cea inițială la cea finală, programul de kinetoterapie având o eficiență bună în obținerea creșterii și menținerii forței.

În urma analizei chestionarului privind evaluarea capacității funcționale a pacienților dupa finalizarea programului de recuperare ce a durat aproximativ 3 luni , s-a observat o creștere a posibilității de a realiza activitățile cotidiene, 7 pacienți din 10 răspunzând „cu dificultate ușoară “, 2 pacienți din 10 “fără dificultate” și 1 pacient din 10 “cu dificultate ridicată”.

Pentru evaluarea și interpretarea îmbunătățirii capacității funcționale a pacienților ilustrate inițial și final în chestionar, Anexa (4), am reprezentat coeficientul 3 „ fără dificultate ” ca fiind în proporție de 100%, coeficientul 2 “cu dificultate” ca fiind 67% și coeficientul 1 “ foarte greu “ 34%.

Utilizând aceste notații s-a realizat media aritmetică inițială și finală a criteriilor din tabel, urmând ulterior a se stabili procentul cu care s-a îmbunătățit starea medicală a fiecărui pacient în parte.

Ma = ( x1 + x2 + … +xn) /2

x1, x2 = coeficienții criteriilor

Astfel, în urma analizării criteriilor raportate la coeficientul de dificultate, s-a obținut: 2 pacienți din 10 și-au îmbunătățit capacitatea funcțională cu 22%, 3 pacienți din 10 cu 27%, 1 pacient din 10 cu 14 %, 1 pacient 10 cu 17%, 1 pacient din 10 cu 18,7%, 1 pacient din 10 cu 38% și 1 pacient din 10 cu 5%.

II.5.Concluzii

Conform rezultatelor obținute, s-a constatat o eficiență mult mai ridicată a programului de recuperare ce a pus accentul pe utilizarea tehnicilor de facilitare pe baza diagonalelor Kabat, astfel că, spre deosebire de pacienții lotului de control care au realizat un program de kinetoterapie standard, pacienții lotului experimental au obținut o recuperare mult mai amplă și progresivă, dar și o îmbunătățire vizibilă a capacității de coordonare.

Evoluția și progresivitatea pacienților lotului de control au avut un progres mai lent și au obținut rezultate ușor mai slabe cu o durată mai lungă de recuperare, dar satisfăcătoare din punct de vedere al recuperării capacității funcționale și al reintegrării în activitățile cotidiene.

Analizând rezultatele comparative de la finalul programului de kinetoterapie, se poate concluziona că deficitul funcțional al membrului superior s-a recuperat în proporție de 85% la pacienții lotului experimental și 80% la pacienții lotului de control, aceștia observând modificări fizice și psihice pe întreaga perioadă de recuperare de aproximativ 3 luni.

O primă concluzie o reprezintă kinetoterapia în sine, fiind o metodă deosebit de importantă în recuperarea medicală și a stării de bine, metodă ce folosește pe lângă efectuarea exercițiilor într-un complex de tehnici și metode precum cele de facilitare proprioceptivă neuromusculară aplicate fiecărei persoane în funcție de afecțiunea pe care o prezintă.

Traumatismele ce apar la nivelul membrului superior pot dezvolta în timp un sindrom dureros însoțit de limitări ale mișcării. Studiul a avut la bază limitarea independenței individuale survenite datorită modificărilor ce apar la nivelul întregului corp (articulații, tendoane, mușchi); limitarea instabilității dar și limitarea dificultății în a iniția și susține o mișcare.

Cercetarea în sine și-a demonstrat propriile ipoteze legate de: scăderea durerii de la nivelul membrului afectat prin efectuarea programului de recuperare, importanța kinetoterapiei în recuperarea medicală ce a urmărit restabilirea cat mai deplină a capacității funcționale diminuate a pacientului, dar și prevenirea și limitarea posibilelor sechele apărute în urma afecțiunii.

Cea de a doua concluzie o reprezintă cel mai important scop datorat efectuării programului kinetoterapeutic și anume îmbunătățirea mobilității și forței musculare, dar și faptul că pacientul nu v-a mai depinde de ajutorul persoanelor din jur, integrându-se din nou în viața socială, putând realiza activitățile cotidiene imposibile odinioară din cauză afecțiunii.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu I.,Anatomia Omului. Indrumar de lucrari practice, Editura National, 2007, ISBN 973-659-090-9

2. Antonescu D., Patologia aparatului locomotor, vol. 1, București, Editura Medicală, 2006, ISBN 973-39-0648-3

3. Boorman Rs., The rotator cuff quality-of-life index predicts the outcome of nonoperative treatment of patients with a chronicrotator cuff tear , [online], 19 noiembrie 2014, valabil la:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25410506

4. Cioroiu S.G,. Kinetoterapie:de la teorie la practică, Brașov, Editura Universitatea Transilvania, 2012, ISBN 978-606-19-0061-9

5. Collin P.E., Gain S. Is the rehabilitation effective in massive rotator cuff tears?, Orthopedics & Traumatology, Volumul 101, [online], iunie 2005, valabil la: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877056815000730

6. Cooper A., Ali A. Rotator cuff tears-Surgery , Volumul 31, [online], 17 ianuarie 2013,[accesat la 2 martie 2015] ,valabil la http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0263931913000185

7.Cordun M., Kinetoterapie medicală, București, Editura Axa, 1999, pg.325, ISBN 973- 97408-7-1

8. Eiji I., Rotator cuff tear: physical examination and conservative treatment, Journal of Orthopaedic Science, Volumul 18, [online], martie 2013, valabil la: http://link.springer.com/article/10.1007/s00776-012-0345-2

9. Eileen Q., Rotator Cuff Injuries, [online], 21 aprilie 2014, valabil la:http://emedicine.medscape.com/article/827841-overview

10. Giai Via A., De Cupis M., Clinical and biological aspects of rotator cuff tears, [online], 9 iulie 2013, valabil la: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3711705/

11. Gidu D.V., Voiculescu C., The FNP(Proprioceptive neuromuscular facilitation) stretching technique, Science movment and Health, Volumul XIII, [online], 2013 valabil la : http://www.analefefs.ro/anale-fefs/2013/s1/pe-autori/86.pdf

12. Guimaraes A. The effects of different resources fototherapeutic on the pain in individuals bearers of syndrome of the impact of the shoulder, [online], 2006, valabil la: http://www.fpjournal.org.br/painel/arquivos/6193%20Impacto%20ombro%20Rev%206%202006%20Ingles.pdf

13. Habermeyer P., Magosh P., Clasifications and Scores of the Schoulder, [online] ,2006, valabil la: http://www.springer.com/gp/book/9783540243502

14. Hart D., Carmichall S., Biomechanics of the shoulder,[online], 1985, valabil la:http://www.jospt.org/doi/pdf/10.2519/jospt.1985.6.4.229

15. Hawkins R.H., Dunlop R., Nonoperative treatment of rotator cuff tears, [online], decembrie 1995, valabil la: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7497666

16. Hermandes S., Eccentric strength training for the rotator cuff tendinopathies with subacromial impingement, Cirurgia y Cirujanos, Volumul 83, [online], ianuarie 2015, valabil la:

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0009741115000328

17. Huard A.R., Anderson D., Definitions of leisure, play and recreation, The Park Recreation Professional’s Handbook,[online], 2011, valabil la: http://www.humankinetics.com/excerpts/excerpts/definitions-of-leisure-play-and-recreation

18. Jobe F., Bradlay J., Rotator Cuff Injuries in Baseball-Prevention and Rehabilitation., Volumul 6, [online], decembrie 1988, valabil la:

http://link.springer.com/article/10.2165/00007256-198806060-00004

19. Knott M., Facilitation neuromusculaire proprioceptive, 1997

20. Marcu V., Matei C., Facilitarea neuroproprioceptivă în Asistența Kinetică, [online], 4 decembrie 2013, valabil la: https://www.scribd.com/doc/189412765/Facilitarea-Neuroproprioceptiva-in-Asistenta-Kinetica-Vasile-Marcu-Si-Corina-Matei

21. Marcu V., Dan M. Kinetoterapie/Physiotherapy, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2007, pg.196-197 ISBN 973759178X

22. Miclăuș R., Esențialul în recuperarea medicală, Brașov, Editura LUX LIBRIS, 2015, pg.54 ISBN 978-973-131-314-6

23. Nechita F., Gimnastica în kinetoterapie, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2013 ISBN 978-606-19-0232-3

24. Nenciu G., Pașol I., Biomecanică, [online], 2012, valabil la :http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf

25.Dan Nemeș, Armand Gogulescu. KINESIOLOGIE FUNCȚIONALĂ,Format electronic. TIMIȘOARA 2006

26. Netter F.H., Atlas de anatomie a omului, Ediția a V-a, Editura Medicală Callisto, 2008, pg.472 ISBN 9786068043098

27. Nica A.S., Compendiu de medicină fizică și recuperare, București, Editura Universității Carol Davila, 1998, pg.197 ISBN 973984183X

28 .Nové J., Rupture partielle de la coiffe des rotateurs.Shoulder arthroscopy. Partial thickness tears of the rotator cuff, [online], 7 noiembrie 2006, valabil la:http://www.researchgate.net/publication/246260377_Arthroscopie_de_l%27paule._Rupture_partielle_de_la_coiffe_des_rotateurs

29. Papilian V., Anatomia omului Vol 2: Splanhnologia, București, Editura All, 2011, ISBN 978-973-571-691-2

30. Park M., Tibone J., History, Physical Examination, Radiographic Anatomy, and Biomechanics and Physiological Function of the Rotator Cuff, Operative Techniques in Sports Medicine, [online], 8 septembrie 2012, valabil la: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1060187212000731

31. Popescu E., Ionescu R. Compendiu de reumatologie, București, Editura Tehnica 2001, 2002 ISBN 973-31-2143-6

32. Rogozea L., Tehnici de îngrijire a omului sănătos și a bolnavului, Editura ROMPRINT, 2002, ISBN 973-99905-8-4

33. Sbenge T., Kinetoterapie profilactică, terapeutică și de recuperare, București, Editura Medicală, 1987, pg.504

34. Sbenge T., Recuperare medicală a sechelelor postraumtice ale membrelor, București, Editura Medicală, 1991, pg.205

35. Sechel G., Fleancu A., Anatomia omului, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2002, p.191

36. Selvanetti A., Giombini A., Rehabilitation of Rotator Cuff Injuries, [online], 2001, p.43, valabil la: http://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-662-04369-1_5

Anexa 1

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 3.

Nume și prenume: D.F.

Vârsta: 47 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr stâng mixt

Diagnostic funcțional: Tendinita tendonului mușchiului supraspinos

Kinetoterapie aplicată:

S-au executat mișcări pasive a întregului membru superior pornind dinspre distal spre proximal. Recuperarea mobilității a pus accent pe exerciții de flexie, lateralitate, circumducții ale mâinii, exerciții de pronație și supinație a antebrațului, dar și exerciții de flexie și extensie a cotului, până ce pacientul a ajuns la mobilitatea maximă de mișcare.

Pentru recuperarea forței musculare s-au efectuat exerciții ce vizau scripetele și greutăți de maximum 1 kg.

Concluzii: Recuperarea pacientului a avut o evoluție favorabilă, fără complicații.

Anexa 2

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 4.

Nume și prenume: M.S.

Vârsta: 45 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr pseudoparalitic

Diagnostic funcțional: Ruptură parțială a coifului rotator drept

Kinetoterapie aplicată:

S-au efectuat exerciții pasive cu rol în recuperarea mobilității în toate unghiurile de mișcare, urmând a fi precedate de Diagonalele Kabat pe umăr și coloană vertebrală cervicală. Pentru a iniția mișcarea și a repune mușchiul în acțiunea sa normală am combinat Diagonalele Kabat cu tehinicile de facilitare neuro proprioceptive. Prin îmbinarea acestora am obținut inducerea relaxării, scăderea durerii și recâștigarea schemei de mișcare. Pentru a crește amplitudinea s-au efectuat contacții izometrice în punctul de limitare al mișscării, iar apoi relaxare profundă.

Următoarea etapă a constat în exerciții active și active cu rezistență pentru creșterea forței.

Anexa 3

Concluzii: Recuperarea pacientului a avut o evoluție lentă dar progresivă, fără complicații cu recâștigarea amplitudinii articulare în medie cu 35-40° și o forță de la 3- la 4.

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 5.

Nume și prenume: S.D.

Vârsta: 48 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr stâng dureros simplu

Diagnostic funcțional: Inflamația tendonului mușchiului supraspinos

Kinetoterapie aplicată:

S-au efectuat mișcări pasive la nivelul întregului membru afectat, pentru a reduce durerea.

Pe toate unghiurile de mișcare a articulației scapulo-humerale pacientul a executat exerciții de flexie, extensie, abducție, adducție; exerciții de pronație și supinație a antebrațului, dar și exerciții de flexie și extensie a cotului.

Pentru creșterea forței musculare s-au efectuat exerciții ce au vizat scripetele, spalierul și greutăți de maximum 1 kg.

Anexa 4

Concluzii: Evoluția pacientului a fost favorabilă, cu scăderea definitivă a durerii. Nu au avut loc complicații.

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 6.

Nume și prenume: N.A.

Vârsta: 40 ani

Sex: Feminin

Diagnostic clinic: PSH- umăr drept dureros

Diagnostic funcțional: Inflamația tendonului mușchiului supraspinos

Kinetoterapie aplicată:

S-au efectuat exerciții pasive pe toate unghiurile de mișcare cu rol în recuperarea amplitudinii articulare. Pentru relaxare, scăderea durerii, inițierea schemei de mișcare dar și creșterea amplitudinii s-au realizat tehnicile FNP pe diagonalele Kabat de flexie și extensie.

Dupa ameliorarea durerii și îmbunătățirea amplitudinii, următoarea etapă a vizat recuperarea forței musculare pin exerciții active și active cu rezistență.

Concluzii: Recuperarea pacientului a fost favorabilă. Nu au existat complicații.

Anexa 5

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 7.

Nume și prenume: P.A.

Vârsta: 55 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr drept dureros simplu

Diagnostic funcțional: Tendinita mușchiului supraspinos

Kinetoterapie aplicată:

S-au efectuat exerciții pasive ce au la bază redobândirea capacității funcționale diminuate a umărului.

S-au realizat Diagonalele Kabat pentru coloana vertebrală cervicală și pentru umăr.

S-au combinat tehnicile FNP cu Diagonalele Kabat pentru o mai bună eficiență a scăderii durerii, a inițierii mișcării și creșterii amplitudinii articulare.

După recâștigarea amplitudinii maxime de mișcare pacientul a trecut la exercițiile active și active cu rezistență ce aveau ca scop creșterea forței musculare

Concluzii: Recuperarea pacientului a fost favorabilă. Nu au existat complicații.

Anexa 6

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 8.

Nume și prenume: G.M.

Vârsta: 60 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr mixt stâng

Diagnostic funcțional: Tendinită și contractura musculară în rotatori

Kinetoterapie aplicată:

S-au început cu mișcări pasive la nivelul întregului membru superior.

S-au efectuat diagonalele Kabat pentru coloana vertebrală cervială și pentru umăr, iar apoi s-au combinat tehnicile FNP pe diagonalele de flexie și extensie pentru creșterea amplitudinii articulare și îmbunătățirea capaictății funcționale. Pentru inducerea relaxării și ameliorarea durerii s-au executat mișcări pasive de rotare a articulației scapulo-humerale prin executarea lentă a rotațiilor ritmice stânga-dreapta în axul segmentului.

Au fost urmate de efctuarea exercițiilor active și active cu rezistență pentru creșterea forței.

Concluzii: Recuperarea pacientului a fost favorabilă. Nu au existat complicații.

Anexa 7

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 9.

Nume și prenume: M.A.

Vârsta: 42 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH-umăr stâng

Diagnostic funcțional: Tendinita mușchiului supraspinos și biceps

Kinetoterapie aplicată:

S-au efectuat exerciții pasive cu rol în redobândirea amplitudinii articulare și a capacității funcționale, exerciții ce au vizat întregul membru superior dinspre distal spre proximal.

S-au executat circumducții ale mâinii, exerciții de flexie și extensie a cotului, exerciții de pronație și supinație a antebrațului, exerciții pentru mobilizarea întregului umăr, exerciții de izometrie pentru mușchiul deltoid.

Dupa creșterea amplitudii articulare s-au trecut la exerciții active cu rezistență pentru îmbunătățirea forței musculare.

Concluzii: Concluzii: Recuperarea pacientului a fost favorabilă. Nu au existat complicații.

Anexa 8

FIȘĂ DE EVALUARE Nr 10.

Nume și prenume: C.C.

Vârsta: 40 ani

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: PSH- umăr drept dureros

Diagnostic funcțional: Tendinita mușchiului supraspinos și biceps

Kinetoterapie aplicată:

S-au executat mișcări pasive a întregului membru superior pornind dinspre distal spre proximal.

S-au executat circumducții ale mâinii, exerciții de flexie și extensie a cotului, exerciții de pronație și supinație a antebrațului, exerciții pentru mobilizarea întregului umăr, exerciții de izometrie pentru mușchiul deltoid.

Exercițiile pentru creșterea forței musculare au presupus utilizarea spalierului, scripetelui, dar si a unei greutăți maximale de 1 kg.

Concluzii: Concluzii: Recuperarea pacientului a fost favorabilă. Nu au existat complicații.

ANEXA 9

ANEXA 10

ANEXA 11

FORMULAR DE INFORMARE- CONSIMȚĂMÂNTUL PACIENTULUI

Înainte de a decide dacă participați sau nu la acest studiu este important să înțelegeți motivele pentru care este realizat studiul și ce implică acesta. Vă rugăm să vă alocați suficient timp pentru a citi următoarele informații cu atenție și să discutați despre acestea cu rudele și medicul dvs. de familie dacă doriți. Medicul din studiu vă va explica procedurile studiului și vă va oferi ocazia de a pune întrebări. Nu vă grăbiți să luați hotărărea de a participa sau nu la acest studiu.

Invitație

Sunteți invitat să participați la un studiu condus de …Marin Denisa…din cadrul DepartamentuluiReumatologie…., Spitalul …Municipal Nr.1…, strada ……Ana Ipătescu………………………

Titlul studiului:

„…Eficiența utilizării diagonalelor Kabat în recuperarea afecțiunilor coafei rotatorilor…”

Care este scopul studiului? (Scopul studiului)

Scopul acestui studiu este a utiliza tehnici de recuperare. Studiul își propune scăderea durererii, recâștigarea amplitudinii articulare și a forței musculare,la pacienții …cu afecțiuni la nivelul umărului……………………………..

De ce ați fost ales? (Motivele alegerii)

Acest studiu este conceput pentru …a evidenția beneficiile combinării Diagonalelor Kabat cu tehnicile FNP. Vi s-au pus la dispoziție aceste date pentru a le citi, întrucât …Marin Denisa…și medicul dvs. consideră că a-ți putea îndeplini criteriile de participare la acest studiu. Alături de dumneavoastră au mai fost selectați în studiu încă ………9…………….pacienți.

Ce se va întâmpla cu mine dacă particip? (Desfășurarea studiului)

………Se vor efectua un set de exerciții ce vor pune accent pe recuperarea funcțională…a…umărului……………………………………………………………………………….

Trebuie neapărat să particip? (Obligativitatea participării)

Anexa 12

Participarea dumneavoastră este absolut voluntară și vă veți putea retrage oricând din studiu fără a fi necesare explicații. În caz de retragere, datele și rezultatele obținute pot fi folosite în concluziile parțiale ale observației numai după consimțământul participantului. La solicitarea scrisă a dumneavoastră datele obținute până la cel moment pot fi distruse sau scoase din analiza ulterioară.

Voi suporta cheltuieli ca rezultat al participării la studiu? (Cheltuieli și recompense)

……În…cadrul…studiului,…pacientul…nu…va…fi…supus…nici…unei celtuieli……………………………………………………………………………………………………..

Ce trebuie să fac? (Obligațiile pacientului)

………Aveți…obligativitatea…de…a…asculta…comenzile…kinetoterapeu-tului…………………………………………………………………………………………………………………

Care sunt posibilele beneficii ale participării? (Beneficiile participării)

……Relaxare,…scăderea…durerii,…creșterea…amplitudinii…articulare,…creșterea…forței…musculare,…înlăturarea…oboselii…musculare………………………………

Care sunt posibilele riscuri asociate participării mele la studiu

……Creșterea…tensiunii…arteriale,…amețeală………………………………………

Mi s-au prezentat riscurile asociate precum și riscurile imprevizibile

Riscurile procedurilor folosite in cadrul studiului

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

(se va preciza dacă există riscuri suplimentare legate de studiu)

Ce se întâmplă dacă apar noi informații relevante despre afecțiunea mea?

Toate informațiile noi despre această boală vă vor fi aduse la cunoștință și se vor discuta opțiunile dumneavoastră în lumina noilor date.

Anexa 13

Ce se întâmplă la sfârșitul cercetării? (Terminarea studiului)

Rezultatele obținute la sfârșitul cercetării le veți putea obține la cerere chiar dacă acestea nu vor fi publicate. Durata lor de păstrare va fi de 5 ani.

Se poate continua studiul peste durata propusă ?

Da, o parte din studiu va putea fi extins peste durata propusă, cu acordul dumneavoastră și al medicului de studiu.

Cine organizează și finanțează studiul? (Organizare și finanțare)

………Universitatea…Transilvania…din…Brașov,…Facultatea…de…Medicină…

Cine a aprobat studiul? (Aprobarea studiului)

Tema și desfășurarea cercetării sunt aprobate de Comisia de Etică a Cercetării Științifice din Facultatea de Medicină a Universității TransilvaniaBrașov.

ANEXA 14

ACORDUL INFORMAT

Confirm că am fost informat(ă) în scris într-o manieră detaliată și clară cu privire la natura și importanța studiului, precum și despre asigurarea pacientului și obligațiile mele în această privință.

Confirm că am citit toate informațiile și le-am înțeles. Medicul mi-a răspuns la întrebările pe care i le-am adresat într-o manieră satisfăcătoare. Mi s-a acordat suficient de mult timp pentru a mă hotărî în privința participării mele la acest studiu, iar decizia mea nu a fost influențată de medicul de studiu sau de un alt membru al echipei responsabile de studiu.

Voi respecta instrucțiunile personalului din centrul studiului cu privire la studiul clinic. Înțeleg că participarea mea este voluntară și că am dreptul să mă retrag oricând din studiu, fără a da nici o justificare și fără a atrage vreun dezavantaj personal.

Voi primi un exemplar original al formularului de consimțământ, semnat și datat. Celălalt exemplar original fi păstrat de către medicul din studiu.

Declar sub semnătură că sunt de acord cu participarea mea la studiul prezentat mai sus.

Medicul din studiu/ personalul medical nu au exercitat nici o presiune asupra mea.

Numele pacientului ……………………….. Semnătura pacientului…………….

Data:

Am discutat cu pacientul despre studiul clinic într-un limbaj și folosind expresii ușor de înțeles. Consider că am informat complet pacientul cu privire la natura studiului și la beneficiile și riscurile posibile, în conformitate cu cerințele Declarației de la Helsinki.

Anexa 15

Anexa 16

Anexa 17

Anexa 18

Anexa 19