Eficienta Masajului Aromaterapeutic Mainilor

Medicina

Eficienta Masajului Aromaterapeutic Mainilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

.

PROIECT DE LICENȚĂ

EFICIENȚA MASAJULUI AROMATEREPEUTIC MÂINILOR

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. TRATAMENTUL MÂINILOR PRIN MASAJ

CAPITOLUL II. ANALIZA EFICACITĂȚII MASAJULUI

AROMATERAPEUTIC ÎN ÎNGRIJIREA

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Trăind în mijlocul naturii omul a căutat din cele mai vechi timpuri să descopere metode și procedee de înfrumusețare. La început, folosind metodele cele mai potrivite pentru a-și contura figura și corpul, iar mai tîrziu odată cu dezvoltarea științelor a trecut la folosirea produselor și aparatelor care aveau rol de îmbunătațire și menținere a aspectului exterior cît mai îndelungat. Adevărata frumusețe nu este însă apreciată numai pe baza unor criterii estetice întrucît ea privește în egală măsură calitățile psihice ale omului, fiind rezultatul unui ansamblu de elemente și manifestări fizice sau psihice. Calitățile cu care ne-a înzestrat natura trebuie evidențiate printr-o îngrijire corespunzătoare a feței, a părului și a corpului în general, farmecul personal fiind însă accentuat de o figură destinsă, luminoasă, de un comportament corect și plăcut. Frumusețea începe încă cu mulți ani in urmă, cînd omul a început să-și îngrijească trupul prin diferite metode. Pe parcurs ce timpul trecea metodele de îngrijire căpătau o dezvoltare mai amplă. Se modernizează tot ce este legat de frumusețe și îngrijirea întregului corp. Apar proceduri noi mai eficiente și cu o durată mai indelungată a rezultatelor obținute. Frumusețea corpului nostru depinde doar de noi înșine, știm cu toții că fața și mâinele suferă cel mai mult, deoarece ele sunt expuse la diverse încercări ale factorilor care ne înconjoară zi de zi.

Dintre activitățile finite umane, cele legate de frumusețea fizică au constituit dintotdeauna o preocupare deosebită. Îngrijirea părului ,tenului, ochilor, gîtului, mâinilor, picioarelor și, în general, a întregului corp îi asigură omului sănătate și echilibrul fiziologic. Dobîndirea frumuseții fizice presupune deci atenție, perseverență, atitudini care devin obișnuințe sau modalitați de păstrare, pentru multă vreme, a unei stări excepționale.

Ca orice altă parte a corpului, și mâinile au nevoie de îngrijire specială. Paradoxal, sunt cele mai neglijate și suportă agresiunile săpunului, capriciile vremii, bacteriile de pe majoritatea lucrurilor pe care le atingem. Se spune că mâinile sunt cartea de vizita a unei persoane.

Deoarece mâinile întruchipează de fapt grija care o avem față de sine, doar mâinile sunt cele care ne detestă vîrsta cu adevart și mai ales dacă nu sunt îngrijite corespunzător, din acestă cauză trebuie să fim mai precauți la ceea cum ne îngrijim pe noi înșine pentru a avea o valoare mai bună în societate și a ne simți mai bine în corpul nostru.

Scopul proiectului de licență constă în demonstrarea eficacității metodelor actuale de efectuare a masajului mâinilor cu elemente de aromaterapie.

Obiectivele proiectului de licență:

Studierea și anliza literaturii după tema proiectului de licență;

Evaluarea efectelor produse la suprafața tegumentului după aplicarea masajului aromaterapeutic;

Analiza și evaluarea rezultatelor obținute;

Elaborarea concluziilor și recomandărilor.

CAPITOLUL I. TRATAMENTUL MÂINILOR PRIN MASAJ

Mâna este segmentul terminal al membrului superior, organ perfecționat pentru prehensiune. Cu ajutorul ei omul desfașoară activități diverse și de mare complexitate. Mâinile în varietate ocazii reflectă expresivitatea preocupărilor pentru sine și pentru frumos. Preocuparea pentru îngrijirea mâinilor a existat în toate timpurile. Pentru întreținerea lor este indicat să apelam la masaj ca remediu de menținere și profilaxie.

Îngrijirea mâinilor deși este un aspect important, mulți oameni îl neglijează. Mâinile uscate, crăpate și pielea dureroasă sunt problemele frecvente întîlnite mai ales în timpul iernii. Pur și simplu, acestea limitează mișcările și determină disconfort. Din fericire, cu măsuri de prevenire, îngrijire și tratament optim, sănătatea mâinilor poate fi menținută pe tot parcursul anului.

Deshidratarea și iritațiile care provin de la folosirea a diverse produse de curățat sau expunerea frecventă la detergenți duri ori dezinfectanți, afectează mult integritatea pielii mâinilor. Spălarea constantă cu săpunuri dezinfectante, de mai multe ori pe zi, determină crăparea pielii mâinilor și se agravează la vremea rece și uscată. Manichiura este mai mult decît un moft, decît o procedură cosmetică sau o modalitate de a menține unghiile mâinilor frumoase. Termenul provine din limba latină manus-mâna; cure-îngrijire și se referă la sănătatea și îngrijirea mâinilor în general, nu doar a unghiilor, ea cuprinzînd și tratamentul mâinilor.

Masajul are o origine foarte îndepartată, fiind una dintre primele metode de alinare a suferințelor, descoperite de oameni [10, p. 103].

Primele dovezi ale practicării masajului provin încă din antichitate. În medicina traditională chineză, masajul era folosit pentru activarea circulației și stimularea ei, respectiv calmarea nervilor. În India antică, vechii indieni își ungeau corpul cu diferite uleiuri aromate și se îmbăiau în apele fluviilor socotite sacre. Masajul indian constă din neteziri, presiuni și frămîntări ale părților moi ale corpului, începînd cu fața, continuînd cu trunchiul și terminînd cu membrele superioare și inferioare. Pe membre, manevrele se efectuau în ritm rapid, de la rădăcină spre extremități [12, p. 24].

Masajul mâinilor, deși de multe ori e neglijat, este una dintre cele mai eficiente metode de relaxare și de îmbunătățire a circulației sanguine, contribuind la menținerea sănătății și frumuseții mâinilor.

Mâinile sunt unele dintre cele mai solicitate părti ale corpului, așa că merită o atenție deosebită și un răsfăț pe măsură. Așa cum ochii și ridurile de pe față ne dezvaluie vîrsta, la fel face și pielea mâinilor, care însă poate fi întinerită folosind tratamente nutritive și hidratante, mai ales pe timp de vară și iarnă.

Studiile au dovedit că masajul mâinilor accelerează vindecarea și diminuează durerile. Acest gen de terapie se bazează pe un principiu simplu: fiecare organ corespunde unui anumit punct din palmă. Stimulată fiecare zonă, duce la creșterea capacității organismului de vindecare și de reechilibrare. Masajul la mâini ajută în cel puțin 10 alte afecțiuni: dischinezie biliară, sindrom premenstrual, tulburări de menopauză, infertilitate, disfuncții erectile, migrenă, reumatism, oboseală cronică, insomnie și depresie [13, p. 152].

Acțiunea masajului asupra mâinilor indiferent de manevra folosită este în primul rînd directă, asupra pielii și abia apoi o acțiune în profunzime, asupra structurilor profunde sau la distanța de locul masat prin intermediul zonelor reflexogene.

În funcție de felul masajului precum și de manevrele folosite (netezire, frămîntări, fricțiuni, bateri), efectele sunt diferite: excitante, stimulante, calmante, relaxante, etc.

– acțiunea asupra pielii: îmbunătățește elasticitatea, îndepartează celulele descuamate (moarte), curăță de impurități, îmbunătațește funcțiile secretorii prin deschiderea canalelor sudoripare, produce vasodilatație îmbunătățind circulația și oxigenarea (pielea se înroșește), prin acțiunea asupra terminațiilor nervoase senzitive are efect de calmare, relaxare iar prin acțiune asupra zonelor reflexogene, influentează funcțiile organelor interne.

– asupra circulației sîngelui: accelerează circulația în arteriole îmbunătățind oxigenarea țesuturilor, favorizînd eliminarea deșeurilor toxice, favorizează întoarcerea venoasă (a sîngelui la inimă), îmbunătățește circulația limfatică)

– asupra sistemului nervos: manevrele blînde calmează, iar cele energice stimulează, produce relaxare, destindere, revigorare.

– asupra țesutului muscular: crește excitabilitatea, conductibilitatea, elasticitatea mușchilor; manevrele ușoare relaxează mușchii obosiți, frămîntatul activează circulația; pentru sporturile grele se recomandă masaje speciale.

– acțiune generală, îmbunatățește procesele metabolice, stimulează circulația fluidelor în organism, induce organismului o stare generală bună și foarte placută [14, p. 210].

Mâinile sunt cele două extremități prehensile și prevăzute cu degete ale membrelor superioare umane. Fiecare deget posedă o unghie, formată din cheratină. Mâna este principalul organ al manipulării. Vârful degetelor este una dintre zonele cu cele mai multe terminații nervoase din organism și este principala sursă de informație tactilă din mediul extern. Ca și în cazul celorlalte organe perechi (picioare, urechi, ochi etc.), fiecare mână este controlată de emisfera creierului opusă părții corpului în care se află. Întotdeauna între mâini va exista o dominantă care este însărcinată cu scrisul, cu alte treburi care necesită precizie și migăleală. A fi dreptaci sau stângaci este o trăsătură personală.

Principala atribuție a mâinii este cea de a apuca și de a susține obiectele, din aceasta derivând alte roluri datorită gamei mari de mișcări și a înaltei precizii de care este capabilă mâna.

De asemenea are un important rol tactil.

– mâinile sunt uneltele primordiale care ne ajută să ne hrănim și să bem apă;

– ne ajută să comunicăm prin gesturi, să salutăm;

– mâna se poate folosi ca instrument de măsură;

– datorită sensibilități tactile ridicate ne ajută să putem citi în braille sau să aflăm forma unor obiecte în întuneric;

– mâna strânsă (pumnul) ne ajută să lovim;

– mâna ne ajută să alinăm durerea sau să efectuăm tratamente prin masaj [8, p. 167].

Anatomia mîinii este complexă, intrigantă și fascinantă. Integritatea sa este absolut esențială pentru funcționarea zilnică. Un numar de 27 de oase constituie scheletul de bază al pumnului și mîinii. Aceste oase sunt grupate în carpiene, metacarpiene și falange.

Articulația pumnului, cea mai complexă articulație a corpului, este formată din 8 oase carpiene grupate în două rînduri, avînd mișcări foarte limitate între ele. De la radius spre ulnă, rîndul proximal constă din osul scafoid, semilunar, piramidal și pisiform. În aceeași direcție, rîndul distal constă din oasele trapez, trapezoid, capitat și osul cu carlig.

Toate oasele carpiene participă la funcționarea încheieturii mîinii cu excepția osului pisiform, care este un os sesamoid prin care trece tendonul muschiului flexor ulnar al carpienelor. Osul scafoid servește ca legatură între cele două rînduri și de aceea este mai vulnerabil la fracturi. Rîndul distal al oaselor carpiene este foarte puternic atașat de baza celui de-al doilea și al treilea metacarpian, formînd o unitate fixă. Toate celelalte structuri (unități mobile) se mișcă în relație cu unitatea stabilă.

Mâna conține 5 oase metacarpiene. Fiecare metacarpian prezinta o bază, trunchi, gît și un cap. Primul os metacarpian (al policelui) este cel mai scurt și mai mobil. Se articulează proximal cu osul trapez. Celelalte 4 metacarpiene se articulează cu trapezoidul, capitatul și osul cu carlig, la nivelul bazei. Fiecare cap metacarpian se articulează distal cu falanga proximală a fiecărui deget [7, p. 234].

Mâna conține 14 falange. Fiecare deget conține 3 falange (proximală, mijlocie și distală) cu excepția policelui care are doar două falanage. Pentru evitarea confuziilor, fiecărui deget i se va spune după nume (police, index, mediu, inelar și mic).Pielea care acoperă fața dorsală a mâinii este diferită de cea care acoperă palma. Pielea de pe fața dorsală a mâinii este subțire și pliabilă. Ea este atașată scheletului mîinii prin țesut areolar larg în care se găsesc vene și vase limfatice. Acest fapt explică de ce edemul mâinii se manifestă predominant pe fața dorsală. În plus, această prindere largă a pielii o face mai vulnerabilă la traumatisme și permite crearea unor bule locale [2, p. 96].

Pielea suprafeței palmare a mâinii este unică, avînd funcții speciale. Pielea palmară este groasă și nu la fel de pliabilă ca cea de pe fața dorsală. Este atașată puternic de fascia subcutanată prin numsuprafeței palmare a mâinii este unică, avînd funcții speciale. Pielea palmară este groasă și nu la fel de pliabilă ca cea de pe fața dorsală. Este atașată puternic de fascia subcutanată prin numeroase fibre verticale. Aceste caracteristici cresc stabilitatea pielii pentru ca funcția de apucare să fie realizată adecvat. Pielea este mai fermă ancorată de structurile profunde la nivelul crestelor palmare; acest lucru are importanță clinică, cînd se planifică incizia chirurgicală pentru a minimaliza contracturile pielii.

În contrast față de pielea feței dorsale, pielea feței palmare este vascularizată prin numeroase ramuri verticale mici, pornite din vasele digitale comune. De aceea, formarea bulelor palmare este limitată. În plus, pielea suprafeței palmare a mâinii conține un număr foarte mare de receptori senzitivi, esențiali pentru funcționarea normală a mâinii [2, p. 115].

Masajul clasic al mâinilor:

Netezirea – Se fac neteziri ușoare pe partea dorsală și mai apăsate pe fața palmară, folosind toată palma sau chiar pumnul închis.

Fricțiunea:

• Se face o mișcare liniară pe fața dorsală a palmei, în lungul tendoanelor și a spațiilor inter-osoase, folosind degetul mare sau trei degete.

• Se face o mișcare circulară pe fața palmară, folosind degetele sau pumnul închis.

Frământatul – Se frământă mușchii tenari și hipotenari, cât mai apăsat, folosind pentru aceasta degetele. Acest frământat se poate completa cu scuturarea spațiilor inter-osoase, care se face ținând palma de marginile sale între mâinile maseurului și tensionînd în sus și în jos falangele. Masajul se încheie cu o netezire ușoară.

Masajul degetelor

Neteziri – din vârful degetelor spre palmă se masează fiecare deget prin neteziri executate pe întreaga lungime a degetului și pe fiecare falangă.

Fricțiunile – se aplică insistent. mai ales pe fața palmară a degetelor.

Tracțiuni și scuturări – Masajul se încheie prin tracțiuni și scuturări ale fiecărui deget în parte, după care se poate face o mobilizare activă a tuturor degetelor [4, p. 79].

Mâna este unul dintre cele mai importante și mai interesante instrumente funcționale ale omului. E foarte greu de catalogat sau denumit anatomic, deoarece dacă o numim organ este prea puțin, căci, în reflexologie palma, cuprinde pe fețele sale palmare proiecția tuturor organelor corpului, iar dacă o numim sistem funcțional este impropriu, deoarece ea nu funcționează inconștient ca alte sisteme (circulator, respirator, endocrin etc), ci este aproape conștientă, căci are cele mai puternice, mai strînse și mai complexe legături directe cu centrul nostru de comandă – creierul [6, p. 126].

Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicați în procesul de boală: congestia, inflamația, tensiunea.

Afectiunile congestive sunt responsabile de apariția tumorilor; afecțiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronșita sau sinuzita; tensiunea este responsabilă de diminuarea eficienței sistemului imunitar. Ședințele de reflexoterapie urmăresc în primul rînd îmbunătățirea circulației în organism și accelerarea eliminării reziduriilor, astfel încît toxinele să nu se mai acumuleze în concentrații dăunătoare în ficat, rinichi sau intestin.

De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scăderea senzației de durere prin stimularea eliberării de endorfine – analgezice naturale ale organismului – din glanda hipofiza din creier în fluxul sanguin. Reflexoterapia are acțiunea cea mai eficientă cînd este folosită pentru tratarea întregului organism și nu numai pentru anumite afecțiuni. În acest mod, ea îmbunătățește toate funcțiile organismului, ceea ce stimulează procesul natural de vindecare, făcîndu-l mai rapid și mai eficient. Reflexoterapia are la bază prezența în organism a zece zone energetice. Aceste zone sunt longitudinale, întinzîndu-se de la baza corpului – de la picioare – pînă în creștetul capului. Această distribuție energetică a fost descoperită spre sfîrșitul secolului XIX de un american, dr. William Fitzgerald, un specialist în O.R.L. În perioada în care a lucrat la spitale din Paris, Viena si Londra, Fitzgerald a descoperit că putea ameliora durerea dintr-o parte a corpului pacientului prin apăsare intr-o altă zonă.

El și-a perfecționat tehnica, învățînd că dacă aplică presiune la nivelul degetelor cu ajutorul unui bandaj elastic pe fiecare falangă mijlocie și cu ajutorul unor mici carlige pe vîrfurile degetelor, putea produce efecte anestezice locale la nivelul brațelor, părților laterale ale gîtului, ochiului, urechii si feței. Nu trebuie să uităm faptul că în perioada în care practica dr. Fitfgerald, în anii 1880, anestezia era la inceputuri. Măștile cu cloroform erau utilizate, dar mai mulți pacienți mureau din cauza anesteziei decît a intervențiilor chirurgicale.

Ce facem, instinctiv, cînd avem o durere de cap sau o indigestie?

De regula, punem mâna pe zona dureroasa pentru a ne ușura intr-o oarecare măsură durerea. Așadar, există un instinct primar care ne face să apăsăm locul dureros pentru ameliorarea simptomelor.

Cele zece zone sunt împărțite în cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului:

Zona 1 trece prin degetele mari de la mâini, pe fiecare parte a corpului și parcurge zona mediană a corpului, partea interioară a picioarelor, a brațelor și coloana vertebrală. O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau funcție din această zonă.

Zona 1 este de obicei cea mai sensibilă pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se află multe părți vitale ale organismului – nasul, gura, gîtul, coloana vertebrală și organele genitale. Lucrînd numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibilă ameliorarea multor manifestări fizice neplăcute, deoarece nervii cu originea în zona vertebrală stimulează activitatea întregului organism.

Zona 2 are ca limite degetul arătător și al doilea deget de la picior; în același fel se poate continua pînă la divizarea corpului în zece zone.

Această metode de împărțire a corpului în canale energetice sau meridiane, este similară principiului care stă la baza presopuncturii și acupuncturii. Cu toate acestea, cînd este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele în sine și nici punctele identificate sau numerotate. În locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arată că fiecare zonă sau organ din organism este oglindită pe tălpi și degetele de la picioare, ca și pe palme și degetele de la mâini. Altă diferență importantă între reflexoterapie și presopunctură sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legată de tehnica de utilizare a policelui și a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare și mâini [14, p. 310].

Cînd un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumulează, iar în acel punct apare congestia. În timp, această congestie se poate manifesta fizic sub formă de disfuncție a zonei sau organului respectiv.

Pe de alta parte, dacă blocajul este îndepartat prin ședințe de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat și funcția normală se restabilesc, procesul de autovindecare poate începe, iar simptomele și durerea vor dispărea.

Masajul clasic pe cremă stă la baza tuturor tipurilor de masaj asupra mâinii unul din carea este masajul traditional chinezesc el face parte din masjul medical.

La baza acestui tip de masaj se află principiile medicinei chineze, conform cărora există 12 meridiane prin care circulă energia de tip Yin sau Yang. Fiecare este în legătură cu un organ receptor. Acestora li se adaugă două "vase": cel de concepție, aflat pe partea anterioară a corpului, care reunește între ele toate organele Yin, și cel guvernator pe partea dorsală a corpului, care reunește toate organele Yang. Pe fiecare meridian se găsește un anumit număr de puncte energetice. În cazul în care există un exces de energie cauzat de un organ bolnav, pot apărea dureri într-un anumit loc de pe meridianul aflat în legătură cu el. Acestea sunt semnalul de alarmă care indică faptul că există o problemă fizică sau psihică. Masajul spatelui presupune parcurgerea meridianului vezicii urinare, de-a lungul căreia se află proiectate toate organele interne. Astfel, se îmbunătățește funcționarea lor [3, p. 155].

Masajul Tui Na este practicat, alături de acupunctură și de fitoterapie, de mii de ani în China. S-a răspândit apoi în toată Asia, unde a căpătat nuanțe locale. Ajunge și în Europa unde este totuși mai puțin cunoscut.

Am aflat mai multe despre acest procedeu de la dr. Ciprian Popescu, medic specialist medicină de familie cu competențe în acupunctură și masaj, care ne-a spus: "Denumirea exprimă caracterul viguros și practic al acestei metode terapeutice. «Tui» înseamnă a împinge, iar «na» – a apuca. Masajul chinezesc presupune un anasamblu de manevre: atingere, presare, strîngere, fricționare, bătăi rapide cu palma, lovire ușoară, balansare, tragere, extindere etc. Sunt influențați astfel mușchii, pielea, încheieturile, țesuturile moi. Astfel, se ajunge la detensionare musculară, ceea ce induce confort psihic și potențează tratamentul în cazul altor afecțiuni.

Este o practică veche de peste 5000 de ani .folosită încă din perioada neolitică,

păstrată și transmisă, sistematizată și perfecționată de-a lungul mileniilor. Potrivit Medicinii Traditionale Chineze sănătatea fiecărui individ este rezultatul echilibrului energetic între Yin și Yang, între energia vitală și sînge, între organe și viscere; acest lucru se realizează prin sistemul energetic de meridiane principale și secundare care conectează interiorul de natură YIN unde se găsesc organele și viscerele, cu exteriorul de natură YANG [15, p. 220].

Sistemul de meridiane constituie rețeaua energetică ce străbate întregul corp, leagă diferitele părți ale corpului și susține funcțiile organismului; meridianele principale sunt în număr de 24 (cîte 12 pe fiecare jumătate a corpului și deservesc fiecare cîte un organ) al cărui nume îl poartă, excepție făcînd meridianele-VS, vase-sex ,care se leagă de funcțiile organelor genitale și inimă și TF, trei-focare, care se leagă de aparatul respirator, digestiv și genito-urinar; meridianele principale sunt:meridianul plămanului, meridianul intestin gros (IG), meridianul stomacului (S), meridianul splină-pancreas (SP), meridianul cordului (C ), meridianul intestin subtire (IS), meridianul vezicii urinare (V), meridianul rinichiului (R) meridianul vezicii biliare (VB), meridianul ficatului (F), meridianul vas-guvernor (VG), meridianul vas-concepție (VC).

Pe aceste meridiane există puncte care stimulate prin masaj, presopunctură, acupunctură, electropunctură, laseroterapie, reglează funcționalitatea diverselor organe; există in jur de 365 de puncte pe fiecare jumătate a corpului, dar mai utilizitate sunt in jur de 100.

Un alt principiu al medicinei tradiționale chineze este acela că pe suprafața corpului, pe anumite zone, există proiecția organelor interne; stimulînd aceste zone, prin masaj digital sau cu instrumente speciale pentru masaj se poate influența activitatea organelor interne; pe acest principiu se bazează practica reflexologiei occidentale (reflexodiagnostic, reflexoterapie); foarte multe din manevrele folosite de medicina traditională chineză sunt comune tuturor școlilor: manevre de mîngîiere, presare, frămîntare, fricțiune, malaxare, plesnire, tracțiune, ciupire, vibrații, etc. În plus, bateri cu dispositive speciale prevăzute cu ace foarte fine, masajul traseelor meridianelor principale, presiunea punctelor de acupunctură cu un dispozitiv special, masajul meridianelor și punctelor de acupunctură cu magneți speciali;ca indicații terapeutice poate fi folosit în: traumatisme musculare, articulare, osoase; nevralgii: intercostale, sciatică etc; reumatisme cronice artrozice; discopatie lombară; afecțiuni digestive: gastrite, ptoze gastrice, aderențe intestinale, colopații spastice, colon iritabil, etc.

CAPITOLUL II. ANALIZA EFICACITĂȚII MASAJULUI AROMATERAPEUTIC ÎN ÎNGRIJIREA MÂINILOR

Acest capitol cuprinde o gamă vastă de mișcări predestinate eficienței masajului asupra mâinilor cu anumite uleiuri eterice și alte substanțe folosite pentru a avea un rezultat cît mai bun în urma acestui studiu realizat.

Prin definiție, aromoterapia este o ramură a terapeuticii naturiste, mai precis a fitoterapiei, care urmărește vindecarea unor afecțiuni folosind un grup de substanțe deosebit de complexe, secretate de plante, numite uleiuri volatile, uleiuri esențiale sau uleiuri aromatice.

Originea acestei terapii se pierde în negura timpurilor. Afirmarea aromoterapiei ca știință a apărut în Egiptul Antic, unde au existat veritabili maeștri ai științei medicale care, intuind efectele deosebite ale uleiurilor volatile, le-au folosit cu un deosebit succes în prevenirea maladiilor infecțioase, precum și în tratamentul altor afecțiuni (digestive, hormonale, psihice).

Astfel, plantele, prin forma, mirosul, gustul, culoarea și energia subtilă aferentă ei, influențează benefic sfera vitală și psihomentală a individului, fiind capabile să inducă sau să faciliteze inducerea unei stări de încredere în locul unei stări de anxietate, unei stări de dinamism interior în locul unei stări de moleșeală, unei stări de pace în locul unei stări de iritabilitate.

Masajul este una dintre cele mai vechi metode de vindecare și armonizare cunoscute de om. Efectele sale deosebite au fost constatate încă din vechime, o dovadă fiind chiar una dintre afirmațiile lui Hipocrate, care consideră masajul ca fiind unul dintre elementele care trebuie să fie cunoscute în mod obligatoriu de un bun specialist. Masajul (și în mod special masajul cu ulei) este menționat în cele mai vechi tratate medicale clasice indiene – îmbogățite de-a lungul timpului cu elemente din științe tradiționale indiene [1, p. 132].

Masajul cuprinde manevre specifice cu un caracter variat: de la mișcări foarte fine și ușoare, bătăi ritmice, până la lovituri relativ puternice și frământări, în funcție de rezultatul terapeutic care se urmărește. Realizînd procedurile de masaj în mod adecvat, toate funcțiile organelor corpului (piele, mușchi, nervi, glande etc.) sunt stimulate, iar impuritățile sunt eliminate cu rapiditate. Ființa ce recurge la această metodă terapeutică își regăsește astfel cu ușurință starea de tonus vital, dobîndind în plus, pe lângă efectele curative specifice metodei și uleiurilor folosite, o stare de armonie, claritate reflectată la nivel psihic și mental. Efectele deosebite ale masajului în direcția activării inteligenței, vivacității, tonusului, ameliorării vitalității sexuale, a încrederii în sine și chiar a frumuseții naturale.

Eficiența masajului crește prin utilizarea unui anumit ulei aromatic simplu sau, de obicei, utilizat în combinație cu un "suport" care este ales individualizat în funcție de constituția fiecărei ființe în parte. Acest suport (excipient) are o mare importanță asigurând o bună pătrundere a principiilor active din uleiurile eterice la nivelul tegumentelor și treptat, în circulația sanguină. De asemenea, procesul de îmbătrânire a țesuturilor este încetinit considerabil. În cazul folosirii uleiurilor, este indicat ca masajul să se realizeze cu mișcări blînde, de "mângâiere", și ușoare mișcări de fricțiune și compresiune [11, p. 158].

De un interes cu totul deosebit se bucură actualmente aromatizarea, devenind o practică foarte frecventă deoarece prezintă următoarele avantaje:

– este un excelent preventiv al bolilor contagioase- studii făcute în locurile cele mai poluate din punct de vedere microbian (cum ar fi marile bazaruri, expoziții, etc.) au arătat că 70-90% din coloniile de microbi mor după o aromatizare făcută cu câteva picături dintr-un ulei puternic (cum ar fi cimbrul sau busuiocul, de exemplu);

păstrează și valorifică o perioadă relativ lungă (câteva ore) proprietățile subtile ale plantelor;

– induce (sau menține) în mod spontan anumite stări de conștiință benefice, specifice plantei din care provine esența (printr-un proces de rezonanță similar celui descris la aromatizarile sau fumigațiile din lăcașele de cult);

– vaporii de ulei volatil ajung în căile respiratorii o dată cu inspirația, producând aici o serie de efecte benefice mai ales în cazul celor ce suferă de maladii respiratorii, sau care sunt în pragul contaminării cu o boală infecțioasă;

– multe din efectele administrării pe cale internă sunt într-o mare măsură resimțite și prin utilizarea acestei metode;

– este o metodă economică, obținându-se efecte remarcabile cu numai câteva picături de ulei. În plus, este posibilă acțiunea concomitentă asupra mai multor persoane;

– putem acționa benefic asupra unor ființe neavizate sau sceptice cu privire la legea rezonanței sau la valoarea acestei terapii. Ideal este, totuși, să facem atentă ființa asupra căreia se acționează pentru ca, treptat, ea să conștientizeze starea de bine, urmărind apoi să o mențină prin eforturi proprii.

Cercetarea a avut loc la salonul Estetic studio, care dispune de cabinet de manichiră și masaj pentru mâini complet echipat.

Dotarea cabinetului este următoarea: mese pentru manichiură, scaune pentru clienți și specialiști, lampă de masă pentru o luminozitate mai copletă, prosoape pentru mâini, aparat pentru parafină, instrumente pentru executarea manichiurii, aparat pentru dezinfectarea instrumentelor ș. a.

Etapele experimentale au fost următoarele: în prima etapă am stabilit literatura de specialitate existentă ce tratează tema propusă pentru studiu.

În etapa a doua am selecționat subiecții și mi-am alcătuit 2 grupe destinate pentru studiu. Tot în această etapă sa făcut o pregătire prealabilă a lotului de desfașurare a experimentului, materiale și produsele necesare evaluării (masa pentru masaj, uleiurile volatile și creme pentru mâini). Mi-am întocmit fișele individuale cu date necesare despre fiecare pacient. Aceste fișe au constituit baza decizională stabilirii obiectivelor, mijoacelor și indicațiilor de masaj.

În a treia etapă am aplicat masajul mâinelor aromaterapeutic și cel pe bază de cremă. Am făcut evaluări și explorări periodice.

În etapa finală am făcut testrea vizuală și pe baza rezultatelor s-a realizat aprecierea evoluției individuale a subiecților, concretizate în prezentarea grafică.

Pentru acest studiu, am urmărit un lot de 10 pacienți divizate în două grupe cu diverse tipuri de piele a mâinilor, care au fost supuși la două tipuri de masaj, la prima grupă a fost executat masajul Shiatsu cu trei tipuri de ulei eteric (ulei eteric de mintă, ulei eteric de cimbru,ulei eteric de ceai verde) amestecate cu ulei de bază (ulei de măsline), iar a doua grupă a fost supusă masjului clasic pe bază de cremă pentru mâini.

Evoluția clinică a pacinților din acest lot a fost observată în perioada de 31 martie – 29 mai 2014.

Pacienții din acest lot au fost repartizați după următoarele criterii:

vîrsta, cuprinsă între 21 ani și 57 ani;

tipul de piele al mâinilor;

ocupația ficărui pacient;

aspectul fizic al pielii mâinilor;

cooperarea (colaborarea) pacienților;

Tabelul 1

Clasificarea pacienților

În continuare voi prezenta programul individual detaliat a celor două grupe.

Prima grupă alcătuită din cinci persoane a fost supusă examenului vizual, palpativ și interogatoriu, dacă nu suferă de boli congenitale ale pielii sau dacă nu îi supără alte boli legate de piele și în deosebi de pielea mâinilor. Am trecut la pregătirea primului pacient din prima grupă, am executat un scrab pentru a îndeparta stratul de piele moartă după care am trecut la efectuarea masajului reflxoterapeutic Shiatsu pe baza unui amestic din uleiuri eterice care era compus din: ulei eteric de mită, ulei eteric de ceai verde și ulei eteric de cimbru.

După prima și a doua procedură de masaj rezultatele nu erau vizibile, însă pacienții au declarat că au simțit pielea mai catifelată și mai plăcută la atingere, tonusul sa îmbunătățit puțin însă turgorul nu avut nici o schimbare.

La a treia și a patra procedură pacientele au spus că pielea mâinilor a devenit mult mai moale și cei cu pielea uscată au observat un progres binevenit și o ușurință esențială în privința îngrijirii după proceduri a avut loc o creștere a tonusului și a turgorului..

La a cincea și a șasea procedură au fost vizilbile mai multe beneficii și luînd în considerarea că am executat masajul reflexoterapeutic Shiatsu pacientele din lotul dat au spus că au simțit un stimul al întregului organism și o stare de bine la general, tonusul și turgorul erau în creștere continuă.

La a șaptea și a opta procedură pacienții cu pielea uscată au spus că nu sau așteptat la un efect atît de bun, chiar și cei cu pielea mai stînjenită cu prezența peterol pigmentare au avut un progres, uleiul esențial făcînduși efectul cu încetul au început să dispară petele pigmentare, tonusul era în creștere continuă și turgorul creștea treptat.

Cu fiecare procedură făcută rezultatele deveneau din ce în ce mai bune, am observat chiar și schimbări esenșiale ale turgorului pielii mâinilor.

La a noua și a zecea procedură efectele au fost mai presus de asteptare, pielea mâinilor avea un aspect sănătos, cu un turgor bun și o nivelare vizibilă a ridurilor superficiale, care erau prezente la începutul cursului de masaj, ceea ce ne demonstrează că tonusul a avut o evoluție bună.

Tabelul 2

Evaluarea eficacității masajului aromaterapeutic

Diagrama 1. Evaluarea eficacității masajului aromaterapeutic

În tabelul 2 și diagrama 1 sunt prezente datele la evaluarea eficacitatii masajului aromaterapeutic, după dezvoltarea tonusului și turgorului.

Masajul Shiatsu are o tehnica de origine japoneză care folosește atingerea pentru restabilirea circulației energiei vitale “Qi” în zonele corpului unde aceasta lipsește sau e în exces. La originea Shiatsu-lui modern sta Tokujiro Namikoshi (sec. XX).

Se practică exercitînd o presiune mai mult sau mai puțin puternică cu vîrfurile degetelor, dar și cu pumnii, coatele, genunchii, picioarele asupra unor puncte precise situate de-a lungul meridianelor care corespund unui organ sau unei funcții specifice.

În funcție de dezechilibrul energetic, terapeutul apelează și la alte tehnici: petrisajul, rotația articulațiilor, ciupirea, vibrația pentru eliminarea blocajelor, stimulînd punctele sensibile și activînd forțele naturale de regenerare.

Se utilizează în:

reumatologie (artroze, artrite, lumbago, cervicalgii, torticolis)

ginecologie (varsături matinale în timpul sarcinii, post-partum, tulburări ale ciclului menstrual)

psihologie (depresie, anxietate, toxicomanie, tulburări sexuale)

tulburări digestive (colite, constipație, vărsături)

Se aplică la persoane îmbrăcate lejer, de obicei în poziție culcată pe covor sau pe masă de masaj. Cursul de initiere în shiatsu durează între 15 și 30 ore și sunt oferite in mod regulat marelui public.

Presopunctura și reflexoterapia

Punctele de presiune existente pe mâini reprezintă un mod discret de a ameliora durerile organismului.

Stările de greața și vărsăturile pot fi calmate prin apăsarea porțiunii dintre degetul mare și arătator sau prin presiunea usoară asupra interiorului incheieturii mâinii.

Prin apăsarea părții de jos a încheieturii mâinii, imediat sub degetul mare pot fi calmate crizele de claustrofobie, astmul bronsic și alte boli respiratorii.

Tusea poate fi calmată cu ușurință prin presarea unui punct situat la cinci centimetri de încheietura mâinii, pe partea de sus a brațului, alineat cu degetul mijlociu.

În reflexologie palma, mâna nu este doar un organ motor, ci unul special, deosebit de complex și aproape personalizat. Nu doar în reflexologie palmară se acordă o atenție deosebită mâinilor, adevărații vindecători folosesc mâinile ca organe speciale (și specializate) pentru transmitere și tratament bioenergetic. Mâinile sunt reprezentative pentru cei doi poli energetici ai ființei noastre.

În general se consideră mâna dreaptă avînd o polaritate Yang (pozitivă, emițătoare) și mâna stîngă de natură Yin (negativă, receptoare). Unind palmele mâinilor (în rugaciune, salut sau arte marțiale) echilibrăm energiile intregului corp, anulînd dualitatea, îndoiala și dezechilibrul și refacem plenitudinea și integritatea ființei originare, a marelui UNU (TAO, Dumnezeu sau Ființă primordială).

Frecarea palmelor ne energizează, ne masează întregul organism și ne calmează în același timp. Între palme, degete și organele corpului există o strînsă interdependență funcțională (ca și cea palmă – corp) și o legatură energetică directă [9, p. 97].

Astfel putem stabili următoarele corespondențe și simboluri:

– Policele (degetul mare de la mână) în reflexologie palmară corespunde ficatului și are strînse legături cu sistemul respirator, deoarece este traversat de meridianul plămînului. Tot pe police există și punctul „intestin" (pe partea laterală) si punctul „sistem nervos central" (la baza lui).

Din punct de vedere energetic acest deget este neutru.

– Degetul arătător (indexul) este parcurs de meridianul intestin gros și masarea lui este recomandată în diaree sau disfuncții digestive. Baza primei falange a degetului arătător este în legatură cu gura și masajul acestei zone are efecte anestezice în durerile dentare. În proeminența musculară dintre degetul arătător și police se află unul dintre cele mai importante puncte din presopunctura chineză, „Fundul văii”, cu efecte terapeutice în afecțiuni de cap etc.

– Degetul mijlociu în reflexologie palmară corespunde circulației sanguine. Este degetul care la frig intens degeră primul. Este parcurs de meridianul Vase sex și are legături în circulație deficitară și impotență sexuală.

– Degetul inelar în reflexologie palmară mai este numit și „degetul medical", deoarece furnizează informații despre starea generală de sănătate și în special cea a sistemului nervos. Are legături strînse cu organe ca: inima, splina și pancreasul. Nu degeaba verigheta impodobește acest deget, căci el este simbolul emotivității și al afectivității.

– Degetul mic (auricularul), în reflexologie palmară corespunde sexualității și senzualității în general. El este parcurs de meridianele inimii și ale intestinului subțire. La baza unghiei sale se găsește un important punct de presopunctură denumit „Bucuria de a trăi" – foarte eficient în stări de leșin, coma sau pierderea cunoștinței. Dacă un om nu este mort cu adevărat, ci doar leșinat, prin strîngerea puternică a unghiei și buricului acestui deget, el va reveni la viață.

Analizînd cu atenție toate detaliile, putem spune că reflexologia palmară este cea care oferă îngrjire organismului prin propriile mâini [13, p. 270].

Eficiența reflexoterapiei se bazează pe procesul simplu al eliminării blocajelor de flux energetic în vederea activării procesului de autovindecare.

Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se află în legătură cu anumite părți din corp. Ele se găsesc răspîndite pe toată suprafața corpului.

Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obține o irigare sanguină bună, atît a zonei reflexogene cît și a organismului dependent.

Presopunctura este presiunea care se exercită asupra punctului reflex.

Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticlă, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia. Presopunctura poate fi practicată de oricine. Cele mai bune rezultate se obțin folosind vîrful degetului sau unghia.

După indicație, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. În afecțiunile provocate de un exces de energie, se folosește dispersia.

Dispersia: Se face masajul cu vîrful degetului în poziție oblică; se masează sau se apasă prin înșurubare, în sensul opus mișcării acelor de ceasornic. Mișcarea se face superficial, blînd, lent.

După un masaj corect, pielea se va înroși, sensibilitatea dureroasă și tonul vor scădea [5, p. 325].

Tonifierea se practică în cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se execută cu vîrful degetului sau cu unghia, ambele în poziție verticală. Masajul se face de durată scurtă. Cînd se execută corect, rezultă paloarea tegumentului, creșterea sensibilității și a tonusului muscular. Porțiunea masată poate fi pudrată. Se pot face trei ședințe pe zi cu durata de 10 minute fiecare.

Cura de masaj în cazul unei afecțiuni cuprinde 10 ședințe apoi pauza 2 săptămîni, după care se reia.”

Tabelul 3

Evaluarea eficacității masajului clasic

Diagrama 2. Evaluarea eficacității masajului clasic

În tabelul 3 și diagarama 2 este prezentă evoluția eficacității masajului clasic, rezultatele date fiind făcute după aspectul tonusului și turgorul pielii mâinilor.

A doua grupă formată din cinci pacienți a fost supusă masajului clasic pe bază de cremă hidratantă, la prima ședință lotul de pacienți au trecut aceleași procedee ca și pacienții din prima grupă.

După prima și a doua procedură efectele de la masajul mâinilor nu a fost vizibil , doar după procedură pielea a devenit mai hidratată, tonusul și elasticitatea fară schibări.

La a trei și a patra procedură tonusul a început să crescă în măsuri foarte mici, iar turgorul nu a avut evoluție.

După a cincea și a șasea procedură efectele au început să apară dar nu au fost de durată, pacientele simțeau o satisfacție și o relaxare după masaj, dar ceea ce ține de tonus a avut o dezvolatare minoră, iar turgorul sa mărit puțin.

La a șaptea și a opta procedură tonusul a crescut puțin însă turgorul nu prea a evoluat în creștere.

La a noua și a zecea ședință pielea mâinilor a devenit mai moale însă tonusul a rămas la o etapă slabă de dezvoltare, iar turgorul a avut un început de dezvoltare.

În comparție cu prima grupă rezultatele la a doua grupă nu sunt la fel de satisfăcătoare.

Masajul articulatie mânii, delimitarea zonală:

În partea distală, articulația pumnului este delimitată de extrimitatea proximală a carpienelor și a metacarpienelor, iar în partea proximală, de extrimitatea distală a radiusului și cubitusului.

Descrierea anatomică

Oasele care participă la formarea articulației:

-radius;

-cubitus;

-primul rînd de oase carpiene (scafoidul, semilunarul, piramidalul și pisiformul), al doilea rînd de carpiene și metacarpiene (cu extrimitatea lor proximală).

Mușchii care mobilizează mâna de articulațiile pumnului. Marele mușchi palmar are originea pe epitrohlee și se inserează pe baza metacarpianului 3 pe fața anterioară, are acțiunea de flexor al pumnului și lateralitate radială ușoară.

Mușchiul cubital anterior are originea pe epitrohlee și pe cele 2/3 superioare al olecranului, se inserează pe osul pisiform, pe osul cu cîrlig și pe baza metacarpianului 5, indeplinește acțiune de flexor al pumnului și lateralitate cubitală.

Mușchiul cubital posterior își are originea pe epicondil și pe marginea posterioară a cubitusului, se inserează pe baza metacarpianului 5 și pe tuberculul intern, are acțiune extensor al pumnului și de lateralitate cubitală.

Mușchiul lung extensor al carpului, are originea pe treimea inferioară a crestei supraepicondiliene humerale, se inserează pe fața posterioară a bazei metacarpianului 2 îndeplinește acțiunea de extensor al pumnului.

Mușchiul scurt extensor radial al carpului are originea pe epicondilul lateral al humerusului se inserază pe fața posterioară a bazei metacarpianului 3 și are acțiunea de extensor al pumnului.

Articulații:

– radiocubitalocarpiană (articulația pumnului este mobilă, pluriaxială);

– intercarpiene (semimobile);

– carpometacarpiene (semimobile).

Ordinea și tehnica de prelucare

Tratamentul pe regiunea articulațiilor pumnului se începe prelucrînd cu toate manevrele masajului pe articulația mâinii drepte, apoi a celei stîngi.

Poziția pacientului: în decubit dorsal, lateral (dreapta, stînga), ventral sau în șezut.

Poziția maseurului: în ortostatism sau în șezut lateral, în fața articulației de prelucrat.

Poziția pacientului și a maseurului nu se descrie la fiecare manevră, ci numai cînd se schimbă.

Fiecare manevră cu formele ei se repetă de 3-5 ori, pe aceeași linie și în cadrul acelorași limite (în funcție de diagnostic).

Articulația pumnului drept

Manevrele principale

1.Netezirea

a) Netezirea cu o mână

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, mâna dreaptă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a degetelor pacientului, iar policele pe partea palmară. Netezirea se efectuează pe degete, pe partea cubitală a mâinii și pe articulația pumnului, se continuă pe antebraț (cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi de pe partea cubitală și muchia cubitală), pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mânii și a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în semipronație, mâna stîngă cu degetele 2-5 fixeate pe partea dorsală a mâinii pacientului, iar policele pe partea radială și palmară. Netezirea se efectuează pe mână și pe partea radială a articulației pumnului. Se continuă pe antebraț (cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupele de mumușchi de pe partea anterioară), pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupa de mușchi de pe partea posterioară a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație. Mâna stîngă se fixează pe partea posterioară a articulției pumnului, cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi radială și posterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară. Netezirea se efectuează pe antebraț, pe articulția cotului, pînă pe trimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

b) Netezirea cu patru sau cu cinci degete

Linia 1 – pe partea anterioară a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreaptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Netezirea se efectueauă pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Se continuă pe antebraț (cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii și grupele de mușchi de pe partea anterioară, cu policele pe șanțul dintre muchia radială și grupa de mușchi radială, iar cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi cubitală), pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe partea posterioară a mânii și a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în ușoară pronație, iar mâna stângă este suspendată cu degetele pe partea dorsală, la extremitatea distală a degtelor pacientului. Netezirea se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printre metacarpiene, pe carpiene și pe articulația pumnului.

Se continuă pe antebraț (cu degetele 2, 3, și 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare, cu policele pe șanțul dintre muchia radială și grupa de mușchi posterioară și cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară), până pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

c) Netezirea sub formă de pieptene pe fața palmară

Mâna stîngă susține fața dorsală a mâinii pacientului (în supinație), iar cu mâna dreaptă se efectuează netezirea pe fața palmară, începînd de la degete, pînă la articulația pumnumui (se insistă cu nodozitățile degetelo pe aponevroza palmară). Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mână pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul cu o mână.

2.Frămîntatul

a) Frămîntatul cu o mână

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, mâna dreaptă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a mâinii pacientului, iar policele pe partea cubitală și palmară. Frămîntatul se efectuează (aducînd concumitent cu indexul și cu policele) pe musculatura eminenței hipotenare, pînă la articulația pumnului (peste care se pășește). Se continuă pe musculatura grupei cubitale (cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi cubitală și muchia cubitală), pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mâinii și antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, mâna stîngă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a policelui pacientului, iar cu policele pe șanțul dintre eminența tenară și hipotenară. Frămîntatul se efectuează (aducînd concomitant cu indexul și cu policele) pe musculatura eminenței tenare, pînă la articulația pumnului (peste care se pășește). Se continuă pe musculatura grupei radiale (cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară. Iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi radială și cea posterioară), pînă la articulația cotului.Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupa de mușchi de pe partea posterioară a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație. Mâna stîngă se fixează pe partea posterioară a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi posteroară și muchia cubitală. Frămîntatul se efectuează (aducînd concomitant cu indexul și cu policele pe musculatura de pe antebraț, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mână pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul cu două mâini.

b) Frămîntatul cu două mâini

Poziția mâinii pacientului este pe coapsă în supinație.

Poziția maseurului este în lateral față de antebrațul pacientului.

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și a anterațului. Mâna dreaptă se fixează pe partea cubitală a mâinii, cu degetele 2, 3, 4 și 5 pe partea dorsală a mâinii pacientului, iar cu policele pe fața palmară, mâna stîngă fiind oglinda mâinii drepte.

Frămîntatul se efectuează (aducînd concomitant cu indexulrile și cu policele) pe musculatura eminenței hipotenare, până la articulația pumnului) peste care se pășește. Se continuă pe musculature grupei cubitale (cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexurile și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi cubitală și muchia cubitală), pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupa de mușchi de pe partea radială a mâinii și a antebrațului. Mâna dreaptă fixează policele pe partea dorsală a policelui pacientului, iar indexul și celelalte degete pe șanțul dintre eminența tenară și hipotenară, mâna stîngă fiind oglinda mâinii drepte. Frămîntatul se efectuează (aducînd concomitent cu indexurile și cu policele). Se continuă pe musculatura grupei radiale (cu indexulrile pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară), pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 3- pe grupa de mușchi de pe partea posterioară a antebrațului. Mâna pacientului este pe coapsă în pronație. Mâna dreaptă se fixează pe partea posterioară a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară, mâna stîngă fiind oglinda mâinii drepte. Frămîntatul se efectuează (aducînd concomitent cu indexurile și cu policele) pe musculatura de pe antebraț, până la articulația cotului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mână pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul în contratimp.

c) Frămîntatul în contratimp

Prelucrarea în contratimp se face pe aceleași linii și în aceleași limite. Se intercalează netezirile specifice și se trece la frămîntatul sub formă de geluire.

d) Geluirea cu patru sau cinci degete

Linia 1 – pe partea anterioară a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Geluirea se efectuează pe fața palmară a degetelor și mâinii, pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului.

Linia 2 – pe partea posterioară a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Geluirea se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printer metacarpiene, pe carpiene și pe articulația pumnului. Se continua pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului.Se intercalează netezirile specific și se trece la fricțiune.

3. Fricțiunea

Fricțiunea cu patru sau cinci degete

Linia1 – pe partea anterioară a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Fricțiunea se efectuează pe fața palmară a degetelor și a mâinii pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului.

Linia 2 – pe partea posterioară a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Fricțiunea se efectuează pe fața dorsală a degetelor și a mâinii pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului.

Masajul mâinii propriu-zise

Delimitarea zonală

În partea distală, mâna este delimitată de linia articulatiilor metacarpofalangiene, iar în partea proximală, de linia articulației pumnului.

Descrierea anatomică:

– 8 oase carpiene;

– 5 oase metacarpiene.

Articulții:

– radiocubitalocarpiană, articulația pumnului, mobile, pluriaxială;

– inercarpiene, semimobole;

– carpometacarpiene, semimobile;

– intermetacarpiene, semimobile;

– metacarpofalangiene, mobile, uniaxiale.

Delimitarea regională:

În partea distală, regiunea este delimitată de extremitatea distală a ultimelor falange, iar în partea proximală, de treimea inferioară a brațului.

Ordinea și tehnica de prelucare

Tratamentul pe regiunea mâinilor propriu-zise se începe prelucrînd cu toate manevrele masajului pe mâna dreaptă, apoi pe cea stîngă.

Poziția pacientului: în decubit dorsal, lateral (dreapta, stînga), ventral sau în șezut.

Poziția maseurului: în ortostatism sau în șezut lateral, în fața articulației de prelucrat.

Poziția pacientului și a maseurului nu se descrie la fiecare manevră, ci numai cînd se schimbă. Fiecare manevră cu formele ei se repetă de 3-5 ori, pe aceeași linie și în cadrul acelorași limite (în funcție de diagnostic).

Manevrele principale

1.Netezirea

a) Netezirea cu o mână

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, mâna dreaptă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a degetelor pacientului, iar policele pe partea palmară. Netezirea se efectuează pe degete, pe partea cubitală a mâinii și a articulației pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mâinii și antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în semipronație. Mâna stîngă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a degetelor pacientului, iar policele pe partea palmară. Netezirea se efectuează pe mână, pe partea radială a articulației pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupele de mușchide pe partea posterioară a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație. Mâna stîngă se fixează pe partea posterioră a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre mușchi radial și posterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioră. Netezirea se efectuează pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

b) Netezirea cu patru sau cu cinci degete

Linia 1 – pe partea anterioară a degetelor , a mâinii și a anterbrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în suspinație, iar mâna dreaptă este suspendată cu degetele pe fața palmară la extremitatea distală a degetelor pacientului. Netezirea se efectuează pe fața palmară a degetelor, pe palmă și pe articulția pumnului. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațuilui. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe partea posterioară a degetelor, a mâinii și a anterbrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, iar mâna stîngă este suspendată cu degetele pe fața dorsală la extremitatea distală a degetelor pacientului. Netezirea se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printer metacarpiene și carpiene. Se continuă pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

c) Netezirea sub formă de pieptene pe palmă

Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație. Mâna dreaptă efectuează netezirea pe fața palmară, începînd de la nivelul degetelor, pînă la articulația pumnului. Se insistă cu nodozitățile degetelor pe aponevroza palmară. Se intercalează netezirea cu o mână pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul cu o mână.

2.Frămîntatul

a)Frămîntatul cu o mână

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și a anterațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație. Mâna dreaptă se fixează pe partea cubitală a degetelor mâinii pacientului, cu degetele 2-5 pe partea dorsală, iar cu policele pe fața palmară. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu indexul și cu policele pe musculatura eminenței hipotenare, pînă la articulația pumnului. Se continuă pe musculatura grupei cubitale cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi cubitală și muchia cubitală, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mâinii și a anterațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, iar mâna stîngă se fixează pe partea radială a policelui, cu policele pe șanțul dintre eminența tenară hipotenară, iar cu indexul pe partea latero-tenară a eminenței tenare. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu indexul și cu policele pe musculatura eminenței tenare, pînă la articulația pumnului. Se continuă pe musculatura grupei radiale cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi radială și posterioară, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupele de mușchi de pe partea posteriară a anterațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, iar mâna stîngă se fixează pe partea posterioară a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi posterioară și muchia cubitală. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu policele și cu indexul pe musculatura grupei posterioare, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mînă pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul cu două mâini.

b) Frămîntatul cu două mâini

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și a anterațului. Mâna dreaptă se fixează pe partea cubitală a degetelor mâinii pacientului, cu degetele 2-5 pe partea dorsală, iar cu policele pe fața palmară, mâna stîngă fiind oglinda mâinii drepte. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu indexul și cu policele pe musculatura eminenței hipotenare, pînă la articulația pumnului. Se continuă pe musculatura grupei cubitale cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupa de mușchi cubitală și muchia cubitală, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mâinii și a anterațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, iar mâna stîngă se fixează pe partea radială a policelui, cu policele pe șanțul dintre eminența tenară hipotenară, iar cu indexul pe partea latero-tenară a eminenței tenare, mâna stîngă fiind oglinda mâinii drepte. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu indexul și cu policele pe musculatura eminenței tenare, pînă la articulația pumnului. Se continuă pe musculatura grupei radiale cu indexurile pe șanțul dintre grupele de mușchi de pe partea anterioară, iar cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi radială și posterioară, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupele de mușchi de pe partea posteriară a anterațului. Mâna pacientului este pe coapsă în pronație. Mâna dreptă se fixează pe partea posterioară a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi posterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupele pe mușchi radială și cea posterioară, mâna stîngă fiind în oglinda mâinii drepte. Frămîntatul se efectuează aducînd concomitent cu policele și cu indexul pe musculatura grupei posterioare, pînă la articulația cotului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mînă pe cele 3 linii și se trece la frămîntatul în contratimp.

c) Frămîntatul în contratimp

Liniile și limitele lor sunt identice cu cele de la frămîntatul cu două mîini.

Se intercalează netezirea specifice și se trece la frămîntatul sub formă de geluire.

d)Geluirea cu patru sau cu cinci degete

Linia 1 – pe partea anterioară a degeteler, a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreaptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Geluirea se efectuează pe fața palmară a degetelor, pe palmă și pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii și grupele de mușchi de pe partea anterioară, cu policele pe șanțul dintre muchia radială și grupa de mușchi radială, iar cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală , pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe partea posterioară a degeteler, a mâinii și a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în ușoară pronație, iar mâna stîngă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Geluirea se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printre metacarpiene, carpiene și pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare, cu policele pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară și cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirile specifice și se trece la fricțiune.

3. Fricțiunea

Fricțiunea cu patru sau cu cinci degete

Linia 1 – pe partea anterioară a degeteler, a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreaptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Fricțiunea de efectuează pe fața palmară a degetelor, pe palmă și pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii și grupele de mușchi de pe partea anterioară, cu policele pe șanțul dintre muchia radială și grupa de mușchi radială, iar cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală , pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe partea posterioară a degeteler, a mâinii și a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în ușoară pronație, iar mâna stîngă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extremitatea distală a degetelor pacientului. Fricțiunea se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printre metacarpiene, carpiene și pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare, cu policele pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară și cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia. Se trece la masaj zonal.

4. Baterea pe antebraț și palmă

Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație:

-baterea cu partea cubitală și sub formă de ciupitură se efectuează cu mâna dreaptă pe partea anterioară și posterioarăp a antebrațului;

-baterea cu partea cubitală și cu pumnul se efectuează pe fața palmară;

-baterea cu ultima falangă a gedetelor se efectuează pe metacarpiene și pe degete.

Se intercalează netezirea cu o mîna pe cele 3 linii și se trece la vibrații.

5. Vibrațiile

a) Vibrațiile cu o mână

Linia 1 – pe grupele de mușchi de pe partea cubitală a mâinii și antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, mâna dreaptă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a degetelor pacientuilui, iar policele pe partea palmară. Vibrațiile se efectuează pe degete, pe partea cubitală a mâinii și a articulației pumnului. Se continuă pe antebraț cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi cubitală și muchia cubitală, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe grupele de mușchi de pe partea radială a mâinii și antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în semipronație , mâna stîngă cu degetele 2-5 fixate pe partea dorsală a degetelor pacientuilui, iar policele pe partea palmară. Vibrațiile se efectuează pe mână, pe partea radială a articulației pumnului. Se continuă pe antebraț cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi de pe partea anterioară , iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul dintre grupele de mușchi radială și cea posterioară, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 3 – pe grupele de mușchi de pe partea posteriară a mâinii și antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație. Mâna stîngă se fixează pe partea posterioară a articulației pumnului, cu policele pe șanțul dintre grupele de mușchi radială și posterioară, iar cu indexul și celelalte degete pe șanțul de pe muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară. Vibrațiile se efectuează pe antebraț, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

b) Vibrațiile cu patru sau cinci degete

Linial 1 – pe partea anterioară a degetelor, a mâinii și a antebrațului. Mâna stîngă susține mâna pacientului în supinație, iar mâna dreaptă este suspendată cu degetele pe fața palmară, la extrimitatea distală a degetelor pacientului. Vibrațiile se efectuează pe fața palmară a degetelor, pe palmă și pe articulația pumnului. Se continuă pe antebraț cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre muchia și grupa de mușchi radială, iar cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi cubitală, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia.

Linia 2 – pe partea posterioară a degetelor, a mâinii și a antebrațului. Mâna dreaptă susține mâna pacientului în pronație, iar mâna stîngă este suspendată cu degetele pe partea dorsală, la extrimitatea distală a degetelor pacientului. Vibrațiile se efectuează pe fața dorsală a degetelor, pe și printre metacarpiene, carpiene, pe articulația pumnului și se continuă pe antebraț, cu degetele 2, 3, 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare, cu policele pe șanțul dintre muchia radilală și grupa de mușchi posteriaoră și cu degetul 5 pe șanțul dintre muchia cubitală și grupa de mușchi posterioară, pînă pe treimea inferioară a brațului. Se revine și se reia. Se intercalează netezirea cu o mână pe cele 3 linii și se trece la manevrele ajutătoare.

Manevre complimentare

Manevrele complementare care se efectuează sunt:

-rulatul și cenutul pe antebraț. Mâna pacientului este pe șold;

-rulatul pe degete se efectuează cu două degete pe fiecare deget Se intercalează netezirea cu o mână și se trece la tracțiuni cu scuturături;

-tracțiunile și tracțiunile cu scuturături. Mâna stîngă fixează antebrațul pacientului.

Mâna dreaptă cu degetele prinde degetele pacientului și efectuează tracțiuni și tracțiuni cu scuturături, pentru articulția pumnului, articulațiile intercarpiene, carpometacarpiene, metacarpofalangiene și interfalangiene.

Pentru articulațiile intercarpiene se efectuează și tracțiuni în lateral;

-compresiunile pe epifizile radială și ulnară. Mâna pacientului este în supinație.

Mâna dreaptă cu policele și cu indexul fixate pe empifiza cubitală, iar mâna stîngă cu policele și cu indexul fixate pe epifiza radială. Compresiunile se efectuează concomitent cu degetele ambelor mâinii pe epifize. Se intercalează netezirea cu o mână și se trece la mișcări.

Proceduri complimentare

Mișcările care se efectuează sunt:pasive, pasivo-active, active, active cu încarcatură și cu o poziție corectă.

1.Mișcări pasive

a) Mișcări din articulația pumnului

Mâna pacientului este în pronație.

Mâna stîngă fixează antebrațul, iar mâna dreaptă poziționată pe palma pacientului efectuează flexia dorsală și palmară a mâinii pe antebraț:

-mișcări de lateralitate radial și cubital;

-mișcări de rotație externă și internă;

-mișcări de circumducție dreapta și stînga;

-mișcări de pronație și supinație din articulația radioulnară.

b) Mișcări din articulațiile intercarpiene

Mâna pacientului este în supinație.

Policele ambelor mâini se fixează pe partea anterioară a carpienilor și indexurile pe partea posterioară. Se efectuează concomitent mișcări de tracțiune bilaterală și mișcări de extensie.

c) Mișcări din articulațiile carpometacarpiene

Mâna pacientului este în pronație.

Indexul mâinii stîngi se fixează pe partea anterioară a carpienelor, iar policele pe partea dorsală. Indexul mâinii drepte se fixează pe treimea distală a metacarpienelor partea palmară, iar policele pe partea dorsală. Se efectuează mișcări de mobilizare din articulațiile carpometacarpiene.

d) Mișcări din articulațiile intermetacarpiene

Mâna pacientului este în pronație sau în supinație.

Policele ambelor mâini se fixează transversal, pe zona treimii distale a metacarpienelor pe partea dorsală sau pe cea palmară, iar indexurile tot transversal, pe zona treimii distale a metacarpienelor. Se efectuează concomitent tracțiuni cubiatale și radiale și mișcări de extensie dorsală și palmară.

Tabelul 4

Clasificarea după vîrstă a clienților

Diagrama 3. Clasificarea după vîrstă a clienților

În tabelul 4 și diagrama 3 sunt descriși cei zece clienți cu vîrsta (20-30 ani), 2 clienți, care constitue 20%, (30-40 ani), 4 clienți-40%, (40-50 ani), 2 clienți-20%, și (50-60 ani), 2 clienți-20%.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluziile la care sau ajuns în urma efectuării cercetării, demonstrează că masajul mâinilor este foarte benefic și executat la timp și cu preparate special alese poate da efecte foarte bune, în special și pentru o piele mai vîrsnică masajul mâinilor este binevenit și necesar.

Un program de masaj aromaterapeutic bine pus la punct a adus efecte uimitore și a ameliorat aspectul pielii cît la exterior atît și în profunzime.

Evaluarea pacienților evidențiază o tendință de creștere a turgorului pielii mâinilor, în special după urmarea unui curs de masaj regulat, comparativ cu cei care au grijă de mâinile sale fără întrebuințarea masajului.

Pentru a păstra în continuare rezultatele obținute pacienții vor avea grijă în continuare de mâinile sale prin aplicarea frecventă a cremlor nutrtive și hrănitoare și am mai recomandat să aplice un amestec din două sau trei uleiuri eterice în dependență de starea tegumentului și anotimpului, pentru a mări protecția oranismului asupra bacteriilor și virușilor care ne înconjoara peste tot.

Instruirea subiecților încă de la începutul programului de masaj asupra obiectivelor urmărite și efecetele masajului asupra pielii mâinilor.

Alegerea și aplicarea masajului asupra pielii mâinilor trebuie să țină cont de starea pielii mâinilor, vîrstă, domeniul de ocupație și în dependență de anotimpul de afară.

Pentru a obține rezultate bune și vizibile asupra pielii mâinilor, sunt necesare îngrijiri zilnice și speciale pentru menținerea turgorului și aspectului exterior dorit.

Recomandări:

Recomand pacienților un curs de de masaj aromaterapeutic de 2 ori pe săptămînă, cu îngrijire la domiciliu și o dată pe săptămînă un scrab pentru a exfolia statul superficial și pentru o aderare mai profundă a preparatelor folosite.

În dependență de starea tipului de piele a mâinilor să urmeze sfaturile pe care le-am dat și să nu încalce regimul de venire la ședințele de masaj a mâinilor pentru a păstra efectul obținut.

BIBLIOGRAFIE

1. Brown, W. D. Aromaterapia, terapia prin uleiuri esențiale. Iași: Editura Niculescu, 2010. 296 p.

2. Ciocan, V. Aromaterapia și masaj. Iași: Editura Stefan, 2010. 220 p.

3. Chiriță, I.; Postoică,V. Incursiuni în reflexoterapie. Iași: Polizom, 2005. 376 p.

4. Dan, I.; Nemeș, A. Masoterapia-masaj și tehnici complimentare. Timișoara: Orizonturi Universitare, 1999. 200 p.

5. Diaconu, A. Manual de tehnică a masajului terapeutic. București: Editura Medicală, 2012. 514 p.

6. Fănică-Voinea. E. Secretele longivității, ghid de terapie naturistă. București: ALL, 2011. 362 p.

7. Geiculescu, T. V. Bioterapia, remedii naturiste. Iași: Polirom, 2007. 350 p.

8. Ionescu, N. A. Masajul, procedee, tehnici, metode, aplicații în sport. București: ALL, 1994. 300 p.

9. Luncașu, T.; Pîrvu, L. G.; Piscan, N.; Simon, P. Secretul frumuseții. Iași: Polirom, 2011. 247 p.

10. Sabin, I. Masajul pentru toți. București: Editura Coresi, 2001. 230 p.

11. Secaru, D.; Vasile, T. Aromaterapia de la A la Z. Iași: Polirom, 2003. 220 p.

12. Studeanu, L. Masajul terapeutic. București: Editura Kogaion, 2002. 241 p.

13. Weber, T.; Wolf, M. Reflexoterapia palmară. Iași: Polirom, 2007. 357 p.

14. Wolf, F. A. Reflexoterapia. București: Editura Curtea Veche, 2005. 376 p.

15. Zamora, E. Masaj medical-procedee, metodica, indicații terapeutice. Cluj-Napoca: Risoprint, 2007. 235 p.