Eficienta Fitoterapiei In Tratamentul Seboreei Grase

Medicina

Eficienta Fitoterapiei In Tratamentul Seboreei Grase

Byadmin ianuarie 1, 2024

EFICACITATEA FITOTERAPIEI ÎN TRATAMENTUL SEBOREEI GRASE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE SEBOREE ȘI FITOTERAPIE

CAPITOLUL II. TRATAMENTUL FITOTERAPEUTIC INDIVIDUAL ÎN CAZUL SEBOREEI GRASE

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Natura este un izvor nesecat de mijloace și remedii terapeutice. Importanța și eficiența metodelor de tratament naturist au fost demonstrate pe parcursul secolelor, fiind folosite încă din antichitate și nepierzînd din actualitate nici în ziua de azi. Istoria omenirii și istoria fitoterapiei au mers mîna în mîna. Cele mai vechi descoperiri arheologice care ne vorbesc despre folosirea plantelor în scop de ingrijire a corpului și de tratament datează de aproximativ 4000 ani în urmă, iar personalități ilustre ale lumii antice ca Hipocrate, Galen și alții, au studiat și au folosit în tratamente plantele medicinale.

Pe parcursul veacurilor cunoștințele despre fitoterapie au fost transmise din generație în generație, fiind completate și studiate din ce în ce mai amănunțit. În prezent fitoterapia are un spectru larg de întrebuințare, fiind utilizată practic în toate domeniile medicinii și tratînd cele mai diverse afecțiuni. Printre afecțiunile tratate de aceasta se numară și cele ale pielii. În paralel cu medicina clasică sau de sine stătător, remediile naturiste sînt un mare ajutor în vindecarea bolilor dermato-cosmetologice. Una dintre care este și seboreea grasă.

Aceasta este o afecțiune a complexului pilo-sebaceu frecvent întilnită. De obicei afectează scalpul, fața și partea superioară a cutiei toracice, însă se poate extinde și pe alte zone. Boala nu este contagioasă și nici nu reprezintă un semn de igienă personală precară, nu afectează starea generală de sănătate, însă provoacă jenă și incomoditate încît se dezvoltă pe părțile vizibile ale corpului.

Scopul acestei lucrări este de a testa și a demonstra eficiența fitoterapiei ca tratament al seboreei grase, în cadrul programei de îngrijire cosmetică.

Pentru aceasta voi realiza urmatoarele obiective:

studierea etiologiei seboreei grase;

studierea compoziției biochimice a plantelor medicinale și selectarea plantelor ce ajută la tratarea seboreei grase;

stabilirea formelor farmaceutice și descrierea obținerii acestora din plante;

întocmirea schemei de tratament la salon și domiciliu și realizarea acestuia;

evaluarea rezultatelor obținute.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE SEBOREE ȘI FITOTERAPIE

Seboreea (în traducere din limba greacă – scurgere de sebum) este o stare patologică a complexului pilo-sebaceu, caracteristica de bază a căreia este producția crescută de sebum sau evacuarea defectuoasă a acestuia la suprafața pielii.

Glandele sebacee sunt răspândite pe întreaga suprafață tegumentară (cu excepția palmelor și plantelor), fiind mai numeroase pe pielea pǎroasǎ a capului și zonele medio-faciale. Numărul glandelor sebacee pe față este de aproximativ 400-900 glande/cm2. Deși majoritatea glandelor sebacee sunt parte a complexului pilo-sebaceu, există glande care nu au un folicol pilos asociat. Acestea se găsesc pe buze și mucoasa bucală, pleoape.

Imagine.1.Stuctura complexului pilo-sebaceu.

Sunt glande cu secreție holocrină, produsul de secreție fiind compus din celule sebacee care se degradează eliberând conținutul lor lipidic într-un scurt canal excretor care se deschide în canalul pilo-sebaceu. Sebumul uman conține: colesterol, esteri ai colesterolului, squalene, acizi grași, digliceride, trigliceride și esteri de ceara. Sebumul se dispune pe tija pilară la suprafața stratului cornos, amestecându-se cu alte lipide (de origine epidermică), apă și sudoare, formând filmul hidro-lipidic de la suprafața pielii (pielea este grasă dacă există un exces de sebum și uscată dacă există un deficit de apă) [8,p.16].

Proprietățile sebumului încă nu sînt studiate pe deplin, însă se presupune că ar avea proprietăți antibacteriene (datorită acizilor grași), antioxidante, transportul feromonilor, hidratarea stratului cornos și emolierea firului de păr.

Numărul de glande sebacee este constant de la naștere pînă la maturitare, însă producția de sebum se activează la pubertate. Datorită faptului că este controlată de hormoni, fiind stimulată de androgeni și redusă de estrogeni. În perioada de menopauză se observă o diminuarea a secreției de sebum și chiar atrofia glandelor sebacee [9,p.64].

Etiopatogenie.

Hipersecreția sebacee are la origine un dezechilibru hormonal. Androgenii secretați de testicule la bărbați (5-7 mg/24 ore) și de ovare la femei (0,08-0,1mg/24 ore), de corticosuprarenale la ambele sexe (0,25-0,5 mg/24 ore), au drept țintă glandele sebacee, care în majoritatea cazurilor își varsă excretul în infundibul. La un individ sănătos, în 24 ore se elimină la suprafața pielii 1-2 g de sebum. Intensitatea secreției variază în funcție de sex, vârsta, temperatura corporală etc.

De obicei, seboreea debutează la pubertate evoluând ascendent pe toata perioada adolescenței. După menopauză și andropauză se constată o descreștere semnificativă până la adânci bătrînțe. În zonele seboreice pH-ul pielii are tendință spre alcalinizare, micșorând capacitatea de autodezinfecție a filmului hidrolipidic [9,p.65].

Pe lingă dezechilibrul în secreția hormonilor sexuali, la baza seboreei mai pot sta: tulburările tiroidiene, hipofizare, distoniile neuro-vegetative cu insomnie, șocurile emoționale, stările depresive prin surmenaj profesional, carența de vitamine din grupul B, carența de fermenti cocarboxilaza,proteinaza [3,p.195].

Deasemenea ca factori favorizanți ai seboreei pot fi mentionați: regimul alimentar incorect (abuzul de dulciuri, paste făinoase, grăsimi animaliere, s.a), disfuncții ale tractului gastrointestinal, spălarea frecventă a pielii, temperatura ridicată a mediului și umezeala, expunerile necontrolate la soare, întrebuințarea îndelungată a unor medicamente (contraceptive, citostatice, retinoizi), predispoziția genetică.

Tabloul clinic . Se deosebește seboreea uscată și grasă. La rîndul său seboreea grasă se împarte în lichidă și densă în funcție de consistența sebumului, ce depinde de conținutul lui fizico-chimic. La unii pacienți poate fi seboree mixtă, pe unele suprafețe ale tegumentului apar simptome de seboree uscată, pe altele de seboree-grasă. Boala are caracter cronic cu perioade de acutizare și perioade de remisie.

Seboreea grasă (SEBORRHOEA OLEOSA).

Boala este condiționată de hipersecreția de sebum. Pielea feții, scalpului, părții superioare a cutiei toracice devine grasă, uleioasă, părul lucește, pe alocuri se încleie, ostiumul folicular e lărgit. Pe pielea capului apar scoame abundente galbene-cenușii (mătreața). Pe fondul seboreei grase pot să apară exema seboreică, acnee, aterome, alopecia. Dereglarea proceselor de decarboxilare a produselor de descompunere a polizaharidelor duc la acumularea în piele a acizilor lactic și piruvic, ceea ce favorizează instalarea piodermiei foliculare.

În seboreea grasă lichidă sebumul are o consistența lichidă și de obicei se scurge abundent din foliculii seboreici. În seboreea grasă solidă, pielea e grasă dar sebumul e dens și într-atît de amestecat cu scoame, încît crează impresia că pielea e uscată, care deseori formează riduri [10,p.336].

Tratamentul seboree grase.

Seboreea grasă este o boală cronică, iar tratamentul nu o vindeca definitiv ci doar duce la remisia ei.

Se recomandă regim alimentar dietetic; declorurat, cu evitarea mezelurilor conservate, afumate, grăsimilor, băuturilor alcoolice, paste făinoase, dulciurilor; se recomandă o masticație calmă, alimentație la ore fixe, urmată de o scurtă odihnă.

Regim igienic: se va evita spălarea prea frecventă a pielii și abuzul de detergenți, deoarece poate provoca hipertrofia glandelor și un aflux seboreic. Tenul se spală de două ori pe zi cu produse de igena special destinate tenului gras[3,p.196].

Vitamine : A, E si grupul B (B1 ,B2, B6, B12, B15)

Hormonoterapia (pregnina, dietilstilbestrol, tirioidina).

Sedative (diazepam), pentru a corija dezechilibrul nervos.

Antiseboreice clasice – soluții spirtoase și degresante cu acid salicilic 2-3%, rezorcina 3-5%, sulf 6-10%.

Șampoane cu piritionat de zinc și/sau ketoconazol

Lipotrope (acid lipoic, metionin)[10,p.337].

Pe lîngă tratamentul clasic se poate utiliza cu succes și fitoterapia. Plantele avînd efecte terapeutice uimitoare și mult mai puține reactii adverse decît preparatele sintetice. Plantele se selecteaza în funcție de compoziția chimică și efectul terapeutic dorit.

Fitoterapia seboreei grase.

Fitoterapia sau știinta utilizării plantelor în folosul sănătătii, are o vechime de mii de ani (cuvîntul fitoterapie derivă de la cuvintele grecești phyton = planta, therapie = știința tratării și vindecării bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, îmbălsămare, cosmetică; mărturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

Fitoterapia s-a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin observație, experiență și inteligența a invațat să-și aleagă din mediul înconjurator cele mai utile plante sau produse obținute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni și practic toate părțile din plantele superioare [6,p.7].

Avantajele fitoterapiei:

accesibilitatea ( plantele sunt ușor de procurat și ieftine; culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);

nu produce obișnuință,

nu provoacă reacții adverse,

nu are efecte nocive secundare,

tratează bolnavul ca întreg (plantele au efecte fizice și psiho- emoționale și echilibrează organismul la toate nivelele);

se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva mici excepții, la care trebuie să se țină seama de antagonismul dintre unele medicamente și unele plante).

Dezavantajele fitoterapiei:

efectele se instalează mai lent;

există încă relativ puține cercetări și dovezi științifice indiscutabile care să constituie o bază concretă pentru stabilirea indicațiilor și dozajelor;

sunt mai puțin eficiente sau total ineficiente în tratamentul bolilor acute;

de multe ori nu prezintă siguranța unui dozaj adecvat, precis, deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantă este variabilă și este influențată de o serie de factori greu controlabili.

Efectele terapeutice ale plantelor se datorează principiilor active care se conțin în acestea. Dintre substanțele biologic active care se găsesc în plante și au un efect benefic în tratarea seboree grase se numară: fitohormonii, taninurile, enzime, acizi organici, uleiuri esențiale, flavonoizi, alcaloizi, vitamine s.a.

Vitaminele ,sunt substante organice complexe, indispensabile desfășurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, E, H, K – K1 – K2, PP, acid pantotenic, acid folic.

Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate în frunze (în special). Plantele medicinale nu ofera cantități prea mari din vitamine, dar înaltul lor grad de a fi asimilate de organism, faptul că se absorb împreună cu celelalte principii active le conferă acestora o importanta deosebită[6,p.12].

Flavonozidele, sunt o altă grupă de principii active și fac parte din grupa heterozidelor. Conțin o glucoză și un aglicon. Flavonele sunt principii biologice active conținute în pigmenții colorați din flori și fructe. Toate organele plantei conțin flavone, dar în special frunzele tinere, mugurii și bobocii florali. Au acțiune terapeutică și întrebuințări generale,antiinflamatoare, creste permiabilitatea vaselor sangvine, actiune antibiotic, antivirală, s.a.

Taninurile sunt principii biologice active, care se găsesc în toate organele vegetale, dar sunt acumulate cu predilecție în scoarțe, organe subterane, centrul tulpinii și în formațiunile patolc, antivirală, s.a.

Taninurile sunt principii biologice active, care se găsesc în toate organele vegetale, dar sunt acumulate cu predilecție în scoarțe, organe subterane, centrul tulpinii și în formațiunile patologice. Taninurile se găsesc dizolvate în sucul vacuolar al celulelor.

Taninurile au numeroase proprietăți: actiune puternic astringentă, ușor antiinflamatoare, ușor anestezică, bactericidă, acțiune antidiareică și de refacere a intestinului, acțiune hemostatică.

Alcaloizii sînt compuși naturali care conțin în molecula lor azot și au o reacție alcalină. De regulă, se găsesc în plantele toxice și au o acțiune puternică asupra organismului uman. Cantitatea de alcaloizi în plante de obicei, constituie 1-2%. După structura chimică alcaloizii sînt foarte diferiți, fapt ce influiențeaza acțiunea lor biologică. În doze corespunzatoare, multe plante ce conțin alcaloizi sunt utilizate în scopuri terapeutice și servesc la prepararea unor alcaloizi puri utilizați în farmaceutică. Principale acțiune a alcaloizilor este influiența asupra sistemului nervos central[11,p.10].

Uleiurile volatile sunt produși ai metabolismului secundar vegetal secretați de celule specializate în acest scop, repartizați în diferite organe și depozitați în vacuole, pungi sau canale secretorii, ori în peri glandulari, sub formă de lichide uleioase, volatile, cu miros plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverși constituenți chimici dotați cu interesante proprietăți terapeutice.

Acțiunea este dată de anumiți constituenți chimici sau de asamblul lor, dar și de proporția lor în amestec: proprietăți antiinfecțioase, insecticide, insectifuge și cicatrizante; influența asupra unor funcții fiziologice, hormonale, diviziunii celulare și imunității; un anumit tropism răspuns de orientare la un stimul extern (neurotrop, musculotrop,vasculotrop, hemotrop)[6,p.21].

Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuși non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural și care datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului (17-â-estradiol), pot mima efectele acestuia în organism.
Ei au un rol esențial la plante pentru că fac parte din sistemul lor de apărare împotriva fungilor. Odată îngerați de om, se leagă de receptorii pentru estrogenii proprii și produc o gamă variată de efecte.

Acizii organici (formic, acetic, lactic, piruvic, oxalic, fumaric, citric, malic s.a.) se conțin în plante în cantități semnificative, atît în formă liberă cît și în formă de săruri și esteri. În cantități mai mari se găsesc în fructe, semințe, pomusoare, frunze și rădăcini.

Acizii organici participă în multiple procese din organizm, avînd o acțiune farmacologică înaltă: unii previn aparitța aterosclerozei (oleic, linoleic, palmitic), alții participă activ în schimbul de substanțe, acționează asupra funcționarii glandelor secretorii, unii au efect bactericid, cheratolitic[12,p.15].

Enzimele. Din punct de vedere structural, enzimele sunt macromolecule de natură proteică. Atât biosinteza cât și degradarea substanțelor din organismul uman ar fi imposibilă fără activitatea enzimatică. Toate semințele în stare germinativă conțin enzime, dar acestea se găsesc și în plantule, în frunze tinere, în fructe și diferite legume [2,p.25].

PLANTE MEDICINALE FOLOSITE IN TRATAMENTUL SEBOREEI GRASE.

Hamei. (Humulus lupulus L. Fam. Cannabaceae).

Imagine.2.Hamei.

Compoziție chimică. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari, formată dintr-un ulei volatil și rezină. Compușii fenolici sunt prezenți prin flavonoide, cumarine, acizi fenolici. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B, acid ascorbic, tocoferoli.

Întrebuințări. Planta prezintă proprietăți sedative blânde, antispastice, tonic amare; întră în cmpoziția speciilor calmante și sedative[7,p.84].

Salvia (Salvia officinalis L. Fam. Lamiaceae ).

Imagine.3.Salvie.

Compoziție chimică. Frunzele conțin 3-8% salviatanin; acizi fenolici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, ferulic și galic; până la 3% flavonoizi, 1,5- 2,5% uiei esențial format în special din monoterpinoide, între care alfa-tuina, beta-tuiona, canfor, cincol humulenă, alfa-pinene, limonene, linalol, acetat de bornic; un diterpenoid amar-carnosolul, acid canosic și rosmarol; acid oleanol-tritetpenoidic și acid ursolic; rezine, vitamina Bl și C, săruri de potasiu etc.

Întrebuințări. Datorită compoziției complexe a uleiului esențial și a celorlalte substanțe active, are proprietăți coleretice, carminative, împotriva hiperhidrozei, ușor astringente și antibacteriene. Au și acțiune fungistatică și virusostatică[1,p.204].

Hamamelis (Hamamelis virginia,Fam. Hamamelidaceae)

Imagine.4.Hamamelis.

Compoziție chimică: taninuri 3-10% (taninuri galice, catehine condensate, acid galic liber), hamameloză, flavonoide, ulei volatil.

Indicații: datorită taninurilor, frunzele prezintă o acțiune astringente, antiseptice, hemostatice, vasoconstrictoare. Datorită flavonoidelor, are acțiune vasoprotectoare.

În cosmetică se utilizează pentru îngrijirea tenului și combaterea celulitei, acnee, seboree [13].

Brusture (Arctium lappa Fam. Compositae.)

Imagine.5.Brusture.

Compoziție chimică: rădăcina și părțile aeriene conțin nitrat de potasiu, ulei volatil, mucilagii, inulină, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, inulină, substanțe amare, substanțe antimicrobiene, vitamine B, săruri minerale inclusiv de potasiu, etc.

Întrebuințări: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactagog, reduce stările de vomă, antiseptic intestinal, carminativ, stimulează digestia, s.a. Ar mai trebui adăugat că împiedică infecțiile și înmulțirea microbilor. Este astringent excelent și provoacă dezintoxicarea organismului. Moderează și chiar reglează secrețiile organismului. Ajută cicatrizarea, diminuiază seboreea, ajută la creșterea părului[4,p.128].

Mărarul ( Anethum graveolens Fam. Apiaceae – Umbelliferae.)

Imagine.6.Mărar.

Compozitie chimică: vitamine A, B, C, clorofila, uleiuri volatile mai mult in fructe, săruri minerale, taninuri, mucilagi, fitohormoni. O linguriță de seminte de mărar conține mai mult calciu decât o cană de lapte.

Întrebuințări. Anorexie, flatulență, balonare, indigestie, colici intestinale, hemoroizi, înlatură senzația de vomă, amenoree, sindrom premenstrual, colici de orice natură, insomnii, eficient în detoxifiere sau curele de slăbire. În cosmetică pentru tenurile grase, seboreice. Mărarul prin conținutul de fitohormoni feminini, (similar 17-estradiolului), estrogeni ce reglează activitatea hormonală, redă fermitatea sânilor, catifelează pielea, încetinește procesul de îmbătrânire. [6,p.58].

Rozmarin (Rosmarinus officinalis, Fam. Lamiaceae.)

Imagine.7.Rozmarin.

Compoziție chimică: ulei esențial (în frunze, în proporție de 12%), cetone, camfor, cineol, tanin, acid rozmarinic.

Întrebuințări. Uleiul de rozmarin este un calmant recomandat în durerile reumatismale, ale articulațiilor, în nevralgii sau în hemiplegii. Este tonifiant și revitalizant, fiind folosit în anemii, astenie, oboseală îndelungată, boli cardiovasculare. Uleiul de rozmarin are și proprietăți antiseptice. Este recomandat tenurilor grase, problematice, reglează secreția de sebum și calitatea acestuia. Cu decoct din frunze de rozmarin se poate combate mătreața[5,p.118].

Urzica ( Urtica dioica, Fam. Urticaceae.)

Imagine.8.Urzică.

Compoziție chimică: un grup de vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esențial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, mucilagii, lecitină.

Întrebuințări. Urzica este considerată o plantă medicinală excepțională. Are proprietăți diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, Imagine.8.Urzică. vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante, antitusive, dar și hrănitoare. În tabloul afecțiunilor în care urzica are aplicații terapeutice sunt cuprinse nu mai puțin de 20 de denumiri, fapt rar întâlnit printre plantele medicinale[5,p.147].

Tratamentul fitoterapeutic al seboreei grase este unul de durată și necesita multă răbdare. Însă acestă este o alternativă a medicinei clasice, deoarece este ușor tolerat de organism și nu are reacții adverve nedorite. Plantele nu tratează doar simptomele afecțiunii, dar actionează la nivel celular și înlătură cauza bolii.

CAPITOLUL II

TRATAMENTUL FITOTERAPEUTIC INDIVIDUAL ÎN CAZUL SEBOREEI GRASE

Pentru a demonstra eficiența fitoterapiei în tratamentul seboreei grase am lucrat cu urmatoarele plante: hamei, salvie, rozmarin, urzică, mărar, brusture, hamamelis, lămâie.

Din aceste plante am preparat: infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri medicinale, s.a.

Modul de obținere a formelor farmaceutice din plante medicinale.

Infuzia este un extract apos obținut printr-un procedeu simplu, la îndemâna oricui, numit infuzare. Infuzarea constă în turnarea unei cantități prestabilite de apă clocotită peste materialul vegetal aflat într-un vas (pahar, cană, vase de lut), după care recipientul se acoperă 15-20 de minute cu o farfurioară, perioadă numită timp de infuzare. După scurgerea timpului de infuzare, lichidul (soluția) se strecoară, se îndulcește (de preferință cu miere) sau nu, și se administrează după indicații (rece, cald, înaintea meselor, după mese, etc.).

Este recomandat ca imediat după strecurare, să se scurgă câteva picături de lămâie peste infuzie, pentru stoparea reacțiilor de oxidare.

Infuzarea se realizează cel mai bine în recipiente de sticlă, de ceramică sau de porțelan (căni, pahare, etc.). Se recomandă evitarea contactului dintre infuzie și obiectele metalice, folosindu-se strecurători din plastic sau din materiale textile igienice (tifon), lingurițe de plastic, lemn ori ceramice, sau în cel mai rău caz, materiale din metale inoxidabile (inox).

O metodă mai puțin corectă de preparare a infuziei, constă în adăugarea materialului vegetal în vasul în care a fiert apa, după ce focul a fost oprit. În acest caz, extracția principiilor active se realizează cu un randament mai scăzut, iar procesele oxidative sunt mai puternice.

Deși infuzia, prin ceaiul obținut, se realizează cu ușurință, eficiența ei este foarte ridicată, fitoterapia sprijinindu-se, în cele mai multe cazuri, pe ea.

Pentru a se obține efecte maxime de pe urma unei infuzii fitoterapeutice, se recomandă respectarea următoarelor reguli:

– materialul vegetal așezat în vas, înainte de a fi tratat cu apă fierbinte, se umectează cu apă călduță;

– după strecurare, se toarnă câteva picături de zeamă de lămâie în ceai;

– îndulcirea cu miere, când se face, va fi efectuată doar când lichidul are mai puțin de 40 de grade.

Decoctul este un extract preparat prin fierbere, procedeu numit decocție. Materia primă vegetală (plante medicinale, legume, cereale, leguminoase), adăugată unui lichid (de obicei apă), se fierbe într-un vas, depășindu-se momentul în care apa a dat în clocot. Timpul de decocție începe atunci când apa fierbe (dă în clocot) și continuă încă o anumită perioadă, care se stabilește fie în minute, fie după cantitatea de lichid care se evaporă. Decocția întotdeauna trebuiește realizată la foc mic.

După ce fierberea a fost încheiată, compoziția se strecoară și se administrează după indicații.

În fitoterapie, decoctul se realizează în cazul organelor vegetale (rădăcini, rizomi, scoarță, etc.) din care principiile se extrag mai greu.

Îndulcirea infuziilor sau a decocturilor cu miere, se realizează doar după ce temperatura lichidului extractiv a scăzut suficient de mult.

Mierea devine toxică atunci când este adăugată lichidelor mai calde de 40ºC.

Tinctura este o formulă fitoterapeutică sau homeopată, mai rar farmaceutică, obținută prin extragerea substanțelor active din plante, de obicei proaspete, în soluții hidroalcoolice. Concentrația alcoolului, a materiei prime ce se macerează, și timpul de desfășurare a procesului se aplică conform rețetei.

Tinctura se obține în recipiente de sticlă prevăzute cu capac etanș, compoziția agitându-se măcar o dată pe zi, pe tot parcursul macerării. După scurgerea perioadei de tincturare, se execută decantarea, soluția hidroalcoolică rezultată, trăgându-se în sticluțe colorate mici, cu capac înșurubabil.

Principalul avantaj al tincturii constă în faptul că în soluție se extrag toate principiile din planta proaspătă, substanțe active care pot fi conservate o perioadă lungă de timp.

Prepararea tincturilor homeopate este mai elaborată, desfășurându-se în mai multe etape succesive, în scopul obținerii unor diluții precis dozate.

Maceratul la rece este un extract hidric rezultat în urma unui proces numit, macerație. Macerația constă în extragerea principiilor active din plante, în apă (uneori în vin, oțet sau ulei), la temperatura camerei (17-22oC). Timpul de macerație în apă este de 4-8 ore. În cazul maceratelor în soluții de altă natură (ulei, vin, oțet), timpul de macerare se lungește, conform rețetei, putând ajunge la câteva săptămâni.

În timpul procesului de macerație, materialul vegetal așezat într-un vas cu un lichid neîncălzit, mai întâi se îmbibă până la saturație, după care principiile active trec în soluție.

Uleiurile medicinale se obțin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 – 6 săptămâni. Peste plantele mărunțite se adaugă ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de măsline). Sticla se ține într-un loc răcoros și întunecat, astupată cu un dop de plută. O dată la 2 – 3 zile se agită preparatul, iar după 3 săptămâni se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă, ferite de căldură sau lumină.

Stagiul practic l-am efectuat la salonul Bissou Sante, sub conducerea d-nei Daria Goroșenco, cosmeticiană. Pentru a demonstra eficiența fitoterapiei în tratamentul seboree grase am lucrat cu un lot de șase persoane, cu vîrste cuprinse între 16 și 35 ani.

O parte dintre clienți, au administrat anterior tratament medicamentos, care a avut rezultate satisfăcătoare, doar că efectele acestuia au disparut după o perioada scurtă după tratament. Eu le-am propus să încerce metodele fitoterapeutice ca tratament al seboree grase, deoarece acesta nu are reacții adverse nedorite, este accesibil și tratează nu doar simptomele bolii dar si cauza ei.

Înainte de începe tratamentul le-am explicat clienților care sunt particularitățile seboreei grase și cum trebuie îngrijită zilnic pielea afectată. Îngrijirea la domiciliu este la fel de importantă ca și cea din salon, curățarea și hidratarea ei trebuie neapărat să facă parte din ritualul zilnic de ingrijire. De asemenea i-am îndrumat să ducă un mod de viață corect, deoarece toate obiceiurile nesănătoase (fumatul, acoolul, cafeaua, regimul alimentar incorect, stresul, s.a) au efecte nefaste atît asupra întregului organism cît și direct asupra tenului.

Am informat pacienții în ce constă tratamentul fitoterapeutic, i-am îndemnat să se înarmeze cu multă răbdare, deoarece acesta este unul de durată și i-am încurajat. Am învățat pacienții cum să prepare din plante, la domiciliu formele farmaceutice de care vor avea nevoie.

Client nr.1, gen. feminin, 16 ani.

La examenul vizual se observă că porii sînt dilatați, pielea are aspectul cojii de portocale, cu luciu de culoare gălbuie. Erupții și comedoane, nu sînt prezente. La examenul prin palpare pare a fi granuloasă, îngroșată, aderă bine la țesuturile subcutanate. Pe foița de papirus lasă urme grase. La examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă, pH-ul alcalin, favorabil pentru dezvoltarea microorganismelor.

Diagnoza: seborea grasă uleioasă a feței.

Scopul tratamentului:

reglarea secreției de sebum;

refacerea pH-lui pielii;

micșorarea porilor;

îmbunătățirea relifului și culorii tenului.

Tratamentul in salon.

Demachierea: lăptișor cosmetic pe bază de extract de musetel, gălbenele, miere, ulei din simburi de caise. Curăță bine pielea, înlatură impuritățile și stratul de sebum, lasă pielea proaspătă și hidratată. Se aplică pe pielea umedă, se prelucrează bine tenul 1-2 min și se spală cu apă căldută.

Comprese calde cu infuzie de salvie. Înmoaie stratul cornos, desfundă porii, reglează secreția de sebum îmbunătățește aspectul tenului.

Gomaj vegetal pe bază de zaț de cafea și albuș de ou. Înlatură delicat celulele statului cornos, curăță în profunzime tenul, ajută la regenerarea mai rapidă a celulelor, netezește relieful pielii, reduce petele post-acneice. Pasta obținită se aplică pe pielea curată, se lasă să se usuce un pic apoi se rostogolește de pe piele.

Masaj Jaquet. Acesta este foarte benefic în cazul tenului gras problematic, masajul reglează secreția de sebum, înlatură deșeurile cutanate, activizează circulația sangvină.

Mască cu argilă verde, propolis, infuzie de salvie, apă de hamamelis. Curăță pielea de celulele moarte, are acțiune bactericidă, antiinflamatoare, calmează pielea, lasă tenul proapăt și radiant. Se aplică pe pielea curată, se lasă să acționeze 15 min, apoi se spală cu apă căldută.

Tonic astringent pe bază de infuzie de salvie, ulei esential de rozmarin, apă de hamamelis. Este ideal pentru tenul gras, are acțiune antibacteriană, calmează tenul, strînge porii, reglează secreția de sebum. Se șterge fața cu ajutorul unui disc de bumbac îmbitat cu tonic.

Se recomandă un curs de 16-18 proceduri, cîte 2 proceduri pe săptamînă.

Tratamentul la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrați și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în fructe și legume.

Spălarea feței de două ori pe zi, dimineața și seara cu produse special destinate tenului gras (gel, spumă).

Ștergerea feței de două ori pe zi cu cuburi de gheața din infuzie de hamei, are efect tonifiant, astringent, regleză secreția de sebum.

Mască din rosii zdrobite, de 2-3 ori pe săptămînă. Înlătură delicat celulele moarte ale pielii, reduce secreția de sebum, micșorază porii, îmbunătățește culoarea tenului.

Infuzie din urzică, se bea cite 1 pahar dimineața și seara cu 20 minute înaite de masă, timp de 3 săptămîni, pentru detoxifierea, vitaminizarea și remineralizarea organismului.

Tinctură din semințe de mărar. Se ia cite o ligurița de tinctură dizolvată în 100 ml apă de 2 ori pe zi, cu 30 min. înainte de masă, timp de o lună. Are rol de reglare hormonală, reduce secreția de sebum.

Client nr. 2, gen. feminin, 26 ani.

La examenul vizual se observă porii dilatați, comedoane, culoarea pielii cenușie. La palpare pielea este neregulată, ingroșată, aderă bine la țesuturile subcutanate, tonusul și elasticinatea normale. Pe foița de papirus lasă urme grase. Este sensibilă la factorii mecanici. La examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasa, pH-ul alcalin.

Diagnoza: ten gras asfixic.

Scopul tratamentului:

Golirea foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum;

Îndepartarea stratului descuamant (sebum uscat și celule descuamante);

Înlăturarea asfixiei cutanate;

Reglarea funcție glandelor sebacee;

Micșorarea porilor;

Refacerea pH-lui pielii;

Rehidratarea pielii.

Tratamentul în salon include:

Demachierea: lăptișor cosmetic pe bază de extract de mușețel, gălbenele, miere, ulei din simburi de caise. Curăță bine pielea, înlătură impuritățile și stratul de sebum, lasă pielea proaspătă și hidratată. Se aplică pe pielea umedă, se prelucrează bine tenul 1-2 min. și se spală cu apă călduță.

Vaporizarea: se face cu vapori infuzați de salvie și hamei timp de 10-15 min. Are efect de înmuiere a stratului cornos, deschide porii, datorită vaporilor care se condensează pe față și a transpirației ce se scurge, se îndepărtează unele impurități rămase în urma demachierii.

Dezincrustarea: procesul de dezincrustare constă în saponificarea depozitelor de grăsime,îndepărtîndu-se astfel sebumul, impuritățile și comedoanele de la nivelul pielii. Procedura se efectuiază o data pe lună.

Curățirea mecanică: are drept scop extragerea comedoanelor, astfel încît prin porii eliberați să se poată scurge liber sebumul. Procedura se efectuiază o dată pe lună.

Mască cu argilă verde conține propolis, infuzie de salvie, argilă verde, apă de hamamelis. Curăță pielea de celulele moarte, are acțiune bactericidă, antiinflamatoare, calmează pielea, lasă tenul proapăt și radiant. Se aplică pe pielea curată, se lasă să acționeze 15 min., apoi se spală cu apă calduță.

Tonic astringent pe bază de infuzie de salvie, ulei esențial de rozmarin, apă de hamamelis. Este ideal pentru tenul gras, are acțiune antibacteriană, calmează tenul, strînge porii, reglează secreția de sebum. Se șterge fața cu ajutorul unui disc de bumbac îmbitat cu tonic.

Masaj Jaquet. Acesta este foarte benefic în cazul tenului gras problematic, masajul reglează secreția de sebum, înlătură deșeurile cutanate, activizează circulația sangvină.

Pulverivări cu soluție de suc de lamâie diluat. Ajută la refacerea pH-lui pielii, crește rezistența acesteia fața de microorganismele patogene, efect astringent.

Este indicată o cură de 16-18 proceduri, cîte 2 proceduri pe săptămîna.

Tratamentul la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrați și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în fructe si legume.

Spălarea feței de două ori pe zi, dimineața și seara cu produse special destinate tenului gras (gel, spumă).

Ștergerea feței de două ori pe zi cu cuburi de gheața din infuzie de hamei, are efect tonifiant, astringent, regleză secreția de sebum.

Mască din rosii zdrobite, de 2-3 ori pe saptamina.

Înlatura delicat celulele moarte ale pielii, reduce secreția de sebum, micșorează porii, îmbunătățește culoarea tenului.

Tinctură din semințe de mărar. Se ia cite o liguriță de tinctură dizolvată în 100 ml apă de 2 ori pe zi, cu 30 min. înainte de masa, timp de o lună. Are rol de reglare hormonaăa, reduce secreția de sebum.

Se recomandă un curs de 9 saptamini.

Client nr.3, gen. feminin, 32 ani.

La examenul vizual se observă: păr gras, lipicios, cu aspect inestetic. Firul de păr este subțiat, rădăcina fragilă, cade cu ușurința. Scoame nu sînt prezente, prurit nu acuză.

Diagnoza: seboreea grasă uleioasă a scalpului.

Scopul tratamentului:

Reglarea secreției sebacee;

Reducerea căderii părului;

Stimularea creșterii părului.

Tratament in salon:

Mască din: argilă verde, infuzie de salvie, ulei din brusture. Aplicăm pe scalp și lăsăm să acționeze 20-25 min. Reglează secreția de sebum și întărește rădăcina firului de păr.

Spălăm părul cu un amestec din: un sfert de pahar de șampon de urzică, un sfert de pahar infuzie din hamei, 10 picaturi ulei esential de rozmarin, sucul unei lamâi. Lăsăm sa acționeze 10 minute după care clătim foarte bine părul cu infuzie de hamei.

Se recomandă un curs de 16-18 proceduri, cîte 2 proceduri pe săptămîna

Tratament la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrati și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în ceriale, fructe și legume.

Tinctură din semințe de mărar. Se ia cite o liguriță de tinctură dizolvată în 100 ml apa de 2 ori pe zi, cu 30 min. înainte de masa, timp de o lună. Are rol de reglare hormonală, reduce secreția de sebum.

Infuzie din conuri de hamei, cite 200 ml seara, înainte de somn. Are efect calmant, îmbunatateste somnul.

Părul se spală de 2 ori pe săptămînă cu un șampon cu extracte din brusture/urzică, care întărește rădăcina și reglează secreția de sebum.

Comprese pentru scalp cu decoct din rădăcina de brusture, de 3-4 ori pe săptămîna. Combate seboreea, întarește rădăcina firului de păr.

Se recomandă un curs de 9 săptămîni.

Client nr.4, gen. masculin, 35 ani.

Pielea păroasă a capului prezintă mici scoame grăsoase galben-cenusii, ce aderă la firele de păr. Leziunile sînt plasate în special în partea anterioară a pielii capului și spatiul retroauricular. Părul este fragil, cade cu ușurință. Pacientul acuză prurit.

Diagnoza: seboreea grasă densă a scalpului.

Scopul tratamentului:

Înlăturarea scoamelor;

Reglarea secreție sebacee;

Reducerea căderii părului;

Stimularea creșterii părului.

Tratament in salon.

Mască din: 20 ml ulei de brusture, sucul la o lamâie, 10 picături ulei esential de rozmarin. Aplicăm pe scalp și lăsăm să acționeze 20-25 min. Reglează secreția de sebum, înlătură scoamele și întărește rădăcina firului de păr.

Spălam capul cum un șampon din urzică, apoi clătim foate bine cu infuzie din hamei.

Tratament la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrati și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în ceriale, fructe și legume.

Ulei din brusture pentru masarea capului. Se masează capul cu ulei călduț de 2 ori pe săptămînă, se lasă să acționeze timp de 20 min., după care se periază părul cu un pieptene des și apoi se spală cu șampon. Uleiul de brusture înmoaie scoamele și ajută la eliminarea lor, reglează secreția de sebum.

Șampon cu extract de hamei, rozmarin și brusture. Se spală capul de 2 ori pe săptămîna. Reglează secreția de sebum, stimulează creșterea părului.

Decoct din rădăcini de brusture, se clătește capul după spălare.

Infuzie din urzică, se bea cîte 1 pahar dimineața și seara cu 20 minute înaite de masă, timp de 3 săptămîni, pentru detoxifierea, vitaminizarea și remineralizarea organismului.

Infuzie din conuri de hamei, cîte 200 ml seara, înainte de somn. Are efect calmant, îmbunătățește somnul.

Se recomandă un curs de 9 săptămini.

Client nr. 5, gen. masculin, 19 ani

La examenul vizual se observă porii dilatați, comedoane, culoarea pielii cenușie. La palpare pielea este neregulată, îngroșată, adera bine la țesuturile subcutanate, tonusul și elasticinatea normale. Pe foița de papirus lasă urme grase. Este sensibilă la factorii mecanici. La examenul cu lampa Wood, arată o fluorescenăa albicioasă, pH-ul alcalin.

Diagnoza: ten gras asfixic.

Scopul tratamentului:

Golirea foliculilor pilosebacei de surplusul de sebum;

Îndepărtarea stratului descuamant (sebum uscat și celule descuamante);

Înlăturarea asfixiei cutanate;

Reglarea funcție glandelor sebacee;

Micșorarea porilor;

Refacerea pH-lui pielii;

Rehidratarea pielii.

Tratamentul în salon include:

Demachierea: lăptișor cosmetic pe bază de extract de mușețel, gălbenele, miere, ulei din sîmburi de caise. Curăță bine pielea, înlatură impuritățile și stratul de sebum, lasă pielea proaspată și hidratată. Se aplică pe pielea umedă, se prelucrează bine tenul 1-2 min și se spală cu apă călduță.

Vaporizarea: se face cu vapori infuzați de salvie și hamei timp de 10-15 min. Are efect de înmuiere a stratului cornos, deschide porii, datorită vaporilor care se condensează pe față și a transpirației ce se scurge, se îndepartează unele impurități rămase în urma demachierii.

Dezincrustarea: procesul de dezincrustare constă în saponificarea depozitelor de grăsime, îndepartindu-se astfel sebumul, impuritățile și comedoanele de la nivelul pielii. Procedura se efectuiază o dată pe lună.

Curățirea mecanică: are drept scop extragerea comedoanelor, astfel încît prin porii eliberați să se poată scurge liber sebumul. Procedura se efectuiază o dată pe lună.

Mască cu argilă verde conține propolis, infuzie de salvie, argilă verde, apă de hamamelis. Curăță pielea de celulele moarte, are acțiune bactericidă, antiinflamatoare, calmează pielea, lasă tenul proapat și radiant. Se aplică pe pielea curătă, se lasă să acționeze 15 min, apoi se spală cu apă călduța.

Tonic astringent pe bază de infuzie de salvie, ulei esențial de rozmarin, apă de hamamelis. Este ideal pentru tenul gras, are acțiune antibacteriană, calmează tenul, strînge porii, reglează secreția de sebum. Se șterge fața cu ajutorul unui disc de bumbac îmbitat cu tonic.

Masaj Jaquet. Acesta este foarte benefic în cazul tenului gras problematic, masajul reglează secreția de sebum, înlătură deșeurile cutanate, activizează circulația sangvină.

Pulverivări cu suc de lamâie diluat. Ajută la refacerea pH-lui pielii, crește rezistența acesteia față de microorganismele patogene, efect astringent.

Este indicată o cură de 10-12 proceduri, cîte 2 proceduri pe săptămîna.

Tratamentul la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrați și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în ceriale, fructe și legume.

Spălarea feței de doua ori pe zi, dimineața și seara cu produse special destinate tenului gras (gel, spumă).

Infuzie de salvie, pentru tamponarea feței cu un disc de bumbac, dimineața și seara. Are efect astringent, antibacterian, reglează secreția de sebum.

Comprese cu infuzie de hamei, seara 2-3 ori pe săptămîna.

Infuzie din urzică, se bea cite 1 pahar dimineața și seara cu 20 min. înaite de masă, timp de 3 săptămîni, pentru detoxifierea, vitaminizarea și remineralizarea organismului.

Se recomandă un curs de 9 săptămîni.

Client nr.6, gen. masculin, 24 ani.

La examenul vizual se observă: păr gras, lipicios, cu aspect inestetic. Firul de păr este subțiat, rădăcina fragilă, cade cu ușurință. Scoame nu sînt prezente, prurit nu acuză.

Diagnoza: seboreea grasă uleioasă a scalpului.

Scopul tratamentului:

Reglarea secreției sebacee;

Reducerea căderii părului;

Stimularea creșterii părului.

Tratament în salon:

Mască din: argilă verde, infuzie de salvie, ulei din brusture. Aplicăm pe scalp și lăsăm să acționeze 20-25 min. Reglează secreția de sebum și întărește rădăcina firului de păr.

Spălăm părul cu un amestec din: un sfert de pahar de șampon de urzică, un sfert de pahar infuzie din hamei, 10 picături ulei esențial de rozmarin, sucul unei lamâi. Lăsăm să acționeze 10 minute după care clătim foarte bine părul cu infuzie de hamei.

Se recomandă un curs de 16-18 proceduri, cite 2 proceduri pe săptămînă.

Tratament la domiciliu:

Dieta – limitarea consumului de carbohidrați și grăsimi animaliere, de exclus alcoolul, cafeaua, ciocolata. Regim alimentar bogat în ceriale, fructe și legume.

Comprese pentru scalp cu decoct din rădăcină de brusture, de 3-4 ori pe săptămînă. Combate seboreea, întărește rădăcina firului de păr.

Șampon cu extract de hamei, rozmarin și brusture. Se spală capul de 2 ori pe săptămîna. Reglează secreția de sebum, stimuleaza creșterea părului.

Decoct din rădăcini de brusture, se clătește capul după spalare.

Infuzie din urzică, se bea cite 1 pahar dimineața și seara cu 20 minute înaite de masă, timp de 3 săptămîni, pentru detoxifierea, vitaminizarea și remineralizarea organismului.

Infuzie din conuri de hamei, cîte 200 ml seara, înainte de somn. Are efect calmant, îmbunătățește somnul.

Se recomandă un curs de 9 săptămîni.

Tehnici de îngrijire cosmetică folosite în cadrul tratamentului fitoterapeutic al seboreei grase

Demachierea.

Imagine.9.Demachierea.

Aceasta operație reprezintă o manevră estetică prin care se înlătură de pe epiderm praful, impuritățile, fardul, surplusul de sebum de transpirație și deșeurile cutanate.

Se face cu grijă, corect, amănunțit, fără intensitate prea mare și cu cantități suficiente de produse.

Reprezintă primul procedeu de curățare și se va face înaintea examenului cosmetic propriu-zis.

Este recomandată clientelor și acasă, ca o metoda de îngrijire obligatorie zilnică, dimineața și seara.

Pentru demachiere se folosesc trei categorii de produse :

Loțiunile spumoase;

Creme de demachiat;

Emulsia de demachiat sau laptele demachiant.

Loțiunile spumoase sunt produse prea detergente și din această cauză irită și usucă pielea. Sunt folosite în general la tenurile grase, ca detergent final.

Cremele de demachiat se folosesc în general în teatru, unde fardurile sunt aplicate în cantitate mare și foarte aderente.

Prezintă dezavantajul că sunt vîscoase, se îndepărtează greu de pe față, efectuînd un masaj nedorit, care înlesneste patrunderea impurităților în profunzime. Fiind prea grase, după îndepartare lasă pe fața o peliculă grasă ce poate înșela la examenul cosmetic.

Emulsia de demachiat sau laptele demachiant este produsul cel mai indicat de folosit. Laptele demachiant este gras, fără a fi vîscos și nu lasă nici un reziduu pe piele, după îndepartare. Curăță bine fața, fără a o irita sau usca, și îi ofera prospețime, suplețe, catifelare.

Este diferențiat în funcție de tipul de ten : pentru tenul uscat are ca substanța de baza lanolina, iar pentru tenul gras stearina.

Tehnica demachierii

Pentru a efectua demachierea este necesar, să se acopere părul și decolteul.

Părul se va lega cu o fașă elastică, iar decolteul, degajat de îmbrăcaminte, se va izola cu o baveta sau un halat-special de lucru.

Modul de aplicare a laptelui demachiant

Laptele demachiant se poate aplica în trei feluri :

se pune o cantitate suficientă de lapte demachiant într-un bol de plastic, de sticlă sau porțelan, ce se va ține în mîna stînga; cu indexul, mediul și inelarul mîinii drepte se va aplica laptele demachiant pe față.

se pune laptele demachiant în palma mîinii stîngi, iar cu indexul, mediul și inelarul mîinii drepte se aplică laptele demachiant pe față;

se va aplica laptele demachiant pe față cu ajutorul unei seringi.

Ordinea demachierii:

demachierea ochilor;

demachierea buzelor;

demachierea feței, a gîtului și a decolteului.

Se confectionează două tampoane dreptunghiulare de vată de mărime potrivită, se umezesc și se aplică sub cilii pleoapei inferioare a ambilor ochi.

Cu indexul și mediul mîinii stîngi se susține tamponul fixat pe pleoapa inferioară, iar cu indexul, mediul și policele mîinii drepte se ia un alt tampon de vată ce se îmbibă în laptele demachiant și se va șterge pleoapa superioara de sus în jos, adică de la sprîncene către cili, și apoi și de-a lungul pleoapei, din coltul intern către cel extern. Se repetă operația pînă tamponul de vată ramane curat. Cu degetele mîinii drepte se va susține mușchiul orbicular la nivelul colțului extern al ochiului. Indexul și mediul mîinii stîngi strâng tamponul fixat pe pleoapa inferioara și vor completa stergerea pe direcția circulară, întii pe pleoape din colțul intern către cel extern și apoi în regiunea sprîncenoasă. În același fel se procedeaza și la celalalt ochi.

Demachierea buzelor

Buzele vor fi usor intre¬deschise. Indexul, mediul și inelarul mîinii stîngi vor susține muschiul orbicular al buzelor la nivelul unei comisuri. Cu mîna dreapta, cu indexul, mediul și policele, cu un tampon de vată îmbibat în lapte demachiant se vor șterge buzele pe direcție circulară, începând de la locul de susținere. Se va repeta operația pîna cînd tamponul de vata ramîne curat.

Demachierea feței, gîtului și decolteului se face în doua etape:

aplicarea laptelui demachiant;

ștergerea laptelui demachiant.

Aplicarea laptelui demachiant se va realiza printr-una din metodele expuse anterior.

Aplicarea laptelui demachiant pe față se face în patru timpi:

vârful bărbiei spre ureche;

comisura gurii spre ureche:

aripile nasului spre tampla;

dosul nasului spre frunte.

Se aplică laptele demachiant întai pe o jumatate de fata, apoi pe cealalta.

Cu mediul ambelor mâini simultan prin mișcări circulare se va emulsiona laptele demachiant pe toată fața.

Ștergerea laptelui demachiant : se folosesc două tampoane de vată patrate învelite în tifon, cu care se protejează degetul mediu și se susține cu indexul și inelarul; ștergerea laptelui demachiant se va face cu ambele mîini simultan, pe aceeași direcție ca la aplicare; se repeta operația pîna cînd tampoanele de vată rămîn curate.

Completarea demachierii se face în funcție de ten. La tenurile uscate, deshidratate, completarea se face cu infuzie calmantă (mușețel, tei, nalbă). În cazul tenurilor grase, acneice, se va folosi loțiunea detergentă.

Diagnosticul pielii.

Înainte de a începe orice procedură se face diagnosticul pielii.

vizual, prin care se urmărește coloritul pielii, imperfecțiunile pielii, forma feței în vederea alegerii machiajului corespunzător, reliefarea ridurilor și gradul de îmbătrânire;

cu lupa, pentru a scoate în evidență unele aspecte ascunse, care nu sunt sesizate cu ochiul liber (granulația, pistrui, hidratarea pielii, gradul de îmbătrânireetc.);

prin palpare, care are drept scop determinarea elasticității și rezistenței pielii, gradul de hidratare, tonicitatea;

cu lampa Wood, care emite radiații ultraviolete, ce produc o fluorescență diferită asupra suprafeței expuse. Pielea normală prezintă o fluorescență violacee,cea deshidratată are o fluorescență slabă, iar cea hidratată o fluorescență puternică;

determinarea gradului de aciditate sau alcalinitate, cu ajutorul pH-metrului, în vederea utilizării unor produse care să readucă pielea la valoarea einormală (pH 5,5).

Prin aceste examinări se reliefează: starea de hidratare, aspecte ale culorii pielii (culoarea ideală este roz strălucitor), finețea (pielea normală are o granulație fină, este netedă, uniformă, pielea grasă se descuamează), modul de funcționare aglandelor sebacee (debit mărit sau diminuat), imperfecțiuni ale pielii (efelide,cicatrice, etc.), gradul de îmbătrânire, etc.

Vaporizarea.

Este un procedeu de curățare realizat cu ajutorul vapoforului.

Vapoforul este un aparat pasiv care emite vapori de apă. Datorită plantelor medicinale peste care trec, se formeaza infuzia respectivă.

După demachiere și completarea ei, se aplică sub pleoapele inferioare și la coltul extern al ochilor cremă grasă. În deschiderea căștii vapoforului se expune fața, asupra careia vor acționa vaporii infuzați.

Imagine.10.Vapofor.

Se obțin următoarele efecte : de curătare, de hrănire, de hidratare.

Efectele de curățare sunt:

înmoaie stratul cornos-usurează extragerea comedoanelor;

dilată porii;

stimulează funcția glandelor sebosudorale;

datorită vaporilor care se condensează pe fată și a transpirației ce se scurge, se îndepărtează unele impurități rămase în urma demachierii.

Efectul de hrănire:

datorită căldurii vaporilor ce produce vasodilatația periferică, se stimulează circulația sanguină periferică (hrănire).

Efectul de hidratare:

se realizează printr-o expunere prelungită pînă la 20 min., la o intensitate moderată a vaporilor; apa, fin dispersată sub formă de vapori, are o putere mai mare de pătrundere în straturile superficiale.

Durata expunerii la vapofor este în funcție de tipul de ten: ten normal: 5-7 min; ten uscat: 10—12 min; 12—20 min.

Gomajul.

Imagine.11.Gomaj.

Reprezintă un procedeu de curățare. Este o curățare superficială a feței de surplusul de sebum și de celulele descuamate. Gomajul înlesnește o mai bună respirație și absorbție a pielii. Se aplică la tenurile grase uleioase și asfixice, la tenurile uscate și deshidratate.

Produse pentru gomare:

Albuș de ou bătut spumă amestecat cu zat de cafea, pînă se obține consistența unei paste;

Tehnica gomajului

Produsul de gomaj are consistența unei paste. Se aplică pe față cu ajutorul unei spatule, pensule sau cu vîrful degetelor pe directiile demachierii, evitînd orificiile naturale, sau numai pe axul facial, după cum este cazul.

Se lasă un timp pe fața, pînă prinde consistența, fără a se usca.

Îndepartarea produselor de gomaj se face cu degetele umezite în apă sau infuzie prin doua metode:

se execută o ușoară frecare a produsului pe fața prin mișcări circulare;

se susține regiunea unde se lucrează (geniana sau frunte) cu indexul și mediul mîinii stîngi, iar cu indexul și mediul mîinii drepte se execută mișcări de du-te-vino în foarfecele mîinii stîngi.

Apoi se îndepartează complet produsul de gomaj de pe față cu ajutorul unei comprese umezite în apa sau infuzie.

Gomajul se aplică o data pe lună la tenurile pe fond uscat, iar la cele grase de doua ori pe luna, în alternanța cu dezincrustarea, și nu se va aplica la tenurile acneice. Nu se va aplica prea des, deoarece duce la îndepartarea mantalei acide protectoare.

În ședințele de tratament în care s-a facut gomaj este bine să se aplice măști hidratante, cu sucuri de fructe și vitamine, iar în încheiere se va face o pulverizare cu loțiuni tonice.

Curațirea mecanică.

Este o metodă de curățare profundă, eliminîndu-se conținutul porilor: surplus de sebum sub forma lichidă, semisolidă sau de consistența unui chist.

Comedonul reprezintă un mic chist care poate fi format din:

sebum uscat, deshidratat;

praf, impurități;

celule descuamate ale pîlniei foliculare;

microbacilii lui Sabouraud;

parazitul Demodex foliculorum.

Pînă ia forma finală închistată, comedonul trece prin mai multe faze:

prima fază: sebum lichid — ce se scurge liber pe față;

a doua fază: sebum de consistența unei paste ce poartă numele de cocon seboreic sau filament seboreic;

a treia fază: sebum de consistența unui chist oxidat la suprafață și anume comedonul.

Comedoanele sunt localizate în pori. Ele sunt de mai multe feluri și cu consistența diferită:

porii mici au comedoane subțiri, mici, asemănătoare unui fir de păr; sunt închistate și se extrag cu greutate;

porii deschiși prezintă sebum lichid sau cocon seboreic care curge liber pe față în ambele cazuri, eliminarea se face cu usurință;

porii dilatați prezintă comedoane mari, vizibile, închistate, iar eliminarea lor se face cu greutate.

Tehnica extragerii comedoanelor

Materialul necesar:

fașă de tifon cu lungimea de 50—60 cm și lățimea de 8—10 cm;

comprese sterile;

vată;

loțiune dezinfectantă;

aparatul Electroderm;

aparatul Sebaspir;

ace de seringă.

Tehnica propriu-zisă a extragerii comedoanelor:

Se ia fașa de tifon de 50—60 cm lungime și 8—10 cm lățime, se împăturește în trei părți, în așa fel ca laturile exterioare să fie îndoite în interior. Aceasta este necesar pentru ca marginile exterioare destrămate să nu deranjeze în timpul lucrului și pentru a proteja mai bine degetele și a nu leza țesuturile unde se lucrează.

Fașa astfel împăturită protejează degetele index ale ambelor mîini pe latura lor externă, fixandu-se cu degetele mediu și police.

Se fixează degetele index de o parte și de alta a comedonului, se ridică țesutul ușor și apoi se presează cu partea latero-externă a degetelor. În caz că nu s-a eliminat conținutul de la prima apăsare, se va repeta operația schimbînd poziția degetelor pe alte laturi ale comedonului pînă se observă porul liber.

Presiunea nu trebuie să fie accentuată pentru a nu produce leziuni ale țesutului-echimoze, distrugerea integrității tegumentelor. Tot din această cauză, nu se face extragerea comedoanelor cu vîrful degetelor, cu unghia.

Ordinea extragerii comedoanelor pe regiuni este următoarea:

în jurul ochilor;

regiunea nasului;

fruntea;

regiunea geniana ;

bărbia.

Se are în vedere să se înceapă cu regiunile sensibile și apoi cu cele proeminente, pentru a nu se usca complet fața și a nu se îngreuna extragerea comedoanelor. Dacă avem de-a face cu un ten mult prea încărcat de comedoane, în regiunile unde nu lucrăm se vor aplica comprese calde (îmbibate în infuzie sau apa simplă). Dacă sunt comedoane închistate ce nu se elimină la simpla apăsare, se va introduce ușor în por un ac de seringă pentru a ușura extragerea.

În caz că avem pustule acneice, tehnica de extragere este aceeași, numai că se vor folosi comprese sterile, ce le vom schimba după fiecare pustulă. Se va căuta să se golească complet conținutul pustulei, pîna apare un lichid seros, pentru a evita o infectare ulterioară.

Chisturile sebacee, care sunt aglomerari de sebum în epiderm, au aceeași tehnică de extragere ca și comedoanele.

Elementele de milium care nu prezintă orificii de eliminare necesită în prealabil o întepătura usoară cu un ac de seringa sterilizat, eliminandu-se apoi întregul conținut.

Tehnica extragerii comedoanelor în funcție de tipul de ten:

La tenul uscat, unde comedoanele sunt mici, subțiri, uscate, asemanatoare unui fir de par, extragerea comedoanelor se face cu atentie și deosebita grijă. Comedoanele fiind subțiri și uscate, pielea la acest tip de ten este subtire și sensibilă; se pot produce foarte usor echimoze sau distrugerea integrității tegumentului.

Pentru a înlesni extragerea comedoanelor, se va prelungi expunerea la vapofor cu o intensitate moderata sau se va face în prealabil un gomaj vegetal.

La tenul gras uleios nu există comedoane. Porii sunt deschiși cu sebum lichid sub forma unui suc grasos sau sebum cu consistenta păstoasă (coconul seboreic) filalmentul seboreic. Eliminarea sebumului se va face amănunțit-din aproape în aproape pe toata suprafața feței, pentru a evita instalarea asfixiei cutanate și formarea comedoanelor. Se va avea grijă ca presiunea să nu fie exagerată, deoarece extragerea este amanunțită și ar produce un efect neplacut, iar datorita pH-ului alcalin, fața este predispusa infectării.

La tenul gras asfixic, comedoanele sunt mai vizibile, închistate în pori dilatați, aproximativ pe întreaga față. Datorită închistărilor, extragerea se face cu multă dificultate și în același timp este dureroasă. Și acest tip de ten are pH-ul alcalin, deci predispus infectării, de aceea, extragerea comedoanelor se face tot cu grijă și atenție, dar în etape. Nu se va curața complet fața din prima sedința de tratament, tocmai din aceste considerente.

La tenul gras acneic, unde a intervenit infecția, există atît comedoane, chisturi sebacee, cît și pustule acneice. Extragerea lor se va face tot în etape, avînd în vedere întai eliminarea infectiei, deci golirea conținutului pustulelor. Extragerea pustulelor se va face după extragerea comedoanelor sau a chisturilor, pentru a evita suprainfectarea.

Completarea extragerii comedoanelor se face prin dezinfectie. Aceasta se execută cu lotiune dezinfectantă în concentrație, de 20—25%.

La tenurile grase se va completa cu aparatul Electroderm, cu ciuperca plată, printr-o sedinta de 2—3 min.

În cazul pustulelor acneice se va folosi și electrodul ascuțit în formă de ac, pentru o usoară cauterizare a cavitatii rămase.

Dezincrustarea.

Imagine.12.Dezincrustarea.

Este o tehnică bazată pe galvanizare cu o soluție alcalină folosită pentru a curața pielea. lntensitatea curentului – 0,5-0,9 mA. Zonele uleioase аle pielii (zona T) cel mai des se expun dezincrustării cu scopul de а înmuia capacele de sebum. Acțiunea curentului electric contribuie lа iritarea pielii și scoaterea din porii a sebumului, mărește permeabilitatea vaselor sanguine, provoacă hidratаreа celulelor. În calitate de dezincrustant este utilizat un medicament special cu denumire similară, sau soluție de clorură de sodiu de 3-5%, soluție de bicarbonаt de sodiu de 1-2%, salicilat de sodiu 2%.

Mecanismul de acțiune: Electrodul negativ atrage ionii pozitivi, ceea ce duce la formarea de alcaline, cum ar fi hidroxid de sodiu, obținut dintr-un proces numit ,,hidroliză,,. Hidroxidul de sodiu reacționează cu acizii grаși ai sebumului și îi convertește în săpun. Săpunul este solubil în apă și ușor se îndepartează de pe suprafațа pielii, prin acest fapt se realizează curațarea profundă a zonelor uleioase ale pielii. La sfirșitul procedurii, este necesar de a schimba polaritatea de la negativ la pozitiv pentru a înlatura sebumul care este încarcat negativ și de a restaura echilibrul acido-bazic.

Efectele procedurii: exfolierea stratului cornos al epidermei, dilatarea porilor, eliminarea dopurilor de sebum.

Masajul Jacquet se mai numește și masaj pe uscat,deoarece se executa fără cremă pe pielea uscată cu talc (sau cu un produs medicamentos – saprosan, pudră sulfamidă, sulf).

Se indică pentru tenurile grase asfixice, acneice, cuperozice, la seboree, infiltrate, la diminuarea tonusului muscular, dupa curățirea mecanică, după comprese fierbinți și băile cu aburi.

Efectele:

se activează circulația sanguine în sensul restabilirii circulatie încetinite și îmbunătațirii respirației cutanate;

se îndepartează deșeurile cutanate;

se reglează secreția sebosudorală;

stimulează fibrele elastice din derm și elasticitatea pereților capilarelor dermal.

Contraindicații:

piodermite acute,dermatite inflamatorii;

cuperoza pronunțată;

impurificare mărită;

inflamația acută a nervului facial trigemen;

dereglări de integritate ale pielii.

Masajul se execută timp de 5-6 min. O cură de tratament este prezentată de 15-20 proceduri peste o zi. Pe an se fac 2-3 cure.

Tehnica masajului.

Netezirea pe liniile de masaj. Se execută cu fața palmară a degetelor 2-5 de sus în jos (3 ori). La sfîrșitul fiecarei linii se face o presiune ușoară.

Linie – de la mediana frunții spre tîmple.

Linie – de la baza nasului pe arcada zigomatică pîna la tîmplă.

Linie – de la colțurile gurii spre tragus.

Linie – de la mediana bărbiei spre lobul urechii.

Imagine.13.Liniile de masaj.

Ciupituri superficial.

Se prinde pielea și tesutul sucutanat între police și pernuțele degetelor ambelor mîini. Se ridică ușor i se efectuiază o ciupitură apoi se eliberează rapid. Mîinile lucrează simultan- pe liniile de masaj ( în afara de frunte, de 3 ori, calculul 8).

Așa ciupituri se efectuiază de la partea de sus a urechii pînă la colțul gurii formînd melcul (o data, calculul – 16).

Degetele 2-5 le așezăm sub bărbie cu pernuțele policelor efectuăm mișcări de stoarcere de jos în sus pe aripile nazale, apoi pe baza nazală ( de doua ori, calculul 4).

Ciupitul frunții se efectuiază de la sprîncene spre linia de creștere a părului pe 4 direcții: de la mediană, de la începutul sprîncenelor, de la mijlocul sprîncenelor, de la sfîrșitul sprîncenelor ( de 3 ori, calculul – 4). Pentru repetare ne coborîm pe pleoapa inferioară de la colțul extern spre cel intern. Se termină cu netezirea de sus în jos, o dată.

Vibrația- ciupituri profunde.

Se execută ciupituri vibratoare ca în punctul 2a-3 ori, calculul-8.

Se execută pe obraji melcul vibrator ca în 2b-o dataă, calculul-16.

Pe frunte se execută netezirea ondulatorie. Mîna stînga susține mușchiul orbicular al ochiului la nivelul tîmplei stîngi, în timp ce mîna dreapta cu fața palmară execută o vibrație plană, de la tîmplă stîngă către cea dreaptă pe toată suprafața fruntii. Mîinile lucrează alternativ (de 3 ori, calculul – 8). Se termină cu netezirea pe liniile de masaj de sus în jos.

Variante de executie: 1-2-3-2-1 sau 1-2-3-2-3-1.

Aplicarea maștilor.

Imagine.14. Mască cu argilă.

Pentru față am folosit măști pe bază de argilă verde,propolis, infuzie de salvie și apă de hamemelis. Datorită ingredientelor sale masca are efect absorbant, seboregulator, degresează, înlătură iritația și inflamația, are acțiune antibacteriană, îmunătățește culoarea și reglează pH-ul tenului. Este o mască simplă, dar foarte eficientă pentru tenul gras. Aceasta nu este recomandată persoanelor ce suferă de hirtusism, deoarece argila verde stimulează creșterea firelor de păr.

Masca se aplică pe toată suprafața tenului, după liniile de masaj. Deoarece este o mască astringentă, pielea din jurul ochilor trebuie protejată cu o cremă. Masca se lasă să acționeze timp de 15-20 minute pînă se usucă, apoi se spală cu apă calduță și se prelucrează bine fața cu un disc de bumbac înmuiat în tonic astringent.

În timp ce masca acționază clientul trebuie să stea calm, relaxat să nu- și folosească mușchii mimici, deoarece vorbitul va întinde masca și o va împiedica să fie destul de eficienta, în plus va crea discomfort.

Pentru scalp am folosit o mască din 20 ml ulei de brusture, sucul la o lamâe, 10 picături ulei esențial de rozmarin. Aceasta înmoaie scoamele și ajută la înlăturarea lor, are efect antibacterian, regleaza secreția de sebum, reduce cădere părului și stimulează creșterea lui. Masca se aplică pe toată suprafața scalpului cu mișcări ușoare de masaj. Se acoperă capul cu o căciuliță impermiabilă, apoi cu un prosop și se lasă sa acționeze timp de 20-25 minute. După care daca există scoame se piaptănă bine cu un pietente des, se spală capul cu un șampon de brusture și se clătește foarte bine cu infuzie din conuri de hamei.

Pulverizări cu suc de lamâie.

Pulverivările se efectuiază cu ajutorul unui aparat numit vaporel. Pentru aceasta am folosit suc de lamâie diluat (în nici un caz pur deoarece poate provoca iritarea și înroșirea tenului). Aceasta procedură ajută la refacerea pH-lui pielii, conferindu-i astfel rezistență față de microarganismele patogene, are efect astringent asupra porilor și reduce secreția de sebum.

Compresele calde umede.

Am aplicat comprese calde cu infuzie din salvie. În infuzia suportabil de caldă se înmoaie un șervețel din tifon împăturit în mai multe straturi și se aplică pe fața. După 5 minute, cînd compresa s-a răcit o înlocuim cu alta. Repetăm manevra de 3 ori.

Aceasta compresă înmoaie stratul cornos, deschide porii și reglează secreția de sebum.

EVALUAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

Rezultatele obținute dupa 3 săptămîni de tratament.

Client nr.1: se observă o ameliorare usoară. Porii sînt mai putin dilatați, s-a diminuat aspectul cojii de portocale, pielea încă este lucioasă, cu nuanță gălbuie, pe foița de papirus lasă urme grase, la examenul cu lampa Wood arată o fluorescență albicioasă, pH-ul alcalin.

Client nr. 2: se distinge o ameliorare usoară. Porii sînt mai putin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane,aspectul tenului este lucios culoare galbuie, la palpare pielea este inca ingrosata, pe foița de papirus lasă urme grase, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă.

Client nr.3: se observă o ameliorare medie. Părul se îngrasă un pic mai greu, iar numărul de fire de păr căzute la o pieptanare s-a redus în jumatate. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Client nr. 4: se observă o ameliorare ușoară. Scoamele au disparut aproape un totalitate,prurit nu acuză, dar părul este înca fragil, cade usor. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Client nr. 5: se observă o ameliorare ușoară. Porii sînt mai puțin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane, aspectul tenului este lucios culoare gălbuie, la palpare pielea este înca îngroșată, pe foița de papirus lasă urme grase, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă.

Client nr.6: se distinge o ameliorare ușoară. Părul se îngrașă un pic mai greu, iar numărul de fire de păr căzute la o pieptanare s-a redus nesemnificativ. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Rezultatele obținute după 6 săptămîni de tratament.

Client nr. 1: se observă o ameliorare medie. Porii sînt mai putin dilatați, s-a diminuat aspectul cojii de portocale, pielea încă este lucioasă, pe foița de papirus lasă urme grase doar în zona T, la examenul cu lampa Wood arată o fluorescență violacee, pH-ul puțin alcalin.

Client nr.2: se observă o ameliorare medie. Porii sînt mai putin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane, aspectul tenului este lucios doar în zona T, la palpare pielea este încă îngroșată, pe foița de papirus lasă urme grase doar în zona T, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul puțin alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă în zona T, pe restul feței violacee.

Client nr.3: se distinge o ameliorare evidentă. Părul se îngrașă mai greu, iar numărul de fire de păr căzute la o pieptanare s-a redus pîna la normal. A doua zi după spalare părul arată proaspat, la examenul cu foița de papirus nu lasă urme grase.

S-a redus numărul de spălări pînă la 1-2 săptămînal. Continuăm tratamentul pentru consolidarea rezultatelor.

Client nr. 4: se observă o ameliorare medie. Scoamele au disparut în totalitate, prurit nu acuză, numărul de fire căzute s-a redus considerabil. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Client nr.5: se observă o ameliorare ușoară. Porii sînt mai puțin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane, aspectul tenului este lucios culoare gălbuie, la palpare pielea este încă îngroșată, pe foița de papirus lasă urme grase, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă.

Client nr.6: se observă o ameliorare medie. Părul se îngrasă un pic mai greu, iar numărul de fire de păr căzute la o pieptănare s-a redus în jumătate. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Rezultatele obținute după 9 săptămîni de tratament.

Client nr. 1: se observă o ameliorare evidentă. Porii sînt mici vizibili doar în zona T, aspectul pielii este catifelat, culoarea roz, pe foița de papirus lasă puține urme grase doar în zona T, la examenul cu lampa Wood arată o fluorescență violacee, pH-ul neutru. Tipul tenului se apropie de cel normal.

Client nr.2: se observă o ameliorare medie. Porii sînt mai puțin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane, aspectul tenului este lucios doar în zona T, la palpare pielea este înca îngroșată, pe foița de papirus lasă urme grase doar în zona T, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul puțin alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă în zona T, pe restul feței violacee.

Client nr.3: se distinge o ameliorare evidentă. Părul se îngrașă mai greu, iar numarul de fire de par căzute la o pieptanare s-a redus pîna la normal. Se observă fire noi de păr. A doua zi după spălare părul arată proaspăt, la examenul cu foița de papirus nu lasă urme grase. S-au redus numărul de spălări pîna la 1-2 săptămînal.

Client nr. 4: se observă o ameliorare medie. Scoamele au disparut în totalitate, prurit nu acuză, numărul de fire căzute s-a redus considerabil. A doua zi după spălare, la examenul cu foița de papirus lasă urme grase, aspect inestetic.

Client nr. 5: se observă o ameliorare medie. Porii sînt mai puțin dilatați, s-a diminuat numărul de comedoane, aspectul tenului este lucios doar în zona T, la palpare pielea este înca îngroșată, pe foița de papirus lasă urme grase doar în zona T, este sensibilă la factorii mecanici, pH-ul puțin alcalin, la examenul cu lampa Wood, arată o fluorescență albicioasă în zona T, pe restul feței violacee.

Client nr. 6: se distinge o ameliorare evidentă. Părul se îngrasă mai greu, iar numărul de fire de păr căzute la o pieptanare s-a redus pîna la normal. Se observă fire noi de păr. A doua zi după spălare părul arată proaspăt, la examenul cu foița de papirus nu lasă urme grase. S-au redus numărul de spălări pînă la 1-2 săptămînal.

Pentru ca rezultatele obținute să fie mai ușor de analizat, am aranjat datele într-un tabel.

Tabel nr.1

Rezultatele obținute.

Fără ameliorări- 0 puncte

Ameliorare ușoară-1 puncte

Ameliorare medie- 2 puncte

Ameliorare evidentă – 3 puncte

Am analizat rezultatele fiecarui client, la diferite etape de tratament. Din diagramă dată putem observa că acestea au fost individuale și diferă de la un client la altul, fiecare răspunzînd la tratament în mod diferit.

Rezultatele fiecarui client la diferite etape de tratament

Diagramă nr1.Rezultatele fiecarui client la diferite etape de tratament.

Am evaluat eficiența fitoterapiei în tratamentul seboreei grase, la bărbați și la femei. Din diagrama dată putem conchide că rata eficienței tratamentului la femei prevalează puțin față de rata eficienței la bărbați.

Diagramă.nr.2.Rezultatele comparative între femei și bărbați la sfirșitul tratamentului.

Am analizat rezultatele obținute în tratamentul diferitor tipuri de seboree grasă și am observat că rata eficientei în cazul seboreei grase a feței este de 47% iar a seboreei scalpului de 53%.

Diagramă nr3. Rezultatele comparative între seboreea feței și cea a scalpului obținute la sfîrșitul tratamentului.

Am evaluat rezultatele obținute la finalul tratamentului, de unde putem vedea că 50% dintre pacienți au avut rezultate evidente, iar 50%-medii. Fără ameliorari sau cu ameliorari ușoare nu s-a înregistrat nici un caz.

Diagramă nr.4. Rezultatele la sfîrșitul tratamentului.

Deci, putem deduce că fitoterapia a dat rezultate bune în tratarea seboreei grase și poate fi indicată ca metodă terapeutică de success.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Scopul acestei lucrări a fost de a demonstra eficiența fitoterapiei ca tratament al seboreei grase în cadrul programului de îngrijire cosmetică.

În prima parte a cercetării am studiat literatura cu privire la: etiologia seboreei grase, compoziția biochimică a plantelor medicinale și am selectat plantele care pot fi folosite în tratamentul seboreei grase.

În partea a doua, cercetarea propriu-zisă, am lucrat cu 6 pacienți cu diferite manifestări ale seboreei grase. Am obținut forme farmaceutice din plante medicinale, care ulterior au fost folosite în cadrul tratamentului. Am elaborat scheme de tratament individuale pentru fiecare client și le-am pus în practică.

Am împărțit perioada tratamentului în trei etape a cîte trei săptămîni, iar la finalul fiecareii etape am efectuat o evaluare a rezultatelor obținute. Datele primite le-am aranjat într-un tabel, pe care l-a rîndul sau l-am folosit la elaborarea diagramelor cu ajutorul cărora putem mai ușor să ne expunem în privința eficacității tratamentului.

Din diagrama nr.1 putem observa că rezultatele tratamentului la diferite etape, diferă de la un client la altul. La sfîrșitul primei etape a tratamentului, 5 dintre client au avut ameliorări ușoare, iar unul medii. La finele celei de a doua etape unul dintre clienți a obținut ameliorări ușoare, patru medii și unul evidente. La sfirșitul etapei a treia, jumătate dintre pacienți au avut ameliorari medii, iar cealaltă jumătate ameliorari evidente.

Am evaluat eficiența fitoterapiei în tratamentul seboreei grase, la bărbați și la femei. Din diagrama nr.2 putem conchide că rata eficienței tratamentului la femei prevalează puțin față de rata eficienei la bărbați.

În diagrama nr.3 am analizat rezultatele obținute în tratamentul diferitor tipuri de seboree grasă și am observat că rata eficienței în cazul seboreei grase a feței este de 47% iar a seboree scalpului de 53%.

Din diagrama nr.4 putem conchide că la finalul tratamentului 50% dintre client au obținut ameliorări medii și 50% ameliorari evidente.

Sînt mulțumită de rezultatele pe care le-am avut și recomand fitoterapia ca metodă de tratament a seboreei grase, deoarece este accesibilă, este ușor suportată de către piele și nu are reacții adverse nedorite.

Fitoterapia poate fi utilizată atît ca medodă de tratament de sine stătătoare cît și ca adjuvant al medicinei clasice.

Chiar dacă seboreea grasă este o boală cronică și nu poate fi tratată definitiv, cu ajutorul fitoterapie putem obține o remisie evident și cu o durată mai lungă.

BIBLIOGRAFIE

BUJOR O. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Fiat Lux, 2003. 268 p.

BUJOR O. Sănătate prin semințe, legume și fructe. București: Fiat Lux, 2005. 223p.

FRIPTU R., POPESCU G., BOTNARIUC L. Dermatologie si venerologie. Chișinău: Polidanus S.r.l., 2010. 280p.

GIURGIU E., GIURGIU O. C. Plante medicinale importante in tratamente naturiste. București: Tinerama, 2012. 1592 p.

MIHAILESCU E. Dicționarul plantelor de leac. București: Călin, 2008. 158 p.

MOSCOVICI M. ș.a. Curs de utilizarea plantelor medicinale și aromatice în terapie. București: INCDSB, 2011. 83 p.

NISTREANU A. Plante medicinale din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2006. 234 p.

OANȚA A. Curs de dermatologie pentru studenți. Brașov: Universitatea Transilvania, 2007. 262 p.

ROSSO A. P., HUNGHER RICCI G. La mia pelle,Dermatologia-estetica per l estetista. Ottava: LuinoStamp S.r.l., 2003. 396 p.

SKRIPKIN I. C. Dermatologie și venerologie, Chișinău, 1997. 450 p.

TELEUȚA A. ș.a. Plante medicinale. Chișinău: LiteraInternational, 2008. 335 p.

MИXAИЛEКO E.T., ЗAXAPOB К.A. Лeкаpcтвeнныe pаcтeния в акyшepcтвe и гинeкoлoгий. Киeв: Здopoвя, 1987. 190 c.

http://plantefarmaceutice.blogspot.com/2009/12/hamamelis-virginiana.html

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Foto 1. Demachierea Foto 2. Comprese umede calde

Foto 3. Masaj Jacquet Foto 4. Curățirea cu ultrasunet

Foto 5. Mască cu argilă verde Foto 6. Dezincrustarea