Efectele Induse DE Heroina Asupra Persoanelor Private DE Libertate
EFECTELE INDUSE DE HEROINĂ
ASUPRA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1.1 INTRODUCERE
Fenomenul consumului de droguri a devenit o problemă din ce în ce mai serioasa pentru societatea românească. S-a constatat o creștere semnificativă a consumului de droguri în rândul populației tinere, pragul de vârstă la care începe consumul de droguri scăzând din ce în ce mai mult.Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfașoară în România și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea și implementarea unor acțiuni concrete împotriva consumului de droguri. Consumul de substanțe ilicite este în strânsa legatura cu gradul ridicat de infracționalitate. Creșterea numarului de infracțiuni și a diversificarii acestora influențează negativ structura societații, deteriorând stabilitatea grupurilor sociale.
Problema abordată în lucrare are ca scop să demonstreze ca efectele nocive ale heroinei pot conduce către un comportament delicvent. Scopul lucrarii constă în studierea atitudinilor și comportamentelor delicvenților, foști consumatori de heroină din cadrul penitenciarului și modul în care ei s-au adaptat la mediul carcerar. Traficul și consumul ilicit de droguri reprezintă o problemă actuală în care sute de mii de oameni și sume exorbitante de bani sunt angrenate. Victimele acestui fenomen nu au la dispoziție modele clare de comportamente și nu dețin cunoștiinte care să îi poată determina sa facă alegeri corecte bazate pe informare.
Obiectivul lucrarii îl reprezintă prevenirea consumului de heroină prin informarea despre prejudiciile cauzate de consumul acestei substanțe fizicului și psihicului uman, consum ce conduce către un comportament deviant și acte infracționale.
1.2 INFORMAȚII GENERALE DESPRE HEROINĂ
Heroina este o pudră albă cu gust amarui. Ea a fost descoperită la sfarșitul secolului al 18 lea. Inițial ea a fost utlizată în tratamentul tuberculozei, iar mai apoi a fost utilizată în tratarea tusei și a oricărei dureri, fiind percepută ca înlocuitor al morfinei. Heroina este considerată substanța ce are cea mai mare probabilitate de a produce dependența. (Călinescu, 2000, p 45)
Heroina se obține prin prelucrarea chimică a latexului de mac. Opiumul este un produs natural ce are aspectul unei plastiline maronii. Prin prelucrarea opiului brut se obține morfina,iar din morfină se obține heroina. Heroina este des întalnită pe piața drogurilor ca o pudră ce culoare galbenă sau maro datorită procesului deficitar de prelucrare. (Alexandrescu, Zamfir, 2005, p37)
Morfina este un analgezic puternic, acțiunea sa având efecte narcotice. Aceasta se administrează sub forma de injecție, de comprimate sau de supozitoare.Morfina este un produs terapeutic, însa prezintă și dezavantaje întrucat prezintă un risc crescut pentru instalarea dependenței.În comparație cu morfina, heroina reprezintă un drog mult mai puternic, de cinci ori mai toxic,cu acțiune mult mai brutală. Heroina se obține prin tratarea morfinei cu anhidridă acetică sau cu clorură de acetil. (Drăgan, 1994, p 57)
Principalele tipuri de toxicomani de opiacee sunt: fumatorii de opiu, mancatorii și băutorii de opiu și de preparate opiacee, codeinomanii și heroinomanii. Fumarea opiului era un obicei extrem de răspândit în Extremul Orient, în special în China. Acest obicei constă în fumarea reziduurilor de opiu, reziduri care sunt mult mai toxice decat opiul brut. Starea resimtită de aceeși fumători este una de fericire pasivă,calmare și imaginație debordantă. Mâncatorii și băutorii de opiu și de preparate opiacee se regăsesc în Asia Mică. Locuitorii acestui teritoriu consumă opiul în pilule. Morfinomanii sunt acei consumatori care își injectează drogul peste tot, dar mai ales pe partea exterioară a coapselor, pe antebraț și în zona abdominală.Morfinomanul își pastrează mult timp luciditatea intelectuală și judecată destul de bună. Există destul de puține riscuri de a ajunge la o formă de demență. Denumirea de codeinomani vine de la codeină, medicament preparat din heroină ce se gasește sub formă de flacoane în farmacii.(Porot, 1999, pg 48-49)
Înca din antichitate omul a consumat substanțe de origine vegetală pentru a-și produce stări de euforie și confort psihic. Descoperirea acestor proprietați ale anumitor plante a reprezentat pentru civilizația primitivă o descoperire importantă în domeniul știintelor naturii. (Vasile, Gheorghe, Voicu, 2001, p 33)
Primele atestări documentare cu privire la opiul și la efectele pe care acesta le produce le întalnim cu circa 4000 de ani în urmă, la sumerieni. În antichitate opiul era cunoscut ca anestezic,dar era utilizat și pentru alinarea traumelor psihice.În Odiseea, opiul este denumit de Homer ca un leac împotriva durerilor și grijilor.De asemenea și Hipocrat spunea despre opiu ca este bun în tratarea diverselor afecțiuni. În China opiul era folosit în scopuri medicale în secolul al 13 lea. Din secolul al 17 lea, s-a răspandit obiceiul în China de a fuma și a mesteca opiu. (Călinescu, 2000, p 42)
În Europa opiul a fost introdus de către Paracelsius. În anul 1805 este obținută morfina sub forma de cristale. În anul 1819,Friedrich Serturner denumește exatractul din opiu morfină, nume ce vine de la Morfeu, zeul somnului. În 1898 Dresser sintetizează în scop medical diacetilmorfina pe care o denumește heroină. Datorită faptului că firma Bayer din Germania a facut o campanie agresivă pentru acest nou produs s-a creeat o enormă problemă de dependență. În SUA, în 1900, heroina este recunoscută ca substanța ce creează dependență. În 1924 este interzisă producerea ei în aceste state. În 1930 ,heroina devine larg răspandită în filiera franceză. În 1970, această substanță își crește popularitatea în comunitațile de rock. Dupa anii 1990 a început să crească foarte mult numarul persoanelor dependente de heroină.(Mihai, 2005, p48-49). Heroina se poate administra prin mai multe moduri. Aceasta poate fi injectată, inhalată sau fumată. Heroina injectată intravenos produce efecte mult mai rapide și mai intense decat se obțin prin celelalte moduri de administrare ale acesteia. Efectele se obțin în 7-8 secunde de la administrare. Efectele produse de heroina injectată intramuscular sunt mai reduse ca intensitate, acestea aparând după 5-8 minute. Injectarea este metoda principală utilizată de consumatorii de heroină. (Mihai, 2005, p51).
Administrarea intravenoasă produce flashul heroinic sau rushul heroinic, care constă în apariția unei stari de fericire intensă și profundă și a unei senzații de caldură ce cuprinde tot organismul. Administrarea heroinei prin fumare sau inhalare nu produce aceeași intensitate a starii de bine, ci doar o stare de liniștire. (Călinescu, 2000, p47).
Cand heroina ajunge la creier, aceasta este transformată înapoi în morfină care conduce moleculele în celulele cunoscute ca receptori opioizi. Acești receptori sunt localizați în mai multe zone ale creierului, în special în cei implicați în percepția durerii. Receptorii opioizi sunt localizați în celulele care controlează în mod automat procesul vital pentru viața, precum presiunea sângelui sau respirația. http://www.drugabuse.gov/publications/drugfacts/heroin . Heroina poate fi prizată deoarece prin mucoasa nazală ea se absoarbe foarte bine. Administrarea orală nu este posibilă. Heroina sub forma de baza liberă este amestecată cu tutunul din țigară, ea fiind inhalată odată cu fumul țigarii. Heroina este consumată și prin intermediul unei foițe de argint. Ea este inhalată prin vaporii rezultați din aplicarea unei surse de foc sub aceasta foița. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p 36)
Unele cercetari au arătat ca o dată ce toleranța crește , volumul de heroina folosit și rutele de administrare se modifică. În Marea Britanie, cel putin 30% dintre adulții dependenți de heroină au trecut în mod treptat de la fumat la inhalare și apoi la injectarea intravenoasă. O situație similară se înregistrează în țarile aflate în curs de dezvoltare, în special în cele in care opiul este produs și comercializat precum China, India, Nepal, Pakistan, Thailanda , Vietnam. (Dâmboeanu, Rădulescu, , 2006, p 109) . În statele americane heroina mai este întalnita și sub denumirile de brown sugar, boy, china white, dragon, horse junk sau smack. În SUA o doza de heroină conține 50 de mg de pudră, iar la noi în țară o doză conține 10-20 mg. (Dâmboeanu, Rădulescu, 2006, p 110). Cel mai important furnizor de heroină în anul 1970 l-a reprezentat zona situată în Asia de sud est, mai precis țarile Birmania, Laos și Thailanda. Aceste țari furnizau peste 700 de tone de opiu rețeleor de traficanți. Dupa 1970 cel mai mare furnizor de heroină devine partea de sud vest a Asiei reprezentata de Iran, Afganistan, Pakistan, zona supranumită Cornul de aur. (Mihai, 2005 , p51)
Referitor la prețul mediu al heroinei vândute pe strada în 2003 în Uniunea Europeana, heroina brună a variat de la 27 euro pe gram în Belgia la 144 euro pe gram în Suedia. Prețul heroinei albe a variat în anul 2003 de la 25 de euro pe gram în Slovacia pana la 216 euro pe gram în Suedia. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, pg116). În SUA , prețul opiaceelor s-a redus de la 407 dolari în anul 1990 la 119 dolari în 2004. În Norvegia si Elveția au existat cele mai semnificative scaderi ale prețului opiaceelor. Referitor la puritatea heroinei brune vândute pe stradă datele sunt oscilante și în acest caz. În Austria puritate variaza de la 6% , în timp ce în Malta la 40%. În Afganistan si Columbia puritatea heroinei este foarte ridicată ,aceasta depaseste 90%, în timp ce în Hong Kong nivelui de puritate al acetui drog nu depasește 60%. ,( Dâmboeanu, Rădulescu, 2006, p117)
Dependența de heroină este tratată prin intermediul tratamentului substitutiv cu metadonă. Metadona este un drog sintetic. Spre deosebire de heroină metadona nu generează senzația de placere. Efectul sau apare mai încet si nu este atat de intens ca cel indus de heroină. (raport de cercetare). Metadona este un antagonist morfinic pur, efectele sale fiind blocate de naloxonă. Metadona se administrează pe cale orală, o singura doză pe zi. Cura cu metadonă asociază unei îngrijiri mediacale instituționalizate ,o supraveghere psihoterapeutică, o chimioterapie psihihotropă, necesare din cauza tulburarilor psihologice evolutive. (Porot, 1999, pg63). Pe piața drogurilor metadona se vinde atat sub formă de tablete cat si sub forma unei soluții lichide. (Alexandrescu, Zamfir, 2005, p69).
Privind situația Romaniei, în anul 2003 aceasta nu avea un sistem adecvat pentru reintegrarea și reabilitarea dependenților de droguri. Motivul pentru care calitatea serviciilor acordate persoanelor cu probleme în adicții nu a fost tocmai una foarte bună se datorează lipsei unui sistem de codificare din centrele de tratament și a lipsei unui sistem de post –cura. Tot în anul 2003, în București nu existau decat trei centre de tratament substitutiv cu metadonă. Treptat, de-a lungul anilor anilor și sistemele pentru reabilitarea toxicomanilor s-au dezvoltat în Romania, inițiindu-se mai multe proiecte: „Crearea a 3 comunitati terapeutice în penitenciarele Rahova,Jilava si Târgșor. Implementarea celor trei comunitați terapeutice a fost susținută de colaboratori norvegieni în parteneriat cu Agentia Națională Antidrog, Administrația Națională a Penitenciarelor și Directia Națională de Probațiune. (http://www.ana.gov.ro/ rapoarte_nationale.php )
1.3 FACTORII DETERMINANȚI AI CONSUMULUI DE HEROINĂ
Pentru a determina factorii care stau la baza consumului de heroină este necesar să avem în vedere mai multe aspecte : aspecte de ordin social, aspecte ce fac referire la disponibilitatea de a achiziționa drogul, factori psihologici și factori biologici. Un factor social care are o mare importanță este nivelul foarte scazut de educație al consumatorului, educația precară pe care acesta o primește în anii copilariei, ce își pune amprenta în adolescența și continua pâna la maturitate.
ritate.
Foarte predispuși în a apuca pe calea toxicomaniei sunt persoanele ce provin din familii dezorganizate, destramate, copiii orfani sau abandonați. Saracia constituie de asemenea un factor social important in determinarea unui comportament deviant și al unui consum abuziv de substanțe ilicite. Săracia reprezintă un motiv real ce îi impinge pe unii oameni să caute refugiul în droguri. (Călinescu, 2000, p83). Apartenența la clasa de jos, underclass este asociată cu o mulțime de probleme sociale. Nevoile nesatisfacute generează un stil de viata instabil și lipsit de legitimitatea familiei ce conduce catre o rată ridicată a delicvenței, în special a delicvenței juvenile. Pattern-urile culturale se transmit generațional pentru aceasta parte a saracilor și astfel rețntaresc ciclul recurent al saraciei. (Alexandrescu, Zamfir, 2005, p74).
Problemele întampinate la nivelul comunitații ca mediu de socializare pot fi problemele legate de grupul de prieteni sau probleme generate de vecinatate. Consumatorii de opioide sunt adesea întalniți în familiile dezorganizate, în care relaționarea între membrii familiei este una deficitară. Consumatorii acestor substanțe au o stimă de sine scazută datorată relaționarii din cadrul familiei. (Vasile, Gheorhe, Voicu ,2001, p43)
Un alt factor social îl reprezintă și problemele pe plan profesional sau inadaptarea la locul de munca. Cerințele prea mari pe plan profesional sau incapacitatea de a se putea adapta unui colectiv nou reprezintă factori sociali ce pot conduce către consumul de droguri. Afacerile cu droguri ilicite aduc profituri considerabile traficanților, începand de la cultivatorii acestor plante ,la producatorii acestor plante, la distribuitori si la cei care conduc aceste rețele. Raportul Organizatiei Internationale pentru Controlul Stupefiantelor-OICS releva faptul ca traficul ilicit de droguri a adus în anul 1999 un venit de aproximativ 700-1000 miliarde de dolari. (Călinescu, 2000, p85)
Presiunea grupului social poate fi considerată un factor social ce conduce către consumul de droguri. Pentru a fi acceptat într-un anumit grup, subiectul trebuie să se adapteze condițiilor și regulilor grupului respectiv. În cazul în care grupul este format din consumatori de opioide și subiectul va accepta să devină consumator. Disponibilitatea drogului reprezinta un factor social major în menținerea consumului de opioide.De obicei, utilizarea tutunului, alcoolului și cannabisului precede uzul de opioide. (Gheorghe, Vasile, ,Voicu, p44). Legislația persmisiva, împreună cu o înalta toleranța socială este un alt factor social al inițierii consumului de droguri.
Factorii psihologici care conduc catre acest tip de conduită fac trimitere la persoanele cu tulburari de personalitate. Aceste persoane prezintă o incapacitate de a-și stapani tensiunile pulsionale, instabilitate și labilitate emoțională. (Călinescu, 2000, p20). Neputiința de a se adapta la viata cotidiană, frustrarile și comportamentul lor antisocial îi împinge pe consumatori să se refugieze în lumea drogurilor.
Drogul substituie mecanismele defensive nevrotice obisnuite, precum refularea sau izolarea. Heroina devine pentru toxicoman nu doar o dorința , ci o nevoie. Predispoziția la consumul de heroină se manifestă la persoanele solitare, interiorozate, cu dificultați în comunicare. Acest tip de persoane au avut în primii 3 ani de viața o relaționare deficitară. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p 48). Consumul de heroinĂ este văzut de către consumator drept o evadare trecatoare prin care el refuza sistemul de valori propus de societate. Acesta este un refugiu din lumea reală, cu probleme în lumea himerelor, care nu îi rezolva probemele, ci îi adaugă altele legate de consecințele nefaste ale consumului de droguri. (Călinescu, 2000, p19)
Un element predispozant în inițierea consumului de heroina este cautarea unor senzații noi, cautarea pericolului, aventurii, cautarea experiențelor. Aceasta cautare a senzațiilor este numitorul comun al mai multor trasaturi de personalitate, impulsivitate, labilitate emoțională. Consumul de droguri poate fi cauzat de încercarea oamenilor de a uita de problemele cu care se confruntă și poate reprezenta o reacție față de diferite forme de abuz. Foarte predispuși la consumul de droguri sunt copiii ce prezinta tulburari de atenție și un grad crescut de agresivitate.
Depresia reperzintă un factor principal în inițierea consumului de heroină. Deperesia este o tulburare a dispoziției, neasociată cu nici o fel de tulburare mental sau fizică. O persoana deprimată este foarte sensibilă la presiunile negtive ale vieții cotidiene și poate cădea foarte ușor pradă consumului de droguri.
Pentru dependenții de opiacee se susține ipoteza existenței la aceștia a unei hipoactivitați a sistemului opioid endogen, corelată cu o biodisponibilitatea nivelului raspunsului dopaminergic sinoradrenergic. Perturbarile neurobiochimice apărute în cursul dependenței ce afectează sistemele de neurotransmisie permit întelegerea comportamentului adictiv. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p43) Consumul de droguri poate fi rezultatul unor dezechilibre metabolice care pot explica dependența de substanțe narcotice. Dependenții de droguri suferă de dezechilibre ale metabolismului, iar repetarea administrarii dozelor de narcotic este o consecința a necesitații de completare a ciclului metabolic. Acestia devin dependenți de heroină , asa cum diabeticii devin dependenți de insulină. (Porot,1999, p54). Heroinomanul are o dorința irezistibilă de a lua droguri, scopul lui în viața este de a procura prin orice mijloace heroina. În timp suferă o degradare majoră somatospihică și socioprofesională. În scurt timp dependentul de heroină ajunge o epavă, un marginalizat social. (Călinescu, 2000, p50).
Consumul de heroină poate conferi într-un mod fals un anumit statut social consumatorului, captiv într-o subcultură defavorizată. Dependența de heroină este o ocupație ceva cu care te poți mandri. În ghetourile americane, consumatorul de heroina era vazut ca o persoana foarte importantă. Depndența de heroină este o stare psihofiziologică, dar din punctul de vedere al dependentului este o realizare pozitivă, o distincție. (Edwards, 2006, p170)
1.4 EFECTE PSIHICE ȘI SOCIALE ALE CONSUMULUI DE HEROINĂ
Consumul de heroină aduce consumatorului o mulțime de probleme atât la nivel fizic cât și la nivel psihic și social. Referitor la efectele sociale produse de consumul de heroină putem vorbi despre o degradare a relațiilor interpersonale, comportamenul antisocial al consumatorului declansând relațiile tensionate cu familia și grupul de prieteni, ori comunitatea. Consumul de heroină are ca rezultat dificultați în îndeplinirea obligațiilor casnice, uneori neglijarea îngrijirii propriilor copiii sau a membrilor familiei sau punerea în pericol a vieții celor din jur, de exemplu atunci când acesta conduce un autoturism. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p64).
Efectele psihice ce pot aparea în urma consumului de heroina sunt tulburarile de percepție, tulburarile de atentie, de memorie, idei paranoide, atacuri de panică, anxietate, tulburari de somn. Tulburarile psihice reversibile ce pot fi întalnite la consumatorul de droguri sunt starile confuzionale, tulburarile paranoide, tulburarile amnestice și tulburarile deliran-halucinatorii.(Calinescu, 2000, p83 ). Cea mai frecventa complicație psihiatrică este tulburarea depresivă care are cateva trasaturi particulare : precum o frecvență mare a iritabilitatii, și a comportamentelor agresive. Se poate ajunge la o tulburare depresivă majora cu risc suicidar.
La consumatorii de heroină poate aparea sindromul confuzional, manifestat prin dezorientare temporospațială, îngustarea câmpului conștiintei cu amnezie anterogradă uneori manifestari halucinatorii. Acest sindrom apare mai ales la cei ce îsi injectează intravenos heroina. Aceasta stare poate avea urmari fatale afectând discernamântul toxicomanului ,care își poate mari considerabil doza de heroina injectată. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p74). Heroinomanul devine indiferent lipsit de interes, neglijându-si îndatoririle familiale, sociale și profesionale. Relațiile interspersonale ale toxicomanului sunt limitate, superficiale, inclusiv legaturile sale cu ceilalți toxicomani sunt lipsite de conținut, având la baza doar uzul comun de drog. (Șelaru, 1998, p87). Toate acestea constituie sindromul amotivațional, el se manifestă prin anumite semne cum ar fi un dezinteres afectiv, intelectual sau al relaționarii cu ceilalti, o astenie fizica si psihică, abulie cu apragmatism.(Gheorghe,Vasile,Voicu, 2001, p75). Consumatorul de heroină este predispus la acte antisociale, el prezentând un risc crescut în a comite acte de agresiune, ajung chiar la omucideri.
Consumul de drog injectbil produce efecte negative inclusiv la nivelul fizic al individului, producând numeroase probleme de sănatate. Injectarea heroinei poate da complicații infectioase prin absența asepsiei în cursul injectarii intravenoase. Principalii germeni care pot afecta organismul sunt stafilococul auriu, streptococul, bacili aerobi gram negativ, candida, aspergillus. Pot apărea astfel infecții ale pielii: furuncule, abcese cutanate,celulite,limfangite,flebite, trombolebite septice, piomiozite, necroze, gangrene si embolii gazoase. Mai pot aparea si infectii osteoarticulare, osteite si osteoartrite.Stafilococul auriu poate da endocardite infectioase. Ca punct de plecare injectarea intravenoasă aseptica o pot avea și infecțiile cerebrale, infecțiile pulmonare, candidozele diseminate. (Gheorghe, Vasile, Voicu, 2001, p69)
Complicațiile la nivelul locului de injectare se datorează nerespectarii regulilor de igienă: nu se efectuează sterilizarea tegumentelor, seringile se utilizează de mai multe ori, aceeași seringă este utilizată de mai mulți consumatori. Unul dintre cele mai periculoase efecte pe care le poate avea administrarea drogurilor intravenos este infecția HIV. HIV reprezintă infecția cu virusul imunodeficienței umane.Aceasta infecție se transmite la utilizatorii de droguri intravenos prin folosirea în comun a acelor sau seringilor contaminate cu mici cantitați de sânge provenite de la cineva infectat cu acest virus.(Mihai, 2005, p156). ,,Se estimează ca printre consumatorii de droguri pe cale injectabilă ,proporția celor ce sunt HIV pozitivi este de cel puțin unul la cinci (în unele grupuri de toxicomani, ce-și administrează intravenos drogurile, mai mult de jumatate au fost seropozitivi la HIV, iar, procentajul celor contaminate cu Hepatita C depăsea 60%.)’’.(Călinescu, 2000, p81).
Primele simptome ale apariției bolii SIDA sunt : umflarea gangionilor limfatici, tuse uscată, oboseală, diaree, transpirații nocturne, pierderea poftei de mancare, pierderea greutații corporale, infecții persistente, amorțeli la mâini și picioare, febra indelungata.(Mihai, 2005, p 157). Contaminarile pe cale venoasă directă pot fi contaminarea cu virusul hepatitei virale B, hepatită virală C și hepatită virală D. Diagnosticul este confirmat prin examene serologice. Simptomele sunt reprezentate de astenie, artralgii, cefalee, sindrom gripal ,urticarie, tulburari digestive. Modul de transmitere a acestor boli este parenteral, la toxicomanii care își injectează heroina, prin transfuzie sanguină, prin rănire cu un obiect taios care a venit în contact cu lichidele biologice ale contaminatului, folosirea în comun a ustensilelor de igienă personală .Virusul se poate transmite și sexual, el fiind în cantitate semnificativă în secretile vaginale si seminale. (Gheorghe,Vasile,Voicu,2001,p 70). Consumul de heroina la inceputul sarcinii poate da anomalii fetale, iar în ultimul trimestru de sarcina poate duce la nașteri premature. Uneori, după nastere nou-nascutul are simptome de sevraj deoarece drogurile ajung în circulația fatului. (Șelaru, 1998, p 81).
Datorită modului de viață necorespunzator și statutului social economic al toxicomanului, pot interveni complicații infecțioase ce se transmit pe cale sexuală: gonococia, sifilisul, clamidiaza, papilomviroze. Aceste afecțiuni sunt datorate promiscuitații sexuale și practicarii prostituției. O altă boală ce se transmite pe cale aeriană, ce este favorizată la pacienții marginalizați toxicomani este tuberculoza. Primele simptome ale tuberculozei sunt astenia,anorexia și starea febrilă. (Gheorghe ,Vasile, Voicu, 2001, pg 66)
1.5 PROFILUL DEPENDENTULUI DE HEROINĂ
Persoana consumatoare de heroină poate fi ușor depistată datorita trasaturilor sale, atât cele comportamentale ,cât și cele referitoare la aspectul fizic. În ceea ce privește aspectul fizic, un consumator de heroină poate fi ușor detectabil datorită aspectului neîngrijit și dezordonat al înfațisarii sale. Din cauza faptului că scopul său principal este cel de a-și procura drogul ,acesta nu se mai preocupă de felul în care arată, fapt ce conduce către deterioarare fizică a acestuia.
Consumatorul de heroină prezintă sindromul amotivațional,care constă într-o astenie fizică și psihică, un dezinteres total fata de el și ceilalți.În cazul consumatorului de heroină se observă o schimbare a relației acestuia cu placerea, riscul și chiar cu moartea.La toxicomani putem remarca o tulburare a voinței și a simțului moral, ceea ce explică viciul, perversiunile. (Gheorghe ,Vasile, Vociu, 2001, p33) Referitor la comportamentul dependentului de heroină, acesta începe să-și neglijeze familia și prietenii,singurul loc în care el se mai regăsește este alturi de noul sau anturaj, ceilalți dependenți de heroină. El își pierde interesul pentru lucrurile uzuale, lipsește de la locul de muncă, inclusiv poate avea probleme cu poliția. Toxicomanul prezintă o stima de sine redusă, are o relaționare deficitară cu familia. Astfel,el se integrează într-un grup de consumatori, subcultural,care prezintă o înalta rată a criminalitații, a șomajului și a școlarizarii deficitare.
Deopendentul de heroină este un individ inițial normal, care datorită produsului toxic, heroina devine treptat un sclav, o epavă. Consumatorii acestor substanțe sunt tineri cărora viața nu reușeste să le ofere decat aspecte dezagreabile: șomajul, frigul, lipsa unei locuințe, violenta, discriminarile sociale. Ei sunt foarte labili în opțiunile pe care le fac.Din dorința de a brava, din cautarea unui refugiu, din spirit de imitație ajung să devină dependenți, această dependență devenind singura lor rațiune de a mai exista. (Drăgan, 1994, p 142)
Intoxicația cu opiacee se manifestă prin urmatoarele simptome : euforie inițială urmată de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, deteriorarea judecații, deteriorarea funcționarii sociale sau profesionale, costricție pupilară, torpoare, disartrie sau deteriorarea atenției sau memoriei. (Mihai, 2005, p55)
1.6 ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL
,,Singurul tratament eficace este abstinența, care se află la baza prevenirii și reabilitarii.’’(NAHAS). Abuzul și dependența față de o substanță reprezintă o tulburare mintală ,manifesatată prin neputiința individului de a controla consumul acestei substanțe și care trebuie tratată prin intervenții specializate. Cel mai important aspect este depistarea precoce a stadiului de consum. Consumul trebuie despistat cât mai devreme, stadiu în care complicațiile consumului nu sunt severe. (Călinescu, 2000, p 92)
Asistentul social trebuie sa aibă în vedere patru direcții: să cunoască istoria de evoluție a consmului, să cunoască situația familială și individuală a individului, să cunoască factorii externi care ar putea interveni pe parcursul tratamentului și să realizeze activitați care să conducă întregul proces la un rezultat favorabil. (Mihai, 2005, p191). Asistentul social oferă consiliere beneficiarului, consilierea reprezentând un element necesar în problema adicțiilor. Consilierea oferă sprijin și are ca punct de plecare creearea unei relații terapeutice bazate pe încredere. Procesul de consiliere se realizează în etape și are ca scop principal schimbarea. (Prelipceanu, Voicu,2004, p105). ,,În adicții explorarea problemelor presupune introducerea unei etape de evaluare biopsihosocială minuțioasă cu stabilirea stării de sanatate generală și mintală, a eventualelor boli, infectii associate și/sau diagnosticarea comorbiditații cu unele boli somatice și psihice. Pentru o evaluare corectă a situației de către pacient și familia sa, este fundamental, asigurarea înca din această etapă a unui plus de informații referitoare la cauzele, semnele și efectelor adicțiilor. ‘’(Prelipceanu,Voicu, 2004, p 106)
În ceea ce privește prevenirea recaderilor sunt necesare o serie de strategii elaborate pentru limitarea intensitații recăderilor și pentru prevenirea acestora. Există trei procese prin care indivizii pot învăța să consume heroina: prin modelare, prin condiționarea operantă și prin condiționarea clasică. Prin procesul de modelare individul învața să consume drogul prin imitarea persoanelor din jurul său, fie ca aceștia sunt parinții, prietenii sau colegii. Condiționarea operantă presupune întarirea comportamentului adictiv prin consecințele plăcute cauzate de injectarea substanței. Condiționarea clasică face referire la asocierea în mod repetat a anumitor stimuli ,precum persoane, obiecte, locuri. (Hristescu, Ioan, 2004, p3). Îngrijirea și tratarea persoanelor toxicomane presupune o arie amplă de strategii, problematica ei fiind foarte complexă. Cel mai important este ca beneficiarul sa fie întotdeauna sprijinit de către asistentul social și să piardă total contactul cu mediul defavorizant în care se află pâna la acel moment. (Porot ,1999 , p214)
CAPITOLUL 2
2.1 MEDIUL CARCERAR-INFORMAȚII GENERALE
,,Univers fascinant și revoltator în egală masură, penitenciarul este o lume în permanentă implozie psihologică: coordonatele de existență sunt crima, eșecul, patologicul, stresul, disperarea, neputiința. De aceea, fenomenologia umană a închisorii pare mai potrivit sa fie povestită, prezentată panoramic, cu toate umbrele și luminile care, greu de crezut, există!” (Florian, 2001, p13) Mediul penitenciar este un mediu privativ de libertate, caracterizat prin limitarea drepturilor și modificarea drastică a stilului de viață.
În penitenciar există spații interzise ca de exemplu cladirile administrației, la care detinuții au acces doar sub supraveghere și în anumite situații speciale. Și angajații penitenciarului au restricție în a intra în celula detinuților, acest lucru facându-se doar împreună cu echipa de mascați. Singurul spațiu personal pentru deținut este patul. Cei încarcerați își îmbogățesc acest spațiu personal cu obiecte care le oferă plăcere. În funcție de ierarhia din penitenciar unii indivizi își alocă spațiile personale ale celorlalți. Această situație se petrece chiar și în zonele de plimbare, în zonele de sport. În închisori există un spațiu de trecere, reprezentat prin gradini, străzi, trotuare.Un penitenciar eficient are o arhitectură care să asigure relații bune între indivizi, să aiba spații pentru desfăsurarea anumitor activitați.(Ștefan, 2006, p24-25)
În penitenciare, timpul are o alta semnificație decat în viața liberă. În funcție de pedeapsă, există mai multe trepte ale timpului funcțional. Timpul genetic este timpul în care deținutul cunoaște orarul din închisoare și cât durează pedeapsa.Timpul ordonator punctează adaptarea deținutului la mediul carcerar.Timpul dinamic, viu este punctat de mișcările detinuților între închisori. Timpul dinamic este un timp al emoțiilor, al dezamagirilor, al violențelor etc. Timpul asteptării este un timp al resemnării, al plictiselii, timp în care deținutul simte că viața se devalorizează. Timpul petrecut într-un penitenciar este în mare parte un timp care omoară valori, care dă naștere unor comportamente deviante. (Ștefan, 2006, p 29)
În cadrul penitenciarelor se aplică o serie de regimuri de executare a pedepselor. Pentru a stabili regimul de executare a pedepsei se ține cont , în primul rand de durata pedepsei. De asemenea, antecedentele penale, vârsta și sănatatea persoanei condamnate sunt alte criterii de care trebuie să se țină seama în alegerea regimului de executare. Comportamentul și abilitațile persoanei condamnate sunt factori importanți pentru stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Regimul de maximă siguranță presupune măsuri stricte de supraveghere și se aplică indivizilor condamnați la detențiunea pe viață sau celor cu pedeapsă mai mare de treisprezece ani. Regimul de maximă siguranța nu se aplica în cazul gravidelor, persoanelor cu handicap de gradul întai și celor care au 65 de ani sau mai mult. Regimul închis presupune cazarea în comun a deținuților care au pedeapsă mai mare de trei ani, dar pâna în treisprezece ani. Atât în cadrul regimului de maximă siguranță, cât și în cel închis se defașoară activitați de consiliere, activitați culturale și educative sub supraveghere, cu deosebirea că în regimul de maximă siguranța aceste activitați se desfasoară în grupuri mai mici doar în interiorul penitenciarului. Regimul semideschis se aplică deținutilor cu pedeapsa mai mare de un an, dar mai mică de trei ani. Detinuții din cadrul regimului deschis pot merge neînsoțiti în anumite zone din cadrul închisorii. Ei pot desfașura activitați de consiliere, educative, terapeutice și culturale sau formare profesională și în afara penitenciarului. Persoanele a căror pedeapsă nu depasește un an sunt încadrate în regimul deshis. Acestea pot desfașura activitați și în afara penitenciarului făra a fi supravegheați. (http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501/brosura+romana+2015.pdf/ b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2) Există și penitenciare speciale înființate doar pentru anumite categorii de detinuți. Acestea sunt cele pentru femei, pentru tineri și penitenciarele spital. (Legea 254/2013)
În cadrul penitenciarului sunt foarte dese cazurile de abuz sexual între deținuți. În cazul în care unul dintre deținuți a fost victima unui viol, el trebuie să se adreseze imediat cadrelor penitenciarului, medicului sau directorului. Directorul îl înștiintează pe procuror de cele întamplate. Urmatorul pas este efectuarea expertizei medico-legală pentru a se demonstra actul de viol. Expertiza medico-legală trebuie realizată în primele 24 de ore de la efectuarea actului în cauză. Foarte mulți indivizi refuză să denunțe actele de viol deoarece se tem pentru ce li s-ar putea întampla ulterior.
Scopul mediului carcerar este acela de a corecta și de a îndrepta comportamentul deviant, prin restricționarea anumitor drepuri și de cautare a soluțiilor celor mai adecvate pentru obținerea reparației și reasigurarii echilibrului social. Cu toate că detinuții au restricționate unele drepturi, ei trebuie acceptați drept cetățeni. Toate persoanele private de libertate trebuie tratate cu umanitate și respect. Astfel penitenciarul trebuie să dispună de spații pentru facilitarea unei corecte reintegrari a deținutilor în societate : spații de vizită a familiei, spații necesare efectuarii unor tratamente medicale etc. Mediul penitenciar oferă detinuților condiții decente privind cazarea, hrana , munca, sănatatea. Penitenciarul în care persoana privată de libertate este încarcerată este ales în funcție de zona din care aceasta provine și de regimul de executare.
Pentru a pastra disciplina în penitenciar sunt necesare o serie de măsuri de pază și supraveghere. Prin aceste măsuri se urmarește împiedicarea săvârsirii unor noi infracțiuni și protejarea deținuților și personalului închisorii. În penitenciare se realizează supravegherea spațiilor interioare și controlul armamentului și muniției.(Legea 254/2013) Referitor la normele existente în penitenciar acestea sunt de trei tipuri : organizaționale, acționale și relaționale. Normele organizaționale se referă la mecanismul de funcționare a instituției. Normele acționale indică regulile de evaluare corectă a evenimentelor ce interesează colectivitatea detinuților. Normele relaționale se referă la modalitațile care sunt eficiente în raporturile deținutului cu grupul de detinuți și cu personalul penitenciarului. (Florian, 2001, p50)
În penitenciar trebuie să se asigure o anumită siguranță, de care trebuie să beneficieze atât detinutul, cât și personalul închisorii. Siguranța deținerii consta în pază, supraveghere și menținerea disciplinei și ordinii. Astfel, în penitenciare accesul vehicolelor și persoanelor este limitat. Sunt interzise telefoanele mobile, băuturile alcoolice și substanțele stupefiante. Periodic se fac precheziții pentru descoperirea acestora. Mijloacele de imobilizare, precum catușele sunt folosite doar în anumite situații. Una din situațiile în care sunt utilizate catușele este pentru a împiedica o eventuală evadare a deținutului. O altă situație când sunt folosite catușele este pentru a împiedica producerea unor incidente nefaste. (http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501 brosura+romana+2015.pdf/b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2) Pentru a preveni apariția unor situații riscante se aplică percheziționarea deținutilor care constă într-un control complex asupra camerelor de detenție, asupra bagajelor și a deținutului.
Penitenciarele sunt localizate în afara orașelor, astfel accesul vizitatorilor la arestați este unul greoi, contribuind la împiedicarea reintegrarii detinuților. Într-un penitenciar celulele sunt în general niște încaperi imense în care dorm peste 80 de indivizi cu paturi suprapuse, condițiile igienico-sanitare fiind rudimentare . În unele penitenciare aceste celule imense au fost compartimentate și reamenajate. Pentru sporirea spațiilor de depozitare a detinuților celulele au fost golite de mobilier. În unele cazuri se permite aducerea de televizoare de către familiile detinuților. Televizorul reprezintă principala sursa de legatură cu comunitatea permisă de autoritați. Telefoanele mobile sunt interzise. De teama utilizarii în scopuri subversive sunt interzise de asemenea cuțite, grătare, furculițe , mixere etc. Băile păstrează stilul arhitecturii cazone, ele nu au uși pentru a facilita observarea deținuților de către supraveghetori. (Ștefan, 2006, p 164)
2.2 SCOPUL, FUNCȚIILE ȘI ROLUL PENITENCIARULUI
Obiectivele regimului penitenciar sunt : să asigure condițiile din penitenciar compatibile cu demnitatea umană, să minimalizeze efectele negative ale detenției și deosebirile dintre viața din penitenciar și cea din libertate, să susțina și să consolideze legaturi cu rudele, să ofere oportunitați deținutilor care trebuie sa-și dezvolte aptitudinile ce îi vor ajuta să se reintegreze dupa eliberare. Detinuții sunt acele persoane care au comis o infracțiune și au fost sanctionați cu pedeapsa închisorii. Cariera infractională este în stransă legatură cu anumiți factori de risc.Unul dintre acești factori face referire la impulsivitate. Un alt factor de risc face referire la nivelul scăzut al inteligenței.
Comportamentul abuziv al familiei, agresivitatea parinților sau conflictele dintre ei în copilaria deținutului determină la maturitate comportament infracțional. S-a demonstrat de asemenea ca divorțul contribuie la apariția recidivei în cazul unui infractor. În cazul în care unul dintre parinții deținutului a fost condamnat sau un alt membru al familiei există o probabilitate foarte mare ca și copilul sa aibă aceeași soartă. Săracia reprezintă și ea un factor de risc și poate conduce către comportament deviant și fapte infracționale. O altă cauza a delicvenței sunt factorii educaționali școlari. Cei care abandonează școala și cei cu un nivel de educație scăzut intră în grupuri cu activitați antisociale și astfel pot deveni cu usurință delicvenți. (Rădulescu, 1999, p 68).
Deținuții în funcție de comportamentul lor pot fi de mai multe tipuri : înveterat, primejdios, dificil, inadaptat social și deținutul pe termen lung. Deținutul înveterat este cel care a săvârsit infracțiuni foarte grave, prezintă tulburari psihice, este foarte agresiv, lipsit de scrupule. Deținutul primejdios prezintă un risc de recidivă crescut și este o amenințare pentru societate. Acesta are impulsuri criminale și este foarte greu de stăpanit , prezentând o impulsivitate accentuată. Detinutul dificil este cel care nu respecta regulile inchisorii si are o personalitate dificilă. Spre deosebire de detinutul primejdios, detinutul dificil își poate schimba total atitudinea daca este pus în libertate. Deținutul inadaptat social este un individ care inspiră teamă. De obicei acesta prezintă depenențe precum drogurile, alcoolul sau pornografia sau prezintă tulburari psihice. La deținutul pe termen lung problemele apar din cauza privarii de liberate și a izolarii.(Florian, 2001, p108)
Scopul aplicarii pedepsei cu închisoarea este acela de a preveni săvarsirea unor noi acte infracționale. Prin pedeapsa se dorește formarea unui comportament care să respecte regulile societații. (Legea 254/2013). Într-un penitenciar se urmarește în primul rand prevenirea comiterii de infracțiuni, dar și izolarea și reforma. Deținutul care ajunge într-un penitenciar are o mare traumă la nivel psihologic. El este privat de viața obișnuită familială și profesională, este obligat să poarte uniforma penală, contactele fizice și psihosociale sunt diminuate. În penitenciar, deținutul iși desfasoară o activitate monotonă și este privat de surse de informare. Astfel, persoanele încarcerate pot dezvolta un comportament agresiv ce se manifestă prin agresivitate față de cadrele penitenciarului și față de ceilalți deținuti și prin auto agresivitate, precum tentativele de sinucidere și de automutilare. Unii detinuți pot dezvolta un comportament defensiv care se manifestă prin izolare, aceștia imaginandu-și o lume proprie unde se refugiază.
O mare parte dintre deținuți dezvoltă un comportament de consimțire. Ei respectă regulile și normele penitenciarului, dar totul este formal. La deținutii pe termen lung observăm în general o conduită de integrare, ei adaptându-se mediului de detenție. ( Florian, 2006, p125). Populatia detinutilor dintr-un penitenciar reprezinta un grup uman. În acest grup apar lideri care se impun în fața celorlalți deținuți. În grup sunt norme uneori diferite de cele impuse de conducerea penitenciarului. Între deținuti exista un limbaj specific, limbaj prin care îsi acoperă intențiile. Regulile și limbajul din cadrul grupului sunt transmise chiar dacă indivizii părasesc penitenciarul. Între deținuti se leagă prietenii și apar dușmănii. Aceste legaturi între indivizi sunt foarte puternice și de durată. Deținuții dintr-un penitenciar vad încarcerarea nu numai ca pe o privare de libertate. Ei se rup total de conduită obișnuita din libertate. Încarcerarea conferă un climat de neîncredere atât între indivizii din penitenciar , cât și între aceștia și personalul închisorii.(Butoi, Mitrofan, Zdrenghea, 1992, p310).
În ceea ce privește persoanele care au recidivat, acestea au cu totul alte valori și percepții despre viața în penitenciar, spre deosebire de persoanele care se află la prima abatere. Mai mult de jumatate dintre persoanele care au recidivat consideră ca viața în penitenciar nu este grea. De asemenea, recidiviștii nu au încredere în normele organizaționale ale penitenciarului și nici nu au încredere ca meseria pe care o învața în închisoare poate reprezenta un eventual sprijin pentru aceștia dupa eliberare. Indivizii din penitenciar care au recidivat ca și cei nerecidivisti consideră ca în timpul încarcerarii trebuie sa aiba relații bune cu familia lor. Majoritatea detinuților, atat cei recidiviști cât și cei nerecidivisti consideră că trebuie să păstreze o anumita distanța față de liderii care au o influența negativă din penitenciar și ca nu trebuie să ai încredere în deținuții aflați de mult timp în penitenciar. Referitor la normele relaționale din închisoare, observăm că toți deținuții consideră că este bine să meargă fiecare pe drumul lui, să nu îi deranjeze pe cei din jur. Acest lucru le asigură o detenție linistită. Deținutii au realizat că pentru a li se ușura viața din detenție este bine să se remarce în fața cadrelor închisorii. ( Florian, 2001, p63) Indivizii aflați în închisoare au o viziune specială față de muncă, urmărind interesele personale și eliberarea cât mai rapidă. Scopul urmărit de deținuți este în mare parte un scop material și anume banii primiți pentru munca depusă, recompensele oferite de regulamentul penitenciarului și sporirea probabilitaților de a se elibera condiționat. Majoritatea deținutilor datorită vieții duse în penitenciar cred că fiecare individ este răspunzator de acțiunile sale. În închisori violurile, abuzurile și bataile sunt foarte des întalnite. Homosexualii au cel mai mult de suferit. Ei sunt deseori abuzati de catre ceilalti detinuti, transformati in slugi. Ei sunt exploatați, fiind puși să spele wc-uri sau să adune gunoaie. Acestor fapte se mai adaugă si deposedarea homosexualilor de bunurile primite în urma vizitelor. Cu toata umilința la care sunt supuși, ei evită să se plângă personalului închisorii preferând să tacă și să suporte toate aceste tratamente inumane.
Relațiile între deținuti au un rol foarte important în procesul de reintegrare. Aceste relații se realizează în funcție de personalitatea deținuților și de caracteristicile grupului respectiv. Componentele structurale ale grupurilor de deținuti sunt structura formală și informală structura status-rol și comunicația, structura normelor, structura puterii.Analizând structura formală și informală putem remarca că necesitațile organizatorice sunt mai importante decat relațiile informale. Astfel, legaturile interpersonale între deținuti se subordonează îndatoririlor pe care le au deținuții. Analizand structura status-rol, observam că există foarte mulți deținuti care au o stimă de sine scazută și simt nevoia să depindă de cineva. Comunicația face referire la mesajele între indivizii încarcerați. În aceste mesaje ei folosesc argoul. Expresiile argotice sunt în mare parte termeni tiganești și au un rol negativ asupra recuperarii sociale a deținutului. Analizând structura normelor ne dam seama că acest lucru conduce lumea penitenciarului. În penitenciare se formează inițial subgrupurile care se bazează pe placerile și valorile comune ale indivizilor, apoi apar normele. În cadrul acestora apar anumite obligații pe care le au detinuții. Atunci când apare un deținut nou, acesta își alege grupul în care se integreaza mai ușor. Făcând referire la structura puterii în penitenciar există anumiți detinuți care au responsabilitați de lideri, aceste obligații fiindu-le date de catre autoritațile competente. Mai există și lideri informali care sunt recunoscuți de majoritatea deținutilor și care au o autoritate mult mai mare decat liderii oficiali. (Florian, 2001, p92)
Deși la prima vedere toți indivizii dintr-un penitenciar sunt egali, aceștia fac parte dintr-o adevarată ierarhie. Mediul penitenciar se aseamană foarte mult cu cel al militarilor. Ierarhizarea în peniteciar se face dupa etnie, vârsta, infracțiunea comisă. Totodata ierarhizarea se face și în funcție de ce fel de servicii poate oferi fiecare deținut și ce informații deține fiecare. Pentru a avea un comfort superior fata de ceilalți, unii deținuti plătesc în diferite moduri acest lucru, fie prin bunurile pe care le dețin, fie prin anumite informații pe care le dau. În inchisoare, liderii deținuților sunt de obicei acei indivizi care sunt mai vechi în detenție și cei care au ca însușire forța fizică. În mediul carcerar valorile morale iau un alt sens. Demnitatea înseamna impunerea voinței. Respectul înseamna frica fața de cel superior. Dreptatea este aceluia ce are mai multă putere. În grupul deținutilor cei mai de jos in ierarhie sunt numiți sclavi sau fraieri. Ei sunt folosiți ca niște slugi care fac paturile celorlalti și le spala rufele. În general aceștia din clasa inferioară nu au familii și nu primesc vizite și pachete. Observăm ca relațiile deținuților cu familia joacă un rol important în ierarhizarea acestora. Tot din clasa de jos a deținutilor fac parte bolnavii de SIDA, ucigașii de copii, homosexualii, violatorii. În fruntea ierarhiei deținuților sunt aceia care sunt vechi în penitenciar, sunt puternici. Unii dintre ei au în spate o ruda cu un statut ridicat în viața penitenciară. Poziția acestora este recunoscută și de cadrele penitenciarului care le acorda anumite faclitați pentru a menține ordinea între deținuți. (Ștefan, 2006, p91)
În penitenciar se folosește un anumit limbaj specific. Acest limbaj cuprinde o multitudine de semne care au diferite sensuri pe care detinuții le folosesc pentru a transmite emoțiile și senzațiile. Prin acest limbaj ei exprimă ceea ce vad în jurul lor. Între deținuti există și o comunicare nonverbală foarte bine reprezentată printr-un limbaj gestual, olfactiv, auditiv, tactil. Limbajul nonverbal se poate realiza prin expresiile faciale, prin ținuta, prin gesturi, tonalitatea vocii etc. Expresiile faciale transmit diferite sentimente precum furie, mânie, amuzament, aroganță. În limbajul nonverbal o mare parte din ceea ce se transmite pe cale senzorială este realizată cu ajutorul ochilor. În funcție de felul în care privesc, fulgerator, prietenos, încrâncenat detinuții pot transmite o serie de mesaje. Mesajele nonverbale pot fi transmise cu ușurință și prin intermediul nasului și al gurii. Strâmbaturile din nas și din gura pot exprima stări de dezgust, de iritare, de protest. Un exemplu concret în acest sens este atunci cand un deținut se întoarce de la vizită cu pachete, iar ceilalți își umfla nările, ei simțindu-se iritați de această acțiune. Capul plecat al deținutului exprimă supunere și lipsa de speranța și voința. Poziția mâinilor este un punct forte al limbajului nonverbal. Când acestea sunt lipite de corp indică o poziție de umilință în raport cu indivizii mai puternici. Mâinile, de asemenea pot transmite și mesaje de autoritate atunci cand se apelează la forța fizică. (Ștefan, 2006, p37-38)
Forma reprezentativă de exprimare în penitenciare este folclorul de pușcarie. Acesta nu îl întalnim doar în anumite penitenciare, ci în toata țara uneori depășind granițele țării. Folclorul penitenciar are un caracter simbolic. Deținuții prin exprimarea în versuri își exterorizează anumite sentimente: tristețea, resemnarea, mânia etc. Totodată, în aceste versuri este descris spațiul de încarcerare cu atributele lui : frigul, teama, foamea. Într-o mare parte din poezia carcerală se întalnește sentimentul de răzbunare. Tema dușmanului apare în foarte multe din cântecele din penitenciar. Dușmanul este reprezentat fie de sistemul politic, fie de personalul penitenciarului, fie de femeia lăsata în viața liberă. Nu numai sentimente negative se desprind din folclorul penitenciar, ci și cele de dragoste față de iubită, de dragoste fața de mamă, față de copii. (Ștefan, 2006, p55)
În închisori, simbolurile reprezintă un mod prin care se ușurează întelegerea lumii din interiorul acestora. O alta formă prin care se poate cunoaște lumea deținuților sunt ritualurile. Acestea sunt activitați care se repetă, cu caracter simbolic care îi fac pe indivizii din grupul carcerar să înteleagă mai bine situația lor. Majoritatea detinuților văd ritualurile ca pe ceva ce cosmetizează și înfrumusețează acțiunile desfășurate în închisoare. Principalele caracteristici ale ritualurilor sunt: formalismul, istoricitatea, dramatismul, condensarea, plurivocitatea, ambiguitatea și conservatorismul. Astfel, ritualurile sunt prezentate în cadre speciale, prin legatura care se realizează între prezent și trecut. Prin ritualuri deținuții își exteriorizeaza emoțiile și dramele fiecaruia. Simbolurile care se regăsesc ăn ritualuri sunt întelese diferit de indivizii din grup. Un rol foarte important al ritualurilor carcerale este de a îi obișnui pe noii deținuti cu cultura penitenciară. (Ștefan, 2006, p58)
Încarcerarea are un impact puternic și destul de dramatic asupra individului deoarece îi este limitat spațiul de mișcare. Rutina zilnică impusă , programul monoton și strict pe care îl au detinuții conduc către frustrarea acestora. Toate aceste constrângeri legate de timp și spațiu duc la accentuarea agresivitații deținutului. Toate aceste privari îl fac pe deținut să aibă o anumită strategie de supraviețuire în penitenciar. Această inadaptare la mediul carcerar face ca individul să dezvolte relații de prietenie și loialitate față de ceilalți deținuti cu care este obligat să conviețuiască. Astfel apare necesitatea apartenenței la un grup .(Butoi, Mitrofan, Zdrenghea, 1992, p151).Pe de altă parte, deținutul poate recurge la acte de violența tocmai din cauza acestei inadaptari. Daca o persoană încarcerată recurge la metode de autoagresiune sau acte de violență împotriva altor persoane, aceasta va sta într-o camera de protecție, unde va fi monitorizată de camerele de supraveghere.
Principalul obiectiv în penitenciare este de a diminua efectele distructive ale încarcerarii prin educație și dezvoltare, prin încurajarea contactelor cu exteriorul. Li se va permite detinuților să comunice cu familia și cu reprezentanții organizațiilor din comunitate. Drepturile de vizită, corespondența, concediul penitenciar etc devin scopuri principale în menținerea deținutului ca cetațean responsabil. Scopurile clasificarii detinuților sunt : separarea deținutilor între ei pentru a preveni influența negativă pe care o au unii asupra altora, sprijinul deținuților în vederea facilitarii tratamentului și reintegrarii sociale. (Durnescu,2009, p41-42). În penitenciar se urmarește ca timpul petrecut în detenție sa fie folosit de către deținuti într-un mod constructiv. De asemenea se urmarește prevenirea recidivei și pregatirea deținutilor pentru viața socială de după detenție.
În penitenciare se pune accent pe soluționarea conflictelor, astfel rezolvarea acestora se poate face prin negociere care este o metodă eficientă de ținere sub control a stărilor conflictuale. Prin negociere se urmarește identificarea unei soluții imediate și diminuarea stării conflictuale în grupul detinuților. Astfel se tratează cauza principală a conflictului, rezolvarea intereselor. Este esențial să se respecte demnitatea parților implicate în conflict și sa fie tolerate si acceptate condițiile de viața ale detinuților. ( McGuire, 2007, p57). Rezolvarea conflictelor din penitenciar prin negociere se aplică de către colaboratorii din Servicul psihologic, din Serviciul educativ și din Serviciul regim și securitate care trebuie să lucreze ca o echipă adevarată. Prin această procedura se urmarește rezolvarea problemelor condamnaților, rezolvarea unor situații în care se încalcă regulamentul, se urmarește deci menținerea stării de siguranță. Observăm că în obținerea stării de siguranță sunt implicați toți angajații unui penitenciar. Într-un penitenciar trebuie să existe o comunicare eficientă între membrii personalului și între servicii și să existe o anumită transparență care sa preîntampine conflictele.Cu cât comunicarea este mai bună, cu atât se pot negocia conflictele mai ușor. (Florian, 2001, pg 69)
Persoanele încarcerate nu au voie sa fie tratate inuman sau torturate. Este de asemenea interzis ca deținutilor să le fie aplicată orice formă de discriminare pe perioada executarii pedepsei. (Legea 254/2013). Toți deținuții din penitenciar trebuie să fie tratați în sesnsul respectarii drepturilor omului. Ei trebuie să-și pastreze acele drepturi care nu le-au fost suspendate prin hotărare judecatorească. Restricțiile detinuților trebuie să fie minime și proporționale cu sentința.Viața în penitenciar trebuie sa fie cât mai asemanatoare cu viața pe care individul și-o desfașoară în societate. Detenția trebuie să faciliteze reintegrarea indivizilor în societatea liberă. Personalul din penitenciar trebuie sa mențină standarde ridicate pentru asigurarea serviciilor acordate detinuților.
Scopurile penitenciarului sunt de izolare, prevenție generală, prevenirea comiterii de infracțiuni și resocializarea detinuților. Mijloacele de resocializare și instrucțiune funcționează în vederea îmbogațirii cunoștiintelor,a întaririi voințelor și dezvoltarii sentimentelor frumose ale deținutilor, pregatirea lor pentru o viața liberă, cinstită.(Durnescu, 2009, pg 56). Asistentul social are un rol esențial în resocializarea detinuților, el ocupându-se cu partea de reintegrare. În penitenciare, reeducarea școlară este obligatorie pentru cei condamnați la peste 6 luni de închisoare, care nu au urmat școala primară. Printre materiile predate întalnim : ,istoria, geografia, știintele naturii, matematica. Reeducarea condamnaților se realizează prin muncă, prin calificarea într-o meserie și prin stimularea celor care se evidențiază și care dau dovezi de îndreptare. Astfel, principalul scop al penitenciarului este reintegrarea socială a infractorilor.Aceasta reintegrare socială se realizează prin intermediul consilierii și ședintelor de terapie. Consilierea se realizează cu ajutorul psihologului și al asistentului social. Deținuților din penitenciar li se aplică de obicei doua tipuri de consiliere, una care se axează pe rezolvarea de probleme și una care se axează pe persoană. Consilierea axată pe pesoana contribuie la creearea relației de lucru si la motivarea deținutului pentru schimbare.(Durnescu, 2009, p48) Este necesar ca atât psihologul , cât si asistentul social să dea dovadă de empatie și întelegere față de nevoile detinuților. Ei trebuie să stabilească o relație bazată pe suport și întelegere. Este foarte important ca beneficiarul sa se simtă liber sa-și exprime emoțiile în fața celui care îl consiliază, sa nu se simtă etichetat sau stigmatizat. Pentru a determina schimbarea comportamentului deținutului asistentul social trebuie să folosească ambele tipuri de consiliere.
Asistentul social trebuie să stabilească un echilibru între persoana încarcerată și mediul în care ajunge aceasta. Intervenția asistentului social se poate face orientându-se spre mediu. El inițiază anumite programe și se implică în organizarea comunitară. Intervenția asistentului social poate avea loc spre individ, acesta desfășurând cu infractorul ședințe de consiliere, terapie și orientare. (Durnescu, 2009 ,p101 ). Asistentul social are un rol important să găsească modalitați pentru a îmbunatați motivația deținutului pentru schimbare. El trebuie să pună accent pe anumite practici, mai ales pe metoda interviului motivațional.
Asistarea deținutului se poate face prin trei metode fundamentale : interviul, consilierea și interviul motivațional. În cadrul interviului asistentul social culege date despre persoana privată de libertate. Interviul poate fi de trei feluri : structurat, semistructurat și nestructurat. În interviul structurat întrebarile sunt prestabilite și formularea lor este clară și concisă. În interviul semistructurat asistentul social va pune întrebarile în funcție de cum se va desfașură discuta cu individul. În interviul nestructurat discuția se va face după o anumită tema. Prin interviu cu ajutorul întrebarilor puse de asistentul social se obțin date despre faptele și comportamentele deținuților. În funcție de obiectivele interviului ele pot fi de diagnosticare, de explorare și terapeutice. Prin interviul de diagnosticare se vor găsi problemele pe care le are deținutul. Prin interviul de explorare se culeg date despre client. Prin interviul terapeutic se rezolvă problemele deținutului. Ca un interviu să fie eficient trebuie să faciliteze și să încurajeze interacțiunea cu persoana încarcerată. (Durnescu, 2009, p118.) Scopul interviului este acela de a aduce transformari la nivelul situației sociale și la nivelul persoanei intervievate. Prin interviu se urmarește ameliorarea gradului de funcționare socială. Astfel, asistentul social urmarește modificarea atitudinilor, comportamentelor și sentimentelor clientului într-o anumită situație socială. ( Manea, 2008, p 56) Pentru detinuții care au nevoie de ajutor intensiv, pentru stoparea consumului de droguri este nevoie de un tratament special și de existența unor rețele de servicii și practici interinstituționale eficiente. (Durnescu, 2002, p393.) În cazul în care există probabilitatea ca un deținut să fi consumat droguri, acestuia i se vor recolta probe biologice în vederea testării. ( Legea254/2013)
Asistentul social în lucrul cu detinuții are un rol complex.El trebuie să ofere deținutului informații despre serviciile de care are nevoie. El reprezintă deținutul în obținerea acestor servicii. Asistentul social supraveghează schimbarea comportamentală a deținutului și creează programe în vederea acestei schimbari. Asistentul social sprijină deținutul pentru adaptarea la mediul carcerar, pentru rezolvarea unor nevoi urgente legate de sănatate și dependență.( Durnescu, 2009, pg 73).
Dependența de substanțe psihoactive este în strânsa legatura cu fenomenul infracțional. Lipsa inhibițiilor datorată consumului de droguri determină comiterea infracțiunilor. De asemenea pentru a își procura droguri mulți indivizi recurg la acte deviante și sfarsesc prin a ajunge în detenție. Majoritatea infracțiunilor datorate consumului de droguri sunt furturi.Un procent semnificativ al indivizilor aflați în sistemul de probațiune sau în penitenciar sunt dependenți de droguri. ( Durnescu, 2002,p 335)
2.3 COMUNITATEA TERAPEUTICĂ
Majoritatea persoanelor încarcerate au legatură cu consumul de droguri. Aceste persoane au nevoie de suport și de atenție deosebită întrucat problema consumului de droguri vine deseori împreună cu probleme de sanatate. Consumatorii întampină dificultați mult mai mari de adaptare la condițiile carcerare decat ceilalți detinuți.(Drug and Alcohol Dependence volume 77,Issue3,7 march 2005 p 269)
Comunitatea terapeutică se ocupă de consumatorii de droguri din penitenciar care prezintă probleme de ordin emoțional, social și comportamental. Intrarea lor în comunitatea terapeutică este vazută ca o modalitate de îndreptare a comportamentului. Persoana dependentă de droguri are de obicei o serie de trăsaturi specifice. În primul rand aceasta are un comportament antisocial și este lipsită de responsabilitate și consecvență .O altă caracteristică a persoanei dependente face referire la gestionarea emoțiilor.O persoană consumatoare de droguri nu este capabilă să își gestioneze în mod corespunzator emoțiile și trăirile. De asemenea o persoană dependentă încearca întotdeauna tehnici de manipulare recurgând deseori la minciună. (Istrate, Răileanu, Verdeș, 2012, p 46)
Comunitatea terapeutică are la baza constituirii sale anumite principii fundamentale precum respectul pentru individ, credința în posibilitatea schimbarii comportamentale pozitive a individului, precum și depașirea dependenței și abordarea unui nou stil de viață bazat pe abstinență și menținere. Comunitatea terapeutică presupune înlăturarea vechilor valori ale indivizilor și schimbarea lor cu un set nou de valori menite să promoveze o viață fără dependență. Este important ca individul să aibă în jurul sau persoane neconsumatoare de droguri și să elimine contactul cu ceilalți prieteni consumatori, care îl pot influența pe acesta în reluarea consumului. Un alt scop al comunitații trapeutice este de a îi modela individului abilitați comportamntale ce îi vor fi de folos dupa eliberare, în special în găsirea unui loc de muncă.
Grupul terapeutic oferă indivizilor sprijin reciproc.Este necesar ca aceștia sa stie că mai sunt și alte persone în situația lor pentru a le facilita depașirea problemelor. Prin intermediul schimbului de idei detinuții își pot schimba atitudinea, ei focusându-se pe atitudinea majoritară a grupului, atitudine susținută de asistentul social. Majoritatea deținuților consumatori de drog au o stimă de sine scazută, însă prin intermediul comunitații terapeutice aceștia au dreptul de a-și expune opiniile și de a fi ascultați, ceea ce le conferă un nivel de stimă de sine mai crescut. Membrii grupului terapeutic își pot dezvolta în cadrul comunității și abilitați a a lucra în echipă. Astfel grupul teraputic devine pentru beneficiar cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor.
Programul de tratament rezidențial primar din cadrul comunitații are trei faze :faza de primire și familiarizare, faza de descoperire și experimentare și faza de dezvoltare personală. Prima fază constă in familiarizarea și adaptarea deținutului la mediul comunitații teraputice. Aici i se vor face cunoscute deținutului personalul instruit cât si metodele de lucru. În cea de a doua fază deținutul începe să reflecteze asupra propriei persoane. Acesta începe să conștientizeze căror atitudini se datorează consumul de droguri. Tot în această etapă deținutul se autoanalizează și evaluandu-și potențialul , caută să gasesască motivația pentru schimbare. În cea de-a treia fază accentul se pune pe felul în care deținutul face fata situațiilor cu care se confruntă. Participarea la diferite activitați în comunitate îl ajută pe acesta să conștientizeze propriile resurse (Istrate, Raileanu, Verdeș, 2012, pg 54).
Membrii comunitații terapeutice trebuie să iși restabilească speranța, să creadă în schimbare, chiar dacă procesul schimbarii este unul destul de anevoios și complex. Aceștia trebuie să își recapete încrederea în forțele proprii. Membrii comunității terapeutice încep să iși însușească valorile și limbajul care predomină în comunitate. Conceptele fundamentale sunt afișate peste tot în comunitate și sunt repetate deseori pentru a se imprima în mintea foștilor consumatori. Programele desfașurate de comunitatea terapeutică încurajează dezvoltarea personală a indivizilor ,îi ajută pe aceștia sa își identifice corect trăirile și sentimentele și să își gestioneze în mod corespunzator emoțiile în cazul unor situații dificile. Rezidenții din cadrul comunității pot întelege ce importanță au reacțiile și atitudinile lor în raport cu ceilați și cum aceste reacții îi pot influența pe ceilalți. (Florian, 1998, p63)
În comunitate rezidenții înteleg că nu sunt diferiți de ceilalți, că nu sunt singuri, că există și alte persoane cu probleme asemanatoare și că împreună pot depași aceste probleme. În comunitatea terapeutică își desfașoară activitatea în munca cu detinuții echipa multidisciplinară formată din psiholog , asistent social și medic. Pentru a obține rezultate favorabile în munca cu detinuții este necesară munca în echipă, fiecare profesionist având rolul său bine determinat. Comunitatea terapeutică presupune din partea tuturor membrilor grupului o comunicare eficienta, tolerantă față nevoile și problemele celorlalți și o bună colaborare între membrii echipei multidisciplinare.
CAPITOLUL 3
CERCETARE
3.1 CADRUL TEORETIC
Principalul obiectiv al subiectului ales este de a evidenția efectele nocive pe care heroina le produce asupra comportamentului și relațiilor interpersonale ale indivizilor din mediul carcerar. În urma studiului efectuat am putut observa care sunt factorii care determină consumul de heroină, care sunt efectele sociale produse de aceasta substanța și cum ele se răsfrang asupra deținuților. Consumul de droguri este în strânsa legatura cu comiterea de infracțiuni și produce o ruptură în sfera familială. Toxicomania este un fenomen foarte răspândit în întreaga lumea care afectează atat sănatatea fizică a individului, cât și latura psihică a acestuia și are urmări dezastroase pe plan social.
Prima parte a lucrarii conține aspecte legate de factorii care determină consumul de heroină , dar și consecințele produse de aceasta. Infracționalitatea este o consecință a consumului de heroină întrucat heroinomanii apelează la acte delicvente, precum furturi, tâlharii pentru a face rost de bani în vederea procurarii drogurilor. Cadrul teoretic dezvoltat în cel de-al doilea capitol cuprinde aspecte legate de sistemul penitenciarelor, punând accent pe programele de reeducare și reintegrare socială desfășurate în cadrul acestuia. Comunitatea terapeutică are un rol esențial în tratarea dependenților de heroină în cadrul penitenciarelor, oferindu-le suport și întelegere necondiționată. Pentru a obține rezultate favorabile în lucrul cu detinuții este necesară munca în echipă, este nevoie de specialiști în domeniu, fiecare având rolul său bine determinat.
3.2 METODA ȘI INSTRUMENTUL DE COLECTARE A DATELOR
Tipul de cercetare pe care am utilizat-o în lucrarea mea este cea de tip calitativ. Acest tip de cercetare presupune că cercetatorul va fi implicat și se va concetra pe procesele interactive ,pe perspectiva subiecților și pe modul în care aceștia abordează problema .Numarul subiecților va fi unul de 100 de persoane.
Metoda folosită în cercetare este ancheta sociologică, tehnica fiind reprezentată de chestionar. Chestionarul este o tehnică ce constă într-un ansamblu de întrebari scrise ce sunt ordonate logic și psihologic. (Chelcea, 2001, p177). Am ales această tehnică deoarece astfel voi putea surprinde comportamenul nonverbal al subiecților și de asemenea îi pot lamuri în privința anumitor neîntelegeri legate de întrebarile chestionarului. De asemenea am ales aceasta metodă pentru ca este mai ușor de implementat și mai rapidă. Voi utiliza pe lânga întrebarile închise și întrebari deschise pentru a le oferi oportunitatea subiecților anchetați de a avea o exprimare individualizată. Astfel voi putea culege informații mult mai bogate și variate.
3. 3 OPERAȚIONALIZAREA TERMENILOR
Drog
Drogul reprezintă substanța care afectează sistemul nervos central deteriorând judecata și memoria. Acesta produce consecințe nefaste atat asupra fizicului, cât ți a psihicului uman și deteriorează relațiile cu familia, grupul de prieteni etc. (Zamfir, Vlasceanu, 1998, p188)
Familia
Familia reprezintă un grup de indivizi care sunt uniți prin rudenie sau căsatorie. Familia se caracterizează prin complexitatea relatiilor, relații de întrajutorare și interese comune. Familia are mai multe funcții : educativă, economică, demografica. (Stănoiu, 1983, p5)
Heroina
Heroina este o pudră cu gust amarui, inițial utilizată în tratarea tusei și a durerilor ,fiind percepută ca înlocuitor al morfinei. Heroina este substanța considerată ca având cea mai mare probabilitate de a produce dependență. Spre deosebire de celelalte droguri, heroina produce dependeța psihică, cât și fizică. (Călinescu , 2000, p45)
Penitenciar
Peniteniciarul reprezintă un mediu privativ de libertate, caracterizat prin modificarea drastică a stilului de viața și prin limitarea drepturilor. Scopul penitenciarului este de a corecta și de a îndrepta comportamentul deviant prin restricționarea unor drepturi și de a cauta soluții adecvate pentru reasigurarea echilibrului social. (Ștefan, 2006, p24)
Eliberare
Eliberare înseamnă punerea în libertate a unei persoane aflate în detenție dupa ce și-a ispașit pedeapsa prevazută de lege. (Legea 286/2009)
Infracțiune
Infracțiunea este fapta savarșită de către un individ cu vinovăție, ea reprezentând singurul fundament al raspunderii penale. (Legea 286/2009)
3.4 UNIVERSUL CERCETĂRII
Studiul este reprezentativ pentru tinerii detinuți , cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani din Penitenciarul Jilava. Eșantionul stabilit a fost de 100 de subiecți, reprezentativ pentru populația fost consumatoare de heroină din cadrul penitenciarului. Unitatea de analiză este reprezentată de indivizii cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani din Penitenciarul Jilava. În cadrul Penitenciarului Jilava, detinuții participă la diverse activitați, precum cele educative, culturale. Aceste activitați au ca scop reabilitarea persoanelor private de libertate. Penitenciarul desfățoară activitați psiho-sociale în parteneriat cu Organizații Neguvernamentale.
Variabila dependentă
Consumul de heroină
Variabile independente
Infracționalitate
Agresivitate
Schimbari de comportament
Mediul dezorganizat
Dependență fizică și psihică
Relații deficitare
3.5 OBIECTIVE ȘI IPOTEZE
Obiective:
1. Gradul de relaționare al foștilor consumatori de heroină aflați în penitenciar cu membrii familiei.
2. Analiza relației dintre comportamentul de consum și infracționalitate.
Ipoteze:
1. Daca tinerii au consumat droguri pe o perioadă îndelungată, atunci relația cu membrii familiei s-a degradat.
2. Cu cât mediul de proveniența al foștilor consumatori de heroină aflați în penitenciar este unul mai dezorganizat, cu atat posibilitatea reluarii consumului dupa eliberare este mai mare.
3. Daca deținutii au consumat droguri, atunci probabilitatea comiterii de infracțiuni este mai mare.
3.6 INTERPRETAREA DATELOR
La intrebarea la ce vârsta au consumat pentru prima dată heroină observam ca un procent semnificativ din respondenți, 67% au inceput consumul de heroină la vârsta adolescenței între 14 și 18 ani, aceasta etapă a vieții find una foarte vulnerabilă. În adolescență se formează foarte multe deprinderi, se leaga prietenii, se aderă la anumite grupuri. De asemenea vârsta adolescenței este și vârsta teribilismului și a răzvratirilor. Adolescenții se simt neîntelesi și de aceea o pot lua pe o cale greșita, cea a consumului de droguri. Un procent de 24% dintre cei chestionați au început consumul de heroină tot la o vârstă tânara, între 18 și 25 de ani. Aceasta varstă este și ea una vulnerabilă, fiind tineri se pot lasa ușor influentați .Doar 9% din respondenți și-au început consumul dupa vârsta de 25 de ani. Acest lucru se datorează neîmplinirilor personale și profesionale și inadaptarii la societate.
La intrebarea unde au consumat pentru prima oara heroina 45% dintre acestia au spus ca si-au inceput consumul la petreceri, alaturi de prieteni. Consumul a debutat la petreceri datorita influentei prietenilor, pentru a se destinde si de a uita de problemele cotidiene. 30% dintre respondenti au spus ca au inceput consumul la liceu. Faptul ca nu frecventau orele scolare si aveau un anturaj negativ a determinat instalarea consumului in apropierea liceului sau chiar in incinta acestuia. Un procent mai scazut de 25% au afirmat ca au inceput sa consume heroina chiar la locul de munca.
Un procent foarte ridicat de indivizi au afirmat ca prietenii reprezinta factorul principal care a declansat consumul de heroina. Pentru a fi acceptati intr-un grup de prieteni acestia s-au lasat influentati de obiceiurile negative ale celor din grup. Doar 13% dintre cei chestionati au spus ca s-au lasat influentati de familie. Acest lucru se datoreaza mediului dezorganizat din care acestia provin, neintelegerile din familie si o educatie precara.
La intrebarea care este motivul pentru care au inceput sa consume heroina, detinutii au afirmat ca din curiozitate au luat-o pe calea drogurilor. Curiozitatea este o caracteristica a varstei tinere la care majoritatea consumatorilor fac cunostiinta cu drogurile. 30% dintre indivizi au spus ca singuratatea este cauza declansatoare a consumului de heroina, in timp ce 28% au spus ca motivul il reprezinta neintelegerile din familie. Familia care ar trebui sa fie locul unor legaturi afective puternice sufera anumite dereglari care conduc la delicventa si la dependenta de droguri.
La întrebarea dacă consideră că heroina a constribuit la afectarea percepției asupra lucrurilor din jur majoritatea respondenților în proportie de 77% au raspuns afirmativ. Ei conștientizează efectele nefavorabile pe care le produce drogul asupra lor, schimbandu-le modul de a acționa și de a vedea lumea inconjuratoare. 33% dintre respondenți au raspuns negativ la această întrebare, ei considerând ca heroina nu contribuie la schimbarea percepției.
La întrebarea în ce mod a contribuit heroina la schimbarea percepției dumneavoastră asupra lucurilor din jur 31% dintre respondenți au afirmat că prin consumul de heroina viziunea lor asupra vieții s-a îmbunatatit considerabil. Acestia văd în consumul de heroina un refugiu și își clădesc o lume proprie. 39% dintre cei chestionați au afirmat că heroina i-a ajutat sa relaționeze mai ușor cu cei din jur, în timp ce un procent de 30% din deținuti au afirmat ca heroina le-a produs o acumulare de dezamagiri, facându-i sa devină mai retrași și mult mai nesiguri pe ei.
Majoritatea respondentilor in proportie de 63% au raspuns ca se aflau sub influenta consumului de drog atunci cand au comis infractiunea. De aici reiese ca heroina produce efecte nefaste asupra creierului uman, schimband perceptia si gandirea asupra lucrurilor din jur. Un procent mai mic de indivizi au spus ca nu se aflau sub influenta drogului atunci cand au comis infractiunea.
Un procent semnificativ de 61% au raspuns pozitiv la aceasta intrebare. De aici rezulta faptul ca detinutii sunt constienti de faptul ca heroina le-a produs schimbari in comportament. Consumatorul de droguri are de obicei tulburari de comportament care il conduc pe acesta catre acte deviante. Raspunsurile negative la aceasta intrebare au fost date de 39 % dintre cei chestionati.
Un procent ridicat dintre cei chestionati , 42% dintre acestia au raspuns ca exista o mica posibilitate ca dupa eliberare sa reia consumul. Acest raspuns se datoreaza faptului ca in penitenciare se desfasoara activitati de reintegrare si de reeducare care influenteaza detinutii in mod pozitiv. Un procent de 26% dintre detinuti au afirmat ca exista o mare probabilitate a reluarii consumului de droguri, 15 % sunt aproape convinsi ca vor relua calea toxicomanie, in timp ce 17 % spun ca nu exista aceasta posibilitate.
La intrebarea daca in familiile lor se consuma droguri, detinutii au raspuns afirmativ in proportie de 61%. Putem observa din nou cat de important este mediul de provenienta si educatia oferita de familiei. Avand un model parental negativ se dezvolta agresivitatea si comportamentul antisocial al copilului, care mai tarziu il poate conduce pe acesta catre acte delicvente. 39% dintre detinuti au raspuns negativ la aceasta intrebare, spunand ca in familia lor nu se consuma droguri.
La întrebarea dacă prietenii lor sau apropiații consumă droguri detinuții chestionați au raspuns afirmativ în proporție de 74%. Putem observa că un factor de risc important în declanșarea consumului de droguri este anturajul. Grupul de prieteni are o influența majoră asupra consumatorului de heroină. Observam de asemenea ca un procent foarte mic a raspuns negtiv la această întrebare, doar 26%. Acest lucru reflectă ca majoritatea indivizilor chestionați fac parte din grupuri în care se consuma heroină.
La intrebarea care sunt relatiile intre membrii familiei din care provin 44% dintre cei chestionati au raspuns ca in cadrul familiei lor relatia este una tensionata. Tensiunile, neintelegerile din familie sunt factori ai aparitiei conduitelor deviante. 30 % dintre detinuti au raspuns ca relatia lor cu familia este una indiferenta. Acest lucru se datoreaza lipsei comunicarii intre mebrii acesteia care poate contribui la aparitia unor tulburari afective. Doar 26% dintre respindenti au afirmat ca relatia lor cu membrii familiei este una armonioasa.
Un procent semnificativ de 57% din deținuti au spus că provin din familii monoparentale. Lipsa unui părinte sau decesul acestuia îi poate aduce individului frustrari, tulburari afective care îl determină să-și găseasca refugiul în lumea drogurilor. Famlia monoparentală își pierde integritatea ca urmare a divorțului dintre parinți sau decesul unuia dintre aceștia. 30% din respondenți au afirmat că sunt orfani și doar 13% dintre aceștia au ambii parinți.
La întrebarea dacă pe perioada detentiei sunt frecvent vizitati de familie 66% dintre indivizi au spus ca primesc rar vizite din partea mebrilor familiei. De aici putem deduce relatia deficitara a detinutului cu familia si lipsa comunicarii. 34% dintre detinuti au spus ca sunt frecvent vizitati de familiile lor.
La intrebarea daca considera ca familia are un rol important in sprijinul detinutilor pentru a impiedica posibilitatea reluarii consumului de heroina dupa eliberare 55% au raspuns pozitiv. Indivizii vad in familie un potential spijin deoarece familia reprezinta baza cea mai solida pentru reinsertia sociala. 45% dintre respondenti considera ca familia nu are un rol important in renuntarea la consuml de droguri.
CAPITOLUL 4
CONCLUZII
Prin aceasta lucrare am reusit să-mi formez o părere cu privire la fenomenul consumului de heroină, la efectele produse de aceasta pe plan social și psihic aspura persoanelor private de libertate. Prin intermediul acestei lucrari am vrut sa surpind faptul că heroina este un adevarat pericol pentru individul care o consumă, provocându-i acestuia probleme grave de sanatate, precum complicații infecțioase și chiar infectarea cu virusul HIV. Pe lânga efectele nefaste pe care heroina le produce asupra sănătații, ea afectează și la nivel psihic și mental, provocând tulburari de percepție, de memorie, atacuri de panică și tulburari de somn. Consumul de drog conduce treptat către stări depresive, ceea ce înseamna ca heroinomanul prezinta un risc crescut de suicid. Heroina afectează și în plan social ducând la degradarea relațiilor cu cei din jur și la acte antisociale. Am rămas profund impresionată să vad câte infracțiuni se pot produce din cauza drogurilor. Pentru procurarea acestor substanțe indivizii sub capabili să treacă peste orice bariera sau constrângere impusă de societate. Aceștia nu mai țin cont de normele societații, singurul lor scop fiind acela de a-și procura heroina. Am observat ca a apărut o problema majoră în societatea actuală și anume dacă drogul conduce la delicvență sau invers. Prin intermediul lucrarii mele mi-am raspuns la această întrebare și am vazut că aceste fenomene sunt interdependente. Munca cu un consumator de heroină este foarte anevoioasă, însă nu este niciodata prea tarziu să se acționeze asupra acestuia cu programe de tratament și consiliere. Prin intermediul chestionarului aplicat în Penitenciarul Jilava pe un grup format din foști consumatori de heroină am ajuns la concluzia ca familiile dezorganizate au un rol important în apariția actelor deviante. Lipsa comunicarii în primii ani de viață sau o comunicare deficitară în perioada adolescenței conduc treptat către un comportment antisocial, determinând comiterea de infracțiuni și consumul de droguri. Lipsa controlulul și a autoritații parintești, precum și a afecțiunii din familiile dezorganizate pot contura tulburari afective și comportamentale la copii, tulburari psihice, neadaptare socială. Astfel foarte multi consumatori ajung in penitenciare. În societatea actuală, penitenciarele luptă împotriva acestui flagel, venind în sprijinul persoanelor condamnate cu o multitudine de programe și activitați de reeducare și reabilitare. Comunicarea terapeutică este punctul principal din cadrul închisorilor și are ca scop rezolvarea problemelor indivizilor foști dependenți de droguri, probleme de ordin social , emoțional și comportamental. Analizând raspunsurile celor chestionați cu privire la legatura dintre drog și infracțiune reiese faptul că detinuții conțtientizează pericolul pe care îl ofera drogul și influenta pe care o are acesta asupra comiterii de infracțiuni. Ca atare pot susține ipoteza coform careia daca detinuții au consumat droguri atunci probabilitatea comiterii de infracțiuni este mai mare.
În concluzie, consumul de heroină este o problemă actuală care amenință sănatatea fizică și spiritualitatea acestora, slăbind chiar structura societații. Heroina conduce individul în comiterea actelor delicvente, însa acest lucru ar putea fi prevenit dacă s-ar pune mai mult accent pe relaționarea lui cu familia, aceasta având o contribuție hotarâtoare privind concepția de viață și formarea lui ca om.
ANEXA
Buna ziua! Numele meu este Savu Andreea Cristiana Vanessa și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. Realizez un studiu referitor la efectele produse de heroină în plan psihic și social asupra persoanelor private de libertate . Scopul principal al acestui chestionar este de a vedea legatura care există intre consumul de droguri și actele infracționale și de a observa în ce mod au fost afectate sau nu relațiile familiale din cauza consumului de droguri. Raspunsul dumneavoastră este important deoarece îmi va servi la finalizarea lucrarii de licență. Vă mulțumesc!
CHESTIONAR
La ce vârsta ați consumat pentru prima oară heroină?
Unde ați consumat pentru prima data ?
Cine v-a influențat ?
Care este motivul pentru care ați început consumul ?
Considerati ca heroina a contribuit la afectarea perceptiei asupra lucrurilor din jur ?
a) DA
b) NU
În ce mod a contribuit heroina la schimbarea percepției dumneavoastră asupra lucrurilor din jur ?
Atunci cand ați comis infracțiunea vă aflați sub influența consumului de heroină ?
a) DA
b) NU
Considerați că heroina a avut influență asupra dumneavoastra, determinâd comiterea unei infracțiuni?
a) DA
b) NU
Credeți ca există posibilitatea ca după eliberare sa reluați consumul?
a) într-o foarte mare masură
b) într-o mare masură
c) într-o mică masură
d) nu există această posibilitate
În familia dumneavoastra se consumă droguri ?
a) DA
b) NU
Prietenii sau apropiații dumneavoastra consumă droguri ?
a) DA
b) NU
Relația cu membrii familiei dumneavoastra este :
a) tensionată
b) indiferentă
c) armonioasă
Care este structura familei dumneavoastră:
Pe perioada detenției primiți frecvent vizite din partea familiei:
a) într-o mare masură
b) într-o mică masură
c) deloc
Considerați ca familia are un rol important în sprijinul dumneavoastra pentru a împiedica posibilitatea reluarii consumului de droguri după eliberare?
a) DA
b) NU
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, G. ,Zamfir, S. (2005) Consumul de droguri în randul tinerilor. București : Speed Promotion
Butoi, T. ,Mitrofan, N. , Zdrenghea, V. (1992) Psihologie judiciară. București : Casa de Editura si Presa : SANSA
Călinescu, I. (2000) Spectrul morții albe drogurile ilicite. Brasov : Editura Contact
Călinescu, I. , Rogozea L. (2001) Drogurile licite : Alcoolul, Tutunul, Cafeina, Serviciul de Promovarea Sănatații și Educație pentru sanatate. Brasov : Editura Contact
Chelcea, S. (2001) Metodologia cercetarii sociologice. București : Editura Economică
Dâmboeanu, C. , Rădulescu, S. (2006) Sociologia consumului și abuzului de droguri București : Editura Lex
Drăgan, J. (1994) Aproape totul despre droguri. București: Editura Militară
Drăgan, J. (2000) Dicționar de droguri. București : Editura Național
Durnescu, I. (2002) Manualul consilierului de reintegrare și supraveghere. Craiova : Editura Themis
Durnescu, I. (2009) Asistența socială în penitenciar. București: Editura Polirom
Edwards, G. (2006) Drogurile : o tentație ucigașă. Pitești : Editura paralela 45
Florian, G. (2001) Psihologie penitenciară. București : Editura Oscar Print
Gheorghe, D. ,Vasile, M. , Voicu,V. (2001) Dependenta de heroină București : Editura Amaltea
Hriscu, E. ,Ioan, M. (2004) Prevenirea recaderilor în tulburarile legate de consumul de substanțe București: 2004
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal
Manea, L. (2008) Interviul în practica asistenței sociale. București: Editura Universitații din București
Mihai, L. (2005) 14 pași în lumea drogurilor București
Porot, A. (1999) Toxicomaniile. București: Editura Știintifica
Prelipceanu, D. , Voicu, V. (2004) Abuzul și dependența de substanțe psihoactive București : Editura Medica
Stănoiu, A. , Voinea, M. (1983) Sociologia familiei. București : Editura Universitații din București
Ștefan, B. (2006) Mediul penitenciar românesc. Iași: Institutul European
Trifan, G. (2003) Moarte alba-prevenirea, depistarea și combaterea consumului și a traficului ilicit de droguri. Brăila : Editura Olimpiada
Vlăsceanu, L. , Zamfir. C., (1993) Dicționar de sociologie București : Editura Babel
Surse online :
http://www.ana.gov.ro/rapoarte_nationale.php accesat la data de : 17.04.2015
http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501/brosura+romana+2015.pdf/b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2 accesat la data de : 03 05. 2015
http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501/brosura+romana+2015.pdf/b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2 accesat la data de 3.05. 2015
http://www.drugabuse.gov/publications/drugfacts/heroin accesat la data de : 15.04. 2015
BIBLIOGRAFIE
Alexandrescu, G. ,Zamfir, S. (2005) Consumul de droguri în randul tinerilor. București : Speed Promotion
Butoi, T. ,Mitrofan, N. , Zdrenghea, V. (1992) Psihologie judiciară. București : Casa de Editura si Presa : SANSA
Călinescu, I. (2000) Spectrul morții albe drogurile ilicite. Brasov : Editura Contact
Călinescu, I. , Rogozea L. (2001) Drogurile licite : Alcoolul, Tutunul, Cafeina, Serviciul de Promovarea Sănatații și Educație pentru sanatate. Brasov : Editura Contact
Chelcea, S. (2001) Metodologia cercetarii sociologice. București : Editura Economică
Dâmboeanu, C. , Rădulescu, S. (2006) Sociologia consumului și abuzului de droguri București : Editura Lex
Drăgan, J. (1994) Aproape totul despre droguri. București: Editura Militară
Drăgan, J. (2000) Dicționar de droguri. București : Editura Național
Durnescu, I. (2002) Manualul consilierului de reintegrare și supraveghere. Craiova : Editura Themis
Durnescu, I. (2009) Asistența socială în penitenciar. București: Editura Polirom
Edwards, G. (2006) Drogurile : o tentație ucigașă. Pitești : Editura paralela 45
Florian, G. (2001) Psihologie penitenciară. București : Editura Oscar Print
Gheorghe, D. ,Vasile, M. , Voicu,V. (2001) Dependenta de heroină București : Editura Amaltea
Hriscu, E. ,Ioan, M. (2004) Prevenirea recaderilor în tulburarile legate de consumul de substanțe București: 2004
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal
Manea, L. (2008) Interviul în practica asistenței sociale. București: Editura Universitații din București
Mihai, L. (2005) 14 pași în lumea drogurilor București
Porot, A. (1999) Toxicomaniile. București: Editura Știintifica
Prelipceanu, D. , Voicu, V. (2004) Abuzul și dependența de substanțe psihoactive București : Editura Medica
Stănoiu, A. , Voinea, M. (1983) Sociologia familiei. București : Editura Universitații din București
Ștefan, B. (2006) Mediul penitenciar românesc. Iași: Institutul European
Trifan, G. (2003) Moarte alba-prevenirea, depistarea și combaterea consumului și a traficului ilicit de droguri. Brăila : Editura Olimpiada
Vlăsceanu, L. , Zamfir. C., (1993) Dicționar de sociologie București : Editura Babel
Surse online :
http://www.ana.gov.ro/rapoarte_nationale.php accesat la data de : 17.04.2015
http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501/brosura+romana+2015.pdf/b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2 accesat la data de : 03 05. 2015
http://anp.gov.ro/documents/10180/4633501/brosura+romana+2015.pdf/b4821291-bf29-4b4b-b648-2e79549a37a2 accesat la data de 3.05. 2015
http://www.drugabuse.gov/publications/drugfacts/heroin accesat la data de : 15.04. 2015
ANEXA
Buna ziua! Numele meu este Savu Andreea Cristiana Vanessa și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. Realizez un studiu referitor la efectele produse de heroină în plan psihic și social asupra persoanelor private de libertate . Scopul principal al acestui chestionar este de a vedea legatura care există intre consumul de droguri și actele infracționale și de a observa în ce mod au fost afectate sau nu relațiile familiale din cauza consumului de droguri. Raspunsul dumneavoastră este important deoarece îmi va servi la finalizarea lucrarii de licență. Vă mulțumesc!
CHESTIONAR
La ce vârsta ați consumat pentru prima oară heroină?
Unde ați consumat pentru prima data ?
Cine v-a influențat ?
Care este motivul pentru care ați început consumul ?
Considerati ca heroina a contribuit la afectarea perceptiei asupra lucrurilor din jur ?
a) DA
b) NU
În ce mod a contribuit heroina la schimbarea percepției dumneavoastră asupra lucrurilor din jur ?
Atunci cand ați comis infracțiunea vă aflați sub influența consumului de heroină ?
a) DA
b) NU
Considerați că heroina a avut influență asupra dumneavoastra, determinâd comiterea unei infracțiuni?
a) DA
b) NU
Credeți ca există posibilitatea ca după eliberare sa reluați consumul?
a) într-o foarte mare masură
b) într-o mare masură
c) într-o mică masură
d) nu există această posibilitate
În familia dumneavoastra se consumă droguri ?
a) DA
b) NU
Prietenii sau apropiații dumneavoastra consumă droguri ?
a) DA
b) NU
Relația cu membrii familiei dumneavoastra este :
a) tensionată
b) indiferentă
c) armonioasă
Care este structura familei dumneavoastră:
Pe perioada detenției primiți frecvent vizite din partea familiei:
a) într-o mare masură
b) într-o mică masură
c) deloc
Considerați ca familia are un rol important în sprijinul dumneavoastra pentru a împiedica posibilitatea reluarii consumului de droguri după eliberare?
a) DA
b) NU
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Induse DE Heroina Asupra Persoanelor Private DE Libertate (ID: 156562)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.