Directii de Perfectionare a Asigurarilor Medicale Facultative Si Obligatorii In Repubica Moldova

Lista abrevierilor

ABAR – Asociația Brokerilor de Asigurare-Reasigurare;

CIA – Compania Internațională de Asigurări;

CNA – Centrul Național Anticorupție;

CNPF – Comisia Națională a Pieței Financiare;

RCA – răspundere civilă auto;

SA – Societate pe acțiuni;

UAM – Uniunea Asigurătorilor din Moldova;

UE – Uniunea Europeană

AFM – asigurări facultative medicale;

AOM – asigurări obligatorii medicale;

SPC – servicii contra plată;

CNAM – Comisia Națională de Asigurări Medicale;

CNPF – Comisia Națională a Pieții Financiare.

TEZA DE MASTERAT

„DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A ASIGURĂȚILOR MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII ÎN REPUBLICA MOLDOVA”

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE ȘI BAZA FUNDAMENTALĂ A ASIGURĂRILOR MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

1.1. Esența și conținutul sistemelor de ocrotire a sănătății prin asigurările medicale

1.2. Caracteristica comparativă a asigurărilor medicale facultative și obligatorii

1.3. Experiența internațională în organizarea asigurărilor medicale

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI EVALUAREA SISTEMULUI DE OCROTIRE A SĂNĂTĂȚII PRIN ASIGURĂRILE MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

2.1. Conținutul condițiilor financiare de formare și dezvoltare a sistemului de asigurări medicale obligatorii în Republica Moldova

2.2. Organizarea și dezvoltarea sistemului de asigurări medicale facultative în Republica Moldova

CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A ASIGURĂRILOR MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

3.1. Specificul și abordările problemelor esențiale ale asigurărilor medicale facultative și obligatorii în Republica Moldova

3.2. Perspectivele de reformare a sistemului medico-social de asigurare

3.3. Direcții de perfecționare a sistemului național de asigurări medicale

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Sistemul ocrotirii sănătății în țara noastră, ca și întreaga economie, trece o perioadă de criză. Nivelul mizer de salarizare a lucrătorilor medicali, creșterea prețurilor la medicamente, volumul mic și calitatea proastă a serviciilor medicale gratuite necesită declansarea reformelor în sistemul ocrotirii sănătății. O cale de înlaturare a acestor neajunsuri este dezvoltatrea sistemului de asigurări în medicină.

Cu aprobarea Legii nr.1585 – XIII „Cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală”, adoptată la 27 februarie 1998 în Republica Moldova s-a format cadrul legislativ pentru trecerea la sistemul de asigurări în medicină.

De rînd cu alte forme de asigurare, asigurarea de sănătate poate fi obligatorie sau facultativă (benevolă).

Asigurarea medicală obligatorie are menirea de a garanta un volum unic de servicii medicale întregii populații. Pînă în prezent nu a fost adoptată Legea cu privire la drepturile pacientului și alte acte și normative legislative, care ar ordona relațiile de pacient- instituție medicală, pacient- medic(lucrător medical), lipsind pacientul de posibilitatea de a-și apăra interesele în fața instituțiilor medicale, și a lucrătorilor medicali.

Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativă de asistență medicală constituie o formă importantă de activitate financiar-comercială și reprezintă o parte componentă a asigurărilor de persoane, reglementată de Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări.

Asigurările facultative de sănătate sunt implimentate în segmentul serviciilor medicale care nu este acoperit prin asigurarea obligatorie de sănătae sau în instituțiile medicale cu un confort și calitate sporită, prin urmare sistemul asigurărilor facultative completează volumul de servicii medicale, caracteristic sistemului obligator de sănătate.

La contractare a unei polițe de asigurare de sănătate se acordă alegerea liberă a instituției medicale, prestarea serviciilor de asistență medicală de o calitate mai înalta și în volum deplin.

Dacă în cazul asigurărilor obligatorii persoana asigurată nu participă la formarea volumului serviciilor medicale pe program, obținînd ceea ce i se oferă, în cazul asigurărilor facultative el este persoana care decide volumul și calitatea poliței de asigurări, cit și în estimarea serviciilor de care beneficiază. Tocmai această este veriga de bază a întregului lanț de asigurări.

În prezent în societate există premise serioase pentru funcționarea cu succes a asigurărilor medicale. Se formează două moduri de abordare psihologică a propriei sănătăți. Unii preferă să obțină asistență imediat, alții doresc să se îngrijeasca din timp de sănănate, unii își rezolvă problemele atunci cind ele apar, alții însă analizează eventualitatea apariției unor anumite complicații cu sănătatea și încearcă să le prevină. Dacă probleme primilor se soluțioanează, de bine de rău prin legea privind asigurarea medicală obligatorie, ultimii sunt în continuare lipsiți de volumul serviciilor medicale solicitate, deoarece asigurările obligatorii și programele ieftine de asigurări nu conțin servicii de profilactică.

În aceste cazuri existența unui mediator- Compania de asigurări- între consumator și instituția medicală le-ar da posiblitate primilor să fie feriți de calitatea proastă a serviciilor medicale prestate, iar pe profesioniștii din medicina iar stimula să-și perfecționeze calitatea serviciilor oferite. Problema calității asistenței medicale este integrală, de aceea consumatorul de servicii medicale trebuie sa fie un beneficiar priceput. În legatură cu această problemă a eficienței se transformă din domeniu pur medical în sfera relațiilor dintre pacient și cei care ii acordă asistență. Ajutorul specialiștilor trebuie sa fie optim, adică necesar și suficient. Fiecare caz este întotdeauna unic în felul său, ceea ce nu servește drept obstacol pentru crearea unor mecanisme care să reglemeteze situații. Pentru acesta este necesar sa fie stipulate relațiile dintre medici și pacienți, ele fiind fixate sub forma juridică.

Pentru relațiile de asigurare de piață trebuie pregătiți atît medicii, prestatorii de servicii medicale, cît și pacienții, consumatorii serviciilor medicale. În cazul sporirii rolului pacientului nu există riscul dictaturii neprofesionale ale acestuia, lucru de care se tem cel mai mult cadrele medicale. Pacientul își realizează necesitățile de asistență medicală calitativă prin sporirea confortului psihologic la vizita medicului prin dreptul de a-și alege strategia de tratament care i-a placut, dacă medicul are astfel de posibilități. La rîndul său și medicul pentru a spori calitatea asistenței pe care o acordă poate să aleagă varianta optimă din punct de vedere psihologic de lucru cu pacientul sau să respingă condițiile acestuia. Și dacă odinioara comportamentul a personalului medical era determinat prin norme profesionale, prin anumite standarde pentru un anumit grup profesional sau altul, în prezent acestea se completează și cu unele condiții contractuale concrete. Dacă statul pentru controlul utilizării mijloacelor financiare înființează Compania Națională de asigurări de sănătate și stipulează relațiile dintre acestea și structurile medicale de conducere rezultă că și pacientul declarat în legea de asigurare obligatorie drept subiect al relațiilor de asigurări trebuie să capete statut social corespunzător.

Implimentarea în ocrotirea sănătății a relațiilor prin asigurări, societatea îl determină pe cetățean să-și schimbe sau nu reperele psihologice. Atitudinea atentă față de propria sănătate numai devine o chestiune de gust, educație, cultură, ci o necesitate, o cerință socială. Implimentarea asigurărilor de sănătate in viață de zi cu zi transferă statutul de consumator pe gratis de servicii medicale de către cetățeni în cumapăratori care intră în relații de cumaparare vînzare ale serviciilor medicale. Fiind cumapărator el își asumă anumite obligațiuni (de a achita prima) și drepturi ( de a primi anumite servicii medicale la necesitate).

Din cele spuse reese ca asigurările de sănătate sunt pîrghia care transferă instituțiile medicale din instituții bugetare în agenți economici de sinestătători cu stringență de a activa in condițiile de concurență (concurență de preț și de calitate a serviciilor medicale).

Obiectul prezentei lucrări l-a constituit serviciile de asigurare medicală facultativă și obligatorie de pe piața de asigurări autohtonă, iar scopul de baza este analiza sistemului asigurărilor medicale facultative și obligatorii și formularea unor propuneri în perfecționarea lor.

Pentru atingerea scopului stabilit anterior au fost puctate câteva sarcini necesar de realizat printre care se numără:

Analiza bazei teoretice a sistemului de ocrotire a sănătății și asigurărilor medicale în literatura de specialitate și în publicațiile periodice;

Studierea caracteristicii comparative dintre asigurările medicale obligatorii și facultative ;

Cunoașterea și analiza specificului experienței internaționale în ceea ce ține de reglementarea asigurărilor medicale;

Studierea sistemului de asigurări medicale obligatorii de pe piața autohtonă, în special a evoluției și dezvoltării asigurărilor medicale obligatorii;

Studierea sistemului de asigurări medicale facultative de pe piața autohtonă;

Efectuarea unei analize privind problemele asigurărilor medicale obligatorii și facultative și implementarea soluțiilor de rezolvare a acestor probleme;

Analiza reformării sistemului medico-social de asigurare;

Elaborarea, în baza studiilor efectuate, a metodelor de perfecționare a sistemului de asigurări medicale din Republica Moldova.

Baza informațională. La elaborarea tezei de licență, în partea teoretică am utilizat drept materie primă diverse informații găsite in literatura de specialitate, reviste, iar calculele privind analiza pieței asigurărilor medicale au fost elaborate in baza Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistența medicală de pe site-ul www.cnam.md, analiza de impact a reformelor în domeniul sănătății de pe site-ul www.pas.md și analiza situației asigurărilor medicale facultative pe website-ul www.cnpf.md

De asemenea, în calitate de bază teoretică au fost utilizate lucrările unor astfel de specialiști în domeniu precum: Văcărel I., Fotescu S., Țugulschi A., Bercea F., Constantinescu D., Bistriceanu Gh., Enache S., Ștefan C., Asandei M., Ciochină I., Gangone A., Manole S. ș.a.

Structura lucrării. Ținînd cont de scopul și de sarcinile cercetării lucrarea este structurată astfel: introducere, trei capitole, primul conținind partea teoretică, al doilea capitol partea practică, iar al treilea capitol analiza direcțiilor de perfecționare a asigurărilor medicale, concluzii, bibliografie, anexe.

În introducere este argumentat conceptul privind asigurările de sănătate, diferența dintre asigurările obligatorii și asigurările facultative de sănătate.

Primul capitol intitulat “Noțiuni generale și baza fundamentală a asigurărilor medicale facultative și obligatorii” și include trei subcapitole. În primul capitol se interpretează esența și conținutul sistemului de ocrotire a sănătății prin prisma asigurărilor medicale, sunt formulate si expuse concepte și interpretări de bază. În al doliea subcapitol se descriu care sunt tipurile de asigurări obligatorii și facultative și esența lor, iar in al treilea subcapitol se vorbește despre experiența internațională în reglementarea asigurărilor medicale.

Al doilea capitol “Analiza și evaluarea sistemului de ocrotire a sănătății prin asigurările medicale obligatorii și facultative” înglobează doua subcapitole, în primul subcapitol se evidențiază care este reglementarea structurală și legală a asigurărilor de asistență medicală obligatorie. În al doilea subcapitol se argumentează evoluția, dezvoltarea și structura asigurărilor de asistență medicală facultativă.

Al treilea capitol “Direcții de perfecționare a asigurărilor medicale obligatorii și facultative” este format din 3 subcapitole. În primul subcapl capitol intitulat “Noțiuni generale și baza fundamentală a asigurărilor medicale facultative și obligatorii” și include trei subcapitole. În primul capitol se interpretează esența și conținutul sistemului de ocrotire a sănătății prin prisma asigurărilor medicale, sunt formulate si expuse concepte și interpretări de bază. În al doliea subcapitol se descriu care sunt tipurile de asigurări obligatorii și facultative și esența lor, iar in al treilea subcapitol se vorbește despre experiența internațională în reglementarea asigurărilor medicale.

Al doilea capitol “Analiza și evaluarea sistemului de ocrotire a sănătății prin asigurările medicale obligatorii și facultative” înglobează doua subcapitole, în primul subcapitol se evidențiază care este reglementarea structurală și legală a asigurărilor de asistență medicală obligatorie. În al doilea subcapitol se argumentează evoluția, dezvoltarea și structura asigurărilor de asistență medicală facultativă.

Al treilea capitol “Direcții de perfecționare a asigurărilor medicale obligatorii și facultative” este format din 3 subcapitole. În primul subcapitol se interpretează analiza problemelor identificate pe pieța asigurărilor medicale. În al doilea subcapitol se vorbește despre analiza de impact a reformelor în domeniul sănătății, iar in al treilea subcapitol se relatează despre obstacolele și oportunitățile în procesul de perfecționare a asigurărilor medicale.

Rezumatul conține principalele concluzii.

Bibliografia conține lista tuturor surselor bibliografice studiate și utilizate pentru perfectarea proiectului.

Concluzionând, se poate afirma cu certitudine că analiza domeniului asigurărilor, în general, și a celor a asigurărilor medicale facultative și obligatorii, în particular, este foarte important și prezintă un interes sporit pentru societatea modernă în condițiile de incertitudine economică, politică, socială și de mediu în care trăim.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE ȘI BAZA FUNDAMENTALĂ A ASIGURĂRILOR MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

1.1. Esența și conținutul sistemelor de ocrotire a sănătății prin asigurările medicale

Serviciiile de sănătate spre deosebire de alte servicii sunt foarte solicitate și cel mai frecvent îngrijirea sănătății costă mult. Dacă fiecare individ ar putea să decidă desinestătător asupra consumului său privind îngrijirea medicală și să achite pentru aceasta, consumul medical ar fi foarte diferit de la un individ la altul, în funcție de plată și de boli. În dependența de aceaste în fiece țară există o politică sanitară națională, care stabilește consumul si plată îngrijirilor de sănătate. Asigurarea medicală ca una din cele mai frecvente modalități de înregistrare a stabilității indicatorilor de sănătate a populației este și una dintre cele mai eficiente în condițiile unui management corect.

Asigurarea, ca o categorie economică, reprezintă totalitatea relațiilor economice care apar între persoanele fizice și juridice (asigurați) și organizațiile specializate (asigurători) referitor la formarea și consumul mijloacelor bănești, destinate compensării pierderilor celor asigurați, generate de împrejurări, stipulată în acordul reciproc al părților. Astfel, asigurarea e raportul dintre protecția intereselor de proprietate și a altor interese ale persoanelor fizice și juridice, exercitată o dată cu desfășurarea anumitor cazuri de asigurare din contul fondurilor bănești, ce se formează din cotizațiile de asigurare plătite.

Asigurarea medicală presupune că persoana fizică sau organizația (asiguratul) au posibilitatea de a transpune pe seama altei persoane sau organizații (asigurătorul), pentru o anumită plată (premiu sau comision), riscurile, stipulate în acordul reciproc al părților. În asigurarea medicală, cazul de asigurare nu e boala sau accidentul ce a influențat asupra sănătății, ci pierderile legate de primirea asistenței medicale, inclusă în programul de asigurare. În cazul transpunerii riscului de asigurare asupra asigurătorului, ultimul este obligat să compenseze asigurătorului cheltuielile în valoare monetară a pierderii, provocate de anumite circumstanțe și fixate în contractul de asigurare. Drept risc de asigurare în asigurarea medicală se subînțelege pericolul îmbolnăvirii întîmplătoare.

Pierderi bănești pot fi considerate:

venitul, neîncasat în urma apariției cazului de asigurare;

pierderile directe;

cheltuielile pentru suportarea pierderilor.

Asigurarea medicală, ca asigurare a cheltuielilor legate de internarea și aflarea în spital, operații, vizitele la medic, etc. Asigurarea medicală acoperă doar o parte din cheltuielile condiționate de riscul îmbolnăvirii.

Scopul asigurării medicale e garanția cetățenilor în apariția cazului de asigurare pentru acordarea asistenței medicale din cauza mijloacelor acumulate și fixarea masurilor de profilaxie.

În lucrarea „Metodologia de creare și implementare a condițiilor și programelor de asigurări medicale în Republica Moldova” Iu. Malanciuc a argumentat importanța și necesitatea aplicării asigurării medicale obligatorii și facultative în sistemul național de ocrotire a sănătății, a cercetat și a descris forme similare de organizare a sistemului de ocrotire a sănătății din alte state și a propus metodologia creării condițiilor și programelor de asigurări medicale, precum și tehnologia colaborării companiilor de asigurare cu instituțiile medicale.

Gh. Damașcan în analizele sale a acordat o atenție deosebită finanțării asigurărilor medicale obligatorii. Astfel, în teza sa de doctor „Finanțarea instituțiilor medicale spitalicești în condițiile implementării asigurărilor medicale obligatorii”, autorul a descris metodele de finanțare a instituțiilor medicale în condițiile aplicării asigurării medicale obligatorii. În baza analizei realizate, autorul prezintă pe larg rezultatele implementării asigurării medicale obligatorii în Republica Moldova din perspectiva centrelor medicale. Cercetătorul elaborează și propune determinarea costului serviciilor medicale, calculul costului cazului analizat și drept urmare, argumentează metodele de distribuire a volumului de servicii medicale prestate populației.

O altă lucrare mai recentă la tema data este teza de doctor „Sistemul de asigurări sociale din România (particularități la nivelul județului Tulcea)” realizată de cercetătorul D. Lascu. Autorul descrie pe larg apariția asigurării de sănătate sociale, în practica internațională, dar în special în România, determină metodele de finanțare a acestui tip de asigurare medicală și propune, axându-se pe practica efectuată în județul Tulcea din România, metode de eficientizare a finanțării respectivelor servicii medicale.

Necătând la marea contribuție a cercetătorilor moldoveni în procesul organizării asigurării medicale în Republica Moldova, totuși mai există și în prezent un șir de probleme, legate de finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății, care necesită analizate. Printre acestea menționăm crearea și utilizarea fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală. O altă problemă, la fel de importantă, o constituie corelarea eficientă a sistemelor de asigurări medicale obligatorii și facultative.

Descrierile acestor diferite sisteme de organizare a medicinii prin asigurări reprezintă principalele sisteme care sunt practicate în lume, celelalte reprezintă mixarea diferitor sisteme sau variații neînsemnate pentru a adapta medicina prin asigurări la particularitățile statului, tradiții, religie etc. Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărârea nr. 894 din 07.12.94. organizează și petrece în municipiul Chișinău un experiment cu privire la organizarea și implementarea asigurărilor de sănătate în țară. Acest experiment s-a petrecut pe baza policlinicii municipale nr.1. Rezultatele obținute, experiența altor țări au fost puse la baza Legii nr.1585-XIII cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală adoptată la 27 februarie 1998.

După multiple dezbateri, amânări și pilotări în teritoriu, asigurările obligatorii de asistență medicală au demarat în Republica Moldova cu începere din 01 ianuarie 2004 . După cum s-a menționat mai sus, asigurările medicale nu rezolvă toate problemele și dificultățile din sistemul de ocrotire a sănătății din Moldova.

Sistemele naționale de asigurare medicală nu rezidă doar în niște instituții de stat sau private, dar și în fluxuri financiare, utilizate la creșterea eficacității, serviciilor medicale. Unul din argumentele principale ce vine să susțină controlul din partea statului în cadrul sistemului de ocrotire a sănătății rezidă în faptul că piața liberă, considerată o modalitate mai eficientă în atingerea creșterii economice într-un domeniu sau altul, pur și simplu, nu corespunde sistemului de ocrotire a sănătății din cauza „erorilor de piață”.

Principalele „erori ale pieței”, după cum menționează S.V. Șikșin, sunt următoarele:

Pentru vitalitatea pieței libere e nevoie de cumpărători care determină cererea, și de vânzători, care stabilesc oferta. În medicină însă cumpărătorul nu dictează cererea pentru un serviciu specific, ci doar într-o oarecare măsură serviciile sistemului de sănătate, la general. Medicul, stabilind în același timp și cererea și oferta, este într-o situație avantajoasă, căpătând în condițiile pieței libere o putere imensă în a vinde ceea ce-i este convenabil lui în primul rând.

2. Unele tipuri de servicii medicale aduc un profit mai mare societății decât individului. De exemplu, vaccinarea conduce la reducerea considerabilă a riscului de îmbolnăviri grave a individului, în același timp vaccinând un procent mai mare din populație, potențial dispuși către îmbolnăvire, putem evita o epidemie sau putem distruge o maladie, la general.

3. Încălcarea principiului de egalitate privind accesul la pachetul minim de servicii medicale din sistemul ocrotirii sănătății, în special, când există un oarecare risc pentru viață, este inadmisibil pentru majoritatea cetățenilor din țările civilizate. Posibil, dacă cheltuielile pentru un astfel de tratament s-ar face în mare parte din buzunarul cetățeanului, dar nu camuflat prin sistemul fiscal și prin bugetul total, atunci acestea ar aduce la schimbarea normelor de etică în favoarea unei utilizări mai eficiente a mijloacelor bănești. Normele etice deseori intră în conflict cu principiile economice. Multor muribunzi din lume le lipsește un minimum de mijloace bănești pentru a-și salva viața.

4. Pentru existența pieții libere o condiție obligatorie este intrarea liberă pe piața cumpărătorului și vânzătorului. Accesul nelimitat al vânzătorilor de servicii medicale ar duce la răspândirea excesivă a metodelor de tratament neîntemeiate, neargumentate.

Sistemul de organizare a ocrotirii sănătății prin intermediul asigurărilor medicale este destul de complicat, polifactorial și cu foarte multe aspecte din cauza că acest sistem este adaptat la diferite situații: politice, sociale și economice din țara în care este implementată. Tipurile de realizare de asemenea sunt diverse și depind de aceiași factori. Factorul principal care influențează construcția sistemului de organizare a asigurărilor medicale, și îndeosebi, a asigurărilor obligatorii de sănătate, este sistemul de finanțare a modelului și fluxul financiar din sistem, sistemul său de control, participarea la acest proces a structurilor statale sau comerciale, crearea sistemului centralizat sau descentralizat de finanțare etc. .

Implementarea asigurărilor de asistență medicală în modelul adoptat are un șir de neajunsuri care nu au fost diminuate și anume:

Implementarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală prin efectul legii pentru toată populația nu permite acordarea unui volum cât de cât suficient pentru păturile care nu-și pot permite cumpărarea acestor servicii, deoarece fondul de asigurare preconizat este insuficient. Mai util ar fi, în perioada de implementare și până la majorarea volumului de servicii medicale, incluse și acoperite de pachetul unic, să se garanteze asigurarea obligatorie la un volum mai sporit decât cel prezent pentru anumite pături social-vulnerabile: pensionari, invalizi, șomeri etc., similar principiilor de care se conduc Statele Unite ale Americii în programele lor de asigurare obligatorie „Medicare” și „Medikeid”;

O problemă cu care se confruntă toate statele care practică asigurările sociale cu participarea statului este problema acumulării surselor financiare, inclusiv transferurile din bugetul statului și cele locale. Luând în considerare nivelul de respectare a legilor în țară, această problemă poate deveni majoră.

Păstrarea finanțării unor servicii medicale prin intermediul bugetului de stat la direct, așa numită qvazifinanțare, duce la dispariția cointeresării conducătorilor instituțiilor medicale de a optimiza activitatea instituției medicale față de volumul de activitate preconizat: înstrăinarea edificiilor inutile, disponibilizarea de personal necalificat și inutil, majorarea salariilor, activitatea managerială corectă și eficientă, ceea ce ar duce la o eficiență sporită de gestiune a surselor financiare disponibile ;

Creșterea alocărilor financiare destinate ocrotirii sănătății prin intermediul implementării asigurărilor obligatorii de asistență medicală nu conduce direct și la eficientizarea gestionării acestor surse. Lipsa la moment a unor mecanisme clare de control asupra calității și volumului de servicii medicale prestate de instituțiile medicale duce la acordarea serviciilor medicale în volum și cost maxim posibil. Instituția medicală nu este cointeresată material de a economisi sursele financiare ale companiei de asigurări . Agregarea de servicii medicale în blocuri precum ar fi costul integru de zi/pat duce la cointeresarea personalului medical de a presta cât mai puține servicii și a prescrie cât mai puține medicamente pentru a diminua costul de-facto al unei zi/pat și de a-și însuși diferența în contul instituției în detrimentul sănătății pacientului;

Monopolismul pe piață al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină este un indice direct de calitate proastă a acestor servicii din cauza lipsei de concurență. În baza acelorași condiții de activitate pe piața republicii, la fel ca și în Israel, Germania sau alte țări cu bogate tradiții de asigurări sociale, ar putea fi fondate și activa câteva companii de asigurare care ar crea o concurență sănătoasă pe piața de asigurări de sănătate din Moldova;

Lipsa de cointeresare materială a personalului medical în activitatea în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nu permite de a stopa fenomenul plăților „pe sub masă” care și sunt unul dintre factorii decisivi în implementarea asigurărilor de sănătate. Păstrarea acestor plăți duce la diminuarea vărsărilor în casieriile spitalicești și, cel mai important, discreditarea însăși a asigurărilor ca metodă care nu-și atinge scopul de îmbunătățire a modului de prestare a serviciilor medicale;

Gruparea asigurărilor sociale după alte principii, care ar impune asiguratul să fie responsabil de rezultatele cumulării surselor pe contul personal și utilizarea eficientă a lor. Ca exemplu, transferarea surselor financiare pentru achitarea de concedii medicale de de asigurări sociale de asigurări în medicină și limitarea acestor concedii în termen sau volum ar duce la cointeresarea materială a asiguratului de a-și păstra mai riguros sănătatea.

Toate aceste probleme au fost menționate nu odată de către specialiști în domeniu, inclusiv și la prima conferința internațională a experților în problemele de „Strategii de reformare a ocrotirii sănătății în Europa de Vest” care a avut loc în 24-26 septembrie 2001.

Din cauza forțării implementării lor nu s-au adoptat, până la demararea lor, legile cu privire la drepturile pacientului, cu privire la exercitarea profesiunii de medic și reorganizarea instituțiilor medicale din instituții bugetare în instituții comerciale, cu toate drepturile și obligațiile care reiese din acest statut. Fără aceste legi activitatea instituțiilor medicale și al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină își pierd majoritatea atuurilor pentru care se implementează asigurările de asistență medicală, precum ar fi:

concurența dintre instituțiile medicale în preț și calitate pentru atragerea de clienți;

optimizarea volumului de servicii medicale prestate de către instituțiile medicale;

optimizarea stafului de personal al instituțiilor medicale;

formarea liberă a prețurilor la serviciile medicale, bazate pe principiile legilor economiei de piață;

responsabilitatea financiară a personalului, ca persoană fizică, și însuși a instituției medicale ca persoană juridică, pentru calitatea serviciilor medicale prestate pacienților;

cointeresarea materială a personalului medical prin salarii decente și strict corelate cu volumul și calitatea serviciilor medicale acordate pacienților;

lipsa implicării materiale a persoanei asigurate la cheltuielile medicale prin introducerea de franșiză (modelele SUA, Japoniei sau a Franței – o parte de cheltuieli le suportă pacientul din contul său pentru orișice caz de asigurare) contribuie la excluderea persoanei asigurate din activitatea de optimizare a cheltuielilor medicale dusă de companiile de asigurare.

Fără aceste elemente sporirea surselor financiare destinate sănătății nu cresc proporțional calității serviciilor prestate, nu sporește eficacitatea gestionării lor, nu sporește protecția socială și materială a pacientului.

Prin urmare, piața liberă nu este tocmai potrivită pentru reglementarea sistemului de ocrotire a sănătății. Chiar dacă piața liberă este nepotrivită medicinii, aceasta nu înseamnă că unele elemente ale ei nu pot fi aplicate în sistemele de sănătate, reglementate de stat pentru crearea unei concurenței între prestatorii de servicii, precum și în scopul utilizării mai eficiente a resurselor financiare sau pentru a motiva medicii și a stimula consumatorii.

Existența sistemelor variate de asigurări medicale și a numeroaselor reforme realizate în acestea ne vorbește despre faptul că nici unul dintre ele nu este ideal. Fiecare țară tinde să creeze un sistem de ocrotire a sănătății mai acceptabil din punct de vedere al ideologiei, al economiei și mentalității.

1.2. Caracteristica comparativă a asigurărilor medicale facultative și obligatorii

În condițiile dezvoltării și diversificării relațiilor de piață, atunci când producătorii desfășoară și își extind activitatea desinestătător, importanța asigurărilor crește semnificativ. Și în consecință, crește necesitatea perfecționării formelor de protecție a cetățenilor și a bunăstării acestora prin prisma asigurărilor de bunuri și de persoane, care includ asigurarea medicală. Scopul primordial al asigurărilor de sănătate poate fi formulat în felul următor: “… a garanta cetățenilor, la momentul înregistrării cazului asigurat, obținerea unei îngrijiri medicale din contul resurselor acumulate precum și finanțarea măsurilor de prevenire”.

Conform Legii cu pivire la asgurări nr.407-XVI din 21.12.2006, modificată la 25.12.2008 după modul de aplicare există două forme de asigurări de asistență medicală:

Asigurări obligatorii

Asigurări facultative

În asigurare medicală obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți, condițiile și modul de implementare sunt stipulate prin lege.

În asigurare benevolă (facultativă) raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contract de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole sunt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislația și cu actele normative ale Autorității de supraveghere.

Asigurarea Medicală Obligatorie (AMO), fiind una dintre cele mai importante elemente ale sistemului de asistență socială a populației, drept parte componentă a sistemului de ocrotire a sănătății și de primire a asistenței medicale corespunzătoare în caz de boală, a fost descrisă detaliat în materialul de mai jos.

Asigurarea obligatorie de asistența medicală reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a intereselor populației în domeniul ocrotirii sănătătii prin constituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri bănești destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiționate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecțiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală oferă cetățenilor Republicii Moldova posibilități egale în obținerea asistenței medicale oportune și calitative.

Asigurarea obligatorie de asistență medicală se realizează prin contracte încheiate între subiecții asigurării de asistență medicală, raporturile dintre care se reglementează de prezenta lege.

Volumul asistenței medicale, acordate în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală, se prevede în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, care este elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat de guvern.

Obiect al asigurării obligatorii de asistență medicală este riscul asigurat, legat de cheltuielile pentru acordarea volumului necesar de asistență medicală și farmaceutică, prevăzută în Programul unic.

Asigurarea obligatorie de asistență medicală se efectueaza conform principiilor teritorial și pe ramuri de producție și cuprinde toata populația Republicii Moldova. Aceasta se efectuează din contul mijloacelor patronilor și ale salariaților. Asigurarea obligatorie de asistență medicală a persoanelor neangajate cît și a cetățenilor străini sau apatrizi aflați în Republica Moldova.

Deasemenea asigurarea de asistență medicală a cetățenilor străini și apatrizilor se realizează la trecerea de către aceștia a frontierei de stat a Republicii Moldova. Cetățenii străini și apatrizii aflați în Republica Moldova au în domeniul asigurării obligatorii de asistență medicală aceleași drepturi și obligații ca și cetățenii Republicii Moldova, cu excepția cazurilor cînd tratatele internaționale prevăd altfel. Condițiile asigurării obligatorii de asistența medicală a cetățenilor străini se elaboreză și se aprobă de Guvern.

Persoana asigurată are dreptul:

să aleagă instituția medicală primară și medicul de profil general;

să i se acorde asistență medicală pe întreg teritoriul Republicii Moldovei;

să beneficieze de servicii medicale în volumul și de calitatea prevăzute în

Programul unic, indiferent de mărimea primelor de asigurare;

să intenteze acțiuni asiguratului, asiguratorului, instituției medicale, inclusiv pentru a obține compensarea materială a prejudiciului cauzat din culpa acestora.

Persoana asigurată este obligată:

să păstreze polița de asigurare obligatorie de asistență medicală și să o prezinte în cazul cînd se adresează instituției medicale;

să achite direct instituției medicale, la momentul acordării asistenței medicale, acea parte din costul serviciilor medicale ce i-au fost acordate peste volumul prevăzut în Programul unic.

În cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală, asistența medicală se acordă, în baza licenței și acreditării în modul stabilit de Ministerul Sănății, de instituțiile medicale cu orice formă de proprietate, precum și de persoanele care practică activitate medico – sanitară individuală.

În scopul realizării asigurării obligatorii de asistență medicală, Compania Națională de Asigurări în Medicină constituie, din contul mijloacelor obținute din primele de asigurare, următoarele fonduri de asigurare:

fondul pentru achitarea serviciilor medicale;

fondul de rezervă al asigurării obligatorii de asistență medicală;

fondul măsurilor de profilaxie.

Compania Națională de Asigurări în Medicina are să investească mijloacele bănețti temporar disponibile ale fondurilor mentionate în hîrtii valoare de stat și depozite bancare. Venitul obținut din atare investiții va fi utilizat pentru completarea acestor fonduri.

Asigurările facultative de sănătate practicate în Moldova sunt construite după principiul condițiilor de risc pentru o perioadă de un an. Persoana asigurată achită companiei o primă de asigurare și devine deținătoarea unei polițe de asigurare de sănătate întru-un program concret, cu răspunderea companiei egală cu mărimea sumei de asigurare, aceasta fiind mult mai mare decât prima de asigurare. Primele de asigurare percepute de companiile de asigurare sunt dependente de programul de asigurare contractat, de instituția medicală desemnată pentru deservire, de numărul de persoane din contract, în caz când contractul este colectiv (pentru colectivele asigurate este prevăzut un rabat tehnic pentru numărul de persoane asigurate: cu cât numărul de persoane este mai mare, cu atât prima este mai mică), de coeficientul individual de majorare, dacă este prevăzut de condiții, și alte elemente de formare a primei de asigurare.

Asigurarea medicală facultativă reprezintă protecția garantată a asigurării materiale pentru toți cetățenii care sunt asigurați după contractul individual sau colectiv al asigurării facultative din contul propriu al cetățenilor, plățile din veniturile proprii sau din profitul întrepriderilor. Cu toate acestea, volumul și costull asistenței medicale și serviciilor, oferite conform uni asemenea contract, depinde de mărimea cotizației.

Mărimea cotizației, la rîndul său, este stabilită de asigurător în funcție de starea sănătății fiecărui asigurat sau a grupului de asigurați (adică de relativitatea sosirii evenimentului de asigurare și duratei tratamentului necesar). În afară de aceasta, mărimea cotizației de asigurare depinde de tarifele la aceste servicii medicale, ce sunt necesare pentru contingentul dat și oferite, conform unor contracte concrete, de către instituții medicale concrete. În cazul dat, lipsește universalitatea de participare, caracteristică asigurării obligatorii.

Dacă unii membrii ai societății au posibilitatea de a proteja sănătatea la un nivel mai înalt, atunci se utilizează asigurarea medicală facultativă.

Asigurarea medicală facultativă este reprezentată de următoarele elemente:

Condițiile de restituire: „Pachetele” diverse de compensații și servicii formate după contractul cu asigurătorul concret

Statutul redistribuitorului: companiile private de asigurare

Principiile de organizare a restituirii de asigurare: finanțarea separată a bunurilor sociale pe numele propriu

Criteriile eficacității activității de asigurare: redistribuirea se limitează în cadrul grupului și se află în jurisdicția pierderii eficacității asigurătorului și asiguratului

Asigurarea medicală facultativă poate fi atît colectivă, cît și individuală, însă nu de masă, spre deosebire de cea obligatorie universală. În cazul asigurării individuale, asigurătorul încheie contractul de asigurare cu fiecare client în mod individual. În cazul asigurării colective (de grup), asigurătorul încheie contractul nu cu o persoană aparte, ci cu reprezentanții colectivului de angajați (administrația și comitetul sindical).

Volumul și nomenclatorul serviciilor medicale, prestate asiguraților de către instituțiile medicale conform contracului de asigurare sunt contopite în programul de asigurare facultativă de sănătate. Aici sunt prevăzute opțiunile obligatorii și opțiunile facultative care urmează a fi prestate asiguratului. Pe lîngă programul de asigurare facultativă de sănătate, putem întîlni o derivată a acestuia și anume program de asigurare facultativă de sănătate cu acoperire parțială care determină volumul și nomenclatorul serviciilor medicale prestate asiguraților de către instituțiile medicale, conform contractului de asigurare, prin prestarea opțiunilor obligatorii și excluderea de către asigurat a unora sau a tuturor opțiunilor facultative a programului de asigurare facultativă de sănătate.

Asigurarea Medicală Facultativă (AMF) similară asigurărilor medicale obligatorii, urmărește același scop social – oferirea unor garanții financiare cetățenilor privind accesul la serviciile de asistență medicală prin intermediul asigurărilor. Cu toate acestea, aceste obiective pot fi atinse prin intermediul a două sisteme diferite și cu mijloace diferite, condiționate de diferențele majore ce există între asigurarea medical obligatorie precum și cea facultativă.

Tabelul 1.1. Principalele deosebiri între asigurările medicale obligatorii și facultative

Sursa: Alexei Rusu. Finanțarea Sistemului Sănătății în Economia de Piață. Editura „Bussiness-Elite” S.A., Chișinău, 1999, p. 52

Constatând distincțiile enumerate mai sus dintre asigurarea medicală obligatorie și cea facultativă, putem menționa următoarele:

În primul rând, AMF, spre deosebire de AMO, nu face parte din sectorul public, ci din asigurări comerciale. AMF, alături de asigurările de viață și contra accidentelor face parte din categoria asigurărilor de persoane și în același timp, este o asigurare socială, contribuind astfel la protecția socială a populației.

În al doilea rând,de regulă, AMF este o formă complementară la AMO, asigurînd cetățenilor posibilitatea de a primi servicii medicale în plus față de programele AMO sau garantate în cadrul sistemului național de ocrotire a sănătății.

În al treilea rând, în ciuda faptului că ambele sunt prezentate ca fiind niște sisteme de asigurări, la baza AMO stă principiul solidarității, pe când în AMF persistă principiul mutualității. Potrivit contractului AMF persoana asigurată beneficiază de acele tipuri de servicii medicale pentru care a fost achitată prima de asigurare.

În al patrulea rând, participarea în cadrul programelor AMF nu este reglementată de către stat și realizează nevoile și oportunitățile fiecărui cetățean în parte sau chiar a unui grup de profesioniști.

Din punct de vedere economic, AMF este un mecanism de compensare pentru cetățeni al unor costuri și a unor pierderi legate de boală sau accidente. Importanța socio-economică a AMF rezidă în faptul că ele completează garanțiile oferite prin intermediul programelor de asistență socială precum și de asigurări sociale, pînă la maxim posibile în condițiile standardelor contemporane. Acest lucru este valabil mai ales pentru tratamente și diagnosticare costisitoare, folosirea unor tehnologii medicale avansate, asigurarea condițiilor mai confortabile de tratament.

Indiferent de statutul persoanei asigurate, asigurarea facultativă se realizează din contul veniturilor proprii ale acestora, ceea ce face necesară negocierea separată a mărimilor primelor de asigurare. Un avantaj major este faptul că, programul de asigurare este stabilit contractual, iar beneficiarii facilitează de un număr mai mare de servicii contractate, ceea ce face acest gen de asigurări mult mai atractive.

Una din principalele particularități ale AMF este dependența garanțiilor de prestare a serviciilor medicale în volum oportun și de calitate înaltă față de valoarea primei de asigurare achitate. Cu cît valoarea primei este mai mare, cu atît serviciile prestate sunt mai calitative și depline. Nivelul garanțiilor de prestare a unui pachet complex și suficient de servicii medicale calitative depinde de costul poliței de asigurare procurate. În AMO această relație nu există. Volumul și calitatea serviciilor medicale acordate persoanei asigurate nu depinde de prestațiile financiare ale ei în fondurile de asigurare.

Aceasta este cea mai importantă diferență dintre AMF și AMO.

Asigurările facultative medicale ocupă o pozitie mult mai importantă în viața social-politică a țării decît se crede bazîndu-se numai pe datele statistice (numarul de persoane asigurate, volumul de prime de asigurare încasate, ritmul de acaparare a pieței etc.). Influența AMF asupra activității instituțiilor medicale din țară se argumentează și prin rezultatele obținute în urma chestionării personalului medical.

Datorită faptului că AMF reacționează mai prompt la cerințele pieței, ele impun o atitudine mai responsabilă a persoanelor asigurate față de sănătatea proprie, informîndu-i sistematic despre tendințele pieței de servicii medicale, inclusiv despre costurile lor. Totodata AMF își aduc aportul la formarea unui preț real la serviciile medicale, impunînd metodologii corecte de calculare a tarifelor în baza legilor economiei de piață.

Guvernele fiecărei țări sunt cointeresate în sporirea stabilității și bunăstării sociale ale poporului său. Trebuie de menționat că AMF au mari rezerve în ceea ce privește rezolvarea acestor scopuri și sunt gata să participe la îndeplinirea lor.

1.3. Experiența internațională în organizarea asigurărilor medicale

Medicina prin asigurări este implementată în multe țări,unde prin această metodă are loc asigurarea activității instituțiilor medicale și permite accesul la servicii medicale a tuturor structurilor populației. Dezvoltarea unei societăți în ansamblu depinde în mare măsură de sănătatea acesteia, astfel dacă într-o țară nivelul natalității este mai jos decît cel al mortalității, gradul de îmbolnăvire cu maladii grave este înalt, precum și măsurile de protecție a populației sunt minime atunci nu se poate vorbi despre o dezvoltare socială și economică durabilă.

O atenție mare trebuie oferită țărilor din Europa de Est, Japoniei și SUA care au atins în domeniul organizării ocrotirii sănătății prin intermediul asigurărilor unor nivele foarte înalte și foarte încurajatoare. Mai jos vom putea observa metodele aplicate în anumite țări aparte, precum și succesele obținute în domeniul medicinii prin asigurări.

Germania

În ultimii ani situația privind prestarea serviciilor medicale este în permanentă schimbare. Cota spitalelor comerciale private a crescut constant, determinând o tendința stabilă de creștere în viitor.

Administrarea „sectorului sănătății în Germania se efectuează de către guvernul federal, regiunile federale și structurile corporative. Obligațiunile părților sunt prevăzute în Codul Social, care cuprinde principalele reguli de organizare a sistemului de asigurări sociale de sănătate din Germania”. În corespundere cu documentul sus-numit gestionarea în domeniul ocrotirii sănătății se caracterizează prin descentralizarea responsabilităților și include mai multe persoane.

Germania este una din cele mai puternice și active state care este preocupat de asigurarea celor mai înalte standarde în domeniul sănătății. Sistemul descentralizat de organizare a asigurărilor obligatorii de sănătate, servește drept un imbold major pentru avansarea asigurărilor medicale facultative.

În Germania nu există lege cu privire la asigurările obligatorii de sănătate, însă acestea se împart în teri categorii: sociale, prin efectul legii și facultative.

Asigurările facultative de sănătate în Germania fac parte din categoria serviciilor de calitate înaltă, însă aceasta nu împiedică avansata dezvoltare a acestora. Pentru solicitarea acestui tip de asigurări, persoanele trebuie să întrunească anumite condiții, să treacă controlul medical preventiv care va confirma lipsa bolilor cronice și va asigura instituirea relațiilor credibile între ambele părți.

Avantajele asigurărilor facultative de sănătate în Germania constau în asigurarea celor mai înalte servicii medicale, îngrijirea de către cei mai calificați medici precum și salon individual. Cu toate acestea putem menționa că, pe lîngă avantaje există și dezavantaje.

Dezavantajele asiguărilor facultative de sănătate în Germania constau în pierderea dreptului la asigurare socială sau asigurării prin efectul legii dacă alegerea persoanei date s-a făcut în favoarea asigurării facultative de sănătate. Anume acest motiv face asigurările facultative de sănătate servicii de lux. În așa mod, dacă persoana face alegerea spre asigurările facultative de sănătate,atunci trebuie conștientizat faptul că în cazul pierderilor veniturilor permanente, situația va fi mult mai dificilă și nu în favoarea populației.

Franța

Asigurările medicale în Franța au anumite criterii specifice ale sale: asigurările medicale obligatorii și asigurările medicale facultative.

Asigurările medicale obligatorii de sănătate achită doar 75% din costul cheltuielilor medicale, iar 25% sunt achitate din contul personal sau prin contractarea facultativă de sănătate. Una din particularitățile sistemului francez de asigurare este franșizarea plăților.

Companiile de asigurare oferă un spectru larg de servicii în domeniul asigurărilor facultative de sănătate care depășesc cu mult oferta asigurărilor medicale obligatorii.

La momentul de față în sistemul ocrotirii sănătății din Franța se observă tendințe clare de ajustare a finanțării asistenței medicale la nevoile populației locale, precum și descentralizarea procesului de planificare și utilizare a resurselor financiare, orientate spre acordarea, prestarea serviciilor medicale în regiunile respective.

Japonia

Organizarea medicinii prin asigurare în țările asiatice prezintă un interes deosebit, și drept un exemplu clar pentru aceasta poate servi modelul Japoniei.

Aici putem observa un sistem mixt de organizare a medicinii, adică întrunirea elementelor centralizatoare și descentralizatoare

Serviciile medicale în majoritatea lor sun acoperite în majoritatea lor de fondurile de asigurare de sănătate. În așa mod, în Japonia există doua sisteme de asigurare de sănătate, și anume:

Sistemul Național de Asigurare de Sănătate, fiind construit pe principiul teritorial, aici sunt acceptați proprietarii micilor afaceri și membrii familiilor lor, invalizi, și alte persoane neangajate în cîmpul muncii. Aceste categorii de de populație pot beneficia de rabaturi de pînă la 90% din prime de asigurare.

Sistemul de Asigurare după Princiul de Producție, include producătorii medii și mari ce formează asociații pentru cîteva întreprinderi sau chiar ramuri ale industriei.

În afara acestor tipuri de asigurări de sănătate în Japonia mai există și alte programe de stat sau obștești pentru susținerea anumitor categorii ale populației și combaterea maladiilor puternice. Sistemul de ocrotire al sănătății din Japonia este considerat cel mai eficace sistem atît din Asia, cît și din toată lumea.

România

Odată cu adoptarea Legii asigurărilor sociale de sănătate în anul 1997, în România s-a instaurat modelul de asigurări de tip Bismarck, cu asigurare de sănătate obligatorie, fiind bazat pe principiul solidarității dar care funcționa în cadrul unui sistem descentralizat. În anul început să funcționeze această lege și au început să funcționeze Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casele Județene de asigurări de sănătate ca instituții publice autonome fiind conduse de reprezentanții asiguraților și patronatului prin consiile de administrație. În așa mod, Legea aigurărilor sociale de sănătate reprezenta primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor socialede sănătate, a venit cu caracteristici noi și democrate care erau menite de a satisface cît mai mult nevoile populației în măsura posibilității statului.

Cele mai importante caracteristici ale sistemului de asigurare medicală sunt: cuprinderea obligatorie a populației într-un sistem unitar de protecție socială, alegerea liberă a medicului, a unității sanitare și a casei de asigurări de sănătate, acordarea unui pachet definit de servicii medicale reglementate de Contractul-cadru, finanțarea prin contribuții și subvenții de stat, echilibru financiar, funcționarea descentralizată, solidaritate în colectarea și utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale.

Federația Rusă

Asigurarea medicală în Federația Rusă este diversificată în două ramuri: asigurarea obligatorie și asigurarea facultativă.

Asigurarea obligatorie acoperă serviciile, prestațiile bănești și prevede ca toți cetățenii să beneficieze de îngrijirea medicală de bază.Finanțarea acestui trip de asigurări se realizează de către angajatori și angajați în cîmpul muncii după anumite cote stabilite de către stat.Concomitent cu aceasta, de îngrijire medicală gratuită pot facilita copii, pensionarii, persoanele cu dezabilități.

Calitatea serviciilor, costurile îngrijirilor medicale, precum și calitatea acestora sunt determinate și monitorizate de către agențiile de asigurări de sănătate, de consiliile de specialitate ale Ministerului Sănătății, de organisme administrative ale statului și de către asociațiile medicale profesionale.

Asigurarea facultativă se realizează numai prin contracte individuale, sau colective legate de beneficii și de servicii suplimentare cum ar fi: condiții mai bune de cazare în spital, sau alte programe de reabilitare medicală. Deasemenea, contribuțiile sunt impuse de companiile de asigurare, iar costurile serviciilor sun corelate între casa de asigurare și furnizor.

În Rusia, care a moștenit de la Uniunea Sovietică sistemul public de sănătate de tipul Semașko, la momentul de față, se întreprind măsuri active privind implementarea propriului sistem de finanțare a ocrotirii sănătății, condiționat de parametrii teritoriali ai țării destul de mari, de densitatea neuniformă a populației, de nivelul scăzut al veniturilor populației și de criza demografică profundă. Aceasta, ne vorbește despre ineficienta vădită a sistemului public de ocrotire a sănătății și despre necesitatea stringentă de a-l perfecționa prin combinarea cu elemente din alte sisteme.

Statele Unite ale Americii

Nici unul dintre sistemele de sănătate nu e supus criticii în așa mare măsură precum cel american. Motivul principal al criticii – cele mai mari cheltuieli din lume în raport cu indicatorii de sănătate destul de mici. Într-adevăr, cu cheltuieli de peste 14% din PIB, durata vieții e comparabilă cu țările Europei de Vest. De asemenea, 15% din populație practic nu au posibilitatea de a beneficia de serviciile medicale, indiscutabil cea mai performantă medicină, iar încă 15% sunt asigurați inadecvat.

Începând cu anii 60 tot mai mare răspândire primesc „Organizațiile de menținere a sănătății”. În fond, aceste organizații sunt niște companii de asigurare, care activează în condiții de concurență acerbă conform diferitor scheme. Este interesantă noua concepție, conform căreia activează respectivele organizații – „asistența medicală dirijată”, care rezidă în aceea că Organizațiile de menținere a sănătății sunt plătitori pentru toate tipurile de servicii medicale, prestate asiguraților, cu toate acestea, folosind un management eficient, le reușește să micșoreze considerabil cheltuielile, inclusiv, prin efectuarea profilaxiei, tratamentul de ambulator, evitând indicațiile nemotivate și ineficiente.

Ocrotirea sănătății în SUA are o structură foarte complexă, și pentru aceasta ea mai este una din cele mai costisitoare. Anual statul cheltuie pentru sănătate circa 14% din produsul intern brut.

Pentru gestionarea corectă a surselor pentru sănătate, în SUA funcționează două programe de asigurare: “Medikeid” și ”Medicare”.

Pentru programul “Medicare” se formează fonduri prin colectarea impozitelor mari de la angajați, și de la angajatorii acestora. Sub acțiunea acesui program intră persoanee care au atins vîrsta de 65 de ani sau sunt în apropiată vîrstă și care sunt afectați de diferite maladii serioase.

Programul “Medikeit” prevede asigurarea persoanelor sărace, în majoritatea cazurilor femei și copii din familiile social-vulnerabile. Tot din acest fond sunt achitate internarea în aziluri a bătrînilor care necesită îngrijire permanentă și nu se pot lipsi de ajutorul altor persoane, în așa mod pentru aceste servicii sunt cheltuite mai mult din jumătate din fondurile cestui program.

Sistemul ocrotirii sănătății din SUA s-a constituit, în fond, în condițiile pieței libere. Asociațiile medicale profesionale aveau o putere imensă, neadmițând implicarea statului. Deși din anul 1965 există programe Medicare, ce acoperă cheltuielile pentru tratarea multor maladii la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani și Medicaid, programul ce acoperă cheltuielile pentru ajutorul medical de urgență acordat păturilor vulnerabile. O perioadă îndelungată, o parte considerabilă a populației, care nu făcea parte din această categorie, nu-și putea permite asistență medicală în volumul necesar.

O tradiție foarte răspîndită în SUA este asigurarea angajaților din contul întreprinderii. Pe lîngă asigurările de sănătate angajații pot beneficia de asigurări de viață, de pierderea capacității de muncă și alte genuri de asigurări.Foarte benevenit este asigurarea angajaților de către angajatori, însă cheltuielile pentru asigurările medicale sunt franșizate, și în așa mod 80% sunt achitate de compania de asigurări, iar 20% de către persoana asigurată.

În atfel de situație, observăm că sistemul de ocrotire a sănătății în SUA este unul foarte complicat anume prin diversificarea tipurilor și genurilor de activități în acest domeniu.

Așadar, observînd varietatea și complexitatea ocrotirii sănătății prin asigurări în diferite țări se poate spune că acest sector se află în permanentă schimbare.

Această schimbare este datorată tehnologizării, modernizării și cercetărilor pe care fiecare țară tinde să le aplice în practică. Nu se poate de lăsat fără atenție faptul că nu toate reformele sociale au avut succes, însă privatizarea diferitor structuri ale sistemului de sănătate ridică nivelul accesibilității la diferite servicii, mai ales pentru acea categorie de populație care nu este inclusă în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Este foarte imporant faptul, că asigurările medicale facultative reprezintă drept un sprijin major pentru stat, deoarece prin aceasta statul va diminua cheltuielile sale din aces domeniu orientîndu-le spre un sector sau ramură mai puțin dezvoltată.

Acordarea unui cadru legal adecvat pentru desfășurarea activității de asigurări este deasemenea un pilon foarte important, care favorizează cursul ascendent sau descendent al acestui sector. Comparînd evoluția și dezvoltarea prezentă a asigurărilor medicale facultative în diferite țări, se poate constata că acest sector are mult succes anume în acea țară unde pentru această activitate este creat un cadru legal bine stabilit, cu norme legale clare și cu concordanțe bine stabilite cu toate structurile adiacente.

Sistemul ocrotirii sănătății, bazat pe asigurarea socială medicală există în prezent în majoritatea țărilor civilizate. De regulă, sistemele de protecție a sănătății de acest tip, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt gestionate de stat (sisteme reglementate de asigurare a sănătății).

Pentru sistemele reglementabile de asigurare a sănătății sunt tipice următoarele trăsături:

existența mai multor surse principale de finanțare: mijloace bugetare, prime de asigurare obligatorii, achitate atât de angajatori, cât și de salariați;

descentralizarea sistemului de finanțare axat pe organizații specializate independente (fonduri, companii de asigurare);

controlul asupra calității serviciilor medicale prestate și asupra volumului de cheltuieli din partea organizației finanțatoare la acordarea serviciilor medicale;

multitudinea formelor de proprietate și gestionare aplicate în instituțiile medicale și persoanele fizice, care prestează servicii asiguraților;

formarea reglementată a prețurilor pentru serviciile medicale, diversitatea formelor și modalităților de plată a asistenței medicale.

Sistemul, bazat pe asigurarea socială, reprezintă unul din cele mai performante sisteme de protecție a sănătății populației, însumând părțile pozitive atât ale sistemului de sănătate publică, cât și cel privat. Cele mai principale aspecte ale sistemelor respective sunt următoarele:

nivelul înalt de cuprindere a populației cu asigurare medicală și garantarea asistenței gratuite;

libera alegere de către populație și angajator a fondurilor de asigurare medicală (companii de asigurare);

divizarea funcțiilor de finanțare și prestare a serviciilor medicale, asigurarea unui nivel înalt garantat de stat al calității asistenței medicale.

În prezent, sistemul reglementat de asigurare a sănătății este prezentat în țările economic dezvoltate precum Franța, Germania, Canada și altele.

Țările cu un sistem reglementat de finanțare a ocrotirii sănătății prin intermediul asigurării medicale dispun de cel mai rentabil sistem de reglementare a prestării de servicii medicale. Germania, dar și alte țări folosește primele de asigurare medicală obligatorii ale angajatorilor și ale salariaților, micșorând astfel cheltuielile bugetului de stat până la achitarea serviciilor medicale pentru păturile vulnerabile. Aceasta permite guvernului să redistribuie mijloacele libere la acoperirea altor nevoi de stat (susținerea funcționarilor, crearea infrastructurii, alte proiecte sociale necesare). În același timp, tendința actuală de descentralizare a gestionării fluxurilor financiare în domeniul ocrotirii sănătății impune crearea structurilor suplimentare de control, care asigură utilizarea socială corectă a fondurilor de asigurare acumulate pentru achitarea asistenței medicale prestată populației. Specificul sistemului dat constă în repartizarea completă a resurselor financiare prevăzute strict pentru anumite scopuri, în timp ce fondurile de trust de asigurare a Serviciului Național de sănătate al Marii Britanii beneficiază de o mare independență financiară și de posibilitatea de a reinvesti profiturile obținute pe piața financiară.

În așa mod, studiind particularițățile asigurărilor medicale în diferite țări dezvoltate sau a țărilor în curs de dezvoltarea putem observa că fiecare țară are specificul său, modele, metode și tehnici implementate anume din considerentele și normele legale, dezvoltarea economică, socială și culturală. Dar nu se poate lăsat fără atenție faptul că toate aceste state au și puncte de tangențe, și anume dorința de asigura calitatea înaltă a serviciilor medicale prestate, acoperirea teritorială precum și stabilitate economică. Legătura dezvoltării economice a unui stat și a sănătății populației este una din cele mai strînse, și din aceste considerente noi observăm că fiecare stat tinde spre existența sistemelor duble de asigurare, care permite satisfacerea cerințelor populației cu diferite tipuri de venituri.

Studiind în acest subcapitol anume dezvoltarea asigurărilor medicale facultative obligatorii în diferite state, putem spune că experiența în acest domeniu este încă mică dar foarte importantă pentru dezvoltarea unei societăți în ansamblu.

Astfel observăm că, indiferent de stat, asigurările de sănătate sunt reglementate de anumite legi normative, deja cu trăsăturile sale specifice pentru fiecare țară în parte.

Transparența legală a acestui tip de asigurări, și chiar a asigurărilor la general, va crea reciptivitate înltă, ceea ce este foarte important pentru succesul dezvoltării unei societăți în toate domeniile.

Astfel, în conformitate cele expuse mai sus, un punct de tangență foarte important, observat în baza studierii asigurărilor de sănătate în fiecare stat în parte este că, cu cît mai mult este dezvoltată ocrotirea sănătății populației, cu atît mai dezvoltat și mai puternic este statul din toate punctele de vedere, iar sistemele aplicate pentru aceasta trebuie să fie în permanentă dezvoltare bazate pe experiențe mondiale.

CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI EVALUAREA SISTEMULUI DE OCROTIRE A SĂNĂTĂȚII PRIN ASIGURĂRILE MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

2.1. Conținutul condițiilor financiare de formare și dezvoltare a sistemului de asigurări medicale obligatorii în Republica Moldova

Sistemul ocrotirii sănătății din Republica Moldova a parcurs o cale de dezvoltare foarte lentă. În așa mod pînă în sec. XVII nu exista un sistem bine stabilit de protejare a sănătății populației. Deja spre începutul anilor 1800 au început să se construiască treptat primele instituții medicale.

După anexarea Basarabiei de către Rusia Țaristă, sistemul de protejare a sănătății populației, a început să fie mai organizat, sistematizat și monitorizat de către instituțiile medicale rusești.

Toate eforturile depuse pentru ridicarea sistemului de ocrotire a sănătății au eșuat după Primul Război Mondial care a avut loc la începutul secolului XX.

În urma distrugerilor devastatoare au fos închise practic toate spitalele, astfel sistemul medical a fost adus practic la etapa sa inițială, iar medicii specialiști au fost nevoiți să emigreze sau să treacă la sistemul de ocrotire privat.

Datorită sprijinului acordat Basarabiei din partea României in domeniul sănătății, pe teritoriul Basarabiei functionau 446 de instituții medicale și două sanatorii moderne axate pe profilaxia tuberculozei și a altor boli.

Organizarea, sistematizarea și formarea principalelor forme de ocrotire a sănătății au progresat în perioada postbelică, adică după anii 1945, sub egida Uniunii Sovietice care era mult mai avansată în acest domeniu. În așa mod, sistemul sovietic de sănătate avea la bază următoarele principii: proprietatea și administrarea de stat, asistența medicală gratuită, relația reciprocă între știință și practică, accentual pe profilaxie; așa dar toate acestea erau orientate spre minimizarea urmărilor războiului.

Depășind perioada de criză de după război, în perioada anilor 1950-1960 au crescut mărimile investițiilor capitale în construcția obiectelor de ocrotire a sănătății, depășind valoarea de 40 mln de ruble în anul 1978. Începînd cu anul 1960 au avansat cercetările din domeniul sănătății cu scopul de a depista esențialele necesități ale populației precum și gradul de accesibilitate a acestora la asistență medicală. Ca urmare a acestor studii au fost formulate principiile privind asistența medicală în localitățile rurale precum și calitatea serviciilor prestate.

Începutul pieței de asigurări din Republica Moldova se datează în anul 1991, prin constituirea GOSSTRAH-ului pe lângă Ministerul Finanțelor, care a fost mai apoi reorganizată în societatea pe acțiuni ASITO SA. În scopul sporirii eficienței asigurărilor din Republica Moldova au fost constituite societăți de asigurări cu capital privat, mixt și străin. Neluînd în considerație acest fapt, din cauza imaturității pieței de asigurări din Moldova și dificultăților întîmpinate în perioada de tranziție, societățile de asigurare prestau o listă limitată de produse de asigurare. În special această tendință se manifesta în domeniul asigurărilor de persoane. În special, asigurarea medicală începe să se dezvolte și să câștige poziții pe piața asigurărilor pe la sfârșitul anilor 90 al secolului trecut. Această evoluție se datorează situației financiare dificile a sistemului național de ocrotire a sănătății. În condițiile unor finanțări insuficiente a instituțiilor medicale și de creștere a fluxurilor financiare ascunse în domeniul prestării serviciilor medicale, una dintre soluțiile utile a fost introducerea pe piața serviciilor medicale a asigurărilor medicale facultative de către societățile de asigurare private.

De la 1 ianuarie 2004, în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea Nr. 1585-XIII din 27.02.1998, „Cu privire la Asigurarea Medicală Obligatorie”, care a schimbat radical sistemul național de ocrotire a sănătății. A fost adoptat Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, statutul CNAM, și alte acte normative, care au constituit cadrul legal al reformei (Anexa nr.1).

Conform schemei menționate, după introducerea asigurării medicale obligatorii în anul 2004, Ministerul Ocrotirii Sănătății este responsabil pentru sistemul de ocrotire a sănătății, în întregime. Finanțarea sistemului național de sănătate are loc în baza contractelor cu CNAM, iar atribuțiile privind organizarea asistenței medicale primare și a celei secundare sunt transmise direcțiilor municipale și raionale de sănătate (municipiile Chișinău și Bălți). Asistența medicală de rangul trei, spitalele cu specializare avansată și instituțiile științifice și de cercetare se află în jurisdicția Ministerului Sănătății, dar numai instituțiile științifice de cercetare și Serviciul de transfuzie a sângelui se finanțează nemijlocit din bugetul ministerului.

Totuși, până în prezent, Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală acoperă până la 50% din volumul serviciilor medicale solicitate de populație, fapt care creează unele premise în ceea ce privește prestarea serviciilor medicale, solicitate de către asigurați și care nu sunt acoperite prin Programul Unic, inclusiv ceea ce ține de asistența medicală planificată în condiții de staționar, o parte din diagnosticările și medicamentele prescrise costisitoare, contra plată sau prin asigurările medicale facultative.

Finanțarea este unul dintre factorii principali care determină funcționarea durabilă a sistemului de sănătate și creează condiții favorabile de satisfacere a necesităților și a cererii populației în servicii medicale de calitatea și volumul adecvat. Aplicarea corectă și la timp a pîrghiilor de reglementare a finanțării sistemului permite sporirea accesului echitabil al populației la serviciile medicale, asigură utilizarea rațională și eficientă a resurselor și favorizează motivarea pozitivă a prestatorilor de servicii medicale.

Obiectivul general este îmbunătățirea finanțării și a mecanismelor de plată pentru serviciile de sănătate.

Obiectivele specifice sînt următoarele:

a) îmbunătățirea finanțării sistemului de sănătate;

b) îmbunătățirea mecanismelor de plată și contractare a serviciilor;

c) sporirea echității și transparenței în alocarea resurselor și protecției financiare a cetățenilor.

Fig. 2.1. Structura Finanțării Ocrotirii Sănătății

Sursa: Surse proprii

Astfel, prin adoptarea Legii nr. 286-XVI din 20.12.2007 s-au modificat și completat Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenta medicala nr.1585-XIII din 27 februarie 1998, Lega cu privire la marimea, modul si termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicala nr.1593-XV din 26 decembrie 2002.

Pentru o analiză a sistemului național de asigurări medicale obligatorii ar putea fi examinați, în dinamică, principalii indicatori financiari și economici din domeniul respectiv.

Tabel 2.1. Analiza dinamicii indicatorilor generali a sistemului național de asigurări medicale obligatorii în Republica Moldova pentru perioada anilor 2007-2012

Sursa: Elabotată de autor pe baza Raportului CNAM privind executarea (utilizarea) fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2012 (www.cnam.md)

Analizând ponderea indicatorilor prezentați în tabelul 2.1., putem distinge unele tendințe care pot fi urmărite în ultimii 6 ani. Astfel, numărul de persoane asigurate, care au avut tendința de creștere anuală în medie cu 3-5%, începând cu anul 2008 s-a redus cu 2,5%, iar în anul 2009 a scăzut la 4,7%, ceea ce indică posibilitatea unei situații de criză în viitor privind veniturile CNAM. Totuși în următorii ani observăm o creștere a numărului de persoane asigurare, în 2010 cu 12,7% creștere față de anul precedent, ca în 2012 să ajungă la 2 801 275 persoane asigurate. Această creștere a numărului de persoane asigurate în perioada 2010-2012 este motivată de creșterea numărului de angajați și a fondului de salarii a angajatorilor ca urmare a stabilizării economice.

În ceea ce privește veniturile, după cum observăm și din tabel, acestea continuă să crească anual cu aproximativ 30%, dar criza financiară din 2009 și o scădere a numărului de persoane asigurate în același an au redus rata de creștere a veniturilor la 7%. Creșterea continuă a veniturilor fondurilor de asigurări medicale obligatorii se explică prin creșterea anuală uniformă a primelor de asigurare ca procent și ca sumă fixă. Mai mult, rata de creștere a primelor de asigurare exprimate în procente, ajungând aproximativ la 20% pe an, este de 2 ori mai mică decât rata de creștere a acestui indicator în expresie bănească fixă, care reprezintă aproape 40% pe an, ceea ce ar trebui să fie adus în concordanță cu situația economică actuală în republică .

Pentru analiza și studierea poverii financiare a asigurărilor medicale obligatorii, voi prezenta un studiu comparativ a creșterii salariului mediu în Republica Moldova și a primelor de asigurare, achitate în procente și în formă fixă.

Tabelul 2.2. Analiza comparativă a ritmului de creștere a salariului mediu în economia Republicii Moldova și a ritmului de creștere a primelor de asigurare în fondurile de asigurări medicale obligatorii în procente, și în sumă fixă pentru perioada 2009-2013

Sursa: www. cnam.md., www.statistica.md. Elaborat de autor.

Conform datelor prezentate în Tabelul 2.2, salariul mediu pe economia națională a avut o tendință stabilă de creștere de 2-5% anual. În ceea ce privește volumul primei de asigurare medicală obligatorie, observăm că tendința de dezvoltare exprimată în procente prezintă o creștere „zero”. Acest fapt este evaluat ca pozitiv, deoarece povara financiară a plăților de asigurare rămîne constantă in comparație cu evoluția pozitivă a salariilor.

Examinând tendințele de dezvoltare a mărimii primelor de asigurare medicală obligatorie în expresie monetară fixă, putem observa că ritmul de creștere a acestora deviază semnificativ în perioada 2009-2010, față de 2010-2013. Aceasta se datorează faptului ca în anul 2010 volumul primei de asigurare în sumă fixă scade, atestînd totuși o creștere în anul 2011 cu 11,86%. Pentru următorii ani tendința se păstrează, ajungînd la o creștere de 11,26% în 2013 față de 2012. Această situație poate fi considerată atât ca pozitivă, cât și negativă. Pe de o parte, anual crește valoarea deducerilor din fondurile bugetului de stat de asigurare medicală obligatorie, iar, pe de altă parte, rămân afectați acele categorii de cetățeni care nu se numără printre salariați sau printre păturile social-vulnerabile, care au dreptul la poliță gratuită de asigurare medicală obligatorie.

Reducerea veniturilor populației în Republica Moldova în ultimii ani ar trebui să servească drept obstacol în identificarea și planificarea valorii acestui indicator.

Un alt factor cu efect negativ poate fi considerat diminuarea cheltuielilor fondurilor de asigurare medicală obligatorie în PIB, în valoare de 5,1% în anul 2009, și 4,4% în anul 2011. Această situație este evaluată negativ.

În anul 2013 (ca și în ultimii trei ani) se menține același nivel al primei de asigurare obligatorie în sumă procentuală în mărime de 7%, vedeți Figura 2.2. Suma procentuală este repartizată în mod egal, astfel se înregistrează câte 3,5% atât pentru angajator cât și pentru angajat. Pe lista categoriilor ce achită prima în formă procentuală sunt incluși angajatorii, angajații, unitățile economice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare. De asemenea, pe listă figurează atât persoanele fizice, notarii privați și avocații ce plătesc persoanelor fizice ori în folosul lor alte recompense, cât și persoanele fizice ce primesc alte recompense.

Formula de calcul a primei de asigurare în formă de sumă fixă pentru anul viitor a rămas aceeași și este calculată prin aplicarea primei de asigurare în formă de contribuție procentuală la salariul mediu anual prognozat pentru anul respectiv în baza indicatorilor macroeconomici. Astfel, mărimea primei de asigurare în formă de sumă fixă va fi proporțională creșterii salariului mediu anual prognozat pe țară.

Fig. 2.2. Dinamica mărimii primei de asigurare în sumă fixă, anii 2004-2013

Sursa: Calculele autorului în baza Notei explicative la proiectul bugetului pentru 2013.

Aplicarea noii metodologii de calcul a nivelului primei de asigurare în sumă fixă, afectează direct partea de venituri a bugetului FAOAM, aceasta crește mai lent decât este necesar pentru onorarea obligațiunilor. Creșterea mai lentă a sumei primei este înregistrată începând cu anul bugetar 2011, și are aceeași tendință în ultimii trei ani.

Majorările expuse în prognoza bugetului pentru 2013 sunt nesemnificative și indică mai mult tendința de a menține sistemul. Acestea sunt după cum urmează:

Majorările de salarii, impact al politicii aprobate în anul 2012 – 11,1 milioane lei;

Indexarea cheltuielilor pentru mărfuri și servicii – 7,2 milioane lei;

Majorarea pentru programele naționale de ocrotire a sănătății – 16,0 milioane lei sau cu 15,3% mai mult față de bugetul aprobat pentru anul 2012. În total pentru aceste măsuri se planifică 120,5 milioane lei;

Cheltuieli pentru întreținerea Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice – 19,1 milioane lei;

Reconstrucția Spitalului Clinic Republican (surse externe) – 51,8 milioane lei.

Cu părere de rău, din această listă lipsesc cheltuielile pentru reparația edificiilor instituțiilor medicale. Putem presupune că acestea parțial vor fi acoperite de către mijloacele bugetelor locale, dar aceasta este doar o presupunere, deoarece autoritățile locale nu doresc să finanțeze asemenea cheltuieli, astfel, toată povara rămâne pe bugetul FAOAM.

În ultimii ani, tot mai des atenționează pe necesitatea de a trece de la dezvoltarea extensivă a sistemului public de asigurări medicale la cea intensivă, și anume, de la sarcinile de acoperire completă cu servicii medicale a populației în cadrul asigurărilor medicale obligatorii la creșterea numărului și la îmbunătățirea calității precum și a disponibilității serviciilor respective pentru deținătorii polițelor de asigurări medicale obligatorii.

Totuși, în ciuda aspectelor pozitive, menționate mai sus, în actualul sistem public de asigurări medicale, ca și în oricare altă practică mondială existentă în prezent, atestăm unele dezavantaje, care permit într-o anumită măsură, identificarea modalităților de îmbunătățire a sistemului dat.

Printre aceste neajunsuri remarcăm următoarele:

Costul ridicat al poliței de asigurare medicală obligatorie pentru majoritatea populației.

Această problemă se propune a fi soluționată prin alocarea subvențiilor directe categoriilor de cetățeni menționate. Alocațiile, plătite din bugetul de stat, vor atrage în sistemul de asigurări medicale obligatorii aproximativ întreaga populație a Republicii Moldova. În același timp, posibilitatea de a schimba mărimea subvențiilor ar permite statului de a mări sau a micșora nivelul de susținere a anumitor categorii de cetățeni, în funcție de starea economică a țării.

Povară fiscală ridicată a primelor de asigurare medicală obligatorie pentru angajatori și lucrători (7% din fondul total de salarizare). Indicatorul respectiv în țările europene constituie în medie de aproximativ 12-13%, adică aproape de 2 ori mai mare decât în Moldova. În același timp, însă salariul minim din Republica Moldova este de 1100 lei în 2011, iar în țările Uniunii Europene această cifră este de 1183 de euro (în Franța) – 1152 euro (în Olanda), ceea ce este de 10 de ori mai mult față de nivelul național.

Concentrarea tuturor fluxurilor financiare din sistemul serviciilor medicale în gestiunea unei singure companii, care este Compania Națională de Asigurări Medicale și, ca urmare, lipsa concurenței în alegerea finanțării instituțiilor medicale, aprobarea în condiții de monopol a tarifelor pentru asigurarea medicală obligatorie și a condițiilor contractuale cu instituțiile medicale.

Lipsa transparenței în redistribuirea și utilizarea Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală.

Realizând o analiză mai detaliată, din punct de vedere a structurii și dinamicii, a veniturilor și cheltuielilor CNAM pentru ultimii ani, putem observa o creștere semnificativă a ambelor, dat fiind faptul că această organizație este una non-profit și toate fondurile financiare acumulate sub forma de încasări a plăților de asigurare trebuie să fie investite în domeniul în creșterea numărului de servicii și calitatea lor. Pentru o mai bună ilustrare prezentăm datele cu privire la schimbările de structură, precum și cele ce arată dinamica și rata de creștere a veniturilor și cheltuielilor Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală.

Tabelul 2.3. Analiza structurii veniturilor Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală din Republica Moldova pentru perioada 2010-2012

Sursa: Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2012; 2011; 2010, www. cnam.md. Elaborat de autor.

Conform datelor prezentate în Tabelul 2.3., cea mai mare pondere în structura veniturilor fondurilor de asigurare medicală obligatorie o dețin transferurile de la bugetul de stat, rata cărora a constituit în ultimul an, 2012 – 52,77%. Următorul element de proporții îl constituie cotele procentuale de asigurare medicală obligatorie, achitate de angajatori și angajați, ponderea cărora în structura veniturilor fondurilor de asigurare medicală obligatorie a atins în anul 2012 –44,52%.

Cota celorlalte surse de acumulare a fondurilor menționate sunt nesemnificative.

Grafic informația de rigoare o prezentăm în figura 2.3. (vezi figura 2.3).

Figura 2.3. Structura și dinamica veniturilor FAOAM, perioada 2010-2012

Sursa: elaborate de autor

Analizând datele din Tabelul 2.3. și figura 2.3., se poate observa, în perioada anilor 2010-2012, o creștere a sumei veniturilor totale cu 15%, ceea ce este un pas pozitiv în dezvoltarea sistemului de asigurări medicale obligatorii. Această tendință s-a datorat creșterii veniturilor în perioada analizată în sume fixe, astfel în 2012 față de 2011 avem o creștere de circa 39,93%.

Un interes viu trezește rata de creștere a indicatorului „Alte venituri”, care au crescut în anul 2012 comparativ cu anul 2011 cu 100,69%, înregistrând în anul 2009 cea mai mare rată decreștere de până la 22,5 ori, urmată de o scădere bruscă în anul 2010 de până la 82.26%. Motivele din spatele acestor schimbări impunătoare nu pot fi stabilite din cauza lipsei de informații despre modul în care s-au format „alte venituri” din Fondurile de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală. Aceasta ne vorbește despre un nivel redus de transparență în gestionarea mijloacelor bănești în structura respectivă și reclamă elaborarea unui regulament nou privind formarea FAOAM cu descrierea detaliată a tuturor articolelor de venit.

Examinarea altui aspect a evoluției cheltuielilor FAOAM și anume, dinamica dezvoltării acestui proces este reprezentată și poate fi urmărită în Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală în Republica Moldova pentru perioada anilor 2010-2012

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor www.cnam.md.

Estimările prezentate în Tabelul 2.4, ne demonstrează că structura cheltuielilor FAOAM s-a respectat, în conformitate cu legislația în vigoare, doar până în anul 2009. În anul 2010, Fondul de rezervă în sumă de 67513,4 mii lei, a fost planificat și aprobat de Parlament ceea ce a alcătuit ponderea în total cheltuieli, de 2% care este necesar. O situație similară se observă și la formarea Fondului măsurilor de profilaxie, dar într-o măsură mai mică (1,00%).

Legea cu privire la volumul, metodele și condițiile de plată a asigurărilor medicale obligatorii definește clar structura formării și distribuției FAOAM, în conformitate cu care, Fondul de bază este de 94%, Fondul de rezervă – 2%, Fondul măsurilor de profilaxie – 2%, iar cheltuielile administrative – până la 2%.

În tabelul 2.4. putem observa o creștere ușoară a cotei tuturor celorlalte cheltuieli, cu excepția Fondului de rezervă, care a ajuns în 2012 la cota de 0,05. Asta după ce, în anul 2010, ponderea Fondului de rezervă în structura cheltuielilor de asigurare medicală obligatorie a revenit la valoarea de 2%, prevăzută de legislație, iar ponderea Fondului măsurilor de profilaxie a scăzut dublu, ceea ce contravine proporției adoptate de lege.

Descrierea stării generale a fondului de asigurări medicale obligatorii pentru perioada dată de timp presupune o analiză a coraportului dintre ponderea veniturilor și cheltuielilor FAOAM în perioada 2010-2012, a se vedea prezentarea grafică în figura 2.4.

Figura 2.4.. Dinamica veniturilor și cheltuielilor FAOAM, perioada 2010-2012

Sursa: elaborate de autor

În cadrul veniturilor AOAM, în anul 2012 creșterea cea mai mare față de anul 2011 o au primele de AOAM în sumă fixă de 24,13%. Acest lucru poate fi calificat ca o realizare importantă în procesul acumulărilor veniturilor in fondurile AOAM, dat fiind faptul că în anii 2010-2011 ritmul mediu anual de creștere a acumulărilor acestor prime era de 10-20%.

Această creștere a fost determinată de sporirea semnificativă cu 57,1% a numărului persoanelor fizice care s-au asigurat în mod individual, prin achitarea primei de AOAM în sumă fixă. Alte categorii de venituri care au înregistrat o abatere semnificativă față de anul 2010 sunt amenzile aplicate de Inspectoratul Fiscal de Stat (150,0%) și sancțiunile administrative sub formă de amendă aplicate de CNAM (109,0%). Cauza majorării acestor sume este modificarea operată la Codul Contravențional.

În urma analizei programelor bugetare a Fondurilor de asigurare Medicală putem spune că ponderea asistenței medicale spitalicești se menține la același nivel înalt ca și anii precedenți, deși este cunoscut că obiectivul reformei în medicină este de a crește rolul asistenței medicale primare.

Obiectivele incluse pentru următorii trei ani de planificare sunt în concordanță cu documentele strategice aprobate în sector. Anume pentru dezvoltarea resurselor sistemului de sănătate precum baza tehnico-materială a instituțiilor medico-sanitare, reglementarea pieței produselor farmaceutice, fortificarea sistemului de control al calității medicamentelor, crearea laboratoarelor moderne de analiză s-au planificat mai multe mijloace în anul 2013 comparativ cu 2014 și 2015.

Cheltuielile destinate ocrotirii sănătății, incluse în proiectul bugetului de stat pentru 2013, depășesc cu 8,3% sau 225,6 milioane lei cele planificate pentru 2012. Comparativ cu alte sectoare sociale, ponderea cheltuielilor pentru ocrotirea sănătății în PIB a beneficiat de o mică creștere față de bugetul aprobat pentru 2012 (plus 0,2 puncte procentuale). Prin acest pas se identifică o stopare a căderii ponderii în PIB, care ne readuce la nivelul anului 2011 – 5,1% din PIB (bugetul executat pentru 2011 a constituit 5,2% din PIB). Această tendință este caracteristică în total cheltuielilor bugetare ca pondere în PIB, care s-a micșorat de la 45,3% în 2009 spre 38,1% în bugetul aprobat pentru 2012 și 38,4% planificate pentru 2013. Pentru comparație cheltuielile pentru educație în continuu scad ca rezultat a reformei sistemului de învățământ de la 9,4% în 2009 până la 7,2% în proiectul pentru 2013.

În ultimii doi ani bugetul de stat este orientat social însă cu o creștere mai rapidă a cheltuielilor în sectorul economic. Acesta se datorează investițiilor enorme în reabilitarea drumurilor. Ca pondere totală în PIB cheltuielile sociale se micșorează, deși în sumă absolută acestea cresc. Comparativ cu bugetul aprobat pentru 2012, ponderea cheltuielilor pentru sănătate este într-o mică creștere, iar dinamica atestată până în anul prezent a fost oprită. Această se explică prin investițiile capitale enorme ce sunt realizate în prezent în sector și anume ce țin de renovarea spitalului republican și procurarea echipamentului costisitor pentru sistemul medical. Acestea sunt finanțate în mare parte de investitorii străini.

Comparativ cu anul curent, de la componenta de baza a bugetului se vor cheltui adițional doar 27,2 milioane lei (o creștere de doar 1,1% ce este mult mai mic sub nivelul inflației prognozate pentru 2013 de 5%) comparativ cu 174,9 milioane lei din surse externe sau de circa de 3 ori mai mult. Atragerea mijloacelor externe pentru atingerea obiectivelor strategice este un succes pentru sector. Este important ca reforma să nu înceteze odată cu finisarea finanțării din mijloace externe.

Fig. 2.5. Cheltuielile bugetului de stat pentru sănătate, 2013.

Sursa: Nota explicativă la proiectul bugetului pentru 2013

Din Figura 2.5. observăm că ponderea cea mai mare a cheltuielilor o dețin transferurile către FAOAM (fondurile de asigurare obligatorie de asistență medicală) în sumă de 2143,1 milioane lei. Conform cerințelor legale, aceste mijloace sunt destinate pentru acordarea serviciilor medicale pentru persoanele asigurate de stat (copii, studenți, pensionari etc.). Modificarea aplicată recent cadrului normativ legal privind stabilirea unui cuantum procentual fix din cheltuielile totale a bugetului de stat pentru suma transferurilor către FAOAM, a afectat negativ partea de venituri a bugetului fondurilor. Din aceste considerente a și apărut deficitul bugetului pentru prima dată în bugetul aprobat pentru 2012. În perioada creșterii bugetului de stat, această prevedere este mult mai favorabilă. Însă tendința ultimilor trei ani afectează negativ veniturile FAOAM, ce depinde în proporție de mai mult de 52,5 la sută de transferurile de la bugetul de stat. Este greu de spus dacă această modificare este corectă sau nu.

Pentru programele naționale sunt planificate 163,5 milioane lei (5,5% din total cheltuieli ale bugetului de stat), cu 26 milioane mai mult decât în anul 2012. Cota parte a mijloacelor străine din această sumă este de 44,1%. Treptat, aceasta din urmă se micșorează, comparativ cu anii precedenți. Argumentele donatorilor privind micșorarea finanțării sunt aferente crizei financiare mondiale.

Implementarea asigurării medicale obligatorii în Republica Moldova a avut în general un impact pozitiv asupra întregului domeniu de ocrotire a sănătății, atât la nivel național, cât și la cel local. Putem menționa următoarele aspecte pozitive:

1. apariția unei noi surse stabile de finanțare a instituțiilor medicale de toate nivelurile pe seama contribuțiilor lunare obligatorii ale angajatorilor și ale salariaților în fondurile de asigurare medicală obligatorie;

2. reducerea alocărilor de la bugetul de stat pentru ocrotirea sănătății populației (în conformitate cu legislația din bugetele de stat și locale, se finanțează asistența medicală prestată anumitor categorii de cetățeni care au nevoie de o grijă deosebită din partea statului), prin urmare, redistribuirea semnificativă a mijloacelor financiare pentru alte cheltuieli publice;

3. crearea unei structurii organizaționale de stat la nivel național (CNAM) pentru gestionarea procesului de finanțare a ocrotirii sănătății prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii;

4. sistemul național de asigurări medicale se bazează pe principiile ideologiei solidare, esența căreia rezidă în faptul că aportul cetățeanului în bunăstarea socială nu ar trebui să determine accesul acestora la asistență medicală și, în același mod, la alte servicii și produse considerate de importanță socială. Altfel spus, să fie respectat principiul „cel bogat plătește pentru cel sărac, cel sănătos pentru cel bolnav”, ceea ce pentru unele pături mai vulnerabile reprezintă unica posibilitate de a primi asistență medicală de calitate și la prețuri accesibile;

5. îmbunătățirea accesului la îngrijire medicală gratuită pentru cea mai mare parte a populației, inclusă în sistemul de asigurări medicale gratuite;

6. resuscitarea și modernizarea bazei tehnico-materiale a instituțiilor medicale și, ca o consecință, creșterea posibilităților de acordare a serviciilor medicale moderne și costisitoare în cadrul Programului Unic de de asigurare obligatorie de asistență medicală;

7. consolidarea mijloacelor financiare semnificative, îndreptate spre dezvoltarea sistemului național de ocrotire a sănătății și de asigurări medicale etc.

Studierea tendințelor mondiale și a practicii europene în stabilirea și funcționarea unor astfel de sisteme naționale de ocrotire a sănătății poate fi un factor determinant în elaborarea direcțiilor strategice de dezvoltare în continuare a acestui domeniu.

După cum ne-a demonstrat experiența țărilor europene, modelele de ocrotire a sănătății constituite pe parcursul multor ani se învechesc și necesită o reconstrucție parțială sau chiar completă. Apare o sarcină principial nouă – a face sistemul ocrotirii sănătății mai ieftin, dar, în același timp, mai accesibil în cazul în care se îmbunătățește calitatea asistenței medicale. La prima vedere această sarcină pare a fi una contradictorie, dar s-a dovedit că aproape în orice sistem de ocrotire a sănătății (de stat, național, de asigurări, privat, mixt) există o mulțime de resurse interne și posibilități de a soluționa această problemă, dar până acum nici o țară încă nu a reușit să creieze model perfect de ocrotire a sănătății.

2.2. Organizarea și dezvoltarea sistemului de asigurări medicale facultative în Republica Moldova

În pofida realizarilor considerabile înregistrate pe parcursul ultimilor cîțiva ani, procesul de reformare din sistemul de sănătate în Republica Moldova n-a fost finalizat. Progresele atinse pînă în prezent au vizat în special consolidarea infrastructurii și o extindere limitată a reformelor asupra unor așa probleme-cheie, cum ar fi calitatea serviciilor de sănătate, accesibilitatea la ele a populației, în special în zonele rurale, cît și eficiența functțonală a instituțiilor medico-sanitare publice. Reforma în domeniul finanțării sistemului de sănătate și fortificarea asistenței medicale primare au constituit pilonii de bază în procesul de consolidare a sistemului sănătații din Republica Moldova la etapa de tranziție.

Implementarea asigurărilor obligatorii de sănătate cu mult au diminuat dezvoltarea prosperă a asigurărilor medicale facultative, însă au influentat pozitiv creșterea protecției financiare a populației și accesul acesteia la serviciile de sănatate. Totodată, reformele în domeniul asistenței medicale primare, declarată ca prioritară se desfașoară încet. Totuși, la servicii de sănătate accesul familiilor sărace și cele din mediul rural continuă să fie sub nivelul scontat, ceea ce indică necesitatea extinderii rapide a cuprinderii cu asigurari de asistență medicală în aceste regiuni și fortificarea rețelei de servicii de asistență medicală primară.

O problema ce necesită o atenție sporită la această etapă este receptivitatea prestătorilor și calitatea serviciilor de sănătate acordate de aceștia. Dificultățile care submineaza realizarile reformei la această etapă țin de resursele sectorului sănătății ce se caracterizează printr-o condiție deplorabilă a infrastructurii instituțiilor medicale, cu echipament și tehnologii medicale depășite care limitează calitatea serviciilor de sănătate și care provoacă tot mai mult insatisfacția pacienților.

Prima companie care a început să presteze servicii de asigurare medicală facultativă a fost „QBE ASITO” S.A. Compania dată își desfășoară acest gen de asigurare din anul 1995. Inițial, „QBE ASITO” S.A. încheia contracte de asigurare medicală colectivă, care prevedeau acordarea asistenței medicale în condiții de ambulatoriu, în condiții de staționar și acordarea unei asistențe medicale complexe de ambulatoriu și staționar. Contractele de asigurare individual și familial prevedeau acordarea unei asistențe medicale complexe în condiții de ambulatoriu și de staționar.

Cu părere de rău, dezvoltarea asigurărilor medicale facultative a fost brusc întreruptă în 2004, când a intrat în vigoare și a început să opereze pe întreg teritoriul republicii asigurarea medicală obligatorie.

Acest eveniment poate fi privit din punct de vedere atît pozitiv, cât și negativ.

În primul rând, angajatorii care sunt obligați să plătească contribuțiile obligatorii de AMO, au încetat să mai încheie contracte colective de asigurare a angajaților săi cu societățile private de asigurări. Din acest motiv, a scăzut dramatic numărul polițelor de asigurare medicală emise de către companiile de asigurări, ce poate fi evaluată ca o latură negativă.

În al doilea rând, obligativitatea contribuțiilor lunare a dus la răspândirea unor astfel de fenomene negative, cum ar fi angajarea neoficială la locul de muncă, achitarea salariilor „în plic”; și altele, care, de asemenea, sunt evaluate negativ.

Dar sunt și momente pozitive în ceea ce privește implementarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe teritoriul republicii. Mai întâi de toate, a câștigat populația, obținând astfel acces la serviciile medicale fără ca să mai contracteze o poliță de asigurare individuală la una dintre companiile de asigurări. În al doilea rând, prestarea acestor servicii medicale s-a garantat de către stat și a devenit mai accesibilă.

Spre deosebire de asigurarea obligatorie de asistență medicală, care acționează în baza unei legi separate, care reglementează principalele momente ale acestui tip de asigurare, asigurarea medicală facultativă până în prezent, nu este reglementată de acte normative special elaborate care ar determina punerea în aplicare în Republica Moldova a asigurării medicale facultative.

Actualmente, singurul act normativ primar este Legea nr. 407-XVI cu privire la asigurări din 21/12/2006, care constituie baza pentru orice tip de asigurare, cu excepția asigurării medicale obligatorii. Ea reflectă baza normativă a asigurărilor, categoriile, precum și clasele din activitatea de asigurare, procedura de încheiere a unui contract de asigurare, reglementarea activităților de asigurare și reasigurare, precum și activitatea intermediarilor și responsabilităților participanților în procesul de asigurare.

Perticipanți ai pieței de asigurare sunt reprezentanți de persoane fizice și juridice, precum și de organismele fără personalitate juridică, care desfășoară activități, închee tranzacții sau efectuează operațiuni pe piața de asigurări, exercitînd drepturi și obligații rezultate din lege, contract sau alte temeiuri de apariție a drepturilor și obligațiilor civile. Astfel, se poate spune că participanții pe piața asigurărilor includ atît participanți profesioniști, stabiliți prin lege, cît și neprofesioniști.

În Republica Moldova evoluția numărului de participanți a fost determinată de maturizarea și consolidarea pieței prin modificarea cadrului legislativ, în special, cel aferent capitalizării companiilor de asigurare.

Tabelul 2.5. Analiza în dinamică a ponderii primelor de asigurare subscrise pe asigurările medicale facultative din Republica Moldova pentru perioada 2008-2012

Sursa: elaborat de autor în baza Încasărilor de prime de asigurare și plăți a despăgubirilor și sumelor asigurate pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, accesibile la http://www.cnpf.md/md/segas/

Conform datelor din tabelul 2.5. se observă că pentru anul 2012 ponderea primelor de asigurare calculate pentru asigurările medicale constitue 4,02%, dintre care asigurărilor medicale facultative cu valabilitate pe teritoriul Republicii Moldova le revin doar 1,57 %, iar 2,45 % le revine asigurărilor medicale valabile peste hotarele Republicii Moldova. Față de anul 2011 acest indicator s-a micșorat cu 1 % pentru asigurările medicale (4,02 % – 5,02 %), însă față de anul 2008 acest indicator a crescut cu 0,51 puncte procentuale, dintre care ponderea sigurărilor medicale facultative valabile pe teritoriul țării a crescut tot în aceeași proporție (1,57 % – 1,05 %). În anul 2011 s-a înregistrat cel mai înalt nivel de contractare a sigurărilor medicale facultative, constituind 2,10 % din totalul primelor încasate. un mare aport în dezvoltarea și creșterea primelor încasate în asigurările medicale le constitue asigurările medicale cu valabilitate peste hotarele Republicii Moldova, constituin în anul 2012, 2,46 % din totalul primelor, iar în anul 2010 valoarea acestora atingînd cel mai înalt nivel de 3,08%. Din calculele efectuate mai sus, se poate constata că încasările primelor de asigurare în asigurările medicale facultative au o tendință de creștere, însă această tendință este foarte lentă, și demonstrează faptul că acest sector este încă slab dezvoltat.

Analizînd ponderea primelor încasate în domeniul dat, este foarte important de analizat ponderea despăgubirilor efectuate în cadrul asigurărilor medicale, pentru ca ulterior compararea acestor doi indicatori să ne arate situația pe piață, și anume a profitabilității acestor contractări.

Pentru a analiza tendința despăgubirilor de asigurare achitate pe teritoriul Republicii Moldova în domeniul asigurărilor medicale, mai jos este prezentată analiza acestui indicator pe perioada anilor 2008-2012.

Tabelul 2.6. Analiza în dinamică a ponderii despăgubirilor de asigurare achitate pentru asigurările medicale facultative din Republica Moldova pentru perioada 2008-2012

Sursa: elaborat de autor în baza Încasărilor de prime de asigurare și plăți a despăgubirilor și sumelor asigurate pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, accesibile la http://www.cnpf.md/md/segas/

Conform datelor din tabelul 2.6. se poate constata că mărimea despăgubirilor în anul constituit 4,51 %, diminuîndu-se față de anul 2011 cu 1,98 puncte procentuale (4,51% – 6,49%). Față de anul 2008, acest indicator a crescut cu 1,52 puncte procentuale sau cu 11,36 milioane lei. Conform datelor efectuate, se poate constata că cea mai mare pondere a despăgubirilor se efectuează în cadrul asigurărilor medicale facultative valabile pe teritoriul Republicii Moldova, astfel fiind evidentă tendința de creștere față de anul 2008 cu 1,01 puncte procenuale (2,88%-1,87%). Analizînd, dinamica achitării despăgubirilor, se poate observa că pe parcursul anilor 2008-2012 aceasta a fost una nestabilă, avînd o tendință atît de creștere cît și de decreștere, iar aceasta este privit negativ, deoarece această instabilitate este cauzată de criza economică, și are efecte negative asupra întregului sector al asigurărilor. Corelarea încasărilor primelor de asigurare și a despăgubirilor din acest domeniu este necesară pentru a evidenția profitabilitatea acestui sector, căci doar prin înregistrarea profitului se poate vorbi despre evoluționarea și dezvoltarea acestui domeniu al asigurărilor. Deasemenea foarte important este faptul că, mărimea profitabilității inui domeniu dat, depinde foarte mult de climatul legislativ și economic din țară. Nu se poate lăsa fără atenție legătura strînsă între dezvoltarea sectorului de ocrotire a sănătății, profit și implementarea tehnologiilor noi.

Cum a fost evidențiat mai sus, în Republica Moldova dezvoltarea ocrotirii sănătății este foarte slabă, iar implementarea tehnologiilor noi nu se realizează fără împrumut sau donare. Din aceste motive și profitul în domeniul asigurărilor medicale facultative este foarte mic, iar însăși sectorul este slab dezvoltat.

Astfel mai jos se poate observa dinamica primelor de asiguare și a despăgubirilor achitate pe asigurări medicale facultative în raport la totalul de prime de asigurare medicală și despăgubiri achitate pe toate tipuri de asigurări din Republica Moldova pentru anii 2008-2012.

milioane

Figura 2.6. Dinamica primelor de asiguare și a despăgubirilor achitate pe asigurări medicale facultative în raport la totalul tipuri de asigurări din Republica Moldova pentru anii 2008-2012

Sursa : elaborat de autor în baza Încasărilor de prime de asigurare și plăți a despăgubirilor și sumelor asigurate pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 , accesibile la http://www.cnpf.md/md/segas/

Analizînd 2.6, se observă că asigurările medicale facultative au o pondere mică în totalul asigurărilor, iar în perioada anilor 2008-2012 s-a înregistrat o tendință nesemnificativă de creștere, cu valori cele mai mari înregistrate în anul 2011. Un fapt foarte important, este prevalarea încasărilor primelor de asigurare. În așa mod, din calculele efectuate în tabelele 2.5. și 2.6., se observă că încasarea primelor de asigurare medicală facultativă este mai mare decît despăgubirile efectuate în acest domeni, astfel companiile de asigurare la acest capitol înregistrează profit, ceea ce este un avantaj pentru întreg sector de asigurare.

La momentul actual în Republica Moldova activează 24 companii de asigurare, însă nu toate au atins dezvoltare maximă în sectorul asigurărilor medicale facultative. Cota de participare a companiilor de asigurare pe piața asigurărilor medicale facultative din Republica Moldova în dinamică pentru perioada 2008-2012 se poate urmări dinamica dezvoltării asigurărilor medicale facultative ale companiilor de asigurare din Republica Moldova.

Astfel, se poate spune că în decursul a cinci ani companiile de asigurare au avut atît urcușuri cît și coborîșuri în procesul acaparării pieței asigurărilor medicale facultative. Analizînd dinamica primelor subscrise de către companiile de asigurare față de anul 2008, în anul 2012 succese considerabile au fost obținute de către companiile “VICTORIA Asigurări” S.A. cu +30,50 % și “ASITO” S.A. cu +4,87 % ; și mai puțin de companiile “KLASSIKA Asigurări” S.A. cu +1,24 % și ”ACORD-GROUP” S.R.L. cu +3,56 %. Această creștere denotă faptul că companiile au evoluat în acest domeniu, însă celelalte 9 companii analizate care figurează pe piața de asigurări a Republicii Moldova nu au înregistrat o creștere, dar din contra scăderea rezultatelor. Analiza față de anul 2008 conferă o imagine pe o perioadă mai lungă, însă este foarte important de menționat că pentru a cunoaște situația reală este important de analizat dinamica primelor subscrise față de anul 2011.

Această analiză permite urmărirea evoluării primelor brute subscrise pe termen scurt și de a face diferențe față de schimbările care au avut loc pe termen lung și s-au realizat în dependență de diferiți factori.

Astfel, în anul 2012 se poate urmări o dinamică inversă celei din anul 2008. Pentru anul 2012, mai multe companii au obținut succese în domeniul dat, însă succesele remarcabile sunt înregistrate de companiile de asigurare”MOLDASIG” S.A.cu o creștere a primelor brute subscrise de +7,47 % și a companiei ”ASITO” S.A. în valoare de 6,94 %. Succese mai mici au fost obținute de companiile”ACORD-GROUP S.R.L.”,”GRAWE CARAT” S.A.,”MOLDCARGO” S.R.L., ”GALAS”S.A.,”DONARIS GROUP” S.A., ”ASTERA GRUP” S.A. în mărime respectiv +1,60%, +2,69%, 0,10%, +0,24%, +0,71%, +0,05%. Creșterea considerabilă a companiilor de asigurare care se ocupă cu asigurările medicale facultative a crescut de două ori, iar aceasta este apreciat pozitiv atît pentru fiecare companie în parte cît și în general pentru sectorul dat. Foarte important este de menționat faptul că pe fundalul creșterii numărului companiilor prospere, se evidențiază compania ”VICTORIA Asigurări” S.A. care în anul înregistrat pierderi considerabile în acest sector, iar mărimea primelor brute subscrise a scăzut cu -17,31%. Cea mai maximă prosperitate în domeniul asigurărilor medicale facultative această companie a obținut în anul 2011, deținînd o cotă de 50,30% din toată piața asigurărilor medicale facultative din Republica Moldova, însă pierderea poziției sale cu 17 puncte procentuale se apreciază negativ pentru compania dată.

Astfel, analizînd evoluția primelor brute subscrise în cadrul companiilor de asigurare din Republica Moldova în domeniul asigurărilor medicale facultative se poate spune că acest sector este în dezvoltare permanentă, iar odată cu apariția noilor jucători pe piață are loc creșterea spiritului competitivității care acționează pozitiv asupra întregului sector.

Asigurarea medicală facultativă este un tip de asigurare de risc, ce prevede acoperirea tuturor cheltuielilor suportate în legătura cu survenirea imprevizibilă a unei maladii sau unor complicații apărute a bolilor cronice, dar în dependență de condițiile și opțiunile alese în Programul de asigurare de sănătate. Prin Program de asigurare medicală facultativă se înțelege actul în care sunt enumerate toate tipurile de servicii prestate de fiecare companie în parte ce prevede opțiuni obligatorii și suplimentare care trebuie communicate și colaborate reciproc înaintea semnării contractului.

Conform metodelor aplicate de către companiile de asigurare din Republica Moldova cele mai practicabile contracte de asigurare medicală facultative sunt cele colective. Aceste contracte sunt încheeate cu persona juridice care în contractul de asigurare colectivă este asiguratul. Conform diferitor programe de asigurare, și în dependență de specificul și scopurile propuse de către companii de asigurare, de acest tip de asigurare pot facilita nu numai angajații întreprinderilor dar și membrii familiei. Acest benificiu este acordat cu scopul majorării numărului de persoane încadrate în contractul de asigurare medicală facultativă, și diminuării prețului pentru polița de asigurare. Astfel se observă o tendință invers proporțională dintre numărul de persoane și preț.

Principalele avantaje pentru procurarea poliței de asigurare medicală facultativă care sunt oferite și condiționate în toate companiile de asiguare din Republica Moldova sunt următoarele:

Posesorii polițelor de asigurare medicală facultativă sunt deserviți în condiții de confort maxim;

Spitalizarea asiguraților are loc în saloane de tip 2-3 paturi în condiții de lux pe un termen optim pentru acordare aasistenței medicale de urgență;

Posesorii poliței de asigurare medicală facultativăpot beneficia de servicii medicale fără rînd;

În cazul în care asiguratul nu este disponibil de a ajunge la instituția medicală personal, acesta poate benefiacia de servicii medicale la domiciliu;

Deservirea asiguratului este realizată de către șefii de secție sau medici de calificare înaltă.

Dacă să aduce date mai recente, putem spune că, în primele nouă luni din 2013, piața asigurărilor facultative de sănătate din Republica Moldova a crescut cu 19%, pană la 16,07 milioane lei, față de 13,5 milioane lei in aceeași perioada a anului 2012, arata datele centralizate ale CNPF. Totuși, acest segment deține o pondere mica in totalul afacerilor companiilor de asigurari, respectiv 1,84%.

In perioada ianuarie-septembrie 2013, prima poziție pe clasa de asigurari de sănătate a fost ocupata de ASITO, cu subscrieri de 6,3 milioane lei și o cota de piață de 39,20%, realizand pe aceasta clasa cu circa 42% mai mult comparativ cu aceași perioada din 2012 (4,44 milioane lei). "Numărul contractelor emise, inclusiv colective, în perioada ianuarie-septembrie 2013 s-a cifrat la circa 1.000 polițe, iar valoarea primelor subscrise a fost de aproximativ 2 milioane lei.

Liberalizarea pieței de asigurări medicale ar fi un pas enorm spre reformarea sistemului asigurărilor de sănătate in direcția creșterii calității si facilitării accesului la serviciile medicale. Actualmente, acoperirea oferita de polița de asigurare facultativa de sanatate este net superioară celei publice, din simplu motiv ca este orientata spre beneficiar.

Piața de asigurări medicale din Moldova este foarte tînără și, cu părere de rău, foarte slab dezvoltată. Una din cauzele principale ale acestei situații este lipsa completă de susținere din partea statului a acestui domeniu al economiei. Încă nu a fost conștientizat faptul că asigurările medicale, indiferent de forma de proprietate a companiilor de asigurări, sporesc protecția socială a populației, sporesc calitatea și volumul serviciilor medicale prestate de către instituțiile medicale din țară, diminuează economia tenebră în medicină etc. Alt factor care influențează slaba dezvoltare a asigurărilor medicale facultative este rentabilitatea mică a acestui gen de asigurare. La noi în țară, precum și peste hotare asigurările medicale gestionează 5-10% din primele încasate. Deservirea asigurărilor medicale este foarte dificilă și necesită specialiști cu o bună pregătire în managementul medical, experți medicali, economiști și finanțatori care cunosc bine specificul sistemului financiar al ocrotirii sănătății. În afară de aceasta sănătatea populației este influențată de o multitudine de factori greu de prevăzut. Ca rezultat, riscul asigurat în asigurările medicale este mult mai mare și mai greu de dirijat decît în alte genuri de asigurare și companiile de profil sunt mai puțin dispuse pentru a dezvolta acest sector.

O problemă dificilă și la moment irezolvabilă este cea psihologică a utilizatorului „pe gratis”.

Persoana care este nevoită să achite oricare servicii, inclusiv cele medicale, din capitalul propriu va face totul pentru a diminua aceste cheltuieli sau, pe cît este posibil, pentru a le evita. Iar persoana care poate beneficia de anumite servicii gratuite, fără să suporte careva cheltuieli, va depune efort pentru a putea beneficia la maximum de această posibilitate. Și mai paradoxal este că persoana, în cazul nostru asiguratul care deține o poliță de asigurare de asistență medicală și care a achitat-o integral sau parțial din sursele proprii sau, ca în cazul asigurărilor obligatorii de asistență medicală, este obligat să defalcheze sistematic cîte 2% lunar din salariul său pentru această poliță, va face tot posibilul și chiar imposibilul pentru a beneficia de servicii medicale în baza acestei polițe. Aceasta devine o idee fixă: „Trebuie să cheltui egal sau mai mult decît am defalcat în fondul asigurărilor”, în caz contrar persoana se simte mințită, furată, etc. Acest fapt s-a manifestat în asigurările facultative medicale, unde se practică asigurările de risc pentru un an și asiguratul nu se poate împăca cu ideea că prima de asigurare achitată de el nu a fost utilizată pentru obținerea serviciilor medicale. Același fenomen îl confirmă și medicii de familie, care primii se ciocnesc cu insistențele asiguraților de a beneficia de servicii medicale, chiar inutile lor, dar pe gratis.

Această problemă este destul de complicată. Pe de o parte asigurările reprezintă relații de piață în sistemul de ocrotire a sănătății; pe de altă parte, ele denaturează cererea și oferta de servicii medicale prin stimularea consumului excesiv de servicii medicale.

Reieșind din cele enunțate anterior pentru dezvoltarea reușită a domeniului AMF în Republica Moldova este necesară preluarea experienței țărilor vecine în implementarea și realizarea asigurărilor medicale facultative. În legătură cu tendința majorării costului serviciilor medicale în sistemul de asigurări medicale au apărut sisteme noi de achitare a serviciilor medicale, care ar putea fi adaptate și utilizate în practica națională.

CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A ASIGURĂRILOR MEDICALE FACULTATIVE ȘI OBLIGATORII

3.1. Specificul și abordările problemelor esențiale ale asigurărilor medicale facultative și obligatorii în Republica Moldova

Piața asigurărilor din Republica Moldova se afla într-o continuă dezvoltare atât din perspectiva calității serviciilor și numărului operatorilor, cat și a autorității de supraveghere. Piața asigurărilor în Republica Moldova ocupă un sector restrâns în ceea ce privește ponderea asigurărilor în PIB și primele subscrise pe cap de locuitor. Pe piața de asigurări a Republicii Moldova activează 17 de companii de asigurări (Anexa Nr.1). Tendința de dezvoltare a pieței de asigurări din Moldova este determinată de o serie de indicatori, ce caracterizează calitatea serviciilor prestate de companiile locale de asigurări și, înainte de toate, de capacitatea financiară a acestora de a-și onora obligațiunile asumate.

Companiile de asigurări au încasat în anul 2013, plăți de la clienți în valoare de aproape 1,2 miliarde de lei. Suma este cu aproape 9 la sută mai mare decât în 2012. Cele mai multe venituri le-au generat asigurările din domeniul auto.

Datele Comisiei Naționale a Pieței Financiare arată că, în 2013, piața asigurărilor a fost dominată de cinci companii.

Pe primul loc în top se situează „Moldasig”, care a obținut aproape 340 de milioane de lei din prime. Urmează „Asito” cu 182 de milioane de lei. Alte 132 de milioane le-a acumulat „Grawe Carat Asigurări”. „Moldcargo” a înregistrat încasări de 121 de milioane, iar Donaris Group – peste 100 de milioane de lei. 

Figura 3.1. Piața asigurărilor în anul 2013, mln lei

Sursa: www.cnpf.md

Cele mai multe venituri le-au generat asigurările din domeniul auto. Astfel, din asigurările de tip Carte Verde, companiile de profil au obținut 242 de milioane de lei, iar alte peste 235 de milioane au provenit din vânzarea asigurărilor de răspundere civilă auto.

Datele Comisiei Naționale a Pieței Financiare mai arată că firmele de asigurări au plătit anul trecut despăgubiri mai mici cu 12 la sută în baza polițelor de carte verde și cu trei la sută mai puțin în cazul celor de răspundere civilă auto.

În octombrie 2013 pe piața asigurărilor din Republica Moldova a izbucnit un scandal generat de retragerea autorizației de eliberare a certificatelor Carte Verde companiei Grawe Carat.

Și totuși, în pofida unor factori negativi, piața de asigurări din Republica Moldova cu fiecare an de activitate devine tot mai dinamică, în continuă dezvoltare și afirmare, cu tendința de raliere la standardele piețelor din țările avansate.

Legislația asigurărilor. În Republica Moldova societățile de asigurări sunt autorizate de către organul competent de supraveghere (Comisia Națională a Pieței Financiare). Legea permite înregistrarea societăților de asigurări doar în formă de Societate pe Acțiuni. Capitalul social vărsat sau nu poate fi mai mic de: a. 15 milioane lei pentru activitatea de asigurări generale, și
b. 30 milioane lei pentru activitatea de asigurări de viața.

O altă deficientă a pieței de asigurări din R. Moldova rămâne a fi rata scăzută de despăgubiri în comparație cu alte state. În 2013, aceasta a constituit 31,3% – aproximativ de 2 ori mai mică decât în țările europene. Cauza este că fie companiile de asigurari se eschivează de la plata despăgubirilor, fie primele sunt prea înalte. Dacă vom analiza raportul dintre volumul despăgubirilor de asigurare efectuate și a primelor încasate pentru anul 2013 de către cele 17 companii de asigurări, vom constata faptul că rata de despăgubire a companiilor-lider este cu mult mai inferioară decât cea a companiilor ce ocupă o cotă de piată mai mică. Aceasta se explica, pe de o parte prin faptul că pe piata asigurărilor din R. Moldova mai persistă concurența neloială din partea liderilor de piață, iar pe de altă parte, prin politica de penetrare și marketing agresiv promovate de unele companii mai mici.

Tabelul 3.1. Topul ratelor de despăgubire a companiilor cu cele mai mari incasări de prime, 2013

Sursa: Calcule pe baza datelor CNPF privind indicii de bază a companiilor de asigurări in anul 2013

În 2013, pieței de asigurări din R. Moldova i-a revenit doar 1,36% din PIB, iar densitatea asigurărilor a fost de 12,2 EURO pe când în România această cifră este de 80 EURO. Astfel, piata de asigurări din țară cunoaște cel mai scăzut nivel de dezvoltare dintre țările Europei Centrale și de Est ceea ce reflectă situația economică per ansamblu din R. Moldova. Cu toate acestea, interesul crescând al investitorilor pentru acest sector, cât si noile reglementari pe piata vor crea premize pentru valorificarea pe deplin a potențialului neexplorat al pieței de asigurări din R. Moldova.

Totodata, valoarea totala a daunelor platite pe clasa RCA s-a cifrat la 85,58 miloane lei (5,11 milioane euro), in usoara scadere, cu 1%, fata de ianuarie-decembrie 2012 – 86,55 milioane lei (5,49 milioane euro). In acelasi timp, pe clasa de asigurari Carte Verde au fost platite indemnizatii brute de 71,17 milioane lei (4,25 milioane euro) fata de 79,90 milioane lei (5,13 milioane euro) cu un an mai devreme.

In ceea ce priveste ierarhia companiilor dupa volumul de prime subscrise, cel mai mare asigurator ramane MOLDASIG, cota de piata a acestuia fiind de 28,68%, urmat de ASITO (15,96%) si GRAWE CARAT Asigurari (10,93%). Top 5 este completat de MOLDCARGO (10,23%) si DONARIS GROUP (8,43%). Gradul de concentrare al subscrierilor pentru Top 5 s-a diminuat de la 76,7%, in 2012, la circa 74,2%, la finalul lunii decembrie 2013.

La 30 decembrie 2013, numarul jucatorilor activi pe piata a fost de 16, dupa ce compania de asigurari EXIM-ASINT, un jucator de talie mica pe piata asigurarilor din Moldova, a solicitat autoritatii de supraveghere retragerea dreptului de a desfasura activitatea pe piata de profil.

Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative în reformarea sectorului de asistență medicală. Pe baza analizei conținute în lucrare sunt prezentate principalele provocări ale sectorului de asistență medicală din aspectul financiar. Una dintre acestea vizează sistemul asigurării de sănătate care a contribuit la îmbunătățirea accesului și a protecției financiare cu lacune mari rămase în ceea ce privește acoperirea. Dovezile din studiile gospodăriilor casnice arată că protecția financiară s-a îmbunătățit față de situația de până la implementarea asigurării de sănătate obligatorii.

Asigurarea obligatorie de asistență medicală reprezintă un sistem autonom garantat de stat de protecție financiară a populației în domeniul ocrotirii sănătății prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri bănești destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiționate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecțiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală oferă cetățenilor Republicii Moldova posibilități egale în obținerea asistenței medicale oportune și calitative.

Actualmente, asigurarea medicală facultativă în Republica Moldova, din păcate, este unul din tipurile de asigurări care nu sunt solicitate și diferă de acest tip de asigurare din țările dezvoltate, populația cărora se caracterizează prin capacitate de plată înaltă. Veniturile mici ale populației Republicii Moldova, instabilitatea financiară a întreprinderilor, imprevizibilitatea evenimentelor în economie și politică limitează dezvoltarea asigurărilor medicale facultative. Aceasta se răsfînge, în special, asupra persoanelor fizice și juridice, ce obțin venituri destul de ridicate.

Încă un motiv semnificativ al neatractivității asigurărilor medicale facultative în Republica Moldova putem numi implementarea și răspândirea pe larg a asigurărilor medicale obligatorii de asistență medicală. Sistemul AMO a inclus practic toate instituțiile medicale de stat și o parte din instituțiile medicale private. De aceea, un argument important în favoarea procurării poliței de asigurare medicală facultativă sunt servicii medicale calitative oferite de instituțiile medicale private. La momentul actual acest argument practic nu funcționează din cauza numărului mic de astfel de instituții medicale, în deosebi la nivel raional. În plan financiar se observă nedorința asiguratului de a procura o poliță de asigurare medicală facultativă pentru deservirea acestuia în spitalul raional, sau în Centrul Medicilor de Familie, dacă el poate obține același spectru de servicii de asistență medicală în baza poliței de asigurare medicală obligatorie.

De aici rezultă concluzia, că pentru majorarea numărului doritorilor de a procura polița de asigurare medicală facultativă este necesar de a majora numărul instituțiilor medicale private cu posibilități vaste de oferire a asistenței medicale calitative. Dezvoltarea și creșterea produselor asigurărilor medicale facultative depinde de perfecționarea continuă a calității serviciilor medicale și creșterii numărului de instituții medicale, ce oferă aceste servicii.

Pentru creșterea stabilă a cotei pieței asigurărilor medicale facultative în Republica Moldova sunt necesare unele măsuri radicale.

Un moment contradictoriu important în situația actuală în domeniul asigurărilor medicale este nivelul redus al capacității de plată a populației și nivelul ridicat al apariției riscului de cheltuieli suplimentare pentru tratament, ce nu sunt incluse în Programul Unic al AMO. Astfel, un cetățean al Republicii Moldova este nevoit anual să achite o sumă determinată instituțiilor medicale și farmaciilor pentru menținerea stării sănătății. În această situație, companiile de asigurări propun populației o schemă clasică de asigurare medicală facultativă, care nu este solicitată pe piața asigurărilor. Pentru dezvăluirea completă a esenței modificărilor propuse de noi în acest domeniu este necesar de a analiza relațiile clasice dintre participanții asigurărilor medicale facultative, ce sunt reflectate în următoarea schemă.

Figura 3.2. Schema clasică a corelației dintre participanții la asigurarea medicală facultativă

Sursa: elaborat de autor

Potrivit schemei prezentate persoana fizică sau cea juridică încheie contractul de asigurare cu compania de asigurări, achită primele de asigurare calculate, dar în cazul survenirii riscului (de exemplu îmbolnăvire) se adresează instituției medicale. Instituția medicală respectivă are contracte încheiate cu compania de asigurare, potrivit căreia deservește gratis persoanele asigurate la compania respectivă. Ulterior compania de asigurare compensează costul tratamentului persoanei asigurate instituției medicale. Astfel, asiguratul, achitând prime de asigurare relativ mici, are posibilitatea în caz de necesitate, să primească deservire medicală și asistență medicală în mărimea sumei de asigurare stabilită în contractul de asigurare. Instituția medicală în limitele schemei respective are posibilitatea oferirii unui spectru mai larg de servicii medicale, decât cele specificate în Programul Unic al AMO, cu compensarea ulterioară a costului acestora companiei de asigurare. Ultima la rândul său, mărind numărul persoanelor asigurate, majorează fondurile și poate să propună un spectru și mai larg de programe de asigurare la AMF. Însă în condițiile Republicii Moldova, această schemă nu este eficientă, deoarece existența asigurărilor medicale obligatorii, deficitul de clinici private și capacitatea de plată redusă reduc definitiv toate avantajele asigurărilor clasice.

În acest caz, sistemul național de finanțare a ocrotirii sănătății trebuie să preia experiența organizării acestui sistem din alte țări mai dezvoltate cu condiția adaptării acestuia la situația economică și socială a Republicii Moldova. Cea mai optimală în situația creată, poate fi studierea și implementarea experienței Franței și Germaniei.

În Franța, cum a fost menționat anterior, în sistemul de finanțare a ocrotirii sănătății persistă combinarea achitării serviciilor medicale prin polițele AMO și AMF, iar compania de asigurare acoperă costul serviciilor medicale, ce nu sunt incluse în lista poliței AMO. Astfel, asigurarea medicală facultativă există ca facultativ al asigurărilor medicale obligatorii. Reieșind din experiența finanțării asistenței medicale în Franța, propunem, ca o posibilă variantă de perfecționare a sistemului național al finanțării ocrotirii sănătății – combinarea sistemelor asigurărilor medicale obligatorii și facultativă, bazată pe colaborare. Acest proces este reflectat în figura 3.3.

Figura 3.3. Combinarea sistemelor asigurărilor medicale obligatorii și cele facultative (colaborare)

Sursa: elaborat de autor

Conform schemei propuse de noi, orice persoană fizică sau juridică, care a achitat prime de asigurare medicală obligatorie, are posibilitatea de a încheia un contract de asigurare medicală facultativă cu o companie de asigurări, ce are contracte încheiate cu instituțiile medicale pentru prestarea de servicii medicale persoanelor asigurate.

În acest caz persoana asigurată achită atât prime de asigurare medicală obligatorie, cât și facultativă, deținând două polițe de asigurare medicală. În cazul adresării pacientului la instituția medicală, acesta are posibilitatea de a i se oferi tratament în limitele Programului Unic a AMO, dar și suplimentar în limitele sumei asigurate stabilite în contractul de asigurare medicală facultativă. Instituția medicală obține posibilitatea de a oferi un tratament mai eficient și mai costisitor celui care prezintă ambele polițe de asigurare. După oferirea ajutorului medical necesar instituția medicală transmite datele despre serviciile acordate Agenției Teritoriale a CNAM, care, achită costul serviciilor medicale, incluse în nomenclatorul Programului Unic al AMO, și totodată, această informație o obține și compania de asigurări. Agenția Teritorială a CNAM și compania de asigurări, verificând documentele prezentate pentru achitare, transferă instituției medicale suma respectivă, necesară pentru achitarea serviciilor medicale. Totodată, în acest caz, programul de asigurare a AMF nu trebuie să includă nomenclatorul serviciilor medicale, ce sunt incluse în Programul Unic al asigurărilor medicale obligatorii.

Pentru perfecționarea schemei de colaborare dintre sistemele AMO și AMF propuse, considerăm că este necesar de inclus în instituțiile medicale specialiști în calculele cu companiile de asigurări, care, posedând informația cu privire la serviciile medicale oferite persoanelor asigurate, va expedia informația respectivă atât Agențiilor Teritoriale a CNAM, cât și companiilor de asigurări, pentru achitarea serviciilor prestate. Astfel, funcția de stabilire a volumului serviciilor medicale acordate în limitele Programului Unic a AMO și serviciilor medicale, care trebuie achitate din suma de asigurare a poliței AMF va fi în competența reprezentantului instituției medicale.

Schema propusă de noi privind colaborarea sistemelor AMO și AMF are anumite avantaje și dezavantaje.

Ca avantaje a acestei scheme putem menționa:

majorarea numărului de servicii medicale accesibile, care pot fi oferite populației și ca urmare de creștere a nivelului sănătății populației republicii;

majorarea posibilităților instituțiilor medicale în direcția creșterii calitatății și modernizarea procesului de acordare a asistenței medicale;

apariția surselor suplimentare de finanțare a sistemului de ocrotire a sănătății din contul mijloacelor transferate în limitele contractelor de AMF;

reducerea poverii financiare a statului concomitent cu îmbunătățirea stării sănătății populației republicii, etc.

Însă, varianta propusă de combinare a sistemelor AMO și AMF are și un șir de dezavantaje:

dificultăți în delimitarea obligațiunilor financiare la achitarea serviciilor medicale;

necesitatea încadrării în structura organizațională a instituțiilor medicale a unui specialist independent în calcule cu CNAM și companiile de asigurări;

necesitatea înaspririi controlului intern și extern asupra utilizării resurselor financiare a fondurilor asigurărilor medicale obligatorii și facultative.

În concluzie la cele spuse în Republica Moldova, nivelul asistenței medicale se află la un nivel mediu între celelalte țări aflate în dezvoltare. Dar cu toate acestea se înregistrează unele probleme cu care se confruntă sistemul de asigurări medicale facultative:

1. costul ridicat- aceasta constituind o problemă principală în vederea creșterii a cheltuielilor cu îngirjirea sănătății. Cheltuielile medicale continuă și în prezent să crească într-un ritm mai rapid, acest fapt se explică prin următorii factori: noile tehnologii medicale, creșterea populației care a dus la sporirea cererii pentru îngijirea medicală, inflația, sumele cheltuite în cadrul programelor guvernamentale medicale și costul pe care aceste programe îl implică pentru societățile de asigurare, creșterea vîrstei populației.

2. calitatea diferită a serviciilor medicale oferite- acest aspect este prevăzut ca nefiind uniform pe tot teritoriul Republicii Moldova, dar variază mult, în dependență de localizarea geografică, precum și de pregătirea medicilor.

3. risipa, ineficiența și frauda- aceasta reprezintă o problemă finală a acestui sistem. Asigurătorii și furnizorii serviciilor medicale sunt confruntați în munca lor cu foarte multe documente, iar procedurile de despăgubire nu sunt uniforme.

În acest context, putem specifica că piața civilizată spre care tindem presupune alegerea liberă a companiei de asigurări și a produselor de aceste companii și, respectiv, concurența serviciilor de asigurări. Se poate elabora un produs foarte complicat care nu va fi solicitat de clienți și, viceversa, unele programe simple, dar care oferă căi de soluționare a unor anumite probleme actuale ale clienților sunt comercializate mult mai ușor. În dependență de cele expuse, în conținutul textului următor sunt evidențiate principalele metode de elaborare și de implementare a strategiile de creștere a eficienței asigurărilor medicale facultative și obligatorii.

3.2. Perspectivele de reformare a sistemului medico-social de asigurare

Reformele realizate în sfera ocrotirii sănătății (implimenatrea standardelor de tratament, trecerea la volumul garantat de asistență medicală gratuită, controlul cheltuielilor), au facut posibil ca unele țări să stabilizeze pentru cîțiva ani cheltuielile pentru sectorul respectiv.

Este recunoscut faptul că sistemul ocrotirii sănătății poate fi nesățios în ceea ce privește necesitățile sale, iar statul nu întotdeauna are posibilitatea de a mări alocările bugetare în acest scop în volumul necesar. În condițiile date, multe state doresc, dar nu au cum să investească suplimentar în sănătate. Din cauza situației economice precare, nu-și pot permite acest lucru. Or, țara care nu are posibilitatea să aloce mijloace considerabile în dezvoltatrea domeniului respectiv prejudiciază sănătatea populației sale.

Cheltuielile pentru sfera ocrotirii sănătății sunt solicitate nu doar de aparația tehnologiilor și medicamentelor noi și adesea foarte scumpe, ci și de cerințele tot mai mari ale pacienților care uneori nu au idee de costul real al serviciilor medicale, de creșterea numărului pacientilor de vîrstă înaintată cu boli cronice, de comportamentul multor cetățeni care nu conștientizează încă necesitatea de a duce un mod sănătos de viață.

Țările care nu izbutesc să sporeasca anual cheltuielile pentru domeniul ocrotirii sănătății se vor confrunta cu problema scumpirii serviciilor medicale și a asistenței medico sociale pentru populația îmbatrinită, în condițiile nivelului scăzut de dezvoltare economică. Securitatea națională impune măsuri eficiente de consolidare a sistemului de sănătate, de stabilizare a situației demografice sau, ca o masură forțată, condiționează revenirea forței de muncă în țara de origine.

Este esențial că fiecare stat să se lămureasca de pe acum dacă peste 10-15 ani ( cînd vîrful raportului dinte populația lucrătoare și cea nelucrătoare va atinge maximul distructiv) va fi capabil să majoreze cheltuielile pentru domeniul ocrotirii sănătății spre a evita prabușirea acestuia și, respectiv, stagnarea economiei din cauza deficitului de populație apta de muncă.

În aceste împrejurări, ameliorarea domeniului și a indicatorilor sănătății publice a națiunii trebuie cautată nu doar în creșterea cheltuielilor, dar și în reformarea substanțială a sistemului. În Republica Moldova, cheltuielile publice pentru sănătate sunt frecvent considerate costuri pe termen scurt și nu investiții pentru o durată mai lungă. Iată de ce, se impune modificarea abordării politice și bugetare, prin care să agreeze de către toți factorii decizionali faptul că sănătatea nu reperezintă un cost, ci o investiție. Or, sănătatea nu este o preocupare doar pentru Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări în Medicină și instituțiile medicale, ci și pentru toate autoritățile responsabile de creșterea economică și dezvoltarea sustenabilă. Investind în sănătate obținem beneficii în favoarea dezvoltării economice și, în final, se contribuie la creșterea veniturilor bugetare.

Deoarece asigurările medicale constituie forța motrice principală de funcționare a unui sistem integru de sănătate, eficientizarea sistemului de asigurări este imposibilă fără reformarea sistemului de ocrotire a sănătății. Analiza cadrului instituțional a inclus structura, funcțiile și mecanismele de fi nanțare a modelul moldovenesc de asigurări medicale în contextul altor modele existente, pachetul de servicii oferit de CNAM, precum și actorii principali cu care CNAM interacționează.

CNAM are un rol primordial în realizarea procesului de asigurare medicală. Bineînțeles, rezultatele acestui proces nu sunt determinate în exclusivitate de CNAM, ele depind și de succesul reformelor în sectorul de ocrotire a sănătății, de caracteristicile de dezvoltare socială și economică a țării, etc. Respectiv, multe din aceste aspecte trebuie abordate de CNAM împreună cu alți actori publici importanți sau în general nu depind de CNAM. Totodată, o serie de progrese pot fi asigurate prin îmbunătățirea guvernanței instituționale și managementul executiv al Companiei. Studiul dat a evidențiat o serie de neajunsuri care țin de următoarele aspecte majore: guvernanța instituțională internă, incluzând evaluarea performanțelor interne din CNAM, și relația cu prestatori de servicii. Ambele aspecte au un impact important asupra efi cienței și controlului asupra utilizării FAOM. Recomandările următoare țintesc înlăturarea aspectelor negative menționate:

Consolidarea și îmbunătățirea modului de funcționare a Consiliului de Administrație (CA):

Asigurarea transparenței sporite în procesul decizional privind accederea membrilor în Consiliul de Administrație a CNAM;

Respectarea clauzei cu privire la durata mandatului membrilor CA, prevăzută de statutul și regulamentul de funcționare al acestuia;

Este necesară o revizuire a componenței numerice și funcționale a Consiliului de Administrație și anume:

Includerea și a reprezentanților pacienților cu maladii, tratarea cărora prezintă prioritate strategică națională pentru programele de sănătate publică (spre exemplu: reprezentanții pacienților cu maladii cardiovasculare și/sau cancer);

Includerea reprezentanților ONG-urilor din domeniu.

Îmbunătățirea controlului intern și sporirea transparenței

Elaborarea și implementarea practică a mecanismelor și instrumentelor de supraveghere și control a performanței individuale ale tuturor angajaților CNAM: indicatori de performanță, instrucțiuni de muncă specifi ce atribuțiilor fi ecărui angajat, scheme concrete de motivare / penalizare în caz de neconformare, etc.;

Asigurarea transparenței informațiilor privind datele externe prin plasarea rapoartelor respective pe site-ul CNAM si menținerea dialogului permanent cu stakeholderii din domeniul (in acest sens poate fi nevoie si de creare a unui consiliu civic pe lângă CNAM).

Situația la zi în Republica Moldova se prezintă în felul următor: începând cu anul 2004 până în 2013 în sistemul de Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală (AOAM) s-au încadrat de la 62,8% până la 80,8% de cetățeni. Cetățenii rămași neasigurați, 19,2 la sută, nu sunt șomeri. Ei reprezintă acea parte a populației care nu achiziționează polița de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și nu achită prima de asigurare medicală în raport procentual.

Cu toate acestea, potrivit Hotărârii Guvernului, ei beneficiază de medicină primară și urgentă gratuită pentru toți cetățenii începând cu anul 2010. Acest lucru este convenabil și accesibil, mai ales din punctul de vedere al statului sau a celor 80,2 la sută din populație care își îndeplinesc obligațiunile.

Potrivit Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2012 nr.271 din 23.12.2011, începând cu data de 01.01.2012 s-a început procesul de calcul a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și eliberarea polițelor de asigurare medicală pentru anul 2012.

Prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, calculată în sumă fi xă în valoare absolute pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 a Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, se stabilește în mărime de 2982 lei. Termenul limită de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală calculate în sumă fi xă a fost stabilit pentru data de 31 martie 2012 pentru categoria plătitorilor cărora li se oferă reducerea în mărime de 50% din costul poliței de AOAM, și pentru data de 31 octombrie 2012 – pentru plătitorii ce beneficiază de o reducere de 75% din costul poliței de AOAM.

Angajatorii și angajații în anul 2013 au plătit lunar pentru polița de AOAM cu 0,5% mai mult decât în anul 2012. În același timp, potrivit investigației efectuate în anul 2011 de către Ministerul Sănătății, 23% din pacienți plăteau pentru serviciile medicale la insistența medicilor, iar 47% – din inițiativă proprie.

În limitele sistemului asigurării medicale obligatorii (AMO) existent este necesară asigurarea transparenței gestiunii resurselor fi nanciare a fondurilor AMO, și anume a Fondului de măsuri preventive, a Fondului de rezervă și Fondului de bază. Dacă utilizarea resurselor Fondului de bază în rapoartele CNAM în prezent se efectuează în funcție de anumite categorii de cheltuieli, atunci utilizarea Fondului de rezervă și a Fondului de măsuri profilactice rămâne departe de transparența necesară.

Lipsa unui act legislativ determinat, ce ar reglementa utilizarea resurselor din fondurile menționate anterior, oferă posibilități mari pentru gestionarea abuzivă a acestor sume.

În legătură cu aceasta, propunem crearea și implementarea unei legi care ar reglementa crearea și utilizarea Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală, precum și a Regulamentelor cu privire la formarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor a Fondului de asigurare medicală obligatory pentru fiecare fond în parte, ceea ce ar asigura o mai mare transparență în gestiunea resurselor fi nanciare în cadrul CNAM. Acest act normativ va permite delimitarea mai clară a cadrului utilizării fondurilor respective. Cu atât mai mult cu cât actele normative respective pot contribui la consolidarea controlului intern și extern asupra activității financiare a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, inclusive până la crearea unei structuri specializate atât în cadrul Companiei, cât și în cadrul Agențiilor Teritoriale, după cum este prezentat în schema elaborată de noi (fig. 3.4.).

Figura 3.4. Efectuarea controlului intern și extern privind utilizarea fondurilor asigurărilor medicale obligatorii

Sursa: elaborat de autor

Potrivit modelului propus, controlul intern, întru respectarea actelor normative privind Fondul de bază, Fondul de rezervă și Fondul măsurilor de profilaxie va fi efectuat de auditorul intern al fi ecărei Agenții Teritoriale, care va raporta despre verifi carea efectuată nemijlocit direcției executive a CNAM. Controlul intern privind utilizarea Fondului de reglementare a CNAM trebuie să fi e efectuat și de către auditorul intern, dar raportul privind verifi carea efectuată împreună cu dările de seamă ale altor auditori interni ai Agențiilor Teritoriale se vor prezenta Consiliului de Administrație al CNAM și Comisiei de cenzori. Periodicitatea efectuării verifi cărilor interne poate fi stabilită de către Consiliul de Administrație.

Auditul extern atât al direcției executive a CNAM, cât și al Agențiilor Teritoriale, trebuie efectuat anual de către Curtea de Conturi, care este în subordinea Parlamentului. Rapoartele despre controlul efectuat se vor prezenta Guvernului și Consiliului de Administrație al CNAM. Astfel, compararea rezultatelor controlului intern curent și rezultatelor controlului extern va contribui la asigurarea respectării Regulamentelor privind utilizarea fiecărui din cele patru tipuri de fonduri ale AMO propuse de noi și anume: de reglementare, de bază, de rezervă și de măsuri profilactice.

Corectitudinea utilizării resurselor financiare indicate trebuie să fie monitorizată de către CNAM prin efectuarea controlului periodic al activității și analizei anuale a rapoartelor Agențiilor Teritoriale.

Necesitatea descentralizării fondurilor de asigurare medicală obligatorie, propusă de noi, este condiționată și de aceea că, Agențiile Teritoriale, astfel, vor avea posibilitatea de a distribui mai eficient resursele financiare, reieșind din necesitățile specifice fiecărui raion în parte. Aceasta va permite satisfacerea unor necesități, atât a populației asigurate, cât și a instituțiilor medicale, și facilitarea realizării controlului utilizării fondurilor asigurărilor medicale obligatorii, asigurând, astfel, transparența în sistemul asigurărilor medicale obligatorii.

Deși domeniul ocrotirii sănătății din Republica Moldova în ultimii ani a înregistrat anumite succese în implimentatrea reformei, progresele atinse nu au însemnat și reusita unor indicatori esențiali, cum ar fi calitatea serviciilor de sănătate, accessibilitatea populației la ele, în special în zonele rurale, fapt ce confirmă ineficiența infrastructurii existente a serviciilor de sănătate (Figura 3.5.).

Figura 3.5. Ponderea cheltuielilor pentru sănătate în PIB (%)

Sursa: elaborat de autori în baza datelor Biroului Național de Statistică

În mare parte, reformele în sistemul de sănătate, începute în ultimul deceniu al secolului trecut, și-au propus să stopeze declinul sectorului sanitar prin introducerea a asigurărilor obligatorii de asistență medicală și moblizarea resurselor în vederea unor remanieri structurale, care, la rîndul lor, urmează să contribuie la sporirea eficienței și calității sistemului de sănătate.

Toți acești factori au permis revărsarea tendințelor nefavorabile din deceniul precedent, ceea ce a condus la îmbunătățirea indicatorilor de sănătate. Introducerea asigurărilor medicale a sporit protecția socială, aproape 77,5 la sută din populație beneficiind de acest tip de asigurări. Însă, în spațiul rural și orașele mici continuă să persiste probleme care țin de prestarea pe scară largă a serviciilor de sănătate. Chiar dacă accesul la serviciile medicale a crescut, există rezerve semnificative pentru îmbunatățirea calității acestora.

În ceea ce privește piața îngrijirilor de sănătate, asimetria informațională acționează în felul următor: medicul este cel care deține informația, influențînd pacientul în deciziile legate de sănătatea sa, de tipul și numărul îngrijirilor necesare. Din cauza faptului că furnizorii pot decide asupra modalității de tratament, cantității serviciilor și medicamentelor prescrise, cantității serviciilor și medicamentelor prescrise, comportamentul lor afectează în final costurile, eficiența și calitatea serviciilor de sănătate.

Îmbunatățirea activității medico-sociale nu se poate finaliza fără a evidenția următoarele probleme fundamentale:

legatura aparent contradictorie dintre sistemul economic și sistemul medico- sanitar, care deseori se reduce la dialogul dintre economiști și medici;

interdependența între resursele alocate sistemului medico-sanitar, eficiența utilizării capitatlului investit și solicitarile sociale pentru asigurarea stării de sănătate ( cererea crescîndă de servicii medico-sanitare în raport cu capacitatea limitată de asigurare a resurselor financiare);

perceperea aspectelor de etică, vulnerabilitate și moralitate în desfașurarea activităților medico-sanitare, a controlului limitat asupra fondurilor alocate ocortirii sănătății, precum și recunoașterea accidentelor și riscurilor terapeutice ( dualismulul interpretării de pe poziție medic economist).

Ministerul Sănătății al Republicii Moldova în ultimii ani a promovat insistent un șir de măsuri importante pentru a menține finanațarea prioritară a sectorului de sănătate din fondurile publice și păstrarea volumului de servicii medicale oferite populației. Asigurarea accesului și îmbunătățirea calității serviciilor medicale în ansamblu au constituit principalele repere în activitatea sistemului de sănătate. Deși alocațiile pentru sănătate per total au crescut esențial, cota cheltuielilor publice ramîne totuși de aproape două ori mai joasă decît în țările din vecinatate și în Uniunea Europeană.

În domeniul ocrotirii sănătății pot fi identificate anumite particularități imporatnte care influentează modalitatea de reglare și control a costurilor, precum:

natura producției și a consumului, relație esențială pentru individ și societate, deoarece face posibil acccesul la consumul de alte bunuri și sevicii, fiind unul din motivele pentru care serviciile de sănătate au un caracter prioritar pentru populație;

cererea de servicii de sănătate, care este practic nelimitată, datorită valorii diferite și în funcție de pacient.

În procesul de utilizarea a metodelor de avaluare a eficienței a activităților medico-sanitare aplicate de către economiști trebuie să se țină cont de aceste probleme specifice. Specialiștii din domeniu recunosc faptul că este dificil să se formuleze obiective exacte în sistemul asistenței medico-sanitare, de aici rezultînd dificultatea evaluării eficacității lor.

În ultimele decenii, practic în toate țările lumii se observă creșterea cheltuielilor pentru sănătate, care se datorează următorilor factori:

inflația;

sporirea interesului cetățenilor față de propria sănătate

creșterea volumului real al serviciilor medicale;

implimentarea tehnologiilor medicale și medicamentelor noi etc.

Soluția cea mai imporatntă a reformării sistemului ocrotirii sănătății este căutarea surselor suplimentare de finanțare, printre care pot fi menționate: asigurarea benevolă și obligatorie de asistență medicală obligatorie, servicii plătite, taxe suplimentare, temperarea creșterii cheltuielilor pentru ocrotirea sănătății, implimentarea tehnologiilor de economisire a resurselor, utilizarea rațională a fondurilor etc.

În sistemul ocrotirii sănătății, finanțat fiind în mod solidar, volumul primelor de asigurare corespunde gradului de înstarire a asiguraților (mărimii veniturilor acestora), dar serviciile medicale se oferă în conformitate cu starea sănătății, indiferent de contribuția personală a fiecarui om în parte. Această metodă de determinare a mărimii primelor de asigurare prevede o aliniere solidară , în care cei sănătoși suportă cheltuielile pentru cei bolnavi, cei tineri pentru cei bătrini, cei singuratici- pentru fanilii, cei instăriți- pentru cei săraci.

Principiul solidarității este completat de principiul subsidiarității, astefel ca asiguratul să simtă responsabilitate pentru propria sănătate, iar organizarea activității instituțiilor de asigurare este construită în așa mod, încît problemele să se rezolve, în măsura posibilităților, cu implicarea asiguraților.

Subsidiaritatea și solidaritatea, interacționind, asigură o protecție socială eficientă, fără să depășească limitele posibilităților atît ale asiguraților, cît și ale autorităților publice. Independența față de stat, de rind cu auotnomia managerială, se caracterizează prin responsabilitatea serviciilor de asigurare pentru respecatrea intereselor tuturor părților interesate.

Aceeași responsabilitate o au și angajatorii asigurați, care achită primele de asigurare. Autonomia managerială de încredere presupune unirea organizată a tuturor eforturilor acestor părți (sindicatele, asociațiile patronale, asociațiile asiguraților). Statul definește doar cadrul legal al activității unor astfel de instituții, în care reprezentanții asiguraților și\sau angajatorilor soluționează ei înșiși în mod detaliat probleme de asigurare medicală prin organizarea adunării reprezentanților și a organului executiv.

Supravegherea de stat se limitează la controlul de conformitate cu legea și ordinea. Societățile de asigurare monitorizează corectitudinea și eficiența utilizării fondurilor de către organizațiile de sănătate, asigurînd astfel controlul și sporirea calității actului medical.

Există sistemul de asigurare obligatorie, precum și facultativă de asistență medicală, în cadrul carora în calitate de asigurat pot apărea cetățenii, angajatorii, statul. Dar poate fi și un sistem mixt de asigurare. Cel mai raspindit este sistemul, în cadrul căruia prima de asigurare este achitată de către cetățeni și angajatori în părți egale, iar statul achită pentru populația nelucrătoare (copii, pensionari, persoane cu dezabilități).

În majoritatea statelor este adoptat sistemul mixt de asigurări de sănătate. În unele din ele, precum, Danemarca, Islanda, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Finlanda predomină asigurarea de stat (facultative sau obligatorie), în altele – SUA, Israel – cea privată. În Franța și Japonia asigurarea medicală este inclusă în sistemul general de asigurări sociale. În Belgia, Țările de Jos, Germania și Elveția guvernul reglementeză doar activitatea unei varietăți de fonduri independente.

În opinia multor experți, de altfel, diferența între finanțarea prin impozitare sau din contul fondurilor de asigurări sociale este nesemnificativă: primele de asigurare constituie un anumit procent fix din salariu, ceea ce este echivalent cu un impozit de asigurare medicală.

3.3. Direcții de perfecționare a sistemului național de asigurări medicale

Orice tip de asigurare, preponderent asigurarea medicală, pentru a fi percepută corect, trebuie gîndită bine în plan tehnologic. Din motiv că în cadrul asigurărilor medicale facultative, programele de asigurare sunt diferite ca volum, conținut, preț și calitate, este necesar a se elabora tehnologii de deservire a persoanelor asigurate, care ar răspunde la toate întrebările prestatorilor de servicii medicale, în toate etapele de acordare a serviciilor medicale.

Elaborarea strategiilor de sporire a eficienței asigurărilor medicale facultative este necesară pentru a combate probleme orientate în această direcție. Și în acest caz, formarea sistemului cu mai multe etape ale asigurarilor de sanatate va permite rezolvarea următoarelor probleme:

1. Determinarea concreta a genului și volumului de servicii medicale de care poate beneficia orice cetățean al Republicii Moldova „gratuit” în diferite condiții.

2. Determinarea categoriilor de cetățeni care au dreptul la un volum de servicii mai vast în cadrul AFM și criteriile de apreciere a acestor pături sociale (nivelul de salarizare, stare socială ș.a.)

3. Determinarea criteriilor de delimitare a genurilor și/sau volumului de servicii medicale, pentru diferite categorii de cetățeni.

În cadrul asigurării facultative de asistență medicală, internarea programata a persoanelor asigurate în instituțiile medicale municipale, republicane, private se efectuează în baza poliței de asigurare facultativă și Programului procurat care este o condiție fundamentală de incheiere a contractului de asigurare și care la rîndul său permite o mai bună receptare a doleanțelor persoanelor asigurate.

Astfel, cauza principală care determină cererea pentru AFM sunt listele de asteptare în cadrul serviciilor prestate de sistemul sanitar de stat, însă totuși pentru anii prezenți numărul de persoane asigurate cu AFM s-a micșorat din motivul ridicării primelor de asigurare.

Condiția principală de realizare a strategiei de dezvoltare a asigurării facultative medicale este o descriere exactă a programei de asigurare prin AFM, preponderent condițiile, genul și volumul serviciilor medicale prestate. În felul acesta, pentru elaborarea metodelor de eficiență,putem stabili ca obiect al AFM următoarele:

– Servicii medicale ce nu sunt incluse în cadrul programului unic.

– Prestarea serviciilor medicale prin tehnologii alternative (tehnologii înalte, costisitoare) peste programul unic de servicii medicale.

– Servicii medicale (internări, investigații) în afara listelor de așteptare.

– Aprovizionarea cu medicamente de ultimă generație.

– Condiții confortabile.

Acestea contribuie la gestionarea și păstrarea eficienței asigurărilor, precum și sporirea calității serviciilor de asigurare.

În calitate de structuri, care asigură realizarea și controlul implementarii și diferențierii programelor AFM, pot fi companiile de asigurări ce prestează asigurări medicale.

Acestea trebuie să asigure administrarea efectivă a serviciilor de asistență medicală, în baza integrării și analizei informației financiare și clinice, reglînd torentele de pacienți, obținînd bilanțul necesar dintre cheltuieli, calitate și acces pentru servicii medicale. Odată cu creșterea numărului de obligații ale companiilor de asigurare, vor crește respectiv și cerințele pentru aceste companii.

Aceste structuri trebuie dotate cu un înalt potențial tehnic și intelectual, ce ar fi în stare să realizeze programele diferențiate ale asigurărilor medicale, suplinind și mărind volumul de servicii medicale prin AFM.

În urma analizei programelor de asigurare medicală, acestea prevăd:

– Tipurile de servicii medicale.

– Enumerarea concretă a serviciilor medicale.

– Volumul serviciilor medicale (numărul unor sau altor investigații, consultații, zile de internare).

– Cerințe pentru instituțiile medicale ce deservesc persoanele asigurate.

Anume aceste principii ce stau la baza elaborării programelor de asigurare medicală, denotă o manifestare pozitivă de sporire a eficienței asigurărilor medicale.

O altă abordare de sporire a asigurărilor este satisfacerea socială a persoanei asigurate (consumatorului de servicii medicale) ce este în strînsă legătură cu calitatea serviciului medical acordat. Odată cu serviciile de diagnosticarea și tratament acordate, care țin de volumul serviciilor medicale prestate, pacientului i se oferă și servicii ce influentează confortul social și psihologic.

Precum s-a menționat în capitolele anterioare, rezultă că persoanele solicită servicii medicale prin AFM din motivul că deja își apreciază nesatisfăcător starea sănătății și au nevoie de servicii medicale calificate.

În acest context, asigurătorul trebuie să aibă mai multă informație despre asigurat, pentru a cunoaște nivelul riscului de apariție a cazului de asigurarea persoanei ce dorește să-și procure o poliță de asigurare AFM. De altfel, asigurătorul pledează pentru cheltuieli neplanificate pentru asigurat. Ca sursă de preîntîmpinare a cheltuielilor, asigurătorul are dreptul să aplice coeficientul de majorare a primei. Indiferent de faptul că pericolul supracheltuielilor există, se consideră că acest pericol este neînsemnat atunci cînd e vorba de contracte corporative.

În Republica Moldova AFM sunt un supliment al AOS în ceea ce privește calitatea, rapiditatea, volumul serviciilor medicale. În majoritatea cazurilor deținătorii de AFM, ignorează serviciile medicale prin AOS, ultimele fiind solicitate în cazul necesității de a legaliza concediul de boala. În acestă ordine de idei, menționăm că în majoritatea cazurilor investigațiile efectuate de către pacienți contra plată în instituții medicale private sau în alte instituții medicale la care persoană nu este atașată trebuie repetate în instituția medicală de la locul de trai, astfel făcîndu-se risipă atît de surse financiare cît și de emoții negative ale asiguratului.

Implementînd asigurările de asistența medicală, societatea încearcă să-și schimbe sau nu reperele psihologice. Atitudinea atentă față de propria sănătate nu mai este o chestiune de gust, educație, cultură, ea devine o necesitate, o cerință socială. Astfel noi, cei care preluam deseori experiența țărilor străine, ar trebui să trecem la relații mai flexibile în sistemul asigurărilor facultative medicale.

Pentru o mai bună evaluare a asigurărilor medicale facultative o constituie claritatea, fără intrepretări diferite și să fie maximal concrete toate actele normative ale companiilor de asigurări ce practică AFM. În toate condițiile și programele de asigurare este necesar de a specifica clar de ce servicii medicale va putea beneficia pacientul în cadrul minimului garantat de servicii medicale și specificate foarte clar și minuțios acele servicii care vor fi prestate în baza poliței de AFM și ce volum de servicii medicale sau ce maladii va trebui să fie acoperite de persoana asigurată din surse proprii.

Pe piața asigurărilor din Republica Moldova se comercializează programe de asigurare medicală care conțin noțiuni generale, neconcrete și neclare. În aceste cazuri, concretețea condițiilor și programelor medicale permit ca personalul medical să poată ușor determina ce servicii pot fi prestate în cadrul poliței și precum la o mai buna evaluare a AFM. Și cu cît sunt mai clare specificările serviciilor medicale, cu atîi sunt mai controlabile ele, după calitatea lor, cantitatea și condițiile de prestare. Aceste atitudini permit a construi relațiile contractuale cu instituțiile medicale la concret și argumentat.

Bazele evaluării și analizei în asigurările medicale facultative constau în standardizarea medico-economică. Asigurările facultative medicale au la baza lor legislativă mai multe pîrghii de influență asupra calității și volumului de servicii medicale prestate persoanelor asigurate.

În pofida implementării asigurării medicale obligatorii în 2004, cca. 15-20% din populația Moldovei rămâne neasigurată. Bineînțeles, aceasta împreuna că numărul mare de categorii de persoane asigurate din bugetul de stat are impact asupra finanțării sistemului în general, astfel încât Moldova se plasează foarte jos conform cheltuielilor publice pentru sănătate per capita. Adițional, se creează o povară excesivă și inechitate pentru cei care contribuie. Astfel, cei care nu sunt constrânși să achite primele de asigurare medicală evită să o facă atât din motive fi nanciare (venituri joase ce nu permit procurarea polițelor de asigurare), cât și nefinanciare. Faptul că sistemul actual este perceput ca unul ineficient și inechitabil, calitatea serviciilor nu corespunde așteptărilor și necesităților populației, existența pachetului minim garantat de stat de servicii medicale, posibilitatea procurării și activării a poliței de asigurare medicală la orice moment al anului demotivează populația să participe la actualul sistem de asigurare de asistență medicală. Nu există nici instrumente de încurajare a disciplinei în asigurarea medicală.

Considerăm oportună implementarea și examinare următoarelor opțiuni:

Examinarea posibilității de colectare a primelor de asigurare medicală inclusiv în baza informației din declarația pe venit;

Solicitarea procurării poliței de asigurare la înregistrarea bunurilor imobile/proprietăți/automobile, înregistrarea întreprinderii individuale. Aceste categorii de persoane nu sunt cele mai vulnerabile și cel mai probabil dețin resurse pentru procurarea poliței de asigurare;

Activarea poliței de asigurare la un anumit termen de la procurarea acesteia, după stabilirea datei limită pentru procurare. Această acțiune este necesară pentru a exclude riscul procurării poliței de asigurare doar în cazul necesității acesteia când cheltuielile ce urmează sunt mai înalte decât costul poliței de asigurare. Bineînțeles, trebuie examinate excepțiile pentru anumite categorii: studenții care absolvesc pe parcursul anului, persoanele care sunt concediate sau încheie un serviciu pe parcursul anului;

Extinderea asigurării medicale asupra membrilor familiilor unor categorii de contribuabili

(de ex. soții/soțiile care nu lucrează);

Aplicarea mai pe larg a metodelor de penalizare pentru cei care nu contribuie la sistemul de asigurare medicală, nu doar a stimulentelor, care s-au dovedit a fi ineficiente;

Îmbunătățirea calității serviciilor, eliminarea corupției ar putea motiva populația să se asigure, iar acestea ar putea fi atinse prin liberalizarea pieții.

Menținerea primei procentuale pentru angajați sau chiar majorarea acesteia așa cum se preconizează, însă, cu stabilirea unui plafon maxim al contribuției;

Crearea conturilor acumulative personale, în care să fi e acumulată o parte a contribuției (fie cea asupra unei anumite limite stabilite sau un anumit procent din contribuția totală);

Defalcări procentuale din suma accizelor pentru produsele din tutun în FAOAM. Riscul de îmbolnăvire și utilizare a serviciilor medicale la fumători este mai mare, respectiv, această acțiune ar induce un grad mai mare de echitate;

Revizuirea și reducerea numărului categoriilor de persoane asigurate de stat.

Astfel, efectuând o concluzie la cele enunțate mai sus, putem determina că, veniturile mici ale populației Republicii Moldova, situația financiară instabilă a întreprinderilor, incertitudinea evenimentelor din economie și politică limitează dezvoltarea asigurărilor medicale facultative Încă un motiv destul de important al neatractivității AMF este răspândirea largă a asistenței medicale obligatorii. Pentru creșterea stabilă a cotei părți a AMF în Republica Moldova sunt necesare măsuri cardinale. Drept una dintre aceste măsuri ne poate servi implementarea de către companiile de asigurări a mecanismului propus de noi, așa-numita asigurare economă.

Nivelul redus al capacității de plată a populației și riscul înalt al apariției necesității în cheltuieli suplimentare pentru tratament, ce nu sunt incluse în Programul Unic AMO impune căutarea de noi metode de perfecționare a sistemului asigurărilor medicale. În baza analizei efectuate a sistemelor de ocrotire a sănătății în țările dezvoltate și tendințele generale de dezvoltare identificate, propunem două variante de îmbunătățire a sistemului național de ocrotire a sănătății, bazate pe colaborarea sau pe concurența sistemelor AMO și AMF.

Conform schemei propuse de corelare dintre participanții pieței serviciilor medicale, bazat pe colaborare dintre sistemele AMO și AMF, orice persoană fizică sau juridică, ce achită prime de asigurare medicală obligatorie, are posibilitatea de a încheia contracte suplimentare de asigurare medicală facultativă cu o companie de asigurări, care are contracte încheiate cu instituții medicale pentru oferirea de servicii medicale persoanelor asigurate. Ca avantaj a acestei scheme putem menționa: majorarea numărului de servicii medicale accesibile, care pot fi oferite populației, lărgirea posibilităților instituțiilor medicale în domeniul îmbunătățirii calității și modernizării procesului de acordare a asistenței medicale, apariția surselor suplimentare de finanțare a sistemului ocrotirii sănătății din contul resurselor transferate în limitele valabilității contractelor AMF, reducerea poverii financiare a statului, concomitent cu îmbunătățirea stării sănătății populației republicii, etc.

CONCLUZII

Sistemul ocrotirii sănătății în ultimii decenii a devenit din ce în ce mai complex, acordarea asistenței medicale s-a transformat dintr-un proces individual în unul organizațional. Republica Moldova, ca și alte state ale blocului comunist, a intrat într-o criză economică durabilă, care ca urmare a cauzat scăderea standardelor de existență a populației, reducerea nivelului venitului, reducerea alociațiilor publice pentru cheltuieli de sănătate.

Conform studiilor efectuate în domeniul finanțării medicinii prin asigurări medicale facultative și obligatorii, în țările dezvoltate, se observă o tendință de stabilitate. Pentru statele aflate în curs de dezvoltare, aceste sectoare ale economiei sunt destul de dificile, și anume aceasta argumentează actualitatea și necesitatea studierii acestei teme atît pe plan național, cît și pe plan internațional.

Asigurarea medicală reprezintă la etapa actuală o modalitate de perfecționare și cizelare a serviciilor medicale impuse în viața oricărui individ. Pentru o mai bună desfășurare și o siguranță și protecție în ziua de mîine, asigurările medicale oferă servicii de asigurare, în cazul survenirii unor riscuri ce ar putea atenta la viață. Fundamentul asigurărilor medicale constă în faptul că deciziile luate de oameni în sfera dată sunt bazate pe propriile lor convingeri, opinii, concepții, credințe, pe alegerea liberă a medicului, spitalului, tipului de servicii.

Efectuînd aceste studii, am constatat că în permanență au fost implementate diferite modele de asigurare care au fosta aplicate în diferite țări și cu potențial economic variat. Aceste metode nu au avut permanent un caracter stabil, modificîndu-se odată cu trecerea de la o etapă la alta a dezvoltării societății, precum și odată cu creșterea nevoilor umane.

În situația economică grea în care se afla Republica Moldova, odată cu obținerea independenței a fost nevoită să implementeze diferite modele de ocrotire a sănătății care au avut mai multe insuccese decît succese.

Actualmente piața asigurărilor medicale Republicii Moldova este influențată de un șir de factori care stagnează dezvoltarea acestui sector pe plan național.

În primul rînd, este vorba de strategiile companiilor de asigurare. În așa mod, companiile de asigurare se axează pe genurile de asigurări cu o cerere excesivă, cum ar fi cele auto, din care cauză pentru a obține poziții lider pe piață aceștia au tendința de a diminua prețurile la aceste produse, neluînd în considerație necesitatea implementării strategiilor de dezvoltare în domeniul asigurărilor medicale facultative și obligatorii.

În al doilea rînd, este foarte bine cunoscută relația tensionată dintre sistemul economic și sistemul medico-sanitar, anume prin insuficiența resurselor necesare. Această problemă a fost și este actuală pînă în prezent din cauza insucceselor reformelor medicale, economice și legislative, care în mod direct afectează asigurările medicale facultative și obligatorii.

În al treilea rînd, absența investițiilor capitale este o problemă majoră pentru acest sector. În perioada ultimilor două decenii profitul obținut nu a fost investit eficient, creînd o situație dificilă, și anume de creștere permanentă a nevoilor medicale în raport cu capacitatea de a satisface aceste nevoi la nivelul cel mai înalt.

În legătură cu aceasta, a apărut necesitatea aprecierii nivelului eficienței sistemului național relativ tânăr de finanțare a ocrotirii sănătății, bazat pe principiile reglementării sistemului asigurărilor medicale din punct de vedere a constituirii și distribuirii fluxurilor financiare. Aceasta ne-a permis să evidențiem dezavantajele existente și să propunem măsuri concrete pentru perfecționarea sistemului de ocrotire a sănătății a Republicii Moldova, luând în considerare experiența obținută în acest domeniu de către țările dezvoltate.

Reeșind din analiza efectuată privind funcționarea sistemului național de asigurare medicală obligatorie am elaborat următoarele concluzii:

sistemului de stat a asigurărilor medicale îi este necesară trecerea de la dezvoltarea extensivă la cea intensivă, și anume, trecerea de la sarcinile acoperirii totale a populației cu servicii medicale în limitele asigurărilor medicale obligatorii la majorarea numărului, îmbunătățirea calității și accesibilității acestor servicii pentru posesorii poliței de asigurare medicală obligatorie;

costul poliței de asigurare medicală obligatorie pentru majoritatea cetățenilor, ce nu sunt incluși în nomenclatorul categoriilor social defavorizate și care nu au venituri înregistrate oficial, și anume: proprietarii gospodăriilor țărănești, întreprinderilor individuale, și deținatorii patentelor de întreprinzător, este una costisitoare și în prezent aceste categorii practic nu au acces la serviciile medicale gratuite;

majorarea primelor de asigurare este determinată de necesitatea dezvoltării intensive a sistemului național de ocrotire a sănătății și adaptarea acestuia la sistemele naționale de ocrotire a sănătății din țările europene, în același timp acesta trebuie să se efectueze luând în considerație situația economică a țării și nivelul redus al capacității de plată a populației;

lipsa transparenței în redistribuirea și utilizarea Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală. În Legea cu privire la Fondurile de Asigurări Obligatorii de Asistență Medicală lipsește lista clară a articolelor de distribuire a mijloacelor fiecărui din cele trei fonduri existente (de bază, de rezervă și fondul măsurilor de profilaxie);

Analiza domeniului asigurărilor medicale facultative în Republica Moldova permite efectuarea următoarelor concluzii:

dezvoltarea asigurărilor medicale private a fost brusc oprită în anul 2004, când a intrat în vigoare și a început activitatea pe tot teritoriul republicii asigurarea medicală obligatorie de asistență medicală;

comparativ cu asigurarea medicală obligatorie de asistență medicală, care este reglementată de o lege adoptată particular, ce reglementează momentele de bază de implementare a acestui tip de asigurare, asigurarea medicală facultativă până în prezent nu dispune de acte normative elaborate în acest sens, ce ar determina ordinea realizării în Republica Moldova a asigurărilor medicale facultative;

conform analizei efectuate de noi, cota primelor calculate de asigurări medicale facultative în suma totală de prime de asigurări încasate pe toate tipurile de asigurări în republică constituie conform ultimelor date 4,74 %. Acest indicator s-a majorat comparativ cu anul 2007 cu 1,3 puncte procentuale, ce pot fi apreciate pozitiv. Însă, cota principală a primelor încasate la asigurarea medicală facultativă se formează, în principal, din contul persoanelor asigurate, ce pleacă peste hotare, ceea ce ne demonstrează despre dezvoltarea insuficientă a acestui tip de asigurare la nivel național;

cota despăgubirilor de asigurare achitate la asigurarea medicală facultativă în Republica Moldova în anii 2007-2013 este aproximativ de 3 %, ceea ce ne demonstrează, ca și în analiza anterioară, despre dezvoltarea insuficientă a acestei ramuri. Neluînd in considerație valoarea mică, totuși se observă o tendință de creștere a acestui indicator, ceea ce poate fi considerat ca pozitiv;

analiza situației dezvoltării asigurărilor medicale facultative în dinamica primelor de asigurare încasate și despăgubirilor achitate reflectă profitabilitatea acestei activități de asigurare în Republica Moldova.

Și pentru ca asigurările medicale facultative să atingă la un nivel mai înalt în Republica Moldova s-au propus următoarele strategii de soluționare a problemelor respective:

o descriere exactă a programei de asigurare prin AFM;

claritatea, fără intrepretări diferite și să fie maximal concrete toate actele normative;

de a specifica clar de ce servicii medicale va putea beneficia pacientul;

diversificarea serviciilor de asigurare medicală;

ordonarea și întemeierea prealabilă a condițiilor și cerințelor de asigurare medicală facultativă.

Prin următoarele studii se donotă o cercetare complexă, prin care s-a argumentat flexibilitatea asigurărilor facultative de asistență medicală în Republica Moldova și s-au elucidat direcțiile strategice de dezvoltare pentru viitor. Prezentul studiu a reprezentat o sursă importantă de informare a deciziei de implementare a asigurărilor facultative de asistență medicală, care au creat premise reale de îmbunătățire a situației financiare din instituțiile medicale. De asemenea, s-a argumentat volumul de servicii acordate persoanelor asigurate și a fost stabilit costul lor. În urma analizei comparative a rezultatelor de activitate a instituțiilor medicale, în condiții experimentale și în situații neexpuse asigurărilor facultative, au fost identificate problemele majore și au fost propuse forme noi organizatorice de prestare a asistenței medicale. Rezultatele evaluării calității serviciilor medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de asistență medicală au contribuit la elucidarea unor noi legități la consumul de servicii, lucru care a permis înaintarea unor propuneri concrete de perfecționare a strategiilor de eficiență a asigurărilor.

În legătură cu noile tendințe de scumpire a serviciilor medicale, în asigurările medicale au început să apară sisteme complet noi de plată pentru serviciile medicale, care ar putea fi adaptate și utilizate în practica națională. Astfel de metode pot deveni: asigurări medicale cu un control asupra utilizării pe viitor a mijloacelor de asigurare, plata de către asigurător a tuturor serviciilor medicale necesare în cursul anului asiguratului, urmat de un tarif suplimentar (la sfârșitul anului calendaristic) care depășește valoarea primelor de asigurare acumulate pentru anumite tipuri de tratament, și altele.

Pentru dezvoltarea ulterioară a sistemului național de ocrotire a sănătății este nevoie de a ajusta în timp util la condițiile internaționale al acestei ramuri, precum și cu noile tendințe de reformare a sistemului național de ocrotire a sănătății.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Legea cu pivire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006, Art.1

2. Legea cu privire la fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2004 (nr.1625-III din 30 decembrie 2003), Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.6-12, 2004.

3. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2011 nr. 55 din 31.03.2011 Monitorul Oficial nr.63 64/155 din 20.04.2011

4. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, nr. 1585-XIII din 27.02.1998 // MO, nr.38-39/280 din 30.04.1998.

5. Legea Cu privire la mărimea, modul și termenul de achitare a primelor de asigurarea obligatorie de asistență medicală, nr. 1593-XV din 26.12.2002 // MO, nr.18-19/57 din 08.02.2003.

6. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585XIII din 27 februarie 1998, Capitolul 1, Articolul 1.

7. Regulamentul cu privire la modul de constituire și administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală (aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.594 din 14 mai 2002), cu modificările ulterioare, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.66-68, 2002.

8. Rapoartele privind executarea (utilizarea) fondurilor asigurării obligatorii de asistența medicală pentru anii 2010, 2011, 2012

II. Manuale, monografii, lucrări didactice

9. Alexei Rusu. Finanțarea Sistemului Sănătății în Economia de Piață. Editura „Bussiness-Elite” S.A., Chișinău, 1999

10. Ciurel V., Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale. București: AII Beck, 2000

11. Constantin Ețco, Iurie Malanciuc „Asigurările de sănătate și particularitățile expertizei medicale”, Chișinău 2004

12. Constantin Ețco, Ludmila Goma, Elizaveta Reabov, Sergiu Marin și Nina Globa. Economia ocrotirii sănătății. Manual. Editura EPIGRAF, Chișinău, 2000

13. Dan Anghel Constantinescu „Tratat de asigurări. Volumul I.”, Editura Economica, București 2004

14. Ețco C., Asigurarea obligatorie de asistență medicală din Republica Moldova: realizări și perspective, Chișinău, 2011

15. Ellet Stefanie. Ocнoвы пoлитики. Планиpoваниe oказания мeдицинcкoй пoмoщи. Oбзop мeждyнаpoднoгo oпыта. Eвpoпeйcкая oбcepватopия пo cиcтeмам здpавooxpанeния, M. : Peал Tайм, 2009

16. Preker, Alex, Guy Carrin, Health Financing for Poor People. Washington, DC: World Bank. eds. 2004

17. Sârbu V. Piața asigurărilor și perfecționarea relațiilor economice în Republica Moldova. Sibiu: Editura Alma Mater, 2001

18. Шишкин C.B. O pазвитиии мeдицинcкoгo cтpаxoвания за pyбeжoм. Boпpocы экoнoмики и yпpавлeния для pyкoвoдитeлeй здpавooxpанeния 2005, №9

19. Жаpкoвич Г., Затцингep B., Mилк A., Джoн Ю., Гpишин B.B., Ceмeнoв B.Ю. (1998). Boпpocы пoлитики в oблаcти здpавooxpанeния в бывшиx coциалиcтичecкиx cтpанаx. Cтpатeгии yлyчшeния cиcтeм здpавooxpанeния в бывшиx coциалиcтичecкиx cтpанаx. M.: Фeдepальный фoнд OMC

20. Cтаpoдyбoв B.И., Зeлькoвич P.M., Иcакoва Л.E., Кoмаpoв Ю.M.. Кpyчинина C.C., Mакаpoва T.H., Mиxайлoва Ю.B., Шeйман И.M. (1996). Кoнцeпция peфopмы yпpавлeния и финанcиpoвания здpавooxpанeния Poccийcкoй Фeдepации. – Экoнoмика здpавooxpанeния, 1996, № 10/11

21. Шeйман И.M. (1998). Peфopма yпpавлeния и финанcиpoвания здpавooxpанeния. M.: Pycь, Издатцeнтp

22. Шeйман И.M., Boзмoжныe cтpатeгии peфopмиpoвания cиcтeмы гocyдаpcтвeнныx oбязатeльcтв в здpавooxpанeнии. // Экoнoмика здpавooxpанeния, 2000, № 5,6/45

23. Mаклxoз Л. Cиcтeмы здpавooxpанeния: вpeмя пepeмeн. Peпyблика Moлдoва, Кoпeнгагeн. Eвpoпeйcкая oбcepватopия пo cиcтeмам здpавooxpанeния. 2002, №4 (5)

III. Articole în ediții periodice, rapoarte statistice

24. Damașcan Gh. Finanțarea instituțiilor medicale spitalicești în condițiile implementării asigurărilor medicale obligatorii : tz. dr. în medicină. Chișinău, 2005

25. Idricean, Veronica. Aspecte economice și manageriale ale Asigurărilor Facultative de sănătate în Republica Moldova : tz. dr. în medicină. Chișinău, 2006

26. Fotescu, S.; Cobzari, L. Unele abordări privind esența asigurării obligatorii de asistență medicală. Drept, Economie și Informatică. 2007, nr.2 (12),

27. Fotescu S. Rolul și esența plasamentelor de capital în activitatea desfășurată de către societățile de asigurare. Profit. 2000, nr.1-2

28. Lascu D. Sistemul de asigurări sociale de sănătate din Romania (particularitățile județului Tulcea): tz.. dr. în economie. Chișinău, 2008

29. Malanciuc Iu. Metodologia de creare și implementare a condițiilor și programelor de asigurări medicale: tz. dr. în medicină. Chișinău, 2006

30. Savin Ș, Soltan V. Analiza reformei în domeniul medicinii prin asigurări. Finconsultant. Chișinău, 2009

31. Tintiuc D., Ciobanu M., Onoi L., Banari D. Evaluarea etapei inițiale de implementare a asigurărilor obligatorii de asistență medicală și de prestare a serviciilor medicale. //Conferința științifică USMF. Probleme actuale de Sănătate Publică și Management. Anuale științifice USMF „N.Testemițanu” Chișinău, 2005

IV. Resurse electronice

32. www.cnam.md

33. www.statistica.md

34. http://www.cnpf.md/md/segas/

35. http://www.parhtage.sante.fr/re7/idf/site.nsf/(WebPub)/SROS_3., citat la 28.03.2014

36. http://asito.md, accesat la 05.04.2014

37.http://www.akademos.asm.md/files/IMpedimente%20si%20oportunitati%20in%20procesul%20de%20finantare%20a%20sistemului%20ocrotirii%20sanatatii.pdf, accesat la 03.05.2014

38. http://www.cnam.md/editorDir/file/Rapoarte_activitate/cnam_rapot_activitate_2012.pdf, accesat la 03.05.2014

39. http://www.xprimm.md/Piata-de-asigurari-facultative-de-sanatate-a-crescut-cu-19-in-primele-9-luni-din-2013-ASITO-ocupa-prima-pozitie-articol-2,3,189-48414.htm

40. http://capital.market.md/ro/content/implementarea-asigur%C4%83rilor-obligatorii-de-s%C4%83n%C4%83tate-cu-participarea-companiilor-private-de

41. http://victoria-asigurari.md/rom/pas

ANEXA NR.2

Structura instituțională a sectorului sănătății

Sursa: elaborat de autor

ANEXA NR.3

Structura existentă și cea propusă a Consiliului de Administrație al CNAM

Sursa: elaborat de autor

ANEXA NR.4

Actele legislative si normative ale sistemului asigurărilor obligatorii de asistență medical

1. Legea ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28.03.1995, cu modificări ulterioare.

2. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII din 27.02.1998.

3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la fondarea Companiei Naționale de Asigurări in Medicină nr.950 din 07.09.2001.

4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de constituire si administrare a fondurilor de asigurări obligatorii de asistență medicală nr.594 din 14.05.2002.

5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri pentru implimentarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală nr.1432 din 07.11.2002.

6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului privind condițiile de asigurare obligatorie de asistență medicală a cetățenilor străini și apatrizilor aflați in Republica Moldova nr.43 din 21.01.2002.

7. Hotărirea Guvernului Republicii Moldova “Despre aprobarea Programului Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală” (Hotărirea se emite anual).

8. Ordinul MS nr.375 din 29.12.2003 “Cu privire la organizarea asistenței medicale persoanei asigurate, in cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală”.

ANEXA NR.5

Topul companiilor de asigurare din Republica Moldova pentru anul 2013

Sursa: www.cnpf.md

ANEXA NR.6

Sursele de finanțare ale sectorului sănătății aprobate pentru anul 2013

Sursa: www.cnam.md

Nivelul de finanțare a sectorului sănătății din bugetul public (mln lei) și ponderea din PIB și BPN (2000-2012)

Sursa: www.cnam.md

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Legea cu pivire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006, Art.1

2. Legea cu privire la fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2004 (nr.1625-III din 30 decembrie 2003), Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.6-12, 2004.

3. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2011 nr. 55 din 31.03.2011 Monitorul Oficial nr.63 64/155 din 20.04.2011

4. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, nr. 1585-XIII din 27.02.1998 // MO, nr.38-39/280 din 30.04.1998.

5. Legea Cu privire la mărimea, modul și termenul de achitare a primelor de asigurarea obligatorie de asistență medicală, nr. 1593-XV din 26.12.2002 // MO, nr.18-19/57 din 08.02.2003.

6. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585XIII din 27 februarie 1998, Capitolul 1, Articolul 1.

7. Regulamentul cu privire la modul de constituire și administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală (aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.594 din 14 mai 2002), cu modificările ulterioare, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.66-68, 2002.

8. Rapoartele privind executarea (utilizarea) fondurilor asigurării obligatorii de asistența medicală pentru anii 2010, 2011, 2012

II. Manuale, monografii, lucrări didactice

9. Alexei Rusu. Finanțarea Sistemului Sănătății în Economia de Piață. Editura „Bussiness-Elite” S.A., Chișinău, 1999

10. Ciurel V., Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale. București: AII Beck, 2000

11. Constantin Ețco, Iurie Malanciuc „Asigurările de sănătate și particularitățile expertizei medicale”, Chișinău 2004

12. Constantin Ețco, Ludmila Goma, Elizaveta Reabov, Sergiu Marin și Nina Globa. Economia ocrotirii sănătății. Manual. Editura EPIGRAF, Chișinău, 2000

13. Dan Anghel Constantinescu „Tratat de asigurări. Volumul I.”, Editura Economica, București 2004

14. Ețco C., Asigurarea obligatorie de asistență medicală din Republica Moldova: realizări și perspective, Chișinău, 2011

15. Ellet Stefanie. Ocнoвы пoлитики. Планиpoваниe oказания мeдицинcкoй пoмoщи. Oбзop мeждyнаpoднoгo oпыта. Eвpoпeйcкая oбcepватopия пo cиcтeмам здpавooxpанeния, M. : Peал Tайм, 2009

16. Preker, Alex, Guy Carrin, Health Financing for Poor People. Washington, DC: World Bank. eds. 2004

17. Sârbu V. Piața asigurărilor și perfecționarea relațiilor economice în Republica Moldova. Sibiu: Editura Alma Mater, 2001

18. Шишкин C.B. O pазвитиии мeдицинcкoгo cтpаxoвания за pyбeжoм. Boпpocы экoнoмики и yпpавлeния для pyкoвoдитeлeй здpавooxpанeния 2005, №9

19. Жаpкoвич Г., Затцингep B., Mилк A., Джoн Ю., Гpишин B.B., Ceмeнoв B.Ю. (1998). Boпpocы пoлитики в oблаcти здpавooxpанeния в бывшиx coциалиcтичecкиx cтpанаx. Cтpатeгии yлyчшeния cиcтeм здpавooxpанeния в бывшиx coциалиcтичecкиx cтpанаx. M.: Фeдepальный фoнд OMC

20. Cтаpoдyбoв B.И., Зeлькoвич P.M., Иcакoва Л.E., Кoмаpoв Ю.M.. Кpyчинина C.C., Mакаpoва T.H., Mиxайлoва Ю.B., Шeйман И.M. (1996). Кoнцeпция peфopмы yпpавлeния и финанcиpoвания здpавooxpанeния Poccийcкoй Фeдepации. – Экoнoмика здpавooxpанeния, 1996, № 10/11

21. Шeйман И.M. (1998). Peфopма yпpавлeния и финанcиpoвания здpавooxpанeния. M.: Pycь, Издатцeнтp

22. Шeйман И.M., Boзмoжныe cтpатeгии peфopмиpoвания cиcтeмы гocyдаpcтвeнныx oбязатeльcтв в здpавooxpанeнии. // Экoнoмика здpавooxpанeния, 2000, № 5,6/45

23. Mаклxoз Л. Cиcтeмы здpавooxpанeния: вpeмя пepeмeн. Peпyблика Moлдoва, Кoпeнгагeн. Eвpoпeйcкая oбcepватopия пo cиcтeмам здpавooxpанeния. 2002, №4 (5)

III. Articole în ediții periodice, rapoarte statistice

24. Damașcan Gh. Finanțarea instituțiilor medicale spitalicești în condițiile implementării asigurărilor medicale obligatorii : tz. dr. în medicină. Chișinău, 2005

25. Idricean, Veronica. Aspecte economice și manageriale ale Asigurărilor Facultative de sănătate în Republica Moldova : tz. dr. în medicină. Chișinău, 2006

26. Fotescu, S.; Cobzari, L. Unele abordări privind esența asigurării obligatorii de asistență medicală. Drept, Economie și Informatică. 2007, nr.2 (12),

27. Fotescu S. Rolul și esența plasamentelor de capital în activitatea desfășurată de către societățile de asigurare. Profit. 2000, nr.1-2

28. Lascu D. Sistemul de asigurări sociale de sănătate din Romania (particularitățile județului Tulcea): tz.. dr. în economie. Chișinău, 2008

29. Malanciuc Iu. Metodologia de creare și implementare a condițiilor și programelor de asigurări medicale: tz. dr. în medicină. Chișinău, 2006

30. Savin Ș, Soltan V. Analiza reformei în domeniul medicinii prin asigurări. Finconsultant. Chișinău, 2009

31. Tintiuc D., Ciobanu M., Onoi L., Banari D. Evaluarea etapei inițiale de implementare a asigurărilor obligatorii de asistență medicală și de prestare a serviciilor medicale. //Conferința științifică USMF. Probleme actuale de Sănătate Publică și Management. Anuale științifice USMF „N.Testemițanu” Chișinău, 2005

IV. Resurse electronice

32. www.cnam.md

33. www.statistica.md

34. http://www.cnpf.md/md/segas/

35. http://www.parhtage.sante.fr/re7/idf/site.nsf/(WebPub)/SROS_3., citat la 28.03.2014

36. http://asito.md, accesat la 05.04.2014

37.http://www.akademos.asm.md/files/IMpedimente%20si%20oportunitati%20in%20procesul%20de%20finantare%20a%20sistemului%20ocrotirii%20sanatatii.pdf, accesat la 03.05.2014

38. http://www.cnam.md/editorDir/file/Rapoarte_activitate/cnam_rapot_activitate_2012.pdf, accesat la 03.05.2014

39. http://www.xprimm.md/Piata-de-asigurari-facultative-de-sanatate-a-crescut-cu-19-in-primele-9-luni-din-2013-ASITO-ocupa-prima-pozitie-articol-2,3,189-48414.htm

40. http://capital.market.md/ro/content/implementarea-asigur%C4%83rilor-obligatorii-de-s%C4%83n%C4%83tate-cu-participarea-companiilor-private-de

41. http://victoria-asigurari.md/rom/pas

ANEXA NR.2

Structura instituțională a sectorului sănătății

Sursa: elaborat de autor

ANEXA NR.3

Structura existentă și cea propusă a Consiliului de Administrație al CNAM

Sursa: elaborat de autor

ANEXA NR.4

Actele legislative si normative ale sistemului asigurărilor obligatorii de asistență medical

1. Legea ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28.03.1995, cu modificări ulterioare.

2. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală nr.1585-XIII din 27.02.1998.

3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la fondarea Companiei Naționale de Asigurări in Medicină nr.950 din 07.09.2001.

4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de constituire si administrare a fondurilor de asigurări obligatorii de asistență medicală nr.594 din 14.05.2002.

5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri pentru implimentarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală nr.1432 din 07.11.2002.

6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului privind condițiile de asigurare obligatorie de asistență medicală a cetățenilor străini și apatrizilor aflați in Republica Moldova nr.43 din 21.01.2002.

7. Hotărirea Guvernului Republicii Moldova “Despre aprobarea Programului Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală” (Hotărirea se emite anual).

8. Ordinul MS nr.375 din 29.12.2003 “Cu privire la organizarea asistenței medicale persoanei asigurate, in cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală”.

ANEXA NR.5

Topul companiilor de asigurare din Republica Moldova pentru anul 2013

Sursa: www.cnpf.md

ANEXA NR.6

Sursele de finanțare ale sectorului sănătății aprobate pentru anul 2013

Sursa: www.cnam.md

Nivelul de finanțare a sectorului sănătății din bugetul public (mln lei) și ponderea din PIB și BPN (2000-2012)

Sursa: www.cnam.md