Cap I ANATOMIA TUBULUI DIGESTIV

INTRODUCERE:

Diareea reprezintă situația ȋn care pacientul elimină frecvent scaune neformate, ȋnsoțite de digestia incompletă a alimentelor ingerate. Este greșită opinia conform căreia scaunele frecvente sunt considerate a fi diaree.Determinat în alegerea constatării bolii de diaree o reprezintă prezența materiilor fecale neformate ce prezint hrană completă și fragmentară. Din punct de vedere  al frecvenei boliile tractului digestiv  găsesc pe locul al doilea ȋn lume ca frecvență, dupa afecțiunile căilor respiratorii superioare. Sunt periculoase deoarece ȋn unele situații provoacă deshidratarea rapidă a organismului și moartea pacientului, ȋn câteva ore de la apariția primelor simptome. Diareea infecțioasă afectează predominant populația țărilor aflate ȋn curs de dezvoltare (din Africa, Asia, America Latina) și mai ales ȋn rândul copiiilor din aceste teritorii se semnalează cele mai multe deces. Diareea ȋmpiedică digestia și absorbția alimentelor de la nivelul tubului digestiv; ȋn felul acesta provoacă malnutriție ȋnsoțită de scăderea rezistenței organismului ȋn fața unor infecții oportuniste. Boală diareică,privită din aspect medical poate fi descrisă că fiind un ansamblu patogen ce intră în contact cu organismul uman și care acesta din urmăâ încearcă săȋndeparteze cât mai rapid un factor nociv ajuns ȋn interiorul tubului digestiv; tranzitul intestinal va fi accelerat determinând absorbția ineficientă a apei și digestiaincompletă a alimentelor (cu apariția malnutritiei); ȋn același timp va crește cantitatea de secreții intestinale; ȋn unele situații manifestările digestive pot fiȋnsotite de eliminarea prin scaun de sânge, asociate de puroi și mucus.Prezența unui sindrom diareic impune efectuarea unor analize medicale pentru elucidarea cauzei bolii: examenul coproparazitologic al scaunelor, colonoscopia, rectoscopia,clismă baritata, sau realizarea de teste pentru evaluarea funcției de absorbție a intestinului și a funcției pancreasului. Cu toate acestea, ȋn cele mai multe cazuri, tratamentul pentru diareea infecțioasă se face empiric, fără existența unui diagnostic etiologic. Medicul va utiliza informația obținută prin anamneză, examen clinic, examenul materiilor fecale și al nivelului deshidratare al bolnavului. Un aspect deosebit îl reprezintă rehidratarea organismului afectat exact, deoarece diareea duce la o pierdere importantă de apă și electroliți prin scaun. În diagnosticare a bolnavului cu holeră se pot folosi soluții de rehdratare cu administrare orală ce reduc riscul de moarte, determinată de această boală. Cazurile de diaree ușoară, cu 1-2 scaune apoase pe zi, fără alte simptome alarmante, pot fi combătute prin rehidratare orală si consumul de biscuiți sărați. Cazurile severe de diaree care prezintă o simptomatologie alarmantă vor fi tratate inclusiv cu medicamente din sfera antibioticelor. Răspandirea pe cale fecalo-orală a enteropatogenilor poate fi oprită prin respectarea măsurilor igienei personale, igiena locuinței și a alimentației.

Pentru prevenirea si aparitia diareei, turiștii ȋși vor administra cele două tablete de subsalicilat bismut timp de patru de ori pe zi, medicația fiind eficace pentru o perioadă  de 21 zile.Nu este indicatȋn scop profilactic de antibiotic, deoarece pot apărea efecte secundare: afectarea florei indigene, infecții cu tulpini de bacterii rezistente la antibiotic. De-a lungul vremii industria farmaceutică a evoluat astfel că o serie de vaccinuri au fost dezvoltate pentru a distruge în întregime enteropatogenii cum ar fi vaccinul împotriva rotavirusuriloral Shigellei, Vibrionul holerei, S. Typhi și E. coli enteropatogenă.

Cap I ANATOMIA TUBULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv prezintă un rol important în trasnformarea fizică și chimică a alimentelor în scopul asimilării și în eliminarea reziduurilor ce nu au putut fi digerate.

Aparatul digestiv este alcătuit dintr-un tub cilindric neregulat, numit tubul digestiv și din structuri glandulare, care se dezvoltă ȋn jurul lui, numite anexele tubului digestiv.
Tubul digestiv este delimitat de orificiul bucal și anal. Este alcătuit din: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire și intestin gros.

Aparatul digestiv este alcătuit din următoarele componte: 
1) Tractul gastrointestinal superior 
O prima componentă a tractului gastrointestinal o reprezintă cavitatea bucală fiind prima etapă a procesului digestiv, unde aici alimentele sunt sfărâmate de dinți șiintră în contact cu salivă. Din punct de vedere al anatomiei cavitatea bucală este delimitată de 5 pereți unul anterior- buzele, doi laterali-obrajii și unul inferior-planșeul bucal și superior numit boltă sau valul palatin. Al doilea organ al tractului gastrointestinal superior îl constituie esofagul ce este descris că fiind un tub musculomusculos de 25-30 cm cu rol în transportul hranei,legând faringele de stomac. 

Al treilea organ al tractului gastrointestinal îl reprezintă stomacul unde alimentele ajung și în prezența acizilor din stomac sunt modificate într-o pastă.

2) Tractul gastrointestinal inferior este reprentat de: 
Primul organ al tractului gastrointestinal inferior este reprezentat de intestinul subțire și constituie partea cuprinsă dintre stomac și intetinul gros. În acest organsunt reținute totalitatea alimentelor dar și a mineralelor din hrană digerată. Intestinul subțire este alcătuit din 3 părți: 
Duodenul reprezintă segmemtul inițial al instestinului subțire ce are o lungime de 25-30 cm având formă unei potcoave deschise legând stomacul de jejun. În duoden seîncepe procesul de digestie al alimentelor acestiunea acestuia fiind de a neutraliza aciditatea din hrană.

A două parte a intestinului subțire numit și jejunul

este situat în partea centrală mai precis între duoden și ileon. Importanță jejunului este de a reține substanțelenutritive din alimente.A treia parte și ultima a intestinului subțire este ileonul. Aici are absorbția nutritientilor în procesul de digestie.

Intestinul gros face parte din tractul gastrointestinal inferior aflându-se între anus și intestinul subțire. Rolul intestinului subțire este de a reține apă și mineralele neabsorbite. Intestinul gros este alcătuit din: 
– cecul sau cecum ce reprezintă prima parte a intestinului gros aflat între ileon și colon. De cec este lipit apendicele. În cecum se găsește flora intestinală.

A doua parte a intestinului gros numită și colon este constituită din 3 părți, colon ascendent, colon transvers și colon sigmoid, are rolul de a rețină apă rămasă dinalimente. A treia parte a intestinului gros numită și rect este reprezentat printr-un canal cu pereții musculoși și este sediul unde sunt depuse materiile fecale. Anus este și ultima parte a intestinului gros, rolul acestuia este de a elimina materiile fecale din organism.

2.2.1. Diareea acută
2.2.1.1. Mecanisme patogene ȋn diareea acută infecțioasă

Diareea apare atunci când agenții patogeni (bacterii, virusuri sau fungi) care reusesc să treacă de bariera de apărare a organismului uman. Pentru realizarea unui diagnostic și a unei medicații cât corecte și eficiente este prioritar să se înțeleagă aceste factori patogeni ce acționează asupra tractului digestiv.