Determinantii Cognitivi Ai Deciziei de a Mentine Un Regim Alimentar pe Termen Lung

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE

CAPITOL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1 Prezentarea problemei și explorarea importanței acesteia.

1.2 Prezentarea literaturii relevante

1.2.1. Relația dintre locusul de control și menținerea regimului alimentar

1.2.2. Conceptul autoeficacității ca predictor al menținerii schimbării

1.2.3 Importanța percepției suportului social pentru menținerea greutății

1.2.4. Impactul expectanțelor nerealiste cu privire la scăderea în greutatea asupra rezultatelor pe termen lung ale unei diete

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL 2. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

2.1. Precizarea obiectivului studiului și a ipotezelor de lucru

CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE METODOLOGIE A CERCETĂRII

3.1. Lotul de studiu

3.2. Metode și instrumente de cercetare

3.2.1 Considerații privind elaborarea instrumentelor de cercetare

3.3. Analiza statistică a datelor

CAPITOLUL 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII

5.1. Limite și direcții viitoare de cercetare

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

CAPITOL 1. STADIUL ACTUAL AL PROBLEMEI

1.1 Prezentarea problemei și explorarea importanței acesteia.

Supraponderea și obezitatea sunt recunoscute astăzi de a fi printre problemele majore de sănătate publică ale societății noastre. Implicațiile pentru sănătate ale obezității sunt majore.

Într-o recenzie cu privire la efectele scăderii intenționate în greutate asupra sănătății, [1] autorii a concluzionat că pierderea intenționată în greutate: (1) reduce incidența diabetului; (2) este legată de scăderea tensiunii arteriale; (3) îmbunătățește mobilitatea și funcționarea, în special la indivizii în vârstă; (4) reduce mortalitatea și incidența bolilor cardiovasculare. Aceste concluzii arată că o pierdere în greutate cât de mică aduce cu sine multe beneficii pentru sănătate și eforturile de a slăbi nu trebuie abandonate, în ciuda dificultății menținerii rezultatelor.

Problema care se ridică vizează faptul că rezultatele pe termen lung ale programelor destinate pierderii în greutate sunt de obicei modeste. [1,2]. Marea majoritate a indivizilor își câștigă înapoi o bună parte din kilogramele pierdute într-o perioadă relativ scurtă de timp. Ulterior, mulți dintre ei reiau procesul de slăbire, transformându-l într-un cerc vicios de scădere și creștere în greutate. [3]

Greutatea oscilantă (cicluri repetitive de îngrășare și slăbire, urmate iar de câștigare în greutate) are un impact negativ asupra stării de sănătate, existând date în literatura de specialitate care arata că așa numitul efect Yo-Yo are anumite riscuri pentru sănătate.

Un studiu publicat în 2011 în The New England Journal of Medicine [4] a evidențiat legatura între ciclul pierdere-recâștigare în greutate și nivelul crescut al grăsimii corporale prin efectele sale negative, de lunga durată, asupra metabolismului (scade rata metabolismului, organismul conservându-și energia). În procesul de slăbire se pierde masă musculară și grăsime; odată cu recâștigarea kilogramelor, se recuperează doar masa adipoasă.

Un alt studiu, publicat in iulie 2011 în Clinical Nutrition, [5] a arătat că efectul Yo-Yo are drept consecință excesul de grăsime abdominală, asociată cu risc crescut de boli de inima, cancer și diabet. Efectul Yo-Yo, adică pierderea greutătii, urmată de recâștigarea ei, are, de asemenea și un efect psihologic negativ, ducând la depresie și descurajare, crește riscul tulburărilor de alimentație (bulimie sau anorexie) care pot pune viața în pericol.

De aici derivă nevoia de a înțelege mai bine de ce menținerea unei greutăți în limite sănătoase este atât de importantă și cum poate fi ea întreținută. Identificarea factorilor asociați cu menținerea unui regim alimentar pe termen lung poate spori însușirea comportamentelor și prerechizitelor esențiale în susținerea unui greutăți corporale în limite sănătoase. Astfel de cunoștințe au implicații pentru alegerea strategiilor necesare a fi elaborate în timpul tratamentului/dietei și a recomandărilor necesare pentru faza de menținere a rezultatelor, în funcție de caracteristicile persoanei căreia ne adresăm.

Literatura de specialitate susține că greutatea corporală este determinată de un complex de factori genetici, comportamentali, psihologici și de mediu. O recenzie realizată de către Grilo și Pogue-Geile [6] a concluzionat că factorii genetici au o importanță redusă, restul fiind explicat pe baza variabilelor comportamentale – cum ar fi alimentația și exercțiul fizic, determinanților cognitivi și de mediu.

Suntem interesați de cercetarea factorilor psihologici cu potențială importanță în menținerea greutății, prin verificare unui model coerent de factorii cognitivi care influențează menținerea greutății, în condițiile în care acest domeniu de cercetare este adesea caracterizat prin rezultate individuale, fără un cadru cuprinzător.

1.2. Prezentarea literaturii relevante

1.2.1. Relația dintre locusul de control și menținerea regimului alimentar

Termenul de “locus de control” a fost lansat de Rotter citat în [7] și desemnează “modul în care o persoană își explică succesul sau eșecul, prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile” [7] (pg 74).

Locusul de control al greutății este definit [8] drept expectanța ca cineva să poată modifica sau controla, cel puțin în parte, propria greutate. Convingerea potrivit căreia, comportamentul și atributele proprii determină greutatea se consideră a fi convingerea într-un locus de control intern. Convingerea că greutatea proprie se datorează unor factori independenți de controlul propriu, cum ar fi genetica, norocul, soarta sau obiceiurile învățate în familie în primii ani de viață, este etichetată drept locus extern de control al greutății.

Literatura de specialitate prezintă numeroase rezultate cu privire la relația dintre locusul de control și scăderea în greutate. [9]. Anumite studii au arătat că un locus de control intern corelează cu o pierdere în greutate mai substanțială, în timp ce alte studii nu au putut identifica o diferență între persoanele cu locus de control intern sau extern cu privire la pierderea în greutate [10].

Cu privire la menținerea regimului alimentar, Nir Z și Neumann L. [9] au raportat că persoanele cu un locus de control intern – interpretat drept o mai bună abilitate de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni, au mai mult succes în pierderea în greutate și menținerea regimului alimentar pe o perioadă mai lungă.

Alte cercetări din domeniu [11] au arătat că un scor mai mare pe subscala de locus de control intern a fost relaționat cu o încredere mai mare în consecințele implementării unui program de scădere în greutate, în timp ce un locus de control extern a corelat cu percepția cauzelor externe ce țin de suprapondere, cu percepția barierelor în realizarea exercițiilor fizice și cu insatisfacția suportului social primit.

Așadar, locusul intern de control a fost propus în literatură drept un potențial predictor în menținerea unui regim alimentar. Rezultatele cercetărilor oferă însă o imagine confuză a relației locus intern de control- menținerea dietei pe termen lung.

1.2.2. Conceptul autoeficacității ca predictor al menținerii comportamentului de sănătate

Un alt concept care a primit atenție din partea cercetătorilor managementului greutății îl reprezintă autoeficacitate percepută (self-efficacy). Autoeficacitatea reprezintă convingerea unei persoane în capacitățile sale de a-și mobiliza resursele cognitive și motivaționale, necesare pentru îndeplinirea cu succes o sarcină dată. Asemenea perspectivă eficace determină un interes intrinsec și o angajare profundă în activități. [7] Așadar, autoeficacitatea percepută înseamnă încredere în abilitatea personală de a atinge un obiectiv cum ar fi pierderea în greutate.

Conceptul autoeficacității se bucură de o tot mai mare recunoaștere ca predictor al schimbării și menținerii comportamentului de sănătate. În 1977, psihologul Albert Bandura, profesor la Universitatea din Stanford, a introdus conceptul de autoeficacitate percepută în contextul modificării cognitiv comportamentale. Autoeficacitatea reprezintă constructul cheie în Teoria Social Cognitivă a lui Bandura. [12]. Autoeficacitatea se referă la un sentiment de control asupra propriului mediului și comportament. Convingerea de autoeficacitate reprezintă o cogniție ce determină dacă schimbarea comportamentului de sănătate va fi inițiată, cât de mult efort va fi depus, și cât timp va fi susținut vizavi de posibilele obstacole și eșecuri.

Autoeficacitatea percepută relativă la pierderea în greutate [3] a fost corelată cu menținerea regimului alimentar implementat. Datele obținute din studii de follow-up asupra persoanelor care au reușit să mențină greutatea, au arătat că acestea au avut o mai mare încredere în abilitatea lor de a controla greutatea decât persoanele care au renunțat la regimul alimentar și au câștigat înapoi kilogramele [13].

Într-un alt studiu, [14] participanții care se descriau a fi independenți și orientați spre rezolvarea de probleme, aveau de asemenea, o încredere mai mare în capacitatea lor de a controla greutatea, simțind că ‚au ceea ce le trebuie’ pentru managementul greutății și nu erau înclinați spre a renunța ușor [14]., pg. 113). Această caracteristică s-ar putea defini drept o mai mare autoeficacitate percepută. Aceste persoane și-au menținut greutatea scăzută timp de doi ani, în comparație cu persoanele cu o autoeficacitate percepută scăzută.

În concluzie, autoeficacitatea percepută s-a dovedit a fi predictor pentru intențiile și acțiunile în diferite domenii de funcționare a sănătății. Convingerile de eficacitate, determină evaluarea resurselor personale în situațiile de stres și contribuie la formarea intențiilor comportamentale. Cu cât sunt mai puternice convingerile oamenilor despre eficacitate, cu atât mai mari sunt obiectivele stabilite pentru ei înșiși, și mai fermă dedicarea lor de a se angaja în comportamentul dorit, chiar și în fața eșecurilor (Locke & Latham, 1990, în Bandura A. 2005).

1.2.3. Importanța percepției suportului social pentru menținerea greutății

Suportul social se referă la funcția și calitatea relațiilor sociale apropiate, precum disponibilitatea percepută pentru acordarea de ajutor de către ceilalți sau suportul primit. Suportul social se produce în cadrul unui proces interactiv și este legat de altruism, sentimentul obligației, percepția reciprocității.

Kasl și colaboratorii săi fac primele cercetări asupra relației dintre stres, boală și procesele psihosociale (apud. Băban, 1998, p.110). Kasl pune în circualție, în 1976, termenul de suport social. El definește suportul social ca sistem de relații interpersonale caracterizate prin sentimentul de acceptare și iubire, de stimă și apreciere, de apartenență la o rețea de comunicare și obligații mutuale, de ajutor emoțional și concret în perioade de criză.

Cercetătorii au concluzionat că persoanele care și-au menținut greutatea, asemeni persoanelor care nu au suferit fluctuații în greutate de-a lungul vieții (-grupul de control) au fost mai conștienți de factorii care le influențau comportamentul alimentar, au confruntat problemele mai direct și s-au bazat mai puternic pe suportul social al celor din jur, în comparație cu indivizii care și-au recâștigat greutatea, prin revenirea la stilul de viață anterior. [15]. Aceste date au fost interpretate de către autorii studiului drept o dovadă a importanței învățării în cadrul ședințelor de dieto-terapie a unor tehnici de căutare a suportului din parte persoanelor din anturaj.

Suportul social este considerat a fi un ajutor important pentru menținerea greutății. [16,17]. Participarea la un grup de sprijin pentru menținerea greutății [13], precum și percepția sprijinului primit de la prieteni [1, 18, 19] au fost legate de menținerea pe termen mai lung a greutății. De asemenea, implicarea într-o formă de tratament prelungită și primirea unui sprijin profesional continuu în faza de întreținere a greutății a fost de multe ori corelată cu o îmbunătățire a rezultatelor tratamentului [16]. Sprijinul profesional poate, de exemplu, spori vigilența și motivația și poate să ofere încurajare și sprijin.

1.2.4. Impactul expectanțelor nerealiste cu privire la scăderea în greutatea asupra rezultatelor pe termen lung ale unei diete

Faptul că indivizii au expectanțe nerealiste cu privire la greutatea care poate fi atinsă după doar câteva ședințe de dieto-terapie este un lucru demonstrat în literatura de specialitate. În unul din studii, nici un participant nu a reușit să atingă greutatea ideală la care visaseră, în ciuda faptului că programul de scădere în greutate a fost unul bine planificat și executat. Majoritatea pierduseră un număr de kilograme care, înainte de începerea dietei, era considerat a fi egal cu un eșec [20]. Faptul că expectanțele cu privire la pierderea în greutate sunt de cele mai multe ori unele nerealiste a fost confirmat și în alte studii [21].

Întrebarea care se ridică este dacă acestă convingere afectează, la nivel de motivație, menținerea rezultatelor pe termen lung.

Cercetării asupra managementului greutății au arătat că atingerea obiectivului visat, măsurat în număr de kilograme, poate fi un factor de luat în considerare în ceea ce privește menținerea greutății pe termen lung. Persoanele care au reuși să își păstreze greutatea obținută o perioadă mai lungă de timp, au raportat că fie au atins greutatea stabilită inițial, fie se simt mulțumiți cu greutatea atinsă chiar dacă nu au atins propriu-zis scopul fixat [22]. Acest lucru demonstrează că nu atât atingerea obiectivă a țintei determină rezultatele ulterioare, cât sentimentul de mulțumire resimțit.

Același studiu arată că majoritatea peroanelor care au abandonat dieta s-au declarat nemulțumiți de greutatea atinsă, în unele cazuri, în ciuda faptului că atinseseră ținta stabilită inițial, însă acest lucru nu reușea să modifice sentimenul de nemulțumire, considerând că nici la această greutate nu se pot considera fericiți. [22].

A fost sugerat faptul că eșecul în a atinge greutatea propusă, visată, poate descuraja încrederea persoanei în capacitatea ei de a-și controla greutatea, ceea ce va duce la o abandonare a programului de întreținere a greutății [23]. Demonstrarea acestei corelații ar constitui o dovadă în plus ce trebuie adusă la cunoștința terapeuților din domeniu penrtu ca aceștia să negocieze, împreună cu pacientul un obiectiv realist în procesul de pierdere în greutate, atingerea sau nu a acelui obiectiv putând influența rezultate ulterioare.

CAPITOL 2. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

Problema cea mai mare în tratamentul obezității este slaba menținere a rezultatelor pe termen lung, în special în cazul tratamentelor non-chirurgicale. În medie, o treime din numărul de kilograme pierdute sunt recâștigate în primul an de după tratament, procesul de creștere în greutate continuând astfel încât, în 3 ani, 80% dintre indivizii în cauză se întorc la greutatea inițială sau chiar o depășesc. [23, 24, 25]..

Studiile care au urmărit pacienții obezi înscriși în programe de pierdere în greutate, au sugerat că recăderile se datorează eșecurilor indivizilor de a-și păstra comportamentele inițiale practicate cum ar fi consumul de preparate hipolipidice, practicarea regulată a exercițiului fizic, monitorizarea periodică a greutății corporale. [22]. Prea puțină atenție a fost acordată, însă, motivelor de natură cognitivă care stau la baza procesului de recâștigare în greutate și ce anume la nivel de stil de gândire îi determină pe anumiți indivizi să persiste în respectarea recomandărilor iar pe alții să revină la stilul de viață anterior.

Rezultatele unui număr redus de studii retrospective au sugerat că anumiți factori cognitivi, cum ar fi de exemplu stabilirea unei pierderi în greutate nerealistă [26], percepția unui suport social redus [16], un locus de control extern [10] sau o autoeficacitate percepută scăzută [27] se numără printre factorii responsabili de eșecul menținerii pe termen lung a rezultatelor unui program de scădere în greutate.

Cu toate acestea, rezultatele cercetărilor au fost adeseori inconsistente. Obiectivul cercetării de față îl reprezintă investigarea factorilor cognitivi demonstrați a avea un impact în menținerea pe termen lung a recomandărilor regimului, indiferent de elementele constitutive ale dietei: fie o dietă bazată pe reducerea consumului de grăsimi saturate și creșterea aportului de fibre, fie o dietă compusă integral din shake-uri proteice, ș.a..

Cu alte cuvinte, demonstrarea faptului că, indiferent de tipul de dietă prescrisă, anumite caracteristici cognitive duc la menținerea pe termen lung a recomandărilor regimului, de unde rezultă importanța insistării în cursul terapiei pe dezvoltarea acestor caracterisitici pentru creșterea aderenței și complianței la tratament.

Programele de pierdere în greutate ar necesita o dublare a intervenției cu tehnici terapeutice specifice care să ajute pacientul să își recunoască tiparul de gândire și să îl modifice în sensul eliminării gândurilor intruzive de genul ‚eu nu voi putea reuși să..’și a altor patternuri cognitive nefuncționale, reușind astfel să mențină rezultatele dietei pe termen lung.

Conceptualizarea variabilelor urmărite în studiu:

Studiile din literatură au utilizat criteriile diferite în definirea a ce anume se înțelege prin menținerea greutății. Exemple ale diverselor definiții sunt "realizarea unei câștig în greutate de cel puțin 10% din numărul de kilograme pierdute în urma dietei și menținerea acestei greutăți pentru cel puțin un an" [28] sau "câștigarea a cel mult 5% din masa corporală pierdută în timpul tratamentului și susținerea greutății câștigate sau continuarea procesului de slăbire pentru încă două ani" [29]. Alți cercetători au clasificat subiecții după criterii bazate pe pierderea sau câștigarea a nu mai mult 2 puncte pe scala de măsură a Indicelui de masa corporala după pierderea în greutate [30].

Studiul de față va prelua și adapta definiția lansată de către [28]. Menținerea greutății corporale se conceptualizează prin câștigarea în greutate a cel mult 10% din numărul de kilograme pierdute printr-o formă de intervenție nutrițională de specialitate, și susținerea acestei greutății sau continuarea procesului de slăbire pentru cel puțin încă 6 luni. Revenirea la stilul de viață anterior va fi conceptualizat prin câștigarea a peste 10% din greutatea corporală pierdute în urma dietei.

Intervenția nutrițională propriu-zisă reprezintă o perioadă limitată de timp în care se impun anumite restricții. După un număr de ședințe, greutatea atinge ținta rațional formulată la începutul tratamentului și urmează perioada de menținere. Regula este ca dieta de slăbire să fie urmată de o dietă de menținere și stabilire a rezultatelor. Regimul în perioada de menținere și fixare a rezultatelor trebuie să fie asemănător cu cel din perioada de dietă propri-zisă, cu introducerea treptată și în cantități mici a anumitor alimente interzise în perioadă de slăbire.

Din aceste considerente, se va considera intervenția nutrițională perioada cuprinsă între ședință inițială și cea în care, de comun acord între pacient și specialistul în nutriție, s-a considerat încheiată dieta și s-au făcut recomandări pentru programul de menținere a greutății obținute.

Figura 2.1. Modelul conceptual propus: factorii cognitivi ce afectează menținerea greutății.

În acest context, cercetarea de față își propune să contribuie cu date referitoare impactul factorilor cognitivi în menținerea greutății dobândite în urma unei diete dintr-o comunitate urbană a județului Suceava.

Am conturat, astfel, următoarele ipoteze de lucru ale tezei:

Persoanele care s-au declarat mulțumite de greutatea obținută la sfărșitul intervenției nutriționale, își mențin greutatea rezultată o perioadă mai lungă de timp, față de persoanele care s-au declarat nemulțumite de rezultate.

Persoanele care au resimțit un suport social din partea anturajului în perioada următoare intervenției nutriționale, își mențin greutatea căștigată o perioadă mai lungă de timp, față de persoanele care nu au resimți sprijin și suport.

Persoanele care au un locus intern de control își mențin greutatea rezultată o perioadă mai lungă de timp, față de persoanele care au un locus extern de control.

Persoanele care au o autoeficacitate percepută mai ridicată își mențin greutatea căștigată o perioadă mai lungă de timp, față de persoanele cu un grad al autoeficacității percepute mai scăzut.

CAPITOL 3. METODĂ ȘI MATERIALE DE LUCRU

3.1. Participanți:

Chestionarul s-a aplicat unui lot de 60 de subiecți compus din femei și bărbați, cu vârstele cuprinse între 20-65 de ani, angajați în cadrul unei instituții publice cu peste 300 de angajați per total.

Unul din criteriile după care un participant a fost eligibil a se încadra în studiu este aceea de a fi urmat un regim alimentar prescris de către un medic specialist în Nutriție, Diabet și Boli metabolice, regim pe care să îl fi respectat, după încheierea intervenției terapeutice, încă cel puțin 3 luni.

Necesitatea de a fi urmat un regim recomandat de personal specializat ne asigură că, atât pentru perioadei de dietă propriu-zisă, cât și pentru programul de menținere și fixare a rezultatelor, subiectul a primit sfaturi ce țin de un stil de slăbire sănătos, fără a cădea pradă dietelor care nu respectă principiile de alimentație sănătoase (înfometare, sărirea peste mesele principale ale zilei, consumul unui număr exgerat de mic de calorii etc) și totodată a primit sfaturi legate de alimentație și exercițiu fizic care să îi permită să își mențină pe termen lung greutatea obținută.

În cazul în care, la mai bine de 6 luni de la începerea dietei au recâștigat mai mult de 10% din totalul kilogramelor pierdute în lunile de regim, nerespectând recomandări primite cu privire la adoptarea unui stil de viață sănătos, acele persoane se vor încadra în grupa 1: Persoane care au recâștigat kilogramele pierdute.

În cazul în care, la mai bine de un an de la începerea dietei au reușit să își păstreze greutatea obținută în lunile de regim sau greutatea lor a fluctuat cu mai mult de 10%, respectând fie regim inițial, fie doar unele din recomandări inițiale și adâptându-le la stilul lor de viață, acele persoane se vor încadra în grupa 2: Persoane care și-au menținut greutatea.

Grupul de control se va defini drept persoane care, cel puțin în ultimii 2 ani, nu au urmat nici o dietă, iar greutatea lor nu a fluctuat.

Acest interval de +/- 10% a fost decis atât pentru a discrimina între simpla fluctuație de greutate și greutatea recâștigată prin revenirea la stilul de viață anterior [22], cât și pentru a asigura o delimitare clară între grupuri.

Se vor exclude din studiu participanții în a căror caz (i) pierderea în greutate a fost consecința unei afecțiuni medicale specifice sau rezultatul utilizării anumitor medicamente (de exemplu, hormoni tiroidieni) și (ii) căștigul lor ponderal ulterior dieto-terapiei s-a fost datorat sarcinii.

3.2. Metode și instrumente de cercetare

Designul de cercetare se bazează pe o metodă cantitativă de investigare retrospectivă a factorilor cognitivi asociați cu menținerea greutății dobândite în urma unei diete. Variabilele urmărite vor fi evaluate pe baza unui chestionar aplicat în cadrul unei singure întâlniri, fără a exista alte etape de follow-up.

Metoda utilizată în cercetarea de față este ancheta pe bază de chestionar, iar instrumentele sunt scalele de evaluare. În continuare vor fi trecute în revistă caracteristicile fiecărui instrument în parte.

3.2.1 Considerații privind elaborarea instrumentului de cercetare

Toții subiecți au completat un chestionar conținând următoarele secțiuni:

Date demografice: Subiecții au răspuns la date cu privire la vârsta, sexul, stare civilă și nivel de instruire. De asemenea, participanții au fost rugați să menționeze înălțimea și greutatea actuală – date necesare în vederea calculării valoarii IMC.

Un set de 11 întrebări ce vizează aflarea de informați cu privire la perioada de timp în care au urmat dieta, numărul de kilograme pierdute/ recâtigate, gradul de mulțumirea al persoanei vizavi de rezultatul dietei – evaluat printr-o întrebare cu răspuns dihotomic DA/NU, percepția suportului primit din partea anturajului în perioada de menținerea a greutății și căutarea suportului de specialitate prin întoarcerea la cabinetul de nutriție.

Evaluarea autoeficacității percepute s-a făcut prin aplicarea scalei The Weight Efficacy Lifestyle Questionnaire WEL-Q, chestionar ce evaluează nivelul de încredere al unei persoane în abilitatea de a-și exercita autocontrolul în situații care implică prezența preparatelor alimentare. [31].

Subiecții au fost rugați să evalueze pe o scală Likert cu 9 trepte de la 1 (Nu sunt deloc sigur pe mine) la 9 (Sunt foarte sigur pe mine) gradul de încredere în reușita în fața tentației de a mânca în 18 situații concrete de viață. Ex. ‘Cred că voi reuși să îmi controlez comportamentul alimentar pe perioada weekendului’.

Scala de evaluare a locusului de control al greutății Dieting Beliefs Scale DBS este alcătută din 16 itemi. Dintre aceștia, itemii 3, 4, 5, 6, 7, 12, 14 și 16 sunt codați invers. Autorii scalei [8] au demonstrat că scala are o valoare moderată a consistenței interne însă o valoare a fidelității test-retest ridicată. Totodată, autorii au arătat că măsurarea locusului de control pe scala DBS a corelat cu măsurarea aceluiași construct prin intermediul instrumentului WLOC – Weight Locus of Control, instrumentul de refetință în domeniu, însă mai dificil de aplicat în practică decât DBS.

Scalele WEL-Q și DBS au fost traduse în limba română conform recomandărilor pentru folosirea unui chestionar validat în altă limbă. Adaptarea s-a realizat printr-o aplicarea inițială a instrumentului în cadrul a 2 interviuri pr bază de întrebări deschise, astfel încât evaluatorul a urmărit să afle dacă instrumentul este ușor de aplicat și înțeles de către subiecți, dacă anumite cuvinte traduse din engleză în română modificau sensul urmărit de evaluator, dacă se întâmpină dificultăți în procedura de răspuns și alte informații relevante pe baza cărora s-au realizat modificări ale instrumentului.

Chestionarul astfel revizuit, pe baza feedbackului obținut în cadrul interviurilor, poate fi vizualizat în Anexa 1.

3.3 Analiza statistică a datelor

Analiza obiectivelor și testarea ipotezelor cercetării a fost realizată cu ajutorul programului informatic IBM SPSS (Statistical Package for Social Sciences) versiunea 19 pentru Windows. Acest program a facilitat realizarea tuturor analizelor necesare testării ipotezelor specificate anterior. Analiza datelor a fost realizată în două etape: 1. Analiza descriptivă primară 2. Analiza statistică.

CAPITOL 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Descrierea lotului

Din lotul inițial de 60 de persoane, 6 dintre acestea au fost eliminate din studiu deoarece nu întruneau condițiile impuse. În cazul a 4 persoane, pierderea în greutate s-a produs în urma participării la ședințele de educație nutrițională recomandate după stabilirirea diagnosticului de diabet tip II

Două persoane aveau mai puțin de 6 luni de la încheierea dietei, astfel încât rezultatel înregistrate nu puteau fi concludente în vederea evaluării factorilor ce duc la menținerea rezultatelor dietei.

Dintre cele 54 de persoane incluse în studiu, 24 sunt bărbați (44.4%) iar 30 sunt femei (55.6%). Subiecții chestionați au vârste cuprinse între 26 și peste 56 de ani, majoritatea 46,3% aflându-se în intervalul de 36-45 de ani. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative statistic între vârsta bărbaților și cea a femeilor (p=0.824).

În ceea ce privește nivelul de educație al populației studiate, s-a constatat că aproximativ 63% din subiecți au studii superioare și numai 37% din populația studiată are >10 clase absolvite. Nu există diferențe semnificative statistic între nivelul de studii al bărbaților comparativ cu cel al femeilor (p=0.656). S-a observat însă, că persoanele peste 46 de ani au, semnificativ statistic un nivel de educație mai scăzut față de cele sub 45 de ani care se încadrează preponderent în grupa absolvenților de studii superioare. (p<0,03).

Nu există diferențe semnificative statistic între starea civilă a bărbaților comparativ cu cel al femeilor (p=0.589).

Media IMC în lotul studiat este de 27.5 ±2.64 kg/m2, bărbații având semnificativ statistic un IMC mai mare decât al femeilor (p<0.05). Media IMC-ului la bărbați este de 28,17 kg/m2 iar media IMC-ului feminin este de 26,98 kg/m2.

În lotul studiat, analizând IMC actual am constatat că 24.1% sunt normoponderali, 63% sunt supraponderali și 13% sunt obezi. (pentru detalii vezi tabelul).

Am analizat relația dintre IMC actual, după câteva luni de la dietă și IMC-ul inițial, înainte de prima ședință. În lotul studiat, analizând IMC inițial, în cazul persoanelor care s-au angajat într-o dietă, am constatat că inițial doar 1.9% dintre aceștia erau normoponderali (respectiv două femei), 27,8% erau supraponderali și 38,9% erau obezi.

Am constatat că există o corelație pozitivă liniară între IMC actual și IMC-ul inițial, (r=0.9, p<0.001). Așa precum au și declarat, toți subiecții care au început un regim alimentar au slăbit în greutate, bărbații scăzând în greutate statistic mai mult decât femeile (p<0.001). Media de kilograme pierdute este de 11 kg în rândul femeilor și 16 kg în rândul bărbaților.

Din totalul persoanelor care au rămas obeze, 71,42% sunt femei, acestea căștigând mai multe kilograme înapoi în perioada de menținere, diferența semnificativă statistică (p<0,001).

Grupul de control este alcătuit din 11 persoane (20,4%) care nu au ținut nci o dietă în ultimii 2 ani și a căror greutate nu a fluctuat semnificativ. Dintre aceștia, 82% sunt supraponderali (dintre care 91% bărbați) și 18% sunt persoane normoponderale (dintre care 83% femei)…. se observă o preocupare mai mică din partea bărbaților în a-și normaliza greutatea …

În grupul experimental, format din 43 de persoane care au ținut în ultimii 2 ani o dietă recomandată de un medic specialist în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, 34,8% sunt bărbați și 65,11% femei.

Dacă în cazul persoanele care și-au menținut kilogramele pierdute nu se poate observa o diferență semnificativ statistică între ponderea femeilor și cea a bărbaților, în cazul persoanelor care au recâștigat kilogramele pierdute, analiza datelor arată un efect semnificativ în cazul femeilor (p<0,05), cu alte cuvinte femeile au recâștigat kilogramele pierdute statistic semnificativ mai mult decât bărbații.

În cazul bărbaților, un efect statistic semnificativ se observă luând în considerare starea civilă a celor care au reușit să-și mențină greutatea. Bărbații căsătoriți au o medie mai mare a lunilor de menținere a greuății decât bărbații necăsătoriți sau cei divorțați.

Am analizat în continuare, separat, factorii psihologici psihologici presupuși a avea impact asupra deciziei de a menține dieta

Impactul expectanțelor cu privire la scăderea în greutatea asupra rezultatelor pe termen lung ale unei diete

Un procent de 85,9% dintre persoanele care au ținut o dietă s-au declarat a fi mulțumite cu numărul de kilograme pierdute în timpul intervenției nutriționale, indiferent dacă și-au atins ținta fixată sau nu au reușit să slăbească cât și-au stabilit. Un procent de numai 14,1% nu s-au declarat mulțuniți de rezultatele obținute.

Din datele culese nu s-a putut observa o relație între gradul de mulțumire cu rezultatul obținut în urma intervenției nutriționale și decizia de a menține dieta pe termen lung, concept măsurat în fluctuația în greutate în ultimele luni. (p=0,59).

Importanța percepției suportului social pentru menținerea greutății

O proporție de 78% dintre persoanele care au menținut o dietă declară că au resimțit sprijin din partea anturajului. Un efect statistic semnificativ s-a înregistrat doar în cazul bărbaților. Persoanele de sex masculin care au își mențin +/-10% din greutatea obținută în urma intervenției nutriționale au resimțit sprijin din partea apropiaților. (p=0,031).

În ceea ce privește căutarea suportului de specialitate, analiza descriptivă a datelor indică o frecvență mai mare a vizitării cabinetului de nutriție din partea persoanelor care continuă să își păstreze greutatea, versus persoanele care au recâștigat kilograme, la un nivel de semnificație mai mic de 0,05 la testul t.

Conceptul autoeficacității ca predictor al menținerii comportamentului de sănătate

Scorul totalal scalei WEL-Q, calculat pe baza mențiunilor făcute de autorii scalei [31], în sensul că un scor mai mare se interpretează drept un grad de încredere mai mare în abilitatea personală de a atinge un obiectiv, nu a raportat nici o semnificație statistică vizavi de nici unul dintre grupurile luate în studiu. Atât în cazul bărbaților (p=0,77), cât și al femeilor(p=0,64), indiferent de vârstă sau stare civilă, nu s-a putut pune în evidență un efect moderator al autoeficacității asupra deciziei de a menține un regim alimentar pe termen lung.

Pentru a evidențierea posibila structură factorială a chestionarului, am realizat o analiză factorială exploratorie. Metoda de extragere a factorilor a fost analiza componentelor principale, iar pentru rotirea factorilor am utilizat procedura Varimax.

Analiza factorială exploratorie a dus la identificarea a 5 factori comuni ce explică 71,3 % din varianța totală. Nu s-a recurs la eliminarea de itemi deoarece nu au existat itemi cu coeficienți mai mici de 0,2.

În vederea eficientizării instrumentului, s-a procedat la analiza de conținut a itemilor. Doi dintre factori erau formați dintr-un număr redus de itemi. Acești doi factori au fost asimilați altor factori pe baza compatibilității temei comune. În final s-au obținut 3 factori.

Factorul 1 explică 29,48% din varianța totală a itemilor, reflectând latura emoțional/afectivă a alimentației – mâncarea, ca răspuns la unele stări emoționale. De multe ori stările emoționale negative puternice precum furie, vinovație, tristețe, singuratate, nemulțumire cresc probabilitatea consumului excesiv de alimente în absența foamei. Acest factor cuprinde itemi precum: „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când sunt anxios, neliniștit.”, „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când mă simt singur, trist, deprimat”; „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când am motive de bucurie” etc. Prin urmare factorul a fost denumit: alimentație pe fond emoțional. α Cronbach a fost calculat pentru toți cei 8 itemi incluși în factorul alimentație emoțională (n = 8, α Cronbach = 0,84). Calcului consistenței interne s-a efectuat pe baza coeficientului Alfa Cronbach, scorul semnificând o bună consistență internă și ceea ce indică faptul că itemii subscalei evaluează același contruct.

Factorul 2 explică 46,31% din varianța totală a itemilor. Acesta se referă la factori externi care influențează apetitul precum disponibilitatea, aspectul, mirosul, gustul, obiceiuri alimentare declanșate în anumite contexte sau momente ale zilei (înainte de culcare) sau perioade din săptămână (în weekend) și declanșează o falsă senzație de foame. Factorul a fost denumit alimentație declanșată de factori externi și conține o serie de itemi precum: „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când, în fața mea se înșiră numeroae feluri de mâncare”; „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când în fața mea sunt dulciuri sau alimente prăjite”; „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când mă aflu la o petrecere, masă festivă”; „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când mă uit la televizor” (n = 7, α Cronbach = 0,68).

Factorul 3 a fost denumit imposibilitatea unui refuz când se oferă mâncare și explică 63,01 din varianța totală a itemilor. Factorul conține itemi precum: „Cred că voi reuși să spun ‚NU’ cuiva care insistă să termin un anumit fel de mâncare”; „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când refuzul meu poate fi considerat nepoliticos” și „Cred că voi reuși să nu mănânc atunci când știu că acest lucru va jigni gazda” și explică o serie de aspecte care țin de normele culturale înrădăcinate în cultura balcanică a ospitalității. (n = 3, α Cronbach = 0,64).

Am calculat, de asemenea, și α Cronbach global, pentru întregul chestionar. (n = 18, α Cronbach = 0,81).

Analiza factorială a scalei The weight efficacy lifestyle questionnaire WEL-Q a arătat existența a 3 dimensiuni ale constructului de auto-eficiență percepută.

Femeile care nu au menținut principiile dietei pe termen lung, recâștigând o parte din kilograme, s-au dovedit a nu rezistă tentației de a mânca în situații cu valoare emoțională. Cu alte cuvinte, consumul excesiv de alimente sau consumul de alimente în lipsa senzației de foame este precipitat de emoții negative și apare ca răspuns la acestea, cu scopul de reglare emotionala (ex. reducerea intensitatii emotiile negative).

Primul ce ține de stări emoționale ce trezesc senzația de foame drept un mecanism de coping de a face față emoțiilor puternice și a căuta consolare în mâncare denumit stil de alimentație emoțională.

În cazul bărbaților, controlul alimentar este influențat de elemente precum disponibilitatea, aspectul, mirosul preparatelor culinare, precum și de obiceiurile alimentare asociate anterior și care acum se decalnșează la prezența anumitor factori-cheie: mâncatul în fața televizorului, în perioada weekendului etc.

Relația dintre locusul de control și menținerea regimului alimentar

Scorul total, calculat pe baza mențiunilor făcute de autorii scalei [8] în sensul în care un scor mai mare se interpretează drept un locus de control intern nu și-a dovedit puterea de predicție nici în cazul persoanelor de sex feminin care și-au menținut greutatea căștigată în urma dietei. (p=0,45); nici în cazul persoanelor de sex masculin, scorul total al scalei Dieting Beliefs Scale nu a arătat o semnificație statistică (p=0,56).

Analizând constructul de locus de control pe cele trei subdimensiuni măsurate de către scala DBS, analiza statistică a arătat următoarele rezultate:

Persoanele care au continuat să meargă la ședințe de verificare a progresului pe perioada de menținere au un locus de control extern reflectat de factor 3.(p<0,001).

Sinteza rezultatelor:

Am introdus într-un model de regresie multiplă "stepwise" factorii cognitivi care au corelat statistic semnificativ cu decizi de a menține principiile dietei, la femei.

În același mod, am introdus într-un model de regresie multiplă stepwise factorii cognitivi care s-au corelat statistic semnificativ cu decizi de a menține principiile dietei, la bărbați.

CAPITOL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII:

Ultimele decenii s-au evidențiat printr-un interes crescut acordat de cercetători factorilor determinanți în menținerea rezultatelor pe termen lung ale unui program de pierdere în greutate. Rezultatele cercetărilor au confirmat rolul important pe care îl dețin factorii cognitivi în contextul înțelegerii globale a succesului menținerii greutății în timp, în condițiile în care tocmai această slabă menținere a rezultatelor reprezintă principala problemă în tratamentul supraponderii și obezității.

Acest proiect de cercetare a avut ca obiectiv major identificarea factorilor cognitivi cu potențial impact asupra deciziei de a menține un regim alimentar pe termen lung. Cea mai importantă contribuție pe care acest proiect de cercetare o aduce se referă, în opinia noastră, la trasarea anumitor noi direcții de adaptarea a tratamentelor curente ale obezității pentru a putea facilita managementul greutății pe termen lung.

Astfel, rezultatele studiului de față au arătat că, în cazul indivizilor care reușesc să își mențină, pe termen lung, greutatea corporală obținută în urma unei intervenții nutriționale de specialitate, factorii cognitivi implicați diferă în funcție de genul persoanei.

Predictorii ce acționează în cazul femeilor sunt reprezentați de cei propuși în ipoteze: locusul de control intern și autoeficacitatea percepută în situațiile ce implică control alimentar. Aceste date sunt congruente cu cele prezentate în literatura de specialitate [23,24] și demonstrează că în cazul femeilor factorii cognitivi sunt interiorizați și determină o motivație intrinsecă iar intervențiile nutriționale trebuie să se axeze pe dezvoltarea și întărirea acestor convingeri.

Modelul bărbatului care își menține kilogramele pierdute în urma unei intervenții nutriționale este următorul: căsătorit, cu nevoie de susținere și sprijin din partea celor din jur, caută ajutorul de specialitate pentru monitorizarea progresului și prevenirea recăderilor și are un locus extern de control bazat pe convingerea importanței suportului exterior primit în vederea controlării proprei greutății, iar inițierea schimbării stilului de viață vine fie la insistențele anturajului (familiei), fie ca urmare a unui diagnostic medical care implică, pentru prevenirea progresului bolii, schimbarea regimului alimentar.

În concluzie, intervenția nutrițională în cazul bărbaților trebuie să implice și persoanele apropiate, partenerul de viață, etc. deoarece, în caul bărbaților, controlul alimentar se realizează, de obicei, din exterior

Rezultatele studiului prezintă, de asemenea și factorii cognitivi ce au determinat bărbații să renunțe la dietă și să își reia stilul alimentar nesănătos. În acest caz, autocontrolul alimentar este influențat de elemente precum disponibilitatea, aspectul, mirosul preparatelor culinare, precum și de obiceiurile alimentare asociate anterior și care se decalnșează automat în prezența anumitor factori-cheie: mâncatul în fața televizorului, seara înainte de culcare etc.

Aceste obiceiuri se constituie în ceea ce specialiștii numesc „alimentație inconștientă”. În cercetarea sa de doctorat, Adela Raluca Bian [32] a urmărit testarea trăsăturilor de automaticitate (incontrolabilitate, inconștiență și ineficiență) în cazul comportamentului alimentar, iar rezultatele au arătat că mâncatul prezintă toate aceste trăsături și poate fi diagnosticat ca automat.

Succesul indivizilor în a își controla comportamentul nu depinde de ținta propusă. Cu alte cuvinte nu ține de voința acestora. Dacă cineva face mai multe lucruri în timp ce mănâncă poate ajunge să se supraalimenteze, deoarece nu acordă atenție la ce anume mănâncă, scăzând astfel șansele de a simți la timp senzația de sațietate. Încercarea de a controla mâncatul este costisitoare din punct de vedere al resurselor cognitive. Indivizii obezi reușesc să slăbească, dar nu reușesc să se mențină. Cel mai plauzibil factor care explică acest cerc vicios este reprezentat de efortul și consumul de resurse necesare pentru a controla comportamentul alimentar automat ce nu poate fi susținut pe termen lung. Pentru a controla eficient comportamentului alimentar sunt necesare noi strategii care minimizează efortul și fac posibil controlul pentru o perioada mai lungă de timp, mai ales în cazul managementul greutății pe termen lung. Rezultatele noastre arată nevoia de noi abordări terapeutice în cadrul intervențeie nutriționale pentru comportamentele automate.

În cazul femeilor care nu au reușit să își mențină greutatea, acest lucru s-a datorat incapacității de a controla comportamentul alimentar. Alimenția pe fond emoțional, denumită și foame emoțională este declanșată de emoții, de cele mai multe ori neplăcute, însă poate să apară și în momentele de bucurie, și nu are nici o legatură cu nevoile energetice, fiziologice ale organismului.

Diferențierea între foamea emoțională și cea fizică permite prevenirea consumului excesiv de alimente sau a consumului de alimente în absența foamei. Identificarea foamei emoționale ar trebui să fie una dinte abilitățile importante în managementul greutății.

Succesul în managementul greutății este reprezentat, așa cum aminteam anterior, mai degrabă de „puterea abilităților” de modificare a obiceiurilor alimentare, decât de „puterea voinței”. Practicienii din domeniu ar trebui să înțeleagă legatura dintre anumite evenimente externe, gânduri , emoții și modul în care acestea afectează comportamentul alimentar, pentru a putea conștientiza pacientul de cauzele care stau la baza supraalimentatiei, astfel încât aceștia să poată rezista tentației și a evita astfel recâștigarea kilogramelor.

Limite și direcții viitoare de cercetare

Cu toate că o parte din ipotezele cercetării au fost confirmate, există constrângeri și limitări ce trebuie luate în calcul. În primul rând, evaluarea factorilor cognitivi a fost realizată cu un instrument nou, care, deși satisface criteriile statistice de consistență internă, nu a mai fost aplicat anterior în România. O replicare a studiului este necesară pentru a sprijini concluziile cercetării.

Eșantionul este unul limitat la angajații unei instituții publice, astfel că populația la care pot fi generalizate rezultatele se limitează la subiecții din acest domeniu. Tot în legătură cu eșantionul, se mai remarcă volumul mare a subiecților de gen feminin; un eșantion mai echilibrat din acest punct de vedere poate aduce modificări ale mărimii efectelor. Acest lucru trebuie avut în vedere în cercetări viitoare.

Confidențialitatea răspunsurilor a limitat posibilitatea unei analize mai detaliate a caracteristicilor antropometrice ale eșantionului, informațiile despre greutatea și IMC-ul inițial au fost mai degrabă estimate.

Obezitatea rămane un domeniu de o importanță deosebită pentru sănătatea publică. Am încercat să răspundem la cateva intrebări cu relevanță pentru o abordare psihologică a procesului de menținere a greutății. Considerăm că am răspuns la câteva întrebări importante și am adus în discuție altele noi. Acest proiect de cercetare a adus contribuții semnificative în privința comportamentului alimentar și a sugerat cațiva potențiali factori cognitivi ca mecanisme ale menținerii grutății. Sunt necesare insă cercetări viitoare care să confirme rolul acestor factori.

Bibliografie:

Simpson SA, Shaw C, McNamara R. – What is the most effective way to maintain weight loss in adults? BMJ 2011; 343:d 8042.

Sherwood NE, Crain AL, Martinson BC, et al. – Enhancing long-term weight loss maintenance: 2 year results from the Keep It Off randomized controlled trial. Prev Med 2013; 56:171-7.

Dale KS, McAuley KA, Taylor RW, et al. – Determining optimal approaches for weight maintenance: a randomized controlled trial. CMAJ 2009; 180:E39-46.

Lauren L, Patricia M.O, Ralph B. et al.- Variability of Body Weight and Health Outcomes in the Framingham Population N Engl J Med: 2011; 324: 1839-1844;

Ceredaa E, Malavazosb AE, Caccialanzaa R, et al. – Weight cycling is associated with body weight excess and abdominal fat accumulation: A cross-sectional study; Clinical Nutrition Volume 30, Issue 6, 2011, 718–723;

Grilo, C. M., & Pogue-Geile, M. E – The nature of environmental influences on weight and obesity: A behavior genetic analysis. Psychological Bulletin, 1991, 110, 520-537.

Băban A – Stres și personalitate, Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca. 1998, ISBN: 973-9354-35-1.

Stotland S, Zuroff DC. – A new measure of weight locus of control: the Dieting Beliefs Scale, Journal of Personality Assessment, 1990: 54 (1&2), 191-203;

Nir Z, Neumann L. – Relationship among self-esteem, internal/external locus of control, and weight change after participation in a weight reduction program. J Clin Psychol 1995; 51: 482–490.

West DS, Gorin AA, Subak LL, et al. – A motivation-focused weight loss maintenance program is an effective alternative to a skill-based approach. Int J Obes 2011; 35:259-69.

Holt CL, Clark EM, Kreuter MW. – Weight locus of control and weight-related attitudes and behaviors in an overweight population. Addict Behav 2001; 26: 329–340.

Bandura, A. – The Primacy of Self-Regulation in Health Promotion, Applied Psychology: An International Review, 2005, 54 (2), 245–254; 

DePue JD, Clark MM, Ruggiero L, et al. – Maintenance of weight loss: a needs assessment. Obes Res 1995; 3: 241–248.

Dennis KE, Goldberg AP. – Weight control self-efficacy types and transitions affect weight-loss outcomes in obese women. Addict Behav 1996; 21: 103–116.

Cussler EC, Teixeira PJ, Going SB, et al. – Maintenance of weight loss in overweight middle-aged women through the internet. Obesity 2008; 16:1052-60.

Penn L, White M, Lindström J, et al. – Importance of weight loss maintenance and risk prediction in the prevention of type 2 diabetes: analysis of European Diabetes Prevention Study RCT. PLoS One 2013; 8:e57143.

Wolfe WA. – A review: maximizing social support – a neglected strategy for improving weight management with African-American women. Ethn Dis 2004; 14: 212–218.

Wing RR, Phelan S. – Long-term weight loss maintenance. Am J Clin Nutr. 2005; 82: 222-225.

Jeff 1999

Nicklas JM, Huskey KW, Davis RB, et al. – Successful weight loss among obese US adults. Am J Prev Med 2012; 42:481-5

Linne Y, Hemmingsson E, Adolfsson B, – Patient expectations of obesity treatment – the experience from a day-care unit. Int J Obes Relat Metab Disord; 2002; 26: 739–741.

Byrne S, Cooper Z, Fairburn C. – Weight maintenance and relapse in obesity: a qualitative study. Int J Obes Relat MetabDisord 2003; 27: 955–962.

Cooper Z, Fairburn CG. – A new cognitive behavioural approach to the treatment of obesity. Behav Res Ther 2001; 39: 499–511.

Tsai AG, Wadden TA. The evolution of very-low-calorie diets: an update and meta-analysis. Obesity (Silver Spring) 2006;14:1283–93.

Ross Middleton KM, Patidar SM, Perri MG. – The impact of extended care on the long-term maintenance of weight loss: a systematic review and meta-analysis. Obes Rev 2012; 13:509-17.

Tinker JE, Tucker JA. – Environmental events surrounding natural recovery from obesity. Addict Behav 1997; 22: 571–575.

Wing RR, Tate DF, Gorin AA, et al. – A self-regulation program for maintenance of weight loss. N Engl J Med 2006; 355: 1563-1571.

Crawford D, Jeffery RW, French SA. – Can anyone successfully control their weight? Findings of a three-year community-based study of men and women. Int J Obes Relat Metab Disord 2000; 24: 1107–1110.

Svetkey LP, Stevens VJ, Brantley PJ, Appel LJ, Hollis JF, Loria CM, et al. Comparison of strategies for sustaining weight loss: the weight loss maintenance randomized controlled trial. JAMA 2008; 299: 1139-48.

Walters, LB – A descriptive study of the diet and physical activity practices of overweight and obese college students enrolled in a weight loss program. 2009; University of Kentucky Master's Theses. Paper 633. http://uknowledge.uky.edu/gradschool_theses/633

Bian (Moldovan) AR – Factori psihologici cu rol etiopatogenetic în obezitate, Teza de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj-Napoca, 2011 http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/psihologie/bian_moldovan_adela_raluca_ro.pdf

Anexa 1.

Model chestionar:

Acest chestionar colectează date care vor fi utilizate în elaborara unei cercetări ce vizează impactul factorilor motivaționali în procesul de menținere a unui regim alimentar.

Chestionarul este anonim. Rezultatele acestui chestionar nu vor fi afișate public. Rezultatele obtinute vor fi folosite doar pentru elaborarea tezei de licență.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări prin marcarea căsuței corespunzătoare alegerii dumneavoastră sau, după caz prin completarea spațiului liber.

Date socio-demografice:

Sex:

Masculin

Feminin

Vârsta:

20-25 ani

26-35 ani

36-45 ani

46-55 ani

peste 56 ani

Statutul marital:

căsătorit

necăsătorit

divorțat

Nivelul de instruire:

10 clase

Liceu

Studii universitare/postuniversitare

Greutatea dvs actuală este de _____ kg.

Înălțimea dvs este de 1, ____ metri.

Secțiunea I.

În ultimii 2 ani, ați urmat o dietă prescrisă de un specialist din cadrul unui cabinet de nutriție?

DA NU

Dacă NU, puteți trece la Secțiunea II a chestionarului.

Dacă DA, vă rugăm să răspundeți la întrebări în continure.

Ați frecventat cabinetul de nutriție regulat până la ședința în care vi s-a recomandat o dietă de menținere a greutății atinse?

DA NU

Câte kilograme v-ați propus să slăbiți urmând dieto-terapia? …………….. kg

Câte kilograme ați reușit să slăbiți la sfârșitul dieto-terapia? …………….. kg

Ați fost mulțumit cu rezultatul obținut în urma dieto-terapiei?

DA NU

Câte luni s-au încheiat de la terminarea/ întreruperea dieto-terapiei și începerea perioadei de menținere a rezultelor obținute? ……………………… luni

În perioada de menținere, ați mai fost la ședințe suplimentare la cabinetul de nutriție pentru a vă monitoriza progresele sau eventualele recăderi?

DA NU

În perioada de menținere, ați simțit că persoanele din anturajul dvs – familie, prieteni,colegi de muncă – v-au înțeles și v-au susținut?

DA NU Alte situații ………………..……….

În perioada de menținere:

Am căștigat înapoi kilogramele pierdute. Vă rugăm să specificați numărul …….. kg

Mi-am păstrat numărul de kilograme obținute în urma dieto-terapiei.

Am continuat să scad în greutate. Vă rugăm să specificați numărul ……… kg

Ulterior dietei, ați urmat tratamente medicale, astfel încât utilizarea anumitor medicamente să fi influențat pierderea/luarea în greutate?

DA NU

Ca femeie, ulterior dietei, fluctuațiile dvs în greutate s-au datorat unei sarcini?

DA NU

Secțiunea II

WEL-Q self-efficacy:

Următoarele afirmații descriu niște situații tipice din viață. Citiți fiecare afirmație și decideți cât de mult vă caracterizează atitudinea încrezătoare, cât de sigur sunteți că veți rezista tentației de a mânca, în fiecare dintre situațiile descrise. Imaginați-vă că sunteți chiar acum în situația descrisă.

Pe o scală de la 1 (nu sunt deloc sigur pe mine) la 9 (sunt foarte sigur pe mine), alegeți o cifră care să reflecte gradul dvs de încredere că veți reuși să rezistați tentației de a mânca. Scrieți această cifră în dreptul fiecărei afirmații:

Dieting Beliefs Scale – locus of control

Răspundeți la următoarele afirmații indicând gradul în care sunteți de acord cu ele. Acordați un număr de la 1 (nu sunt deloc de acord, nu descrie deloc convingerile mele despre..) până la 9 (sunt de acord 100% cu afirmația dată).