Consolidarea Activitatii Multidimensionale

Este recunoscut că bazele consolidării învățământului medical superior pe teritoriul Republici Moldova au fost puse de către înțeleptul educator, primul rector al ISMC, Ipatie Cristofor Sorocean, armonios continuate de responsabilul conducător, profesorul universitar, Nicolae Starostenco, și de stegarul tineretului studios din anii postbelici, talentatul organizator, Nicolae Testemițanu. Succesiv ei și-au adus aportul său benefic la ridicarea nivelului de pregătire a cadrelor medicale, la dezvoltarea științei autohtone și recunoașterea valorii școlilor medicale moldave în contextul timpului și culturii naționale.

Actualmente nimeni nu poate pune la îndoială că înfiriparea tradițiilor naționale de dezvoltare a sistemului de sănătate publică s-a realizat în anii următori de către o echipă de conaționali energici și progresivi în frunte cu mărinimosul Nicolae Testemițanu.

Nicolae Testemițanu (1924-1986) a fost primul dintre absolvenți, care a deținut postul de director al ISM din Chișinău (1959–1963). El a introdus o concepție națională de conducere a instituției, care se deosebea esențial de metodele predecesorilor săi. În unele privințe, principiile de dirijare a formelor de activitate a dumnealui se apropiau de viziunea social-democrată a primului director, Ipatie Sorocean. Potențialul său organizatoric, dezvoltat și cunoscut încă din anii studenției, s-a manifestat pe deplin în cei patru ani, cât a condus Alma Mater. De numele lui sunt legate multe proiecte și realizări. A contribuit la construcția noilor blocuri administrative și cămine, la deschiderea facultăților Farmacie și Perfecționarea Medicilor, a pus temelia instruirii studenților băștinași în limba lor materna, a cadrelor de înaltă calificare ș.a.

S-a născut marele înaintaș în satul Ochiul Alb, județul Bălți, România. După absolvirea școlii primare din satul natal (1939), își continuă studiile la gimnaziul din satul vecin, Baraboi. În anii 1941–1944 învață la Liceul „Ion Creangă, iar în 1945–1946 este elev în clasa a 10-a la Școala medie nr.1 din Bălți. În anul 1946 devine student la ISMC, unde este student eminent și lider al tineretului: secretar al comitetului comsomolist la curs, președinte al comitetului sindical al institutului; i s-a acordat bursă nominală. Își începe activitatea medicală în secția chirurgie a spitalului raional Râșcani. După scurt timp, i se propune să-și continue studiile prin secundariat clinic. Din 1954 lucrează asistent la Catedra chirurgie generală și, concomitent, conduce Departamentul medico-sanitar al MAI din republică. Peste un an este numit medic-șef al Spitalului Clinic Republican. În 1958 susține teza de doctor în medicină, iar în 1959 este numit rector și președinte al Consiliului Științific al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău.

După destituirea fabuloasă a înțeleptului conducător din postul de ministru al sănătății Nicolae Testemițanu, se reîntoarce la activitatea pedagogică la USMC. În 1971 susține teza de doctor habilitat, iar în 1973 este ales șef al Catedrei medicină socială și organizarea ocrotirii sănătății, pe care o conduce până în ultimele zile ale vieții sale. Autor a peste 220 lucrări științifice, inclusiv 15 monografii. A lăsat o școală de elevi cu aceleași viziuni, dintre care 14 doctori și doctori habilitați. Decorat cu „Insigna de Onoare”, „Ordinul Muncii”, laureat al Premiului de Stat în domeniul științei și tehnicii. Post-mortem, a fost ales membru titular al Academiei de Științe a RM.

Toate faptele și realizările lui mărețe mărturisesc că Nicolae Testemițanu a întregit în sine puritatea cugetului de om înțelegător, binevoitor și săritor la nevoile fiecărui solicitant. A strălucit asemenea unui astru pentru contemporanii săi și a rămas în memoria multor generații ca mare patriot și exemplu de slujire poporului, a făcut parte din cohorta iluștrilor înaintași ai neamului, care au lăsat o amprentă valoroasă în istoria și cultura națională. Nu este ocazional faptul că USMF din Chișinău, multe școli și străzi din diferite localități ale Republicii Moldova, inclusiv din satul lui natal, îi poartă numele. Peste ani, Nicolae Testemițanu a devenit om-legendă, cunoscut departe de hotarele plaiului natal. În august 2009, în orașul Drochia s-a instalat un măreț monument în memoria înflăcăratului înaintaș, iar în iunie 2011, în curtea USMF din Chișinău, meritabil a fost instalat bustul fostului director.

Vasile Anestiadi (1928-2014) – cel mai longeviv rector al ISMC, care a continuat cu înțelepciune proiectele de dezvoltare a institutului, inițiate de către Nicolae Testemițanu, a elaborat propriile programe și activități, atât de ordin gospodăresc, cât și didactico-științific. A dat dovadă de exigență și principialitate, având o responsabilitate sporită față de educație și activitatea socială, de construcția căminelor pentru studenții și colaboratorii institutului. După învestirea sa în funcție, a fost finisat noul bloc morfologic (1964) și s-a dat în exploatare clădirea Laboratorului Științific Central (1967). Urmează construcția altor blocuri de studii și cămine studențești în sectorul Mălina Mică, se inaugurează Farmacia Universitară și alte edificii importante pentru funcționarea ritmică a instituției.

Un merit deosebit al academicianului Vasile Anestiadi, în postura sa de rector (1963–1986), a fost problema selectării și pregătirii tinerilor specialiști – medici, pedagogi și savanți – pentru necesitățile întregului sistem de sănătate publică. El a educat și cel mai mare număr de savanți, doctori și doctori habilitați în medicină.

Leonid Cobâleanschi și-a început activitatea de rector al ISM din Chișinău (1986–1994) cu mare râvnă. Activitatea lui a fost orientată spre ridicarea spiritului patriotic și a prestigiului de cândva al Alma Mater, contribuind astfel la dezvoltarea continuă a celor mai sacre tradiții ale procesului educațional-didactic, a lucrului clinic și științific. A dat prioritate procesului de instruire în limba de stat. La propunerea dumnealui, în 1991, ISM din Chișinău a fost reorganizat în Universitatea de Stat de Medicină ca mai apoi să poarte numele „Nicolae Testemițanu”. A insistat asupra construcției faimosului bloc didactic de la Mălina Mică, în care a fost instalat bustul lui Nicolae Testemițanu, iar strada Kubinskaia a fost rebotezată în numele marelui înaintaș.

Leonid Cobâleanschi a condus procesul de elaborare a primei Concepții Naționale și a Standardului Național de pregătire a medicilor și farmaciștilor. La lucru didactic a fost ajutat de prorectorii Victor Ghicavâi, Ion Ababii, Viorel Prisacari, Vladimir Hotineanu, precum și de decanii Petru Galețchi, Eugen Popușoi, Ion Prisăcaru, Vasile Procopișin, Ilarion Postolachi. A păstrat frumoasa tradiție de organizare a forurilor științifice anuale ale colaboratorilor și studenților USMF „Nicolae Testemițanu”. Spre regret, moartea timpurie l-a răpit dintre noi.

Prorectorii pentru activitatea didactică în anii 1960-1994

Decanii facultăților ISMC în perioada 1960-1994

Facultatea Medicină generală: Constantin Țăbârnă (1959-1964); Ion Vovc (1964-1968); Eugen Floca (1970-1971); Efim Muhin (1971-1982); Andrei Banaru (1982-1986); Ion Marin (1981-1991).

Facultatea Pediatrie: Valentina Halitov (1958-1967); Henrieta Rudi (1967-1968); Eugen Gladun (1969-1973); Vladimir Țurcanu (1973-1984); Eva Gudumac (1984-1987); Eugen Papușoi (1987-1999).

Facultatea Stomatologie: Gheorghii Moskovko (1959-1962); Victor Marin (1962-1963); Anatol Babin (1963-1964); Constantin Matcovschi (1964-1966); Arsenie Guțan (1966-1971); Ilarion Postolachi ( 1971-1982); Gheorghe Nicolau ( 1982-1986); Sofia Sârbu (1986-1993).

Facultatea Farmacie: Constantin Matcovschi (1964-1966); Arsenie Guțan (1966-1967); Vladimir Ivanov (1967-1970); Efim Muhin (1970-1971); Vasilii Procopișin ( 1971-2006).

Facultatea Medicină Preventivă: Vasile Iachim (1969-1975); Ștefan Plugaru (1975-1988), Valeriu Chicu ( 1988-1994).

Facultatea Educație Continuă în medicină și farmacie: Mihail Ghehtman ( 1962-1970); Nicanor Mocialov (1970-1973); Eugen Gladun (1973-1986); Ion Prisăcaru (1986-1990); Mihai Corlăteanu ( 1990-1999).

Consolidarea activității multidimensionale a colectivului profesoral-pedagogic în anii 1960-1994 s-a datorat, în mare măsură, pregătirii cadrelor medicale la nivel universitar și postuniversitar în conformitate ce cerințele naționale de dezvoltare a sistemului de sănătate publică în ansamblu. Procesul didactico-științific și educațional a păstrat tradițiile școlii medicale di Sankt Petersburg, adaptând-ul la posibilitățile reale din Republica Moldova, și treptat sa-u implementat principiile standardelor din alte școli medicale europene.

Către începutul anilor ‛60 î-și continuau activitatea pedagogică și științifică încă mulți exponenți din timpul fondării școlilor medicale din institut: profesorii Anatolii Zubcov, Boris Șarapov, Nicolai Staristenco, Aron Cocerghinski, Boris Perlin, Nicolai Kuznețov, Serghei Lealicov, Natalia Gheorghiu, lingvistul Serghei Smirnov și alții, care au avut o deosebită influență asupra calității pregătirii cadrelor medicale din rândul băștinașilor. Din ultima categorie de personalități au fost unii reprezentanți din primele promoții ai ISMC: Vasile Anestiadi, Pavel Bâtcă, Gheorghe Palade, Nicolaie Testemițanu, Constantin Țăbârnă, Valentina Halitov, Serafim Stamatin, Natalia Cherdivarenco, Alexandru Nacu, Eugen Maloman, Deomid Gherman, Vladimir Kant, Victor Jița, etc.

Activitatea științifică a colaboratorilor Institutului da Medicină din Chișinău a fost dirijată de următorii prorectori:

În perioada dată s-au activizat cercetările științifice a colaboratorilor și studenților de la toate catedrele (teoretice și clinice) ale institutului. Astfel, rezultatele cercetărilor științifice numai în perioada anilor 1985-1994 s-au implementat în practica medicală peste 900 noi metode de diagnostic, tratament și profilaxie, precum și a brevetelor de invenție. Tot în acești ani, au fost publicate 125 de monografii, 1350 articole fundamentale și peste 290 elaborări metodice. Numărul total de a tezelor de disertație, realizate la catedrele institutului în 1960-1994, se reprezintă în modul următor:

Dinamica tezelor de disertații susținute de colaboratorii ISMC

Direcții de cercetare a tezelor de doctor habilitat( 1960-1994)

Drept eveniment de anvergură pentru comunitatea științifică a fost fondarea, în 1993, a Secției Științe Medicale în cadrul AȘM. Prin acest act istoric s-a început procesul de integrare și valorificare a activității de cercetare din toate instituțiile științifice medicale din republică în sistemul academic. Primul academician-coordonator a secției nominalizate a fost academicianul Gheorghe Ghidirim, ministru sănătății de atunci, iar secretar științific a fost profesorul universitar Gheorghe Baciu (1993-1997).