Ceramica Dentara. Protezele

CUPRINS

Refacerea morfologiei și funcțiilor sistemului stomatognat a constituit o dorința continuă a echipei stomatolog-tehnician dentar. Exigențele estetice ale pacienților au crescut foarte mult în ultimii ani , de aceea nu mai putem vorbi astazi de reabilitare functionale, fără o refacere a fizionominei cât mai aproape de perfecțiune. Coroana mixtă metalo-ceramică reprezintă forma cea mai modernă de tratament în cadrul restaurărilor protetice coronare unitare sau  ca elemente de agregare ale punților dentare.

Explozia de materiale dentare a diversificat tehnologiile de realizarea lucrarilor protetice; cunoașterea particularităților fiecarei metode, cu avantaje, dezavantaje si limitele acestora, permite alegerea unei soluții terapeutice adecvate și rezolvarea celor mai dificile cazuri clinice în condiții optime.

Noile tehnici utilizate în confecționarea coroanei mixte metalo-ceramice, cu toate calitățile ce o caracterizează, nu numai că au îmbogățit arsenalul mijloacelor terapeutice, dar au adus stomatologia pe același plan cu celelalte specialități medicale, în care revoluția tehnico-științifică participă intens la îmbunătățirea stării de sănătate a omenirii.

În prezent, sunt produse mase ceramice care au în compoziție, alumină , ce-i conferă o rezistență mecanică mare, recomandate pentru confecționarea punților de mică întindere.

Lucrările metalo-ceramice continuă sa fie pentru medicii dentiști soluția de bază în rezolvarea unor cazuri complexe. Metalul utilizat pentru confecționarea scheletelor trebuie să prezinte anumite proprietății. În funcție de situația pe care o ave, se poate sa fie nevoie să utilizăm mai multe tipuri de materiale pentru a restaura cazul propriuzis. Puntea mixtă metalo-ceramica este o variantă de tratament intens utilizată în prezent, datorita numeroaselor avantaje pe care le ofera: biocompatibilitate, rezistența mecanică, estetică, logevitate.(1)

Generalității:

Istoricul ceramicii dentare:

Tehnicile și sistemele ceramice sau dezvolatat rapid ,apârand modificări importante în compoziția și tehnologia de lucru.

În cursul istoriei ceramicii în evoluția medicinei dentare este notat brevetul dentistului francez De Chemant pentru primul material dentar din porțelan în anul 1789. În anul 1808 Fonzi, un dentist italian a conceput un dinte din porțelan „terro metalic” ce se ancoră printr-un pin sau carcasa de platină. Ash a dezvoltat și îmbunătățit versiunea dintelui de platină în 1837.  Dr. Charles Land concepe primele coroane ceramice de acoperire (Jacket) în anii 1887-1888 și le brevetează în 1903. Ulterior Brill, Ilg și Fehr au dezvoltat tehnologia de realizare a acestui tip de coroană, iar descrierea arderii în vid (Gatzka, 1949) a ceramicii a influențat-o decisiv.(1)

În 1958 Weinstein pune la punct ceramica cu temperatură joasă desinterizare care a permis realizarea de reconstituiri metalo-ceramice pe metalenobile,iar în 1970 pe aliaje nenobile.

Astfel se poate spune că începe era metalo-ceramicii. În 1962 firmele Vita și Degussa lansează sistemul metalo-ceramic VMK, iar în 1965  McLean  și  Hughes  realizează ceramica aliminoasă,relansând coroanele Jacket.

În 1966 firmele De Trey și Heraeus elaborează procedee și sistemecomerciale metalo-ceramice pentru aliajele nobile.

În 1984 O’Brien pune la punct ceramica magnezică,iar în 1985 M.Sadounconcepe o nouă compoziție pentru ceramică (85% alumină) și un nou procedeu derealizare a restaurărilor integral ceramice In Ceram care a fost brevetat in 1989 (VITA). În 1987 Morman și Brandestini lansează cu ajutorul firmei Siemens tehnica CAD/CAM,

Cerec prin care se realizează reconstituiri protetice în sistem computerizat.

În același an  Jeneric/Pentron (SUA) lansează sistemul integral ceramic Optec, iar în 1990 Ivoclar promovează sistemul IPS Empress ce constă în realizareaprin injectare la temperatură înaltă a uni nucleu ceramic ce va fi placat ulterior cuceramică,clasic.

Între 1980 și 1990 apar ceramicele sticloase și aluminoase ,crescând astfel  interesul  pentru sitemele integral ceramice.În condițiile de dezvoltare continuă a sistemelor ceramic este de așteptat ca în viitor sistemele integral ceramice să înlocuiască lucrările mixte metalo-ceramice.(6)

Compozitia și structura chimică maselor ceramice:

Componentele de baza ale ceramicii clasice sunt:

feldspat (60%-80% din greutate) – este in aluminosilicat anhidru ai cărui constituenți principali sunt: SiO2, Al2O2, CaO, Na2O, floruri. Deoarece feldspatul se obține din minereu, el plezintă un grad variabil de impuritați care pot duce la colorări nedorite ale mesei ceramice sau la compromiterea proprietăților fizico-chimice ale acesteia. Feldspatul reprezintă componenta cu fuziunea cea mai joasă, el topindu-se și curgând în timpul arderii, astfel asigurând legarea celorlalte componente într-o masă solidă. Temperatura de fuziune a feldspatului poate fi redusă si mai mult prin adugarea altor componenți cu fuziune joasa, de exemplu borax. În funcție de temperatură de sinterizare există porțelan cu temperatură înaltă de fuziune (1300-1400oC) și cu temperatură joasă de fuziune (850-11000C), cele din urmă categorii fiind mai utilizate;(2)

cuarț (15-20%) – este masa refractara la temperatura de ardere, contribuind și la transluciditatea masei ceramice;

caolin (2-3%) – este un aluminosilicat hidrat, fiind socotit componenta plastică a masei ceramice;

fondați (2-3%) – sunt reprezentați de fosfați și carbonați de potasiu;

pigmenți – se utilizează oxizi metalici, stabili la temperaturi înalte: oxid de fier, crom, cobalr, iridiu, nichel, aur, staniu, titan, magneziu;

lianți organici – lângă particulele de pulbere, facilitând modelarea.

Oxizii- oxidul de bor, de calciu, de potasiu, de sodiu se utilizează pentru scaderea temperaturii de topire. (2)

Clasificarea maselor ceramice:

În funcție de tehnologia arderii

Arsă la presiune atmosferică;

Arsă în vacuum.

În funcție de temperatura sinterizării:

Înalte (1200- 1400oC);

Medii (1050- 1200oC);

Joase (800- 1050oC);

Foarte scăzută (650- 800oC);

În funcție de topografia straturilor:

Ceramica de bază( cromatica de bază);

Ceramică pentru dentină (mai translucidă, o larga gamă cromatică);

Ceramică o pentru smalț (cu un grad mare de transluciditate).

După modalitatea de prezentare:

pulberi

lingouri prefabricate pentru prelucrări ulterioare la cald;

lingouri prefabricate pentru prelucrari mecanice ulterioare la rece;

În funcție detehnologia confectionării piesei protetice:

ardere prin infrastructuri obținute prin galvanoformare;

coroana jecket clasică, obținută prin ardere pe folie de platină;

metalo- ceramică;

dinții artificiali;

CAD/CAM

Sonoeroziune. (2)

Aliaje utilizate în tehnica metalo-ceramică:

Componenta metalică a RPF metalo-ceramice necesita ulilizarea unor aliaje speciale, nobile sau nenobile.

Dezavantajele utilizării ceramicii ca material de restaurare sunt rezistența scâzută la tracțiune și forfecare. Aceste dezavantaje sunt minimalizate prin arderea ceramicii pe un substrat metalic. (2)

Aliajele nobile pentru tehnica metalo-ceramica necesita:

• stabilitate termică în tinipul arderii ceramicii, fără a se topi, . deci temperatura de topire trebuie sa fie ridicata;

• posibilitatea de a se lega de fațeta ceramică:

• să fie suficient de rigide pentru a susține fațeta subțire de ceramică, în caz contrar apărând fracturi alc fatetei;

• coeficientul de expansiune tennica trebuie sa fie similar cu al ceramicii. In general, aliajele au un coeficienl de cxpansiune temiică mai ridicat decât porțelanurile, producăltorii urmarinid micșorarea lui (de ex. prin adăugare de Pt sau Pd). Pe de alia pane se urmărește creșterea coeficientului de expansiune termica al porțelanurilor, prin creșterea cantitătii de leucit (printr-un procedeu complex de aditie de oxid de aluininiu). Ideal, coeficientul de expansiune termica al portelanului este usor inferior celui al aliajului, aceasta situatie garanland o stabilitate optima a restaurării metalo-ceramice; (2)

Pentru tehnica metalo-ceramică pot fi utilizate aliaje:

• cu conținut crescut de aur, cu conținut crescut de Pl/Pd, care le crește temperatura de topire, in același timp aducând coeficientul de expansiune termică la valori apropiate de cele ale ceramicii. Cuprul lipsește, deoarece dă o tentă verzuie fațetei ceramice. Mici cantităti de Sn și In sunt esențale pentru a realizarea legâturii cu ceramica de placare. Acestea se oxidează la suprafață, staratul de oxizi fiind responsabil de formarea legâturii chimice cu ceramica, in timpul arderii. Cu toate acestea, temperatura de topire nu este suficient de ridicată și pot apare probleme la ardere; (2)

• cu continut scazut de aur. ce contin 50% aur, 30% Pd, 10% Ag și 10% In și Sn. Temperatura de topire fiind mai cresculă, riscul deteriorârii la ardere este mai mic;

• pe baza de Ag-Pd, ce contin 60% Pd, 30% Ag si 10% In și/sau Sn. Datoriiă temperaturii de topire crescute, oferă o altemativa pentru arderea ceramicii;

• aliaje neprețioase.

Aliajele Ni-Cr se utilizeaza frecvent pentru tehnica metalo-ceramica. Legătura metal-ceramică se datorează stratului de oxizi format la suprafața aliajului Avantajul lor este temperatura de topire ridcata. Dezavantajele sunt legate de contractia mare la tumare, care, dacanu este compensată de masa de ambalat, poate duce la neadaptarea piesei protetice, tendința de tumabilitate slabă, cu fomiarea de goluri în masa tumăturii, legâtura mai slabă cu porțelanul. In plus, in cazul aliajelor bazate pe Ni se pune problema biocompatibilitătii. (2)

TABEL

(2)

Etapele clinico-tenice de realizare a protezelor fixe:

(5)

Clasifcarea protezelor fixe:

Criteriile de clasificare sunt :

– materialul din care se confectioneaza

– tehnologia de realizare

– intinderea piesei protetice

-pozitionarea in profunzime sau in suprafata a piesei protetice. (3)

Dupa materialul din care sunt confectionare protezele fixe pot fi :

metalice – nobile : – cu continut crescut de aur ;     

– cu continut redus de aur ; 

–  nenobile :- nichel- crom;

-cobalt-crom;

-titan. (3)

nemetalice  – acrilice (polimerice-PMMA);

– compozite,

– ceramice 

mixte – metalo-polimerice, 

– metalo-compozite,

– metalo-ceramice. (3)

        Dupa tehnologia de realizare protezele fixe pot fi realizate :

prin turnare – piesele protetice metalice si ceramice,

prin ambutisare – piesele protetice metalice,

prin ambutisare si turnare – piesele protetice metalice,

prin galvanizare –  piesele protetice metalice,

prin sinterizare – piesele protetice metalice,

prin polimerizare – la rece,

la cald,

la cald si presiune (termo-baro-polimerizare)

                – in mediu umed,

                – in mediu uscat; piesele protetice din rasini acrilice

fotopolimerizare, piesele protetice din rasini diacrilice compozite

coacere (ardere), piesele protetice ceramice

injectare (presare)-  piesele protetice ceramice,

electo si sonoeroziune –  piesele protetice ceramice,

frezare prin copiere mecanica –  piesele protetice ceramice,

frezare computerizata – piesele protetice ceramice,

turnare-polimerizare – piesele protetice metalo-acrilice,

ambutisare-polimerizare – piesele protetice metalo-acrilice,

turnare-fotopolimerizare – piesele protetice metalo-diacrilice,

galvanizare-fotopolimerizare – piesele protetice metalo-diacrilice,

turnare-coacere – piesele protetice metalo-ceramice,

turnare-foto-termo-baro-polimerizare – piesele protetice metalo-diacrilice

Dupa aspectul fizionomic sau estetic protezele unidentare sunt :

fizionomice – estetice, protezele confectionate din rasini acrilice polimerice si diacrilice, precum sicele confectionate din mase ceramice (integral ceramice);

-nefizionomice – inestetice, piesele protetice confectionate din aliaje metalice;

partial fizonomice – partial estetice, piesele protetice confectionare din aliaje metalice pe care s-a placat materialul fizionomic polimeric, diacrilic sau ceramic care acopera partial structura metalica nefizionomica – inestetica.

             O categorie aparte o reprezinta lucrarile protetice unidentare mixte (metalo-acrilice sau metalo-ceramice) cu aspect total fizionomic -estetic la care componenta metalica nefizionomica este complet (in totalitate) acoperita de material estetic, fizionomic acrilic, diacrilic sau ceramic.(3)

Funcțiile protezelor fixe:

Cele mai importante funcții pe care trebuie sa le indeplineasca o proteză fixă sunt, dupa Korber (28), următoarele:

• Transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii dm punct dc vedere al intensității si sensului acestora la nivel desmodontal;

• Adaptarca reliefalui lor ocluzal conform suprafețelor ocluzale ale antagonistilor;

• Să nu realizeze prematurități statice și inierferente in dinamica mandibulară;

• Să participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple simetrice și simultane concomitent și împreună cu restul dintiior naturali (daca este cazul);

• Să participe la procesul de analiză și sinteză al stimulilor proveniți de la proprioceptorii desmodontali prin recunoașterea corpilor striini si a unor particule alimentare in vederea sincronizârii mișcanlor mandibulare în cursul masticației si a unor mecanisme de protecfie in general;

• Să contribuie la secționarea, respectiv triturarea eficientă a elementelor in cursul masticatiei;

• Prin design-ul și calitatea suprafețelor lor să prolejeze parodonțiul marginal si sa faciliteze autocurațirea;

• Să contribuie la menținerea dimensiunii venicale de ocluzie,

• Să nu perturbe oprirea miscării tenninale a mandibulei pe parcursul efectuirii contactelor dento-dentare din RC;

• Să satisfacă toate cerintele biostatică în special la nivelul zonelor de spnjin; .

• Sâ contribuie la menținerea curburii arcadelor unde se inseră sau pe care le reconstituie in totalitate;

• Să refacă aspectul fizionomic. (3)

PARTEA SPECIALĂ

1. Obiectiv:

Se realizează modelul în urma amprentării arcadelor dentare a unui pacient dornic de a-și reface funcțional și morfologic breșa de pe hemiarcada II.

Obiectivele tratamentului cu proteză fixă sunt recuperarea funcționalității aparatului dento-maxilar, îmbunătățirea esteticii, creșterea eficienței masticatorii și cel mai important păstrarea sănătății țesuturilor dento-parodontale și muco-osoase.

2. Tehnici de realizare și machetare folosite:

Realizarea modelului de lucru și a modelului antagonist:

A fost trimisă o amprentă funcțională cu ajutorul căreia se reproduce câmpul protetic.

În cazul amprentei funcționale, laboratorul va primi 3 amprente diferite :

Fig.1.Amprenta aradei superioare.

Amprenta arcadei superioare cu dintii slefuiți. (Fig.1)

Fig.2.Amprenta arcadei inferioare.

Amprenta arcadei antagoniste.(fig.2)

Fig.3.Amprenta ocluziei.

Amprenta ocluziei, cu ajutorul acesteia, tehnicianul va poziționa cele 2 modele într-o

relație similară cu cea din cavitatea bucală a pacientului.(fig.3)

Fig.4.Turnare prima parte a modelelor.

S-au uscat amprentele, apoi s-a turnat în ele un gips special de clasa a IV-a (extradur),

de consistență fluidă, care are duritate, precizie și fidelitate deosebită.(fig.4)

Fig.5.Demulare amprente.

După întarirea gipsului, se îndepartează amprentele cu grijă pentru a nu le fractura.(fig.5)

Fig.6.Procedeul pindex.

După scoaterea modelelor din amprentă s-a folosit procedeul Pindex pentru a fora

puțurile necesare inserării pinilor, s-au inserat pinii în model. Au fost inserați pini dubli cu teacă pentru retentivitate, stabilizare și pentru repoziționarea bonturilor în soclu.(fig.6)

Fig.7. Aparat tip Pindex (Infradent, Baia Mare, România)

Fig.8.Turnarea soclului.

După introducerea pinilor s-a fost folosit un conformator mandibular și unul maxilar pentru a turna a doua parte a modelului, soclu. A doua parte a modelului a fost turnată din gips de clasa a III-a (tip moldano).(fig.8).

Pregătirea modelului pentru realizarea compunentei fixe:

Fig.9.Secționarea bonturilor.

În vederea pregătirii modelului de lucru prima etapă este secționarea bonturilor.(fig.9)

Fig.10.Prepararea bonturilor.

A doua etapă, s-a preparat bontul pentru o evidentiere mai clară a pragului. Lac distanțor(fig.10).

Fig.11.Aplicarea lacului distanțator.

A treia etapă, se aplică două straturi de lac distanțor pentru a lăsa loc pentru cimentarea lucrării.(fig.10)

2.3. Machetarea restaurarii protetice fixe:

Fig.11.Izolarea bonturilor.

Fig.12.Realizarea capelor

.

Prima etapă în realizarea resaurarii protetice fixe este de a izola bonturile . După izolarea bonturilor se introduc bonturile în baia de ceară(fig.12).

Fig.13. Aplicarea ceirii de colet.

Se așteaptă să se întărească ceara. După întărirea cerii se taie cu un bisturiu la colet circa 1 mm penru aplicarea ceirii de colet.(fig.13)

Fig.14. Modelarea schieletului metalic.

2.4. Pregătirea machetei pentru ambalare:

Fig.15.Aplicarea tijelor de turnare.

S-au aplicat tijele de turnare în vederea ambalării.(fig.15)

Fig.16.Aplicarea machetelor pe con.

S-a aplicat pe con puntea pentru a fi turnată.(fig.16)

Ambalarea:

Fig.17.Macheta ambalată.

S-a pus masa de ambalat în coroane, după care sa pus ringul și s-a turnat masa de

ambalat.(fig.17)

Incalzirea tiparului și turnarea schieletului metalic:

Fig.18.Încălzirea tiparului.

Tiparul e introdus în cuptorul de încălzit care are temperatură de 200 de grade oC. Se ridică temperatură lent de la 200 la 920 de grade oC timp de 1 ora. Încălzirea tiparului are urmatoarele roluri: uscarea totală a tiparului; se produce dilatarea termică totală a tiparului; se elimină complet macheta; se aduce tiparul la temperatura apropiata de cea de topire a aliajului.(fig.18)

Fig.19.Turnarea aliajului Fornax, Bego, Bremen, Germania.

Chiuveta a fost pusă în suportul special pentru a fi centrată pe mijlocul creuzetului de turnare. După aceasta a fost încălzit metalul până la topire și centrifugat pentru obținereascheletului metalic.(fig.19)

Dezambalarea, prelucrarea și adaptarea componentei metalice:

Fig.20.Dezambalarea chiuvetei.

Fig.21.Scheltul metalic sablat.

Scheltul a fost curățat de masă de ambalat cu ajutorul sablatorului.(fig.21)

Fig.22.Scheltul prelucrat și adaptat.

Scheletul coroanelor și punților care urmează să fie fațetate cu ceramică trebuie modelate ca forme anatomice micșorate. Grosimea peretelui capelor metalice nu trebuie să fie mai mică de 0,4 mm, pentru ca după prelucrare săpoată fi garantată o grosime minimă de 0,3 mm. Trebuie evitate muchiile ascuțite, zonele retentive și șanțurile abrupte. Prin modelarea de ghirlande sau de insule metalice sub formă de inlay în zona palatinală stabilitatea scheletelor poate fi crescută suplimentar.(Fig.22)

Placarea componentei fizionomice:

Instrucțiuni pentru fațetarea sigură a aliajelor neprețioase:

Pentru că scheletele din aliaje neprețioase nu sunt bune conducătoare de căldură și prin aceasta prezintă un comportament diferit față de aliajele din metal prețios, la fațetarea ceramică cu VITAVM13 a scheletelor din aliaj neprețios trebuie respectate următoarele puncte:

– la turnarea aliajelor neprețioase se utilizează numai creuzete speciale ceramice.

– nu se toarnă decât material nou.

– la prelucrarea scheletelor se evită neapărat muchiile ascuțite.

– sablarea se face cu oxid de aluminiu 250 μm la o presiune de 3-4 bari.

– pentru evitarea formării de oxizi colorați la interfață, toate suprafețele care nu vor fi fațetate trebuie sablate sau șlefuite cu gume abrazive după fiecare ardere. Apoi scheletul trebuie curățat foarte bine.

– pentru a obține o aderență sigură între neprețios și VITAVM13, arderea WASH trebuie să se facă la o temperatură cu 50°C, iar Opakerbrand cu 30°C mai mare decât la aliajele prețioase. Prin aceasta suprafața este "umectată" mai bine și se asigură o aderență mai bună.

Sablarea metalului

Scheletul prelucrat cu o freză extradură fină, cu dinți încrucișați, înainte de sablare. Scheletele din aliaj nobil se sablează cu oxid de aluminiu 125 μm, la o presiune de 2 bari. La aliajele din metal neprețios se utilizează oxid de aluminiu de 250 μm și presiune de 3-4

bari.

Fig.23.Metalul sablat.

Pregătirea stratificării BASIC și BUILD UP VITAVM13:

Pentru pregătirea stratificării BASIC și BUILD UP VITAVM13 pe schelet se aplică mai întâi WASH OPAQUE și OPAQUE. WASH OPAQUE îndeplinește următoarele funcții:

1. Împiedicarea formării oxidului în exces

2. Formarea unei aderențe cu suprafața aliajului

3. Ameliorarea culorii restaurării; mai ales la aliaje neprețioase

4. Pentru arderea Wash, ne stau la dispoziție atât Wash opacul (WO), cât și opacul (OP) sau SUN OPAQUE (SO). Materialele WO, OP și SO au aceleași proprietăți fizico-chimice, astfel încât sunt deopotrivă indicate pentru arderea de Wash. La arderea opacului, este necesar un material opac pentru reproducerea nuanțelor VITA SYSTEM 3D-MASTER (unul pentru fiecare nivel de luminozitate OP0-OP5) și VITA classical A1-D4 (unul pentru fiecare nuanță).

Arderea de WASH:

Fig.24. Stratul de Wash

WASH-ul pulbere se amestecă cu VITA VM OPAQUE FLUID până devine o pastă apoasă și se aplică cu o pensulă folosită numai pentru opac sau cu un instrument de sticlă pe scheletul curat și uscat.

Procedeul de ardere recomandat arderea WASH:

Arderea opacului

Fig.25 Stratul de opac

Pulberea de opac se amestecă cu VITA VM OPAQUE FLUID până capătă o consistență smântânoasă, se aplică cu o pensulă sau un instrument de sticlă în mod acoperitor pe suprafața de fațetat și se arde conform programului de ardere respectiv.

Programul de ardere recomandat pentru opac:

Stratificare basic

Fig.26. Stratificarea VitaVM 13 basic

VitaVm 13 Base dentine:

Fig.27.VitaVM 13 Base dentine

Fig.28.Aplicarea VitaVM 13 Base dentin

BASE DENTINE în nuanța dorită se aplică pornind din zona coletului pentru completarea întregii forme a dintelui. Deja în acest stadiu trebuie verificate ocluzia, laterotuzia și protuzia în articulator. înainte de prima ardere de dentină, separați elementele interdentar până la schelet.

Programul de ardere recomandat. Prima ardere de dentină:

VitaVM 13 Enamel:

Fig.29. Aplicarea VitaVM 13 Enamel(ocluzal)

Fig.30.VitaVM 13 Enamel(vestibular)

Se aplică de mai multe ori cantități mici de ENAMEL pentru a completa forma dintelui începând cu treimea de mijloc a coroanei. Pentru a compensa contracția după ardere, modelajul se va supradimensiona ușor.

Procedeul de ardere recomandat. A doua ardere a stratului de dentină:

Vita Glaze:

Fig.31. Vita glaze

Se finisează puntea. Pentru arderea de glazură se șlefuiește întreaga suprafață uniform și apoi se curăță cu grijă de praful rezultat. Când se formează praf trebuie utilizate aspiratoare sau măști de protecție împotriva pulberilor. În timpul șlefuirii ceramicii arse se poartă suplimentar și ochelari de protecție.

Programul de ardere recomandat. Autoglazurare fără glazură:

VITA AKZENT Glaze:

Fig.32. VITA AKZENT Glaze.

Fig.33. VITA AKZENT Glaze.

Daca se consideră necesar, întreaga lucrare poate fi acoperită cu glazura VITA AKZENT Glaze, apoi se individualizează prin aplicarea culorilor de pictură VITA AKZENT.

Procedeul de ardere recomandat. Arderea finală de glazurare cu masa glazură VITA AKZENT:

Lucrarea finală:

Tabel de ardere:

Tabel de armonizare pentru VITA SYSTEM 3D-MASTER® și VITA classical

A1–D4:

Concluzii:

Protezele fixe dețin o pondere importantă cu valori apropiate de cel al țesuturilor pe care le înlocuiesc, au o comportare bună în cavitatea bucală, transmit forțele masticatorii dento-parodontal sau implant-osos fiind mult mai apreciate de către pacienți, față de cele mobilizabile.

Lucrările metalo-ceramice sunt acceptate relative ușor, oferind satisfacții deosebite pacienților,dar și medicilor, ele transformînd edentația intr-una estetică și funcțională, confortabilă restabilind morfologia și funcțiile masticatorii.Volumul lucrarilor mixte metalo-ceramice, este mai mic sau egal cu cel al dinților naturali și se fixează la dinții stâlpi ( naturali sau implantați) prin cimentare,lipire sau înșurubare.

 Cele mai importante funcții pe care trebuie sa le îndeplinească o lucrare protetică sunt:

Transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii,

Să realizeze stopuri ocluzale multiple,simetrice și simultane,

Să nu realizeze contacte premature și interferențe în dinamicamandibulară,

Să fie adaptate reliefului ocluzal,

Să protejeze parodonțiul marginal șiautocurățirea,

Să mențină dimensiunea vertical de ocluzie,

Să mențină curbura arcadelor unde se inseră și pe care le reconstituie în

totalitae,

În concluzie;

restaurările mixte metalo-ceramice sunt biocompatibile, inerte, nu se încarcă microbian și nu își modifică culoarea.

Oferă multe posibilitați de realizare ale artificiilor de culoare,formă,mărime și poziție.

Față de restaurarile integral ceramice, sunt mult mai rezistente la forțele masticatorii ce acționează asupra lor eliminînd în acest fel fracturarea accidentală în timpul masticației.

În ultimii 20 de ani îmbunătățirea continua a materialelor folosite pentru realizarea lucrarilor metalo-ceramice a dus la extindera indicațiilor utilizării și folosirii a acestui tip de restaurare protetică.

7. Bibliografie:

1. http://www.televiziunea-medicala.ro/materiale-ceramice-medicina-dentara/

2. Materiale in laborator de tehnica dentara, Lavinia Ardelean, Editura Victor Babes Timisoara 2009

3. Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Dorin Bratu, Robert Nussbaum

4. https://www.vita-zahnfabrik.com/de/VITA-VM-13-24459,,85224.html

5. http://ro.scribd.com/doc/112887674/tehnologia-protezelor#scribd

6. http://ro.scribd.com/doc/102546950