Cauzele Genetice Si Parametrii Excesului de Umiditate pe Teritoriul Republicii Moldova
Cuprins:
Introducere
Capitolul 1. Cauzele genetice și parametrii excesului de umiditate pe teritoriul Republicii Moldova
.1. Cauzele genetice ale excesului de umiditate
1.2. Parametrii excesului de umiditate
Capitolul 2. Ani și luni excedentare pluviometric pe teritoriul Republicii Moldova
2.1. Ani excedentari pluviometric
2.2. Luni excedendare pluviometric
Capitolul 3. Riscurile naturale declanșate de excesul de umiditate pe teritoriul Republicii Moldova. Studiu de caz
3.1. Cauzele genetice și modul de manifestare a celor mai mari excesuri de umiditate din ultimele două decenii
3.2. Intensitatea și aspectele de risc a excesului de umiditate pentru natură și societate
3.2.1. Riscuri provocate de intensitatea si ambundeța ploilor
3.2.2. Riscuri provocate de grosimea stratului de zăpadă, ritmul și cantitatea de apa provenită de la topirea lui
3.2.3 Riscuri provocate de excesul de umiditate asupra peisajului agricol
Capitolul 4. Măsuri de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru natură și societate
4.1. Măsuri generale de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru natură și societate
4.2. Măsuri specifice de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru protecția peisajului agricol
Concluzii
Surse bibliografice
Anexe
Declarația privind asumarea răspunderii
Introducere
Dintre riscurile climatice care sunt posibile in tot anul notăm una și anume:
-fenomenele de exces de umiditate.
Acest fenomen este posibil pe tot teritoriul țării, cu excepția regiunilor deluroase și muntoase, și poate avea durată și intensitate diferită, fiind posibil în fiecare anotimp cu consecințe dintre cele mai variate asupra naturii și societății.
Studiul acestui fenomen începe cu un scurt istoric, începînd cu cauzele genetice, parametrii, ani și luni excedentari pluviometric, riscuri naturale declanșate de excesul de umiditate etc. și încheind cu măsurile de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate.
Valoarea pagubelor trebuie judecată în primul rind, în raport cu mărimea abaterii fenomenului față de situația normal și apoi, în funcție de perioada din an în care s-a produs, de stadiul de dezvoltare a culturilor, de condițiile meteorologice premergătoare, condițiile locale etc.
De-a lungul timpului, fenomenele cu exces de umiditate au fost numeroase. Caracteristica principala acestora o constituie marea lor variabilitate neperiodică care se incadrează în marea variabilitate neperiodică a climei specific mileniului doi. Ele nu pot fi judecate altfel (ca modificări climatice), decît ca oscilații ale parametrilor climatic care le determină și care fac parte din regimul normal al climei, unele informații asupra lor sunt redate în diferite publicații, încă de la începutul mileniului doi. Printre acestea citez diferite documente oficiale, în scrierile unor cronicari români sau străini, ca și în revistele timpului (Analele Brașovului, Albina Românească, Gazeta de Moldavia, etc).
Topor (1964) și Cernovodeanu, Binder (1993) prezintă evoluția cronologică a unor cazuri excepționale din punct de vedere pluviometric, ca și efectele lor asupra societății. În aceste lucrări apar informații asupra perioadelor ploioase începînd cu anul 1000 î.e.n. luate din cronici, însemnări sau date istorice, dar care sunt consemnate în mod sporadic și prezentînd un character incendial, descriptive și mai puțin obiective. Acestea nu au un caracter official, ci sunt însemnări ocazionale ale cronicilor și călătorilor străini.
Date certe, obiective apar la sfîrșitul secolului al XVIII-lea bazate pe determinări instrumentale meteorologice. Cele mai certe și obiective date, cu evaluări cantitative, ca și cu precizarea mai exactă a pagubelor produse apar odată cu înființarea Institutului Meteorologic, cînd observațiile devin sistematice și cu o repartiție teritorială mai mare.
Din lucrările mai sus citate au fost selectate cazurile de excepție care au produs mari pagube, cu implicații în activitatea umană.
În 1150 au fost ploi mari și inundații, mai ales în regiunea Prutului de Jos, ceea ce s-a repetat în 1193, 1232, 1235, 1280, 1312, etc. Inundații mai apar cu primii ani ai secolului al XV-lea: 1508 ploi fără întrerupere între 29 mai și 24 august, mari inundații și în 1509 care se repetă și în 1526.
An foarte polios a fost și 1593 cînd la 20 august s-au produs inundații mari apa ajungînd la jumătatea înălțimii unui om iar la 29 august a fost timp de două ore, rupere de nori.
Secolul al XVI-lea incepe cu ploi abundente. În 1605, au fost inundații în iulie provocînd pagube unde cîmpiile din marginea prutului fiind inundate acesta ieșind din matcă. Șirul anilor ploioși continuă și în 1614, 1615 cu inundații mari; 1618 cu iunie și iulie extreme de ploioase; 1619 cînd în septembrie s-au produs inundații mari, viiturile aducînd pagube mari in sudul țării, fînețele și arăturile fiind acoperite de ape iar dupa 1620 începe o peioadă mai secetoasă.
Dintre anii ploioși din această perioadă poate fi consemnat 1668, cînd între 24 iulie și 15 august a plouat tot timpul producîndu-se viituri de asemenea proporții nereținute de mintea omenească; apele au cărat oamenii cu ele și au tîrît multe lanuri de grîne. Semnele de nivel ale apei, înscrise pe case, au arătat și strănepoților nenorocirea ce a lovit pe înaintașii lor.
De asemenea, în 1670, este o grozoavă revărsare a apelor de s-au prăpădit cerealele.
În vecinătatea cu Iași, în 1804 s-au produs ploi excessive, cînd toată vara a plouat așa tare că au putrezit roadele: în 1831, cînd de la jumătatea lui mai pînă la 22 septembrie au fost mereu ploi reci, inundații; în 1897, primăvara și vara au fost extraordinar de ploioase cum o dară la mai multe secole se poate întîlni, iar distrugerile și inundațiile produse de aceste ploi au fost excepțional de grave.
În secolul XX ani excepționali de ploioși au fost 1933, 1941, 1955 (Topor, 1964).
După 1950, sursele de date obiective cu privire la fenomenele cu exces de umiditate s-au înmulțit, numeroase fiind oferite de INMH (Topor, 1964, Clima RPR, I, 1962; II, 1966; Agroclimatologie, 1970 etc ), dar și tezele de doctorat publicate (Mihai, 1975, Erhan, 1979, Bogdan, 1980, Teodoreanu, 1980, Ciulache, 1997 etc.) care au analizat fenomenele respective, de unde rezultă și o imagine regională sau globală a repartiției acestor fenomene, ca și a duratei, frecvenței și intesității lor.
Pe teritoriul R.Moldova, se pot remarca două maxime pluviometrice anuale și anume: unul principal, generat de ciclonii oceanici in lunile mai – iunie care se realizează în toate regiunile agricole ale țării și altul secundar, generat de ciclonii mediteranieni, dar si oceanici, spre sfîrșitul toamnei – începutul iernii, în noiembrie – decembrie, care apare numai in acele regiuni agricole cu influența submediteraniene și oceanice, adică: în sud și sud-vestul țării.
Pentru fenomenele cu exces de umiditate interesează, în special, cantitățile de precipitații căzute în regiunile agricole ale țării, caracterizate prin cîmpii și dealuri joase sub 300 m altitudine, favorabile culturilor cerealiere și prin dealuri joase, sub 400 m altitudine, specializate în viticultură și pomicultură.
Aceste regiuni sunt direct influențate de barajul orografic al Carpaților, la adăpostul cărora se situează sau se expun față de un anumit tip de circulație atmosferică.
În funcție de acestea apar diferențieri teritoriale nete între regiunile agricole din vestul țării și cele din sudul, sud-vestul acesteia.
Regimul multianual al precipitațiilor se caracterizează prin mari variații neperiodice care scot în evidență seccesiunea perioadelor excedentare și deficitare pluviometric, fapt ce impune luarea unor măsuri practice de limitare a unor influențe negative pricinuite de acesta.
Minimul pluviometric anual se inregistrează la sfîrșitul iernii – începutul primăverii, în lunile februarie-martie. Valorile reduse ale acestuia se daoresc predominării regimului anticiclonic din timpul iernii. Ele au o însemnătate deosebită pentru asigurarea rezervei de apă din sol pentru începerea perioadei de vegetație la toate culturile.
Din aceset punct de vedere, un rol însemnat revine și precipitațiilor din celelate luni ale anului și mai ales din perioada de vegetație, cînd, datorită variațiilor neperiodice ale acestora, cele mai mici cantități lunare de precipitații înregistrează în regiunile agricole, valori sub 10 mm, indiferent de lună. Sunt însă, situații cînd, precipitațiile sunt total absente în oricare lună a anului și chiar în mai multe luni consecutive din an, iar uneori, deficitare cu valori foarte mici, caracteristice perioadelor de secetă.
De asemenea, în fiecare lună din an, dar mai ales în cele din semestrul cald al anului sunt posibile fenomene cu exces de umiditate, evidențiate și de cele mai mari cantități medii lunare.
Apreciind că regimul precipitațiilor pe teritoriul R.Moldova are un caracter aleator, generat de activitatea ciclonică, cu numeroase abateri sau întreruperi datorate activității anticiclonice, de unde rezultă posibilitatea producerii în oricare lună a anului, a fenomenelor ce exces de umiditate, dar ceea ce este mai grav este faptul că se produc, de regulă, în perioada de vegetație și chiar în mai mulți ani consecutivi.
Capitolul 1. Cauzele genetice și parametrii excesului de umiditate pe teritoriul Republicii Moldova
1.1. Cauzele genetice ale excesului de umiditate
Excesul de umiditate, ca risc climatic, este generat de factori meteorologici, care țin de dinamica atmosferei, dar poate fi întreținut și de alți factori care depind de caracteristicile suprafeței active.
Așa după cum se cunoaște, pentru R.Moldova, ploile sunt generate de activitatea ciclonilor oceanici care se dezvoltă la periferia anticiclonului azoric și de ciclonii mediteranieni cu evoluție normal sau de perturbațiile mediteraniene (ciclonii cu caracter retrograde), care sunt cele mai violente.
În situațiile în care activitatea ciclonică este persistent, ploile devin bogate determinînd o umiditate mare care poate crește pînă la exces. Acest exces se poate elimina rapid în condițiile în care terenul este în pantă, sau în condițiile în care este orizontal, dar solul este uscat, epuizat de umezeală din perioada premergătoare.
Caracteristicile suprafeței active pot întreține excesul de umiditate în următoarele condiții:
Cînd ploile s-au produs în lanț, iar cantitatea de apă căzută a anulat deficitul de apă din sol;
Cînd solul este argilos și nu permite infiltrarea apei;
Cînd pînza freatică este la mică adîncime și solul se îmbibă rapid, căpătînd un surplus de apă;
Cînd pînza freatică este la adîncime mai mare, dar din cauza aportului bogat de apă s-a înălțat pînă ce a depășit nivelul topographic;
Cînd ploile bogate se produc la începutul sau sfîrșitul perioadei de vegetație, în condițiile în care planta absoarbe o cantitate mai mică de apă;
Cînd terenurile sunt cultivate cu plante care se dezvoltă cu un consum ma mic de apă;
Cînd suprafața topografică prezintă denivelări, crovuri, lunci largi și umede, în care apa stagnează mai mult timp etc.;
În condițiile R.Moldova, barajul orografic are un rol hotărîtor în delimitarea ariilor cu exces sau deficit de umiditate, și apar adesea situații contrastante în evoluția precipitațiilor, astfel că se remarcă următoarea situație: regiunile care suferă, de fel, de uscăciune și secetă, sunt și regiunile în care se realizaeză și cel mai mare exces de umiditate. Cauzele ar fi mai multe printre care cităm:
Poziția acestora la periferia ariilor de influență ciclonice și anticiclonice care pendulează într-un sens sau altul aducînd valuri de ploi;
Influența mai mare pe care o au asupra regiunilor respective, ciclonii mediteranieni cu evoluție normal și mai ales perturbațiile mediteraniene;
Caractristicile reliefului de cîmpie cu numeroase crovuri, care rețin apa și altitudinea descrecîndă de la vest la est, către care se dirijează întreaga pînză, căpătînd un surplus de apă;
Cînd pînza freatică este la adîncime mai mare, dar din cauza aportului bogat de apă s-a înălțat pînă ce a depășit nivelul topographic;
Cînd ploile bogate se produc la începutul sau sfîrșitul perioadei de vegetație, în condițiile în care planta absoarbe o cantitate mai mică de apă;
Cînd terenurile sunt cultivate cu plante care se dezvoltă cu un consum ma mic de apă;
Cînd suprafața topografică prezintă denivelări, crovuri, lunci largi și umede, în care apa stagnează mai mult timp etc.;
În condițiile R.Moldova, barajul orografic are un rol hotărîtor în delimitarea ariilor cu exces sau deficit de umiditate, și apar adesea situații contrastante în evoluția precipitațiilor, astfel că se remarcă următoarea situație: regiunile care suferă, de fel, de uscăciune și secetă, sunt și regiunile în care se realizaeză și cel mai mare exces de umiditate. Cauzele ar fi mai multe printre care cităm:
Poziția acestora la periferia ariilor de influență ciclonice și anticiclonice care pendulează într-un sens sau altul aducînd valuri de ploi;
Influența mai mare pe care o au asupra regiunilor respective, ciclonii mediteranieni cu evoluție normal și mai ales perturbațiile mediteraniene;
Caractristicile reliefului de cîmpie cu numeroase crovuri, care rețin apa și altitudinea descrecîndă de la vest la est, către care se dirijează întreaga pînză freatică care a acumulat apa de pe tot teritoriul țării etc.
Excesul de umiditate este un risc climatic posibil în orice anotimp din an, provenit atît din ploi, cît și din ninsorile bogate, provocate de caracteristicile circulației atmosferice. Pe lîngă activitatea ciclonice, excesul de umiditate mai poate fi provocat de precipitațiile frontale cauzate de interferența maselor de aer cu caracteristici fizice diferite.
În general, s-a observant faptul că, cu cît contrastul termo-baric dintre masele de aer tropical și polar (sau arctic) este mai mare, cu atît precipitațiile (lichide sau solide) sun mai bogate
Astfel, se cunosc ierni ca 1953 – 1954 , în care ninsorile bogate au depus strat gros de zăpadă >1 m, care la topirea lui nu a provocat exces de umiditate din cauza solului uscat care a absorbit apa; dar se cunosc și ierni ca 1972 – 1973 , cînd ultimele ninsori din luna martie 1973, au creat, de asemenea, strat gros de zăpadă (20 – 60 cm) care deși mai subțire, la topire a provocat exces de umezeală. Fenomenul s-a datorat faptului că solul era deja suprasaturat cu apă, din perioada premergătoare, 1969 – 1972, cînd s-a realizat cel mai mare exces de precipitații din toate lunile anului.
Apreciind rolul primordial al circulației generale a atmosferei, în speță, al activității ciclonice, în declanșarea excesului de umiditate, ca și rolul suprafeței active în întreținerea lui.
Dispariția pe cale naturală a excesului de umiditate este condiționată de creșterea valorilor bilanțului radiativ – caloric în condiții de timp anticiclonic care determină creșterea temperaturii și respectiv a evaporației și evaprotranspirației.
1.2. Parametrii excesului de umiditate
În variațiile neperiodice ale precipitațiilor s-au înregistrat numeroase situații cu exces de emeditate. Pentru a distinge amploarea excesului de umiditate și succesiunea perioadelor excedentare pluviometric s-au calulat abaterile positive ale cantităților anuale și lunare de precipitații față de media multianulă, considerată normală.
Capitolul 2. Ani și luni excedentare pluviometric pe teritoriul Republicii Moldova
Creșterea cantităților medii anuale de precipitații cu 15-20% și a celor lunare cu 30-50% peste media multianuală considerată normal atribuie anilor și lunilor respective calificativul de foarte polios și respectiv, excesiv de ploios.
Unii au avut un caracter general afectînd o mare parte din țară, cum au fost 1897, 1912; alții s-au resimțit pe arii restrînse avînd un caracter regional, cum au fost: anii 1908, 1933, 1940, 1955, 1991 care au afectat Moldova;
2.1. Ani excedentari pluviometric
Dintre anii excedentari pluviometric s-au distins anii 1912 și 1914 care au avut un caracter aproape general, la nivel de țară.
În anul 1912, la circa 20% din stațiile și posturile meteorologice în funcție la acea dată, s-a produs cea mai mare cantitate anuală. Excedentul a variat între 150 și 915 mm.
Cantitățile de precipitații căzute în 1912 au depășit cu 150 și peste 300% cantitățile medii multianuale, încadrîndu-se între anii cu totul excepționali prin abundența ploilor sale.
Acest mare excedent pluviometric l-a determinat pe Topor (1964) să arate că este unul din cei mai ploioși ani din cîți se cunosc, iar precipitațiile căzute, îndeosebi primăvara și vara, au produs inundații și distrugeri excepțional de grave.
Anul 1914 se include, de asemenea, în categoria anilor extreme de ploioși cu aria de cuprindere chiar mai mare decît în 1912. La peste 30% din stațiile în funție la acea dată s-a înregistrat cea mai mare cantitate a secolului. Excedentul pluviometric a variat între 225 mm și 903 mm, ceea ce reprezintă 150 și respective 246% din cantitatea medie multianuală, fiind cantități extreme absolute.
Cantitatea de precipitații sub aspect anual, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,719 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În ultimele decenii, se observă o alternare frecventă a anomaliilor pozitive cu cele negative, ceea ce demonstrează caracterul extrem de variabil al manifestării atît a anilor cu excese pluviometrice, cît și a celor cu deficit pluviometric. În 1903, cantitatea anuală a precipitațiilor atmosferice a însumat doar 271,8 mm, iar în 1912 au fost înregistrate cele mai semnificative valori, de 915 mm (Tab. 1). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute și latitudinea. Sumele anuale ale precipitațiilor atmosferice descresc de la 550–700 mm în nord-vest, la 434–500 mm în partea de sud-est a țării. În funcție de altitudine, sumele anuale cresc și cele mai mari valori, de 764 mm, sînt observate la altitudine, în partea centrală a țării. Diferența pluviometrică anuală maximă în teritoriu este de 329,8 mm.
Tab. 1. Topul anilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
2.2. Luni excedendare pluviometric
Dintre lunile extreme de ploioase din cei doi ani analizați se detașează septembrie 1912 ca una din cele mai ploioase luni ale secolului, de asemenea cu o arie mare de cuprindere.
Excedentul produs în această lună este cu atît mai mult o raritate cu cît se produce într-o lună de toamnă, cînd cantitățile de precipitații sunt în general reduse, 35 – 100 mm în medie, ca urmare a scăderii activității ciclonice și a predominării timpului anticiclonic cînd se dezvoltă procesele convective generatoare de ploi abundente. În cazul de față este vorba de o situație anormală, în care a predominat o activitate ciclonică complexă.
Luna septembrie 1912, la peste 54% din stațiile și posturile pluviometrice în funcție la acea dată, rămîne cea mai ploioasă lună. Abaterea față de cantitatea medie multianuală a variat între 80 mm și 380 mm. Cea mai mare frecvență revine abaterilor cuprinse între 100 și 200 mm (60%), iar cea mai mică, celor sub 100 mm și celor de peste 300 mm (2-8%).
Cantitatea de precipitații în luna ianuarie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,088 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În ultimele două decenii, devierile pluviometrice negative prevalează, ceea ce denotă că, în etapa actuală, regimul pluviometric din luna ianuarie este în scădere. În luna ianuarie a anului 1966, au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică atingînd 154 mm, iar în anul 1894 acestea practic au lipsit sub formă lichidă (Tab.2). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute, latitudinea și longitudinea. Cele mai nesemnificative sume, de 24,7– 30,0 mm, sînt înregistrate în raioanele de sud ale republicii, în cele situate în lunca rîului Prut și în stepa Bălțiului. Cantitățile pluviometrice cele mai semnificative, de 30,0–43,4 mm, sînt caracteristice teritoriilor de la altitudini din părțile de nord, centrală și de nord-est ale republicii. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, din această lună, a fost de 18,7 mm.
Tab. 2. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna februarie pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,0687 mm/ an pe parcursul anilor 1891–2010. În ultimii 40 ani, devierile pluviometrice negative predomină, ceea ce denotă că în etapa actuală regimul pluviometric din luna februarie este în scădere. În luna februarie a anului 1953, au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 91 mm, iar în anul 1894 acestea au fost nesemnificative, însumînd, doar 2 mm (Tab. 3). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate altitudinea absolută și longitudinea. Cele mai nesemnificative sume, de 21,1–25,0 mm, sînt înregistrate în raioanele din stepa Bălțiului, în cursul inferior al rîului Prut și în văile rîurilor mici din partea de sud a republicii. La altitudini, în partea centrală a țării, cad pînă la 48,2 mm de precipitații. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 27,1 mm.
Tab. 3. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna martie pe teritoriul Republicii Moldova înregistrează o creștere cu 0,0275 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. Spre deosebire de lunile precedente, în luna martie se observă predominarea anomaliilor pluviometrice pozitive față de cele negative, ceea ce denotă că, în etapa actuală, regimul pluviometric din luna martie este în creștere. În luna martie a anului 1915, au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 121 mm, iar în anul 1921 acestea, în formă lichidă, n-au fost înregistrate (Tab. 4). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute și latitudinea. Cele mai nesemnificative sume, de 21,5– 25,0 mm, sînt înregistrate în văile rîurilor din nordul și nord-vestul țării. Valori de pînă la 48,7 mm se înregistrează la altitudini în partea centrală. Sudul și sud-estul republicii însumează valori pluviometrice cuprinse între 35 și 40 mm, determinate în mare măsură de influența regimului hidrodinamic al bazinului Mării Negre. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 27,3 mm.
Tab. 4. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna aprilie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,0171 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna aprilie, în ultimele decenii, anomaliile negative sînt mai frecvente decît anomaliile pluviometrice pozitive. În același timp, constatăm că, la sfîrșitul anilor ’90 ai secolului XIX, la mijlocul anilor ’40 și la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX, deficitul pluviometric a fost cu mult mai pronunțat decît în ultimele două decenii. În luna aprilie a anului 1899, cantitatea de precipitații lunare a însumat doar 1 mm, iar în 1984 au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 119 mm (Tab. 5). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate altitudinea absolută și longitudinea. Cele mai nesemnificative sume, de 31–35 mm, sînt înregistrate în văile rîurilor mici din estul și sud-estul țării. Valori de pînă la 53 mm se înregistrează la altitudini în partea centrală. Sudul și sud-vestul republicii însumează valori pluviometrice cuprinse între 31 și 40 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 22 mm.
Tab. 5. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna mai, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o scădere cu -0,0529 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna mai, în ultimele decenii ale perioadei respective, anomaliile negative sînt mai frecvente decît anomaliile pluviometrice pozitive, ceea ce demonstrează prezența deficitului pluviometric. În luna mai a anului 1907, cantitatea de precipitații lunare a constituit doar 3 mm, iar în 1894 au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică constituind 163 mm (Tab. 6). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute, latitudinea și longitudinea. În luna mai cantitatea precipitațiilor atmosferice descrește de la nord-vest spre sud și sud-est, datorată în parte și factorului dinamic. Astfel, în extremitatea nord-vestică a țării și la altitudini, în partea centrală a țării, acestea ating valori de 55,0–73,1 mm. În partea de sud și cea de sud-est cantitatea este de 39,1–45,0 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 34 mm.
Tab. 6. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna iunie, pe teritoriul Republicii Moldova înregistrează o scădere cu -0,0021 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna iunie, în ultimele decenii ale perioadei respective, anomaliile negative practic se observă în fiecare an, ceea ce denotă prezența stabilă a deficitului pluviometric. În luna iunie a anului 1973, cantitatea de precipitații lunare a fost doar de 6 mm, iar în 1952 au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 230 mm (Tab. 7). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute și latitudinea. Cele mai semnificative valori se înregistrează în partea centrală a țării, la altitudini unde cantitatea de precipitații atinge valori de 114,5 mm. Sud-estul țării însumează valori de 56,7–70,0 mm, iar în nordul și nord-vestul țării suma precipitațiilor lunare este de 90–100 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 57,8 mm.
Tab. 7. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna iulie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,0602 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna iulie, în ultimele decenii se observă o alternare frecventă a anomaliilor negative cu cele pozitive, care demonstrează variabilitatea semnificativă a regimului pluviometric. În luna iulie a anului 1939, cantitatea de precipitații lunare a însumat doar 2 mm, iar în 1948 au fost înregistrate cele mai mari cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 319 mm (Tab.8). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute și latitudinea. Cele mai semnificative valori se înregistrează în partea centrală a țării la altitudini, unde cantitatea de precipitații atinge valori de pînă la 113,6 mm. Sud-estul țării însumează valori de 31,3–50,0 mm, iar în nord-vestul țării suma precipitațiilor lunare este de 70–100 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 82,3 mm.
Tab. 8. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna august, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,1792 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna august, în ultimele decenii ale perioadei respective, se observă o alternare frecventă și semnificativă a anomaliilor pozitive cu cele negative de la an la an, care demonstrează variabilitatea pronunțată a regimului pluviometric. În anul 1994, cantitatea de precipitații lunare a fost maximă în seria observațiilor instrumentale, fiind de 201 mm, iar în 1905 au fost înregistrate cele mai mici cantități de precipitații, valoarea numerică fiind de 4 mm (Tab. 9). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate altitudinea absolută și latitudinea. În luna august, valorile ce caracterizează cantitatea precipitațiilor atmosferice descresc de la nord-vest, de la valori de 55,0–73,5 mm, la valori de 39,1–50,0 mm spre sud-est. În partea centrală a țării, la altitudine, cantitatea variază în limitele 55–65 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 34,4 mm.
Tab. 9. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna septembrie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,214 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna septembrie, în ultimele decenii ale perioadei respective, se observă o alternare frecventă și semnificativă a anomaliilor pozitive cu cele negative de la an la an, care demonstrează variabilitatea pronunțată a regimului pluviometric. În luna septembrie a anului 1996, cantitatea de precipitații lunare a fost maximă în seria observațiilor instrumentale însumînd 215 mm, iar în 1892 n-au fost înregistrate cantități de precipitații (Tab. 10). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate altitudinea absolută și latitudinea. În luna septembrie, cea mai semnificativă cantitate de precipitații atmosferice se înregistrează la altitudine în partea centrală a țării, însumînd valori de 55,0–66,5 mm. În lunca Prutului Inferior și sud-estul țării, se înregistrează valori de sub 40,2–45,0 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 26,3 mm.
Tab. 10. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna octombrie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o descreștere cu -0,0058 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna octombrie, în ultimele decenii ale perioadei respective, se observă o alternare frecventă și o intensitate semnificativă a anomaliilor pozitive cu cele negative, care demonstrează variabilitatea pronunțată a regimului pluviometric. În luna octombrie a anului 1998, cantitatea de precipitații lunare a fost maximă, însumînd 172 mm, iar în 1896 n-au fost înregistrate precipitații (Tab. 11). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute, latitudinea și longitudinea. În octombrie, ciclonul mediteraneean atinge un prim-maxim și determină cantitatea precipitațiilor atmosferice mai semnificativă în partea de sud și centru. În funcție de altitudine (în partea centrală a țării), valorile pluviometrice însumează 45,0 –57,1 mm. În lunca Prutului Inferior și a rîurilor mici din sud, dar și în partea de nord, se înregistrează valori de 16,6–35,0 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 40,5 mm.
Tab. 11. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna noiembrie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,0443 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna noiembrie, în ultimele decenii ale perioadei respective, se observă o alternare frecventă a anomaliilor pozitive cu cele negative, cu predominarea celor din urmă în ultimii ani, ceea ce denotă un deficit pluviometric stabil. În 1918, cantitatea de precipitații lunare a fost maximă în seria observațiilor instrumentale, fiind de 175,3 mm, iar în 1901, 1902 și 1926 n-au fost înregistrate precipitații (Tab. 12). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative a fost utilizat pătratul altitudinilor absolute. În funcție de altitudine, și anume în partea centrală a țării, valorile pluviometrice sînt de 40–55 mm. Lunca Prutului Inferior și văile rîurilor mici din sudul țării, precum și văile afluenților rîului Nistru înregistrează cele mai mici cantități lunare de precipitații atmosferice, cu valori de 30,8–35,0 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 24,2 mm.
Tab. 12. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Cantitatea de precipitații în luna decembrie, pe teritoriul Republicii Moldova, înregistrează o creștere cu 0,0752 mm/an pe parcursul anilor 1891–2010. În luna decembrie, în ultimele decenii ale perioadei respective, se observă o alternare frecventă a anomaliilor pozitive cu cele negative, cu predominarea celor din urmă în ultimii ani, ceea ce denotă un deficit pluviometric semnificativ. În 1928, cantitatea de precipitații lunare a fost maximă în seria observațiilor instrumentale, însumînd 116 mm, iar în 1898 (0 mm) și 2007 (1 mm) acestea practic au lipsit (Tab. 13). În modelul de regresie pentru anii 1981–2010, ca variabile independente semnificative au fost utilizate pătratul altitudinii absolute și latitudinea. În funcție de altitudine, și anume în partea centrală a țării, valorile pluviometrice sînt de 40,0–49,1 mm. Circulația atmosferică din această lună determină, în sudul țării, valori pluviometrice de 35–45 mm, mai mari cu 10 mm față de partea nordică, unde se înregistrază 30–35 mm. Diferența pluviometrică maximă în teritoriu, în această lună, a fost de 21,8 mm.
Tab. 13. Topul lunilor cu exces pluviometric înregistrate în perioada 1891–2010.
Capitolul 3. Riscurile naturale declanșate de excesul de umiditate pe teritoriul Republicii Moldova. Studiu de caz
3.1. Cauzele genetice și modul de manifestare a celor mai mari excesuri de umiditate din ultimele două decenii
Printre perioadele excedentare pluviometric se distinge perioada 1969 – 1973, atît ca durată, cît și ca volum mare de apă căzută.
Excesul de umiditate din perioada 1969 – 1973 se datorează unui complex de factori meteosinoptici și geografici, care au conlucrat pe parcursul celor 3-4 ani și care au permis acumularea apei de la un an la altul.
Acesta nu s-a declanșat dintr-o dată pe tot teritoriul țării, dar a afectat în mod seccesiv diferite regiuni. De exemplu, precipitațiile excedentare din 1969 au afectat în special, regiunea nordică; cele din 1972, mai ales spațiul din apropierea rîului Prut, iar cele din mai 1970, întraga țară. Acestea din urmă au deținut penctul culminant, recordul pluviometric pentru cele mai multe regiuni, îmbrăcînd un caracter aproape general.
3.2. Intensitatea și aspectele de risc a excesului de umiditate pentru natură și societate
Este foarte greu de apreciat cît a fost de mare intensitatea excesului de umiditate din anii analizați. Dar dacă ținem cont de cantitatea de apă căzută în toți cei 4 ani, care a fost de două – trei ori mai mare ca media multianuală chiar în regiunile joase de cîmpie, de durata în timp a menținerii lui, ca și de intensitatea ploilor respective (medie de 0,03 – 1,50 mm/min și maximă de 4 – 6 mm/min, ceea ce înseamnă 4 – 6 l/m*2/min în timpul celor mai violente ploi) din mijlocul lunii mai 1970, avem în față dimensiunea fenomenului.
De la caz la caz, în raport cu condițiile genetice și fizico – geografice, ele au variat foarte mult teritorial, dar efectul lor, în cea mai mare parte din țară, a fost catastrofal. Este și acesta un sistem după care s-ar putea aprecia intensitatea fenomenului.
Intensitatea cea mai mare s-a remarcat în ariile în care au căzut cele mai mari cantități. De exemplu, în timpul ploilor din 12-14 mai, care au marcat unele arii cu peste 100 mm apă, în nordul țării, cantități care s-au repercutat în undele de viitură și inundațiile catastrofale produse, ca și în pierderile provocate.
O sumară inventariere a consecințelor dezastruoase ale acestor precipitații excedentare, deosebit de abundente, evidențiază pagubele de proporții suportate de mediu și societate datorită lor. Printre acestea cităm: zeci de mii de case de locuit inundate, din care jumătate din ele distruse sau avariate; sute de localități inundate total sau parțial; sute de mii de hectare cu culturi agricole afectate sau compromise; sute de drumuri asfaltate sau pietruite distruse sau avariate; sute de animale și păsări pierdute; și un număr mare de alunecări de teren.
La acestea, dacă mai adăugăm procesele erozionale din bazinele hidrografice, din albii și de pe versanți, procesele de distrugere a solului la impactul ploiolor cu acesta, covorul vegetal natural distrus de furtuni, grindină și procesele erozive, suprafețele inundate prin înălțarea pînzei freatice care a intersectat topografia locului, fenomenele de înmlăștinire care s-au produs în urma inundațiilor etc., avem în față adevărata dimensiune a fenomenului, care rămîne totuși, greu de cuantificat.
Cele mai spectaculoase (răni) în scoarța pămîntului s-au produs pe terenurile în pantă, cu deosebire din reguinile deluroase, cînd procesele de modelare a reliefului au îmbrăcat toate tipurile genetice de la cele mai simple alunecări pînă la torenți noroioși reactivați și de simple șiroiuri, la inundații de proporții afectînd mai ales locuințele de pe terasele inferioare, distrugînd terasamentul de cale ferată și drumurile naționale, podurile de legătură dintre localități și compromițind în bună parte, numeroase terenuri agricole, viticole și pomicole.
3.2.1. Riscuri provocate de intensitatea si ambundeța ploilor
După cum s-a remarcat, în zilele de 11-12 mai 1970, s-au produs precipitații concomitent cu topirea stratului de zăpadă, fapt ce a amplificat volumul de apă care s-a scurs din bazinele hidrografice, ca și mărimea undei de viitură.
Pe de altă parte, ploile căzute au fost deosebit de abundente și au avut un caractr torențial, uneori, au fost însițite de vijelii și grindină care au mărit puterea de eroziune pe versanți și în albiile rîurilor.
În Moldova factorul principal, care contribuie la formarea inundațiilor sunt ploile torențiale abundente, care au loc, de obicei, în perioada mai-august. Precipitațiile torențiale, deosebit de abundente și puternice, cad în lunile: iulie (40%); în iunie (36,5%); în august (15,7%).
Trebuie de menționat că conform „Instrucțiunii despre ordinea elaborării și transmiterii avertizărilor privind apariția fenomenelor stihinice și schimbărilor bruște ale vremii” la fenomene climatice stihinice se atribuie ploile cu cantitatea de precipitații:
• 30 mm și mai mult în timp de o oră și mai puțin;
• 50 mm și mai mult în 12 ore și mai puțin;
• 120 mm și mai mult în 1-3 zile.
S-a constatat că 5% din ploile torențiale aduc precipitații de 50 mm în focarul lor.
Această categorie de ploi torențiale are o acțiune energetică destul de înaltă, care poate provoca formarea “rîurilor”, spălarea solului, inundarea văilor.
Daune mari aduc economiei naționale ploile torențiale, precipitațiile cărora depășesc 70 mm.
Un fenomen hidrometeorologic deosebit de periculos îl constituie ploile torențiale abundente, precipitațiile cărora depășesc 100 mm în 24 ore și care aduc pagube catastrofale.
De 3 ori în perioada de observații(a. 1946-1997), precipitațiile în 24 ore au depășit 200 mm, în 11 cazuri ele au fost mai mari de 150 mm și în 85 cazuri – mai mari de 100 mm.
Precipitațiile cu asigurarea de 1% în partea centrală a republicii alcătuiesc 182 mm, iar precipitațiile cu asigurarea de 0,1% -280 mm.
Precipitațiile torențiale cu asemenea amplitudine provoacă revărsări catastrofale în bazinele rîurilor mici.
De exemplu, în a. 1948 de două ori în decursul verii ( 10 iunie și 7-8 iulie), regiunile centrale ale republicii au fost inundate catastrofal. La prima revărsare, provocată de precipitații (182 mm) pe rîul Bîc, în regiunea municipiului Chișinău, nivelul apei s-a ridicat cu 2,8 m, iar la a doua revărsare provocată de precipitații (230 mm), nivelul apei s-a ridicat cu 3,5 m.
În timpul ambelor revărsări a fost inundată și avariată calea ferată, au fost distruse multe clădiri din lunca rîului, a fost inundată și acoperită cu noroi gara feroviară.
La 4-5 iulie 1991 au căzut precipitații abundente în partea centrală din zona Codrilor. În epicentrul ploii (la sud-vest de Florești) volumul precipitațiilor a atins 175 mm.
Cele mai mari distrugeri s-au înregistrat în bazinul hidrografic al rîului Cerna. În raionul Șoldănești au căzut doar 60 mm de precipitații, dar o viitură puternică de tranziție s-a format în partea superioară a bazinului r. Cerna.
În calea ei se aflau două lacuri mici de acumulare, barajul lor a fost distrus de unda de viitură, sporind debitul apelor ce se scurgeau pe rîu.
Îngustarea bruscă a văii rîului, de lîngă orașul Șoldănești, a condus la sprijinirea puternică a apelor de viitură în secțiunea acestei localități. Ca rezultat, timp de 10-15 minute a fost inundată toată partea inferioară a Șoldăneștilor.
Torentul puternic de apă a spălat terasa căii ferate aflată pe malul stîng al rîului. În rezultat și-au pierdut viața 21 de persoane; au fost deteriorate 8 mii de case de locuit, din care 516 au fost distruse complet; inundate 400 mii ha de terenuri agricole.
În anul 1993 ploile torențiale, însoțite de grindină și vînt puternic, au distrus pe teritoriul republicii 331 case de locuit, 58 școli și grădinițe de copii, 29 clădiri administrative.
Anul 1994 pentru Republica Moldova a fost unul dintre cei mai nefavorabili ani din ultimul deceniu al secolului trecut. Ploile torențiale abundente din 26-27 august 1994 au avut o intensitate medie de peste 40 mm/oră, însoțite de vînt puternic și grindină, au pricinuit daune materiale enorme și jertfe omenești.
Au fost afectate 16 raioane ale republicii, mai ales, raioanele din centrul Moldovei și, îndeosebi, Hîncești.
Au decedat 29 de oameni, pierderile din fondul locativ au constituit 3137 de case, inclusiv 882 au fost distruse complet, au fost distruse 709 obiecte de menire culturală, 1317 obiecte de producție, 551 km drumuri auto, 577 km linii electrice, 662 km linii de telecomunicații, 733 poduri, 779 baraje.
Prejudiciul economic cauzat a constituit 443 milioane lei sau circa 100 milioane dolari SUA.
Cel mai mult a avut de suferit satul Călmățui, raionul Hîncești. Partea satului situată pe malurile rîului Călmățui a fost inundată de un val al viiturii cu o înălțime de aproximativ3,5-4,0 m, care a inundat și a distrus totul în cale.
Conform datelor radar înregistrate de Serviciul “Antigrindină”, în regiunea dată în timp de 10 ore au căzut aproximativ 270 mm de precipitații. Ploile torențiale din 26-27 august au pricinuit pagube mari și orașului Strășeni, situat în bazinul rîului Bîc. După datele Serviciului Hidrometeorologic de Stat, în această localitate în timp de 24 ore au căzut 180 mm de precipitații.
Această ploaie a avut o probabilitate de repetare de 1% (o dată în 100 ani).Dacă în trecut, pe teritoriul republicii ploile torențiale cu grindină, însoțite de vînt puternic, se declanșau o dată în 10-15 ani, atunci în ultimii ani probabilitatea lor a crescut brusc.
Ploi torențiale puternice și foarte puternice au căzut pe teritoriul Republicii Moldova și pe parcursul anului 2005. Este necesar de menționat ploile torențiale puternice din 23, 25, 26 și 31 mai. Cantitățile maxime de precipitații au atins 35-40 mm în timp de o oră.
Conform datelor Serviciului Hidrometeorologic de Stat, cît și datelor Departamentului Situații Excepționale ploile nominalizate au cauzat daune în unele sate din raioanele Briceni, Edineț, Ocnița, Ialoveni, Cahul, Leova, Cimișlia, UTA Găgăuzia, precum și în satele Colonița, Budești din mun. Chișinău.
De o intensitate și mai mare au fost ploile torențiale din 7, 18 și 19 august 2005.
Pe 7 august în raioanele de nord, centrele și de sud-est au căzut ploi
torențiale cu o cantitate de precipitații, care au variat în limitele 10-83 mm. La Chișinău în timp de 4,5 ore au căzut 57 mm de precipitații, ceea ce în medie se semnalează o dată în 20 de ani.
În noaptea de la 18 spre 19 august în raioanele de nord-vest și centrale ale republicii au căzut ploi torențiale foarte puternice, izolat cu grindină și intensificarea vîntului pînă la 22 m/s și mai mult. Cantitatea de precipitații căzute au constituit în fond 60-110 mm (1-2 norme lunare).
În raionul Rîșcani (potrivit datelor înregistrate la posturile hidrometeorologice Costești, Rîșcani, Dumeni) pe parcursul nopții au căzut 140-160 mm, sau 2,5-3,0 norme lunare, ceea ce în medie se semnalează o dată în 8-10 ani.
Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată la postul hidrologic Corpaci din raionul Edineț – 180 mm(3,5 norme lunare), ceea ce în luna august pe teritoriul Moldovei se semnalează pentru prima dată pentru toată perioada de observații.
Aceste ploi torențiale au fost generate de pătrunderea pe teritoriul republicii dinspre sud-vest a unui front atmosferic rece și acutizarea lui, întîlnirea cu masele de aer cald și foarte umed, venite dinspre Marea Neagră.
Potrivit datelor preventive în rezultatul ploilor torențiale foarte puternice au fost inundate multe case, sectoare de autostrăzi, au fost spălate suprafețe imense de terenuri agricole. În rezultatul acestor inundații a avut de suferit și unele cartiere din mun. Chișinău.
În iulie-august 2008 Ucraina, România și Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundații din ultimele două secole.
În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru și Prut, au căzut în fond 63-260mm de precipitații, ceea ce constituie 1-3 norme lunare.
În raioanele de nord, în unele centrale și de sud ale Republicii Moldova suma precipitațiilor pe decadă a constituit 85-185mm sau 440-800% din norma decadică. În restul teritoriului cantitatea precipitațiilor căzute a constituit 15-70mm sau 100-420% din norma decadică.
Cea mai mare cantitate de precipitații – 225mm pe parcursul decadei a căzut la Ocnița, depășind norma decadică de 10 ori, ceea ce se semnalează pentru prima dată în toată perioada de măsurători instrumentale.
Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru și Prut a avut caracter de viitură istorică. Acest caracter este justificat de mărimea principalilor parametrii ai viiturii, respectiv debitele de vîrf si volumele scurse (tab. 14).
Viiturile exepționale pe rîurile Nistru și Prut din ultimele patru decenii față de media multianuală sunt reprezentate sub formă de grafice în figurile 17 și 18.
Debitele și modul propagării viiturii menționate s-au manifestat în conformitate cu cele descrise în continuare.
Pe rîul Nistru în apropiere de or. Zaleșciki (Ucraina) viitura maximală a atins cote de 3,3 – 7,3m față de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 5410m3/s, iar la postul hidrologic Hrușca (R. Moldova) – 3362m3/s.
Pe rîul Prut în apropiere de or.Cernăuți (Ucraina) viitura maximală a atins cota de 7,9m față de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 3890m3/s. La postul hidrologic Șireuți (R. Moldova) debitul maximal a constituit 4560m3/s.
Pe rîul Nistru volumul stocului de apă ajuns în lacul de acumulare Novodnestrovsc în urma viiturii a atins 3000mln. m3 (3,0km3). Pentru a ne închipui ce pericol prezintă acest volum de apă, vom specifica că el este egal cu cel al lacului de acumulare menționat și constituie 1/3 din volumul total de apă al limanului rîului Nistru.
Trecerea acestei cantități record de apă prin lacul de acumulare de la Novodnestrovsk s-a efectuat la limita posibilităților a acestui baraj. Ca rezultat, evacuarea maximală a apei în bieful aval la 27 iulie, ora 16, constituia 3300-3400m3/sec. Peste 2 zile, pe 29 iulie, volumul maximal evacuat s-a micșorat pînă la 2955m3/sec, fiind menținut cu debitul respectiv pînă în 31 iulie.
Odată cu propagarea valului viiturii pe segmentul rîului Nistru, situat pe teritoriul Moldovei, s-a creat o situație critică, dat fiind faptul că digurile de protecție, construite în anii 1970, erau prevăzute pentru trecerea unui volum de apă de 2600 m3/sec. Revărsarea apei peste diguri a fost inevitabilă în localitățile din imediata apropiere a Nistrului.
Tabelul 14 Debitele de apă în rîurile Nistru și Prut
(inclusiv, viitura pluvială din vara anului 2008)
Nota: – ( ) – debite aproximative de apă
În urma unui asemenea debit de apă, ajuns la lacul de acumulare de la Dubăsari, s-a creat o situație excepțională. Pe 27 iulie serviciile de dispecerat ale barajului au început evacuarea apei din bazinul de acumulare în bieful aval cu un debit de 2100-2500 m3/sec, majorîndu-l ulterior pînă la 2850m3/sec, însoțit de pericolul inundării segmentului din valea rîului de la or. Dubăsari și pînă la gura acestuia.
Ca urmare, nivelul apei în bieful amonte al bazinului de acumulare din Dubăsari pe 2 august a atins nivelul critic de 29,11 m, nivelul maximal admisibil al barajului fiind de 30,0m..
Fig. 17. Viituri exepționale pe r. Nistru
Fig. 18. Viituri exepționale pe r. Prut
În urma spălării digurilor de protecție, inundațiile în văile rîurilor Nistru și Prut au continuat mai multe zile în șir
Desfășurarea inundațiilor pe rîul Prut s-a produs după un scenariu asemănător cu cel de pe rîul Nistru, însă parametrii fluxului și evacuării apelor viiturii diferă. Valul de viitură s-a format în partea muntoasă a bazinului r. Prut cu debitul maximal de 3890m3/sec (or. Cernăuți, 27 iulie). În aceiași zi Serviciul de dispecerat al bazinului de acumulare Costești – Stînca a început evacuarea apei în bieful aval în mărime de 620m3/sec, cu majorare de la 30 iulie pînă la 1400m3/sec. Majorarea evacuării apei a fost provocată de ridicarea bruscă a nivelului ei în bieful amonte pînă la 98,25m din maximul admisibil de 99,5m. Astfel, salvarea barajului a fost posibilă cu prețul inundării a cîtorva localități, în care nivelul maximal admisibil al digurilor de protecție locală era mai jos decît cota viiturii. Creșterea nivelului apei în zonele aferente a or. Ungheni a continuat pînă la 5 august.
Ca rezultat au avut loc inundații excepționale și catastrofale, provocînd mari pagube materiale economiei țării. Conform estimărilor preventive ele constituie 120 milioane dolari SUA. După proporții și prejudiciile aduse inundația din iulie – august 2008 a depășit considerabil pe cele precedente.
În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru și Prut, în urma inundațiilor au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost afectate și fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate 8473ha de terenuri agricole, inclusiv 4980ha de pășune.
În total pe țară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane. Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293); Căușeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).
Datele hidrometeorologice analizate au condus la următoarele principale concluzii:
Cauza principala care a produs viiturile din iulie-august 2008 este una naturala, ele fiind determinate de cantitățile deosebit de mari de precipitații care au căzut în decada a treia a lunii iulie, îndeosebi în bazinul cursurilor superioare a rîurilor Nistru și Prut (Ucraina).
Forma hidrografelor viiturilor produse si volumul acestora reflecta specificul ploilor care le-au determinat, cu mențiunea că cantitățile mari de apa au căzut succesiv mai multe zile în șir.
Pe parcursul manifestării viiturii pluviale din iulie-august 2008 Serviciul Hidrometeorologic de Stat a asigurat non-stop organele de stat, instituțiile abilitate, agenții economici și populația cu informație operativă și calitativă privind monitorngul hidrologic, inclusiv monitorizarea propagării viiturii respective (note hidrologice informative, prognoze hidrologice, buletine hidrologice, avertizări hidrologice).
Suprafața totală a terenurilor Republicii Moldova, supuse periodic inundațiilor, constituie circa 20% din toată suprafața țării, sau mai mult de 600mii ha.
Circa 10% din digurile și construcțiile hidrotehnice existente în republică sînt în stare avariată, prezentînd pericol enorm pentru localitățile din jur. Sub pericol de inundare se află circa 168 de localități cu suprafața totală de 1300km2 si circa 160mii locuitori. În total, în zonele potențial inundabile sînt amplasate 659 localități, dintre care 625 rurale, 31 orașe și 3 municipii.
Construirea barajelor pe râurile mari (Nistru și Prut) a cauzat și apariția unor consecințe ecologice grave. S-a modificat viteza și regimul termic al apei în aceste rîuri. În anul 1965 până la construirea barajului Novodnestrovsk temperatura medie anuală a fluviului Nistru (Camenca) a fost de 9,9˚C, iar în lacul Dubăsari – 10,3˚C, după apariția barajului (în anul 1987) – 8,8˚C. În lunile de vară (ultimele decenii) temperatura apei nu se ridică mai sus de 18˚C, pe când în 1965 era de 23˚C.
De asemenea, ele constituie un obstacol în mișcarea și migrarea spre mare a particulelor (substanțelor) în suspensie, nisipului, prundișului, ceea ce a condiționat acumularea pe parcursul anilor a cantităților mari de nămol în lacurile de acumulare. Aceste depuneri subacvatice conțin componente ce s-au sedimentat: materie organică, metale grele etc.
O problemă majoră din acest punct de vedere îl prezintă lacul de acumulare Dubăsari (fluviul Nistru), în care mai mult de jumătate din volum îl constituie nămolul. Substanțele din sedimente pot provoca poluarea secundară a apei în cazul apariției condițiilor favorabile (schimbarea pH-ului, temperaturii, forței ionice etc.).
Schimbările termice menționate au condiționat descreșterea vitezei proceselor fizico-chimice și biochimice – verigi importante în fenomenul natural de autoepurare a apei. La râurile mici, la care pe timpuri a fost reglat debitul, cursul scurgerii s-a transformat în canale receptoare de ape uzate cu un conținut sporit de diferite substanțe, adesea toxice, dăunătoare organismelor acvatice (fenoli, produse petroliere, detergenți, metale grele etc.). În dependență de tipul substanțelor și concentrația lor în apa râurilor mici, au supraviețuit organismele ce s-au adaptat la condițiile noi de viață.
Inundațiile catastrofale din vara anului 2010 pe teritoriul Republicii Moldova
În perioada mai-iulie 2010, în Ucraina de Vest, unde sunt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru și Prut, au căzut cantități mari de precipitații, întrecînd cu mult media multianuală pentru această perioadă din an.
În perioada menționată de timp și pe teritoriul Republicii Moldova au căzut cantități foarte mari de precipitații. De exemplu, în perioada 1 mai – 15 iulie 2010 cantitatea precipitațiilor căzute pe o mare parte a teritoriului țării a constituit 200- 400 l/m2 sau 50-80% din norma anuală, depășind de 1,5-2 ori media multianuală pentru aceasta perioadă de timp și se semnalează în medie o dată în 20-50 ani.
Izolat, în unele localități din nordul și centrul republicii (Briceni, Șirăuți, Soroca, Rîșcani, Costești, Camenca, Rîbnița, Costești, Hrușca și Cărpineni), cantitatea de precipitații căzute a fost și mai mare, atingînd la Edineț 471 l/m2 (292% din norma acestei perioade), ceea ce se semnalează în această localitate pentru prima dată în toată perioada de observații instrumentale.
Numărul de zile cu precipitații (≥0,1 mm) pentru perioada 1 mai – 15 iulie 2010 a constituit în teritoriu 30- 45 zile, norma fiind de 26-30 zile.
În perioada mai-iulie 2010 Republica Moldova, Ucraina, România, Polonia și alte state din regiune au fost lovite de una din cele mai îndelungate și grave inundații din ultimii 100 ani.
Ca rezultat al cantităților enorme de precipitații căzute pe teritoriul Ucrainei de Vest, în cursurile superioare ale rîurilor mari Nistru și Prut din Ucraina, începînd cu 18 mai 2010 s-au format mai multe viituri pluviale mari, care pe teritoriul Republicii Moldova s-au suprapus formând o singură undă de viitură, deoarece nivelul apei nu dovedea să scadă la nivelul anti-viitură.
În urma trecerii unui vast ciclon atmosferic de înălțime (23-25 iunie), în bazinele hidrografice ale rîurilor Prut și Nistru din regiunea Carpaților au căzut ploi torențiale puternice și foarte puternice, care au format valul maximal al viiturii. Acest fenomen natural în perioada iunie-iulie a provocat o viitură de lungă durată în rîurile Nistru și Prut pe teritoriul Republicii Moldova.
În r. Prut (or. Cernăuți, Ucraina) pe 26 iunie debitul de apă a constituit 1740 m3/s. La intrarea în lacul de acumulare Costești-Stînca debitul de apă a oscilat între 1440 și 1350 m3/s. Pe 29-30 iunie s-a format încă o undă de viitură, care pînă la 2 iulie a creat debite de apă de la 1740 pînă la 1930 m3/s.
La 25 iunie subcomisia mixtă moldo-română, în conformitate cu Regulamentul de exploatare a Nodului Hidrotehnic Costești-Stînca, a stabilit debitul de evacuare din lacul de acumulare Costești-Stînca în volum de 427 m3/s, care a fost majorat începînd cu 28 iunie pînă la 618 m3/s.
Pe 1 iulie, reieșind din situația creată, comisia mixtă moldo-română a luat decizia privind mărirea debitului de evacuare a apei din lacul de acumulare Costești-Stînca pîna la 800-830 m3/s.
În rîul Prut (Ucraina) la începutul lunii iulie s-a format cea de-a cincea undă de viitură, cu creștere maximală a nivelului apei la postul hidrologic Șireuți (Republica Moldova) până la 5,2 m și debitul maximal al viiturii de circa 2220 m3/s (10 iulie).
Evacuarea apelor de la Nodul Hidtrotehnic Costești-Stînca a continuat cu debitul 830 m3/s pînă la 11 iulie. Pe 3 iulie a fost înregistrat cel mai mare volum al apei în lacul de acumulare – 1170,5 mln m3 la cota biefului amonte 96,95 m (Sistemul Baltic de referință). Împreună cu Partea Română s-a făcut tot ce e posibil pentru evacuarea apei în mod inaccidental. Creșterile de nivel au constituit: 4,5 – 5,5 m pe sectorul or. Costești – s. Leușeni; circa 4,0 m în raionul Cantemir și 1,5 – 2,0 m în sectorul gurii de vărsare.
Sectorul gurii de vărsare, de asemenea, a fost inundat din cauza nivelurilor foarte înalte ale apei în râul Dunărea și pătrunderii parțiale a ei în rîul Prut. Pe data de 7 iulie în râul Dunărea s-a observat nivelul maximal de 581cm, depășind maximul istoric înregistrat la 26 aprilie 2006.
Începând cu 24 iunie mărirea debitului de apă deversat a dus la umezirea, surparea și ruperea digurilor, provocând ieșirea apei în luncă, inundarea terenurilor agricole și a unor sate din raioanele Nisporeni, Hîncești, Leova, Cantemir și Cahul.
În seara zilei de 6 iulie 2010 a cedat digul de protecție anti-viitură amplasat limitrof de s.Nemțeni, ceea ce a provocat inundația luncii Leușeni cu suprafața de 3800ha, unde sunt amplasate localitățile Cotul Morii, Obileni și Sărăteni.
La 13 iulie a fost efectuată ruptura controlată a digului de protecție pe r.Prut la confluență cu afluentul Nîrnova, care a exclus o eventuală rupere a acestui dig de apele viiturii cu debitul 900-1050 m3/s, inudarea luncilor și localităților pînă la gura de vărsare a Prutului și a permis evacuarea controlată a apelor.
Începînd cu 16 iulie debitul de evacure a apelor din lacul de acumulare Costești-Stînca este micșorat pînă la 480 m3/s, iar începînd cu 19 iulie – pînă la debitul 400 m3/s.
Pe 19 iulie în satul Gotești, r-nul Cantemir, a fost înregistrată o nouă ruptură în corpul digului de protecție, ce a dus la inundarea luncii din preajma satelor Gheltosu și Stoianovca.
În 21 iulie, la confluența cu rîul Larga, s-a efectuat ruptura controlată a digului de protecție a rîului Prut ce permite evacuarea apelor din lunca inundată pe o suprafață de 2800 ha.
Pe 23 iulie au fost lansate lucrările pregătitoare pentru astuparea și reconstrucția rupturii în digul de protecție limitrof s.Nemțeni, r-nul Hîncești.
Propagarea viiturii pluviale în rîul Prut din vara anului 2010 este prezentată în figurile 1-6.
Volumul total al scurgerii de viitură pluvială în vara a.2010 pe r. Prut a constituit: la postul hidrometric Șirăuți-3084,4 mln.m3; nodul hidrotehnic Costești-Stînca a deversat 2562,3 mln.m3; la postul hidrometric Ungheni-2524,0 mln.m3.
Tab.15. Propagarea undei de viitură pluvială maximă pe r. Prut din vara anului 2010 (debitele maxime și volumul scurgerii)
Astfel în rîul Prut (Republica Moldova) viitura pluvială în vara a. 2010 a acumulat peste 1,8 miliarde m3 de apă, ceea ce constituie circa 80% din norma anuală de scurgere.
Pentru sectorul or. Costești –gura de vărsare a rîului Prut inundațiile din anul 2010 au fost cu mult mai grave față de cele din anul 2008. În anul 2008 a fost doar o singură viitură, iar solul și subsolul din luncă pînă la viitură erau uscate .
Analiza comparativă a viiturilor din anii 2008 și 2010 în r. Prut (fig.7) permite de a face următoarele concluzii:
1. Viitura anului 2008 a înregistrat debite maxime însă volume mici ai scurgerii deoarece a avut o durată scurtă a fenomenului.
2. Viitura anului 2010 a avut debite maxime mai mici, dar datorită duratei mai mari a fenomenului, a avut volume mult mai mari ale scurgerii.
În rîul Nistru (Ucraina) pe parcursul aceleiași perioade de timp s-au observat trei viituri mari. Primele două unde de viitură au avut loc în luna iunie, cu creșterea maximală a nivelului apei de la 2,3 până la 3,8 m (or. Zaleșciki) și respectiv cu debitele maximale de 1130 m3/s și 2650 m3/s.
A treia undă de viitură (Ucraina) s-a format în luna iulie și a provocat o creștere maximală a nivelului apei de 5,0 m și debitul de 3590 m3/s. Acest fapt a necesitat mărirea debitului mediu zilnic de apă deversat din lacul de acumulare Dnestrovsc până la 1540 m3/s, cât și evacuări forțate de scurtă durată de până la 1700 m3/s.
Mărirea debitului de apă deversat din lacul de acumulare Dnestrovsc a provocat pe teritoriul Republicii Moldova creșterea semnificativă a nivelului apei în luna iunie: pe sectorul Otaci-Dubăsari în urma primei unde de viitură cu 1,5 – 2,0 m și debitul maximal de 1410 m3/s (postul hidrometric Hrușca), iar în urma undei a doua de viitură – de la 2,5 până la 3,4 m și debitul maximal de 1710 m3/s (12 iulie).
Ca urmare a măririi debitului de apă deversat din lacul de acumulare Dubăsari până la 1500 m3/s (14 iulie) creșterea nivelului apei pe sectorul or. Dubăsari – brațul Turunciuc, în cazul primei unde de viitură, a avut loc cu circa 2,5 m, iar în cazul celei de-a doua undă de viitură – cu 4,5 m. Pe sectorul brațul Turunciuc – gura de vărsare a râului creșterea nivelului apei în urma primei unde de viitură a lipsit, iar creșterea generală a nivelului apei a fost de circa 2,0 m.
Pe sectorul or. Dubăsari – gura de vărsare a r. Nistru s-a menținut ieșirea apei în luncă pe segmentele neîndiguite ale râului, cu subinundarea terenurilor agricole, fondului silvic de stat și a zonelor de recreație din raioanele Criuleni, Grigoriopol, Anenii – Noi, Căușeni, Slobozia și Ștefan – Vodă. Pe rîul Nistru viitură a fost gestionată, practic, fără consecințe grave.
Propagarea viiturii pluviale în rîul Nistru din vara anului 2010 este prezentată în figurile 8-15.
Volumul total al scurgerii de viitură pluvială în vara a. 2010 pe r. Nistru a constituit: la postrul hidrometric Moghilev-Podolsc – 6232,9 mil. m3, la postul hidrometric Hrușca – 6415,9 mil. m3, la CHE Dubăsari – 6199,5 mil. m3 și la postul hidrometric Bender – 7539,8 mil. m3.
Tab.16. Propagarea undei de viitură pluvială maximă pe r. Nistru din vara anului 2010 (debitele maxime și volumul scurgerii)
3.2.2. Riscuri provocate de grosimea stratului de zăpadă, ritmul și cantitatea de apa provenită de la topirea lui
Stratul de zăpadă poate căpăta aspect de risc climatic în următoarele ipostaze: când grosimea lui este excepțional de mare; când este viscolit și formează troiene.
Ca fenomen climatic de risc, stratul de zăpadă poate influența negativ și produce pagube, atât prin prezența lui, cât și prin absența lui.
Stratul de zăpadă poate deveni fenomen climatic de risc în condițiile cînd se formează în extrasezon, generat de ninsorile foarte timpurii și respectiv foarte târzii și când, fiind asociat cu înghețul, poate determina degerături culturilor. Risc prezintă și în cazul unor ninsori abundente însoțite de viscole violente, care determină troienirea lui, și împiedică traficul normal, când topirea stratului de zăpadă se produce brusc provocând sloiuri de gheață pe râurile interioare și inundații.
Cantități enorme de zăpadă cad în unele regiuni ale Canadei, Rusiei, în multe regiuni ale Europei și Asiei, provocând prejudicii materiale enorme. În primul rând are loc blocarea automagistralelor
În perioada rece a anului pe teritoriul Republicii Moldova cad doar 20-25% din valoarea precipitațiilor anuale. Totuși, ninsorile abundente din timpul iernii pot aduce prejudicii serioase economiei naționale. Ninsorile abundente, la care se atribuie ninsorile cu intensitatea de 7 mm sau mai mare într-un interval de 12 ore sau mai mic, împiedică în mare parte desfășurarea optimă a diferitelor activități economice, afectând, în primul rând, așa domenii cum sunt transporturile, inclusiv transportul energiei electrice, construcțiile, gospodăria comunală ș.a.
Deosebit de periculoase se consideră ninsorile foarte abundente, când într-o perioadă de timp ce nu depășește 12 ore cad 20 mm și mai mult. Ninsorile abundente și foarte abundente, fiind însoțite de obicei de viscol, contribuie la formarea troienelor pe automagistrale, căi ferate, care pot conduce la numeroase accidente rutiere, la defectarea liniilor de telecomunicații și de transport al energiei electrice, provocând uneori și jertfe în rândul populației.
Ninsorile abundente și foarte abundente pe teritoriul Republicii Moldova se încadrează între fenomenele meteorologice periculoase, cu efecte directe asupra mediului și activităților umane, și fac obiectul unor mesaje de avertizare din partea instituțiilor de profil.
Riscurile legate de ninsorile abundente și foarte abundente, uneori însoțite de viscole puternice în țara noastră sunt asemănătoare cu cele existente în alte țări și sunt reprezentate de întreruperi ale circulației și ale aprovizionării populației, ruperea conductorilor electrici, uneori pot provoca chiar pierderi de vieți omenești.
O importanță deosebită o are elucidarea legităților de repartiție în spațiu a ninsorilor abundente și foarte abundente și a situațiilor sinoptice și meteorologice, care determină producerea acestora, ținând cont și de caracteristicile suprafeței active.
Aceasta va permite elaborarea unor prognoze necesare pentru avertizarea la timp a populației, a agenților economici și a factorilor de decizie în scopul elaborării măsurilor de rigoare, menite să diminueze posibilele prejudicii materiale ce pot fi cauzate de aceste fenomene.
În cazul ninsorilor abundente și foarte abundente se recomandă următoarele: respectarea indicațiilor autorităților; evitarea părăsirii imobilelor; adaptarea permanentă a vitezei autovehiculului la condițiile de drum; folosirea sistemului de iluminare-avertizare pe toate categoriile de drumuri; evitarea activităților obositoare, cum ar fi împinsul mașinii sau mersul în zăpadă adâncă, pentru prevenirea hipotermiei și acutizării bolilor cardiace; asigurarea autovehiculului cu lanțuri pentru zăpadă, lopată, răzuitoare, cablu de remorcare, combustibil de rezervă.
Aspecte generale. Pentru formarea stratului de zăpadă sunt necesare trei condiții: temperaturi negative în aer și sol; ninsori în cantitate suficientă; calm atmosferic.
De cele mai multe ori, stratul de zăpadă nu se formează la prima ninsoare, chiar dacă predomină calmul atmosferic, deoarece primele ninsori se caracterizează prin cantități reduse de precipitații și temperaturi în jurul valorii de 0°C, care nu favorizează acumularea zăpezii
De aceea, stratul de zăpadă se produce, de regulă mai târziu, adică atunci când se creează condiții optime de formare.
Cauzele genetice care determină apariția stratului de zăpadă sunt de ordin dinamic, consecință a circulației generale a atmosferei în interacțiune cu particularitățile suprafeței active care influențează caracterul depunerii.
Pentru formarea stratului de zăpadă sunt necesare ninsorile. Ele sunt consecința interacțiunii dintre masele de aer rece polar și arctic (general de anticiclonii groenlandezi, scandinavi, mai frecvent, anticiclonul est-european și mai puțin frecvent, cel siberian) și cu aerul cald tropical (generat, în special de ciclonii europeni cu evoluție normală și retrogradă).
Când produsul ninsorii a fost suficient de mare, se formează stratul de zăpadă, a cărui repartiție teritorială variază în funcție de particularitățile suprafeței active ca și de vânt care influențează caracterul depunerii. Acesta va prezenta discontinuități, cu atât mai numeroase cu cât suprafața activă este mai neomogenă și vântul mai tare.
În regiunile de munte și deluroase, cu fragmentare mare, altitudini variate, cu numeroase depresiuni și culoare de vale, versanți cu diferite expoziții și grade de acoperire cu vegetație, stratul de zăpadă, deși se depune foarte neuniform, se caracterizează prin grosimi mari, mai ales în formele negative de relief, în timp ce, în câmpie, din cauza absenței obstacolelor, acesta este mai subțire și spulberat de vânt.
Principalii parametri care caracterizează stratul de zăpadă sunt: data medie a primului strat de zăpadă; data medie a ultimului strat de zăpadă; durata medie posibilă a stratului de zăpadă; cel mai timpuriu strat de zăpadă; cel mai târziu strat de zăpadă; durata maximă posibilă a stratului de zăpadă; data medie de apariție a stratului de zăpadă stabil; data medie de dispariție a stratului de zăpadă stabil; durata medie a stratului stabil de zăpadă.
Stratul de zăpadă stabil este stratul care se menține pe sol fără întreruperi, a cărui durată este cuprinsă între data medie de apariție de la începutul sezonului rece și data medie de dispariție de la sfârșitul sezonului rece al acestuia.
Teritoriul Republicii Moldova se încadrează în regiunile de ciclogeneză ale Mării Mediterane și ale Mării Negre. Traiectoriile de mișcare a ciclonilor mediteraneeni, uneori reactivați deasupra Mării Negre, care, în condiții de retrogradare, devin tot mai violenți, deseori traversează teritoriul republicii, provocând precipitații abundente.
Analiza datelor statistice privind ninsorile abundente demonstrează următoarele:
-Ninsorile foarte abundente sunt fenomene rare pe teritoriul Republicii Moldova, alcătuind doar 4,4% din cazuri, iar ninsorile abundente, cu cantitatea de precipitații de 7-19 mm, alcătuiesc 79% din numărul total de cazuri.
-Repartiția spațială a ninsorilor abundente și foarte abundente este influențată nu numai de situația sinoptică, dar și de caracterul suprafeței active, în primul rând – de morfologia și altitudinea reliefului, de poziția formelor de relief în raport cu vînturile componentei nordice și ale celei de est.
-În regimul anual cele mai frecvent ninsorile foarte abundente s-au înregistrat în lunile noiembrie și ianuarie. După numărul mai mare de cazuri se evidențiază anii 1973 și 1981.
-Cea mai timpurie ninsoare abundentă și foarte abundentă a fost înregistrată la 3 noiembrie 1980, iar cea mai tardivă la 30 martie 1992.
-Cel mai frecvent (28% din cazuri) ninsori foarte abundente se înregistrează în timpul pătrunderii ciclonilor sudici. În timpul ninsorilor abundente și foarte abundente la suprafața terestră predomină vânturile componentei sumare de nord și ale celei de sud.
Fenomene de risc. Stratul de zăpadă poate căpăta aspect de risc climatic în următoarele ipostaze: când grosimea lui este excepțional de mare; când este viscolit și formează troiene.
Ca fenomen climatic de risc, stratul de zăpadă poate influența negativ și produce pagube, atât prin prezența lui, cât și prin absența lui.
Stratul de zăpadă poate deveni fenomen climatic de risc în condițiile cînd se formează în extrasezon, generat de ninsorile foarte timpurii și respectiv foarte târzii și când, fiind asociat cu înghețul, poate determina degerături culturilor. Risc prezintă și în cazul unor ninsori abundente însoțite de viscole violente, care determină troienirea lui, și împiedică traficul normal, când topirea stratului de zăpadă se produce brusc provocând sloiuri de gheață pe râurile interioare și inundații.
În perioada rece a anului pe teritoriul Republicii Moldova cad doar 20-25% din valoarea precipitațiilor anuale. Totuși, ninsorile abundente din timpul iernii pot aduce prejudicii serioase economiei naționale. Ninsorile abundente, la care se atribuie ninsorile cu intensitatea de 7 mm sau mai mare într-un interval de 12 ore sau mai mic, împiedică în mare parte desfășurarea optimă a diferitelor activități economice, afectând, în primul rând, așa domenii cum sunt transporturile, inclusiv transportul energiei electrice, construcțiile, gospodăria comunală ș.a.
Deosebit de periculoase se consideră ninsorile foarte abundente, când într-o perioadă de timp ce nu depășește 12 ore cad 20 mm și mai mult. Ninsorile abundente și foarte abundente, fiind însoțite de obicei de viscol, contribuie la formarea troienelor pe automagistrale, căi ferate, care pot conduce la numeroase accidente rutiere, la defectarea liniilor de telecomunicații și de transport al energiei electrice, provocând uneori și jertfe în rândul populației.
Ninsorile abundente și foarte abundente pe teritoriul Republicii Moldova se încadrează între fenomenele meteorologice periculoase, cu efecte directe asupra mediului și activităților umane, și fac obiectul unor mesaje de avertizare din partea instituțiilor de profil.
Riscurile legate de ninsorile abundente și foarte abundente, uneori însoțite de viscole puternice în țara noastră sunt asemănătoare cu cele existente în alte țări și sunt reprezentate de reducerea semnificativă a vizibilității, perturbarea sau blocarea traficului rutier, feroviar și aerian, izolarea parțială sau totală a unor localități, avarierea sau distrugerea unor construcții sub acțiunea greutății stratului de zăpadă, întreruperea temporară a legăturilor telefonice și a alimentării cu energie electrică a localităților, uneori pot provoca chiar pierderi de vieți omenești.
Stratul de zăpadă pe teritoriul republicii în luna februarie 2011 s-a menținut în o mare parte a lunii. Grosimea lui maximă pe platformele meteorologice a constituit în fond 25-50 cm, ceea ce în sezonul de iarna se semnalează în medie o dată în 5-15 ani. Cea mai mare grosime a stratului de zăpadă s-a semnalat la PAM Edineț – 71 cm, PAM Dondușeni – 63 cm, PH Bîrlădeni – 62 cm, PAM Ocnița – 60 cm, ceea ce în perioada de iarna se semnalează în medie o dată în 20 ani.
Izolat în raioanele din nordul țării, unde grosimea stratului de zăpadă a constituit mai mult de 50 cm, s-a semnalat putrezirea semințelor și plantelor, cu pierderi de pînă la 10-15%.
Măsuri de prevenire și protecție. O importanță deosebită o are elucidarea legităților de repartiție în spațiu a ninsorilor abundente și foarte abundente și a situațiilor sinoptice și meteorologice, care determină producerea acestora, ținând cont și de caracteristicile suprafeței active.
Aceasta va permite elaborarea unor prognoze necesare pentru avertizarea la timp a populației, a agenților economici și a factorilor de decizie în scopul elaborării măsurilor de rigoare, menite să diminueze posibilele prejudicii materiale ce pot fi cauzate de aceste fenomene.
În cazul ninsorilor abundente și foarte abundente se recomandă următoarele: respectarea indicațiilor autorităților; evitarea părăsirii imobilelor; adaptarea permanentă a vitezei autovehiculului la condițiile de drum; folosirea sistemului de iluminare-avertizare pe toate categoriile de drumuri; evitarea activităților obositoare, cum ar fi împinsul mașinii sau mersul în zăpadă adâncă, pentru prevenirea hipotermiei și acutizării bolilor cardiace; asigurarea autovehiculului cu lanțuri pentru zăpadă, lopată, răzuitoare, cablu de remorcare, combustibil de rezervă.
3.2.3 Riscuri provocate de excesul de umiditate asupra peisajului agricol
Excesul de umiditate este un risc climatic generator de alte riscuri. Deoarece regimul acestuia implică un complex de elemente climatice dar și un complex de factori naturali și antropici care se corelează reciproc, riscurile generate de acesta sunt la fel de complexe, desfășurîndu-se în lanț, repercutîndu-se asupra întregului peisaj geografic, îndeosebi agricol.
În cazul precipitațiilor excedentare, riscurile asupra mediului sunt multiple (și de sens contrar).
Cele mai evidente sunt cele de ordin hidrologic, care se reflectă direct în creșterea nivelurilor și a debitelor apelor superficiale (rîuri, lacuri), ale căror cote depășesc cu mult nivelul normal determinînd procese intense de eroziune pe versanți și în albiile rîurilor; la rîndul lor, acestea se reflectă în creșterea scurgerii superficiale și a scurgerii solide, în ridicarea nivelului pînzei freatice pînă la depășirea suprafeței topografice, determinînd exces de umiditate, procese de desalinizare a solurilor, a lacurilor sărate de stepă, inundații, uneori, cu caracter catastrofal, apariția numeroaselor lacuri de crov, fenomene de băltire, scoțînd din circuitul agricol suprafețe întinse de teren.
Cantitatea mare de apă favorizează procese intense de evaporație și evapotranspirație și, în consecință, creșterea umezelii relative a aerului la peste 80%, iar în orizontul arabil predomină umiditatea excesivă. Aceasta contribuie la dizolvarea, spălarea și transportul sărurilor pe verticală (în sens invers), odată cu înălțarea pînzei freatice, fapt ce determină procese de sufoziune și tasare în depozitele leossoide. Totodată, asemenea riscuri naturale modifică structura și textura solului mărește concentrația în săruri din orizontul arabil și de la suprafața acestuia determinînd procese de gleizare (înmlăștinire), de degradare a solului.
În lumea vegetală și animală apar alte riscuri, vizibile în peisaj ca: distrugerea vegetației prin asfixarea plantelor, etiolarea frunzelor, dezvoltarea vegetației higrofile, hidrofile în prima fază și halofile în faza a doua (cînd apele se retrag); apariția unor noi specii faunistice, mai ales de apă (pești, păsări prin migrare din alte regiuni vecine, sau de la distanță), care găsesc aici, biotopuri favorabile.
Pe suprafața mare de apă pe care o ocupă, excesul de umiditate conduce la o serie de riscuri asupra transportului (deteriorînd drumurile), asupra populației și așezărilor (pe care le inundă și le degradează), asupra agriculturii (prin scoaterea din circuitul agricol a multor terenuri arabile), ca și asupra întregii economii naționale (prin producțiile diminuate, prin slaba aprovizionare cu materii prime pentru industrie și alimentație).
Capitolul 4. Măsuri de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru natură și societate
4.1. Măsuri generale de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru natură și societate
4.2. Măsuri specifice de diminuare și control ale consecințelor excesului de umiditate pentru protecția peisajului agricol
Măsurile de prevenire a formării excesului de umiditate, se execută în teritoriile amenajate pentru irigație, teritoriile cu risc de inundație, iar în anii ploioși și în celelalte teritorii.
Pentru prevenirea excesului de apă trebuie să se practice:
1) asigurarea unui asolament de culturi cu plante amelioratoare pentru refacerea stării fizice, cumulativ cu toate celelalte măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului;
2) irigarea solului cu norme și debite de udare strict stabilite, în funcție de caracteristicile solului și pentru neadmiterea infiltrației de apă în adâncime sau stagnării apei la suprafața solului;
3) reducerea necesităților pentru irigare prin optimizarea regimului de umiditate a solului și diminuarea evaporării fizice prin mulcirea suprafeței solului și prin amplasarea culturilor în funcție de resursele disponibile de apă în sol;
4) excluderea lucrărilor de irigare pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate;
5) excluderea compactării de suprafață care poate cauza stagnarea apei;
6) adaptarea unei metode de irigare potrivită cu solul și topografia terenului, cu cantitatea și calitatea apei disponibile, cu exigențele culturii și condițiile climatice din zonă;
7) asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea unui sistem radicular adânc bine dezvoltat, capabil să exploreze un strat gros de sol și să utilizeze intens apa. Momentul irigării să fie stabilit la limita inferioară de umectare – umiditatea critică –75% din capacitatea câmpului pentru apă, sau plafonul minim;
8) crearea șanțurilor temporare de evacuare a surplusului de apă din perioadele ploioase.
9) pe lunci și râuri, canalele de desecare se curăță obligatoriu de vegetație pentru a se menține în stare bună de funcționare, în special, unde există risc de inundare în perioada viiturilor.
In cantități prea mari, precipitațiile pot fi dăunătoare în perioada de înflorire a plantelor, împiedicând fecundarea, spălarea polenului, iar in perioada de coacere împiedica maturizarea.
Ploile torențiale au asupra vegetației si o acțiune mecanica, putând sa slăbească înradacinarea și să expună la dezradacinari de către vânturile puternice.
De asemenea, picăturile de ploaie pot provoca acoperirea cu pământ a plantelor mici, împiedicând astfel creșterea lor.
Primăvara de obicei după topirea zăpezii, în semănăturile acoperite cu apă se atestă sufocarea plantelor. Din lipsă de oxigen, în țesuturile plantelor sporesc procesele anaerobe, plantele se intoxică și pier. Dacă sunt acoperite cu apă timp de 8-10 zile, plantele se îngălbenesc, se decolorează, apoi pier.
Acest fenomen poate fi prevenit prin devierea apei provenite de la zăpadă și prin drenajul la suprafață, bazate pe scurgerea apei.
Pomii fructiferi își asigură necesarul de apă la 90-95% din sol prin absorbția radiculară. La 90-95% din capacitatea de câmp a solului, apare insuficiența de oxigen pentru o activitate normală a rădăcinilor.
Excesul de apă din sol reduce activitatea fiziologică a rădăcinilor și provoacă asfixia lor, ca rezultat se reduce activitatea fotosintetică și procesele vegetale în plantele pomicole.
Stagnarea apei acumulate în rezultatul ploilor torențiale ori revărsării râurilor influențează diferențiat asupra dezvoltării plantelor pomicole în funcție de perioada când a avut loc inundarea plantației.
Stagnarea apei în perioada de repaus în plantațiile pomicole până la 15-20 zile, nu afectează puternic sistemul radicular, iar în perioada de vegetație activă, stagnarea apei în sol de câteva zile are consecințele negative, grave pentru plantele pomicole, ca asfixia multor rădăcini.
Impactul inundării constă în acea că se încetează creșterea la plantele pomicole, frunzele se vestejesc, se îngălbinesc și are loc defolierea prematură, se reduce puternic capacitatea de absorbție a apei și scade foarte mult transpirația.
Relativ mai rezistente la excesul temporar de umiditate în sol se consideră coacăzul, gutuiul ,mărul, prunul, părul. Rău suportă apa stagnantă în plantații migdalul, caisul, piersicul și nucul.
Pentru măr, în perioada de vegetație, inundarea plantației poate să se mențină până la 4-5 zile, iar în timpul repausului până la 10-14 zile (Gr. Mihăiescu , 2000). Dacă cantitatea de apă din sol depășește 75% din capacitatea de câmp, fructele au calități gustative inferioare, durata de păstrare diminuează și pot apărea diferite boli fiziologice.
Excesul de umiditate din sol este suportat de către gutui mai bine decât de alte specii pomicole. În perioada de repaus, gutuiul poate rezista la inundații a apelor stagnante până la 25-30 de zile. Pomii cresc și fructifică bine și atunci când rădăcinile timp îndelungat sunt în contact cu apele freatice.
Soiurile de păr altoite pe gutui suportă mai bine impactul inundării cele altoite pe portaltoi sălbatic sau franc sunt mai sensibile, sunt afectate de rapăn, formează fructe de calitate inferioară,durată scurtă de păstrare,iar pomii pier prematur.
Cireșul nu suportă excesul de apă și nu rezistă la inundații îndelungate. Mai rezistenți la inundații sunt pomii de cireș altoiți pe mahaleb, comparativ cu cei altoiți pe cireș sălbatic.
Excesul de apă din sol format în urma ploilor torențiale și revărsării apelor este suportat cu greu de piersic și cais. Dacă aceasta se menține o perioadă mai îndelungată, poate provoca asfixia radiculară, scurgeri de clei și pieirea pomilor.
În perioada stagnării apei, sporește umiditatea relativă a aerului ce creează condiții favorabile pentru dezvoltarea bolilor criptogamice produse de Monilia, Polystigma la prun, se favorizează atacul de bacterioză la nuc și alte boli patogene, iar sub aceste niveluri se dezvoltă intens acarienii.
Pentru speciile sâmburoase, în perioada ploilor torențiale și inundațiilor îndelungate este foarte periculos când apa de infiltrație se poate uni cu cea freatică și plantele pot peri în câteva zile.
La căpșun, excesul de apă în timpul maturării fructelor este critic, deoarece se favorizează atacul de Botrytis cinerea și diminuează rezistența fructelor la transportare.
Măsurile principale de prevenire a inundărilor și a umidității excesive a aerului în livadă constau în:
la alegerea terenului pentru fondarea plantației pomicole de evitat locurile cu mare pericol de inundație, cu pânza apei freatice relativ superficială, precum și cele cu soluri grele și cu apă stagnantă;
protejarea prin diguri, iar în cazuri excepționale, excesul temporar de apă de evacuat prin sistemul bine proiectat și amenajat pentru evacuarea apei suplimentare (canale etc). de pe terenuri temporar inundabile;
plantarea asociațiilor soi/portaltoi care suportă mai bine excesul de apă din sol;
înierbarea intervalelor dintre rânduri cu ierburi graminee multianuale, care în procesul de transpirație elimină o cantitate mare de apă din sol;
după retragerea apelor, de efectuat mai frecvent afânarea solului pentru a mări evaporarea apei, a îmbunătăți regimului de aerisire și a intensifica activitatea fiziologică a rădăcinilor. Aceasta are loc mai frecvent primăvara, precum și în timpul regenerării rădăcinilor după plantare;
respectarea desimii recomandate la plantarea pomilor;
sistemul recomandat de conducere și tăiere a pomilor care nu admite supraîndesirea coroanei.
După inundarea puternică, în perioada de vegetație, ramurile înfrunzite, care s-au aflat sub apă, pierd frunzele (care după înec se usucă) și slab regenerează mugurii înecați în apă.
Regenerarea în astfel de plantații pomicole se efectuează prin mugurii dorminzi de la baza ramurilor anuale și multianuale. Ramurile multianuale aflate complet sub apă, se scurtează puternic la lemn cu vârsta de 2-3 ani, iar cele anuale bine dezvoltate la 1/3-1/2 din lungimea lor.
Ramurile parțial înecate, se păstrează vârful înfrunzit, iar ramurile anuale laterale (inundate) se scurtează la 1/2 și mai mult, adică până la zona mugurilor dorminzi.
Ramurile semischelet se scurtează la lemn cu vârsta de 2-3 ani pentru o regenerare mai activă.
Ramurile pornite în uscare se taie deasupra zonei cu țesuturi sănătoase îndată după ce s-a retras apa. Rănile mari se netezesc cu cuțitul, se dezinfectează cu soluție de sulfat de cupru, sau sulfat de fier în concentrație de 3% și se ung cu mastic de livadă sau vopsea pe bază de ulei.
Ploile torențiale în Republica Moldova sunt o raritate și de regulă duc la mărirea temporară a umidității solului.
Ploile abundente, de regulă sunt însoțite de vânt puternic, care uneori provoacă frângerea ramurilor și prăvălirea pomilor. În cazul dat ramurile frânte se elimină imediat după ploaia cu vânt la o ramificație laterală, iar dacă cea din urmă lipsește, la inel. Ploile abundente însoțite de vânt puternic sunt periculoase pentru plantațiile pomicole fondate cu portaltoi cu talie mică în perioada de maturarea fructelor și unde sistemul de susținere nu corespunde cerințelor în vigoare.
Atenție deosebită necesită fertilizarea plantelor după restabilirea suprafeței foliare cu lingogumat caliu pentru evitarea stresului hidric și îngrășăminte complexe prin tratarea extrafoliară pentru a intensifica creșterile anuale și a maturiza țesuturile lor pentru a nu fi afectate de temperaturile joase din timpul iernii.
Atât inundațiile, cât si ploile torențiale provoacă sporirea considerabilă a umidității aerului și dezvoltarea intensivă a bolilor și dăunătorilor. În termenii cei mai restrânși de efectuat protecția contra bolilor, deoarece pesticidele de contact, utilizate la tratarea anterioară sunt spălate de ploile abundente.
a) b)
Fig.19. Plantație de viță de vie inundată după ploile torențiale (a) și consecințele – eroziunea (b). Foto – Gheorghe Nicolaescu
În cazul inundării plantațiilor viticole, în scopul evității asfixierii rădăcinilor, este necesar de întreprins măsuri de desecare a terenului plantației, prin realizarea de canale de evacuare a apei, iar ulterior în scopul maturării satisfăcătoare a lăstarilor – fertilizarea cu îngrașăminte cu conținut complex de elemente, făcând posibilă reducerea azotului.
Dacă ploile abundente sunt în faza maturării boabelor, în scopul evitării dezvoltării putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea) este necesar de aplicat tratamente de protecție împotriva acestei maladii.
Concluzii
– Viitura anului 2008 a înregistrat debite maxime însă volume mici ai scurgerii deoarece a avut o durată scurtă a fenomenului;
– Viitura anului 2010 a avut debite maxime mai mici dar datorită duratei mai mari a fenomenului a avut volume mult mai mari ale scurgerii;
– Inundațiile excepționale din vara anului 2010 au provocat daune și pierderi, care constituie 0,15% din Produsul Intern Brut (PIB). În raioanele din lunca rîului Prut, în urma inundațiilor,au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au fost afectate și un număr mare de fîntîni, sisteme de colectare a apelor menagere. Au fost inundate pe o perioadă îndelungată suprafețe enorme de terenuri agricole și de pășune;
– În total 13000 de persoane au fost afectate în diferită măsură de inundații. De asemenea, au fost distruse total sau parțial cca 1105 de case, 4308 ha de terenuri agricole, 4800 ha de pășuni și 930 ha de păduri. De asemenea, au fost evacuate peste 4000 de persoane;
– Guvernul Republicii Moldova a solicitat partenerilor de dezvoltare efectuarea unei Evaluări (ENDC) a necesităților după calamitate împreună cu Guvernul. Ca răspuns, partenerii de dezvoltare au creat o echipă de experți locali și internaționali pentru efectuarea procesului de ENDC pentru zonele inundate. ENDC a estimat că daunele și pierderile suferite ca urmare a inundațiilor se ridică la o valoare totală de 535,25 milioane lei (41,75 milioane dolari SUA);
– Pe parcursul manifestării viiturii pluviale Serviciul Hidrometeorologic de Stat a asigurat non-stop organele de stat, instituțiile abilitate și populația cu informație operativă și calitativă privind monitoringul hidrologic, inclusiv monitorizarea propagării viiturii respective (note hidrologice informative, prognoze hidrologice, buletine hidrologice, avertizări hidrologice);
– Direcția Monitoring al Calității Mediului a Serviciului Hidrometeorologic de Stat pe perioada viiturilor și inundațiilor, a evaluat calitatea apelor de suprafață pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În mostrele prelevate au fost efectuate determinări pentru evaluarea stării fizico-chimice a apei, precum și evaluarea poluării accidentale în urma calamităților naturale;
– Reieșind din datele analizelor de laborator, efectuate în probele de apă colectate, se atesta ca, calitatea apei colectate atît din rîurile mari, cît și din rîurile mici s-a încadrat în limitele normelor admisibile pentru bazinele cu destinație piscicolă și a indicat lipsa poluării accidentale la momentul observațiilor efectuate.
Surse bibliografice
1. Bogdan O., Niculescu E., „Riscurile climatice din România”, Institutul de Geografie, București, 1999, 280p.
2. „Buletinele meteorologice lunare”. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Chișinău (1994-2014).
3. Cociug A., Grama T., Triboi A., Gavrilița A. „Calamitățile în Moldova și combaterea lor”. Chișinău, 1997.
4. Constantinov T., Nedealcov M., “Evaluarea fenomenelor climatice nefavorabile”. În: T.Constantinov (Ed.). “Republica Moldova. Hazardurile naturale regionale”, Chișinău, p. 57-68, 2008.
5. Climenco V., Trombițki I., Andreev A., “Rețeaua ecologică: Calea spre protejarea naturii în Moldova”, Chișinău, 2002.
6. Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. „Monitoringul climatic și secetele”. Chișinău, S.n., 2007 (Tipogr. Tanavius SRL). 184p.
7. Managementul riscurilor dezastrelor și fenomenelor climatice adverse în sectorul agricol / Alexandru Oprea, Vitalie Mutaf, Ludmila David (et al.); resp. de ed.: Anatolie Fala; Min. Agriculturii și Industriei Alimentare, Agenția Naț. de Dezvoltare Rurală (ACSA).- Chișinău: S. n., 2014 (Î.S. „ Tipografia Centrală”). – 200 p.
8. Mihăilescu C., Boian I., „Fenomene naturale de risc în Republica Moldova” Revista Mediul Ambiant nr.5 (23 octombrie), Chișinău, 2005.
9.Mihăilesu C., Cazac V., Boian I., Gălcă G. "Evoluția debitelor Prutului și Dunării inferioare pe parcursul ultimelor decenii". Revista Mediul Ambiant nr. 6 (36) decembrie, Chișinău, 2007.
10. „Resursele climatice ale Republicii Moldova” colectiv de aut.: Maria Nedealcov, Valentin Răileanu, Lazăr Chirică ș.a.; red. șt.: Liviu Apostol,Valentin Sofroni; Acad. de Științe a Moldovei, Ministerul Mediului al Rep. Moldova, Inst. de Ecologie și Geogr. – Ch.: Î.E.P. Știința (în colaborare cu editura Strih SRL), 2013 (Combinatul Poligr.) – 76 p.
11. Vol.3: „Hazardurile naturale” / aut. coord.: Valeriu Cazac, Ilie Boian, Nina Volontir; red. șt. coord.: Ilie Boian / Colecția Mediului geografic al Republicii Moldova. Editura Știința , Chișinău, 2008. 208p.
12. Opopol N., R. Corobov and others “Schimbă- rile climatului și potențialul impact al acestor fenomene extremale asupra sănătății”, Curier Medical, 2003.
13. Коробов Р.М., Николенко А., 2004: Новые проекции антропогенного изменения климата Молдовы в XXI столетии. Р.М. Коробов (ред.). Климат Молдовы в XXI веке: проекции изменений, воздействий, откликов. Кишинэу.
14. Лассе Г.Ф. Климат Молдавской ССР , Гидрометеоиздат, Ленинград, 1978, 375р.
15. Лалыкин Н.В., Собченко, А.П., 1998: Водные ресурсы рек Молдовы и пути их определения. In: Resursele funciare și acvatice. Valorifi carea superioară și protecția lor. Conferința științifi co-practică. Chișinău.
16. Лалыкин Н.В., Сыродоев, И.Г., 2004: Некоторые подходы к оценке воздей- ствий изменения и изменчивости кли- мата на водные ресурсы. В: Р.М. Коробов (ред.). Климат в Молдове в XXI веке: проекции изменений, воздействий, от- кли ков. Кишинэу.
17. Corobov R., “Regional Climate and Environmental Change: Moldova Case Study” in: P.Ya. Groisman P.Y. and S.V. Ivanov (Eds.). “Regional aspects of climate-terrestrial-hydrologic interactions in non-boreal Eastern Europe”, NATO Science Series, p. 79-86, 2008.
18. Corobov R., Nicolenco A., “New projections of Moldova’s climate change in XXI century” In: Corobov R. (Ed.) “Moldova’s climate in XXI century: the projections of changes, impacts, and responses”, Chișinău, Elan Poligraf, 2004.
20. European Environment Agency, “Vulnerability and adaptation to climate change in Europe: EEA Technical report No 7/2005”, 2006.
21. Intergovernmental Panel on Climate Change, “Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change” (Parry ML, Canziani OF, Palutikof J.P et al (eds)]. Cambridge University Press, Cambridge, UK, 2007.
22. IPCC: IPCC Fourth Assessment Report. Working Group II Report “Impacts, Adaptation and Vulnerability”. Published for the Intergovernmental Panel on Climate Change (Hg.). New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, São Paolo, Delhi: Cambridge University Press, 2007.
23. IPCC: McCarthy J., Canziani O., Leary N., Dokken D., White K. (eds.) Climate Change 2001: Impacts, Adaptation, and Vulnerability Contribution of Working Group II to the Third Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC, Cambridge University Press, 2001.
24. Klein, R., “Resilience and adaptation to climate change: Kumulative Dissertation”, Mathematisch-Naturwissenschaftliche Fakultät of the Christian-Albrechts-Universität, Kiel, 2002.
25. Kundzewicz Z.W., Somlyody L., “Climatic change impact on water resources in a system perspective”. Water Resources Management 11: 407-735, 1997.
26. Lazu S., “Vulnerability and adaptation of the meadow ecosystems to climate change impact” in Climate change: Research, studies, solutions. Chișinău, 2000.
Anexe
Anexa 1
Fig. nr.20 [10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 2
Fig. nr.21[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 3
Fig. nr.22[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 4
Fig. nr.23[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 5
Fig. nr.24[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 6
Fig. nr.25[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 7
Fig. nr.26[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 8
Fig. nr.27[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 9
Fig. nr.28[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 10
Fig. nr.29[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 11
Fig. nr.30[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 12
Fig. nr.31[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 13
Fig. nr.32[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 14
Fig. nr.33[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 15
Fig. nr.34[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 16
Fig. nr.35[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 17
Fig. nr.36[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Surse bibliografice
1. Bogdan O., Niculescu E., „Riscurile climatice din România”, Institutul de Geografie, București, 1999, 280p.
2. „Buletinele meteorologice lunare”. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Chișinău (1994-2014).
3. Cociug A., Grama T., Triboi A., Gavrilița A. „Calamitățile în Moldova și combaterea lor”. Chișinău, 1997.
4. Constantinov T., Nedealcov M., “Evaluarea fenomenelor climatice nefavorabile”. În: T.Constantinov (Ed.). “Republica Moldova. Hazardurile naturale regionale”, Chișinău, p. 57-68, 2008.
5. Climenco V., Trombițki I., Andreev A., “Rețeaua ecologică: Calea spre protejarea naturii în Moldova”, Chișinău, 2002.
6. Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. „Monitoringul climatic și secetele”. Chișinău, S.n., 2007 (Tipogr. Tanavius SRL). 184p.
7. Managementul riscurilor dezastrelor și fenomenelor climatice adverse în sectorul agricol / Alexandru Oprea, Vitalie Mutaf, Ludmila David (et al.); resp. de ed.: Anatolie Fala; Min. Agriculturii și Industriei Alimentare, Agenția Naț. de Dezvoltare Rurală (ACSA).- Chișinău: S. n., 2014 (Î.S. „ Tipografia Centrală”). – 200 p.
8. Mihăilescu C., Boian I., „Fenomene naturale de risc în Republica Moldova” Revista Mediul Ambiant nr.5 (23 octombrie), Chișinău, 2005.
9.Mihăilesu C., Cazac V., Boian I., Gălcă G. "Evoluția debitelor Prutului și Dunării inferioare pe parcursul ultimelor decenii". Revista Mediul Ambiant nr. 6 (36) decembrie, Chișinău, 2007.
10. „Resursele climatice ale Republicii Moldova” colectiv de aut.: Maria Nedealcov, Valentin Răileanu, Lazăr Chirică ș.a.; red. șt.: Liviu Apostol,Valentin Sofroni; Acad. de Științe a Moldovei, Ministerul Mediului al Rep. Moldova, Inst. de Ecologie și Geogr. – Ch.: Î.E.P. Știința (în colaborare cu editura Strih SRL), 2013 (Combinatul Poligr.) – 76 p.
11. Vol.3: „Hazardurile naturale” / aut. coord.: Valeriu Cazac, Ilie Boian, Nina Volontir; red. șt. coord.: Ilie Boian / Colecția Mediului geografic al Republicii Moldova. Editura Știința , Chișinău, 2008. 208p.
12. Opopol N., R. Corobov and others “Schimbă- rile climatului și potențialul impact al acestor fenomene extremale asupra sănătății”, Curier Medical, 2003.
13. Коробов Р.М., Николенко А., 2004: Новые проекции антропогенного изменения климата Молдовы в XXI столетии. Р.М. Коробов (ред.). Климат Молдовы в XXI веке: проекции изменений, воздействий, откликов. Кишинэу.
14. Лассе Г.Ф. Климат Молдавской ССР , Гидрометеоиздат, Ленинград, 1978, 375р.
15. Лалыкин Н.В., Собченко, А.П., 1998: Водные ресурсы рек Молдовы и пути их определения. In: Resursele funciare și acvatice. Valorifi carea superioară și protecția lor. Conferința științifi co-practică. Chișinău.
16. Лалыкин Н.В., Сыродоев, И.Г., 2004: Некоторые подходы к оценке воздей- ствий изменения и изменчивости кли- мата на водные ресурсы. В: Р.М. Коробов (ред.). Климат в Молдове в XXI веке: проекции изменений, воздействий, от- кли ков. Кишинэу.
17. Corobov R., “Regional Climate and Environmental Change: Moldova Case Study” in: P.Ya. Groisman P.Y. and S.V. Ivanov (Eds.). “Regional aspects of climate-terrestrial-hydrologic interactions in non-boreal Eastern Europe”, NATO Science Series, p. 79-86, 2008.
18. Corobov R., Nicolenco A., “New projections of Moldova’s climate change in XXI century” In: Corobov R. (Ed.) “Moldova’s climate in XXI century: the projections of changes, impacts, and responses”, Chișinău, Elan Poligraf, 2004.
20. European Environment Agency, “Vulnerability and adaptation to climate change in Europe: EEA Technical report No 7/2005”, 2006.
21. Intergovernmental Panel on Climate Change, “Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change” (Parry ML, Canziani OF, Palutikof J.P et al (eds)]. Cambridge University Press, Cambridge, UK, 2007.
22. IPCC: IPCC Fourth Assessment Report. Working Group II Report “Impacts, Adaptation and Vulnerability”. Published for the Intergovernmental Panel on Climate Change (Hg.). New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, São Paolo, Delhi: Cambridge University Press, 2007.
23. IPCC: McCarthy J., Canziani O., Leary N., Dokken D., White K. (eds.) Climate Change 2001: Impacts, Adaptation, and Vulnerability Contribution of Working Group II to the Third Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC, Cambridge University Press, 2001.
24. Klein, R., “Resilience and adaptation to climate change: Kumulative Dissertation”, Mathematisch-Naturwissenschaftliche Fakultät of the Christian-Albrechts-Universität, Kiel, 2002.
25. Kundzewicz Z.W., Somlyody L., “Climatic change impact on water resources in a system perspective”. Water Resources Management 11: 407-735, 1997.
26. Lazu S., “Vulnerability and adaptation of the meadow ecosystems to climate change impact” in Climate change: Research, studies, solutions. Chișinău, 2000.
Anexe
Anexa 1
Fig. nr.20 [10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 2
Fig. nr.21[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 3
Fig. nr.22[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 4
Fig. nr.23[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 5
Fig. nr.24[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 6
Fig. nr.25[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 7
Fig. nr.26[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 8
Fig. nr.27[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 9
Fig. nr.28[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 10
Fig. nr.29[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 11
Fig. nr.30[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 12
Fig. nr.31[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 13
Fig. nr.32[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 14
Fig. nr.33[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 15
Fig. nr.34[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 16
Fig. nr.35[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Anexa 17
Fig. nr.36[10]
(Pe parcursul anilor 1891-2010)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cauzele Genetice Si Parametrii Excesului de Umiditate pe Teritoriul Republicii Moldova (ID: 156290)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.