Calitatea Vietii Pacientilor cu Cancer Tiroidian

Medicina

Calitatea Vietii Pacientilor cu Cancer Tiroidian

Byadmin ianuarie 1, 2024

Calitatea vieții pacienților cu

CANCER TIROIDIAN

CUPRINS

I.Partea generală

Capitolul 1:

1.Glanda tiroidă

1.1 Notiuni generale: embriologie,anatomie și histologie

1.2 Sinteza și secreția hormonilor tiroidieni

1.2.1 Eliberarea tiroxinei și triiodotironinei din glanda tiroidă

1.2.2 Ratele de secreție zilnica a tiroxinei și triiodotironinei

1.2.3 Transportul către țesuturi al tiroxinei și triiodotironinei

1.3 Efectele metabolice ale hormonilor tiroidieni

1.4 Reglarea secreției hormonilor tiroidieni

1.4.1 Efectele frigului și a altor stimuli neurogeni asupra secreției de TRH și TSH

1.4.2 Autoreglarea tiroidiană

Capitolul 2:

2.Calitatea vieții pacienților cu cancer tiroidian

2.1 Cancerul tiroidian – caracteristici

2.1.1 Etiopatogenia tumorilor tiroidiene

2.1.2 Elemente de diagnostic

2.1.3 Tratament

2.2 Calitatea vieții pacienților cu cancer tiroidian

2.2.1 Calitatea vieții in medicină

2.2.2 Conceptualizarea calitații vieții din perspectiva psihologică

LISTĂ DE ABREVIERI

ACTH = hormonul adenocorticotrop

AMPc = adenozin monofosfat ciclic

CEA = antigen carcino – embrionar

CF = carcinom folicular tiroidian

CMT = carcinom medular tiroidian

CP = carcinom papilar

CRH = corticoliberina

CT = cancer tiroidian

DIT = deiodtirozina

EGF = factor de creștere a epidermului

FT3 = fracția liberă de triiodtirozină

FT4 = fracția liberă de tiroxină

HT = hormoni tiroidieni

IGF-1 = insulin growth factor

ISRS = inhibitor a recaptării serotoninergice

MEN = neoplazie endocrină multiplă

MIT = monoiodtirozină

PRL = prolactina

PTU = propiltiouracil

RMN = rezonanță magnetică nucleară

T3 = triiodotironina

T4 = tiroxina

TBG = globulina care leagă tiroxina(thyroxin-binding globulin)

TG = tiroglobulina

TPO = tiroxid- peroxidaza

TRH = hormonul de eliberare a hormonului tireostimulator

TSH = hormon tireostimulator

TT3 = tiroxi

TT4 = triiodtironina totală

SNS = sistem nervos simpatic

INTRODUCERE

Cunoașterea și diagnosticul bolilor nu pot constitui un scop în sine. Istoria arată că medicina își are originea nu în speculații filosofice sau în anumite cunoștințe teoretice, ci în instinctul de conservare al individului și în tendința de ajutor reciproc în caz de boală, tendință izvorată din viata sociala. Deci , a vindeca sau cel puțin a ușura suferința a fost dintotdeauna scopul practicilor medicale. Dar este binecunoscut faptul că, de obicei, este mai ușor să se prevină decât să se vindece boala, adeseori apărând agravări și chiar invalidități, cu consecințe importante pentru individ, familie și colectivitate.

Funcțiile generale ale organismului sunt controlate și reglate de glandele endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele și gonadele -masculine și feminine. În funcție de necesitățile organismului, ele secretă hormoni , ale căror atribuții sunt, în prezent , bine stabilite, astfel, glandele suprarenale sunt glande vitale pentru organism; hipofiza, prin hormonul de creștere și glanda tiroidă au un rol important in procesul de creștere și de dezvoltare a organismului, în timp ce hormonii gonadotropi hipofizari și glandele genitale – ovarele și testicolele, sunt implicate în procesul de reproducere.

Tiroida este responsabilă de secreția a doi hormoni, triiodotironina si tiroxina. Hormonii tiroidieni sunt responsabili atat de creșterea consumului de oxigen și a metabolismului bazal, cât și de influențele asupra proceselor de diferențiere și creștere celulară. De asemenea, au un rol important în creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului, stimularea sintezei proteice și a lipolizei, diminuarea concentrației de trigliceride, colesterol si fosfolipide, stimularea absorbției intestinale a glucozei, potențarea diferențierii neuronilor cu influențe clare asupra intelectului. Totodată, contribuie la creșterea forței și frecvenței contracțiilor cardiace, dezvoltarea și menținerea activității gonadelor.

În toate cazurile de cancer tiroidian tratamentul consta in tiroidectomie totală sau subtotală și eventual administrarea de iod radioactiv după interventia chirurgicala, cu scopul de a distruge restul de țesut tiroidian post tiroidectomie. La subiecții cu tumori mari, invazive, cu invazie peritiroidiană sau vasculară care nu au suferit de la început tiroidectomie totală se va interveni pentru totalizare pentru a permite un tratament eficient cu iod radioactiv. Pentru carcinoamele cu diametru între 10-20 mm care nu au fost supuse tiroidectomiei totale, decizia pentru reintervenție se va lua de comun acord cu pacientul care va fi informat asupra raportului risc/beneficiu. Disecția ganglionilor limfatici orientată asupra principalelor compartimente potențial invadate se va practica atunci când există date ecografice sau intraoperatorii de invazie. Disecția ganglionară “în bloc” cu caracter profilactic are indicație controversată, dar permite o mai corectă stadializare a afecțiunii și orientarea terapiei ulterioare. În rarele cazuri de invazie locală masivă, strategia chirurgicală variază de la traheostomie la proceduri complexe laringotraheale și esofagiene, în funcție de starea bolnavului.

Lucrarea de față iși propune să sublinieze rolul tiroidei în organism, influenta unei bune conduite de evaluare și tratament a pacienților cu cancer tiroidian asupra calitatii vieții acestora.

I.PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1

1.Glanda tiroidă

1.1. Notiuni generale: embriologie, anatomie, histologie

Glanda tiroidă este alcătuită din doi lobi, situați la nivelul feței ventrale a

traheei, de fiecare parte. Cei doi lobi sunt conectați printr-un istm, din care poate

pleca în 30% din cazuri un al treilea lob, denumit piramidal, rest al ductului

tireoglos. Fiecare lob are o lungime aproximativă de și o grosime de ,

însă volumul tiroidian se corelează cu sexul, vârsta, greutatea corporală și cu

aportul de iod. Cu o greutate ce variază între 15 și 30 grame, tiroida este una dintre

cele mai mari organe endocrine ale organismului, beneficind totodată de una

din cele mai abundente vascularizații:

* arterele tiroidiene superioare – ramuri ale arterei carotide externe,

* arterele tirodiene inferioare – ramurile trunchiului tireocervical,

* artera tiroidiană ima – inconstantă- desprinsă direct din artera aortă.

Drenajul venos se face prin intermediul venelor tiroidiene în vena jugulară

externă, iar limfaticele drenează predominant în ganglionii limfatici jugulari interni.

Tiroida este învelită într-o capsulă subțire și fibroasă ce trimite septe în

interiorul glandei determinînd o lobulație incompletă și neregulată.

Unitatea morfofuncțională a tiroidei este foliculul tiroidian, sferic, cu variații

considerabile de mărime. Diametrul mediu este de 300 μm. Peretele foliculilor

tiroidieni este alcătuit din celule epiteliale unistratificate, denumite și tireocite, de

formă cuboidală în mod normal. În cazul în care tiroida devine inactivă epiteliul se

turtește, iar stimularea cronică cu TSH (de exemplu în situația deficitului de Iod)

determină o creștere a înălțimii lor. Lumenul foliculului este plin cu coloid, o substanță gelationasă alcătuită din proteine, în principal tireoglobulina, dar și alte iodoproteine sau albumine serice.

Interfolicular pe lângă fibroblaste și celule endoteliale se găsesc celule clare,

individuale sau în grupuri, denumite celule C sau parafoliculare, derivate din

creasta neurală. Ele secretă calcitonina, ca răspuns la creșterea calciului seric.

Funcția lor principală, hipocalcemiantă, se realizează prin diminuarea resorbției

osoase. Celulele C pot conține somatostatină, peptidul înrudit calcitoninei

(calcitonin gene related peptide) și alte proteine ce pot avea efect stimulator sau

inhibitor asupra secreției de hormoni tiroidieni, totuși relevanța lor fiziologică este

discutabilă. Deși numeroase în copilărie, nu depășesc 1% din totalul celulelor

tiroidiene la vârsta adultă. Din celulele C parafoliculare poate lua naștere

carcinomul medular tiroidian, o formă particulară de camcer tiroidian.

Tiroida se formează la nivelul foramen caecum ca o prelungire endodermala pornită de la baza limbii. La sfârșitul celei de a treia săptămâni de dezvoltare

intrauterină, primordiul tiroidian poate fi evidențiat în embrionul uman. În

săptămâna a 7-a tiroida are forma definitivă și a atins destinația finală de la baza

gâtului, ductul tireoglos fiind în mare parte resorbit la această vârstă. Foliculii

tiroidieni conțin coloid iar tiroida este capabilă să acumuleze și să lege iodul la

sfârșitul săptămânii 12, numărul foliculilor crescând până când embrionul atinge

aproximativ , după care numărul lor nu se mai modifică, dar cresc în

dimensiuni. La adulți în cazul unei stimulări intense, numărul foliculilor poate

crește. (1, 5)

1.2. Sinteza si secretia hormonilor tiroidieni

Tiroida secretă doi hormoni importanți, tiroxina si triiodotironina, denumiți în mod obișnuit T4 , respectiv T3. Ei au rolul de a crește metabolismului bazal al organismului. Lipsa completa a secreției tiroidiene determina o reducere a ratei metabolismului bazal cu 40-50% sub valoarea normală, în timp ce secreția excesivă a hormonilor tiroidieni poate induce creșterea metabolismului bazal cu 60 -100% din valoarea normala (bibliogr). Funcția tiroidiană este controlată în principal de hormonul tireostimulator (TSH) secretat de lobul anterior al hipofizei.

Tiroxina reprezinta aproximativ 95% din cantitatea totala de hormoni activi secretați de tiroidă, restul de 5% fiind reprezentat de triiodotironina. Cu toate acestea, aproape toata tiroxina este convertită la nivel tisular în triiodotironina. Efectele acestor hormoni diferă prin rapiditatea și intensitatea acțiunii. T3 este de aproximativ trei ori mai puternică decât T4, dar este prezentă în sânge în cantități mult mai mici si pentru o perioadă mai scurtă de timp decât tiroxina.

Iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Pentru producerea unor cantități normale de T4 sunt necesare anual aproximativ 50 mg de iod ingerat sub formă de ioduri, ceea ce înseamnă aproximativ 1mg/săptămană .

Glanda tiroidă trebuie să genereze o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni

țesuturilor periferice. Sinteza acestora implică mai multe etape:

1. Captarea sau transportul activ al iodului anorganic ionic în celulele foliculare

prin intermediul unui mecanism de transport, cu consum de energie și

dependent de ATP-aza care permite preluarea iodului din sangele capilar în

schimbul Na+. Acest mecanism permite o concentrare a iodului la nivel tiroidian de 30-50 mai mare față de nivelele circulatorii și este stimulat de către TSH, PRL.

2. Iodul pătruns în tireocite este rapid transportat la polul apical al celulei, unde

este oxidat la forma activă de către peroxidul de hidrogen, reacție catalizată

de către o enzimă ce conține o grupare hem – peroxidaza tiroidiană (TPO). Un

proces activ de transport al iodului activat se realizează la nivelul

membranei apicale în principal prin intermediul pendrinei, o glicoproteină de

transport membranar.

3. Iodul ajuns în veziculele exocitare de la nivelul interfaței membranei apicale

cu coloidul este legat covalent la câteva din rezidurile tirozinice ale

tiroglobulinei – proces denumit organificare. Tiroglobulina (TG) este

sintetizata în celule foliculare, la nivelul reticolului endoplasmatic. Este un homodimer cu 134 reziduuri tirozinice din care numai 25-30 sunt iodinate. Antitiroidienele de sinteză (metimazol, propiltiouracil) inhibă procesul de organificare.

4. Cuplarea rezidurilor iodotirozinice din tireoglobulină este catalizată tot de

TPO și culminează cu formarea tiroxinei (T4) în cazul unirii a două molecule

de diiodotirozină (DIT+DIT) și a T3 în cazul cuplării unei molecule de

monoiodotirozină cu una de diiodotirozină (MIT+DIT). În mod normal TG

conține 6 MIT, 4 DIT, două T4 și 0,2 T3/ moleculă.(1)

1.2.1. Eliberarea tiroxinei si triiodtironinei din glanda tiroida

Glanda tiroidă este singura glandă endocrină care are un important depozit

hormonal, suficient pentru păstrarea statusului eutiroidian timp de 50 de zile; la

nivel tiroidian se descrie și o rată a turn-overului hormonal redusă (aproximativ

1%).

Tiroglobulina nu este eliberată în circulație în cantități măsurabile; pentru a ajunge în sânge, T3 si T4 trebuie să sufere ințial un proces de separare de molecula de TG, pentru a fi eliberate ulterior ca hormoni liberi.

Secreția hormonilor tiroidieni implică resorbția coloidului sub forma unor

picături printr-un proces de pinocitoză în celulele foliculare. Cuplarea acestor

picături cu lizozomi, formează fagolizozomii, în interiorul cărora proteoliza TG se

însoțește de formarea T3, T4 și a iodotirozinelor. La acest nivel aproximativ 10-

20% din T4 este deiodinat cu formare de T3. Hormonii tiroidieni sunt eliberați în

capilarele sanguine perifoliculare iar iodul din MIT și DIT va fi reutilizat (prin

intermediul iodotirozin-dehalogenaza).

T3 este de trei ori mai activ decat T4.Aproximativ 20% din T3 este produs în tiroidă iar restul de 80% se formează prin deiodinarea extratiroidiană a T4, reacție catalizată de 5’-deiodinaza. Există două tipuri de enzime:

° Tipul I de 5’-deiodinază, sensibilă la propiltiouracil, predomină la nivelul

ficatului, rinichiului și tiroidei;

° Tipul II se regăsește la nivelul mușchilor, creierului, hipofizei și placentei. Nu

este inhibată de PTU.

La pacienții cu absența congenitală a deiodinazei se dezvoltă un deficit de iod din cauza ineficenței acestui proces de recuperare a iodului.

Eliberarea T4 este inhibată în primul rând de iod, mecanism responsabil de

îmbunătățirea rapidă a funcției tiroidiene în hipertiroidii, odată cu administrarea

acestuia. Litiul are un efect similar, printr-un mecanism neelucidat deocamdată.(2)

1.2.2. Ratele de secreție zilnică a tiroxinei și triiodtironinei

Aproximativ 95% din cantitatea totală de hormoni tiroidieni este reprezentată de T4 , astfel aceasta va fi deiodată lent cu producerea unor cantități suplimentare de T3.

Rata de producție a T4 este de 80-100 µg pe zi , această cantitate fiind produsă la nivelul tiroidei. Rata de degradare a T4 este de aproximativ 10% pe zi.

Rata producției totale zilnice de T3 este de 30-40 µg. Degradarea T3 se

produce mai ales prin deiodinare, mult mai rapid decât T4 – aproximativ 75% pe zi.

1.2.3. Transportul către țesuturi al tiroxinei și triiodotironinei

După pătrunderea în circulatie, peste 99 % din cantitatea totala de T4 și T3 se va lega rapid de cateva proteine plasmatice sintetizate la nivel hepatic. Legarea hormonilor tiroidieni se realizeaza predominant de thyroxine-binding globulin (TBG), transtiretină (TTR), albumină sau lipoproteine.

1.3. Efectele metabolice ale hormonilor tiroidieni

1) CALORIGENEZA

Hormonii tiroidieni cresc consumul de oxigen prin activarea intracelulară a sintezei de noi proteine, efectul fiind manifestat după o perioadă de latență de la căteva ore până la câteva zile ,acesta fiind dependent de receptorii ß adrenergici.

2) METABOLISMUL PROTEIC

HT stimulează acest metabolism în cantități fiziologice. În exces T4 inhibă sinteza proteică, determinând o sporire a concentrației de aminoacizi liberi în plasmă, ficat și mușchi. Efectele anabolice sunt potențate de hormonul de creștere. La organismele aflate în creștere, scăderea producției de HT conduce la încetinirea creșterii. Substituirea cu HT va restabili procesul normal de creștere.

3)METABOLISMUL GLUCIDIC

HT intervin asupra glicogenolizei, crescând glicemia prin potențarea efectelor epinefrinei. Favorizează acțiunea insulinei, intervenind asupra sintezei de glicogen și asupra metabolizării glucozei. HT cresc absorbția intestinală a glucozei și captarea acesteia la nivelul țesutului adipos și muscular, stimulând și degradarea insulinei.

4) METABOLISMUL LIPIDIC

La nivel hepatic HT induc sinteza lipidică, mobilizând lipidele din țesutul adipos și, de asemenea, intervin în catabolizarea lor. În hipertiroidii are loc o catabolizare intensa a trigliceridelor, fosfolipidelor și colesterolului. HT stimulează lipoliza în tesutul adipos, atât direct cât și indirect prin sensibilizarea țesutului la acțiunile lipolitice ale altor hormoni: glucagon, glucocorticosteroizi și catecolamine.

5) METABOLISMUL FOSFOCALCIC

Excesul de HT duce la creșterea eliminărilor urinare de fosfor și calciu, crescând riscul osteoporozei .(4,9)

1.4. Reglarea secreției hormonilor tiroidieni

Pentru menținerea activității metabolice normale în organism este necesară o cantitate adecvată de HT. În acest scop sunt disponibile mecanisme de reglare de tip feedback negativ care acționează la nivelul hipotalamusului și hipofizei anterioare, controlând astfel secreția tiroidiană.

TSH, hormon secretat de hipofiza anterioară, are următoarele efecte specifice la nivelul tiroidei:

· stimularea proteolizei TG , care determină eliberarea HT în circulația sanguină;

· amplificarea activității pompei de iod , cu creșterea consecutivă a ratei de captare a iodului în tireocite;

· stimularea iodării tirozinei în vederea formării HT;

· creșterea dimensiunilor și amplificarea activității secretorii a celulelor tiroidiene;

· creșterea numărului de celule tiroidiene și modificarea formei acestora, din cuboide în columnare.

S-a demonstrat că majoritatea efectelor sunt consecința activării la nivel celular a „mesagerului secund” adenozin monofosfat ciclic (AMPc).

Secreția de TSH a hipofizei anterioare este controlată de TRH, un hormon hipotalamic. De la nivelul eminenței mediane, TRH-ul este transportat în hipofiza anterioară prin intermediul sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, iar când acesta este intrerupt, rata secreției TSH-ului scade foarte mult. Mecanismul prin care TRH stimulează secreția de TSH constă inițial în legarea acestuia de receptorii de TRH din membrana celulelor hipofizare.

Factorii endogeni și exogeni ce pot influența secreția TSH sunt descriși în

tabelul 1.2. Alte substanțe cu rol stimulator la nivelul glandei tiroide sunt IGF-1

(insulin growth factor 1) și EGF (epidermal growth factor), pentru ambele există

receptori la nivelul celulei foliculare și sunt implicate în gușogeneză.(1)

TABEL 1.1 Factorii stimulatori și inhibitori ai secreției de TSH(1,3)

1.4.1 Efectele frigului si a altor stimuli neurogeni asupra secreției de TRH și TSH

Conform studiilor de laborator s-a constatat că expunerea șobolanilor la frig intens timp de câteva săptamâni amplifică secreția HT cu mai mult de 100% față de valoarea normală și poate crește rata metabolismului bazal cu până la 50%; astfel că unul dintre cei mai cunoscuți stimuli care amplifică secreția de TRH , implicit de TSH, este expunerea la frig.

Emoțiile și anxietatea ,condiții cu efect intens de stimulare a SNC , induc o scădere acuta a secreției de TSH.

Nici modificările emoționale si nici efectele induse de frig nu sunt observate după rezecția tijei pituitare, fapt care demonstrează că ambele acțiuni sunt mediate de hipotalamus.(6)

1.4.2 Autoreglarea tiroidiană

Se referă la capacitatea tiroidei de a-și modifica secreția pentru a se adapta la

schimbările în disponibilitatea iodului din dietă, independent de TSH. Principala

adaptare la o concentrație redusă de iod în alimentație este sinteza preferențială

intratiroidiană de T3 în loc de T4.(4; 7)

CAPITOLUL 2

2.Calitatea vieții pacienților cu Cancer tiroidian

2.1 Cancerul tiroidian – CARACTERISTICI

Cancerele tiroidiene sunt neoplazii relativ rare, reprezentând mai puțin de 2% din totalitatea cancerelor umane. Cancerele tiroidiene sunt mai frecvente la sexul feminin si survin între 35-75 ani.

2.1.1 Etiopatogenia tumorilor tiroidiene

Cauza majorității tumorilor tiroidiene rămâne necunoscută, dar o expunere în copilărie a regiunii cervicale la doze crescute de raze X sau iradierea internă cu iod radioactiv crește semnificativ riscul de cancer tirodian la 10-25 de ani postiradiere. Accidentul de s-a însoțit de o creștere a numărului de CP ,de 10-30 de ori față de perioada de dinainte de 1986, in regiunile contaminate.

Alți factori etiologici incriminați sunt deficitul și excesul de iod. În zonele în care s-a introdus profilaxia iodată a crescut și incidența carcinomului papilar, dar s-a redus cea a carcinoamelor foliculare. Tiroidita cronică autoimună reprezintă un factor de risc dovedit pentru limfomul tiroidian, în timp ce leziunile de tip tiroidită regăsite frecvent la limita cu un CP ar putea reprezenta modificări reactive și nu inductoare. Numeroase studii au evidențiat anomalii genetice, de tip mutații genice sau rearanjamente cromozomiale, în multe din tumorile tiroidiene benigne sau maligne.(8)

2.1.2 Elemente de histologie

Cancerele tiroidiene sunt clasificate în 5 tipuri principale:

• Carcinoame diferențiate – sunt incluse formele papilare (75-80%) și foliculare (11%) − 90% din CT − derivate din celulele foliculare producătoare de tiroglobulină

• Carcinoame cu celule Hurthle (3%) − variantă a carcinoamelor foliculare, sunt considerate de unii autori ca entitate separată.

• Carcinoame medulare (5-10%) − derivate din celulele C parafoliculare – sintetizează calcitonina, CEA

• Carcinoame anaplazice sau nediferențiate (2-5%)

• Limfoame (5%)

• Carcinosarcoame

Tipul celular are un rol important în prognosticul cancerului tiroidian, dar managementul clinic ia în considerare 2 categorii: bine și respectiv slab diferențiat.

În funcție de tipul histologic, CT prezintă evoluții clinice foarte diferite: tumorile diferențiate (papilare, foliculare) cresc lent și sunt frecvent vindecabile, cele puțin diferențiate (medulare, anaplazice) au evoluție agresivă și prognostic nefavorabil (43).

2.1.3 Elemente de diagnostic

Semne și simptome : Principalul semn al cancerului tiroidian este reprezentat de descoperirea prin palpare a unei formațiuni nodulare dură si nedureroasă, la nivelul lojei tiroidiene. Este posibilă secreția unei cantități crescute de HT care produce tireotoxicoză.

CMT se manifestă frecvent prin diaree, oboseală sau alte simptome. Alte cazuri dezvoltă sindrom Cushing, consecutiv secreției de ACTH sau CRH.

Apar semne datorate compresiunii sau invaziei țesuturilor din jur, mai ales în cazul cancerelor anaplazice, acestea fiind reprezentate de paralizii ale nervului laringeu recurent sau de aderența nodulului la structurile vecine.

Investigații de laborator: Unele carcinoame foliculare secretă cantități suficiente de T4 pentru a inhiba TSH-ul producând astfel hipertiroidism clinic manifest.

In majoritatea cazurilor, tumorile papilare și foliculare metastatice sunt însoțite de creșterea TG serice, aceasta reprezentând un marker util în urmărirea metastazelor și a recidivelor. In CMT , cantitatea crescută de calcitonină serică reprezintă markerul pentru monitorizarea bolii metastatice. Nivelul ACE este ridicat în majoritatea CMT, acesta constituind un marker secundar util,dar nespecific. Valoarea serică a calcitoninei împreuna cu ACE, masurate periodic, intră în cadrul programului de supraveghere a pacientilor cu CMT.

Deoarece două treimi dintre CMT sunt familiale, frații și copii pacienților cunoscuți cu CMT sunt sfătuiți să se supuna testării genetice pentru detectarea mutațiilor de la nivelul proto-oncogenei RET.

Explorări imagistice :

Ecografia cervicală este utilă pentru stabilirea sediului și dimensiunii tumorii primare , cât și pentru detectarea metastazelor locoregionale.

Scintigrafia evidențiază metastazele osoase sau ale țesuturilor moi care fixează iodul radioactiv.

Radiografiile toracice/ CT pot sa confirme prezența metastazelor.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) sau RMN pot detecta calcificările.(3)

Clasificarea TNM AJCC/UICC 2002 a cancerelor tiroidiene (44):

T (tumora primară)

To fără semne de tumoră primară

Tx tumora primară nu poate fi evaluată

T1 tumoră ≤ 2 cm sau mai puțin în dimensiunile maxime, limitată la tiroidă

T2 tumoră de 2-4 cm în diametrul maxim limitată la tiroidă

T3 tumoră > 4 cm în diametrul maxim limitată la tiroidă sau tumoră de orice dimensiune cu extensie minimă extratiroidiană (ex. mușchi sternocleidomastoidian / țesut peritiroidian)

T4 tumoră de orice dimensiune, extinsă dincolo de capsula tiroidiană

T4a invazia țesuturilor moi, laringelui, traheei, esofagului sau nervului recurent

T4b invazia fasciei prevertebrale sau înglobarea arterei carotide / vaselor sangvine mediastinale

Toate carcinoamele anaplazice sunt considerate T4:

T4a carcinom anaplazic intratiroidian – rezecabil chirurgical

T4b carcinom anaplazic extratiroidian – nerezecabil chirurgical

N (adenopatiile regionale) – compartimentul central, latero-cervical și mediastinal superior

Nx ganglionii regionali nu pot fi evaluați

No fără ganglioni regionali

N1 ganglioni regionali prezenți

N1a metastaze ganglionare în nivelul IV (pretraheal, paratraheal și prelaringian/ ganglioni delfieni)

N1b metastaze unilaterale, bilaterale, controlaterale sau în mediastinul superior

M (metastazele la distanță)

Mx metastazele la distanță nu pot fi determinate

Mo fără metastaze la distanță

M1 metastaze la distanță prezente

2.1.3 Tratament

Prima etapă în tratamentul oricărei forme de carcinom tiroidian diferențiat (CTP și CTF) este intervenția chirurgicală. Aceasta poate fi de tip lobectomie cu istmectomie, în formele cu risc foarte redus (microcarcinoamele papilare, cu dimensiuni sub ) sau tiroidectomia totală sau cvasitotală (se prezervă nervii recurenți și vascularizația paratiroidelor). Poate fi necesară disecția ganglionilor din compartimentul central al gâtului. Uneori ,mai ales la cazurile cu citologie preoperatorie incertă , se impune efectuarea examenului histopatologic extemporaneu.

În urma examenului histopatologic si în asociere cu alți factori de prognostic, fiecare caz se încadrează în unul din următoarele grupe de risc:

· Risc foarte scăzut: carcinoame diferențiate, sub fără extensie capsulară sau

metastaze limfatice.

· Risc crescut: boală persistentă documentată (rezecție incompletă) sau risc crescut de

recurență.

· Risc scăzut – toate celelalte forme.

În caz de tumori multifocale sau de dimensiuni mari și histologie puțin diferențiată, dacă nu s-a efectuat la prima intervenție tiroidectomie totala, se va reinterveni pentru totalizarea tiroidiectomiei.

Pentru toți pacienții, cu excepția celor din grupa de risc foarte scăzut, se indică, în scop diagnostic dar și pentru reducerea ratei recurențelor, tratament cu iod radioactiv. Acesta distruge prin emisia de radiații beta, cu lungime de undă redusă, atât țesutul tiroidian restant cât și eventualele resturi tumorale locale sau la distanță. În vederea ablației se impune o dietă săracă în iod și un nivel al TSH peste 30 mUI/L, obținut fie prin întreruperea tratamentului cu HT cu 3-4 săptămâni înainte, fie prin administrarea a două doze de 0,9 mg de TSH recombinant și administrarea iodului radioactiv după 48 de ore. La 3-5 zile de la administrarea radioiodului se efectuează scintigrama întregului corp.(10 ; 11)

2.2 Calitatea vieții pacienților cu Cancer tiroidian

Calitatea vieții este greu de definit și este diferită pentru fiecare persoană. In general, ne gandim la ea în funcție de relațiile cu familia/prietenii, activitatea care dă sau nu satisfacții, starea buna de sănătate și siguranța financiară.
Atunci când o persoană este diagnosticată cu cancer sau altă boală incurabilă, senzația de pierdere a controlului este copleșitoare. Pentru ca lucrurile să se complice si mai mult, calilatea vieții se poate diminua rapid când cineva este temător, extenuat, cu dureri, trece prin efecte secundare terapeutice sau se gândeste la posibilitatea nereușitei tratamentului și/sau decesului. Totuși, daca abordezi aceste probleme reale si creezi un sistem de sprijin adaptat la nevoile tale, îți poți fortifica mintea și corpul pentru a-ți infrunta boala. Trebuie să inveti sa traiești cu diagnosticul de cancer. Dacă o persoană este diagnosticată ca având cancer, aceasta va trece probabil prin multe emoții: teama, neliniștea, tristețea, furia si depresia. Viața i se schimbă brusc, dar nu este lipsit totuși de forța de a-și menține sau redobândi calitatea vieții.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, calitatea vieții este definită ca fiind percepția de către oameni a poziției lor în viață, în relație cu scopurile lor și cu sistemul de valori pe care ei l-au acceptat și încorporat în perspectiva deciziilor pe care le iau. Prin calitatea vieții, în medicină se înțelege bunăstarea fizică, psihică și socială, precum și capacitatea pacienților de a-și îndeplini sarcinile obișnuite, în existența lor cotidiană. Prin această formulare se are în vedere un concept ceva mai specific, și anume calitatea vieții în relație cu sănătatea, care reprezintă statusul sănătății subiective (perspectiva pacientului asupra sănătății) și impactul pe care îl are aceastǎ percepție asupra capacitǎților lui de viațǎ. Ca și concept, calitatea vieții în relație cu sănătatea încorporează atât aspectele pozitive, cât și pe cele negative ale sănătății fizice, psihice, sociale.(14, 24)

2.2.1 Calitatea vietii in medicină

Analizele consacrate calității vieții sunt deosebit de utile pentru practica medicală, în evaluarea efectelor fizice, psihice și sociale ale îmbolnăvirilor și tratamentelor medicale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Folosirea instrumentelor pentru evaluarea calității vieții pacienților ajută personalul medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să informeze pacienții asupra efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale, să monitorizeze progresul tratamentelor aplicate, din punctul de vedere al pacientului și permite personalului medical să proiecteze pachete de îngrijiri medicale eficace și eficiente. (16, 35)

Evaluarea calității vieții, pe lângă criteriile clinice obiective, a devenit

necesară în momentul în care s-a pus problema eficacității intervențiilor medicale

în cazul bolilor cronice sau incurabile, în care se poate obține doar o ameliorare

temporară, iar scopul îngrijirii este de a face viața pacientului mai confortabilă.

In general scopul îngrijirii și al tratamentului este de a prelungi viața și de a adăuga calitate acesteia. Calitatea vieții, privită ca rezultat al îngrijirilor medicale, redirecționează punctul de vedere al cercetătorului de la rezultate cum sunt supraviețuirea după intervenție, rata complicațiilor, indicatori fizici și biochimici, spre impactul bolii și al tratamentului asupra stării fizice și emoționale și asupra stilului de viață al pacientului.(22, 24)

Interesul manifestat în lumea medicală pentru problemele calității vieții

pacienților este demonstrat prin numărul articolelor pe teme de calitatea vieții

publicate în reviste de prestigiu și prezentate în baza de date PUBMED a National Library of Medicine, din SUA. Se poate remarca o creștere constantă și spectaculoasă a articolelor dedicate studiului diferitelor aspecte ale calității vieții pacienților, de la un articol, în perioada 1960–1965 la 30 550 articole, în intervalul 2000–2005 și de la 1 479, în anul 1990 la 8 160, în anul 2005. (25, 29)

Ce determină calitatea vieții?

a. Gradul în care speranțele și ambițiile proprii se realizează în viața cotidiană.

b. Percepția poziției în viață a persoanei, în contextul cultural și axiologic în

care trăiește și în raport cu scopurile, aspirațiile, standardele și preocupările proprii.

c. Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal.

d. Lucrurile ce sunt considerate importante în viața persoanelor (35)

Mai nuanțat, este vorba de următoarele dimensiuni ale calității vieții:

1. Bunăstarea emoțională sau psihică, ilustrată prin indicatori precum: fericirea,

mulțumirea de sine, sentimentul identității personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine, bogăția vieții spirituale, sentimentul de siguranță.

2. Relațiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de

intimitate, afecțiune, prieteni și prietenii, contacte sociale, suport social

(dimensiunile suportului social).

3. Bunăstarea materială, ilustrată prin indicatori precum: proprietate,

siguranța locului de muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, loc de muncă,

posesie de bunuri, locuințe, status social.

4. Afirmarea personală, care însemnă: competență profesională, promovare

profesională, activități intelectuale captivante, abilități/deprinderi profesionale

solide, împlinire profesională, niveluri de educație adecvat profesiei.

5. Bunăstarea fizică, concretizată în sănătate, mobilitate fizică, alimentație

adecvată, disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenței medicale de bună

calitate, asigurări de sănătate, activități preferate interesante în timpul liber, formă fizică optimă concretizată în cei patru S : Strenght – forță fizică, Stamina – vigoare sau rezistență fizică, Suppleness – suplețe fizică și Skills – îndemânare sau abilitate fizică .

6. Independența, care însemnă autonomie în viață, posibilitatea de a face

alegeri personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezența unor

valori și scopuri clar definite, auto-conducerea în viață.

7. Integrarea socială, care se referă la prezența unui status și rol social,

acceptarea în diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de

muncă stimulativ, participarea la activități comunitare, activitatea în organizații

neguvernamentale, apartenența la o comunitatea spiritual-religioasă.

8. Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la

vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la învățătură și cultură, dreptul la

un proces rapid și echitabil etc. (34,36)

În contextul activității din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii

operaționale pentru măsurarea calității vieții pacienților (Rumboldt, 1997). Printre

modelele existente, se pot aminti: modulul celor 14 nevoi fundamentale ale

pacientului, sistematizate de Virginia Henderson și cele 12 activități cotidiene Roper Nancy (1990) esențiale pentru un pacient.

Cele 14 nevoi fundamentale ale pacientului propuse de Virginia Henderson sunt:

1. Respirație normală.

2. Alimentația adecvată (mancare si bautura).

3. Eliminarea excrețiilor corporale.

4. Mișcarea și menținerea unor poziții corporale dorite.

5. Somnul și odihna.

6. Selectarea unor articole de îmbrăcăminte potrivite – îmbrăcare si dezbracare

7. Modificarea mediului ambiant.

8. Menținerea curățeniei corporale și protejarea tegumentelor.

9. Evitarea pericolelor din mediul de viață și evitarea rănirii/traumatizării altora.

10. Comunicarea cu semenii prin exprimarea emoțiilor, trebuințelor, temerilor și

opiniilor.

11. Practicarea cultului religios la care aparține.

12. Munca, ce dă sens și valoare vieții.

13. Jocul și participarea la activități distractive.

14. Învățarea, descoperirea satisfacerea curiozității și folosirea serviciilor

medicale accesibile/disponibile.

Cele 12 activități vitale pentru un pacient sunt, după Roper Nancy (35,14), următoarele:

1. Menținerea unui mediu de viață sigur și sănătos.

2. Comunicarea cu semenii.

3. Respirația.

4. Hrana și băutura / satisfacerea minimului de hrană și apă.

5. Eliminarea excrețiilor (urină și materii fecale).

6. Îmbrăcarea și curățenia corporală.

7. Controlul temperaturii corporale.

8. Mobilitatea corporală.

9. Munca și jocul.

10. Exprimarea sexualității.

11. Somnul.

12. Moartea/decesul(35,14) ????? Trebuie sa discutam cand ne vedem

Factori care vor influența persoana care află că are cancer tiroidian:

· Tipul și clasa cancerului și reacția acestuia la terapie,

· Stadiui bolii în momentul diagnosticării,

· Starea mentală și fizică înainte de diagnostic,

· Atitudinea persoanei fața de aceasta boala, inclusiv acceptarea de a face compromisuri, de a trece prin terapie și de a beneficia de serviciile medicale și de sprijin,

· Calitatea sprijinului din partea familiei, prietenilor și echipei medicale,

· Masura în care pot fi controlate efectele secundare ale tratamentului.(21, 26)

Reactiile negative la aflarea diagnosticului de Cancer tiroidian se desfașoară în urmatoarele etape:

– DE SOC – pacientul și familia au impresia de irealitate; faza durează câteva zile.

– NEGAREA DIAGNOSTICULUI – descurajare, mânie, panică, negare, revoltă – pacientul efectiv refuză diagnosticul și aleargă din doctor în doctor cu speranța că diagnosticul va fi infirmat. Aceasta fazadepinde de personalitatea pacientilor, dar și cu soliditatea relației medic – pacient. Poate fi ușurata prin asistența discretă, binevoitoare și plină de solicitudine.

– DE DEZORGANIZARE-ORGANIZARE – Boala este un eveniment neobișnuit, necunoscut, care poate genera confuzii, pierdere a controlului cognitiv și anxietate . Față de boală se declanșează, concomitent cu reacția emoțională de anxietate, impresia ca situația apare ca foarte alarmanta, greu de suportat.(27,31)
În ciuda recentelor descoperiri în ceea ce privește remisia și posibila vindecare a cancerului, acesta a ramas una din bolile care asociază cu lipsă de speranța, durere, teama si moarte.

Diagnosticul și tratamentul cancerului tiroidian produc stres psihologic, pe deoparte datorită simptomelor bolii, iar pe de altă parte datorită percepțiilor pacientului și familiei acestuia în privința bolii .

Abilitatea pacientului de a face fața acestor temeri depinde de echipa medicală, de ajutorul psihologic (emoțional) și de aspectele sociale, incluzand urmatoarele:
• boala în sine (localizare, simptome, aspecte clinice, tipul de tratament necesar),
• nivelul anterior psihologic și social, în special cel dinaintea bolii,
• amenințarea ca boala pune în pericol atingerea țintelor și scopurilor specifice vârstelor (adolescența,cariera,familie)

• prezența unei persoane suportive emoțional în apropierea pacientului,
• potențialul pe care îl are pacientul în ceea ce privește refacerea fizică și psihică,
• personalitatea pacientului și modul în care acesta face fața situațiilor grele.

(12, 13)

Cele mai frecvente tulburări întâlnite la pacienții diagnosticați cu cancer sunt: depresia, anxietatea, delirul, anorexia, greața/vărsatura și durerea.

Calitatea vieții în relație cu sănătatea depinde, direct proporțional, cu calitatea

îngrijirilor de sănătate, un concept care se referă la calitatea profesională a serviciilor de sănătate (standardele de bună practică), calitatea din punctul de vedere al clientului (satisfacția pacientului) și managementul calității totale, care se referă la eficiența utilizării resurselor în cadrul limitelor stabilite. Calitatea serviciilor de sănătate reprezintă componenta valorică, frecvent subtilă, care însoțește și, totodată, asigură performanța în domeniu, prin cunoașterea și depășirea așteptărilor pacienților în relația cu îngrijirile de sănătate solicitate.(17, 18)

2.2.2 Conceptualizarea calității vieții din perspective psihologice

Psihoimunologia a documentat faptul că stresul și depresia pot torpila funcționalitatea sistemului imunitar. În cazul patologiei oncologice, există din ce în ce mai multe dovezi în literatura de specialitate care atestă faptul că durata de supraviețuire, calitatea vieții și însuși prognosticul bolii depind de echilibrul psihic al pacienților și că procesele psihologice pot modula activitatea tumorală (Garland, 1999).(28)

Tulburările depresive , anumite stiluri maladaptative de a face față

dificultăților, stresului , precum și lipsa suportului social, se constată că reduc ratele de supraviețuire. Depresia are un rol demonstrat ca factor agravant si predictiv al mortalități la pacienții cu cancer, după transplantul de celule stem, cu o rată a mortalității cu aproximativ trei ani mai mare față de pacienții fără depresie.(38)

S-a demonstrat asocierea dintre tipul de comportament C („represiv”) cu patologia oncologică, fără a determina dacă acest tip de comportament este o consecință a patologiei oncologice sau un factor premergător instalării acestei patologii. Tipul de comportament C este caracterizat prin atitudine răbdătoare, capacitatea de a accepta constrângeri, înclinația spre reflecție, supunere, conciliere, evitare a conflictelor, dependență de opiniile și aprobarea celorlalți. E asociat cu factori de prognostic negativ în afecțiunile proliferative oncologice și în cele cu substrat imunitar.(32, 37)

S-a dovedit că satisfacția de viață a pacienților se corelează cu prezența anxietății și depresiei, astfel încât măsurătorile calității vieții necesită o dublare a evaluării prin scale ale statusului mental.

Depresia are efecte devastatoare asupra sănătății , generând creșterea riscului de cancer, poate complica evoluția oncologică și chiar grăbește progresia bolii. În plus, depresia poate scădea aderența la tratamentul medical, fiind asociată cu alterarea funcționalității și cu scăderea calității vieții. Există anumiți factori asociați cu depresia: durerea si dizabilitatea fizică. (31,41)

Depresia poate fi cea mai precoce manifestare a cancerului, chiar înainte

de apariția disconfortului și dizabilităților bolii. Ca mecanism etiologic se condideră

ipoteza cǎ anticorpii formați de sistemul imunitar împotriva proteinelor eliberate de

celulele neoplazice ar putea bloca receptorii serotoninergici, pe baza reactivitǎții încrucișate. Alte mecanisme care duc la dezvoltarea depresiei secundară cancerului sunt: metastazele cerebrale, infecțiile SNC, agenții chimioterapici, tulburările de alimentație și cașexia neoplazică. Alte mecanisme implicate includ tulburările metabolice (hipercolesterolemia, hipercalcemia), endocrine (secreția paraneoplazica de parathormon, vasopresina) și efectul substanțelor psihoactive (metionin-enkefalina).(32)

Aproximativ jumătate din pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian întrunesc criteriile pentru o afecțiune psihiatrica, cele mai frecvente fiind tulburarea de adaptare, tulburarea depresivă și anxietatea. Aproape 90% din tulburările psihiatrice observate la pacienții cu cancer sunt manifestări ale bolii , reacții la diagnostic sau la tratament.

Concomitent cu depresia ,pacientii pot fi anxiosi, cu manifestǎri somatice și psihice, exprimate prin sentimente de nesiguranță, spaimă, legate de boala oncologicǎ. Sunt întâlnite frica de apariție a dizabilităților care creează dependență de ceilalți, teama de schimbarea aspectului exterior (prin căderea părului, scăderea masivă în greutate), teama de moarte iminentă și subită, teama că boala se poate agrava brusc și iremediabil, teama că nu-și va putea controla durerile. Alte simptome care însoțesc afecțiunea neoplazică sunt: insomnia, hipocondria, indecizia și lentoarea ideativă, tulburările de atenție și memorie, pierderea autostimei și autoaprecierii, lipsa de speranță, neajutorarea, nesiguranța . (33,39)

II. PARTEA SPECIALA

CAPITOLUL 1

1.Obiective

Aceasta lucrare se dorește a fi o modestă contribuție la capitoloul de cercetare în domeniul calității vieții pacienților cu Cancer tiroidian.

Motivatia prezentului studiu a constat in necesitatea evaluari impactului asupra calității vieții pacienților cu Cancer tiroidian , prin studiul modificărilor psihofizice evaluate prin aplicarea testului SF-36 unor grupuri de pacienți.

Consider că acest domeniu de cercetare , referitor la calitatea vieții pacienților cu boli cronice în general, ar trebui să constituie o prioritate a momentului și de perspectivă.

Problema calității vieții bolnavilor suferinzi de afectiuni cronice, inclusiv a celor cu Cancer tiroidian , constituie o seriosă și importantă temă de sănătate publică. Importanța acestei probleme este dată atât de numărul mare de bolnavi aflați în această situație, de suferință cronică, de implicații sociale , familiale care rezultă din acest context cât si din problemele economice ridicate de îngrijirea acestor pacienți.

CAPITOLUL 2

2. Material si metoda

2.1 Loturile de studiu:

Este un studiu prospectiv pe care l-am realizat in Clinica de Endocrinologie a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Timisoara .

Pentru aprecierea implicațiilor diagnosticului și tratametului asupra vieții personale și sociale a pacientilor am efectuat un studiu folosind sistemul de analiza RAND SF – 36 pe un lot de 16 pacienti cu cancer tiroidian si pe un lot de 16 martori care sunt fara patologie tiroidiana .

Criteriile după care au fost studiate cazurile sunt urmatoarele :

1. Criterii epidemiologice:

Sexul

Vârsta

IMC ?

Diagnostic

Anul dg

2. Criterii paraclinice extrase din fișele medicale ale bolnavilor intrați în studiu :

TSH (0,35-4,94µUI/ml)

Tg (3,5 -77ng/ml)

3. Tratament chirurgical

4. Tratament cu I 131

5. Tratament de supleere hormonala

6. Starea de sanatate fizica

7. Starea de sanatate psihica

Pentru prelucrarea statistică a datelor cât si realizarea graficelor s-a folosit programul Microsoft Office Excel 2010.

TABEL 2.1

In urma distributiei pe sexe a celor 16 pacienti cu Cancer tiroidian din lotul studiat , se poate observa ca femeile sunt mai predispuse la a dezvolta aceasta patologie , avand un procentaj de 81% (13/16) , comparativ cu barbatii care reprezinta un procent mai mic , de 19% (3/16).

Raportul femei/ barbati in cadrul lotului a fost de 4,3 % (13/3).

Tabelul 2.2. Distribuția pe sexe a pacientilor si martorilor (in valori absolute)

Fig.2.2. Repartitia procentuala pe sexe a pacientilor si martorilor

În cadrul repartiției pe vârstă se observă că media de vârstă a lotului de pacienti este de 56 ani ,iar media de varsta a lotului martor este de 53 ani.

Repartiția pe grupe de vârstă arată că majoritatea pacienților diagnosticați cu Cancer tiroidian se incadreaza in grupele de varsta de 55-65 ani si 65 -75 ani , aproximativ 62 % (10/16) din cazurile lotului studiat. In grupa de varsta 35 – 45 ani se incadreaza aproximativ 25 % (4/16) din pacienti, iar in grupa de varsta 45-55 ani se incadreaza aproximativ 13% (2/16) din pacientii lotului de studiu.

Tabel 2.3 Distributia pacientilor pe grupe de varsta (in valori absolute)

Fig 2.3 Distributia pacientilor in functie de anul diagnosticarii (2004 -2015) :

2.2 Metoda:

In acest studiu , dintre multiplele metode de apreciere a calității vieții , am optat pentru Chestionarul Short Form 36 (SF-36). Acesta este un instrument generic de măsurare a stării de sănătate, dezvoltat și testat de New England Medical Center în cadrul Medical Outcomes Study, care utilizează opt scale: funcția fizică, funcția socială, limitarea rolului (de cauză fizică și emoțională), sănătatea mentală, energia, durerea somatică, starea generală de sănătate.

Acest chestionar a fost realizat ca indicator al stării de sănătate în populația generală, fiind util și pentru a monitoriza pacienți cu condiții patologice unice sau multiple și pentru a compara statusul lor cu cel al populației generale. De asemenea, testul poate fi folosit ca rezultat calitativ în practica medicală și în cercetare.

Acest model are trei niveluri: 36 de întrebări, 8 scale care grupează întrebările si 2 concepte generice care grupează scalele.(40)

2. În comparație cu un an în urmă, cum v-ați evalua sănătatea ? In general, sănătatea de acum?

Următoarele întrebări se referă la activități pe care le-ați putea desfășura în timpul unei zile obișnuite. Sănătatea dumneavoastră vă limitează în aceaste activități? Dacă da, cât de mult? Încercuiți un număr pe fiecare rând!

Pe parcursul ultimelor 4 săptămâni, ați avut vreuna din următoarele probleme la locul de muncă sau alte activități zilnice, ca urmare a stării dvs. de sănătate fizică? Încercuiți un număr pe fiecare rând!

Pe parcursul ultimelor 4 săptămâni, ați avut oricare dintre următoarele probleme la locul de muncă sau activitățile dvs. zilnice, ca urmare a unor eventuale probleme emoționale (cum ar fi senzația de deprimare sau anxietate, neliniște)? Încercuiți un număr pe fiecare rând.

20. Pe parcursul ultimilor 4 săptămâni, în ce măsură starea dvs.de sănătatea fizică sau probleme emoționale au afectat activitățile dvs. sociale obișnuite cu familia, prietenii, vecinii sau alte grupuri de persoane?

21. Cât de mult ați simțit dureri corporale în ultimele 4 săptămâni?

22. Pe parcursul ultimelor 4 săptămâni, cât de mult durerea resimțită a afectat munca dvs. obișnuită (inclusiv munca în afara domiciliului si în casă)?

Aceste întrebări se referă la felul în care v -ati simțit în ultimele 4 săptămâni. Pentru fiecare întrebare, vă rugăm să alegeți un răspuns care se apropie de felul în care v-ați simțit. Încercuiți un număr pe fiecare rând!

32. Pe parcursul ultimelor 4 sãptãmâni, au existat momente în care starea dvs. de sãnãtate fizicã sau emoționalã v-au afectat activitãțile dvs. sociale (cum ar fi vizitarea prietenilor, rude, etc)?

Vă rog să alegeți răspunsul care descrie cel mai bine cât de adevărată sau falsă este pentru dvs. fiecare dintre următoarele afirmații ? Încercuiți un număr pe fiecare rând!

TABEL 2.1 Interpretare chestionar RAND SF-36 (40)

ITEMI SCALE CONCEPTE

INTERPRETARE chestionar :

Răspunsul pacienților la testul SF-36 a fost utilizat pentru a determina valoarea

componentei mentale de sinteză si componenta fizică de sinteză . Pentru

toate scalele studiate, scorurile ( punctajul ) a fost de la 0 la 100. Scorurile mari indică

starea de bine, ameliorarea funcției fizice sau mentale, sau o mai bună calitate a

vieții pacientului.(40)

CAPITOLUL 3

3.Rezultate si discutii

Tabel 3.1 Calitatea vietii pacientilor vs. martorilor in functie de sex

Tabel 3.2 Calitatea vietii pacientilor vs. martorilor in functie de varsta

3.3 Repartitia pacientilor în functie de vechimea diagnosticului :

In cadrul repartitiei in functie de vechimea diagnosticului de Cancer tiroidian , pacientii din studiu sub un an vechime sunt in numar de 6 (37,5%), intre 1 – 5 ani vechime sunt 4 pacienti (25%) , iar cu o vechime mai mare de 5 ani sunt 6 pacienti (37,5%).

Fig 3.3 Repartitia pacientilor in functie de vechimea diagnosticului

Tabel 3.4 Calitatea vietii pacientilor cu Cancer tiroidian in functie de vechimea diagnosticului

3.5 Repartitia pacientilor , martorilor si calitatea vietii acestora in functie de IMC

Tabel 3.5.1 Repartitia pacientilor si martorilor in functie de IMC ,in valori absolute

Fig 3.5.1.1 Distributia pacientilor in functie de IMC , in valori procentuale

Fig 3.5.1.2 Distributia martorilor in functie de IMC, in valori procentuale

Tabel 3.5.2 Calitatea vietii pacientilor vs. martorilor in functie de IMC

 18,49 sau mai putin – Subponderal

 intre 18,50 si 24,99 – Greutate normala

 intre 25,00 si 29,99 – Supraponderal

 intre 30,00 si 34,99 – Obezitate (gradul I)

 intre 35,00 si 39,99 – Obezitate (gradul II)

 40,00 sau mai mult – Obezitate morbida (42)

3.6 Calitatea vietii pacientilor in functie de valoarea TSH –ului

Tabel 3.7 Calitatea vietii pacientilor cu cancer tiroidian vs. Calitatea vietii martorilor

CAPITOLUL 4

4. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Arthur C.Guyton: Tratat de fiziologie a omului ,editia a 11-a , Editura Medicala; 76: 931 ;

Burger AG: Environment and tyroid function ; 2004 ; 89 : 1526 ;

Lawrence M.Tierney, Sthephen J.McPhee, A.Papadakis : Diagnosis and treatment , Ed. Mc Graw Hill; 26 : 908-916

Zhang J.Lazar : The mechanism of action of tyroid hormones 2000 ; 62 : 439 ;

Besser GM, Thoner MO: Comprehensive Clinical Endocrinology, 3rd ed.Philadelphia ,2002 ;

Silva JE : The termogenic effect of tyroid hormone and its clinical implications. Ann Intern Med 2003 ; 139 :205 ;

Ven PM: Psyological and molecular basis of tyroid hormone action , 2002 ; 31:923

Zbranca E. : Ghid de diagnostic si tratament in bolile endocrine , editia a III-a , Ed . Polirom 2008;

Loh KG : Endocrinology Metab 1997 ; 82 :3553

Livolsi VA : Pathology of tyroid disease : endocrinology , usrgery ,nuclear ,medicine and radiotherapy. Philadelphia Lippincott –Raven ,1997 ; 127 -175 ;

National Cancer Institute – Tyroid Cancer : Treatment , Health ,Professional Version 2006 ;

12. Antonovsky, A., Unraveling the mystery of health: how people manage stress and stay well, San Francisco, Jossey-Bass Publishers, 1987.

13. Bair, M. J., Robinson, R. L., Katon, W., Kroenke, K., Depression and pain comorbidity, în “Archives of Internal Medicine”, no. 163, 2003, pp. 2433–2445.

14. Barros da Silva Lima, A. F., Pio de Almeida Fleck, M., Subsyndromal depression: An impact on quality of life?, în “Journal of Affective Disorders”, no. 100(1), 2007, pp. 163–169.

15. Beechmam, J. K., Knapp, M. R. J., In: Wing J, Thornicroft G, Brewin C, editors, Costing psychiatric interventions. Measuring mental health needs, London, Gaskell, 1992.

16. Bourland, S. L., Stanley, M. A., Snyder, A. G., Novy, D. M., Beck, J. G., Averill, P. M., Swann AC. Quality of life in older adults with generalized anxiety disorder, în “Aging & Mental Health”, no. 4(4), 2000, pp. 315–323.

17. Breakey, W. R., Servicii integrate de sănătate mintală. Psihiatrie comunitară modernă, București, Editura Fundației PRO, 2001, pp. 181–182.

18. Brewin, C. R., Watson, M., McCarthy, S., Hyman, P., Dayson, D., Memory processes and the course of anxiety and depression in cancer patients, în “Psychological Medicine”, no. 28(1), 1998, pp. 219–224.

19. Brown, J. H., Paraskevas, F,. Cancer and depression. Cancer presenting with depressive illness: an autoimmune disease?, în “British Journal of Psychiatry”, no. 141, 1982, pp. 227–232.

20. Bukberg, J., Penman, D., Holland, J. C., Depression in hospitalized, în “Psychosomatic Medicine”, no. 46, 1984, pp. 199–212.

21. Cassano, G. B, Musetti, L., Perugi, G., Major depression subcategories: their potentiality for clinical research. Diagnosis and treatment of Depression: Quo vadis?, EDS. Biziere K, Garattini S, Simon P. Sanofi Group Symposium, Montpellier, France, 1987.

22. Deller, S. C., Quality of life in the planning literature, în “Journal of Planning Literature”, no. 15(1) 2000, pp. 135–161.

23. Derogatis, L. R., Morrow, G. R., Fetting, J., Penman, D., et al., The prevalence of

psychiatric disorders among cancer patients, în “Journal of the American Medical Association”, no. 249, 1983, pp. 751–757.

24. Dissart, J. C., Deller, S. C., Quality of life in the planning literature, în “Journal of

Planning Literature”, no. 15(1) 2000, pp. 135–161.

25. Fawzy, F. I., Fawzy, N. W., Arudt, L. A., Pasnau, R. O., Critical review of psychosocial interventions in cancer care, în “Archives of General Psychiatry”, no. 52, 1995, pp. 100–13.

26. Freeman, C., Tyrer, P., Metode de cercetare în psihiatrie, București, Editura Fundației PRO & Liga Română pentru Sănătate Mintală, 2001

27. Funch, D. P., Marshall, J., The role of stress, social support and age on survival from breast cancer, în “ Jounal of Psychosomatic Research”, no. 27, 1983, pp. 77–83.

28. Garland, M., Walsch, N., Neuroimmune mechanism in cancer: implications for psychiatry, în “Irish Journal of Psychological Medicine”, no. 16 (3), 1999, pp. 82–83

29. Katschnig, H., Freeman, H., Sartorius, N., Quality of life in Mental Disorders, Hamburg, ed. John Willey &Sons, 1998

30. McDaniel, J. S., Musselman, D. L., Porter, M. R., Reed, D. A., Nemeroff, C. B., Depression in patients with cancer. Diagnosis, biology, and treatment, în “Archives of General Psychiatry”, no. 52, 1995, pp. 89–99.

31. Mitrofan, I., Impactul unor factori de stres asupra personalităților fragile în declanșarea și întreținerea unor boli psihosomatice cu potențial invalidant., București, UMF, 2009

32. . Amit, B. H., Gil-Ad, I., Taler, M., Bar, M., Zolokov, A., Weizman, A., Proapoptotic and chemosensiting effects of selective serotonin reuptake inhibitors on T cell lymphoma/ leukemia (Jurkat) in vitro, în “European Neuropsychipharmacology”, no. 19(10), 2009, pp. 726–734.

33. King, R. B., Neuropharmacology of depression, anxiety, and pain, în “Clinical Neurology and Neurosurgery”, no. 28, 1981, pp. 116–136.

34. Zanc I., Lupu I. ,” Indicatorul Libertatii umane“, 2004 ,pp 44

35. Hogea, L., Anghel, T., (2010), “Curs de psihologie si psihosomatica” , Editura Eurobit , Timisoara

36.Anghel. T.,(2009), „Psihologia sanatatii si elemente de psihosomatica”, Editura Eurostampa, Timisoara.

37. Dafinoiu, Ion, (2002), „Personalitatea – Metode de abordare clinica. Observatia si interviul”, Editura Polirom, Iasi

38. Hogea, L., (2010),”Relatia minte-corp in sanatate” , Traditionalism si modernism ,

The internationa symposium of theoretical and aplied in psychology, Buzias;

39.Popa- Velea,O.(1996) , „Probleme psihologice ale asistentei muribundului” in I.B.Iamandescu- „Psihologie medicala” –Editura Infomedica , Bucuresti

40. Gandek Barbara, Interpreting the SF-36 Health Survey, Canadian Association of Cardiac Rehabilitation, 2002

41. Iamandescu, I.B.,(1993), „Stresul psihic si bolile interne”, Editura ALL ,Bucuresti

42. Radu Elena, Glavce Cristina, Dragomirescu L. – Ghid practic de antropologie. Vol. I. Inițiere în antropometrie, 68pp. Editura Ars Docendi, București, 2002.

43. Cavagnini F, Seregni E, Invitti C, et al. Neoplasie delle ghiandole endocrine. In: Bonnadonna G, ed. Medicina oncologica. 7ma ed. Milano: Masson, 2003:1455-1489

44. American Joint Committee on Cancer. Thyroid. In: AJCC Cancer Staging Manual. 6th ed. New York: Springer, 2002:77-87