Biomateriale Estetice Utilizate In Reconstructia Zonei Frontale Maxilare

CAPITOLUL V. BIOMATERIALE ESTETICE UTILIZATE IN RECONSTRUCTIA ZONEI FRONTALE MAXILARE

5.1 Perspective istorice. Evolutie

Eminentul savant român, Dorin Bratu consideră că în implantologia dentară perioada modenă începe cu anul 1938, când la confecționarea implantelor în formă de șurub au fost utilizate metale inoxidabile (inerte): crom, cobalt, molibden, vitaliu. Între 1949 și 1965 au o mare amploare implantele subperiostale care devin dominante, în comparație cu cele endoosoase. Concomitent cu dezvoltarea implantelor șurub și a celor subperiostale, se dezvoltă și implantul lamă.

Leonard Lincow a brevetat multiple forme de implant lamă și este considerat prim-autor în acest domeniu. Către sfârșitul anilor 70’ ai secolului trecut în utilizarea implantelor dentare endoosoase a fost acumulat un bogat material, clinic și experimental. Au fost monitorizate și analizate statistic rezultatele obținute la protezarea pacienților pe implante. A fost dovedit faptul că implantarea dentară poate aduce un aport considerabil în reabilitarea protetică a edentaților. În pofida acestei situații în majoritatea țărilor oficialitățile medicale nu recunoșteau implantarea dentară ca direcție științific argumentată a stomatologiei.

Situația creată a a fost discutată la Conferința de Consensus (a.1978), care a avut loc în incinta renumitei Universități Harvard (SUA), cu genericul „Implantația dentară: beneficiul și riscul“. La conferință au fost audiate rapoarte de sens opus, pro și contra implantației dentare. Deși frecvența complicațiilor în implantologia dentară la momentul respectiv era destul de înaltă, grație rațiunii savanților, participanți la conferință, în rezoluția finală a acestui forum științific a fost subliniată necesitatea prelungirii cercetărilor în domeniul implantologiei dentare. Această rezoluție, cu adevărat istorică, a „impus“ oficialitățile medicale să recunoască implantologia dentară ca ramură de perspectivă în reabilitarea protetică a pacienților cu edentații. În universitățile din unele țări (Statele Unite, Canada, Italia, Japonia, Suedia, Elveția ș. a.) au fost organizate catedre de implantologie orală, centre de cercetări științifice în domeniul implantologiei, care au adus un aport substanțial în dezvoltarea și în perfecționarea acestui compartiment, cu adevărat oportun, al stomatologiei.

Un rol important în dezvoltarea implantologiei dentare a avut o altă conferință, desfășurată în Toronto (1982). La acest forum, considerat începutul Perioadei Contemporane a implantologiei dentare, au fost discutate probleme de interacțiune „Implantele dentare — osul înconjurător“. Datorită lucrărilor fundamentale ale savanților din Suedia, sub conducerea lui P. Brånemark, a fost dovedită și demonstrată osteointegrarea implantelor dentare endoosoase în maxilarele umane.

Aspectul organizatoric actual al serviciului stomatologic de stat din Romania, deși ajustat pe parcurs la rigorile actuale, este imperfect din punctul de vedere a funcționalității, iar problemele și incoerențele de ordin administrativ și economic afectează stabilitatea și dezvoltarea unei concurențe constructive cu sectorul privat în domeniu.

Normele și normativele existente ce reglementează gestionarea resurselor disponibile în serviciul stomatologic de stat sunt depășite, neactuale și nu corespund standardelor internaționale în domeniu.

Structura organizatorică a Serviciului stomatologic de stat din Romania este ineficientă și neproductivă din cauza capacităților manageriale limitate în gestionarea resurselor disponibile, procesul decizionali în acest sens aparținând nespecialiștilor în domeniu, cu cunoștințe insuficiente în gestionarea acestui serviciu.

Deși implementarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală a permis stabilizarea relativă a sectorului stomatologic de stat, iar importanța socială a serviciilor stomatologice au motivat includerea în Programului Unic și a unor servicii stomatologice, totuși resursele financiare alocate nu acoperă pe deplin volumul de asistență medicală stomatologică necesară, fiind limitat accesul populației la tehnici și tehnologii de performanță.

Rezultatele sondajului demonstrează că gradul de informare a populației cu prevederile Programului Unic privind asistența medicală stomatologică este extrem de redus, atestându-se carențe considerabile și la capitolul comunică- rii intra-instituționale și intersectoriale.

În pofida unor carențe și lacune în activitatea serviciului stomatologic de stat din Bucuresti, acest sector este solicitat de către pacienți, acoperă un volum considerabil de servicii stomatologice, are un grad înalt de credibilitate și este absolut necesar sub aspect social în sectorul de stat a sănătății.

5.2 Proteze total ceramice

Ceramica dentara este una din cele mai bune alegeri pe care o poate face un pacient in cazul unei lucrari dentare, fie ca este vorba de o restaurare redusa fie de o punte dentara sau o proteză mobilizabilă extinsă.

Calitățile ceramicii sunt cele superioare oricarui alt material fizionomic folosit in stomatologie, fiind singurul care are atat estetică deosebita (gamă mare de culori, transluciditate apropiată de cea a dinților naturali) cât si o rezistență excelentă la masticație.

Ceramica este singurul material fizionomic care poate acoperi dintele pe toate fețele, inclusiv cea ocluzală ( cea pe care se efectuează masticația ). Celelalte materiale fizionomice, având o rezistență scazută, nu se pot plasa in aceste zone, deoarece se riscă fracturarea sau tocirea lor.

Coroanele si punțile ceramice cu schelet de susținere confecționat din aliaje metalice nenobile au o vastă aplicabilitate in stomatologie. Lucrările protetice, deși nu se ridică la nivelul celor pe schelet de aur sau zirconiu, au o rezistență și o estetică bună și o durată de viață acceptabilă iar prețul este rezonabil.

Coroana dentară se mai numește coroana metalo ceramică și este cea mai ieftină dintre coroanele ceramice. Este o alegere excelentă și, dacă medicul stomatolog o indică, rezultatele sunt foarte bune. Se poate folosi în majoritatea cazurilor, atât pentru dinții din partea din față, cât și pentru cei din spate sau pentru a acoperi implanturile dentare.

Puntea dentară – ca și coroana, se numește punte metalo ceramică. Se poate folosi atât pentru restaurări reduse (de 1 sau 2 dinți) cât și pentru punți întinse inclusiv puntea totală. Rezistentă și estetică unor asemenea punți este foarte bună dar nu atinge nivelul lucrărilor realizate pe schelete din aur sau zirconiu.

Ceramică dentară nu este influențată de variațiile de temperatură. Nu se fisurează și nu se crapa la consumul alimentelor prea calde sau prea reci. Ceramică se arde în cuptoare speciale, la o temperatură de până la 1000 grade C, temperatura ce nu va fi niciodată atinsă în cavitatea bucală.

Există anumite forțe la care ceramică dentară nu este chiar atât de rezistență. Este vorba în special de forțele de intensitate mare care acționează brusc și excentric. Este indicat să nu se consume alimente extrem de dure și să nu se suprasolicite lucrările de ceramică.

5.3 Estetica portelanului in secolul XXI

Interesul consumatorului în estetica stomatologiei restaurative continuă să se dezvolte în secolul XXI. Noi sisteme dentare din porțelan și care combină estetica, rezistența și funcționalul interesează medicii stomatologi profesioniști în dorința de a copia cât mai perfect naturalul.

În aceste condiții estetica dentară ocupă un loc privilegiat; principiile ce corespund percepției noastre estetice vor fi pe larg aplicate tuturor reconstituirilor protetice.

Zona frontală maxilară reprezintă cea mai importantă zonă a maxilarelor din punct de vedere estetic iar restaurarea protetică a acestei zone este de prim interes în asigurarea fizionomiei, fonației, inciziei, în comunicarea interumană și în structurarea personalității individuale.

Importanța estetică și protetică a dinților din zona fronto-maxilară este majoră , considerent pentru care toate metodele de tratament conservator – endodontic, chirurgical , protetic sunt esențiale.

Practicianul stomatolog se confruntă cu numeroase probleme de patologie dentară, care pot compromite estetica dinților anteriori și care impun soluții imediate pentru rezolvare :

• Carii dentare profunde, întinse ca suprafață și la care tratamentul odontal cu materiale composite plastice nu reface estetica dintelui în mod satisfăcător

• Discromii datorate devitalizărilor, hipoptozelor sau altor cauze iatrogenice

• Fracturi coronare

• Malformații dentare

• Erupții ectopice

• Diastema

• Aliniere dificilă a dinților

• Eroziuni și abraziuni avansate.

Zâmbetul este una dintre expresiile chipului uman ce ne influențează imaginea și relațiile cu cei din jur.

Încrederea în sine, satisfacția unui aspect plăcut și carisma unei persoane joviale cucerește de la prima vedere și reprezintă categoric un atu .

În zilele noastre cosmetica dentară, a devenit prin complexitate mai mult o artă decât o știință. Prin intermediul ei, fiecare dintre noi are posibilitatea de a-și schimba aspectul danturii, în primul rând prin conservare. Estetica stomatologică incluzând o serie de tratamente stomatologice din arii diferite (protetică, ortodonție, implantologie, chirurgie) are drept scop îmbunătățirea aspectului dentiției pacienților , considerente pentru care în prezent i se conferă titulatura de “terapie interdisciplinară” .

Dezvoltarea unor sisteme de rășini care să mimice rezistența la uzură și estetica porțelanului a fost un obiectiv a comunității științifice de mai bine de două decenii. În timp ce formulările BIS-GMA dezvoltate de Bowen au fost un pas important înainte, efortul făcut nu a avut parte de un succes clinic îndelungat. Sistemele descrise mai sus sunt prea noi pentru a avea baza substanțială de date clinice necesare pentru a sprijini utilizarea lor ca inlocuitori totali ai ceramicei.

Rezultatele clinice timpurii și datele obținute in viitor, totuși, sugerează că aceste sisteme sunt un pas în direcția bună. Fără indoială, această schimbare spre polimeri ca inlocuitori pentru porțelan va continua.