Avantajul Competitiv al Sectorului de Sanatate Romanesc

Avantajul competitiv al sectorului de sanatate romanesc

Introducere

Sanatatea este un bun fundamental care nu se poate cumpara in cadrul unei piete. Se spune ca sanatatea este necesara atat pentru a fi consumata, insa poate fi privita si ca investitie, daca luam in considerare ca aceasta confera atat beneficii fizice, psihice, cat si materiale.

Exista mai multi factori determinanti ai starii de sanatate. Printre acestia putem enunta: mediul, biologia umana, comportamentele, dar si ingrijirile de sanatate.

În contextul actualei crize economice oamenii ajung sa renunte la diverse obiceiuri, bunuri, servicii, insa in domeniul sanatatii lucrurile stau putin diferit. Oamenii nu pot renunta la aceste servicii, de cele mai multe ori persoanele apeleaza la aceste servicii din necesitate. Fie ca sunt preocupati sau nu de stare sanatatii lor, oamenii ajung sa interactioneze mai devreme sau mai tarziu cu sistemul de sanatate romanesc. Majoritatea celor care au nevoie de sănătate ajung până la urmă pe un pat de spital sau unde au nevoie, uneori mai repede decât în alte părți. In Romania nu prea exista liste de așteptare. „Practic, toată lumea are acces la sănătate, ceea ce este un lucru bun", a declarat prof. dr. Irinel Popescu.

In functie de preferinte, dar si de bugetul disponibil romanii sau cei care aleg sa se trateze in Romania pot opta fie pentru serviciile de sanatate de stat ori pentru cele private. Oricare ar fi varianta pe care o aleg, pacientii sistemului de sanatate romanesc beneficiaza de preturi scazute si de personal bine pregatit.

Scopul

Scopul proiectului este acela de a demontra ca desi exista si aspecte mai putin favorabile in cadrul sectorului de sanatate romanesc, totusi acesta detine si avantaje care ii pot conferi plus valoare pe piata de specialitate. Este bine cunoscut faptul ca acest sector este in plina dezvoltare si din ce in ce mai multi ofertanti isi fac loc pe piata din Romania. Fie ca vorbim despre spitalele de stat sau cele cu actionariat privat, nu se poate spune ca ar duce lipsa de cereri.

Ca urmare a realizarii acestui studiu dorim sa demonstram ca din anumite puncte de vedere sectorul de sanatate romanesc prezinta avantaj competitiv, sa identificam punctele care sprijina dezvoltarea acestui avantaj, dar si aspectele care necesita imbunatatiri.

Pentru a fi competitiv și concurențial, un spital care asigură servicii medicale, oricare ar fi statutul său, trebuie să își cunoască concurenții, să studieze performanțele lor, să se preocupe de satisfacerea paciențior. De asemenea este important să cunoască zonele de influență și clientela obișnuită, piața și tendințele de evoluție ale acestora. În acest sens, spitalul trebuie să evolueze către o mai mare adaptabilitate și flexibilitate a echipelor, o mai multă recunoaștere a rolului și importanței resurselor umane. Trebuie să incerce diminuarea pe cat posibil a pretului serviciilor oferite, dar in acelasi timp si mentinerea sau chiar cresterea calitatii acestora.

Importanta studiului

Calitatea nu este gratuita si nu inseamna intotdeauna mai bine, important este ce isi permite societatea. In acest sens, prin intermediul studiului incercam sa determinam factorii importanti pentru societate, aceia care pot determina existenta avantajului competitiv. Astfel, ca urmare a realizarii acestei cercetari dorim sa descoperim ceea ce este considerat in acest moment ca fiind avantaj competitiv, marjarea pe elementele contitutive ale acestuia, imbunatatirea si dezvoltarea lui.

Cu ocazia realizarii acestui studiu dorim sa scoatem in evidenta atat schimbarile in bine a sistemului de sanatate din ultimii 20 de ani, cat si buna pregatire a cadrelor medicale. Este cunoscut faptul ca Romania pregateste specialisti foarte buni in domeniul medical. Astfel, multe persoane, fie ca este vorba de romani sau cetateni ai tarilor vecine si nu numai, care doresc sa urmeze cursurile unei facultatii de medicina aleg Romania. Acest fapt se datoreaza pe de o parte preturilor de scolarizare scazute, insa si a specialistilor foarte bine pregatiti, cu o vasta experinta in domeniu, academicieni si profesori doctori cu renume mondial care urmeaza sa ii ghideze in acesta profesie si sa le impartaseasca din experienta lor.

Prin studiul realizat vom incerca sa fim obiectivi, atat cu partile pozitive, cat si cu ce cele negative din acest sistem. Dupa cum stim s-au facut si se doreste a fi facute foarte multe investitii atat in sistemul de stat, cat si in cel privat, menite sa confere plus valoare acestui domeniu.

Pe parcursul cercetarii vom porni de la prezentarea situatie actuale a sectorului de sanatate si evidentierea importantei detinerii avantajului competitiv pe piata in care activezi. Ulterior, prin intermediul unui instrument de cercetare vom identifica ceea ce reprezinata avantaj competitiv din punctul de vedere al celor care interactioneaza cu sistemul de sanatate romanesc. In finalul studiului vom prezenta si interpreta rezultatele cercetarii realizate si vom formula recomandari pe baza acesteia.

Ipotezele verificate in cercetare

Miza desfasurarii oricarei activitati intr-o organizatie este reprezentata de aspiratia de a fi cat mai eficace si eficient, de a genera un profit cat mai important. Chiar daca in domeniul sanatatii lucrurile pot parea putin diferite si aici exista competitie. Aceasta se manifesta in primul rand intre spitalele particulare si cele de stat, insa pe parcursul cercetarii vom incerca determinarea avantajului competetiv la nivelul intregului sector de sanatate romanesc, compativ cu cel al altor tari. Este cunoscut faptul ca Romania formeaza specialisti foarte bine pregatiti in domeniul medical si de asemenea ca preturile interventiilor chirurgicale, tratamentului sau consultatiilor din tara noastra este destul de scazut comparativ cu alte tari. In acest sens, pornim in cercetarea noatra privind avantajul competitiv al sectorului de sanatate romanesc de la ideea conform careia raportul dintre calitatea serviciilor oferite si pretul acestora este favorabil clientilor.

Putem enunta printre ipotezele supuse verificarii pe parcursul realizarii cercetarii:

I1: personalul ce ofera servicii medicale este bine pregatit

I2: pretul pentru serviciile oferite se regaseste la un nivel scazut

I3: accesibilitatea serviciilor medicale de catre clienti

I4: costuri reduse pentru pregatirea personalului medical

Este recomandat ca în cadrul oricărei institutii spitalicesti să existe o bună colaborare între toate sectiile acesteia și fiecare să-și respecte propria poziție, dar și poziția celorlalte. De asemenea importanta ar fi si plasarea in prim plan a pacientilor, a persoanelor care necesita ingrijiri medicale. O buna desfășurare a activității în cadrul sectiilor oricarui spital, impreuna cu acordarea atentiei cuvenite atat angajatilor, cat si solicitantilor de ingrijiri medicale, respectul reciproc dintre cei doi actori principali ai acestei piete si utilizarea eficienta a resurselor necesare furnizarii la un pret cat mai scazut a serviciilor pot genera avantaj competitiv.

Prezentarea problemei analizate

Prezentarea stadiului actual al cunoasterii in domeniu (Abordare teoretica, analiza abordarilor teoretice pentru tema respectiva)

Aderarea României la Uniunea Europeană a făcut ca starea de sănătate și serviciile sanitare oferite la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene să devină cadru de referință și pentru cetățenii din România. Este adevarat ca libertatea de mișcare castigata odată cu intrarea în UE a condus la diminuarea numarului personalului medical, ajungand sa avem poate cel mai mic număr de doctori, dentiști, asistenți medicali sau farmaciști, raportat la populație, din Uniunea Europeana. Insa, cei care au ramas in sistemul romanesc sunt in mare parte bine pregatiti, multi dintre acestia au imbratisat aceasta meserie din vocatie si sunt dedicati profesiei pe care au ales-o.

De asemenea, este cunoscut faptul ca in unele cazuri nici dotarile spitalului nu sunt cele mai performante, medicamentele necesare pacientilor nu sunt adesea suficiente, dar trebuie sa facem tot posibilul pentru a schimba aceste neajunsuri, nu este suficient doar sa le observam. Deși eforturile financiare ale statului român au crescut considerabil, atât în cifre absolute cât și procentual, aproape toate veniturile și cheltuielile dublându-se în ultimii patru ani pentru aproape toate categoriile de servicii medicale, senzația de lipsuri din sistem continuă să persiste.

Vârsta, sexul și caracteristicile ereditare sunt considerate ca determinanți de bază ai stării de sănătate. Aceștia sunt însă factori asupra cărora indivizii au control redus. Rețelele sociale și ale comunităților în care este inclusă și familia, joacă un rol considerabil în sănătatea indivizilor. Adeseori prin structurile locale se asigură servicii indivizilor sau comunităților prin care aceștia primesc informații în legătură cu sănătatea și serviciile de sănătate. Astfel, ei primesc sprijinul necesar pentru a juca un rol activ în îmbunătățirea propriei sănătăți. Alți determinanți ai stării de sănătate includ: învățământul, munca, condițiile de viață, condițiile de muncă, agricultura, producția de alimente, apa și igiena, precum și serviciile de sănătate.

În România, așa cum arată evidențele, factorii comportamentali cu impactul cel mai puternic asupra stării de sănătate sunt: fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, dieta și inactivitatea fizică.

Ca atare, atingerea întregul potențial de sănătate nu depinde numai de furnizarea serviciilorde sănătate. Mulți alți factori, și de aceea mulți indivizi, grupuri, instituții publice sau private, trebuie să joace un rol în efortul general de a crește starea de sănătate și de a atinge potențialul de sănătate al unei națiuni.

Nu doar comparațiile în ceea ce privește indicatorii stării de sănătate sunt defavorabili, ci și cei care se referă la accesul la servicii de sănătate de bază la care România prezintă unii dintre cei mai reduși indicatori, la aspecte precum numărul de medici, farmaciști sau asistenți raportat la populație, ca și numărul de consultații pe locuitori.

Totusi, ca in orice domeniu trebuie sa existe si aspecte pozitive si este important sa le putem identifica si pe acelea, sa mizem pe ele, sa le imbunatatim si sa le exploatam intens. In acest mod putem fi performanti, putem genera amplificarea cererilor si obtinerea profitului. Chiar daca in acest sector al sanatatii, mai ales in cazul celui public, profitul nu intereseaza tintit un anumit grup, stakeholderi pot fi considerati in primul rand pacientii, beneficiarii sau posibilii beneficiari ai serviciilor de sanatate, iar pentru acestia este important ca acest domeniu al sanatatii sa fie competitiv. Obtinerea avantajului competitiv este important si pentru generarea unui profit sporit, pentru ca acesta sa poata contribui la randul sau la dezvoltarea, imbunatatirea si modernizarea sectorului sanitar.

Introdus de Michael Porter inca de la inceputul anilor 1980, avantajul concurential sau competitiv continua sa reprezinte unul dintre conceptele cheie ce pot fi utilizate de institutii, in cazul nostru spitale, cu scopul obtinerii unei pozitii mai bune pe piata. Strategia concurentiala, vazuta ca actiunea de cautare a unei pozitii favorabile pe piata relevanta are ca suport crearea, identificarea si sustinerea avantajului competitiv. Michael Porter afirma: „baza fundamentala a performantei peste medie a unei organizatii este avantajul concurential durabil”. Orice privire de ansamblu asupra activitatii economice ne arata ca anumite institutii genereaza profituri mai mari decat altele. Chiar daca in cazul spitalelor de stat cetatenii nu au interes asupra profitului direct, acesta influenteaza prin investitiile care se fac in centru respectiv si care pot proveni din profit obtinut anterior.

O institutie cu avantaj concurential este de presupus ca va inregistra profituri superioare comparativ cu rivalii sai. Pentru a crea acest avantaj competitiv trebuie sa se straduiasca sa realizeze ceva unic si valoros. Este important sa se asigure ca daca ar disparea, cineva din reteaua sa de furnizori, clienti sau institutii care ofera servicii complementare va simti aceasta lipsa si nimeni nu o va putea inlocui perfect. Esenta obtinerii avantajului competitiv este realizarea unui set de alegeri care o diferentiaza de rivalii sai. Avantajul concurential al unei institutii reprezinta diferenta dintre valoarea pe care aceasta o creaza si valoarea creata de concurenti. Cu cat aceasta diferenta de valoare este mai mare, cu atat avantajul competitiv detinut pe piata respectiva este mai consistent.

Spitalul este consumatorul principal al resurselor pentru sanatate. Principalele sale caracteristici sunt:

Nu este „fabrica” sectorului de sanitar;

Rareori actioneaza ca un antreprenor pentru maximizarea profitului (clinicientii si managerii au alte scopuri);

Reglementarile determina spitalele sa nu poata face un profit „excesiv”;

Foarte importanta este discretia clinica;

Avantajul competitiv poate fi exprimat prin realizarea, de catre o organizatie, a unor produse ori servicii superioare pentru consumatori dintr-un punct de vedere semnificativ, comparativ cu ofertele similare ale concurentilor. Conform acestei definitii, pentru a avea avantaj competitiv, sectorul de sanatate romanesc ar trebui ca acesta sa aiba unul sau mai multe elemente de importanta esentiala pentru consumator, pentru a-l determina sa-i solicite respectivul serviciu, iar parametrii la care este realizat acel element sa fie mai buni decat ai concurentilor de pe piata.

Cu alte cuvinte, sectorul de sanatate romanesc poate castiga prin evidentierea punctelor sale forte, care l-ar putea aduce in prim plan daca este analizat comparativ cu concurentii sai.

Ingrijirile de sanatate au urmatoarele caracteristici:

Sunt esentiale, nu pot fi substituibile cu alte bunuri;

Sunt un bun derivat, reprezentand doar unul dintre bunurile necesare imbunatatirii sanatatii;

Beneficiile acestora sunt nesigure.

Este evident ca la baza cererii de ingrijiri de sanatate este nevoia de acestea, insa acesta cerere poate fi influentata si de pretul acestora, preturile altor bunuri, venitul individual, varsta si obiceiurile familiei, nivelul educatiei.

Principalii ofertanti privind serviciile de sanatate sunt:

Practicianul de ingrijiri primare de sanatate;

Spitalul.

Nici unui dintre acestia nu se poate ghida conform teoriei economice a firmei, caracterizata prin dorinta de maximizare a profitului si posibilitatea alegerii resurselor si rezultatelor.

In acest caz lucrurile stau cu totul diferit, pe primul plan trebuind sa se afle pacientul si satisfacerea nevoilor acestuia si nu obtinerea profitului, cat despre posibilitatea alegerii resurselor si a rezultatelor, este o utopie deoarece aceste pot fi dorite, asteptate, insa nu pot fi alese si planificate minutios.

Potrivit renumitului specialist Michael Porter, avantajul competitiv al unei institutii poate fi obtinut prin asigurarea unui cost redus sau a unui produs ori serviciu, ce se diferentiaza, prin calitatile sale, de cele ale concurentilor. Pentru a fi viabil, avantajul competitiv este necesar sa fie durabil, mai exact sa poata fi sustinut o perioada indelungata.

Piata serviciilor de sanatate nu poate functiona adecvat ca o piata libera, iar printre cauzele care sustin aceasta afirmatie putem enunta:

– lipsa competitiei;

– imperfectiuni informationale si asimetrie informationala;

– piete incomplete si argumente de genul echitatii.

Lipsa competitiei este determinata de restrictiile la intrarea pe piata, mobilitatea redusa a factorilor de productie, eterogenitatea ingrijirilor de sanatate. Imperfectiunile informationale si asimatria informationala pot rezulta din cunostintele limitate asupra propriei stari de sanatate, dificultatea evaluarii eficacitatii clinice, specificul relatiei de agentie si cererea indusa de oferta. In ceea ce priveste argumentele de genul echitatii putem aduce in discutie distributia inegala a veniturilor si hazardul ca de regula cei cu venituri mici sa aiba nevoi de sanatate mai mari. Totusi, putem vorbi despre competitie pentru dobandirea avantajului competitiv intre piata serviciilor de sanatate din tari diferite.

Printre factorii importanti care pot ameliora sau deteriora avantajul competitiv national se regasesc sansa si guvernul. Sansa face referire la evenimente ce nu pot fi controlate de organizatie, inventii, razboaie, politici externe, guvernul poate influenta prin politicile pe care le promoveaza si care pot conferi viabilitate si competitivitate organizatiei sau dimpotriva.

Concurenta din sectorul sanitar trebuie sa conduca la orientarea din ce in ce mai mult a gamei de servicii oferite in functie de preferintele pacientilor, cresterea integrarii si a calitatii, scaderea costurilor si alocarea echitabila a resurselor. Costurile reduse pot constitui un factor important de avantaj competitiv. Acesta poate atrage numerosi clienti si poate asigura „supravietuirea” unitatii sanitare.

Exista un cerc vicios in care oamenii sunt constienti ca cei care lucreaza in domeniul sanatatii castiga destul de putin, mai ales daca sunt si la debut. Totusi nu vor sa plateasca mai mult pentru serviciile pe care le primesc, insa accepta si uneori incurajeaza oferirea spagii, dar reclama in continuu acest fapt.

Chiar daca vorbim de avantaj competitv privind sectorul de sanatate romanesc nu putem omite si minusurile pe care le are acesta daca este comparat cu alte tari. Constientizarea atat a partilor pozitive, cat si a celor mai putin favorabile nu fac altceva decat sa contribuie la imbunatatirea acestui domeniu al sanatatii. Aceasta imbunatati, dezvoltare poate fi realizata in primul rand, prin amplificarea a ceea ce este pozitiv, benefic, dar si prin modificarea aspectelor care nu corespund cerintelor. Ca urmare a realizarii unei analize a sistemului de sanatate din mai multe tari, putem observa cu ce se poate evidentia Romania din punct de vedere pozitiv la acest capitol si ce are de schimbat.

Sub aspectul modalitatilor de finantare, in Europa exista, in principal, trei tipuri de sisteme de ingrijiri de sanatate:

cel bazat pe asigurarile sociale de sanatate (exemplu Germania, bazat pe prime obligatorii de asigurare, dependente de venituri, nu de starea de sanatate a asiguratilor);

cel in care finantarea este predominant de la bugetul de stat (exemplul Angliei, finantare prin impozite);

cel bazat pe contributii voluntare (privat, cu prime de asigurare corelate cu riscurile asiguratilor).

Ca si surse de colectare a fondurilor pentru asistenta sanitara, in cazul impozitelor generale, acestea sunt colectate de la bugetul de stat si apoi distribuite sectorului sanitar conform bugetului aprobat (cazul Romaniei). Primele de asigurare obligatorii sunt incasate de la intrega populatie, indiferent de starea de sanatate a celor ce platesc si reprezinta un procent fix din venitul asiguratilor. In cazul primelor de asigurare voluntare, acestea sunt corelate cu starea de sanatate a persoanelor asigurate.

Conform acestei clasificari, tarile din Europa Occidentala si America de Nord pot fi grupate astfel:

Sisteme nationale de sanatate in: Spania, Anglia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Grecia, Canada;

Sisteme de asigurari sociale de sanatate: Germania, Franta, Belgia, Olanda, Elevetia, Austria;

Sisteme de asigurari private: SUA.

Pentru a putea formula argumente in favoarea unuia sau altuia dintre modalitatile de finantare a sistemelor mai sus enuntate ar fi necesara prezentarea atat a avantajelor, cat si a dezavantajelor fiecaruia in parte.

Printre avantajele sistemelor de ingrijiri de sanatate bazate pe asigurarile sociale de sanatate se regasesc: descentralizarea sistemului, cresterea calitatii asistentei medicale (organismele platitoare impun standarde de calitate ce conduc la competitie intre furnizorii de asistenta medicala), definirea clara a pachetului serviciilor de sanatate, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

Ca si dezavantaje pot fi mentionate costurile administrative (substantial ridicate) si necesitatea finantarii din alte fonduri a costurilor de tratare a persoanelor care nu sunt angajate, fapt dificil mai ales in perioadele de criza. De asemenea, acestea reprezinta un cost aditional pentru firme, fiind incluse in pretul produselor, cumparatorii suportand o parte din costurile asigurarilor de sanatate ale firmei si ale salariatilor acesteia.

In ceea ce priveste sistemul cu finantare de la bugetul de stat, avantajele ar fi reprezentate de costul redus al administrarii sistemului si acoperirea generala a populatiei cu servicii de sanatate. Insa, pachetul de servicii oferit populatiei nu este clar definit, lipsind relatiile contractuale ferme intre furnizori, platitori si beneficiari. Statul este raspunzator de calitatea serviciilor medicale, iar procentul alocat sanatatii, care intra in competitie cu alte sectoare bugetare (aparare, industrie, interne), se poate concretiza in sume mai mici decat cele colectate prin sistemul de asigurari.

Sistemul bazat pe contributii voluntare are ca avantaj stimularea competitiei intre furnizorii si finantatorii serviciilor medicale pentru atragerea mai multor fonduri, dar si clienti. Dezavantajele se refera la slaba acoperire a populatiei, mai ales cei cu venituri modeste si cu probleme de sanatate, luand in considerare ca primele sunt stabilite conform starii de sanatate a persoanei.

Analizand sistemele de ingrijiri de sanatate din tarile descrise se poate observa ca tarile cu sisteme de asigurari sociale de sanatate urmaresc o stabilitate financiara mai mare prin cresterea rolului statului, iar unele tari au cautat sa implementeze ori sa consolideze forme de motivatie specifice mecanismelor de piata.

Majoritatea tarilor iau in considerare ca si obiective pentru sistemele lor de sanatate urmatoarele:

Acces universal si echitabil la un pachet rezonabil de servicii de sanatate;

Libertatea optiunilor pentru consumatorii si furnizorii de servicii de sanatate;

Utilizarea eficienta a resurselor si controlul costurilor serviciilor;

Totusi, trebuie precizat ca niciun sistem de sanatate nu poate atinge simultan, la un nivel maxim toate cele trei obiective. Libertatea de alegere si accesibilitatea conduc de regula la cresterea costurilor ce trebuie suportate de pacienti. Spre exemplu sistemul de sanatate britanic asigura un acces general pentru populatie, fiind unul dintre sistemele de sanatate cel mai putin costisitoare din Uniunea Europeana. Exista insa limitarea posibilitatilor de alegere, „liste de asteptare” fiind factor definitoriu al sistemului de ingrijiri britanic.

Pentru a avea acces universal si echitabil, cu liberatate totala de alegere a unor servicii si a furnizorilor de servicii medicale de calitate, sunt necesare costuri foarte ridicate, pe care nicio tara nu si le poate permite.

Marea Britanie are un sistem de sanatate ce se caracterizeaza prin universalitatea acoperirii populatiei cu asistenta medicala, o structura organizatorica ce reglementeaza accesul la medicul specialist si o finantare majora din impozite de stat. Exista si un sector privat „pentru profit”, atat in planul asigurarilor, cat si al prestatiilor medicale.

Ca si in Suedia, spitalele din Marea Britanie apartin sectorului public. Spre deosebire de Suedia, unde sectorul privat este majoritar nonprofit, in Marea Britanie exista un sector sanitar privat pentru profit si un sector privat in interiorul spitalelor publice.

In privinta asistentei spitalicesti, exista o mare diversitate a ponderii sectorului public sau privat. De exemplu, rolul sectorului public variaza de la un maxim in Canada la un minim in Olanda. Sectorul privat pentu profit atinge maximum in Franta (26%). Aici 63% din paturile de spital apartin sectorului public, iar restul asistentei spitalicesti, 37% apartine sectorului privat, din care 68% din paturi din paturi sunt in clinici pentru profit. Serviciile ambulatorii franceze sunt furnizate de medici luand in cabinete private, in mai mare parte chiar decat in SUA.

Marea Britanei este unul dintre statele europene care dispune de un sistem de sanatate public dezvoltat la nivel de autoritati locale. Britanicii au dezvoltat un model important si unic de asistenta medico – sanitara, finantat din surse publice, respectiv prin mijloace impozitare si acorda servicii medico- sanitare complexe intregii populatii. Sistemul national de sanatate britanic a devenit cel mai amplu sistem de sanatate, finantat din fonduri publice , din lume, fiind printre cele mai eficiente, egalitare si comprehensive sisteme. Premisa ca serviciile sanitare de calitate trebuie sa fie accesibile tuturor, indiferent de avere a condus la posibilitatea accesarii acestora in mod gratuit de catre toti rezidentii din Marea Britanie.

Pe măsură ce spitalele acordă îngrjiri mai complexe, primesc o finanțare mai consistentă. Spitalele dețin activele de care se servesc, iar posibilitatea de a face trimiteri pentru anumite servicii este extinsă până la cel mai mic nivel, astfel încât, în măsura în care un medic obișnuit identifică o anume necesitate, el poate trimite direct pacientul să efectueze consultul sau analizele de care are nevoie.

În îngrijirea primară sunt implicați medicii de familie, stomatologii, farmaciștii și opticienii, acesta fiind primul punct de contact cu sistemul de sănătate pentru cea mai mare parte a populației. Îngrijirea secundară (îngrijirea cazurilor acute) se referă la îngrijirea de urgență sau la cea recomandată de medic, derulată de cele mai multe ori în clinici sau spitale publice.

In Germania, sistemul national de sanatate este finantat prin intermediul sistemului de securitate sociala, al carui buget este constituit din contributiile atat a angajatilor (50 %), cat si a angajatorilor (50 %). Beneficiile medicale sunt complexe, acoperind costurile asistentei medicale primare, spitalicesti, stomatologice, medicamente prescrise, precum si cheltuielile pentru asistenta si serviciile medicale la domiciliu.

Aproximativ 85% din populatie contribuie la sistemul asigurarilor de sanatate, care ofera un nivel standard de acoperire. Restul cetatenilor pot opta pentru asigurarile private, care includ beneficii suplimentare. Germania are un sistem de sanatate general, care contine doua tipuri principale de asigurari: public si privat.

Sistemul medical de stat din Germania difera mult de cel din Romania. De exemplu, acolo chiar si spitalele de cartier sunt dotate cu echipamente de ultima ora, sustine un neurochirurg roman care lucreaza de sase ani in sistemul medical nemtesc, citat de adevarul.ro.

Intrucat sistemul medical german duce o mare lipsa de medici, ritmul de lucru este infernal, sustine specialistul. Unitatile sanitare sunt echipate cu aparatura de ultima generatie, iar asigurarile medicale sunt concepute astfel incat sa furnizeze acoperirea unei mari parti din suma cheltuita pentru medicamente si ingrijiri medicala. Aproape intreaga populatie are acces la sistemul de sanatate fara sa se tina seama de venit sau statut social.

Partea mai putin “roz” a sistemului de sanatate nemtesc este cea legata de costurile ridicate. Nu exista tratament gratuit in Germania, nici macar in spitalele publice.

Serviciile medicale, chiar si urgentele, trebuie platite direct de pacient sau prin intermediul asigurarii sale medicale. Tocmai de aceea persoanele care doresc sa viziteze Germania trebuie sa aiba o asigurare de sanatate completa deoarece o posibila boala le-ar putea goli buzunarele.

Asigurarile private sunt bune deoarece vei fi tratat preferential, avand in vedere ca unii doctori accepta doar pacienti care beneficiaza de acest tip de asigurare. Un alt avantaj este acela ca nu trebuie platita nici un fel de coplata pentru medicamente sau diverse tratamente.

Acest tip de asigurare de sanatate ofera posibilitatea de a acoperi cheltuieli mai mari pentru spitalizare sau tratament in spitale pivate sau semi-private, terapii alternative precum acupunctura sau tratamente naturiste, ochelari sau lentile de contact ori alte tipuri de beneficii care nu sunt incluse in asigurarea de stat.

De asemenea, poti avea optiunea de a plati o parte din costuri in cazul in care te imbolnavesti, moment in care firma de asigurari iti va scadea contributia pe care trebuie sa o achiti.

Asigurarea de stat, in ciuda numeroaselor plangeri venite de la populatie, asigura si ea unele beneficii in comparatie cu cea privata. Unul dintre cele mai mari avantaje este acela ca asigurarea ii acopera si pe membrii familiei. Astfel sotul, sotia, partenerul de viata sau copilul pot avea o singura asigurare medicala daca veniturile acestora nu depasesc  345 de euro pe luna.

Cu toate acestea, trebuie avut in vedere faptul ca statul incearca mai mereu sa reduca cheltuielile din sanatate

In Suedia asistenta medico – sanitara este preponderent finantata de stat, sursele de finantare fiind asigurate de angajatori si guvern, insa este raspandita si practica participarii pacientului la achitarea serviciilor medico – sanitare. Intre 50 si 70 % din veniturile sistemelor sanitare provin din impozitele personale varsate in visteria administratiei regionale, restul cheltuielilor fiind asigurate din veniturile guvernului national.

Ca urmare a promovarii acestei politici sanitare, Suedia este una dintre putinele tari de pe glob ce a reusit reducerea procentului din PIB alocat sanatatii, insa fara a reduce calitatea serviciilor oferite si ritmul de imbunatatire al acestora. De asemenea, in Suedia este adoptat principiul „e mai bine sa previi, decat sa tratezi”, fiind considerata „pionierul preventiei”.

Romania are multiple probleme interne cand vin vorba despre sistemul sanitar. Acesta răspunde în continuare ineficient problemelor majore de sănătate ale românilor, modelul actual punând accentul pe asistență curativă și preponderent pe cea spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii și de asistență primară. Cu jumătate din populație care locuiește în mediul rural, unde spitalele funcționale sunt practic inexistente, acest aspect duce la probleme majore în accesibilitatea la servicii de sănătate de bază.

Finanțarea sistemului sanitar continuă să fie neadecvată și utilizată într-un mod ineficient. În ciuda unei creșteri a ponderii cheltuielilor totale pentru sănătate din PIB, nivelul de finanțare a sistemului de sănătate din România rămâne scăzut în context european, mai ales având în vedere lunga perioadă de subfinanțare cronică și lipsă de investiții din sănătate. Pe lângă subfinanțare se poate vorbi de o utilizare arbitrară a resurselor; alocarea resurselor între diferite regiuni, între diferite tipuri de servicii de sănătate și între diferite instituții de sănătate este ineficientă și inechitabilă. Nu se realizează și nu se utilizează studii de cost-eficiență pentru alocarea resurselor; alocarea acestora nu se face în mod transparent nefiind bazată pe criterii clare și constant utilizate.

Responsabilizarea este importanta pentru orice sistem de sanatate. Aceasta include responsabilități financiare, organizaționale și profesionale care vor fi incluse în toate capitolele strategiei. Responsabilizarea este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai aproape de locul în care oamenii beneficiază, sau nu, de deciziile luate. De aceea un corolar al responsabilității este descentralizarea organizațională și decizională, ori de câte ori este posibil. Modele de planificare și evaluare mai bune trebuie să demonstreze că resursele existente sunt utilizate în mod cât mai eficient posibil.

Întărirea și clarificarea responsabilității, precum și mecanismele de măsurare vor necesita acțiuni pe mai multe fronturi. În plus, astăzi profesioniștii din domeniul medical funcționează într-un mediu mult mai solicitant. Ghidurile bazate pe dovezi, standard profesionale mai înalte, cerințe tot mai mari ale organizațiilor din sistemul de sănătate, precum și așteptările și drepturile pacienților sunt doar câteva din cerințele la care profesioniștii din domeniul sanitar ar trebui să răspundă într-un sistem de sănătate modern. Acesta este un alt aspect al responsabilizării care trebuie sprijinit și întărit.

Totusi, datele statistice existente arată că în România numărul intervențiilor chirurgicale asupra persoanelor spitalizate este mai mare decat in alte tari vecine. Este cunoscut faptul ca sistemul sanitar de stat, cat si cel privat dispun de un numar mare de specialist, iar preturile pentru serviciile medicale fata de tarile vecine sunt diminuate. Astfel, multi din strainatate prefera tara noastra pentru anumite intervenitii medicale apeland la specialist precum dentist, chirurgic esteticieni si nu numai.

În prezent, sursele de finanțare ale bugetului public de sănătate sunt reprezentate de: bugetul de stat, bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUAS), bugetele locale, veniturile proprii, creditele externe, fondurile externe nerambursabile, donații și sponsorizări.

O altă sursă importantă de venituri din sectorul de sănătate este reprezentată de cheltuielile private ale populației. Acestea la rândul lor pot fi făcute fie prin intermediul asigurărilor private de sănătate, fie prin plata directă a serviciilor de sănătate.

În România asigurările de sănătate private sunt nesemnificative ca procent în totalul cheltuielilor private, cauzele fiind legate de nefinalizarea legislației necesare și de lipsa unui cadrul fiscal suficient de stimulativ, concomitent cu lipsa unor furnizori privați, în special la nivelul spitalelor care reprezintă cea mai mare cheltuială a sectorului sanitar. În acest context proporția persoanelor care achită direct, din propriul buzunar, serviciile de sănătate este în creștere, iar aceste cheltuieli au crescut și ele, mărind vulnerabilitatea financiară a populației. Se estimează că totalul cheltuielilor private în sănătate în România este între un sfert și o treime din totalul bugetului sanitar, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari contribuții directe din UE. Consecința acestei situații este reducerea accesului la serviciile de sănătate necesare, în special a populației cu venituri reduse.

Situația pare a fi însă pe cale de a se schimba. Cel puțin dacă luăm în calcul faptul că Ministerul Sănătății a anunțat o posibilă reformă a sistemului de sănătate bazată pe idea de privatizare a asigurărilor medicale.

Finanțarea constituie una din cele patru funcții majore ale sistemelor de sănătate. Obiectivele politicii financiare ar trebui să fie:

– protecția universală împotriva riscului financiar cauzat de boală;

– distribuția echitabilă a serviciilor medicale;

– transparența și responsabilitatea sistemului sanitar față de populație;

– promovarea calității și eficienței în furnizarea serviciilor;

– îmbunătățirea eficienței în administrarea sistemului de finanțare a sănătății.

Pentru reforma tuturor componentelor sistemului de sănătate există soluții viabile furnizate de organizațiile internaționale menționate, care pot fi adaptate condițiilor socio-economice din țara noastră.

Calitatea in ingrijirile de sanatate poate sa constea in noi tehnologii, medicamente noi si eficiente, si un raport crescut personal medical per pacient, accesibilitate, furnizare eficienta si eficacitate a serviciilor medicale.

In mod conceptual, calitatea se refera la orice interventie realizata pentru a imbunatati rezultatele in sanatate la modul general. La nivel macro, calitatea in sistemele de sanatate cuprinde sase blocuri constitutive: serviciile de sanatate, forta de munca din sanatate, sistemul informatic din sanatate, tehnologiile si medicamentele, finantarea serviciilor de sanatate si lidership-ul si guvernarea. Desi ordinea in termeni de prioritate poate sa se schimbe, aceste blocuri sunt esentiale si la nivel micro pentru a avea un impact pertinent pentru sistemul de sanatate in ansamblu.

Pentru un spital sau o institutie de sanatate, este imperativ sa se inteleaga componentele care pot influenta calitatea globala a serviciilor de sanatate. Calitatea, prin urmare, poate fi inteleasa pe baza implicarilor globale asupra starii de sanatate a pacientilor.

Diferitele componente cu impact asupra sanatatii si care, influenteaza calitatea includ:

Servicii integrate si complete, bazate pe cerere, cu infrastructura si logistica adecvata. Cladirile, echipamentele, apa curenta, canalizarea, energia electrica etc joaca un rol crucial si influenteaza in mod direct calitatea ingrijirilor medicale;

Pregatirea personalului, cunostintele, calificarile, cunostintele tehnice, trainingul si disponibilitatea lor sunt, de asemenea, hotaratoare pentru imbunatatirea rezultatului ingrijirilor si, prin urmare, pentru imbunatatirea calitatii;

Un sistem de informare ajuta la regasirea datelor si informatiilor usor si, de asemenea, ajuta la planificarea dezvoltarii bazate pe nevoile populatiei. Calitatea este afectata de natura si complexitatea sistemului de informatii, care ajuta la identificarea lacunelor existente si luarea de masuri corrective;

Disponibilitatea unor medicamente, tehnologii si tratamente sigure si eficiente, are un impact direct asupra starii de sanatate si trebuie sa fie considerata o parte integranta a calitatii.

Responsabilitatea imbunatateste rezultatele privind sanatatea si, prin urmare, imbunatateste calitatea. Managementul eficient si eficace este o piatra de temelie pentru asigurarea calitatii serviciilor medicale;

In final, raportul cost-eficienta joaca un rol crucial. Calitatea poate fi acceptabila numai in cazul in care este accesibila pentru populatia generala.

În ciuda calității îmbunătățite a finanțării în domeniul sanitar și păstrării constante a nivelului ratelor de utilizare, spitalele consumă o parte din ce în ce mai mare din

resursele dedicate sistemului sanitar.

România, în ciuda veniturilor mici, este în situația paradoxală de a aloca mai mulți bani publici spitalelor decât alte țări. Această situație prezintă riscuri politice și sociale evidente. În plus, ea subminează rolul îngrijirii primare ca piesă principală a reformei.

Inițiativele noii administrații privind sectorul spitalelor nu reușesc să rezolve problema menținerii nivelului scăzut al costurilor. În timp ce trecerea la finanțare pe bază de amestec de cazuri și privatizarea au reușit să puncteze succese comensurabile, efectele lor nu vor ieși la iveală în viitorul apropiat. Mai mult decât atât, privatizarea parțială a spitalelor ar putea înrăutăți problema financiară a sectorului public, resursele din acesta fiind deturnate către pacienții părții private.

Îmbunătățirea calității și accesului presupune contractarea mai multor furnizori de servicii medicale, încurajarea concurenței între aceștia, diversificarea serviciilor, utilizarea mai multor echipamente performante, investiții în imobile și salarii mai mari pentru personalul sanitar.

Este cunoscut faptul ca Romania prezinta suficiente hibe in privinta sectorului sanitar, insa ca si puncte forte ar putea miza pe buna pregatire pe care o acorda personalului medical si preturile scazute pentru serviciile pe care le ofera. Necesitatea unor schimbari, a unor imbunatatiri este acuta, dar trebuie sa existe un punct de pornire.

Asigurarea unui cost redus sub media costurilor din domeniul sanitar este primul tip de avantaj competitiv. Obtinerea sa poate fi realizata prin actionarea asupra tuturor elementelor care alcatuiesc pretul respectiv. Pe acest aspect ar putea pune accentul Romania, insa nu ar fi recomandabila incercarea de obtinere a acestui doar prin diminuarea investitiilor, fie ca vorbim despre resurse umane, materiale, spatii de desfasurare a activitatilor pentru ca astfel ar putea sa rezulte si o diminuare a calitatii serviciilor oferite si ar putea obtine reversul efectului scontat.

Dobandirea avantajului competitiv in acest domeniu al sanatatii ajuta la dezvolarea tarii noastre si prin intermediul acesteia, a noastra inclusiv.

Metodologia utilizata

Prezentarea problemei de cercetare in detaliu

Una dintre metodele importante de cunoastere, in vederea evaluarii activitatii unitatilor medicale, este testarea opiniei populatiei si a personalului medical despre asistenta medicala si calitatea acesteia. Ancheta de opinie este considerate de catre OMS si literatura de specialitate ca fiind un element de baza al sistemului informational sanitar, care nu trebuie sa lipseasca din lucrarile de fundamentare a deciziilor.

Avand in vedere ca serviciile de sanatate se afla in tranzitie spre un sistem care sa imbine eficienta economica cu satisfacerea cerintelor clientilor, ca modificarile structurale ale sistemului sanitar din Romania pot fi infaptuite numai cu acordul si participarea principalilor actori – medici si beneficiarul direct interesat, resprectiv populatia, am considerat oportun a realiza o cercetare personala de tip ancheta de opinie despre perceptia ambelor segmente asupra sistemului de ingrijiri de sanatate in anul 2013. Metoda de culegere a informatiilor pentru conturarea perceptiei privind sistemul romanesc de ingrijiri de sanatate a fost de cercetare directa, prin sondaj, o atentie deosebita a revenit elaborarii chestionarului.

Prezentarea esantionului pe care se face analiza

Chestionarul, prezentat in anexa lucrarii, a fost aplicat unui numar de 100 cadre medicale din doua spitale din capitala si doua din provincie si 200 de personae care isi desfasoara activitatea in alte domenii decat cel medical, cuprinzand personae in varsta de cel putin 18 ani. O caracteristica a acestui tip de cercetare( de tip exploratoriu) este alegerea respondentilor pe baza esantionarii neprobabilistice, care este mai potrivita datorita absentei strictetei acestui proces, de selectare a esantionului. Culegerea si interpretarea datelor, pe baza chestionarelor, cu intrebari predefinite, s-a realizat in perioada 01-15 aprilie 2013.

Prezentarea instrumentarului utilizat in cercetare

Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel cantitativ și instrumentul preferat al sociologilor.

Structura chestionarului

Partea introductiva : denumita si scrisoare de explicatie, aceasta prima parte are rolul de a oferi explicatii cu privire la rolul anchetei, la scopurile si obiectivele sale, la ce vor fi folosite rezultatele studiului, care sunt valentele sale pragmatice si se subliniaza faptul ca raspunsurile persoanei in cauza sunt foarte importante pentru reusita anchetei. Chestionarul nu contine intrebari de identificare sau itemi referitori la datele personale ale persoanelor chestionate.

Intr-un chestionar întrebările urmează de cele mai multe ori o logică internă stabilităde cercetător. Există – în general vorbind – chestionare care pornesc cu întrebări simple a căror complexitate crește pe măsură ce se avansează în derularea lor (chestionare tip „pâlnie”), altele care încep cu întrebări neutre avansând către întrebări personale sau întrebări nespecifice mergând către unele foarte specifice. Evident, în funcție de logica internă a cercetării și în funcție de obiectivele particulare se pot folosi și chestionare de tip „pâlnie întoarsă” (pornind cu întrebări complexe către întrebări simple).

În stabilirea succesiunii întrebărilor e nevoie să se țină seama de o serie de aspecte care favorizează comunicarea și stimulează cooperarea subiectului. De pildă, în debutul chestionarului am folosit doua-trei întrebări “ușoare”, la care oamenii răspund cu plăcere, cu scopul de a antrena subiectul în dialog.

Dimensiunea chestionarului – Se consideră că un chestionar trebuie să aibă un număr cât mai mic de întrebări. Dar în același timp această așa numită „regulă de aur” nu trebuie să impieteze asupra calitații cercetării sau asupra capacității de acoperire a temei cercetate.

Timpul de care se dispune (la stabilirea numărului de întrebări din chestionar este necesar să se evalueze timpul mediu reclamat de completarea efectivă a lui; spre exemplu, un chestionar aplicat “în picioare” pe stradă nu poate să răpească subiectului mai mult de 5-10 maxim 15 minute ; o ancheta desfășurată la domiciliu poate dura, fără probleme deosebite, chiar și o jumătate de oră, dar nu se recomandă depășirea unei durate de 45 de minute decât în anumite circumstanțe speciale, când subiecții sunt stimulați să coopereze folosindu-se diferite recompense.

Chestionarul acestei lucrari nu a necesitat mai mult de 5-10 minute din timpul chestionatilor.

Intrebarile au fost formulate intr-o maniera clara, simpla, fara inflorituri stilistice. După forma întrebărilor si a stimulilor se pot distinge chestionare cu întrebări închise, chestionare cu întrebări deschise și chestionare cu întrebări mixte. Au fost folosite si intrebari inchise si intrebari deschise in cadrul chestionarului.

Modul de administrare a chestionarului s-a efectuat fata in fata, chestionarul fiind pe un suport de hartie,dar si computerizat.

Descrierea procedurii aplicate

Scopul cercetarii a fost reprezentat de obtinerea si prelucrarea opiniilor, atat ale persoanelor din domeniul medical(furnizori de servicii medicale), cat si ale celor din afara lui(beneficiarii serviciilor medicale), referitoare la starea actuala a serviciilor medicale si posibile alternative in evolutia sistemului sanitar din tara noastra.

Obiectivele si ipotezele cercetarii au fost sintetizate in tabelul 1.1

Analiza validitatii datelor

Definirea conceptuala si operationala a variabilelor cercetarii este sintetizata in tabelul 1.2

Limitarile metodei utlizate

Surse de erori in anchetele pe baza de chestionar : se stie deja ca in foarte putine cazuri se pot realiza cercetari exhaustive (gen recensamant), datorita costurilor mari pe care le implica. De aceea se apeleaza la anchetele pe baza de esantioane, situatie in care se pune acut problema reprezentativitatii acestora, adica a capacitatii lor de a reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras. Orice studiu bazat pe esantion presupune si o anumita eroare.

Erorile care pot sa apara intr-o cercatare sociologica se impart in doua mari categorii: erori sistematice (sau distorsiuni) si erori intamplatoare.

Erorile sistematice pot avea mai multe surse:

Erorile de esantionare se refer la greseli in constructia esantionului, la nerespectarea unor caracteristici ale populatiei de baza, dar si la situatiile de non-raspuns adica refuzul de a raspunde la anumite intrebari sau chiar la intreg chestionarul. Aceste erori sunt intalnite adesea in cazul chestionarelor aplicate prin telefon.

Erorile legate de constructia chestionarului:

formularea intrebarilor (limbajul utilizat, claritatea si concizia intrebarilor)

numarul si ordinea intrebarilor in chestionar

timpul alocat completarii chestionarului(trebuie sa nu dureze mai mult de 10-15 minute).

Sursele de eroare sunt datorate si nesinceritatii respondentilor si refuzul de a colabora.

O serie de erori sistematice sunt legate de problem care tin de nivelul de scolarizare a subiectilor, capacitatea lor de intelegere, de procesare si interpretare a informatiei cuprinse in intrebari, precum si de limitele memoriei umane.

Chiar daca ancheta pe baza de chestionar prezinta unele neajunsuri, expuse, totusi ea constituie o sursa importanta de date, o metoda frecventa utilizata in cercetarile sociologice, iar noi putem sa-i recunoastem limitele dar si atuurile, sa-I respectam regulile, sa o aplicam in lumina acestora si sa-i atribuim valoarea adevarata.

Rezultate

Aprecierea servicilor de sanatate

Am constatat ca in timp ce parerea medicilor s-a mentinut relativ constanta cu privire la starea serviciilor de sanatate in anul 2013 fata de anul 2000, aratand per ansamblu, o usoara insatisfactie, opinia persoanelor din afara sistemului medical s-a imbunatatit. La baza faptului ca populatia percepe diferit sistemul medical pot sta mai multe motive:

personalul medical, aflandu-se in interiorul sistemului, cunoaste mai bine si mai correct starea de fapt a acestuia, drept pentru care opinia acestuia este mai relevanta in acest caz;

este posibil ca pentru unele personae si in anumite situatii, starea serviciilor de sanatate sa se fi imbunatatit cu adevarat;

populatia tinde sa fie subiectiva in astfel de aprecieri, o singura experienta placuta, sau din contra neplacuta in relatie cu farmaciile sau spitalele afectand perceptia acesteia asupra sistemului sanitar.

Opinia respondentilor privind calitatea asistentei medicale in diferite tipuri de unitati sanitare si pentru diferite servicii nu depaseste pragul de 3 din cele 5 note, asta insemnand o apreciere satisfacatoare.Pentru fiecare dintre aspectele investigate, aprecierile a 75% din respondenti se situeaza in jurul valorilor de 2, ceea ce denota o imagine mai putin favorabila a asistentei medicale, perceputa atat de populatie cat si de medici. Fata de intrebarea anterioara, unde rezultatele erau vizibil diferite in functie de domeniul de activitate al respondentului, la aceasta intrebare, opiniile sunt relative aseamanatoare.

Aprecierea competentei cadrelor medicale a fost luata in considerare doar de la respondentii din domeniul non medical, pentru a contura o parere a populatiei cu privire la pregatirea medicilor si asistentelor.S-a obtinut un procentaj de 80% care au o opinie favorabila cu privire la competenta medicilor.

Starea infrastructurii(cladirilor) din domeniul sanitar a fost apreciata asemanator atat de populatie cat si de cadrele medicale, rezultatele catalogand-o drept satisfacatoare.(60% populatie si 40%medici). Intre cele trei categorii de unitati sanitare, ambulatoriile de specialitate au primit o apreciere mai buna din partea medicilor, in timp ce spitalele au fost mai bine appreciate de catre persoanele din afara sistemului medical.

Respondentii au fost rugati sa aprecieze si dotarea utilitara a unitatilor sanitare. Intrebarea este una complexa care presupune exprimarea acordului sau dezacordului fata de un set de afirmatii, care vizeaza atat unitatile sanitare de stat, cat si pe cele private, fiind menita sa faca trecerea catre intrebari ulterioare, din a caror raspunsuri s-a dorit formularea unei opinii comparative in relatia mediu privat – mediu de stat dar si situatia tarii noastre comparativ cu situatia altor tari din Uniunea Europeana.

Tabel 1.3

Dupa cum se observa, unele raspunsuri au inregistrat aprecieri asemanatoare din parte respondentilor, indifferent de domeniul de activitate al acestora:

ambele categorii de respondent si-au exprimat acordul fata de insuficienta dotarii utilitare in cabinetele medicale, ambulatorii de specialitate si spitalele de stat;

in opozitie, respondentii au fost in dezacord fata de slaba dotare a unitatilor sanitare private, ceea ce arata faptul ca atat medicii, cat si restul persoanelor considera ca unitatile de tratament private sunt mult mai bine dotate decat unitatile de stat;

toti respondentii sunt de acord asupra faptului ca sunt preferate cabinetele medicale de stat in detrimental celor private.

Un posibil raspuns pentru aceasta preferinta il reprezinta insuficienta veniturilor unei mari parti a populatiei, pentru a-si permite tratamente in clinici private, cele de stat fiind ori gratuite,ori mai accesibile.

Privind problema sistemului medical din prisma fondurilor alocate acestuia, respondentii au fost rugati sa aprecieze in ce masura alocarea a 4,5 din PIB este suficienta. Si de aceasta data, rezultatele obtinute arata diferente intre parerile celor doua categorii de respondent.

Figura1.1

Figura 1.2

La analiza celor doua figuri, se observa ca in randul medicilor nu exista respondent care sa fi bifat casuta aferenta raspunsului “nu stiu”. Facaind parte din sistemul medical, acestora le-a fost usor sa raspunda acestei intrebari decat persoanelor din afara sistemului medical. O proportie destul de mare 89% dintre medici considera ca fondurile alocate de la bugetul de stat pentru domeniul sanatatii sunt insuficiente, numai 11% dintre intervievati fiind de parere ca aceste fonduri sunt suficiente.

Respondentii din afara sistemului medical considera, de asemenea, desi intr-o proportie mai scazuta decat a medicilor(64%), ca fondurile alocate sunt insuficiente. O foarte mica parte, cu mult mai mica decat in cazul medicilor, au fost de parere ca fondurile se dovedesc a fi suficiente(numai 3%). Ce este diferit in acest caz, fata de raspunsurile medicilor este faptul ca 33% dintre respondent au optat pentru raspunsul “nu stiu”, ceea ce arata o oarecare necunoastere din partea celor neimplicati direct in sistemul medical, dar si o lipsa de informare a populatiei in ceea ce priveste domeniul de sanatate.

Rugati sa aprecieze daca salariile medicilor sunt suficiente astfel incat sa le asigure un trai decent, cei care sunt angajati intr-un alt domeniu de activitate decat cel medical au oferit raspunsuri care se prezinta astfel: majoritatea,respective 56% sunt de parere ca acestea sunt insuficiente, 35% dintre respondent considera ca salariile primate de medici sunt suficiente pentru a le asigura un trai decent, in timp ce o proportie de 9% dintre respondent nu au stiut sa raspunda. Intrebarea nu a fost adresata si persoanelor din cadrul medical, pentru evitarea subiectivismului in raspunsuri. Figura 1.3

Chestionarul a vizat si aspectul comparativ cu alte tari din Uniunea Europeana in ceea ce priveste preturile serviciilor oferite, raspunsul respondentilor fiind oarecum asemanator( medicii 89% si populatia 65%) in favoarea pretului scazut fata de alte tari, insa o parte din respondenti au bifat si raspunsul “nu stiu”(22%).

In ceea ce priveste invatamantul superior medical respondentii din domeniul medical au bifat un procent de 92% “ mai bun” fata de alte tari din Uniunea Europeana si datorita faptului ca majoritatea studentilor la medicina vin din Europa si de pe alte continente,asta incluzand buna pregatire a medicilor,cadrelor didactice, dar si a preturilor mai scazute in ceea ce priveste scolarizarea. Majoritatea respondentilor din cadrul populatiei (59%) sunt de parere ca sistemul de invatamant este “bun”, 29% sunt de parere ca este “foarte bun” si 12% au raspuns bifand “nu stiu”.

Chestionarul a vizat si un aspect mai delicat al domeniului medical, respectiv acela al stimulentelor de natura financiara oferite de pacienti si primite de medici, pentru a beneficia/oferi tratamente medicale.

Tabel 1.4

Ambele categorii de respondenti considera in proportie foarte ridicata ca nu este normal ca medicii sa primeasca si/sau sa accepte stimulente de natura financiara de la pacienti. Pacientii fara venituri se simt dezavantajati de acest sistem de bonificatii, intrucat se vad in imposibilitatea de a-si asigura tratamentele necesare. Nici medicii nu sunt de acord cu aceste stimulente medicale, motivele refuzului fiind insa destul de variate: etica profesionala, teama de flagrant, crearea unei situatii degradante.

Cu toate acestea multe studii arata ca acest fenomen a luat amploare in randul cetatenilor si al medicilor incat s-a creat un cerc vicios, din care este foarte greu sa se poata iesi, fara masuri legislative concrete la nivel national, care sa compenseze aceste stimulente sis a reglementeze moral profesia medicala. La conturarea si mentinerea acestui cerc vicios au contribuit mai multe elemente: lipsa fondurilor si gestionarea defectuoasa a acestora, salarii mici atat pentru medici, cat si pentru restul personalului medical, dotarea precara a spitalelor, cozi interminabile pentru diverse tratamente si testari, neputinta Casei de Asigurari de a face fata diverselor situatii de criza, precum si lipsa dorinte si vointei de a scapa de ramasitele unor mentalitati paguboase si dezordonate. Contribuind la amploarea acestui fenomen, respondentii admit ca au oferit stimulente de natura financiara, desi, au fost de acord ca nu este normal sa fie acceptate.

O alta intrebare a chestionarului a vizat aflarea opiniei respondentilor cu privire la cel mai eficient mod de finantare a serviciilor de sanatate.

Figura 1.4

Figura 1.5

La aceasta intrebare se inregistreaza cele mai multe discrepante in aprecieri:

Per ansamblu opinia medicilor privin finantarea serviciilor de sanatate este in contradictie cu cea a populatie;

85% dintre medici apreciaza ca cel mai efficient mod de finantare a sectorului medical este prin intermediul asigurarilor de sanatate;

Numai 22% dintre respondentii angajati in afara sectorului medical sustin finantarea prin asigurari de sanatate

60% dintre cei din afara sectorului medical considera ca bugetul de stat este in continuare o sursa optima de finantare a serviciilor de sanatate.

Spre deosebire de medici, care au avut raspunsuri concrete la aceasta intrebare, 18% dintre respondentii angajati in domenii nonmedicale au afirmat ca nu stiu care este cea mai buna alternative in vederea unei corecte finantari a serviciilor de sanatate.

Ultima intrebare referitoare la schimbarile necesare in actualul sistem de sanatate, a plasat cele doua categorii de respondenti in mod diferentiat, din punct de vedere al raspunsurilor.

Medicii sunt total de acord ca sistemul trebuie in continuare reformat, tinand cont de disfunctionalitatile sale evidente. In schimb respondentii din afara sistemului medica s-au situate pe o pozitie de usor acord, foarte aproape de indiferenta in ceea ce priveste aceste reforme. Aceasta atitudine sustine si raspunsurile de “nu stiu” inregistrate la intrebarile anterioare si ipoteza conform careia populatia nu este pe deplin informata cu privire la anumite domenii si la necesitatile de reforma care devin stringente. Aceasta lipsa de informare poate provenii din mai multe surse: indiferenta fata de anumite aspecte ale micro si macroeconomiei, evitarea constientizarii importantei domeniului sanitar pentru indivizi si pentru economie in ansamblul ei.

Tabel 1.5

Interpretarea rezultatelor

Ca principale concluzii ale acestei analize se desprind:

Sistemul de ingrijiri de sanatate romanesc, inca in tranzitie, este perceput intr-o evolutie favorabila, atat de personalul medical, cat si de populatie

Necesitarea investitiilor in sanatate in vederea cresterii calitatii serviciilor de sanatate, precum si remunerarea corespunzatoare a personalului medical sunt percepute ca prioritati;

Exista o opinie favorabila a populatiei cu privire la competenta profesionala a medicilor si a cadrelor didactice din cadrul invatamantului superior medical;

Perceptia referitoare la modul de finantare a sistemului este diferentiata, preferinta medicilor fiind pentru asigurarile de sanatate, in timp ce populatia considera ca bugetul de stat ramane sursa optima de finantare.

Privind in ansamblu rezultatele obtinute in urma aplicarii chestionarului la cele doua categorii de respondenti, se poate observa ca implicarea(sau lipsa implicarii) in domeniul medical influenteaza viziunea asupra acestuia si, implicit raspunsurile date. In functie de natura intrebarilor, raspunsurile au fost intr-o mai mica sau mai mare masura, diferite de la o categorie de respondenti la alta, insa necesitarea unor schimbari in sistemul de ingrijiri de sanatate in vederea atenuarii sau eliminarii disfunctionalitatilor sale si obtinerii unor rezultate vizibile, atat in plan social, cat si economic, este perceputa corect si acut de catre toti respondentii, indifferent de domeniul de activitate.

Concluzii

Domeniul medical este un domeniu cu o specificitate absoluta, despre care nu avem dreptul sa emitem judecati de valoare fara a-i cunoaste particularitatile; specificitatea sa rezida din insasi natura profesiei legata de mediul de lucru( domeniu majoritar de suferinta umana), de obiectul muncii, reprezentat de om si sanatatea/boala sa, de resursa umana din sistem(majoritar feminine) si, nu in ultimul rand, de piata atipica a serviciilor de sanatate.

In Europa, nu exista un model unic de sistem de sanatate, dar nici cautarea unui model european general valabil, in tiparele caruia sa se regaseasca toate tarile, nu poate fi o solutie viabila, dupa cum nu se cunoaste un mecanism care sa asigure trecerea, fara costuri, materiale sau umane,de la un sistem falimentar la unul performant. Fiecare stat dispune de libertatea de a-si configura propriul sau sistem de sanatate, adaptat specificului si nevoilor sale, avand la baza principiile fundamentale ale asigurarii sanatatii oamenilor.

In ciuda diferentelor ideologice si a diversitatii structurale, sistemele de ingrijiri de sanatate au aceleasi preocupari si se confrunta cu aceleasi provocari, respective asigurarea si /sau pastrarea sanatatii la standarde crescute, pentru intreaga populatie si la costuri cat mai reduse. Toate sistemele de ingrijiri de sanatate au propriile lor limite, de aceea se afla intr-un permanent proces de reformare, cu atat mai necesar astazi, in conditiile actualei crize mondiale; confruntandu-se cu problema finantarii, stapanirii costurilor, structurii organizatorice ineficace, acestea cauta metode noi de crestere a calitatii serviciilor de sanatate.

Cresterea frecventei bolilor cornice, imbatranirea populatiei, explozia de tehnologie medicala si noile tratamente din ce in ce mai costisitoare vor conduce la cresterea cheltuielilor cu serviciile medicale, ceea ce obliga si mai mult la constientizarea importantei sanatatii de catre intreaga societate.

In afara de finantare si alocarea resurselor, exista inse numeroase bariere in calea imbunatatirii sanatatii si cresterea avantajului competitiv; chiar si in cadrul sistemelor nationale de sanatate dezvoltate, apartenenta sociala, nivelul educational si comportamentul influenteaza considerabil structura starii de sanatate a populatiei. Pe langa acestea, calitatea infrastructurii comunitare(canalizare, apa potabila, drumuri si cai de acces, comunicatii), cantitatea si calitatea produselor alimentare si organizarea profesionala sunt parti componente ale sistemului ingrijirilor de sanatate; planificarea sanitara ignora uneori acest mesaj, periclitand atingerea obiectivelor de imbunatatire a starii de sanatate si de obtinere a avantajului competitiv.

In Romania, sectorul ingrijirilor de sanatate se afla inca in faza de tranzitie, in care incearca sa isi defineasca propriile coordonate; desi s-au facut eforturi, inca nu s-au inregistrat rezultate atat de vizibile in procesul de reorientare a sistemului de ingrijiri de sanatate, acesta prelungindu-se prea mult spre nemultumirea tuturor ( furnizori, beneficiary, factori decizionali); reforma propusa, in planul principiilor teoretice, a raspuns majoritatii cristeriilor, insa in plan practice, schimbarile sunt mai greu de sesizat.

Bazandu-se pe resursele umane si material proprii, evaluand obiectiv experienta altor state si beneficiind totodata de avanatajele integrarii in Uniunea Europeana, Romania isi poate reconfigure propriul sau sistem, bazat pe valoare, cu mari sanse de performanta.

Sistemul de ingrijiri de sanatate romanesc nu trebuie sa ramana strict in tiparele sistemului de tip bismarkian, ci sa caute introducerea, promovarea si sustinerea altor mecanisme eficiente de piata, pentru asigurarea populatiei cu asistenta medicala de calitate si cresterea avantajului competitiv; in acest sens, in cadrul procesului de reforma, este necesara, in continuare, reducerea implicarii majore a statului.

In cadrul sistemului de ingrijiri de sanatate, privatizarea poate fi un mijloc pentru atingerea unui scop prestabilit, insa cum niciun sistem de ingrijiri de sanatate nu este bazat numai pe mecanismele functionale ale pietei, fara o interventie din partea statului, cu atat mai putin in tara noastra, unde economia nu este una dezvoltata, privatizarea ca scop in sine nu se justifica, iar ca regula generala, privatizarea care nu asigura competitive poate fi mai nociva decat lipsa privatizarii.

Introducerea si extinderea mecanismelor de piata in domeniul sanitar necesita un management sanitar dinamic si o pregatire corespunzatoare in acest sens, tot mai multi medici resimtind nevoia unei pregatiri manageriale si in alte domenii(economic, marketing, juridic, etc.) ceea ce este un lucru prielnic pentru cresterea avantajului competitiv.

Referitor la corelatia directa intre nivelul de dezvoltare economica a unei tari si calitatea sistemului ingrijirilor de sanatate, cheltuielile cu sanatatea aflate sub media europeana au generat si o serie de efecte de antrenare la nivelul sistemului de ingrijiri de sanatate romanesc. Nu aceeasi relatie se regaseste intre resursele alocate si cheltuielile efectuate, folosirea rationala a resurselor destinate sanatatii fiind o alta provocare la adresa decidentilor din acest domeniu. De aceea, este importanta constientizarea necesitatii alocarii eficiente a resurselor, pe baza deciziilor justificate de prioritizarea nevoilor sanitare ale sistemului.

Starea de sanatate a unei natiuni depinde de un sistem de ingrijiri de sanatate modern si bine structurat, desi, sistemul de ingrijiri de sanatate intervine in mod direct asupra sanatatii intr-un procent de doar 10%( in Romania de doar 12,5%), restul revenind factorilor comportamentali,fiziologici si factorilor de mediu; in acest context este necesara constientizarea responsabilitatii individului si a comunitatii asupra rolului important pe care acesti il au in asigurarea si mentinerea starii de sanatate. Ca atare, starea de sanatate nu poate fi asigurata numai prin intermediul inevstitiilor directe in sectorul sanitar; investitiile in alte domenii precum mediul, educatia, social (conditii corespunzatoare de munca si viata), infrastructura (reducerea accidentelor, stresului cotidian) contribuind substantial la sanatatea populatiei.

Sistemul de sanatate, ca parte componenta a procesului de dezvoltare a societatii, contribuie major la imbunatatirea calitatii vietii, dar nu este si nu poate fi “locomotiva” intregului sistem socioeconomic.

Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care ajută oamenii să fie mai sănătoși, un sistem care este corect, în care oamenii să aibă încredere și care este acolo când e nevoie de el. Modul în care serviciile de sănătate sunt furnizate în cadrul sistemului trebuie personalizat. Indivizii diferă în multe moduri, inclusiv în ceea ce privește cunoștințele și capacitățile lor de a înțelege sistemul sau propria stare de sănătate. Indivizii au nevoi și preferințe diferite, iar serviciile trebuie adaptate acestor diferențe.

In vederea optimizarii sistemului ingrijirilor de sanatate din tara noastra si cresterii avantajului competitiv, sugeram cateva recomandari:

sistemele sociale și de sănătate trebuie să fie capabile să asimileze diferențele preferințelor pacienților și să încurajeze procesul de luare în comun a deciziilor;

consumatorului să i se dea un control mai mare, dar și o responsabilitate mai mare pentru propria sănătate;

stabilirea prioritatilor din domeniul ingrijirilor de sanatate, prin cuantificarea corecta a eficientei si eficacitatii asteptate;

o implicare sporită a consumatorului ca și partener în planificare și evaluare, reprezintă o componentă importantă în promovarea transparenței și responsabilizării în sistemul de sănătate.

introducerea si monitorizarea unor mecanisme de piata, atent corelate cu posibilitatile economice si financiare ale societatii;

programe de instruire si consiliere a personalului medical in domenii medicale, precum management, marketing, juridic, etc.;

promovarea domeniului sanatatii sub aspectul posibilitatilor investitionale, in vederea atragerii investitorilor, inclusive prin conditii special de imprumut/creditare si facilitate fiscal;

îmbunătățirea continuă este o valoare recunoscută și acceptată a sistemului de sănătate.

programe de cercetare interdisciplinara (care sa reflecte influenta pe care diversele categorii de factori determinanti o au asupra starii de sanatate) in vederea realizarii unui parteneriat real de transfer de informatii si experienta (know-how).

Un sistem de sănătate centrat pe om este un sistem al viitorului care va avea structuri dinamice și integrate care se vor putea adapta diverselor și schimbătoarelor nevoi de sănătate ale societății în general și ale indivizilor în particular. Aceste structuri vor împuternici oamenii pentru a participa activ în luarea deciziilor în ce privește propria lor sănătate.