Aspecte Etice In Vaccinare

Primul vaccin a fost descoperit de Edward Jenner in1796 vaccinul variolei, dupa care Louis Pasteur in secolul XIX dezvolta aceasta tehnica si extinde utilizarea ei prin descoperirea a doua noi vaccinuri care protejau oamenii de antrax si rabie. Pasteur este cel care a adoptat termenul de vaccin in onoarea lui Jenner (lat. vacca = vaca), primul vaccin fiind derivat de la un virus care afecta vacile.

Inainte de descoperirea vaccinului pentru variola, singura protectie impotriva ei era reprezentata de inocularea sau "variolare" (engl. "variolation") directa a unei cantitati scazute din virusul variolei. Exista insa riscul ca pacientul sa moara sau sa dezvolte forme grave de boala. Originea acestei tehnici este necunoscuta, dar se regaseste pomenita in documente provenind din China, Africa de Est si India. In Europa de Vest ea este introdusa de Lady Mary Wortley Montagu al

carei sot, Edward Wortley Montague a fost reprezentantul Angliei in Imperiul Otoman intre anii 1716-1717. Lady Montague a asistat pentru prima data la tehnica "variolarii" la Constantinopole, fiind puternic impresionata de aceasta, deoarece pierduse deja un frate in urma acestei boli necrutatoare si chiar ea ramasese cu cicatrici faciale dupa ce avusese boala. In martie 1718, ea il roaga pe chirurgul ambasadei sa-i inoculeze fiul decinci ani. Dupa intoarcerea la Londra, in 1721 ea isi inoculeaza si fiica de patru ani, dupa care isi invita prietenii sa o vada, prieteni printre care se afla si medicul personal al regelui, Sir Hans Sloan. Aceasta practica a suscitat intr-atat interesul comunitatii medicale, incat s-a obtinut permisiunea testarii acestei tehnici pe sase prizioneri din inchisoarea Newgate sub stricta supraveghere a unui numar notabil de doctori renumiti pentru acea vreme. Inocularea a avut succes, metoda respectiva fiind adoptata de toate familiile regale europene si de catre popor.

La inceputul anului 1732 metoda se regaseste si in America, totusi apar si primele reactii contra acestei metode, articole publicate in "South Carolina Gazette", luari de cuvant in cadrul Colegiului Regal al Medicilor in 1767, la Londra si chiar Voltaire in "Lettres Philosophiques" condamna practica inocularii. De fapt se sublinia riscul aparitiei unei epidemii tinand cont de numarul mare de inoculari nesupravegheate care se faceau in populatie.

Dupa descoperirea in 1796 de catre Jenner a primului vaccin, interesul pentru inoculare a scazut, practica fiind apoi interzisa prin lege. Au inceput sa se faca primele campanii de vaccinare in masa a populatiei, mai intai in Anglia si America, apoi in intreaga lume. In Anglia regasim asa numitele "Vaccination Acts" (Legile Vaccinarii) 1840, 1853, 1867, 1871, 1874, prin care populatia este obligata sa se vaccineze pentru beneficiul societatii, vaccinurile fiind gratis, inocularea este prohibita, iar cei care refuzau vaccinarea erau pedepsiti. Urmatoarele legi 1885,

1898, sub presiunea opiniei publice mai ales, permite parintilor care nu credeau in eficacitatea vaccinarii sa obtina un certificat care le conferee imunitate de la pedepsele prevazute in legile anterioare.

In Statele Unite, in 1905, se regaseste decizia Curtii Supreme de Justitie in cazul Jacobson vs Commonwealth prin care statul poate cere cetatenilor sai sa se vaccineze in folosul societatii. Dar odata cu primele campanii de vaccinare au aparut si primele reactii publice de opozitie la aceasta tehnica. Aceste grupuri anti-vaccinare au ridicat diferite argumente de ordin etic, politic, medical si religios.

In timpurile moderne, Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit o serie de tinte: eradicarea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare, prima boala inscrisa pe aceasta lista fiind variola. In anul 1977, in Somalia, s-a inregistrat ultimul caz de variola transmis pe cale naturala. In anul 1988 aceeasi organizatie a trasat anul 2000 drept tinta de eradicare a poliomielitei. Desi aceasta tinta a fost deja depasita, eradicarea poliomielitei este foarte aproape de final, urmatoarea boala aflata pe lista Organizatiei Mondiale a Sanatatii fiind rujeola.

Numarul vaccinarilor disponibile a crescut enorm in ultima vreme. Aceasta oferta fara precedent vizeaza o scadere a morbiditatii populatiei supusa vaccinarilor, dar creste pretul de cost al acestei protectii si posibil numarul reactiilor adverse. Soldandu-se cu un numar crescut de inoculari parenterale, se poate estima scaderea compliantei familiilor. Se accepta ca fiecare tara sa isi construiasca propriul program de vaccinari obligatorii (minimale), conforme cu situatia epidemiologica locala si posibilitatile financiare. Oportunitatea vaccinarii generale a populatiei infantile se soldeaza cu o importanta influentare a morbiditatii si chiar cu disparitia unor boli. Asa se explica de ce, ca o consecinta a vaccinarii variola este eradicate in Europa si vaccinarea antivariolica a fost scoasa de pe lista vaccinarilor obligatorii. In SUA, Canada si tarile scandinave de exemplu vaccinarea BCG nu este obligatorie.

Complianta la vaccinare. Cresterea enorma a ofertei de vaccinuri, inclusive pe piata din Romania, dintre care 80% se recomanda a fi efectuate pana in varsta de 2 ani face ca un copil de aceasta varsta sa primeasca 15-18 doze vaccinale. Multi factori interfera complianta parintilor la vaccinarile accesibile, dintre care factorul parental este extreme de important, in special in tarile in curs de dezvolare unde saracia, lipsa de cultura si mai putin tabuurile religioase conduc la nerespectarea oricaror recomandari medico-sanitare. S-a constatat ca nivelul de educatie a parintilor este direct proportional cu complianta la programul de vaccinari ale copilului. Accesul gratuit la setul de vaccinari hotarate a fi obligatorii pentru o anumita tara este esential si in Romania exista un astfel de program de vaccinari gratuite si obligatorii. Campaniile de vaccinari sunt proprii numai tarilor in curs de dezvoltare, atunci cand se urmareste vaccinarea intr-un timp scurt a unui numar mare de personae. Ele se adreseaza intregii populatii si nu numai populatiei de risc. Adolescentii sunt un subgroup populational cu o proasta complianta la vaccinare. In mod obisnuit, programul de vaccinari trebuie sa faca parte dintr-un program personalizat de urmarire a copilulu, de catre medical de familie, copilul fiind vaccinat conform calendarului varstei. Existenta unor cereri crescute pentru un numar mare de vaccinari, chiar dintre cele neobligatorii, face dificila elaborarea unui calendar acceptabil de vaccinari, care sa respecte si contraindicatiile temporare (afectiuni acute), care sa respecte distant optima intre inoculari sis a se soldeze cu un numar acceptabil de injectii. Folosirea tot mai frecventa a vaccinurilor combinate constituie o modalitate de scadere a numarului de inoculari.

Tipuri de vaccinuri

Vaccinurile traditionale sunt de trei tipuri:

– cu agenti patogeni inactivati cu diferite substante chimice sau prin caldura (vaccinul pentru

holera, pentru hepatita A, pentru ciuma bubonica sau al gripei);

– cu organisme vii, dar cu virulenta atenuata (vaccinul pentru febra galbena, rujeola, rubeola);

– cu toxoizi : componente toxice inactivate de la unele microorganisme (tetanosul si difteria).

In prezent exista o serie de vaccinuri inovatoare:

– vaccinurile conjugate : organismul uman este stimulat sa reactioneze la unele polizaharide

capsulare de la anumiti agenti patogeni;

– subunitatile : se evita introducerea microorganismului in intregime, in organism fiind introduse

doar anumite subunitati ale acestuia, capabile sa produca un raspuns imun;

– vaccinurile cu vectori de recombinare in care se utilizeaza ADN de la un agent patogen si

modelul fiziologic de la altul;

– vaccinurile ADN care constau in insertia in celule umane sau animale a unui ADN viral sau

bacterian, dupa care celulele respective dezvolta imunitate impotriva agentilor patogeni respectivi vaccinurile ADN sunt inca in studiu, dar tehnica pare promitatoare.

In prezent, companiile farmaceutice GlaxoSmithKlinesi Merck & Co au supus spre aprobare un vaccin menit sa previna aparitia cancerului de cervix, unul dintre cele mai frecvente cancere la femei. Vaccinul genereaza aparitia unui raspuns imun la papiloma virus uman papiloma virus (HPV) unul dintre cei mai importanti factori implicati in aparitia la femei a cancerului de cervix. Vaccinul este creat in asa fel incat determina imunizarea la doua dintre cele mai frecvente tulpini de virus HPV 16 si HPV 18 care determina mai mult de 70% din cancerele de cervix la nivel global, in plus vaccinul Gardasil produs de Merck ofera protectie si fata de HPV 11 si HPV 6. Astfel, Gardasil produs de Merck a fost supus spre aprobarea FDA Food and Drug Administration la sfarsitul anului trecut, in timp ce Cervarix de la Glaxo asteapta, in prezent, aprobarea Comunitatii Europene.

Sir Peter Lachmann, profesor emerit „Sheila Joan Smith“ de Imunologie la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie), vorbeste despre problemele etice ridicate de vaccinare, de progresul medicinii, de legile si recomandarile existente si explica faptul ca exista o miscare antivaccinare, foarte bine finantata, parte dintr-un curent mai larg. Nu doar antivaccinare, aceleasi grupuri sunt totodata si impotriva alimentelor modificate genetic, impotriva tehnologiilor si metodelor reproductive avansate, dar in favoarea unor diverse forme particulare de medicina alternativa, sunt parte a unei miscari mai largi, care respinge iluminismul european, in fapt vadit antiintelectuala si foarte periculoasa. Nu există nicio dovadă rationala pentru a respinge vaccinurile folosite in prezent pe scara larga, care s-a demonstrat ca sunt extrem de sigure. Nimic nu este sigur pe deplin, orice in viata prezinta unele riscuri, dar in comparatie cu riscurile evitate, beneficiul este enorm si nu exista vreun motiv rational pentru a nu vaccina populatia impotriva bolilor prevenibile, chiar daca unele din acestea sunt destul de rare astazi. Vom putea eradica unele boli si atunci vaccinarea nu va mai fi necesara, s-a reușit acest lucru in cazul variolei, este potential posibil in cazul poliomielitei, ca si in cel al rujeolei. Desigur, nu se pot eradica bolile cu rezervor animal, dar celelalte da. Insa suntem extrem de departe de eradicarea rujeolei si chiar si de eradicarea poliomielitei suntem departe, desi campaniile de vaccinare antipolio din Africa au avut un mare succes.

Educata publicului este calea cea mai buna si ar trebui sa fie facuta de catre medici, pacientii au incredere mult mai mare in proprii medici decat in guverne, in jurnalisti sau in oricine altcineva. Presiunea prin medicii de familie este cea mai indicata. Exista insa si alte posibilitati, precum in cazul vaccinarii antirujeolice, de a exclude copiii de la scoala, ceea ce face ca in absenta vaccinarii educatia – la domiciliu – sa fie cu mult mai costisitoare pentru parinti. Dar nu aceasta ar fi solutia. In Anglia, baza se pune pe educatia populatiei, si prin campanii de sensibilizare, prin consiliere. Chiar daca per ansamblu proportiile de vaccinare cresc, este un efort continuu in acest sens.

Unul din motivele pentru care miscarea antivaccinare gaseste mai usor noi adepti este faptul ca populatia nu isi mai aminteste de cazuri grave de rujeola sau variola, motiv pentru care nu se mai teme de aceste boli. in vremea in care se stia ce inseamna un copil grav bolnav cu variola sau rujeola, situatia era cu totul alta.

Cu alte cuvinte, fiecare caz trebuie judecat separat. Sunt numeroase organizatii nationale si internationale care studiaza aspectele etice ale progreselor inregistrate si formuleaza recomandari etice. Nu poate fi scris un „cod etic“ care sa acopere totul, decat in termeni extrem de generali. Regulile specifice trebuie sa fie judecate de la caz la caz, iar mai departe sa fie comunicate de catre organizatiile competente, numite de catre autoritati. In fine, deciziile privind ceea ce este si ceea ce nu este permis sunt de competenta guvernelor nationale, poate candva, in viitor, de competenta unui guvern European.

Suporterii vs. opozantii vaccinarii

Organizatiile de Sanatate Publica, comunitatea medicala si opinia publica in marea ei majoritate sunt de acord ca toti copiii ar trebui sa fie vaccinati pentru prevenirea unor boli cum ar fi: poliomielita, difteria, rubeola, tusea convulsiva, tetanosul, hepatita B etc. Aceste organizatii considera ca vaccinurile salveaza mai multe vieti decat orice alta forma de interventie medicala, dand drept exemplu eradicarea variolei din lume si eradicarea aproape completa a poliomielitei, inclusiv in Africa, zona unde conditiile igieno-sanitare au ramas foarte slab reprezentate, chiar si asa vaccinurile au fost dintotdeauna si subiectul a numeroase controverse etice.

Vaccinurile sunt licentiate si adaugate in programele nationale de vaccinari dupa indelungate testari amanuntite, coordonate si revizuite de comitete speciale si programe speciale pana la atingerea standardelor de siguranta si eficacitate. Producerea unui vaccin si procesul de cercetare include multi cercetatori, experti, multe discipline medicale, stiintifice, sociale de sanatate publica, epidemiologie, imunologie, statistica si implicarea companiilor farmaceutice.

Este foarte important sa intelegem siguranta si eficacitatea unui vaccin in diferite populatii, insa testarea acestora in randul populatiilor vulnerabile precum copiii ridica probleme de etica. Cercetatorii trebuie sa echilibreze balanta intre a proteja siguranta copiilor cu necesitatea de a intelege in mod adecvat cum va actiona si proteja copiii atunci cand vaccinul e administrat.

Un alt avantaj asupra caruia se atrage atentia este relatia cost beneficiu, balanta inclinand mult in favoarea beneficiului dupa cum sustin organizatiile de sanatate publica. Se arata totodata ca vaccinarea cu vaccinuri multiple, cum ar fi DTP , este in interesul copiilor si ca imunizarea multipla nu ar creste numarul de spitalizari in sectiile de boli infectioase.

In ceea ce ii priveste pe oponentii vaccinarii se arata ca, in general, acestia pe de o parte nu dispun de niste calificari relevante pentru a combate vaccinarea ca, in general, sunt adeptii unei medicini homeopate, opunandu-se la tot ce inseamna medicina bazata pe medicamente sau ca au anumite interese in promovarea si vanzarea unor produse naturiste care se doresc sa inlocuiasca vaccinurile.

Dintre organizatiile care sustin campaniile de vaccinare in lume amintesc Centrul de Control al Bolilor, Crucea Rosie Internationala, Medici Fara Frontiere, Institutul National pentru Sanatate si Excelenta Clinica, Academia Regala Suedeza de Stiinte administratora a Premiului Nobel pentru medicina, Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Opozantii invoca faptul ca beneficiile de pe urma vaccinarii sunt mult exagerate, aratand ca ratele de mortalitate pentru anumite boli erau deja in scadere inainte de introducerea vaccinarii la acea populatie. Astfel, se da exemplul epidemiei de variola care a izbucnit in Anglia intre 1870 si

1872, la aproape doua decade dupa introducerea vaccinarii obligatorii impotriva variolei si care a

fost una dintre cele mai grave epidemii. Dupa aceasta dovada ca vaccinarea nu este eficienta, cetatenii din localitatea Leicester, Anglia, au refuzat continuarea vaccinarii. Cand in anii 1890 o noua epidemie a lovit populatia, oamenii din Leicester s-au bazat pe o buna sanitatie si pe un sistem adecvat de carantina. A existat un singur deces prin variola in Leicester in timpul acelei

epidemii. In contrast cu situatia din Leicester, inalte orase (unde oamenii fusesera vaccinati) decesele au survenit in numar mult mai mare. In Germania, vaccinarea pentru variola s-a

introdus din anul 1816, dar epidemia a continuat si s-a accentuat cel putin asa sustin opozantii vaccinarii cu un maxim al epidemiei in anul 1870, in timpul razboiului cu Franta. Reich-ul german a introdus atunci o noua lege si mai stricta ce pedepsea pe cei care nu se supuneau vaccinarii. Ratele de mortalitate au inceput sa scada, dar opozantii vaccinarii sustin ca ele oricum

incepusera sa scada inca dinaintea introducerii legilor noi.

In 1970 a aparut controversa legata de vaccinul DTP pe motivul ca 36 de copii din Londra au suferit patologii neurologice in urma imunizarii. Din cauza scaderii ratei de vaccinare si in urma a 3 epidemii majore de tuse convulsiva JCVI (The Joint Comission on Vaccination and Immunization) a confirmat siguranta acestei imunizari, insa controversele tot au continuat.

Dupa 25 de ani de la controversa vaccinului DTP Anglia se loveste din nou de o problema cu vaccinul ROR. In 1998 doctorul britanic Andrew Wakefield acuza vaccinul ROR ca potential factor cauzator de boli intestinale si autism. Dupa cativa ani acelasi doctor spune ca vaccinul nu e suficient testat inainte de a fi pus in folosinta pe piata, insa dupa studii si cercetari amanuntie s-a dovedit ca afirmatiile sale sa fie false, fiind platit de un comitet de avocati si parinti care credeau ca vaccinul a facut rau copiilor lor si pentru a strica imaginea firmei producatoare de vaccin, doctorului i s-a anulat dreptul de libera ractica si de cercetare. Ulterior au existat un numar mare de studii si articole care au demonstrat ca nu exista nicio legatura intre vaccin si autism.

In ceea ce priveste campania de vaccinare pentru variola a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, numarul de cazuri de variola crestea de fiecare data cand se realiza vaccinarea pe scara larga in populatia susceptibila. In consecinta, OMS a trebuit sa-si schimbe strategia, programele de vaccinare in masa fiind abandonate si inlocuite cu supravegherea, izolarea si carantina cazurilor infectate.

Totodata, opozantii vaccinarii sustin ca nu se cunosc efectele pe termen mediu si lung ale introducerii directe in sange ale unor imunogeni si ca, desi multe vaccinuri se administreaza la copii inca de la nastere, ele nu au fost testate pe copii sau ca dozele de vaccin administrate nu tin cont de faptul ca nou-nascutii pot avea greutati foarte diferite.

Ratele incidentelor unor boli cum ar fi leucemia, scleroza multipla, autismul au crescut in paralel cu cresterea ratei de vaccinare pentru diferite boli. Se mai arata ca, prin non-expunerea copiilor la niste boli comune ale copilariei, sistemul lor imun ar putea fi mai susceptibil la boli odata cu inaintarea in varsta. Alta preocupare a acestor organizatii antivaccinare este conflictul de interese ce apare prin promovarea vaccinurilor de catre medici si interesul financiar al unor companii farmaceutice.

Thimerosalul utilizat ca si conservant la producerea vaccinurilor se credea ca are un rol major in dezvoltarea autismului. Cu toate ca nu a fost nicio evidenta clara in studiile efectuate ca cantintati mici de thimerosal in vaccin produce vreun rau, in 1999 s-a hotarat ca acesta sa fie redus sau chiar eliminat din vaccinuri ca masura de precautie.

In concluzie chiar daca timpurile s-au schimbat, emotiile legate de vaccinuri (de natura filosofica, politica sau spirituala) si care subliniaza opozitia au ramas cam la fel de consistente de cand Edward Jenner a introdus vaccinarea.

Argumente bioetice

Una din primele probleme bioetice care se poate lua in discutie este cea a obtinerii consimtamantului informat de la parintii care se duc sa-si vaccineze copilul. Consimtamantul informat reprezinta acordul pacientului in legatura cu procedurile diagnostice si metodele terapeutice pe care le va urma. Dupa cum am aratat si mai sus, primele campanii de vaccinare

din Anglia si America erau obligatorii. In plus, cei care refuzau vaccinarea copiilor erau amendati cu diferite sume, putandu-se in anumite cazuri ajunge si la condamnarea la inchisoare. In America, statul putea sa-si oblige cetatenii sa se vaccineze, daca se considera ca aceasta metoda aduce beneficii importante societatii. Practic, in aceste cazuri, nici nu se punea problema obtinerii consimtamantului informat de la parinti. Cazuri similare se regasesc si in cazul campaniei de vaccinare din Germania sau alte tari europene.

Problema obtinerii consimtamantului informat de la parinti se poate pune si in prezent. Citez de pe un site care l-am gasit intamplator pe Internet:"Vaccinarea este un act lipsit de riscuri, cei mai multi copii neavand nici un fel de probleme dupa ce sunt vaccinati. Totusi, unii copii nu se simt prea bine o scurta perioada de timp dupa vaccinare", "dupa vaccinarea DTP-polio, copilul poate sa aiba un pic de febra. De aceea, in primele 24 deore de la vaccinare este bine sa ii masori temperatura, si daca aceasta creste, sa ii dai doza corespunzatoare de paracetamol la fiecare 4 ore. Este posibila aparitia unei umflaturi mici si tari, la locul injectarii, care dispare in cateva saptamani, fara tratament. De asemenea, vaccinul pentru pojar poate sa determine aparitia unei eruptii si a febrei 10 zile mai tarziu, iar vaccinul pentru oreion ar putea determina, 3 saptamani mai tarziu, o usoara umflare a fetei".

Cercetatorii elvetieni Phillipe Anker si Maurice Stroun, pionieri ai biologiei moleculare, au descoperit ca substantele biologice care intra direct in curentul sanguin pot deveni parte integranta a codului genetic uman. In mod explicit,cei doi au aratat ca ADN-ul bacterian se transfera spontan in genomul uman atunci cand bacteriile sunt puse in culturi de celule umane si acest fenomen are implicatii in oncogeneza la om. Majoritatea vaccinurilor aflate in uz curent sunt preparate din virusuri vii atenuate. Pentru productia vaccinurilor virale in scop comercial, virusurile trebuie multiplicate in cantitati foarte mari; acest lucru se realizeaza reproducand virusurile pe culturi speciale de celule vii. Celulele umane utilizate curent in productia de vaccinuri sunt asa-numitele linii de celule nemuritoare. Acestea sunt de fapt celule canceroase

provenite din diferite tipuri de tumori umane, singurele capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita in timp si in spatiu." Virusurile vaccinale sunt capabile sa includa material genetic din celulele pe care sunt cultivate (celule canceroase). Purificarea totala a vaccinului este practic imposibila in prezent, astfel ca, pentru orice vaccin se accepta o anumita contaminare. Studiile subliniaza posibilitatea transformarii maligne a celulelor prin existenta ADN-ului heterolog in vaccinuri, deoarece in prezent se stie ca inductia cancerului este un fenomen care porneste de la o singura celula si ca o singura unitate functionala de ADN strain in genomul celulei-gazda poate induce transformarea celulara maligna. Un exemplu elocvent este contaminarea vaccinului polio cu virusul simian SV 40, virus cancerigen pentru om. Totodata, putini medici explica parintilor, in momentul vaccinarii, posibilele reactii adverse ale vaccinului.

De exemplu, la putini parinti li se spune ca exista riscul ca dupa vaccinarea pentru poliomielita, cu vaccinul polio-forma orala, copilul sa dezvolte o anumita forma de poliomielita numita polimielita paralitica asociata cu vaccinul (engl. vaccine-associated paralytic poliomyelitis

(VAPP)). Chiar si Organizatia Mondiala a Sanatatii recunoaste ca vaccinul polio oral este responsabil de cazurile restante de poliomielita paralitica in lume. O alta problema care se pune din punct de vedere bioetic este conflictul de interese care apare in ceea ce priveste promovarea vaccinurilor pe piata. In multe tari medicii trebuie sa dea in mod regulat raportari privind situatia campaniilor de vaccinare, ei primind bonusuri financiare in functie de numarul de vaccinari realizate la copii si de respectarea calendarului de vaccinare. Astfel se ajunge la situatia ca medicii sa exercite o anumita presiune asupra familiilor de a-si vaccina copii, fara o reala informare a acestora asupra efectelor adverse pe care le presupune vaccinarea ca in cazul oricarei alte proceduri medicale.

Multe dezbateri etice au avut loc in ceea ce priveste accesul la vaccinare, care depinde de statutul etnic, socio-economic si rasial al populatiei. In aceste discutii intrebarea este daca toti sunt egali si daca beneficiaza toti de protectia asigurata de vaccinuri. O serie de factori limiteaza cercetarea si producerea unui vaccin, raspunderea, cheltuiala, timpul si scaderea cererii. De exemplu cererea pentru vaccinul antigripal variaza anual, iar producatorii trebuie sa dispuna de doze suplimentare in fiecare an. Din punct de vedere etic cresterea numarului de producatori de vaccinuri ar influenta pozitiv sanatatea. Cand vaccinurile sunt in stocuri mici, furnizorii de servicii medicale trebuie sa ia decizii cu privire la cine ar avea proritate la protectie si cine trebuie lasat vulnerabil in fata bolii.

Argumente de ordin religios

Este putin cunoscut faptul ca, in anul 1830, Papa Leon al 12-lea declara ca cine se supune vaccinarii inceteaza de a mai fi fiul lui Dumnezeu deoarece bolile sunt o pedeapsa divina, iar vaccinarea este o ofensa adusa lui Dumnezeu. In prezent exista reactii din partea unor organizatii

religioase in ceea ce priveste introducerea pe piata a vaccinului pentru cancerul de cervix la femeie. Aceste organizatii religioase sustin ca singura metoda de prevenire a aparitiei infectiei cu virusul papiloma uman (infectia se transmite pe cale sexuala) este abstinenta pana in momentul casatoriei si considera ca aprobarea spre comercializare a acestui vaccin va incuraja adolescentele sa-si inceapa viata sexuala. O alta problema pe care o mai subliniaza aceste organizatii este ca fetele vor trebui sa fie vaccinate inainte de a deveni sexual active, practic ca se vor vaccina pentru o boala cu cale de transmitere sexuala la o varsta la care ele nu si-au inceput inca viata sexuala. In multe tari aceasta va reprezenta o problema majora. In India, N.K. Ganguly, seful Consiliului Indian de Cercetare Medicala a declarat ca cea mai dificila problema o va reprezenta convingerea parintilor sa faca acest vaccin la copii si ca va fi nevoie de un mare efort educational pentru a explica parintilor necesitatea vaccinarii.

Cum poate fi imbuntatita rata vaccinarilor la copii

In ciuda succesului fenomenal pe care l-au recunoscut vaccinurile la copii, mii de parinti in SUA si nu numai, refuza anumite vaccinuri sau intarzie efectuarea lor. Unii chiar aleg sa nu-si vaccineze copiii deloc. Acesti parinti nu reprezinta un grup omogen: unii obiecteaza vaccinarea pe motive religioase, unii vor sa evite un eventual process dureros pe care sa-l sufere copiii lor, iar altii cred ca beneficiile unui vaccin nu justifica riscurile.

Datorita faptului ca parintii nu au experienta suficienta sau chiar deloc in ceea ce priveste preventia bolilor prin vaccinare, ei nu pot aprecia beneficiile sau riscurile vaccinurilor. In SUA a crescut foarte mult incidenta la pojar, pertussis si H. Influenzae tip B si atunci unii doctori au incercat sa ia in propriile maini problema nevaccinarii copiilor refuzand sa consulte copii ai caror parinti au refuzat imunizarea. Altii au incercat sa incurajeze alte metode si programe de vaccinare intr-un efort de a schimba mentalitatea parintilor ingrijorati. Insa niciuna dintre metode nu a reprezentat solutia adecvata.

Deoarece parintii care refuza vaccinarea pe motive de convingeri proprii vor refuza in continuare acest process indiferent cat de mare e efortul clinicienilor si al expertilor in domeniu sanatatii publice. Cel mai eficiet mod de a creste rata vaccinarilor in randul copiilor ai caror parinti sunt deschisi la vaccinare dar care intampina bariere in obtinerea vaccinului sau care ezita din cauza fricii si ingrijorarii asupra sigurantei vaccinului este o informare prompta, serioasa si adecvata a parintilor. Profesionistii in sanatate publica, organizatiile din sanatate, conducatori de state, guverne, toti impartasesc responsabilitatea acestui process.

Barierele socio-economice si cele care decurajeaza vaccinarea trebuie eliminate.Chiar

si cele mai mici taxe, coplati de administrare pun obstacole considerabile pentru unele familii. Trimiterea populatiei la clinicile publice este o optiune, insa si in acest caz participarea necesita efort, timp, calatorie, distante mari intre clinica, casa si locul de munca. Indepartarea acestor bariere e un prim pas pentru a imbunatatii acoperirea populationala in vaccinari.

Cerintele la intrarea copiilor in scoala ar trebui consolidate si puse in aplicare. Astfel

ar stimula in mod eficient imunizarea in ceea ce priveste tarifele pentru copiii de varsta scolara, dar si acest lucru variaza in functie de stat, prin obtinerea scutirilor pe motive diverse si cat de usor se obtine o astfel de derogare. Chiar daca eliminarea scutirilor pe motive religiose sau pe baza convingerilor proprii poate parea logica, aceste eforturi s-ar incheia cu o rezistenta substantiala si chiar cu miscari antivaccionale din partea populatiei. Unele state ar putea imbunatati acest proces prin regandirea cerintelor la intrarea in scoala si aplicarea unui regulament strict, fara obtinerea atat de facila a scutirilor. Procesul de scutire nu trebuie sa fie mai usor si mai putin costisitor decat cel pro-vaccinare.

O scutire pe motive religioase sau motive proprii ar trebui sa presupuna o vizita la medic incluzand consiliere si informare asupra riscurilor la care se expune persoana care ramane nevaccinata, iar asigurarile ar trebui sa suporte o asemenea consulatie. Alte state au impus ca scutirea sa fie semnata de ambii parinti.

Informarea gresita asupra vaccinarii trebuie oprita prompt si agresiv. Informatii gresit

intelese sau false sunt imprastiate si intretinute de asa numitii indivizi influenti, avocati cat si de clinicieni.

Clinicienii, organizatiile de ingrijire a sanatatii si departamentele de sanatate publica

trebuie sa invete sa foloseasca intrumentele de convingere in mod eficient. Doctorii reprezinta cel mai bun canal de transmitere a informatiilor legate de vaccinari. Cei mai multi parinti au incredere in doctorul care le trateaza copilul si la ei se prezinta pentru informatii si recomandari. Dand informatii corecte legate de beneficii cat si de riscuri este crucial in mentinerea increderii; interactiunea dintre medic si pacient trebuie sa include lamuriri asupra efectelor nevaccinarii sa intarzierii anumitor doze de vaccin si ca mai importanta e preventia decat tratarea unor astfel de boli. “Diagnosticand” motivul ezitarii aceasta va permite o discutie si o apropiere fata de pacient mult mai efectiva.

In final clinicienii trebuie sa fie cel mai bun exemplu pentru pacientii lor, ei trebuie sa

se muleze la programele de vaccinare, sa se vaccineze ei insisi sip e copiii lor.

SITUATII PARTICULARE

Imunizarea anti pertussis

Copiii care nu sunt vaccinati conform schemelor de vaccinari prezinta un risc foarte crescut de a avea tuse convulsiva.

Copiii care au intarziat efecuarea vaccinarii pentru difterie, tetanus si pertusis acelular au prezentat un risc de 28 de ori mai mare de a face boala decat cei vaccinati la timp. Studiile au aratat o crestere semnificativa a incidentei bolii pe teritoriul SUA.

Cercetatorii suspecteaza ca acest fapt se datoreaza aparitiei unui nou tip de vaccin pertussis cu mai putine efecte adverse insa cu o eficienta mai redusa pe timp idelungat, dar si datorita nevaccinarii sau intarzierii acesteia.

Centrul de Control al Bolilor si Preventie din SUA recomanda primirea dozelor de DTP la 2-4-6 luni de viata; alta doza la 15 si 18 luni si un rapel la 4-6 ani. Cercetatorii au aratat ca 47% din copiii diagnosticati cu pertussis nu au fost vaccinati conform recomandarilor. Au constata ca cei cu 3 doze in urma au un risc de 19 ori pentru boala, iar cei restantieri cu 4 doze riscul creste la 28 de ori. Beneficiul acestui studiu este ca poate cuantifica riscul.

Pertussis este o boala serioasa, iar dificultatea costa in faptul ca e subapreciata severitatea bolii. Glanz spune ca parintii trebuie sa inteleaga ca nefacand acest vaccin sau daca intarzie efectuarea lui isi expun copiii la un risc foarte mare de a contacta boala, autorii incheind articolul cu mentiunea ca ” nu o facem pentru ca suntem pro-vaccinare ci ca suntem pro-copii”.

Cea mai recenta revizuire si meta-analiza asupra acestui subiect (ian.2015) a arata ca durata medie a protectiei in urma vaccinarii DTaP pentru pertussis este de 3 ani. A existat suspiciunea ca imunitatea protectiva este mai scurta decat s-a anticipat originar, insa acum meta-analizele au demonstrate perioada cu exactitate. Pentru acest lucru cercetatorii au evidentiat ca ar fi necesara revaccinarea adolescentilor tineri pentru a-si intari imunitatea si pentru prevenirea transmiterii pertussis.

Dr. Nicole Guisa de la Inst. Pasteur din Franta a transmis ca vaccinurile subunitare nu induc imunitate de lunga durata. Este cunoscut si faptul ca imunitatea dupa infectie este si ea de scurta durata si e dificil sa fim mai buni decat natura si trebuie reamintit faptul ca boala poate fi contactat de mai multe ori in viata (2-3 ori).

In primul rand trebuie crescuta imunitatea prin a obtine peste 90 % acoperire pentru primele vaccinuri si pentru rapel, iar apoi ca si in cazul difteriei sa se introduca un rapel pentru adolescent si adulti si nu neaparat din 10 in 10 ani deoarece daca imunitatea este sufficient de mare, intervalele intre vaccinari pot creste.

Vaccinul antigripal

Vaccinarea antigripala anuala cu vaccin cu virus inactivat pentru copii peste 2 ani fara risc inalt este de natura sa conduca la beneficii nete de sanatate, dar raportul cost-eficienta nu este atat de favorabil ca in cazul grupei de varsta 6-23 luni sau copii de orice varsta cu grad mare de risc.

Rentabilitatea in randul copiilor scade odata cu varsta, desi categoria de risc e mai importanta decat varsta in determinarea impactului economic in vaccinarea anuala antiinfluenza. Sunt necesare studii si lucrari suplimentare pentru evaluarea impactului intre eficienta imunitatii dobandite si a costurilor pentru extinderea recomandarilor in vaccinare.

Obiectivul studiului a fost evaluarea cost-beneficiu a vaccinarii anuale de rutina impotriva Influenza, comparand vaccinul cu virus viu cu cel atenuat la copii de diferie grupe de varsta intre 6 luni si 17 ani si la diferite categorii de risc. Este primul studiu care include masuri preferentiale de sanatate si care permite ca rezultatele sa fie calculate in functie de categoria de varsta.

Strategiile de vaccinare impotriva HPV sunt echitabile si efective?

Programele de imunizare sunt recunoscute a fi cele mai de success programe in sanatatea publica. Impactul acestora asupra bolilor infectioase le face a fi cele mai bune in raportul cost-eficienta si cele mai atractive din punct de vedere economic dintre toate interventiile care au loc in sanatate.

Legatura intre cancerul de col uterin si comportamentul sexual a fost suspectata inca de acum 100 de ani si a fost stabilita prin studii epidemiologice in anii ‘60. In afara de cancerul de col uterin, infectia HPV este asociata si cu cancere ano-genitale mai rare (vulva, vagin, penis, anus).

Eficacitatea clinica impotriva afectiunii de col uterin a fost determinate prin studii dublu-oarbe controlate prin placebo folosind mai multe puncte de excludere. Nu exista dovezi ca vaccinul protejeaza impotriva bolii cauzate si de alte tipuri de HPV decat cele din vaccin sau asigura efect terapeutic impotriva bolii de col uterin sau papiloamelor genitale prezente la mometul vaccinarii. S-a demonstrate ca vaccinul antiHPV este imunogen si sigur la barbati si se recomanda si vaccinarea acestora mai ales la homosexuali. Insa pentru o eficacitate superioara a vaccinului trebuie lucrat la partea de informare, reactii adverse, avand in vedere ca se efectueaza fetitelor – iar parintii sunt speriati de posibilele efecte edverse – si acestia iau hotararea in numele copilului.

Trebuie sa existe o baza de date corecta si actualizata pentru antiHPV pentru a se putea urmari clar protectia celor vaccinati, iar investitia in acest vaccine merit ape deplin daca vor fi intrunite aceste criterii.

Invaginatia intestinala si vaccinul rotavirus

Vaccinul pentru rotavirus a fost licentiat in 2006 si a redus morbiditatea si mortalitatea pentru gastroenterita acuta la copii mici, insa a a aparut teama ca acest vaccin determina invaginatie intestinala dupa prima sau a doua doza. Chiar daca in mod curent invaginatia este frecventa intre 4 si 9 luni, poate aparea totusi la orice varsta. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate prin ecografie, clisme cu dublu contrast. Prezentarile mai intarziate pot necesita chirurgie pentru reducerea invaginatiei, insa pot merge chiar pana la rezectie intestinala. Netratata duce la necroza intestinala, perforatie si chiar deces. Oricum, la sugari invaginatia idiopatica e cea mai frecventa cauza. Multiple investigatii au incriminat adenovirusurile in aproximativ 40 % din cazuri ca fiind agentul etiologic al invaginatiei intestinale.

Prima generatie de vaccin RRV-TV (vaccin tetravalent, combinatie de genom animal cu uman) de cand a fost introdus in programul de vaccinari in 1998 invaginatia a fost trecuta ca potential efect advers dupa imunizare in prospect. In 1999 s-au raportat 15 cazuri de invaginatie dupa imunizare, dupa care Centrul de Control al Bolilor a oprit vaccinarea pentru investigatii mai amanuntite.

A doua generatie de vaccine RV5 si RV1 a trecut cu bine de toate studiile, inclusiv de faza a IIIa a sigurantei in trialuri si s-a urmarit atent asocierea vaccinului cu invaginatia intestinala observata la RRV-TV. Trialurile efectuate pe 60.000 de sugari nu au evidentiat nicio legatura a vaccinului cu invaginatia intestinala, iar in urmatorii 2 ani foarte multe tari au implmentat vacinul cu precizari exacte legate de doza si varsta de administrare.

Desi s-a tinut o evidenta foarte stricta a efectelor adverse, in special asupra cazurilor de invaginatie, beneficiile vaccinului au fost rapid si consistent demonstrate. In SUA si Australia spitalizarea pentru gastroenterite s-a redus cu 80% pentru enteritele cu rotavirus. In SUA beneficiul-risc pentru moartea prin invaginatie a fost de 71:1. Oricum raportul variaza in functie de zonele populationale legat de mortalitate prin gastroenterite, accesul la tratament, iar balanta intotdeauna s-a inclinat spre a-i favoriza pe cei vaccinati oriunde acest lucru a fost posibil.

Efectul vaccinului conjugat antipneumococic in meningita pneumococica

Boala pneumococica invaziva a suferit un declin in randul copiilor si adultilor dupa introducerea vaccinului heptavalent conjugat (PCV7) in anul 2000, insa efectul sau asupra meningitei este inca neclar.

Studiul a arata ca: s-au identificat 1379 cazuri de meningita pneumococica, incidenta a scazut de la 1,13 cazuri la 0.79 la 100.000 de personae intre 1998-1999 si 2004-2005. In randul pacientilor sub 2 ani si cei peste 65 de ani incidenta a scazut cu 64% si respective 54%.

In cocluzie rata meningitei pneumococice a scazut in randul copiilor si adultilor de cand a fost introdus vaccinul PCV7. Desi efectul global al vaccinului ramane substantial, o crestere recenta a meningitei cauzate nonPCV7 serotipuri si tulpini nonsusceptibile la antibiotic raman o ingrijorare, iar acest lucru indica o necesitate mare in continuarea descoperirilor unui vaccin mai protectiv. Datorita faptului ca meningita pneumococica are un potential letal mare 1 din 12 cazuri la copii si 1 din 15 cazuri la adulti masurile preventive aditionale sunt necesare.

Vaccinul care previne si trateaza dependenta la cocaina si nicotina

Datorita faptului ca in randul adolescentilor dependenta de droguri si nicotina reprezinta o problema majora de sanatate s-a dorit sa se vina in ajutorul acestora cu o varianta de preventie si tratament in plus fata de metodele actuale.

Multe studii clinice randomizate care au vizat vaccinurile pentru cocaina si nicotina in ceea ce priveste recaderile au avut rezultate mixte. Studiile demonstreaza ca este posibila producerea de anticorpi pentru cocaina si nicotina in organismele umane. La pacientii abstinenti care prezinta nivele ridicate de anticorpi impotriva acestori droguri, efectele cocainei si nicotinei sunt atenuate.

Intr-o alta faza a trialurilor s-a evidentiat ca vaccinurile acestea nu sunt superioare efectului placebo, deoarece numai 1/3 din cei vaccinati dezvolta un nivel suficient de anticorpi pentru a bloca efectele drogurilor.

Vaccinurile reprezinta o abordare noua pentru prevenirea recaderilor, si pentru a induce imunitate intr-un mod mai fiabil e necesara o proportie mai mare de pacienti vaccinati. Vaccinurile sunt putin probabil sa impiedice dependenta in randul adolescentilor. Utilizarea lor in constrangere juridica ar trebui sa fie luata in considerare numai dupa o experienta considerabila in utilizarea lor la voluntari.

Aceste vaccinuri vizeaza in primul rand reducerea recidivei la dependenta dupa ce a fost atins pragul de abstinenta. Acestea induc sistemului imunitar sa produca anticorpi care se leaga de moleculele drogurilor care creeaza dependenta si previne producerea efectelor la nivelul creierului. Anticorpii care sunt produsi prin expunerea sistemului imunitar la o proteina combinata cu molecule din medicamente (drog), in fluxul sangvin formeaza o molecula de dimensiuni mari care nu mai poate traversa bariera hemato-encefalica si actiona pe receptorii dopaminergici la nivelul creierului.

Fumatul este o cauza majora de factor de risc in foarte multe boli la nivel global. Tratamentele farmacologice pentru a ajuta intreruperea fumatului precum terapia de inlocuire a nicotinei, bupropion si vareniclin sunt doar metode modeste fata de orpirea fumatului fara ajutor suplimentar.

Cocaina este unul dintre cele mai ilicite droguri folosite in lume. Consumatorii inraiti de cocaina dezvolta anxietate, tulburari afective si psihoze paranoide. Reprezinta un risc crescut de aritmii cardiace, AVC si foarte important infectia HIV prin comportamentul sexual si utilizarea necorespunzatoare a ustensilelor de injectare. Nu exista tratamente farmacologice efective pentru dependent de cocaine.

Intentia majora a acestor vaccinuri impotriva nicotinei si cocainei este de a preveni recidiva la consumatorii care au realizat abstinenta. Dorinta este ca anticorpii sa atenueze efectele acestor droguri in primele luni de la intrerupere atunci cand consumatorii sunt cei mai susceptibili de a recidiva. Ex-consumatorilor le sunt efectuate mai multe doze de vaccin, toate combinate cu programe comportamentale pentru a reduce sansele la recidiva.

Avantajele vaccinului anti-nicotina: poate fi administrat de 5-6 ori si produce efecte care dureaza cateva luni, astfel imbunatatind complianta la tratament. Are mai putine efecte edverse deoarece anticorpii nu actioneaza la nivelul SNC ca buprapion si vareniclin. Vaccinul poate fi folosit in combinatie cu buprapionul si vareniclinul pentru reducerea dorintei, dupa incetarea consumului si in combinatie cu interventii psihosociale pentru mentinerea abstinentei.

Aceleasi avantaje le prezinta si vaccinul anti cocaina, insa ambele au unele limitari: studiile pe animale au evidentiat ca blocarea efectului atat a nicotinei cat si a cocainei pot fi depasite prin cresterea dozei de drog. Acest lucru se intampla cand drogul e injectat sau fumat, deoarece absorbtia rapida a drogului nu acorda suficient timp anticorpilor sa se uneasca cu toata cocaina inainte sa ajunga la creier. Un vaccine antinicotina poate fi anulat sau acoperit prin utilizarea altor droguri cu efecte stimulente similare (metamfeamine de exemplu). Vaccinul anti nicotinic poate fi anulat prin fumarea mai multor tigari succesiv sau fumand in timpul purtarii unui plasture cu nicotina.

Trialurile in randul oamenilor au evidentiat: din 34 de abstinenti de cocaina, 27 au primit 3 doze succesive de vaccine. Anticorpii au inceput sa apara de la doza a doua, nivel care a fost mentinut timp de 2 luni de la a 3a doza, insa pana la sfarsitul anului nivelul de anticorpi a scazut rapid la nivelul de baza. (studiu efectuat de Kosten et all.)

Mortell et all. a arata ca vaccinul folosit la 16 dependenti a fost bine tolerat si a indus imunogenitate diferita in doze diferite si concluzia a fost ca nu au existat diferente intre vaccin si placebo, cu mentiunea ca cei care au primit dozele cele mai mari de vaccin au avut cele mai putine rezultate positive la analizele efectuate la urina si a durat mai mult realuarea consumului. Toti participantii vaccinati care au consumat cocaina au raportat ca efectul euforic a fost atenuat la 6 luni de la imunizare.

Argumentele etice in ceea ce priveste acest vaccin ar fi ca acesta sa fie printre optiunile de tratament de care ar putea beneficia pacientii in cauza. Ar fi o problema controversata utilizarea lui in mod obligatoriu. Si daca acest lucru a avut loc, sub constrangere jurdica, siguranta, eficienta si rentabilitatea vaccinului ar trebui evaluate foarte riguros deoarce pacientii pot incerca sa depaseasca blocajul imunitar prin cresterea dozei de cocaine sau folosind alte medicamente. Utilizarea obligatorie poate fi pusa in aplicare cu mare atentie si numai dupa o experienta acumulata considerabil in urma utilizarii vaccinului pe voluntari.

Termenul “vaccin” poate ridica asteptari mari din partea parintilor, in sensul ca acestea pot fi folosite in prevenirea dependentei de nicotina sau cocaina. Utilizarea preventiva a vaccinurilor este etic contencioasa. Copiii vor fi vaccinati la cererea parintilor pentru ca in calitate de minori ei nu sunt capabili de a consimti legal. Parintii fac alegeri in numele copiilor care le vor afecta viata de adult. Unii au sustinut ca imunizarea impotriva nicotinei sau cocainei e o decizie pe care parintii au dreptul de a o face, iar acest lucru e probabil de a fi contestat. Utilizarea preventiva a unui vaccin la tinerii sanatosi va necesita dovezi puternice de siguranta si eficacitate decat cel folosit pe termen scurt pentru prevenirea recurentei la dependent. Obtinerea probelor pentru a satisface toate cerintele de reglementare pentru o astfel de utilizare tinde sa fie foarte scumpa si companiile farmaceutice pot fi reticiente.

Preocuparile comunitatii cu privire la siguranta vaccinarii impotriva bolilor infectioase ar putea descuraja investitiile in studiile de prevenire a vaccinurilor anti droguri.

Vaccinurile si autismul – Adevar si fictiune

La mijlocul anilor’90, multi parinti a caror copii aveau autism, au observat o legatura intre debutul bolii si vaccinul ROR (MMR). (Martin Hirte 2008, p. 268). In anul 1998, medicul  gastroenterolog Wakefield scria in revista medical Lancet, despre 11 cazuri de autism la copiii care sufereau in acelasi timp si de infectii intestinale cronice, o posibila cauza a autismului fiind vaccinul ROR. (Wakefield 1998). El descrie boala ca fiind o “enterocolită autista”, adică o infectie intestinala cronica ( boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, etc) combinata cu autism. ( Wakefield 2000). Wakefield scria: ”am descoperit la copii o enterocolita cronica asociata cu tulburari neuro-psihice. In cele mai multe cazuri simptomele apari dupa vaccinul MMR (ROR). Este nevoie in continuare de studii pentru a demonstra legatura dintre acest sindrom si vaccinul MMR (ROR).”

Si din analiza Sistemului American al SUA – VAERS – reiese un risc crescut pentru autism la copiii care sunt vaccinati cu toate cele trei vaccinuri simultan: impotriva rujeolei, a oreionului si a rubeolei.(Geier 2004). In Japonia sunt relatate rezultate asemanatoare. (Takahashi 2003).

După teoria lui Wakefield, vaccinul ROR produce reactii incrucisate intre tipurile variate de virusuri vaccinale si sistemul imun al copilului care induc boli autoimune cronice cu o evoluție nefavorabila, chiar dezastruoasa. Se pare ca unii oameni au un sistem imun particular ( cu o predispoziție genetica) care reactioneaza gresit la vaccinuri si alti factori externi, provocand in final boli autoimune, inclusiv autismul. De aceea in unele familii autismul afecteaza mai multi membrii. ( Comi 1999).

Multi alti autori observa acelasi lucru in urma unor studii. Rezultatele analizelor efectuate la copiii cu autism arata o inmultire dramatica a virusurilor in organism, cu formarea unor anticorpi atipici, total ineficienti. Analizele arata urmatoarele modificări patologice ( Singh 1993, Vijendra 1999, Kawashima 2000, Uhlmann 2002, Singh 2003, Sandal 2003) :

–           anticorpi anti-ROR atipici la nivelul peretelui intestinal;

–          titru (concentratie) foarte mare de anticorpi antirujeolici atipici in sange;

–          material genetic viral  rujeolic in LCR ( lichid cefalorahidian).

Dupa ce Wakefield isi enunta teoria conform careia vaccinul ROR este in stransa legatura cu debutul autismului la copii, a scăzut dramatic vaccinarea in Anglia, in special cu ROR. Drept urmare, Wakefield a fost atacat in mod vehement de catre unii dintre colegii sai dar mai ales de catre autoritătile sanitare din Anglia. In final Wakefield isi pierde serviciul de gastroenterolog de la Royal Free Hospital din Londra si se vede nevoit sa emigreze in SUA. Unii dintre colegii sai care au fost coautori la revista Lancet, se distanteaza de el si isi retrag afirmatiile. Intre timp s-au gasit impotriva lui si alte dovezi conform carora  el ar fi primit sume mari de bani de la un Birou de avocati care coordoneaza si despagubeste parintii afectati si pagubiti. Wakefield  ar fi primit aceste sume drept recompensa  pentru activitati de consiliere si alte binefaceri. (Kaulen 2007). O serie de studii au fost facute pentru ca teoria lui Wakefield sa fie combatuta, printre care și un studiu danez, folosindu-se actele medicale a 500.000 de copii (Madsen 2002) dar rezultatele obtinute au fost refuzate categoric spre publicare de catre cele două  mari reviste medicale JAMA și Lancet. Un alt studiu a fost facut si finantat de catre conducerea Marii Britanii (Demicheli 2005). Concluziile la care s-a ajuns sunt lesne de inteles : nu exista nicio cauzalitate intre autism si vaccinul ROR. Peter Fletcher, fostul Director al sectiei pentru cercetare al Ministerului Sanatatii si membru al Comitetului pentru vaccinuri, caracterizeaza conducerea Marii Britanii in legatura cu descrierea vaccinului ROR in  Mail on Sundaydin 5 februarie 2006, ca fiind de o “indiferenta absoluta si de neinteles”. Ca intotdeauna, reactiile secundare foarte rare raman necunoscute, fara studii medicale. Fiind lipsite de o bază stiintifica, ele nu pot fi nici dovedite….

Sa nu uitam ca si Harris Coulter face legatura intre autism si vaccinul DTP iar apoi ROR. El afirma ca modificarile produse de virusuri la nivelul creierului produc o “encefalita autoimuna”, care duce in final la autism sau/si sindromul ADHD, pe care le-a clasificat in “sindromul postencefalitic”. După Harris Coulter au urmat multe alte studii (mai ales din ultimii 5-8 ani) care au demonstrat ca la baza acestei “encefalite autoimune postvaccinale” stau nu doar modificarile produse de catre virusurile vii ( cum s-a crezut pana atunci) ci si metalele grele ( aluminiu si mercur) din vaccinuri. Toate împreună alergizează sugarul si afecteaza in mod grav sistemul imun al acestuia, provocand reactii alergice (la nivelul creierului, a intestinului, etc)  care se cronicizeaza si in final duc la boli alergice ( astm bronsic) sau boli autoimune : digestive ( boala Crohn, celiachia, colita ulcero-hemoragica, etc), nervoase ( autism, ADHD, etc), reumatismale ( ARJ la copii si Poliartrita reumatoida la adult, scleroza multipla), etc. Nu este nevoie intotdeauna de o reactie particulara a sistemului imun a copilului la vaccinuri ca sa se produca aceste boli. Si la copiii cu un sistem imun sanatos se poate produce o alergizare a acestora, cu bulversarea sistemului imun care este suprasolicitat  de atatea virusuri dar este și intoxicat de metalele grele si alte substante chimice din vaccin. Doar odata cu inmultirea vaccinurilor si combinarea acestora ( trivaccin, tetravaccin, hexavaccin, heptavaccin) din ultimii 40-50 de ani ne confruntam cu boli noi aparute la copii si adulti si mai ales cu o explozie a cazurilor de boli rare si cronice din trecut.

Timerosalul este o substanta chimica ce se adauga in unele vaccinuri, avand rolul de a le conserva proprietatile, impiedicand dezvoltarea microorganismelor. Unele voci sustin ca timerosalul este toxic pentru sistemul nervos si ca ar fi responsabil pentru numarul de cazuri de autism inregistrate. Adevarul este ca timerosalul a fost deja inlocuit in multe dintre vaccinurile destinate copiilor. In plus, studiile efectuate in ultimii 15 ani au demonstrat ca nu exista nici o legatura reala intre timerosal si autism.

Este adevarat ca in compozitia timerosalului exista mercur, insa forma chimica in care se gaseste acesta este diferita de cea bine cunoscuta, toxica si cu efect cumulativ, care se regaseste de exemplu in pestele oceanic. Mercurul din timerosal are o concentratie extrem de redusa si se elimina din organism mult mai repede.

In anii 90, doctorul Mark Geier a fost expert consultant in cateva procese intre statul american si victime ale efectelor secundare grave ale vaccinurilor, procese intentate cu scopul ca acestea din urma sa fie incluse intr-un program financiar compensatoriu. Conform celor afirmate de Geier atunci, copiii expusi la timerosal ar avea un risc de 6 ori mai mare de a dezvolta autism. Ulterior insa, s-a demonstrat ca datele prezentate de Geier nu aveau un fundament real serios, ca metodele folosite de el nu se incadreaza in metodele de cercetare stiintifica serioase si ca rezultatele sale nu au putut fi duplicate, fapt ce le contesta valabilitatea.

Dovezi care demonstreaza lipsa de legatura dintre timerosal si autism:

Ratele autismului in Danemarca si Suedia, tari in care timerosalul nu s-a mai folosit din 1992, au crescut pana in prezent.

Rata autismului in Marea Britanie, unde se foloseste un singur vaccin care contine timerosal, este mai mare decat in alte state europene, in care mai multe dintre vaccinurile administrate copiilor contin acest compus chimic.

Un studiu publicat in 2009, efectuat pe doua loturi diferite de copii cu varste intre 7 si 10 ani, unul care folosise vaccinuri cu timerosal, celalalt vaccinat cu produse fara timerosal, nu au relevat diferente din punct de vedere neuropsihiatric.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat in 2009 un studiu epidemiologic efectuat in Marea Britanie, Irlanda si Danemarca; in urma examinarii relatiei dintre timerosal si tulburarile neurocomportamentale, s-a demonstrat ca cele doua nu au nici o legatura.

Un studiu de pediatrie publicat in 2010 a concluzionat ca expunerea la timerosal nu creste riscul de autism. Au fost comparati 256 copii cu autism si 752 copii fara si s-a ajuns la concluzia ca cei pozitivi nu au primit doze de timerosal mai mari decat ceilalti.

Ipoteza ca vaccinul ROR ar juca un rol determinant in declansarea autismului este un alt zvon vehiculat de mediile pseudo-stiintifice. Vaccinul ROR se administreaza copiilor cu varsta de peste un an, pentru a-i proteja impotriva rubeolei, a oreionului si a rujeolei. Toate cele trei boli fac parte din categoria „bolilor copilariei”, care insa pot avea complicatii grave, chiar fatale.

Un grup de cercetatori a afirmat ca s-a observat ca la 8 copii din 12, simptomele de autism au fost inregistrate dupa administrarea vaccinului ROR. Asa-numitul studiu a fost criticat si retractat chiar de catre autori, deoarece lotul de copii nu a fost selectat corespunzator, copiii nu fusesera examinati de catre specialisti si anterior vaccinarii. In plus, vaccinul ROR nu a continut niciodata timerosal, asadar nu se poate stabili nici o legatura intre cele trei elemente, desi multa lume inca face aceasta confuzie.

Un alt element care trebuie avut in vedere este acela ca medicii specialisti se feresc sa puna un diagnostic de autism inainte ca cel mic sa implineasca varsta de aproximativ un an si jumatate, varsta apropiata de altfel de cea la care este administrat vaccinul. Aceasta este un motiv in plus pentru care se stabilesc legaturi eronate intre vaccin si asa-zisa declansare a bolii.

Din punct de vedere legal, parintele are dreptul sa refuze vaccinarea propriului copil, cu unul sau mai multe dintre vaccinurile din schema obligatorie. Important este ca aceasta decizie sa fie luata dupa o documentare prealabila serioasa. Cea mai frecventa sursa de informare, internetul, abunda adesea de informatii pseudo-stiintifice, si nu toti parintii sunt destul de avizati incat sa navigheze printre ele si sa le selecteze pe cele valoroase.

In mod evident, lumea medicala internationala a cazut de acord ca in cazul vaccinurilor obligatorii, beneficiile depasesc cu mult riscurile. Multi medici sunt de parere ca acest curent anti-vaccinare din prezent are mare legatura cu faptul ca parintii de astazi nu s-au confruntat niciodata cu pericolul real al unei epidemii de poliomielita, meningita, pojar sau alte boli grave, impotriva carora copiii sunt vaccinati de zeci de ani. Din pacate, in momentul in care numarul persoanelor nevaccinate va creste suficient, expertii avertizeaza ca ne vom confrunta din nou cu epidemii de difterie sau poliomielita, ca acum 100 de ani, cand mortalitatea infantila era uriasa.

Nu trebuie uitat faptul ca inainte de a fi comercializat pe piata sau inclus intr-un program national de vaccinare, un asemenea produs este inclus intr-o lunga serie de teste de siguranta si trebuie sa obtina numeroase aprobari. Afirmatiile de genul „se testeaza vaccinurile pe copiii nostri” tin de teoria conspiratiei si de o slaba informare.

Toti specialistii sunt de acord ca asa cum „nu exista boli, ci pacienti” este foarte important ca parintii sa ia legatura cu medicii specialisti care, in functie de istoricul medical al copilului si al familiei, de posibilele probleme de sanatate ale copilului, de reactiile acestuia la administrarea de medicamente sau a altor vaccinuri, sa evalueze corect raportul risc/beneficiu cand e vorba de vaccinare.

Legatura presupusa intre vaccinuri in general si ROR in special si autism, tine mai mult de fictiune si de „legende urbane” decat de realitate si date stiintifice.