Asistenta Sociala a Persoanelor Hiv Infectate Marcate de Tuberculoza

.

Plan:

INTRODUCERE.

CAPITOLUL 1. Epidemia TBC ca problemă globală.

1.1 Tuberculoza ca o problemă medico – socială.

1.2 Particularitățile maladiei Tuberculoza la persoanele HIV infectate.

1.3 Problemele psiho-sociale a persoanelor bolnave de tuberculoză.

CAPITOLUL 2 Asistența socială a persoanelor seropozitive marcate de tuberculoză.

2.1. Cadrul normativ național în domeniul pervenirii Tuberculozei

Asistența socială a persoanelor HIV infectate marcate de Tuberculoză și rolul asistentului social și societății civile în suportul acestor persoane.

CAPITOLUL 3 Cercetarea experimentală a problemelor medico–sociale cu care se confruntă persoanele infectate cu HIV marcate de tuberculoză.

3.1 Identificarea problemelor medico – sociale cu care se confruntă persoanele HIV infectate marcate de tuberculoză.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Actualitatea temei:

Tuberculoza a fost întotdeauna una dintre cele mai presante probleme ale omenirii. Relevanța problemei tuberculozei este, că această boală nu este doar o problemă de sănătate, dar și socială. Factori de risc pentru dezvoltarea tuberculozei sunt factorii ce țin de varstă, sex, factori bio-medicali, epidemiologici, sociali, profesionali, și igienici.

Tuberculoza (TB) – o boală infecțioasă periculoasă care afectează în principal sistemul respirator provocată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, numită și bacilul Koch. Denumirea de tuberculoză a provenit de la cuvîntul latin tuberculum. Această maladie este răspîndită și cunoscută în aproape toate țările din lume, chiar și în cele dezvoltate economic și se consider una dintre cele mai vechi boli ce au afectat umanitatea. Epidemia de tuberculoză, cunoscută sub denumirea de Marea Ciumă Albă, în secolele XVII – XVIII a ucis fiecare al șaptelea bolnav de tuberculoză.

În ciuda faptului că în present TB este o boală vindecabilă , ea continuă să răpească viețile oamenilor zi de zi. Conform statisticilor, în fiecare minut pe pămînt decedează de TB circa trei persoane. În secolul XXI omenirea se confruntă cu o ”nouă tuberculoză”, caracteristicile căreia este asocierea sa cu infecția HIV și apariția tot mai des a formelor multidrugrezistente a tuberculozei (MDR – TB) – o formă specială, mai periculoasă, în care bacteriile TB nu sunt sensibile la principalele preparate antituberculoase. Tuberculoza constituie a doua cauză a mortalității printer adulți ca urmare a unei boli infecțioase, înregistrînd anual aproximativ 3 milioane de decese în lume.

Conform estimărilor Organizatiei Mondiale a Sanatății (OMS), o treime din populația planetei este infectată de baciul tuberculozei și în fiecare an, în lume se îmbolnăvesc aproximativ 10 milioane de oameni. OMS avertizează că în următorii 20 ani, aproximativ 1 miliard de persoane se vor infecta, 200 milioane se vor îmbolnăvi și 70 de milioane vor deceda de tuberculoză.

Cea ce a făcut problema tuberculozei actuală și de o ”urgență globală” , a fost răspîndirea epidemiei HIV/ SIDA. Printe persoanele HIV – positive, tuberculoza reprezintă principala cauză a decesului. În lume tuberculoza este cea mai peruculoasă infecție oportunistă în stadiul SIDA și se poate transmite și altor personae, indifferent de statutul lor HIV.

Moldova este printre țările cele mai afectate de tuberculoză din Europa. Incidența globală prin tuberculoză în anul 2011 a înregistrat o rată de 114,3 la 100.000 populație (4673 cazuri) din care 26,3% cazuri noi de TB – MDR. Cazurile noi, notificate în anul 2011, au constituit 3833 cazuri saui 93,8 la 100.000 populație.. Rata mortalității prin tuberculoză continuă să înscrie cifre înalte și în 2011, înregistrînd 16,1 la 100.000 populație sau 657 de cazuri. Prevalenta mare a tuberculozei in randul adultilor contribuie la dezvoltarea și creșterea infecției la copii și adolescenți.

Necătînd la nivelul tot mare de acoperire a persoanelor care traiesc cu HIV, observație medicală și tratament, împreună cu o creștere a numărului total al acestora, se observă o creștere tot mai mare și mai rapidă a numărului de pacienți infectați cu HIV, care suferă de tuberculoză.

TB aduce suferințe immense în familiile unde există cel puțin o persoană bolnavă de HIV/TB. Aceasta are o influență sporită asupra sănătății, functionalitatea, longevitatea și calitatea vieții pacienților infectați cu HIV . Deseori pacienții infectați cu HIV bolnave de tuberculoză suferă de simptome clinice, inadaptare socială, probleme psihologice grave. Printre persoanele HIV- pozitive tuberculoza reprezintă cauza principală a decesului.. Față de HIV și tuberculozâ sunt expuși în principal persoanele tinere și de vârstă mijlocie, care, pe măsură ce boala evaluează pot complet sau parțial pierde sănătatea și performanța. Totodată, statul suportă pierderi economice mari, deoarece 75% din toți pacienții cu HIV/TB sunt cu vîrsta cuprinsă între 20 – 40 ani, vîrstă la care persoanele au o capacitate de muncă sporită.

Deoarece boala perturbă dezvoltarea naturală umană la varsta adulta, la persoanele care trăiesc cu HIV / SIDA marcate de tuberculoză, se acumulează nemulțumirea în diferite sfere ale vieții, ce cu timpul afectează calitatea vieții în general . Prin urmare, asistență în satisfacerea nevoilor vitale ale pacientulor ar trebui să fie efectuate nu numai de către profesioniștii din domeniul sănătății, dar și asistenți sociali.

Orice situație problematică în plan social, presupune, mai ales atunci când este vorba despre necesitățile indivizilor, grupurilor sau comunităților, intervenția asistenților sociali.

Asistentul social este centrat pe rezolvarea de probleme și schimbare și este un agent al schimbării care acționează în contexte sociale complexe; el nu se limitează la un tip sau altul de ajutorare, ci concepe strategii combinate și, la limită, integrale.

Ca societatea să susție aceste persoane este important ca asistenții sociali să cunoască particularitățile decurgerii acestei patologii și problemele cu care se confruntă aceste persoane.

Scopul cercetării : Identificarea problemelor sociale cu care se confruntă persoanele HIV – pozitive marcate de tuberculoză cu scopul ridicării calității vieții a acestor persoane.

Obiectul cercetării : Persoanele HIV infectate marcate de tuberculoză

Obiectivele cercetării:

Studierea și analiza literaturii de specialitate cu referinnță la infecția HIV și Tuberculoză.

Caracterizarea corelației HIV și TBC cu referință la viața persoanelor afectate de infecția HIV și problemele cu care aceștia se confruntă;

Analiza legislației naționale în domeniul prevenirii HIV și TB

Determinarea rolului asistentului social în acordarea asistenței și prestarea serviciilor sociale persoanelor HIV infectate marcate de tuberculoză.

Elaborarea concluziilor.

Ipoteza lucrării:

Deoarece infecțiile HIV și TB sunt însoțite deseori de prejudecări, de atitudine de stigmatizăre și discriminăre, societatea în general refuză să recunoască pentru ei înșiși problema infecției HIV/TB, ea neagă prezența și influența acesteia asupra situației socio-economice din țară. Tot odată răspîndirea bolii presupune o creștere a numărului de persoane cu handicap de vârstă tânără și mortalitate ridicată, ce ne permite să atribuim infecția Tuberculoza la un grup de boli social importante.

Pentru îmbunătățirea calității vieții, asigurarea socializării și integrării în comunitate persoanelor cu HIV/TB este nevoie pe lîngă asistența medicală, și susținerea sistematică din partea asistenților sociali care vor presta servicii integrate de asistență socială. Ridicarea nivelului de cunoștințe despre maladie, căile de transmitere, simptomele, tratamentul tuberculozei și importanța tratamentului antiretroviral (TARV) pentru persoanele seropozitive va contribui la scăderea morbilității și mortalității în rîndul persoanelor care trăiesc cu HIV și va spori la ridicarea calității vieții acestora.

Noi presupunem că cunoașterea de către asistenții sociali a problemelor cu care se confruntă persoanele HIV/TB va contribui la ridicarea nivelului calității serviciilor sociale destinate acestor persoane.

În cercetare s-au aplicat următoarele metode:

Analiza literaturii de specialitate

Chestionare

Convorbire

Observația

Eșantionul de cercetare a fost constituit din 30 persoane seropozitive marcate de tuberculoză, beneficiari al Centrului Social pentru suportul PTH, IPCS ”Viața cu speranță” și 13 asistenți sociali din diferite instituții sociale mun. Bălți.

Importanța teoretică și practică a cercetării

Presupunem că asistența socială a persoanelor HIV – positive marcate de tuberculoză va fi mai eficientă și rezultativă, dacă asistenții sociali vor cunoaște problemele cu care se confruntă aceste persoane.

Baza metodologică a investigării constă în studierea aspectelor sociale, medicale, juridice și psihologice a problemelor cu care se confruntă persoanele HIV positive marcate de tuberculoză, reflectate de specialiștii din domeniu: Valentina Vilc,; Margareta Cărăruș,; Diana Doroș,; Feodora Rodiucova, de asemenea studierea legislației în domeniul HIV și TB, Programului Național de control al Tuberculozei pentru anii 2011-2015; Obietivele de Dezvoltare a Mileniului cu privire la combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei și altor maladii; ș.a.

Valoarea teoretică constă în studierea și sistematizarea informației cu privire la tuberculoză ca fenomen global, particularitățile decurgerii acestei maladii la persoanele HIV infectate, problemelor cu care se confruntă aceste persoane și analiza cadrului normative în domeniu.

Valoarea practică a investigării constă în evidențierea și identificarea problemelor medico-sociale, cu care se pot confrunta persoanele infectate de HIV, bolnave de tuberculoză.

Partea experimentală poate ptrezenta interes pentru asistenții sociali, medici, lucrători sociali și alți specialiști care interacționează cu persoanele HIV/TB, deoarece sunt identificate și caracterizate problemele sociale, medicale, psihologice acestora și cunoașterea specificului acestor probleme, le va permite să realizeze o asistență calitativă.

CAPITOLUL 1. EPIDEMIA TUBERCULOZEI CA PROBLEMĂ GLOBALĂ.

1.1 Tuberculoza ca o problemă medico – socială.

Tuberculoza este o boala de natura infectioasa care ataca in principal plamanii.
Tuberculoza se transmite de la o persoana bolnava contagioasa, care nu se afla sub tratament, la o persoana sanatoasa, prin intermediul picaturilor de saliva eliminate prin tuse, stranut, vorbit cu voce tare, cantat etc. Orice persoana, indiferent de conditia sociala, este expusa riscului de a se infecta, daca inspira aerul care contine picaturi de saliva cu microbi. Fiecare bolnav netratat poate infecta anual 15 persoane. Bolnavii de tuberculoza multidrog rezistenta transmit tot tuberculoza multidrog rezistenta, pentru care rata de vindecare este mult mai scazuta. Tuberculoza este o boala care se vindeca numai in conditiile in care se urmeaza cu consecventa tratamentul medicamentos si un regim de hrana si viata adecvat. Netratata corespunzator, tuberculoza cauzeaza decesul.

Debutul bolii apare lent, fiind nesesizat de persoana bolnavă. În perioada timpurie a bolii pot apărea oboeseala, slăbiciunea, starea de rău, transpirații nocturne, diminuarea capacității de muncă. Aceste simptome sunt de obicei, atribuitesurmenajului la locul de muncă,unei viroze, fumatului. Oamenii nu atrag atenție și nu solicită asistența medicală sau se tratează singuri. Această perioadăpoate dura câteva săptămînă sau luni. Cu progresia bolii apar următoarele simptome: – tuse cu spută mai multde trei săptămîni; – temperatură ridicată a corpului timp de o săptămînă și mai mult fără o cauză evidentă; – frisoane; – lipsa poftei de mîncare și pierdere în greutate; – spută cu sînge; – dureri încutia toratică; – insuficiența de aer la efort fizic. Tusea este principalul și cwel mai frecvent simptom al tuberculopzei, iar în cazul cănd tusea durează mai mult de 3 săptămîni, este absolut necesară adresarea la cea mai apropiată instituție medicală pentru a trece examenul la tuberculoză, examen oferit gratuit în Republica Moldova.

Tuberculoza se transmite de la om la om în 90 – 95 % cazuri pe cale aerogenă. Un bolnav cu forma contagioasă de tuberculoză elimină în timpul tusei, strănutului, vorbirii particule nucleolice aerogene care conțin bacteriile tuberculoase. Un singur strănut poate genera1 mln. Micobacterii tuberculosis, un singur acces de tuse – 3500 de micobacterii. Estimativ, un bolnav contagios poate infecta anual circa 10-15 persoane sănătoase.

Tuberculoza nu se transmite prin mîncare, prin folosirea aceloraș vase sua tacîmuri, prin sărut sau relații sexuale. Nu fiecare persoană, care a avut contact cu o persoană care elimină bacilii M. Tuberculosis se infectează de tuberculoză. Riscul de infectare depinde de o gamă variată de factori, care au tendința de creștere odată cu expunerea îndelungată / contactul prelungit cu o persoană cu formă activă netratată, lipsa ventilației și a luminii directe a soarelui în spațiul comun, un număr mare de bacili eliminați de pacientul cu TB.

Există mai multe grupuri cu risc sporit de îmbolnăvire cu tuberculoză:

Grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire, determinat de particularitățile medico-biologice a organismului, cum ar fi infecția HIV, diabetul zaharat, ulcerul gastric sau duodenal, bolile cronice nespecifice ale sistemului respirator, dependența de droguri și alcool, subnutriția ș.a.

Grupuri cu risc sporit de îmbolnăvire, determinat de factori sociali – persoane cu condiții neadecvate de locuit sau fără locuință, social defavorizate, deținuții, persoanele eliberate din locurile de detenție, migranții, șomerii.

Tuberculoza reprezintă o epidemie globală, doar în 2010, 8,8 milioane de persoane îmbolnavindu-se de tuberculozaă și 1,4 milioane decedând din această cauză. În fiecare zi, peste 8 milioane de oameni se îmbolnăvesc de tuberculoză. La ora actuală, o treime din populația globului este infectată cu Micobacterium tuberculosis. TB predomină în fiecare parte a lumii, nu există nici o țară în care TB a fost vreodată eradicat.

Comform datelor OMS în anul 2011, 8,7 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de tuberculoză, 1,1 milioane din acestea fiind persoane HIV pozitive și 0,5 milioane copii. Aproximativ 80% din cazurile de tuberculoză, înregistrate în 2011, au fost raportate în 22 de țări, în acest an 1,4 milioane de oameni au decedat din cauza tuberculozei, inclusiv 430 de mii de persoane HIV pozitive. În 2012, a murit de la TB în total, 1,3 milioane de persoane (inclusiv 320 000 de persoane cu HIV). Aproximativ 60% din cazuri noi de TB au avut loc în Asia. Cea mai mare rată de cazuri noi pe cap de locuitor a fost înregistrat în Africa sub-sahariana. Dacă e să comparăm numărul deceselor cauzate de tuberculoză în rîndul tinerilor și adulților cu cele cauzate de alte maladii infecțioase, atunci incidența acesteia este cea mai mare. Aproximativ 95% din cazurile letale ale acestei boli se atestă în țările în curs de dezvoltare, in tarile cu venituri mici și medii, și este printre primele trei cauze de deces în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 15-44 de ani. Tuberculoza este cauza unui sfert din totalul deceselor persoanelor HIV infectate.

Tuberculoza rămane a fi o problemă de sănătate publică in Republica Moldova, iar situația epidemiologică nefavorabilă creată in urma acestei boli face ca țara noastră să se confrunte cu o povară inaltă determinată de Tuberculoză.

Progresul atins este incă fragil, provocat de o creștere modestă a ratei mortalității asociate cu Tuberculoza, care in anul 2009 a atins 18,0 cazuri la 100.000 de persoane.

De asemenea, in ultimii ani, se atestă o majorare a numărului de cazuri noi inregistrate in randurile persoanelor ce-și schimbă locul de trai, cea mai mare parte a acestor cazuri, datorită frecvenței schimbării locului de trai, nu sunt supuse tratamentului antituberculos. Conform celui de-al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului, există o discrepanță considerabilă intre numărul bărbaților bolnavi și cel al femeilor bolnave. Astfel, in anul 2009 mai mult de două treimi din cazurile noi de Tuberculoză au fost inregistrate in randul bărbaților, deși in ultima perioadă, numărul femeilor bolnave crește constant (de la 28.85% in 2000 pană la 30.33% in 2009). Numărul bolnavilor de Tuberculoză in zonele rurale depășește numărul bolnavilor din zonele urbane. In 2009, aproape 61% dintre pacienți erau din zonele rurale, bărbații constituind mai mult de 70%. Se conturează o tendință de lungă durată a ponderii sporite a pacienților din mediul rural: de la media de 45.3% in perioada 1998-2003 la media de 54.1% in 2004-2009.

Conform datelor statistice naționale in Republica Moldova, morbiditatea prin Tuberculoză in anul 2011 s-a menținut la un nivel inalt – 113,3 la 100,000 populație, fiind inregistrate 3,802 cazuri noi, determinand o creștere cu 1,5% față de anul 2010, inclusiv 226 cazuri (26,5 la 100,000) la copii. In pofida scăderii cu 13,4%, față de anul 2010, totuși la un nivel inalt se menține și rata mortalității populației prin această boală – 15,4 la 100,000 populație. Continuă să rămană ingrijorător de periculoasă pentru sănătatea publică, depistarea tardivă a bolnavilor de Tuberculoză. Drept dovadă elocventă a acestei situații servesc formele pulmonare distructive, atestate in anul 2011 in 37,9% din cazurile noi inregistrate. Pericolul răspandirii acestei maladii sporește cu mult, dacă acesti bolnavi contactează cu membrii familiilor lor sau colegilor in diferite colectivități.

O situație alarmantă in ceea ce privește incidența Tuberculozei se atestă in penitenciare. Din numărul total de pacienți notificați cu diagnosticul de Tuberculoză (cazuri noi și recidive) in perioada primelor 10 luni ale anului 2011 – 3,1% le revine sistemului penitenciar din Republica Moldova. Centrul Național de Management in Sănătate remarcă faptul că incidența globală prin Tuberculoză s-a redus la jumătate (cu 49,5%).

Alarmant, insă este faptul că mai mult de jumătate (66,8%) din cazurile active cu Tuberculoză care se află la moment in sistemul penitenciar de pe malul drept al raului Nistru sunt multidrogrezistente. Rezultatele de tratament printre pacienții care au beneficiat de tratamentul standardizat DOTS Plus (cohorta anului 2008) din sectorul penitenciar din dreapta Nistrului au inregistrat o rată de abandon de 35,0% și o rată de succes de 45,0%.

Pe parcursul ultimilor ani, din numărul total de eliberați din penitenciarele republicii, 199 bolnavi cu Tuberculoză nu au ajuns la locul de destinație. Circa jumătate (48,7%) din ei sunt eliminatori de bacili, iar 51,2% sunt cu distrucție.

Totodată, rata tratamentului reușit al Tuberculozei in ultimii cinci ani nu depășește 62% și rămane nesatisfăcătoare, față de 85% stabilite de OMS. Principalele cauze ale ratei reduse de vindecare in cazul Tuberculozei sunt: abandonul tratamentului in condiții de ambulatoriu in fază de continuitate; statutul social precar al bolnavilor; nivelul redus de cultură sanitară; eșecul terapeutic, condiționat mai frecvent de chimiorezistență; tratamentul neregulat; numărul mare de decese din motive de depistare tardivă a bolii cu forme clinice grave, cu evoluții extinse acut progresive; patologie asociată concomitentă.

În 2012 în Republica Moldova au fost înregistrate 4686 de cazuri de îmbolnăvire cu tuberculoză, numărul total al bolnavilor de tuberculoză a fost de 5888 de persoane. Din cauza tuberculozei au decedat 512 locuitori ai Republicii Moldova.

Rata îmbolnăvirilor cu tuberculoză în Republica Moldova raportată la 100 de mii de locuitori constituie 114,8 persoane. Raioanele cu cea mai înaltă rată a îmbolnăvirilor cu tuberculoză sunt Călărași, Orhei, Rîbnița, Slobozia, Strășeni.

În 2012, au fost înregistrați 827 de bolnavi cu MDR-TB. Prevalența MDR-TB printre cazurile noi de tuberculoză înregistrate în 2012 este de 23,7 %. Republica Moldova este asigurată în întregime cu preparate antituberculoase de primă linie pentru tratamentul tuberculozei clasice (sensibile la tratament). Procurarea acestora este asigurată din mijloacele Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei și bugetul de stat.

O mențiune specială trebuie însă făcută pentru infecția HIV care a schimbat atât epidemiologia cât și istoria naturală a tuberculozei. Epidemia HIV a avut un impact dramatic asupra incidenței tuberculozei (TB) și controlului TB atît în țările industrializate cât și în cele cu venituri mici, unde prevalența ambelor infecții este crescută. TB este cea mai comună cauză a morții la indivizii infectați HIV. OMS estimează că TB constituie până la 1/3 din decesele persoanelor cu SIDA din lume. Când cineva este infectat cu TB, probabilitatea de îmbolnăvire sporește considerabil dacă este și HIV pozitiv.

1.2 Particularitățile maladiei Tuberculoza la persoanele HIV/SIDA.

Persoanele cu infecție HIV în stadiu avansat sunt vulnerabile la o serie de infecții și îmbolnăviri numite"infecții oportuniste" întrucît acestea se folosesc de oportunitatea oferită de un sistem imun slăbit. Tuberculoza este una din cele mai serioase infecții oportuniste legate de infecția HIV și principala cauză de deces în rîndul persoanelor HIV infectate.

HIV-ul și TB reprezintă o combinație foarte des letală, componentele acestora accelerîndu-și reciproc dezvoltarea. OMS estimează că TB constituie pînă la 1/3 din decesele persoanelor cu SIDA din lume. Cînd cineva este infectat cu TB, probabilitatea de îmbolnăvire sporește considerabil dacă este și HIV pozitiv.

În 2011, circa 430 de mii de persoane din lume au murit din cauza coinfecției HIV/TB. Potrivit estimărilor experților, în 2011 au fost depistate 1,1 mln. de cazuri noi de îmbolnăvire cu TB în rîndul persoanelor HIV pozitive. Cel puțin o treime din cele 34 de mil. de oameni cu HIV din întreaga lume sunt infectate cu bacteria TB, dar încă nu sunt bolnavi de TB activă. Probabilitatea ca persoanele HIV pozitive infectate cu TB să dezvolte forma activă de TB, este de 20-30 de ori mai mare decît în cazul persoanelor HIV negative.

Tuberculoza este una din cele mai frecvente infecții oportuniste asociate cu HIV/SIDA în Republica Moldova. Diagnosticul HIV/SIDA printre bolnavii cu tuberculoză activă și viceversa se stabilește prin testarea acestora la HIV. Astfel, rata pacienților testați la HIV printre pacienții cu tuberculoză activă caz nou și recidivă pentru anul 2008 pe întreg teritoriul țării este 83,7%, cu o majorare de 1,8% față de anul precedent. Municipiile și Sistemul Penitenciar remarcă valori mai înalte de 92,4% și 97,6% respectiv. Pot fi evidențiate teritorii administrative, unde rata de testare a atins maximele de 100%, cum ar fi: Dondușeni, Glodeni, Nisporeni. Anul 2008 remarcă crearea Cabinetelor de Consilire și Testare Voluntară (CTV) în cadrul Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Spitaluui Clinic Municipal de Ftiziopneumologie din Chișinău, Dispensarului de Ftiziopneumologie Bălți, Spitalului de boli tuberculoase Vorniceni. Infecția HIV rămîne a fi unul din cel mai favorizant și determinant factor care crește succesibilitatea unei persoane la infecțiile cu Mycobacterium tuberculosis și reprezintă, în același timp, atît o cauză importantă de progresare de la infecția tuberculoasă la boala manifestă, cît și de inducerea recidivării procesului tuberculos. În baza datelor colectate din formularul 089 „Aviz despre bolnavul cu diagnosticul stabilit caz nou/recidivă de tuberculoză activă și de reîncepere a tratamentului și rezultatele acestuia” despre pacienții cu tuberculoză activă vis-a-vis de testarea la HIV pentru anul 2008 se înregistrează 166 de cazuri HIV pozitive printre cazurile noi de tuberculoză, ceea ce constituie 4,2% și 56 cazuri HIV pozitive printre recidive constituind 5,7%. Din numărul de cazuri noi HIV pozitive – 17,5% sînt cu tuberculoză multidrogrezistentă, din aceștia, 41,4% au decedat în primele 6 luni de la debutul tratamentului antituberculos, iar 33,3% din ei au decedat chiar în 1 lună de tratament. După cum se menționează în raportul „TB Country Impact Evaluation Report „ HIV prevalența printre cazurile noi cu tuberculoză activă devine un semn de mare îngrijorare, demonstrînd cifre alarmante pentru municipiul Bălți care ating 12,2% , confirmate și în baza datelor din SIME TB. În rîndurile contingentului de bolnavi cu tuberculoză activă la finele anului 2008 seroprevalența HIV constituie 7,7% pentru întreg teritoriul țării, reprezentînd 5,2% din totalul contingentului. Din ei 23,6% sînt cu forme de tuberculoză multidrogrezistentă. Cifre înalte de seroprevalența HIV înregistrează municipiile atingînd valorile de 13,1%ooo, astfel reprezentînd 38,9% din totalul contingentului activ cu tuberculoză HIV infectat. Alarmant este ca 26,4% din contingentul TB/HIV îi revin municipiului Bălți. Malul stîng înscrie la fine de 2008 o seroprevalența de 17,3%ooo printre pacienții cu tuberculoză activă, ceea ce ar reprezenta 29,3% din totalul 12 ontingentului activ cu tuberculoză HIV infectat, avînd majorele înregistrate pentru Rîbnița și Tiraspol de 21,8%ooo și 19,6%ooo respectiv.

Simptomele Tuberculozei depinde de locul în care crește bacteria TB. Bacteria TB de cele mai multe ori crește în plămîni, cauzînd tuberculoză pulmonară. Tuberculoza pulmonară poate cauza tuse intractabile care durează peste 2 săptămîni, durere în piept și tuse cu sînge sau spută. Alte simptome ale TB includ slăbiciune sau oboseală, pierdere în greutate, lipsa apetitului (anorexie), friguri, febră sau transpirații nocturne. TB inactivă nu prezintă simptome.

Întrucît TB se poate răspîndi prin aer, sporirea cazurilor de TB activă în rîndul persoanelor co-infectate cu TB și HIV rezultă în:

Transmiterea sporită a bacteriei TB

Mai multe persoane cu TB latentă

Mai mulți bolnavi de TB în întreaga populație

Persoanele cu TB latentă devin tot mai mult infectate cu HIV, dar și mai multe dezvoltă TB activă pentru că HIV slăbește sistemul imun. Persoanele care sunt co-infectate cu HIV și TB latentă au un risc de 800 de ori mai mare de a dezvolta TB activă și a deveni infecțioși comparativ cu persoanele ne-infectate cu HIV.

Există cîteva asocieri importante între epidemia HIV și TB:

TB este mai greu de diagnosticat la persoanele HIV pozitive din cauza imunității compromise și tabloului șters

TB progresează mai rapid la persoanele HIV pozitive

TB la persoanele HIV pozitive are o probabilitate mai mare să ducă la fatalități dacă nu este diagnosticată sau rămîne netratată

TB apare mai devreme în cursul infecției HIV comparativ cu alte infecții oportuniste

TB este unica infecție oportunistă majoră pentru SIDA care pune sub risc persoanele HIV negative.

Este foarte important ca persoanele cu HIV să fie tratate dacă au TB activă. Aceasta este și un tratament, dar și previne transmiterea de mai departe a infecției. Chiar și în locurile în care medicamentele antiretrovirale (ARV) nu sunt disponibile și accesibile, este crucial ca sistemul de sănătate să poate oferi persoanelor HIV pozitive antibioticele simple necesare pentru tratament.

Pentru unele persoane s-ar putea să fie dificil să administreze medicamente pentru TB și HIV concomitent. Unele medicamente anti-HIV pot de asemenea interacționa cu unele medicamente TB, astfel complicînd tratamentul. Este important ca tratamentul TB să fie administrat regulat și exact, conform recomandării specialistului în sănătate. Dacă medicamentele nu sunt administrate în mod regulat, bacteria poate deveni rezistentă la medicamente, ceea ce reprezintă un pericol. În coinfecția HIV-TB se recomandă tratamentul inițial al TBC, ulterior administrând si terapia ARV, în lipsa altor contraindicații medicale.

Fiind una din primele infecții oportuniste care apare la persoanele HIV pozitive, TB poate fi unul din primele semne ale existenței infecției HIV în organism. Adresarea la serviciile TB oferă oportunitatea pentru intervenție HIV precoce. Cu toate că tratamentul TB poate îmbunătăți calitatea vieții persoanelor HIV pozitive și le prelungi viața, nu poate preveni decesul asociat cu SIDA. Iată de ce accesul la tratamentul antiretrovial este de asemenea extrem de important.

Complianța la tratament în controlul Tuberculozei și infecției HIV, poate fi difinită ca modalitatea prin care comportamentul pacientului de administrare a medicamentelor coincide cu respectarea regimului de tratament prescris de medic. Complianța sau aderența la tratament presupune administrarea cu strictețe de către pacient a medicamentelorprescrise de medic pe întreaga durată a tratamentului. Non-aderența reprezintă refuzul sau incapacitatea pacientului de a administra medicamentele prescrise de medic. Comportamentul non-aderent reprezintă cea mai mare problemă în controlul TB și HIV și poate avea consecințe grave, una dintre ele fiind dezvoltarea tuberculozei multidrogrezistente (TB-MDR) și cauzarea deceselor la persoanele seropozitive. Deoarece durata tratamentului antituberculos este îndelungat și complicat există riscul a complianței reduse a pacienților la tratament. Din acest considerent este esențială implicarea lucrătorilor din asistența medicală primară, a voluntarilor, a specialiștilor din ONG-rile care activează în domeniu, în realizarea tratamentului în condiții de ambulatoriu și în acordarea suportului psiho-social necesar acestor persoane. (1)

1.3 Problemele psiho-sociale cu care se confruntă persoanele bolnave de tuberculoză

Susceptibilitatea la tuberculoza este determinată de caracteristicile sistemului imunitar, care, la rândul său, afectează situația socială și personalitatea omului însuși. Boala –reprezintă o viață în condițiile schimbate. Reacțiile psihologice a individului fața de boală poate fi diferită. Totul depinde de natura bolii, severitatea și ritmul de dezvoltare, natura tratamentului și situația psihoterapeutică, de personalitatea pacientului și atitudinea societății față de la boala. După L. L. Rokhlin se disting următoarele tipuri de răspuns psihologic la tuberculoză: răspuns depresiv-astenic (nerezistența emoțională, oboseala, depresie); răspuns psychoasthenic (pesimism, gânduri de sinucidere); răspuns ipohondriu (depresie, anxietate, neliniște); răspuns isteric (emoție excesivă, tragedie, melodramă); răspuns euforic-anozognosic (ignorarea bolii, încălcarea regimului de tratament, prejudiciu sănătății).

Tuberculoza poate condiționa și apariția unor manifestări psihice ce se caracterizează prin:

Egocentrism (acordă importanță exagerată propriei persoane).

Hipersensibilitate (emoții excesive);

Irascibilitate (reacții intense, violente, aggressive, nervozitate);

Reducerea capacități de muncă;

Dispoziție instabilă;

Anxietate ( neliniște, teamă, îngrijorare);

Stări depresii (descurașare, mîhnire);

În stadiile finale – euforie (dispoziție, optimism nemotivat). (1)

După cum menționează autorii I. Alexandrescu, S. Blumenfeld, A. Arbore, I. Volosievici din momentul în care o persoană află că este bolnavă de tuberculoză, indiferent de tipul de personalitate din care face parte, de character sau de temperament, de împrejurările în care primește vestea, se plasează, conștient sau inconștient într-o stare de neliniște, mai azles în primele 2-3 săptămâni. Schimbările psihologice nu se produc brusc, ci cu timp. De aceea, în modificarea personalității bolnavului de tuberculoză importanța capitală nu o are nici comunicarea diagnosticului, nici indicarea spitalizării, nici boala în sine cu consecințele pe care le produce bacilul Koch și utilizarea preparatelor antituberculoase, care sdunt teoretic trecătoare, ci întreaga gamă de emoții și trăiri de la luarea la cunoștință a bolii, pînă la redarea lui societății sub formă de reîntegrare socio- profesională.

Tuberculoza (TB) necesită o periodă foarte indelungată de spitalizare/izolare (1 – 3 luni) și tratament (6 – 24 de luni). După faza de spitalizare și tratament intensiv, persoana bolnavă se intoarce în comunitate și trebuie să continue administrarea medicatiei specifice, în regim ambulator, pană la vindecare. Bolnavul trebuie, de asemenea, să adopte un stil de viată foarte sănătos, să beneficieze de hrană cu aport caloric ridicat și echilibrat, să nu lucreze și să se odihnească, pana la vindecarea completă.

De cele mai multe ori, insă, lucrurile nu decurg așa. Bolnavii, în majoritate, nu au condițiile necesare respectării tratamentului continuu și rigorilor conduiței necesare vindecării. Tratamentul medicamentos este dificil (între 3 si 6 tipuri de medicamente putând însuma pana la 20 de tablete administrate zilnic) iar efectele adverse sunt greu de suportat. În lipsa consilierii psihologice, riscul abandonării schemei de tratament este foarte ridicat. Având in vedere ca nu iși primesc toate medicamentele odată, pacienții trebuie să se deplaseze zilnic la cea mai apropiată unitate (dispensar sau spital TB) pentru a-și ridica tratamentul. Muțti renunță să o mai facă, de aceea tratamentul ar trebui făcut sub directa observare (direct observed treatment (DOT), conform recomandărilor OMS. Fiind, majoritatea, foarte săraci, cu familii și copii ce depind de ei, și neavand suport social si financiar pentru a se intreține pe perioada de inactivitate necesară vindecării, pacienții cu tuberculoză se văd nevoiți să revină in comunitate și să presteze diferite munci, cel mai adesea “la negru”, pentru a obține un venit.
Perioada indelungată de inactivitate (de la 6 la 24 de luni), în unele cazuri sechelele bolii asupra organismului, lipsa sprijinului financiar și psihologic pentru tratament și odihnă pană la vindecarea completă, la care se adaugă stigma si discriminarea socială, fac din persoanele afectate de tuberculoza oameni aflați la risc de abandonare a tratamentului și deci la risc de deces, oameni marginalizați, “pierduți” de societate si ieșiți din rândurile populației active.

Tuberculoza afectează oamenii în cei mai productivi ani de munca. Dacă sunt tratați corect și se reintorc la lucru, foștii pacienți cu TB vor contribui la economia națională, însă, eșecul tratării și vindecării lor are implicații considerabile asupra îintregii economii, inclusiv asupra bugetului de stat. Bolnavii de TB asigurați au dreptul la concedii medicale si indemnizații pentru incapacitate temporară de munca în cuantum brut lunar de 100% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare. Bolnavii neasigurați nu beneficiază decat de un suport social care, pentru majoritatea dintre ei, este greu de accesat (pacientii nu știu cum trebuie procedat și unde trebuie sa faca demersuri) de aceea au nevoie de asistenți sociali care să-i ghideze. In mod cert, insă, pentru toți bolnavii de tuberculoză este necesară o alocare suplimentară de bani, pentru hrana si transport, acestea fiind costuri determinate de boala și fară de care nu se poate asigura succesul tratamentului.

Persoanele afectate de tuberculoza se lovesc, de asemenea, de discriminare, stigmă, respingere și izolare socială. Această atitudine vine pe de o parte din teama generată de lipsa de informare, dar, pe de alta parte, și din dezinteresul comunității și al angajatorilor.

Evaluarea și consilierea socio-psihologică a pacienților, susținerea financiară pe perioada tratamentului și intervențiile de integrare socială si profesională ar ajuta mult un management corect al cazurilor de TB, fiind, de altfel, și recomandările forurilor internaționale abilitate – Banca Mondială a declarat in mod repetat că tratarea tuberculozei este cea mai utilă si eficientă dintre investițiile în sănătate.

CAPITOLUL 2 Asistența socială a persoanelor seropozitive marcate de tuberculoză.

2.1. Analiza cadrului normativ național în domeniul pervenirii HIV și Tuberculozei

În Republica Moldova combaterea și prevenirea infecției HIV/SIDA și a Tuberculozei este o prioritate majoră în domeniul sănătății publice. În acest sens, Guvernul Republicii Moldova și-a asumat o serie de angajamente naționale și internaționale în vederea depistării, controlului și prevenirii răspândirii, și combaterii HIV/SIDA și a Tuberculozei. În ceea ce privește angajamentele internaționale, Republica Moldova este parte a angajamentelor globale la Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului, inclusiv Obiectivul 6 „Stoparea răspândirii HIV/SIDA și TB până în 2015 și redresarea tendinței actuale”; a semnat Declarația de Angajament a Sesiunii Speciale a Asambleii Generale a Organizației Națiunilor Unite în HIV/SIDA (iunie, 2001). În vederea realizării angajamentelor internaționale, o serie de acte legislative naționale în domeniul diagnosticării, controlului, prevenirii și combaterii HIV/SIDA și Tuberculozei au fost elaborate și adoptate: Legea cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA (2007) cu modificările și completările care au intrat în vigoare la 1 iunie 2012 ; Legea cu privire la controlul și profilaxia Tuberculozei nr. 153 din 04.07.2008; Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate 2008 – 2017; Politica Națională de Sănătate a Republicii Moldova (2007 – 2021); Programul Național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și ITS pentru anii 2011 – 2015; Programul național de control al Tuberculozei pentru anii 2011-2015.

Legea cu privire la profilaxia și controlul Tuberculozei stabilește cadrul juridic privind realizarea politicii statului în domeniul controlului și profilaxiei Tuberculozei în scopul protecției sănătății cetățenilor și asigurării bunăstării sanitar-epidemiologice a populației. Legea prevede măsurile de profilaxie a Tuberculozei, care se realizează prin profilaxie specifică, vaccinare, revaccinare, chimioprofilaxie antituberculoasă, chimioterapie preventivă, acțiuni profilactice în focarele de Tuberculoză, examen medical obligatoriu și prin alte măsuri prevăzute de actele normative în vigoare, fiind realizate din fondurile de asigurare obligatorie de asistență medicală, de la bugetul de stat, din contul mijloacelor financiare provenite din granturi și din alte surse, acordate în conformitate cu legislația în vigoare. De asemenea, legea prevede modalitatea de asigurare a asistenței medicale antituberculoase.

În articolul 17 sunt stipulate drepturile persoanelor care se află la evidență în legătura cu tuberculoză și ale bolnavilor de tuberculoză, unde se menționează, că persoanele bolnave de tuberculoză au dreptul la atitudine umană și respectuoasă din partea personalului medical și altor persoane participante la acordarea de asistență medicală antituberculoasă, obținerea informației despre drepturile și obligațiile lor și, în mod accesibil, despre caracterul maladiei de care suferă, despre metodele de investigare și de tratament aplicate, la o asistență medicală, diagnosticare și tratament în instituții medicale antituberculoase specializate sau în condiții de ambulator, în funcție de manifestarea bolii și de condițiile sanitar-igienice disponibile și să beneficieze gratuit de examen medical, de investigații de diagnosticare și de chimioterapie, de vaccinare profilactică împotriva tuberculozei, de preparatele medicamentoase necesare tratamentului în instituția medicală antituberculoasă specializată sau în condiții de ambulator și de recuperare a capacității de muncă.

În ce privește protecția socială a persoanelor bolnave de tuberculoză, conform Legii nr.153 –XV din 4 iulie 2008, Capitolul VI, art.19, al. (1).”  Pe termenul incapacității de muncă generată de îmbolnăvirea de tuberculoză, bolnavii de tuberculoză, inclusiv cei neîncadrați în cîmpul muncii, beneficiază de indemnizații în conformitate cu legislația privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și de alte prestații de asigurări sociale. Incapacitatea temporară de muncă a bolnavilor de tuberculoză se stabilește conform legislației în vigoare.”

Tratamentul tuberculozei la nivelul unei țări este inseparabil de protecția și susținerea socială a persoanelor bolnave. Persoanele social – vulnerabile necesită protecția și susținerea social pe parcursul tratamentului tuberculos cu condiția respectării regimului de tratament. (7)

Programul Național de control al tuberculozei pentru anii 2011-2015 nr.1171 din 21.12.2010 este un document de planificare, pe termen mediu, a politicilor trasate spre obținerea unui declin constant al răspîndirii tuberculozei în Republica Moldova și are ca scop ameliorarea sănătății populației prin reducerea poverii tuberculozei în Republica Moldova, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și obiectivele Parteneriatului “Stop TB”.

Obiectivele acestui Program sunt:

1) asigurarea unui diagnostic calitativ, cu obținerea către anul 2015 a unei rate de detecție a cazurilor de tuberculoză pulmonară cu microscopia pozitivă de peste 70%;

2) realizarea și menținerea către anul 2015 a accesului universal la tratamentul eficient al tuturor formelor de tuberculoză, cu obținerea unei rate de succes a tratamentului cazurilor noi de tuberculoză pulmonară cu microscopie pozitivă de cel puțin 78% și a ratei de succes a tratamentului cazurilor cu tuberculoză multidrogrezistentă nu mai joasă de 60%;

3) asigurarea către anul 2015 a suportului social pentru cel puțin 90% din pacienții cu tuberculoză din categoriile socialmente vulnerabile;

4) asigurarea către anul 2015 a controlului eficient al coinfecției TB/HIV, cu reducerea ratei de coinfecție TB/HIV printre cazurile de tuberculoză sub 3%;

5) sporirea către anul 2015 a nivelului de cunoștințe al populației despre tuberculoză la un nivel de cel puțin 80% și menținerea unei rate de vaccinare BCG la naștere de cel puțin 98%, precum și a ratei de revaccinare de 85%;

6) dezvoltarea și aplicarea către anul 2014 a rezultatelor cercetărilor științifice și operaționale în domeniul controlului tuberculozei cu realizarea a cel puțin 7 cercetări;

7) consolidarea către anul 2015 a unui sistem eficient de management, coordonare, monitorizare și evaluare a Programului.

Pentru asigurarea către anul 2015 a suportului social pentru cel puțin 90% din pacienții cu tuberculoză din categoriile socialmente vulnerabile, se prevăd următoarele direcții de acțiune:

1) fortificarea parteneriatului cu autoritățile administrației publice locale în controlul tuberculozei;

2) încurajarea proiectelor de finanțare la nivel local prin participarea societății civile în realizarea activităților de control al tuberculozei la nivelul comunității, în special orientate spre migranți, persoane vulnerabile și familiile acestora;

3) suportul acordat pacienților din grupurile vulnerabile ale populației în vederea continuării tratamentului;

4) suportul acordat persoanelor eliberate din detenție pentru susținerea realizării cu succes a tratamentului;

5) suportul acordat pacienților cu tuberculoză rezistentă aflați la tratament în condiții de ambulator.

Politica națională de sănătate a Republicii Moldova (2007-2021) are drept obiectiv crearea de condiții optime în vederea atingerii celui mai înalt standard al sănătății persoanei pe parcursul vieții sale, inclusiv prin asigurarea unui trai decent. Combaterea și prevenirea Tuberculozei reprezintă o prioritate în cadrul Politicii naționale de sănătate. Strategiile de control al Tuberculozei sunt focusate pe acțiunile autorităților administrației publice centrale și locale orientate spre ameliorarea condițiilor de trai și a regimului alimentar în grupurile socialmente vulnerabile. Politicile de prevenire și combatere a Tuberculozei prevăd măsuri de consolidare a eforturilor statului, comunității, organizațiilor nonguvernamentale și internaționale în asigurarea instituirii controlului asupra Tuberculozei, prevenirea răspândirii infecției în societate și a dezvoltării formelor de Tuberculoză multidrogrezistentă. Vor fi coordonate măsurile de asistență medicală pentru pacienții cu diferite forme de Tuberculoză, bazate pe principiile Organizației Mondiale a Sănătății și ale asociațiilor europene și regionale de specialitate, în vederea reducerii continue și stabile a numărului cazurilor de îmbolnăvire cu forme sensibile și, în special, rezistente la tratament clasic. De asemenea, acțiunile vor fi orientate spre informarea populației cu privire la Tuberculoza. Combaterea maladiilor condiționate social, cum sunt HIV/SIDA și Tuberculoza, constituie o prioritate a Guvernului în contextul menținerii sănătății publice. Aceasta a fost transpusă în angajamentele asumate în contextul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și este demonstrată și de politicile sociale naționale dezvoltate de Republica Moldova.(5)

2.2 Asistența socială a persoanelor HIV infectate marcate de Tuberculoză. Rolul asistentului social și societății civile în suportul acestor persoane.

Serviciile sociale destinate persoanelor cu HIV/TB reprezintă ansamblul de măsuriși acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familial sau de grup, în vederea depășirii situației de dificultate și asigurării protecției persoanelor HIV infectate marcate de tuberculoză, pentru prevenirea marginalizării și exluziunii sociale. Persoanele bolnave de tuberculoză și familiile lor au nevoie de ajutor divers, chiar dacă au fost asistați în cadrul instituțiilor medicale. Prin urmare, abordarea de a sprijini acește persoane trebuie să fie complexă, care se efectuează datorită proiectelor naționale adoptate în domeniul medical și social. Deacea pentru acordarea sprijinului și asistenței persoanelor HIV infectate marcate de tuberculoză, în plus față de personalul medical ar trebui să fie implicați asistenții sociali, care vor presta servicii integrate de asistență specială pentru înbunătățirea calității vieții, asigurarea socializării acestora și dezvoltarea relațiilor cu comunitatea și accesului la resursele și serviciile existente în comunitate, tot odată lucrănd în direcția prevenirii maladiilor concomitente și oportuniste infecției HIV în răndul persoanelor seropozitive.

Managementul de caz reprezintă principala strategie de asistență pentru persoanele care se confruntă cu probleme multiple, inclusiv și la persoanele bolnave de tuberculoză.

Managementul de caz reprezintă un proces de coordonare a serviciilor sociale și medicale, oferite persoanei. Acesta reprezintă un set de etape și un proces de interacțiune în cadrul unei rețele de servicii care facitilitează accesul persoanelor la serviciile de care au nevoie în mod efficient, rentabil și care le oferă sprijinul necesar. Managementul de caz reprezintă un instrument de lucru prin intermediul căruia se asigură complianța la tratament, rezolvarea problemelor sociale și medicale și se reduce răspîndirea tuberculozei. Soluționarea problemelor prin intermediul unei echipe multidisciplinare, în care este inclus asistentul social și implicarea beneficiarului, construirea unui parteneriat între diferite instituții asigură abordarea complexă a situației persoanei prin acțiuni coerente pe plan individual, familial și comunitar și, totodată contribuie în mod esențial la soluționarea cazului. Echipa multidisciplinară este alcătuită din specialiști din diferite domenii: medic ftiziopulmonolog, asistent medical, psiholog, asistent social, moderator, care au beneficiat de instruire prealabilă în controlul tuberculozei (DOT), și consilierea pacienților cu tuberculoză, și cunosc specificul de lucru cu acești pacienți. Etapele de lucru cu beneficiarul sunt descrise prin prizma Managementului de caz cu referire la ordin al MMPSF nr. 71 din 03. 10. 2008, Ghidul assistentului social. (11)

Asitentul social, fiind specialist în domeniul asistenței sociale, ia legătura cu persoanele aflate în dijficultate, evaluiază nevoile lor și asigură accesul beneficiarilor la prestații bănești și servicii sociale existente la nivel de comunitate sau de raion, oferă sprijin persoanei și familiei în soluționarea problemelor de ordin financiar, social, emoțional în scopul susținerii independenței, asigurării integrității. La fel asistentul social este specialistul care conlucrează cu diferiți specialiști: reprezentanții primăriei, specialițtii care activează în comunitate (polițistul de sector, pedagogi, lucrători medicali, reprezentanții organizațiilor religioase), precum și mobilizează și implică populația în activități de voluntariat. Prin identificarea și evidența beneficiarilor, asistentul social se implică în ajutorarea lor în accesul la asistență socială, în evaluarea problemelor cu care se confruntă beneficiarii și situației acestora (de exemplu, lipsa de locuință, șomaj, abuz de alcool sau droguri, copii neșcolarizați, referire la servicii specializate, etc). În baza planului individualizat al beneficiarului se vor organiza măsuri și activități de suport și protecție în dependență de necesitățile beneficiarului, resursele existente și specificul instituției.

Asistentul social crează condiții ce determină motivarea beneficiarului să se includă în soluționarea propriilor probleme, astfel contribuind la procesul de reîntegrare în societate a acestuia după finisarea tratamentului. Pentru asigurarea continuității și durabilității activităților se va conlucra cu comunitatea în contextul sensibilitării și mobilizării populației în vederea prevenirii răspîndirii epidemiei TB. ()

Asistenții sociali încadrați în acordarea asistenței persoanelor HIV infectate marcate de tuberculoză trebuie să cunoască:

Aspectele medicale ale infecției;

Metodele de diagnostic psihologic;

Metodele de consiliere.

Pentru asigurarea procesului de reintgrare în societate a beneficiarului după finisarea tratamentului, asistenții social și membrii echipei multidisciplinare trebuie să ia cunoștință cu următoarele necesități ale persoanelor bolnave de TB:

Ameliorarea condițiilor de muncă;

Ameliorarea condițiilor de trai;

Alimentarea calitativă;

Renunțarea la unele vicii, factori de risc pntru persoanele HIV infectate marcate de tuberculoză ( alcool, fumat, droguri, etc.)

Documentarea persoanelor;

Reintegrarea persoanelor eliberate din detenție;

Complianța la tratament.

În rezolvarea problemelor beneficiarilor cu TB asistentul social va acorda suportul în ajutorarea persoanei să fie aderentă la tratamentul antituberculos, va discuta problemele de boală în limbajul accesibil pacientului, va interveni în rezolvarea situațiilor ce țin de perfectarea documentelor, alocarea unui ajutor material, referirea pentru obținerea gradului de dizabilitate, referirea la serviciille din sistemul de protecție socială.

.

Un aspect important ce trebuie menționat este faptul că în domeniul prestării serviciilor pentru prevenirea și combaterea Tuberculozei un rol important le revine organizațiilor societății civile.

În Republica Moldova activează cîteva ONG –uri care prestează servicii sociale persoanelor bolnave de tuberculoză. Una din organizațiile respective este Centrul de Dezvoltare în Sănătate ”AFI”, misiunea căruia este de a reduce povara TB și HIV în Republica Moldova, inclusiv, integrarea în societate a persoanelor infectate cu TB/HIV prin promovarea acțiunilor de prevenire în penitenciare, facilitarea accesului persoanelor vulnerabile la servicii de sănătate de calitate, inițierea acțiunilor de advocacy și de responsabilizarea comunităților în prevenirea TB și promovarea drepturilor persoanelor cu TB/HIV. 

Una din organizațiile cu experiență in domeniul Combaterii HIV/SIDA și Tuberculoza este Centrul de Politici și Analiză in Sănătate (PAS), recipient principal al Fondul Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei și Malariei, care impreună cu Sub-recipienții (Fundația Soros-Moldova; Asociația Obștească ”Liga persoanelor care trăiesc cu HIV din Moldova”; Asociația Obștească ”Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova”; Asociația de binefacere ”Viața Nouă) implementează activități in stransă colaborare cu Consiliul național de coordonare a Programelor Naționale de profilaxie și control al infecției HIV/SIDA, infecțiilor cu transmitere sexuală și control al Tuberculozei, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, instituțiilor din subordinea ministerelor, autoritățile publice locale, Oficiile UNAIDS și OMS din Moldova și organizațiile neguvernamentale active in domeniul HIV/SIDA.

Altă organizație obștească care a realizat proiecte în domeniul HIV /TB este Asociația ”Tineri pentru dreptul la Viață” Bălți (TDV), care mai mult de un deceniu activează în domeniul prevenirii HIV, consumului de droguri și asistenței sociale. care prestează servicii de support persoanelor aflate în situații de risc (UDI, LSC, PTH).

Proectel realizat domeniul TB este:

„Activități de prevenire, identificare timpurie și referire pentru tratament TB a grupurilor la risc în mun. Bălți”

În 2006 a fost inființată AO ”Speranta Terrei” în Bălți. ”Speranța Terrei” reprezintă o organizație la nivel local în Bălți, la nordul Moldovei. Această organizație implementează conștientizarea problemei tuberculozei și oferă suportul aderenței la tratament a bolnavilor de tuberculoză și promovează drepturile și obligațile lor. Speranța Terrei cooperează cu oficialii din domeniul sănătății și în același timp pledează pentru un mai mare sprijin al pacienților, cît și responsabilitatea de aderență la tratament în conformitate cu standartele internaționale.

La 24 martie 2015, zi marcată în toată lumea ca Ziua Internațională de combatere a Tuberculozei, în municipiul Bălți a avut loc inființarea Centrului Social Comunitar pentru asistența persoanelor bolnave de tuberculoză. În cadrul acestui centru persoanele cu TB vor avea posibilitatea de a beneficia de servicii sociale specializate, de asistențâ psihologică, asistență medicală la domiciliu care vor contribui esențial la ridicarea calității vieții persoanelor care suferă de tuberculoză.

Bibliografie:

Valentina Vilc ”Curs de inițiere în Tuberculoză pentru angajații organizațiilor neguvernamentale” – Chișinău: Bons Offices, 2013.

Tompea, Doru, Deontologia asistenței sociale și construcția paradigmei profesionale în Tratat de asistență socială, (coord.G. Neamțu), Editura Polirom, Iași, 2003

Centrul Național de Sănătate Publică, Comunicat de presă “24 martie 2012 – Ziua Mondială de Combatere a Tuberculozei http://www.cnsp.md/view_detalii.php?id=1489&id1=999&id2=999 , secția Noutăți

Centrul Național de Management оn Sănătate, Notă informativă cu referire la monitorizarea și evaluarea implementării unor componente ale PNCT 2011-2015 оn primele 10 luni ale anului 2011, p. 10

Tatiana Cernomorit, Combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei și altor maladii : Aportul societății civile și al sectorului privat la atingerea țintelor naționale ale ODM 6 în Republica Moldova /; Inst. de Politici Publice,

Danii R., Munteanu D., Ioviță A., Osoianu I., Mardari N., Doronceanu O, Lungu A., Vilhovaya J, Chilcevschii I. “Ghid în domeniul promovării și protecției drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV” : Cartier, 2011 p.12

Ordin nr. 12/71 din 28. 01 2013 ”Cu privire la aprobarea criteriilor de determinare a dizabilității și capacitățiide muncă la persoanele adulte” MMPSF/MS http://www.mmpsf.gov.md/

Cernomorițatiana Cernomoriț

Raport anual Tuberculoza în Republica Moldova/ Centrul Național de Management în Sănătate Monitorizare și Evaluare Programe Naționale de Sănătate, 2009/ http://cnms.md/

Centul pentru Politici și Analize în Sănătate/Raport anual de progres privind implimentarea proiectului ” Fortificarea managementului Tuberculozei cu rezistența medicamentoasă în Republica Moldova” 2010

Informare și sensibilizare în problematica HIV/ SIDA: Ghid pentru serviciile de asistență socială / Andreea Blaglosov, Cătălina Constantin, Florin Lazăr, Anca Luca. – București: Psiho Cover, 2007

http://www.mmpsf.gov.md/

Suport de curs pentru instruirea inițială a asistenților sociali comunitari; MMPSF Chișinău 2009,