Aprecieri Asupra Modului In Care Nivelul Cunostintelor Medicale ale Pacientilor Dintr Un Spital cu Privire la Prevenirea Si Tratarea In Contribuie la Imbunatatirea Managementului

CUPRINS

I. PARTE GENERALĂ

I.1. Introducere…………………………………………………………………………………….3

I.2. Considerații generale / teoretice cu privire la infectiile nosocomiale…………………………3

I.2.1. Infectia nosocomiala si efectele infectiilor nosocomiale………………………………………………5

I.2.2. Epidemiologia………………………………………………………………………………………………………….5

I.2.3. Factori care influenteaza dezvoltarea infectiilor nosocomiale………………………..…………..6

I.2.4. Frecventa infectiilor……………………………………………………………………………………..8

I.2.5.Impactul infectiilor nosocomiale………………………………………………………………………………10

I.2.6.Controlul infectiilor nosocomiale………………………………………………………………………………11

II. PARTEA SPECIALĂ

II.1. Scopul cercetării………………………………………………………………………………………………………12

II.2. Obiectivele cercetării………………………………………………………………………………………………..12

II.3. Ipotezele de cercetare……………………………………………………………………………………………….15

II.4. Material și metodă……………………………………………………………………………………………………18

4. a. Descrierea lotului de cercetare…………………………………………………………………………………..18

4. b. Descrierea instrumentului de cercetare……………………………………………………………………….18

4. c. Proceduri de colectare, analiză și prelucrare a datelor…………………………………………………..19

II.5. Rezultate și discuții …………………………………………………………………………………………………20

III. CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………49

III. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………..50

IV. ANEXE ………………………………………………………………………………………………………………….53

LISTA ABREVIERILOR

Abreviere Semnificație

ABP – Antibioticoprofilaxia

ABT – Antibioterapie

ATI – Anestezie și Terapie Intensivă

OM – Oncologie Medicala

CHI – Chirurgie

IN – Infecție Nozocomială

MDRB – Muti Drug Resistant Bacteria

OMS – Organizația Mondială a Sănătății

SPCIN – Serviciul de Prevenire și Control al Infecțiilor Nosocomiale

SSC – Spitalul Sfântul Constantin

EPINE – Spania conform proiectului

NNISS – National Nosocomial Infections Surveillance System

OMS – Organizatia Mondiala a Sanatati

CDC – Centrul de control al bolilor

EPP – Echipament de protecție personală;

PM – Personal medical;

I.PARTEA GENERALA

I.1. Introducere

Ce este infectia nosocomiala? ,, Nosocomial (grec.) nosos – boală, iar komeion – a îngriji’’.

Sa o definim mai pe intelesul tuturor ca fiind ,, acea infectie pe care pacientul o contacteaza in cursul unei spitalizari ,ea nefiind prezenta si nici in faza de incubatie in momentul internarii, dar putandu-se manifesta dupa externare ‘’.In ciuda tuturor progreselor facute in domeniul medical, al sanatatii publice in special si al ingrijirilor spitalicesti, infectia nosocomiala continua sa fie prezenta.Infecțiile nosocomiale au existat din momentul în care au apărut spitalele dar nu au fost recunoscute decât la mijlocul secolului al XIX-lea.Primele indicații privind construcția și standardele de igienă ce ar trebui întrunite într-un spital sunt regăsie în scrierile indiene (Charaka – Samhita) de unde cităm:„ spitalul trebuie să fie construit cu numeroae camere spațioase, cel puțin o parte trebuie lăsată deschisă pentru curenții de aer, nu trebuie expus la fum , zgomote, praf, mirosuri etc. Trebuie urmărită buna purtare și obiceiurile de puritate și curățenie corporală”.

La baza templului Mihintale din Sri Lanka, structurat pe camere individuale, cu facilițăti de îmbăiere și igienă personală, era amenajat un așezământ cu caracter medical.Într-o scriere postbiblică evreiască se găsesc indicații privind prevenirea infecțiilor aeriene , chirurgii fiind atentionați asupra riscului atingerii și infectării rănilor.

În Germania, la Vetera, a fost identificată o construcție similară celei din Sri Lanka, alcătuită dintr-o clădire unică multicamerală ce înconjura o curte mare centrală; pacienții erau cazați separat, în camera individuale, iar la distanță de bucătăria acestui așezământ cu caracter medical era construit un cuptor excavat, utilizat se pare la încălzirea la temperaturi înalte a bandajelor și a instrumentarului medical utilizat în acele vremuri. Pare a fi forma empirică de sterilizare, încă neconfirmată științific.

I.2. Considerații generale / teoretice cu privire la infectiile nosocomiale

Istoria infecțiilor intraspitalicești găsește un bogat material în scrierile cronicarilor medievali asupra bolilor pestilențiale care umpleau spitalele medievale și renascentiste dar și leprozeriile. În secolul al XIII-lea, Teodoric din Bologna observând puroiul din răni, susține că acestea trebuiesc curățate bine și cu multă atenție, apoi suturate, pentru a preîntâmpina infectarea prin aer.Ignaz Semmelweis și Oliver Wendell Holmes au repurtat primele succese în controlul epidemiilor de spital și al înfecțiilor puerperale. Ei au subliniat importanța spălatului pe mâini pentru personalul spitalelor, anterior contactului cu pacientul. Pe parcursul anului 1840, Ignaz Semmelweis lucra la Viena Allgemeine Krankenhaus. He became very concerned at the number of women who died of puerperal fever following the delivery of an infant. El a devenit foarte preocupat de numărul mare de femei care au murit cu febră puerperală în urma nașterii unui copil. At the time that Semmelweis was working, there were two wards for the delivery of babies; the difference being that medical students attended births in one ward while the second was staffed entirely by midwives. În momentul în care Semmelweis își desfășura activitatea, au existat două săli de nașteri; diferența între ele fiind că studenții la medicină au participat la nașteri într-o sală în timp ce în cea de-a doua, nașterile au fost asistate doar de către personalul moașelor. Semmelweis noted that women were much more likely to die from puerperal fever if they were delivered in the first ward, attended by medical students, than were women delivered by midwives in the second ward.

Semmelweis a constatat că femeile au avut mult mai multe șanse de a muri din cauza febrei puerperale în cazul în care acestea au născut în prima sală, la care au participat studenții, decât femeile care au născut cu moașele, în cea de-a doua sală. The death rate was about 10% in the first ward, compared with a rate of less than 3% for the second ward. Rata de deces a fost de aproximativ 10% în prima sală de nașteri, în comparație cu o rată mai mică de 3% pentru cea de-a doua sală. Semmelweis a investigat procedurile în fiecare unitate și nu a găsit nicio diferență demna de reținut, in afara de prezența studenților în sala cu rată înaltă de infecție. His investigations led him to conclude that medical students were carrying cadaveric material from the dissecting rooms on their hands and that this material was seeding infection that led to puerperal fever. Investigațiile lui au condus la concluzia că studenții, care au venit din sala de disecții unde au manipulat cadavre contaminate, au intrat în sala de nașteri și au contaminat mediul prin intermediul mâinilor, ceea ce a condus la febra puerperală a femeilor. After a struggle with the Viennese medical establishment, he insisted on a strict protocol of hand washing in chlorine water after dissection and before moving to the delivery ward. După o luptă cu conducere vieneză a unității medicală, el a insistat pentru crearea unui un protocol strict ce viza spălarea mâinilor în apă cu clor după disecție și înainte de a intra în secția de nașteri. The effect was a dramatic reduction in the cases of puerperal fever. Efectul a fost o reducere dramatică a cazurilor de febră puerperală.

“…prima cerință a unui spital este aceea de a nu face nici un rău bolnavului”-

Florance Nightingale

Florence Nightgale a început prima campanie pentru a ridica standardele spitalelor în materie de nursing. În anul 1854, în timpul războiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada extraordinarei sale capacități de organizare. Condițiile din spitalele pentru soldații englezi răniți în Crimeea erau cu adevărat jalnice, mai ales în acea situație: lipsea îngrijirea medicală de specialitate, iar igiena era inexistentă. Deloc de mirare în această situație, tinerii soldați mureau în spital, chiar dacă rănile lor nu erau letale, din cauza instalării septicemiei. Alături de echipa sa, s-a ocupat cu maxima rigurozitate de curățenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de feșe și pansamente din tifon, precum și de alimentația, până atunci cu totul improprie, a soldaților. În urma acestor măsuri, puse în practică extrem de riguros, mortalitatea în rândul răniților s-a redus simțitor.

Un alt pionier important în înțelegerea infecții nosocomiale a fost de chirurgul Joseph Lister; el este initiatorul utilizării antisepticelor, și a introdus conceptul de chirurgie aseptică. El a folosit spray-uri cu soluții fenolicie pentru răni chirurgicale deschise pentru a reduce la minimum riscul de infecție. This made the hands of surgeons sore and so started the fashion for wearing rubber gloves during operative procedures. Their purpose was to prevent the surgeon's suffering. Acest lucru a dus la inflamarea mâinilor chirurgilor și așa a fost inițiată utilizarea mănușilor de cauciuc de către chirurgi în timpul procedurilor. Scopul lor inițial a fost acela de a preveni suferința mâinilor chirurgilor. Joseph Lister a recunoscut riscul de a transmite infecția microbiană prin intermediul instrumentarului și a mâinilor.It was a bonus that their use also reduced the risk of infection for the patient. Joseph Lister recognised the risk that instruments and fingers could transmit microbial infection.

I.2.1. Infectia nosocomiala si efectele infectiilor nosocomiale?

IN apare ca o reflectare a schimbării petrecute în ecosistemul uman, urmare a utilizării abuzive a antibioticelor, a creșterii prevalenței gazdelor compromise, perturbarea raporturilor între diferitele categorii populaționale. Tot in acest tip de infectii este bine de stiut ca fac parte si infectiile ce apar in randul personalului medico-sanitar,in timpul si datorita unor cauze bine definite in stransa legatura cu activitatile efectuate.Nerecunoasterea si ascunderea cazurilor de infectii nosocomiale creaza conditii optime ce dezvolta procesul epidemic mai departe facandu-l practic ,,incontrolabil’’.Prin caracterul lor universal, infecțiile nosocomiale sunt considerate în prezent ca o problemă majoră de sănătate publică.Cresc gravitatea bolii si prelungesc durata de vindecare si spitalizare,pot provoca frecvent recidive sau chiar invaliditati,necesita tratamente mult mai costisitoare,pierderi in general foarte mari chiar familiale.Alți termeni ai infecției nosocomiale sunt: infecție intraspitalicească, supraadăugată, interioară de spital (francofon), crossinfection (anglosaxon), hospitalismul (german).

Cunoștințele acumulate în ultimele decenii au evidențiat că prevenirea infecțiilor nosocomiale necesită programe complexe de supraveghere și control, dezvoltate prin personal specializat, care să influențeze modul de acțiune al medicilor, asistentelor și restului pe personalului de îngrijire din spital. Indicatorii de infecții nosocomiale obținuți prin intermediul supravegherii sunt de mare interes pentru evaluarea calității asistenței medicale. Dimensiunile și costurile infecților intraspitalicești sunt un indicator fidel al rezultatului final al structurii, organizării și activității spitalicești. Supravegherea infecțiilor nosocomiale implică o observare prudentă și continuă pentru a putea depista prezența infecției la un pacient spitalizat. Cunoașterea frecvenței acestor infecții într-un spital, în special în secțiile cu risc crescut, precum și a mijloacelor folosite pentru prevenirea și controlul lor trebuie să alcătuiască Programul de supraveghere și control al spitalului condus de SPCIN.

I.2.4.Frecventa infectiilor

Un studiu de prevalenta executat sub indrumarea OMS in 55 de spitale din 14 state reprezentand 4 regiuni OMS (Europa, Mediteraneana Estica, Asia de Sud-Est si Pacificul de Vest) a ilustrat faptul ca in medie 8,7% dintre pacientii internati sufera infectii nosocomiale. In orice moment, 1,4 milioane de oameni de pe tot cuprinsul globului sufera complicatii infectioase dobandite in spitale. Cea mai mare frecventa a infectiilor nosocomiale a fost raportata la spitalele din regiunea mediteraneana de Est si Sud-Estul Asiei (11,8% si respectiv 10,0%), cu o prevalenta de 7,7% si respectiv 9,0% in Europa si Pacificul de Vest .

Cele mai frecvente tipuri de infectii nosocomiale sunt infectiile plagilor operate, infectiile tractului urinar si infectiile tractului respirator inferior. Studii OMS, alaturi de alte studii, a ilustrat de asemenea ca prevalenta cea mai mare a infectiilor nosocomiale este in unitatile de terapie intensiva urmate de chirurgie si ortopedie.

O susceptibilitate crescuta datorata varstei, altor boli asociate, chemoterapiei, determina o crestere a incidentei acestiu tip de infectie.

I.2.5. Impactul infectiilor nosocomiale

Infectiile intraspitalicesti cresc stresul emotional al pacientului, si pot, in anumite cazuri, sa conduca la o stare care afecteaza grav calitatea vietii. Infectiile nosocomiale reprezinta de asemenea unii dintre factorii ce conduc la deces. Costurile economice sunt semnificative, datorate timpului mai indelungat de spitalizare ,( perioada suplimentara de spitalizare ) ce nu se reflecta numai in majorari ale costurilor directe suportate de pacienti sau de finantatori, ci si costuri indirecte datorate muncii suplimentare.

Utilizarea excesiva de medicamente, materiale de laborator, a altor examene suplimenatre de diagnostic, necesitatile de izolare, contribuie de asemenea la cresterea costurilor. Infectiile intraspitalicesti determina un dezechilibru intre resursele alocate asisitentei primare si secundare, prin devierea unor fonduri, si asa insuficiente, in scopul rezolvarii unei situatii ce putea fi prevenita.

I.2.6.Controlul infectiilor nosocomiale

Cele 3 verigi asupra carora se poate actiona pentru controlul infectiilor nosocomiale sunt: pacientul, personal medical, mediul.Prin masuri specifice care se adreseaza celor trei verigi infectia nosocomiala poate fi controlata. Este important de mentionat aici ca personalul de ingrijire medicala include, in afara de personalul medical din spital, si personalul medical care lucreaza in afara spitalului, ex. urgente, cabinete, ingrijiri la domiciliu.Expunerea se refera la intregul personal medical care poate veni in contact cu materiale contaminate, sange, fluide ale organismului, materiale si echipament medical contaminat, suprafete sau chiar aer contaminat.

In 1996 CDC extinde aceste metode de control la toate fluidele corpului, secretii si excretii (exceptand transpiratia), tegumente cu solutii de continuitate si pentru mucoase. In felul acesta aceste precautii standard reduc riscul de transmitere a microorganismelor indiferent de tipul de sursa (cunoscuta sau necunoscuta). Precautiunile universale reprezinta un ansamblu de activitati si procedee adecvate de protectie bazate pe un grad anticipat de expunere la sange si fluide ale organismului, care au in vedere prevenirea transmiterii unei game largi de agenti patogeni; proceduri care se aplica tuturor pacientilor indiferent de statusul lor infectios (cunoscut sau necunoscut) sau de diagnostic.

Se utilizeaza la toate persoanele in momentul in care se vine in contact/ exista riscul de contact cu una din urmatoarele: sange, toate fluidele proprii organismului, secretii si excretii (exceptie sudoarea), piele neintacta sau mucoase.

II. PARTEA SPECIALĂ

II.1. Scopul cercetării.

Am ales această temă deoarece este o problemă medicală de actualitate. Frecvența cazurilor cu infecții nosocomiale transmise în rândul populației de la spitale sau cabinet medicale este din ce în ce mai mare din cauza nerespectării Precauțiunilor Universale dar si in mare parte datorita cunostintelor medicale scazute sau confuze ale pacientilor in ceea ce priveste prevenirea,transmiterea ,tratamentul si controlul acestor infectii.

Principalul obiectiv al studiului pe care l-am efectuat a constat în aflarea cunoștiințelor paciențiilor asupra riscului contractarii unei infectii nosocomiale in momentul expunerii la diverse manopere medicale sau chirurgicale intr-un spital.

II.2. Obiective generale

Obiectivul general al acestei lucrari este acela de a cunoaste nivelul cunostintelor pacientilor ce s-au adresat spitalului nostru despre infectiile nosocomiale si cum pot contribui acestea in managementul institutiei.

Un rol primar al programului de control al infecției nosocomiale este acela de a reduce riscul de apariție a infecțiilor în spitale, protejând astfel pacienții, angajații, studenții în medicină și vizitatorii. Ne propunem sa imbogatim educatia medicala a fiecarui pacient cu cateva informatii vitale ce ar trebui sa le cunoasca in contactul cu o institutie spitaliceasca. Aceste obiective ar fi rolul recoltari de probe bacteriologice ,,screeningul’’ la internere,izolarea in functie de rezultatul screeningului,antibioprofilaxia si antibioterapia,importanta igienei mainii,respectarea circuitelor din spital,respectarea orelor de vizita si protectia vizitatorilor si apartinatorilor,constientizarea in linii mari a ceea ce inseamna prevenirea infectiilor nosocomiale.

Efectuarea screening-ului la internare tuturor pacienților ce urmează să fie internați în cadrul Spitalului conferă, în primul rând, premisa unei supravegheri epidemiologice stricte a pacienților, permițând izolarea acestora și limitarea diseminării în mediul spitalicesc, implicit colonizarea altor pacienți dovediți „necolonizați” la internare.Efectuarea screening-ului are și un aspect medico-legal, deoarece permite stabilirea exactă a statusului bacteriologic al pacientului la internare, înainte de a beneficia de serviciile spitalului nostru.

Alt obiectiv important îl constituie posibilitatea adaptării profilaxiei antibiotic preoperatorii, obligatorie și statuată prin existența anumitor proceduri operaționale la statusul bacteriologic exact al pacientului, permițând astfel asigurarea unui cadru optim de chimioprofilaxie. Administrarea antibioticoprofilaxiei corecte, adaptată tipului intervenției chirurgicale, situsului operator, anvergurii intervenției permite limitarea riscului de complicații infecțioase asociate gestului operator sau perioadei post-operatorii precoce, cu un beneficiu net în ceea ce privește morbiditatea pentru pacient și o scădere a costurilor , atât din punct de vedere material cât și uman.

Un alt obiectiv important îl constituie protejarea personalului medical, atât în ceea ce privește auto-colonizarea, ținând cont de transmiterea în general prin „Contact” direct sau indirect cu pacientul colonizat sau cu obiectele acestuia. Personalului medical al SSC i s-a efectuat un screening similar pentru colonizarea cu MDRB, cei depistați pozitivi fiind supuși unui protocol de decolonizare și control al eficienței acestuia după aplicarea măsurilor de decolonizare.

Antibioticoterapia curativă s-a practicat în prezența semnelor clinice și de laborator ale infecției.

Terapia antibiotică curativă s-a aplicat fie intuitiv (tinând cont de germenul probabil în funcție de patologie și colonizările anterioare, ceea ce presupune administrarea unei terapii antibiotice cu spectru larg) sau tintit (fiind administrată în funcție de rezultatele bacteriologice de laborator clare; presupune utilizarea antibioticelor cu spectru cât mai îngust, în funcție de rezultatul antibiogramei).

Toate intervențiile chirurgicale predispun pacientul riscului unei contaminări bacteriene preoperator sau colonizării ulterioare a bacteriilor la nivelul plăgii operatorii.

Diferența între antibioticoprofilaxie și antibioticoterapie ține cont de inoculumul bacterian și de durata propriu-zisă a administrării: în cazul profilaxiei, nu există infecție, deci inoculumul este minimal/absent iar antibioticul este adminsitrat doar pe durata expunerii/procedurii chirurgicale. În cazul antibioticelor aministrate pentru tratament curativ, infecția este în curs iar administrarea terapiei antibiotice se face până la eradicarea infecției.

Antibioticul selectat a trebuit să fie activ pe bacteriile cel mai frecvent responsabile de infecția sitului operator. Este recomandată utilizarea unor antibiotice ce nu sunt utilizate în scop curativ în serviciul chirurgical respectiv.

Antibioticoprofilaxia este individualizată în funcție de patologia de bază, de tipul de chirurgie efectuată, de situsul operator, de colonizările cu germeni particulari precum și de riscul de apariție al infecțiilor postoperatorii.

Un alt obiectiv cu un rol substanțial al practicienilor controlului infecției este să educe personalul spitalului în legătură cu notiuni de microbiologie,controlul infecțiilor, sterilizarea, dezinfecția.

Dezinfecția îndepărtează microorganismele fără a efectua o sterilizare completă. Dezinfecția este folosită pentru a distruge organismele prezente pe instrumentele delicate sau sensibile la căldură, care nu pot fi sterilizate sau când nu sunt disponibile instrumente de unică folosință. Dezinfecția nu este un proces de sterilizare și nu trebuie folosită ca substituent al sterilizării. Dezinfecția termică nu este adecvată pentru instrumentele folosite în locuri critice acestea trebuind să fie sterile.

Performanța dezinfectanților chimici depinde de un număr de factori care includ: temperatura, timpul de contact, concentrație, pH, prezența materiilor organice sau anorganice și numărul și rezistența agenților patogeni de pe suprafață.

Nu există un singur dezinfectant ideal. Diferite clase de dezinfectanți sunt folosiți în scopuri diferite. Clasele de dezinfectați folosite pentru dezinfecția mediului spitalicesc sau cele casnice, nu se folosesc la dezinfectarea instrumentelor, există clase speciale de dezinfectanți pentru instrumente. Este importantă monitorizarea dezinfectantului dacă este o soluție ce poate fi folosită de mai multe ori. Este important să fie depozitat corect, conform instrucțiunilor producătorului. Este necesară evitarea contaminarii soluțiior dezinfectante înainte de folosire.

Mai departe vom face referire la manevra de izolare a paciențiilor cu scopul de a preveni transmisia de micro-organisme de la pacienții infectați sau colonizați, la alți pacienți, vizitatori ai spitalului și personalul medical (care apoi să-i transmită altor pacienți sau să devină infectați sau colonizați chiar ei înșiși). Din cauza inmulțirii numărului de colonizări și de infecții cu MDRB, un număr mare de pacienți spitalizați au nevoie de izolare în orice moment. Deși principiile izolării sunt bazate pe mecanismul înțelegerii actuale al transmiterii micro-organismelor, câteva studii bine controlate au fost efectuate pentru a demonstra eficacitatea lor. Deoarece infecțiile nosocomiale sunt evenimente relativ mai rare , orice studiu proiectat pentru demonstrarea eficacității necesită anumite dimensiuni de mostre care sunt prohibitiv mari.

Fig.nr.1

Procesul de izolare a pacienților trebuie implementat doar când e necesar; în schimb, eșecul de a izola un pacient cu o boala contagioasă sau colonizare poate duce la creșterea morbidității precum si a mortalității. În ultimii 125 de ani, practicarea izolării pacienților a evoluat de la spitalele cu secții de boli infecțioase separate, la saloane separate pentru acești pacienți. În 1996, CDCP (Centers for Disease Control and Prevention) și HICPAC (Hospital Infection Control Practices Advisory Committee) au propus o revizie a orientărilor recomandată pentru izolare.

II.3. Ipotezele de cercetare

Initial ne-am gandit la un focus grup, dar fiind un numar limitat de respondenti si datorita lipsei mele de experienta ca ,,interlocutor’’ am convenit ca ipoteza de lucru eficienta un studiu bazat pe un chestionar despre cunostintele pacientilor referitoare la infectiile nosocomiale cu intrebari simple si usor de abordat.

Sa aflam mai intai ce inseamna,,nivel de cunostinte medicale?’’

Baza acestei expresii trebuie sa aiba ca si suport toate cunostintele de ordin general ce induc la randul lor competente,determinare si intelegerea pacientilor de a accesa, a pricepe si a aplica dupa o prealabila evaluare, informatiile de ordin medical in rationamente si totodata de a decide in spectrul de ingrijiri acordate sanatatii, pentru a preintampina anumite boli,sau sa promoveze starea de sanatate,astfel incat sa imbunatateasca calitatea vietii lor.

Cel mai hotarator lucru este reprezentat de momentul in care luam o decizie in cunostinta de cauza cu privire la starea noastra de sanatate si ne insusim actiuni corecte in caz de imbolnavire.

In mod corect pacientii ar trebui isi bazeze actiunile pe informatii din randul medicilor sau institutiilor cu profil de ingrijire,brosuri,prospecte,informatii de tip medical ce sunt la indemana online(cu scopul de a discerne care dintre ele prezinta incredere si care nu), dar in aceelasi timp ei ar trebui sa inteleaga sistemul de sanatate din tara lor.

Astfel de studii privind nivelul cunostintelor medicale ale populatiei respectiv pacientilor si influenta lor asupra practicii medicale sau in cazul nostru asupra infectiilor de tip nosocomial sunt foarte putine.

In vara anului 2011, Kristine Sørensen (cercetător european ) la Departamentul de Sănătate Internațională, Universitatea Maastricht ,a efectuat un studiu amplu ce face referire la cunostintele de tip medical ale populatiei in Europa cu participarea a 1000 de respondenti din fiecare tara ( a cuprins 8 tari- Austria, Bulgaria, Germania , Grecia, Irlanda, Olanda, Polonia și Spania).

Prin intermediul acesta si-a propus sa evalueze capacitatea populatiei de a cauta ,a intelege si a practica informatii cu caracter medical, pentru a putea lua hotarari in deplina cunostinta de cauza pentru pastrarea sanatati,sa poata preveni anumite imbolnaviri sau daca exista sa poate cauta tratamente adecvate.

In Statele Unite,unde exista mai multe studii de acest fel, se vorbeste despre costuri ridicate in stransa legatura cu nivelul redus de cunostinte medicale,deoarece acest tip de persoane sunt mai reticente in a fi internate, in a avea erori de tratament si in a nu beneficia de ingrijiri de tip preventiv.

În Europa există putine date disponibile cu privire la costuri la cei cu nivel scazut de cunoștințelor medicale,date ce fac referire in special la pacientii cu afectiuni cronice ce se adreseaza in mod repetat institutiilor medicale, fapt ce poate provoaca folosirea incorecta a resurselor acordate sanatatii si implicit sa creasca costurile aferente.

Datorita faptului ca aproximativ jumatate din europenii chestionati in studiul Kristinei Sørensen, detin un nivel scazut de astfel de cunostinte cu caracter medical, se poate estima la nivel de autoritate nationala costuri economice ridicate determinate de aceasta situatie. În urma acestui studiu din 2011, Consorțiul European responsabil de Cunostintele Medicale hotaraste sa promoveze problema aceasta, printr-o serie de masuri:

Sa cresca finantarea pentru sprijinul initiativelor in domeniul ,medical

Sa daruiasca cetatenilor informatii corecte si de calitate prin programe nationale,(ghiduri pentru monitorizarea afectiunilor de tip cronic)

Educarea si evaluarea periodica a tuturor practicienilor în domeniul medical;

Educarea copiilor in scoli, includerea in programa scolara a cunostintelor de tip medical si altele(cursuri, conferinte cu participarea libera a tuturor).

Toate aceste masuri nu sunt costisitoare pentru a putea participa la cresterea nivelului de cunostinte in populatie,este insa necesar un angajament din partea guvernului și a industriei medicale ,sa putem ridica cunoștințele medicale și implicit sa avem societăți mai sănătoase și mai echitabile.

Institutia noastra participa intens la acest tip de promovare in cadrul populatiei a cunostintelor medicale prin scurte sesiuni de informare medicala cu teme de actualitate, sustinute voluntar de toti angajatii in locuri amenajate sau direct la sediul institutiei,prin distribuirea de material informativ si cursuri cu intrare libera .

II.4.Material si metoda

Materialul și metoda de studiu

Tipul studiului: Tipul studiului pe care l-am efectuat este cantitativ.

Studiul s-a efectuat într-un spital privat pe sectii de chirurgie generala,A.T.I. si oncologie medicala aflat în Brasov,spital ce ofera asistență medicală unor pacienți cu un standard social mai crescut.

4.a. Lotul studiului: Studiul s-a efectuat pe un lot de 268 pacienți. Din numărul total de 268 pacienți introduși în lotul de studiu, cativa au solicitat ajutor in completarea chestionarului la anumite intrebari.

Lotul de studiu a cuprins pacienți de ambele sexe, cu vârstă între 18-86 de ani.

Perioada desfășurării studiului: 02. 04. 2015-31. 06. 2015.

Tehnica de cercetare: chestionarul.

4.b. Chestionarul cuprinde itemi referitori la datele personale și intrebări inchise, 40 de intrebări sunt inchise si au un singur raspuns.

Populația țintă din această lucrare este reprezentată de bolnavii internați pe secția clinică de chirurgie generala,ATI si oncologie medicala în perioada 02. 04. 2015-31. 06. 2015 la Spitalului SSC.

Pentru o bună cunoaștere a problemei nosocomialițății am elaborat un chestionar pentru măsurarea nivelului de cunoștințe al pacienților cu privire la noțiunea de infecție nosocomiala din pe secția de (chirurgie generala,ATI,oncologie)la care au participat 268 de respondenti.

Deoarece nu am găsit în literatura de specialitate niciun chestionar standard pentru evaluarea satisfacției pacienților internați intr-un spital privat și despre cunostintele acestora vizavi de infecție nosocomială am dorit prin această lucrare să elaborăm unul pornind de la un chestionar simplu cu referire la deprinerile și cunoștunțele lor.

Pentru a elimina un factor de eroare care influentează răspunsurile și anume personalitatea celui care aplică chestionarul, în studiul nostru am optat pentru răspunsuri individuale si doar la final am interactionat cu respondenti acolo unde am fost solicitati sa lamurim anumite aspect dar fara a modifica raspunsurile initiale.

Datele din studiul nostru au fost culese din chestionarele completate de pacienți, suplimentar s-au folosit datele de raportare de la SPCIN pentru supravegherea și controlul infectiilor nosocomiale, s-au mai utilizat și date de la Serviciul Financiar-Contabil, pentru consumul de dezinfectanți și antiseptice.

Aceste chestionare investigheză pe de-o parte atitudinile personalului medico-sanitar din spital față de managementul infectiilor nosocomiale, de procesul de formare si dezvoltare profesionala, de riscul de contaminare și pe de altă parte analizează satisfacția pacientului de pe secțiile respective. Chestionarele noastre sunt de tip administrativ, vizand fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct și verificate de alte personae și de opinie-date de ordin subiectiv, imposibil de observat direct; studiaza si atitudinile, motivațiile și interesele, dispozițiile și inclinațiile unei persoane. După forma întrebărilor ele au: întrebări închise (precodificate) și înrebări deschise (libere, postcodificate).

La cele 268 de respondenți, raportul între cele doua sexe a fost de 46% bărbați (122 de pacienti) și 54% femei (146 de paciente).Pacientii au fost aleși aleatori, în vederea realizării unei analize amănunțite a situației cu privire la cunoștințele lor la nevoile pacienților referitoare la prevenirea infecțiile dobândite în urma manevrelor medicale sau chirurgicale și deprinderile personalului medical de pe secție.

Toti cei 268 de subiecti aceștia au îndeplinit toate criteriile de includere în studiu și au răspuns chestionarului nostru.

Criterii de includere :-Pacient internat pe secția de(chirurgie generala,ATI,oncologie);

-Acceptul pacientului pentru aplicarea chestionarului;

-Pacient major, în deplinătatea facultăților mintale;

-Colectarea datelor s-a făcut conform principiilor de etică medicală.

Criterii de excludere :

Vârsta sub 18 ani;-Boli psihice.

-Dezacordul pacientului pentru participarea la cercetare.

4.c. METODE DE PRELUCRAREA DATELOR

Analiza documentară a fost realizată cu ajutorul unor programe de prelucrare statistică a datelor cum ar fi: Epi Info 2002, versiunea 3.4.3. din 2007 – noiembrie și Microsoft Excel 2010.