Aportul Angio Ct In Examenul Trunchiului la Pisica

CUPRINS

INTRODUCERE

Am ales această lucrare deoarece în cadrul facultății noastre nu s-a mai făcut o astfel de manoperă. În medicina umană diagnosticul folosind computerul tomograf a devenit o manoperă de rutină iar același lucru se dorește și în cadrul medicinei veterinare. În lucrarea pe care am facut-o am încercat să prezint tehnica de evidențiere a principalelor vase de la nivelul trunchiului la pisică cu ajutorul CT-A și să stabilesc parametri pe diverse expuneri.

Experiența si pregătirea medicului veterinar nu sunt suficiente pentru a stabili un diagnostic rapid și în același timp și corect, de accea avem nevoie de metode paraclinice pentru a confirma sau infirma un diagnostic.

Angio-CT este o metodă de diagnostic non-invazivă tot mai des folosită pentru a descoperi locul în care s-a produs o anomalie. Aceste anomalii pot să fie reprezentate de: ocluzie, ischemie, anevrism, tumoră sau unele anomalii de dezvoltare ale vaselor de sânge.

Obținera unei angiografii cu ajutorul computerului tomograf este o procedură ce combină tehnologia convențională a unei scanări cu CT și manopera tradițională a unei angiografii pentru a crea o imagine detaliată a vaselor de sânge și de a stabili locul exact unde au apărut anomaliile amintite mai sus.

Studiile s-au efectuat la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în cadrul disciplinei de Imagistică medicală, sub îndrumarea domnului Conf. Dr. Radu Lăcătuș,care este responsabil cu securitatea radiologică din cadrul laboratorului de Radiologie și CT.

Laboratorul este dotat cu un aparat Siemens care cuprinde partea tehnică a studiului iar ca parte de documentație științifică am avut la dispoziție manualele de curs și lucrările de licență din cadrul disciplinei precum și cărți internaționale cu studii efectuate în domeniul cercetării.

PARTEA I

STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

Capitolul 1

1. COMPUTERUL TOMOGRAF ȘI UTILIZĂRILE LUI

1.1. Scurt Istoric

Încă de când a fost inventat în anii 1970, computerul tomograf a suferit modificări tehnologice pentru a ajuta pacienții din clinici. Ca și aparatul “RX” care a fost inventat în anii 1890 computerul tomograf (CT) a fost inventat în 1972 de inginerul britanic Godfrey Hounsfield de la Laboratoarele EMI din Anglia. Imaginile formate în urma scanărilor au oferit noi căi de vizualizare a organelor interne care în trecut nu au putut fi expuse.

Computerul tomograf a fost folosit în cadrul medicinei veterinare începând cu anul 1980 când oamenii de știință au scanat animale în clinici umane în scop experimental. (Erik Wisner with Allison Zwingenberger, 2015)

Primul centru ce a deținut un CT dedicat medicinei veterinare a fost institutul “École nationale vétérinaire d'Alfort” din Franța în anul 1989 care a marcat începutul folosirii CT-ului în cadrul medicinei veterinare.

La început acesta era folosit pentru scanarea regiunii capului la pisicile și la câinii cu probleme neurologice și nazale. Dezvoltarea inelelor colectoare (slip rings) a revoluționat scanarea CT prin faptul că scanarile se produceau elicoid iar acestea erau mult mai rapide prin, urmare organismul era supus radiațiilor un timp mai scurt iar imaginile erau mai detaliate.

Computerul tomograf este răspândit în practica veterinară și este superior multor metode de imagistică prin acuratețea și rapiditatea cu care se pot face expunerile.

(“Veterinary Computed Tomography- Tobias Schwarz & Jimmy Saunders”)

În cazul de față am avut la dispoziție un Computer Tomograf SIEMENS SOMATOM Scope.

1.2. Tomografia Computerizată (CT)

Originea cuvântului “tomografie” se regăsește în cuvintele grecești “tomos” , care înseamnă “felie” sau “secțiune” și “grafie” , “desen”.

Computerul tomograf este un aparat ce emite radiații “X” cotrolate și concentrate într-un fascicul ce traversează transversal regiunea studiată. Această tehnică se bazează pe absorbția variată a razelor “X” de către țesuturi, în diferite cantități.(Fig.1.2.1.)

Fig.1.2.1. Aparat CT de la disciplina de Radiologie.

1.3.Angiografia cu Computerul Tomograf ( CTA ) sau AngioCT

Obținera unei angiografii cu ajutorul computerului tomograf este o procedură ce combină tehnologia convențională a unei scanări cu CT și manopera tradițională a unei angiografii pentru a crea o imagine detaliată a vaselor de sânge.

(https://www.vascularweb.org/vascularhealth/Pages/ct-angiography.aspx)

Capitolul 2

2. FILOGENEZA SISTEMULUI CIRCULATOR

2.1. Filogeneza sistemului arterial.

Sistemul arterial comportă același plan fundamental de organizare ca și cel venos. Milne Edwards în 1885 citat de Dornescu și Necrosov, explică acest fenomen în felul urmator: “Sistemul arterial afectează la început aceeași dispoziție la toate vertebratele și numai ca urmare a travaliului organic se manifestă particularitățile proprii sau diverse tipuri secundare în această mare încrengatură zoologică”.

2.1.1. Filogeneza sistemului arterial central

La mamifere, asemeni reptilelor și păsărilor, persistă aceleași perechi de arcuri arteriale. Evoluția este în mare, asemănătoare cu cea a arcurilor arteriale la păsări. Deosebirea constă în faptul că arcul arterial drept al perechii a IV-a se îndoaie spre stânga și formează cârja aortică stângă.

Din arcul stâng al perechii a IV-a de arcuri aortice, se formează artera subclaviculară dreaptă. Artera subclaviculară stangă se dezvoltă prin dilatarea unei artere intersegmentare din partea respectivă.( Dornescu G.T., Necrasov O. C., 1971)

În timpul vieții intrauterine și la mamifere există de fiecare parte câte un canal Botal. Cel drept regresează curând și dispare, iar cel stâng se obliterează la naștere, rămânând din el doar ligamentul lui Botal

La unele mamifere poate persista un rest din perechea a II-a de arcuri arteriale sub forma arterei stapediale, care se leagă printr-o anastomoză cu carotida externă.

Vasele arteriale care vor iriga capul, pereții cordului, membrele și organele interne se vor dezvolta din sistemul arterial descris (Miclăuș V. 2001).

Vasele arteriale care iriga capul se vor dezvolta din arterele carotide iar posterior aorta se continuă cu artera caudală. Din aortă se desprind pe tot traiectul său vase care vor iriga pereții corpului și membrelor (arterele somatice) și vase care vor iriga organele interne (arterele viscerale) ( Damian A. 2001 ).

2.1.2. Filogeneza sistemului arterial somatic

Arterele somatice au o dispoziție americă, mai ales la vertebratele inferioare, acestea sunt de regulă dispuse în perechi și irigă teritorii derivate din epimerele embrionare. La vertebratele superioare datorită unirii dintre ele, arterele somatice maschează metameria dispozițiilor. Astfel de artere somatice sunt arterele intercostale, dorso-lombare și sacrale. Din unirea mai multor artere segmentare se formează si artere care irigă membrele anterioare ( arterele subclaviculare ) si membrele posterioare ( arterele iliace ) ( Feider Z. 1974).

2.1.3. Filogeneza sistemului arterial visceral

Arterele viscerale irigă organele interne, acestea sunt artere perechi care se distribuie la organe perechi sau neperechi. Arterele ce iriga organele perechi sunt reprezentate de arterele renale, spermatice și urogenitale, iar cele care irigă organe neperechi sunt artera celiacă mezenterică cranială și caudală, arterele tubului digestiv ( Baer J. G. 1965; Dornescu G. T. ,Necrosov O.C. 1968).

În topografia și ramificația acestor artere există particularități legate de clasă și specie.

2.2. Filogeneza sistemului venos

La mamifere sistemul venos este reprezentat de una sau doua vene: cavă anterioară și o venă cavă posterioară. Sunt mamifere la care există două vene cave anterioare distincte, dezvoltate din venele cardinare anterioare, pornind fiecare venele jugulare cu afluenții lor din partea respectivă ( jugulara externă , internă și venele subclaviculare). (Mișcalencu D., Mailat- Mișcalescu F. 1968).

Vena cavă posterioară este singurul vas venos care aduce sânge la inimă din partea posterioară a corpului. În ea se deschid venele iliace ce drenează sângele de la membrele inferioare precum și venele ce drenează sângele de la nivelul glandelor situate în abdomen și în bazin, și tot in ea se deschide vena suprahepatică, care la mamifere este omoloagă cu vena suprahepatică de la celelalte vertebrate. ( Damian A., 2001)

Capitolul 3

3. ONTOGENEZA SISTEMULU CIRCULATOR LA MAMIFERE

3.1. Dezvoltarea aparatului circulator

Aportul de materiale nutritive, de oxigen și eliminarea deseurilor metabolice în fazele timpurii ale ontogenezei se asigură prin procesul de difuziune. Odată cu dezvoltarea masei corpului embrionului și a fetusului se impune apariția unui aparat cardiovascular care să indeplinească acest rol.

Aparatul cardiovascular ( inima, vasele sangvine, vasele limfatice, țesutul hematogen și sângele) se dezvoltă din foița mezenchimală (Cotea C. 1982).

În cazul mezenchimului cardio-,angio- și hemato formator se vorbește de originea dublă a acestuia: extra- și intraembrionară, provenind din citotrofoblast (mezenchimul primar embrionar) și din mezoblast (mezenchimul intraembrionar). La rândul său mezenchimul extraembrionar va forma în săptămâna a X-a magma reticulată, care se va dispune ca splanhnopleură în jurul sacului amniotic căptușind citotrofoblastul pe care îl transformă în corion. Prin involuție, din mezenchimul extraembrionar primar va rămâne doar pediculul de fixație care leagă mezenchimul corionic de cel intraembrionar și de cel perivitelin ( Anghelescu V. 1983, Boreliuc L., Natalia N. 1987).

3.2 Angiogeneza

Apariția primelor celule sangvine și a primelor celule endoteliale vasculare, are loc extraembrionar în mezenchimul sacului vitelin și în cel al pediculului de fixație, în ziua a 14-a și a 15-a (Boreliuc L.,Natalia N. 1987; Cotea C. 1992).

Celulele mezenchimului sacului vitelin se diferențiază în celule mari, poliedrice, bazofile, numite angioblaste, care se dispun în grămezi sau cordoane celulare cunoscute și sub numele de insule sangvino formatoare sau insule Wolff și Panter. În aceste insule, între celulele mezenchimale apar spații care confluează și formează lumene. Celulele periferice se transformă în celule endoteliale primitive care secretă un lichid incolor, plasma primordială și formează tubi, celulele centrale rămân libere în lumen și devin elemente sangvine primitive (Preda V.1946).

Din anastomoza tubilor primitivi se formează prima rețea vasculară primitvă perivitelină. Procese similare apar și în pediculul de fixație. Din endoteliul vascular, în stadiul timpuriu al embriogenezei se diferențiază celulele rotunde care devin libere în lumen și se adaugă celor primitive.

Reteaua vasculară vitelină va da nastere venelor și arterelor omfalomezenterice care vor face joncțiunea cu rețeaua vasculo-sangvină intraembrionară.

3.2.1. Arterele viteline (aa.vitelinae) în numar de două ( dreapta și stânga ) pleacă ca ramuri splahnice ventrale ale aortei abdominale, patrund în splahnopleura sacului vitelin, unde se capilarizează. Partea intraembrionară va forma ramurile viscerale ale aortei abdominale( trunchi celiac, arterele mezenterice). (Anghelescu V.1983).

3.2.2. Venele viteline (vv. vitelinae) străbat splanhopleura perivitelină, iar intraembrionar traversează ficatul și septul transvers și se varsă în coarnele sinusului venos al inimii. Partea intraembrionară participă la formarea sistemului venos port-hepatic.

În pediculul de fixație va lua nastere rețeaua circulatorie alantocorială cunoscută și sub numele de artere și vene ombilicale sau alantoidiene (Anghelescu V.1983).

3.2.3. Arterele ombilicale (aa.ombilicalis) ramuri ale aortei dorsale urcă la ombilic și trec prin cordonul ombilical de-a lungul alantoidei la placentă. Partea intrafetală a arterei, după suprimarea circulației placentare atrofiază, devenind ligament ombilical medial.

3.2.4. Venele ombilicale (vv. ombilicalis) trec prin cordonul ombilical apoi trans- și extrahepatic la coarnele sinusului venos, formând împreună cu venele viteline un trunchi comun ombilico-vitelin.

– vena ombilicală dreaptă se atrofiază intrafetal

– vena ombilicală stângă, singura venă de drenaj rămasă a placentei, participă la formarea sistemului port hepatic și a sinusoidei ficatului iar pe de altă parte se continua cu ductul venos Arantius, legătură directă cu vena cavă inferioară.

– după întreruperea circulației placentare, vena ombilicală stângă devine ligamentul rotund al ficatului, iar ductul venos ligamentul venos.

Rețeaua vasculo-sangvină primitivă intraembrionară se formează in a 17-a si a 18-a zi a perioadei embrionare. Celulele mezenchimale diferențiate in angioblaste formează cordoane care se cavitează, se unesc cap la cap edificând sistemul circulator intraembrionar primitiv. La randul său acest sistem circulator va fi supus transformărilor in cursul dezvoltarii embrionare ( Smidt G. A.1960).

3.3 Ontogeneza sistemului arterial

Concomitent cu apariția ariei cardiogene din mezenchimul splanhnopleural se formează de o parte și de alta a notocordului insule angioformatoare care se vor transforma în cavități plexiforme și apoi în tubi arteriali. Apar astfel două aorte dorsale de o parte și de alta a notocordului care se continuă cu două aorte ventrale și cu tubul cardiac în formare. Continuarea aortelor dorsale cu cele ventrale se face la nivelul primului arc branhial spre stânga și spre dreapta, aceste vase devenind primele arcuri aortice (Boreliuc L.,Natalia N. 1987).

Capitolul 4

4. VASCULARIZAȚIA DE LA NIVELUL TRUNCHIULUI LA PISICĂ

4.1. Traseul Sistemului arterial la pisică(principalele artere)

Aorta dorsală › Artera celiacă › Artera hepatică › Ficat

Aorta dorsală › Artera celiacă › Artera splenică › Splina

Aorta dorsală › Artera celiacă › Artera stangă gastrică › Stomac

Aorta dorsală › Artera mezenterică superioară (cranială) › Artera pancreaticoduodenală › Duoden și Pancreas

Aorta dorsală › Artera mezenterică superioară(cranială) › Arterele intestinale › Intestin subțire

Aorta dorsală › Artera renală stangă și dreaptă › rinichi

Aorta dorsală › Artera mezenterica inferioara îɳ› colon si rect

Aorta dorsală › Artera iliolombară stngă și dreaptă › Peretele muscular laterală

Aorta dorsală › Artera iliacă externă stangă si dreaptă › pelvis și membre pelvine

Sursa: http://courses.washington.edu/chordate/453labs/453lab15-autumn2014.pdf

Fig.4.1.1. Partea superioară

Sursa: “ http://www.mreroh.com/student/apdocs/circulatory/Lab/Cat%20upper%20arteries.jpg ”

Fig.4.1.2. Principalele artere

Sursa: http://courses.washington.edu/chordate/453labs/453lab15-autumn2014.pdf

Fig.4.1.3. Partea inferioară

Sursa: “ http://www.mreroh.com/student/apdocs/circulatory/Lab/Cat%20lower%20arteries.jpg ”

4.2. Traseul sistemului venos la pisică (principalele vene)

Ficat › Venele hepatice › Vena cavă inferioară › Atriul drept

Rinichi › Vena renala › Vena cava inferioară › Atriul drept

Muschii ambdominali stang și drept › Vena iliolombara stânga și dreaptă › Vena cava inferioară › Atriul drept

Pelvis și membrele pelvine › Vena iliacă comună stângă și dreaptă › Vena cavă inferioară › Atriul drept.

Sursa: http://courses.washington.edu/chordate/453labs/453lab15-autumn2014.pdf

Fig.4.2.2. Principalele vene :

Sursa: http://courses.washington.edu/chordate/453labs/453lab15-autumn2014.pdf

Fig.4.2.3.Partea superioară

Sursa: http://www.mreroh.com/student/apdocs/circulatory/Lab/Cat%20upper%20veins.jpg

Fig.4.2.4. Partea inferioară

Sursa: http://www.mreroh.com/student/apdocs/circulatory/Lab/Cat%20lower%20veins.jpg

PARTEA A II-A

CERCETĂRI PROPRII

Capitolul 5

5. SCOPUL, MATERIALELE ȘI METODA

5.1.SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

1. Examenul sistemului vascular din care fac parte venele, arterele și capilarele se face prin metode clinice ( inspecție, palpație ) și paraclinice ( angioCT, angiografie, tehnica Doppler, etc). Sistemul circular reprezintă o ramificație foarte mare de vase ( artere, vene, capilare ) iar pentru examinarea lor cu substante de contrast se poate opta pentru examinarea selectivă în funcție de regiunea interesată.

2. Scopul lucrării este de a pune în evidență tehnica de efectuare a angioCT la pisică pentru vizualizarea sistemului circulator de la nivelul trunchiului in cazurile normale ca ulterior să putem evidenția procesele patologice.

Un alt obiectiv urmărit este acela de a stabili poziția de expunere, dozarea substanței de contrast, stabilirea parametrilor de expunere ( kv, MAs),timpul de efectuare a topogramei, timpul de captare, timpul de reconstructie 3D.

5.2.MATERIALE ȘI METODĂ

Materialul biologic pe care s-a făcut cercetarea a fost reprezentat de un număr de 3 feline adulte din care 2 pisici și 1 motan, rasă comună, vârstă 2-4 ani. (Tabel 5.2.1.)

Tabel.5.2.1.Animale luate în studiu

Fig.5.2.2. Materialul biologic

Pisicile au fost supuse neuroleptanalgeziei realizată cu ajutorul substanțelor: ketamină și xilazină, această procedura fiind o condiție esențială pentru realizarea examenului CT.

În prealabil pe masa aparatului a fost pulverizată soluție antiseptică “Sterillium”(Fig. 5.2.3.) pentru distrugerea germenilor. Zona ce corespunde venei prin care s-a introdus acul pentru injectarea substanței a fost tunsă, rasă si dezinfectată cu aceeași substanță.

Fig.5.2.3. Solutie antiseptică

5.2.1. Principiul de funcționare:

Computerul tomograf standard efectuează secțiuni axiale prin măsurarea indirectă a valorilor de atenuare ale radiației X emisă din tubul Röntgen după trecerea printr-o porțiune a corpului. Proiecțiile sau profilele valorilor de atenuare sunt măsurate în multiple puncte prin detector și transformate în semnale electrice, care, cu ajutorul procesoarelor vor fi transformate în nuanțe de gri ce compun imagini.

Fiecare rotație tub- detector are 360 grade pentru o imagine. Detecția radiației X este continua la o rotație. Viteza de măsurare a proiecțiilor determină viteza de reconstructive a imaginii care cuprinde:

– prelucrarea initial a datelor;

– filtrarea datelor;

– reproiectarea si transpunerea datelor prelucrate într-o matrice bidimiensională;

– monitorul.(Herman L, 1996; Sutton D, 1998)

Computerul tomograf multislice folosește aparatură de genrația a III- a, în care tubul și detectorul se rotesc simultan, iar segmental de detector acoperă toată deschiderea fasciculului de raze X.

5.2.2. Măsurarea densității țesuturilor si lărgimea ferestrei

Unitatea de măsură a densității se numește unitate Hounsfield (UH).

Lărgimea ferestrei reprezintă diferența dintre densitatea cea mai mică și cea mai mare de pe imagine, ea este cu atât mai mare cu cât diferențele de densitate dintre structurile studiate sunt mai mari și invers. Fereastra definește regiunea de densitate studiată.

Densitatea unei structure e reprezentată prin nuanțe de gri: dacă densitatea este mare, structura va avea o nuanță de gri închis spre alb, iar dacă este mică, nuanța va fi un gri spre negru. Imaginea se poate îmbunătății prin modificarea nivelelor de gri sau prin nivelul la care este setată fereastra.

În general, nivelul de densitate pentru majoritatea structurilor este între +10 și +90 UH. Structurile cu conținut aeric și lipomatos au valori negative; dacă se administrează substanță de contrast, densitatea crește.(Petcu S, 2001; Sutton D, 1998)(Fig.5.2.2.1.)

Fig.5.2.2.1. Densitatea țesuturilor

5.2.3. Angiografia – CT

Obținera unei angiografii cu ajutorul computerului tomograf este o procedură ce combină tehnologia convențională a unei scanari cu CT și manopera tradițională a unei angiografii pentru a crea o imagine detaliată a vaselor de sânge.

Angio-CT reprezintă injectarea unei substanțe ce conține un mediu cu contrast pozitiv de iod în interiorul lumenului unui vas de sânge. Substanța cu ajutorul fluxului sangvin este răspândită în direcția de mișcare a sângelui. În urma injectării substanței se folosesc aparate noninvazive( pe o perioada scurata de timp ) cum ar fi: aparatul cu raze “x”, computerul tomograf( CT ) sau aparatul cu rezonanță magnetică nucleară ( RMN ), pentru a produce o expunere, numită angiogramă, pe care se observă substanța de contrast care s-a mobilizat de-a lungul vaselor.

Angiografia este folosită pentru a descoperi locul în care s-a produs o anomalie . Aceste anomalii pot să fie reprezentate de: ocluzie, ischemie, anevrism, tumoră sau unele anomalii de dezvoltare ale vaselor de sânge.

Substanța de contrast folosită în cercetarea făcută de noi a fost “Visipaque 320” ce conține iodixanol (fig 5.2.3.1. și 5.2.3.2.) care se injectează exclusiv în patul vascular în prezența doctorului radiolog.

Iodixanolul este un agent de contrast folosit în angioCT, acesta este singurul agent izo-osmolar care are osmolaritatea la fel cu cea a sângelui. Este vândut în flacoane de 50ml si 500ml având concentrații de 270 mg Iod/ml (550 mg iodixanol/ml) și 320 mg Iod/ml (652 mg iodixanol/ml) care se găsesc sub denumirea de “Visipaque 270” respectiv “Visipaque 320”.

În compoziția agentului “Visipaque 320” a fost adăugat clorură de sodiu și clorură de calciu în cantități de 0.044mg/ml clorură de calciu dihidrat, 1.11mg/ml clorură de sodiu pentru a forma o soluție izotonă și pentru a menține rația sodiu/calciu egală cu cea a sângelui, în plus fiecare mililitru conține 1,2 mg trometamină și 0,1 mg edetat disodic de calciu.

PH-ul este ajustat la 7,4 cu acid clorhidric și / sau hidroxid de sodiu pentru a obține un interval între pH 6,8 și 7,7 la temperatura de 22 ° C . Toate soluțiile sunt sterilizate prin autoclavare și nu conțin conservanți, substanta de contrast este injectata în patul vascular cu ajutorul injectorului automat.

Fig.5.2.3.1. –formula chimică Fig. 5.2.3.2. –flacon 50ml

Substanța de contrast este injectată de către un injector automat abordând o venă superficială și anume vena brahială. Modelul de injector pe care îl folosim noi este ”CT 9000 ADV Contrast Delivery System”(Fig.5.2.3.3.) care este produs de către firma “Mallinckrodt”. Aparatul ”CT 9000 ADV Contrast Delivery System” este proiectat pentru a injecta o substanță de contrast radioopacă în interiorul patului vascular care ajută la formarea unei imagini pentru a putea diagnostica o anomalie cu ajutorul computerului tomograf.

Fiecare injectare este produsă cu ajutorul unei seringi acționată electric ce are la bază un procesor care sincronizează debitul, volumul cu care este injectată substanța de contrast in interiorul patului vascular.(Fig.5.2.3.4.)

Administrarea subsanțelor de contrast intravenos a devenit o procedură de rutină în studiile ce includ CT. Substanțele de contrast sunt administrate cu ajutorul unui cateter prin intermediul unor vene. Aceste substanțe au rolul de a pune în evidența detaliile anatomice. Este de preferat ca substanțele să fie administrate cu ajutorul unui cateter introdus în interiorul vasului pentru a minimiza riscul ca substanta de contrast sa extravazeze și să producă inflamația țesuturilor .

Doza de substanță folosită este stabilită in funcție de scopul urmarit.

Fig.5.2.3.3.-Injector automat Fig.5.2.3.4-Tehnica administrarii i.v.

Capitolul 6

6. Rezultate, concluzii și recomandări

6.1.Rezultate

6.1.1. Topogramă

Topograma are rolul de a stabilii sectorul de lucru, se va înclina ansamblul sursă-detectori dupa un unghi pe care îl va da direcția spațiului vertebral. (Fig. 6.1.1.)

Fig.6.1.1. Topogramă CT pisică, kV = 110 și mAs= 171.

Cazul 1

Pisică, rasa: comună, vârstă: 2 ani, sexul: femel, greutate: 2,3kg.

La primul caz am administrat substanța de contrast cu un flux de 1.6 ml/s pe o durată de 18 secunde la o presiune de 118 psi.

În reconstrucția sagitală punem în evidență: venele jugulare, arcul aortic, artera aortă descendentă, vena cavă cranială și caudală, cordul, folosind: kV 110, mAs 35 cu luminozitatea W: 1500 și C: 500.

Fig.6.1.2. Expunere sagitală și poziție laterală cu evidențierea: venele jugulare, arcului aortic, artera aortă descendentă, tr.a.brahiocefalic, vena cavă, cord.

În reconstrucția sagitală punem in evidență: vena cavă caudală, venele iliace, folosind: kV: 110,mAs: 14 cu luminozitatea W: 700 și C: 80

Fig.6.1.3. Reconstrucție sagitală și poziție dorsală evidențiem: v. cavă caudală, v. iliace.

În reconstrucția sagitală punem in evidență:Vena cavă cranială/caudală, artera aortă, a.renale, v.renale, cord, folosind: kV 110, mAs:35 cu luminozitatea W: 1500 și C: 500.

Fig.6.1.4. Expunere sagitală cu evidențierea: vena cavă cranială/caudală, artera aortă, a.renale, v.renale, cord, vascularizația hepatică, vascularizația intestinelor.

În reconstrucția transversală cu animalul așezat latero-lateral și folosind substanță de contrast, evidențiem în cavitatea toracică: cordul, artera aortă, trunchiul arterial brahiocefalic și trunchiul arterial pulmonar folosind kV: 110, mAs: 16 cu luminozitatea W: 350 și C: 50

Fig.6.1.5. Expunere transversală cu prezența: cordului, aorterei aortă, trunchiul arterial brahiocefalic, trunchiul arterial pulmonar.

În reconstrucția sagitală și poziție dorsală punem în evidență: vascularizația pulmonară folosind: kV: 110,mAs: 14 cu luminozitatea W: 3168 și C: -1722

Fig.6.1.6 Expunere sagitală cu vascularizația pulmonului

În expunerea transversală, folosind substanță de contrast și poziția animalului fiind latero-laterală am pus în evidență diferențele pe care le putem vizualiza in urma modificarii luminozitații de la W: 350 la W: 1200 și C: 50 la C: -600

Fig.6.1.7. Expunere transversală nativă cu evidențierea: arterei aorte, ficatul vascularizat, vascularizația pulmonului

Fig.6.1.7. Expunere sagitală nativă în care putem observa: vene pulmonare, vena cavă cadală, venele hepatice.

Cazul 2- am administrat substanța de contrast cu un flux de 1.7 ml/s pe o durata de 19 secunde la o presiune de 119 psi

Pisică, rasa: comună, vârstă: 3 ani, sexul: mascul, greutate: 3,7 kg.

La cel de-al doilea caz am folosit un animal așezat în poziție dorso-ventrală am pus în evidentă prin reconstrucția sagitală și prin secțiuni diferite: artera aorta descendentă, vena cavă caudală, venele renale, arterele iliace st/dr, venele iliace st/dr, folosind kV: 110, mAs: 14 cu luminozitatea W: 1500 și C: 450

Fig.6.1.8. Expunere sagitală nativă cu prezența: arterei aorte descendentă, venele renale, vena cavă caudală, artera iliacă stangă, vena iliacă st/dr

In poziție latero-laterală și reconstructie transversală cu substanță de contrast și modificând culoarea nativă a imaginii cu: “MicroDeltaHotMetal 16” am pus în evidență: artera aortă descendentă, vena cavă caudală, venele hepatice, vena portă, vezica biliară, folosind kV: 110, mAs: 14 și luminozitatea W: 1500 și C: 450

Fig.6.1.9. Expunere transversală cu prezența: arterei aorte, venei cave caudale, vena portă, venele hepatice, vezica biliară.

Fig.6.1.10. Expunere transversală folosind colorația: “Grays 16” cu prezența: venelor hepatice, vena cavă caudală.

Fig.6.1.11. Expunere sagitală folosind colorația “heart16” cu prezența: venelor hepatice, cordul, trunchiul a. brahiocefalic, vena cavă cranială, venele jugulare.

În reconstrucția sagitală și poziție latero-laterală punem în evidență: artera subclaviculară, trunchiul arterial brahiocefalic, arcul aortic, artera aortă, trunchiul arterial pulmonar, vena cavă caudală, cordul, vascularizația ficatului , folosind: kV 110, mAs: 35 cu luminozitatea W: 1500 și C: 500.

Fig.6.1.12. Expunere sagitală în care putem observa: artera subclaviculară, trunchiul arterial brahiocefalic, arcul aortic, artera aortă, trunchiul arterial pulmonar, vena cavă caudală, cordul, vascularizația ficatului.

Cazul 3- am administrat substanța de contrast cu un flux de 1.6 ml/s pe o durata de 18 secunde la o presiune de 118 psi

Pisică, rasa: comună, vârstă: 4 ani, sexul: femelă, greutate: 2,9 kg.

La cel de-al treile caz am folosit un animal așezat în poziție dorso-ventrală am pus în evidentă prin reconstrucția sagitală și prin secțiuni diferite: artera aortă descendentă, vena renală dr/st, vena cavă caudală, folosind kV: 110, mAs: 14 și luminozitatea W:1500, C: 450.

Fig.6.1.13. Expunere sagitală folosind colorația: “Heart16” cu evidențierea: artere aorte descendente, vena renală st/dr, vena cavă caudală.

Fig.6.1.14. Expunere sagitală cu evidențierea: arterei aorte descendente, artera renală dr, artera suprarenală caudală dr, rinichi vascularizat.

Fig.6.1.15. Expunere transversală folosind colorația: “Heart16” cu evidențierea: venelor hepatice, vena cavă, artera aortă descendentă.

Fig.6.1.16. Expunere sagitală folosind colorația “Hotbody 16” cu evidențierea: venelor hepatice, vena cavă caudală, venele pulmonare.

Expunere sagitală în poziție laterală, am pus în evidență: vena cavă caudală, cord, vena cavă caudală/cranială, artera aortă, a.renale, v.renale, folosind kV: 110 și mAs: 35 și luminozitate W: 1500 și C:500.

Fig. 6.1.16.Expunere sagitală în poziție laterală.

6.2. Concluzii și recomandări

În urma expunerilor CT, parametrii pe care i-am obținut la topogramă au fost kV: 110 și mAs: 171 iar la expunerile ce au urmat parametri au fost kV:110 iar mAs a fost cuprins intre 14 și 35. Luminozitatea pe care am folosit-o a fost cuprinsă intre W:350 și 3168 iar C:-1722 și 500 in funcție de ce am vrut să punem în evidență.

Timpii de administrare a substanței de contrast pentru efectuarea unui CT la nivelul trunchiuliui la pisică au fost de 18- 19 secunde, fluxul substanței de contrast a fost de 1,6- 1,7 ml/s iar presiunea a fost de 118- 119 psi.

Pozițiile folosite au fost decubit latero-lateral, sterno-abdominal, dorso-ventrală.

Scanarea post contrast și captarea imaginilor utilizand CT în urma administrării substanței de contrast se face la aproximativ 10-15 minute

Animalul trebuie sa fie sedat pe tot parcursul expunerii.

În prealabil se vor face investigații în ceea ce privește sănătatea animalului prin examen biochimic

Tomografia computerizată este contraindicată pacienților cu insuficiență renală și celor cu reacții alergice la substanța de contrast deoarece substanța de contrast este eliminată renal și pot să apară complicații la acest nivel.

Costul ridicat și doza de iradiere mare, sunt dezavantaje majore.

Reacții alergice la substanța de contrast.

Bibliografie

1. Anghelescu V., 1983, Embriologie normală și patologică, Ed Academiei Române, București.

2. Arlene Coulon with Noreen Lewis, 2008, An Atlas of Interpretative Radiographic Anatomy Of the Dog and Cat 2nd Editiom, Ed Wiley-Blackwell, Oxford.

3. Baer J. G.,1998, Anatomie comparee des vertebres, Ed Du Griffon, Neuchatel.

4. Biology Lab Study Pages, 2012, Cat Dissection Human Anatomy & Physiology II (Biol. 2402). Houston Community College.

5. Boreliuc L. și Natalia N., 1987, Embriologie umană normală și patologică, Ed Medicală, București.

6. Cotea C., 1982 Histologie și embriologie, Ed. Pedagogică, – București.

7. Cotea C, 1992, Biologie celulară histologie și embriologie, Curs histologic, Iași.

8. Damian A. și Ioana Chirilean, 2002, Anatomie topografică comparată, AcademicPres, Cluj-Napoca.

9. Damian A., 2001, Anatomie comparată: sistemul cardiovascular, Ed AcademicPres, Cluj-Napoca

10. Dornescu G.T., Necrasov O. C., 1968, Anatomia comparată a vertebratelor. Vol l, Editura Didactică și Pedagogică, București.

11. Dornescu G.T., Necrasov O. C., 1971, Anatomia comparată a vertebratelor. Vol 2, Editura Didactică și Pedagogică, București.

12. Erik Wisner with Allison Zwingenberger, 2015, Atlas of small animal CT and MRI, , Ed Wiley-Blackwell, Oxford.

13. Fankhauser DB., 2008, Dissection of cat to show circulatory features. Anat. & Physiol. Univ. of Cincinnati Clermont College.

14. Feider Z., Grossu Al., Gyurko St., Pop V. 1976 Zoologia vertebratelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

15. Hargett J., 2001, Cat Circulatory Quiz, Bio. 2122 Anatomy & Physiology. Georgia Highlands College.

16. Ian Elliott with Geoff Skerritt, 2010, Handbook of Small Animal MRI, Wiley-Blackwell, Oxford.

17. Karen M. Tobias Spencer A. Johnston, 2013, Veterinary Surgery: Small Animal: 2-Volume Set, pag 1635.

18. Lisa M. Lavin, 2006, Radiography in Veterinary Technology: Edition 4.

19. Miclăuș V. 2001, Histologie specială, Ed RisoPrint, Cluj-Napoca.

20. MISCALESNCU D., FLORICA MAILAT-MISCALENCU, 1978, Anatomia comparată a vertebratelor, Ed. Did. Si Ped., Bucuresti.

21. Smidt G.A., 1960, Embriologie animală Vol 1, Ed Agrosilvică, București.

22. Tobias Schwarz & Jimmy Saunders, 2011, Veterinary computed tomography, Ed Wiley-Blackwell, Oxford.

23. Herman L, 1996, Klinikai Radiologia Vol I, Editura Ozvostudomanyi es Gyogyszereszeti Egyttem, Târgu Mureș

24. Petcu S, 2001, Radiologie medicală Universitară, Ed. Medicală, București

25. Sutton D, 1998, Textbook of Radiology and imaging Vol I, Ed. Churchill Livingstone, New York

***- http://anatomycorner.com/main/image-gallery/cat-vessels/

***- http://anatomycorner.com/main/virtual-cat-dissection/cat-virtual-dissection-vessels/

***- http://courses.washington.edu/chordate/453labs/453lab15-autumn2014.pdf

***- https://en.wikipedia.org/wiki/Computed_tomography_angiography

***- https://www.vascularweb.org/vascularhealth/Pages/ct-angiography.aspx

***-https://www.vascularweb.org/vascularhealth/Pages/ct-angiography.aspx