Antidepresivele Inhibitori Selectivi AL Recaptarii Serotoninei

Medicina

Antidepresivele Inhibitori Selectivi AL Recaptarii Serotoninei

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANTIDEPRESIVELE-INHIBITORI SELECTIVI AL RECAPTARII SEROTONINEI

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. BAZE PISHOPATOLOGICE ȘI FARMACOLOGICE

Baze Psihopatologice

A1. Depresia

A2. Baze neurochimice

Definiția Antidepresivelor

Clasificarea antidepresivelor

C1. Clasificarea antidepresivelor, în functie de criteriul farmacoterapeutic

C2. Clasificarea timolepticelor, în funcție de structura chimică

C3. Clasificarea timereticelor, în funcție de selectivitatea acțiunii și structura chimică

C4. Clasificarea timolepticelor clasice, tipice, triciclice și tetraciclice în funcție de criteriul terapeutic (component pishomotorie)

C5. Clasificarea antidepresivelor, în funcție de mecanismul de acțiune

C6. Clasificarea antidepresivelor timoleptice tipice și atipice, în funcție de profilul farmacotoxicologic, în corelație cu mecanismele de acțiune

Relații strucutră chimică-mecanism de acțiune și clasificare

Farmacoterapie

Farmacotoxicologie

Interacțiuni

CAPITOLUL II. INHIBITORII RECAPTĂRII NORADRENALINEI (NA) ȘI SEROTONINEI (5-HT)

Antidepresive tipice, amine triciclice si tetraciclice

A1. Farmacocinetică

A2. Farmacodinamie

A3. Farmacotoxicologie și farmacoepAidemiologie

A4. Farmacoterapie si farmacografie

Antidepresive atipice

CAPITOLUL III. INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI

CAPITOLUL IV. ANATAGONIȘITI ALFA-2 PRESINAPTICI

CAPITOLUL V. INHIBITORII DE MONOAMINOXIDAZA (IMAO)

CAPITOLUL VI. IMAO-A SELECTIVE

CAPITOLUL VII. LITIU

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXĂ

Argument

Cea mai veche descriere referitoare la depresie se gasește într-un papirus egiptean din Ebers, din jurul anul 1650 î.Hr. în care autorul face afirmația: “Acum moartea este pentru mine, ceea ce sănătatea este pentru un om bolnav, mirosul pentru lotus sau visul unui om de a-și revedea casa dupa ani de pribegie”

Cunoscute de aproximativ 2500 de ani tulburarile de dispozitie continuă să reprezinte un factor de interes major în sănătate.

Tulburarea depresivă este una din cele mai răspândite afecțiuni psihiatrice afectand aproximativ 12 % dintre femei si 8 % dintre bărbați în cursul vieții. Aproximativ 15 % din populația generală suferă un episod depresiv major într-un anume moment al vieții, iar 6-8 % din pacienții aflați în îngrijire primară îndeplinesc criteriile acestei tulburări.

Conform raportului OMS cu privire la datele epidemiologice pe anul 2000, în lume s-au produs aproximativ un milion de sinucideri din care 70 % au fost secundare depresiei. Tot OMS raportează tulburarea depresivă ca fiind pe primul loc între cauzele de dizabilitate, înaintea tuberculozei și chiar a accidentelor rutiere. Previziunile legate de evoluția depresiei pentru anul 2030 ale OMS aduc aceasta tulburare pe locul secund ca și cauza dizabilitantă la nivel mondial.

Pacienții depresivi au o rata mare a absenteismului ceea ce din punct de vedere al productivității muncii, îi încadreaza într-o categorie stigmatizată de angajați. Angajatorii evită încadrarea pacienților cu tulburări mentale.

Cu toate descoperirile ultimilor ani din domeniul geneticii, fiziologiei sau neuroanatomiei, neurobiologia depresiei este puțin înțeleasă si cunoscută. Atât factorii biologici, psihologici cât și sociali influentează evoluția depresiei, iar noile descoperiri la nivel genetic ANTIDEPRESIVE- INHIBITORII SELECTIVI AI RECAPTARII SEROTONINEI

Capitolul I. BAZE PSIHOPATOLOGICE ȘI FARMACOLOGICE

BAZE PSIHOPATOLOGICE

A1. Depresia

Depresie este o stare patologică care se caracterizează printr-o stare de spirit tristă și îndurerată, asociată cu o reducere a activității psihomotorii.

Clasificări ale depresiilor:

Criterii: simptomatic, etiologic; nosologic.

a.) Clasificarea simptomatică, în funcție de simptomele cardinal, în special manifestările pishomotorii:

-depresia inhibată (corespunzătoare asteniei psihomotorii);

-depresia agitată (corespunzătoare agitației psihomotorii).

b.) Clasificarea etiologică:

-depresia secundară sau reactivă (ca reacție la stress, supărări, boli); reprezintă aprox. 60% din cazurile de depresie;

-depresia endogenă (datorată unor tulburări biochimice genetice, cu incapacitate de a face față la stresul obișnuit); cca 25 % din cazuri;

-depresia asociata cu tulburări afective bipolare, de tip maniaco-depresiv (=boala maniaco-depresivă); cca 15% din cazuri.

c.) Clasificarea nosologică, în funcție de originea simptomelor, în sfera psihogenă sau somatogenă:

– depresii psihogene:

depresii recționale;

depresii de epuizare;

depresii nevrotice;

depresii endogene:

depresii ciclice;

depresii periodice;

depresii tardive;

depresii schizofrenice;

depresii somatogene:

depresii simptomatice (consecința unor boli și suferințe somatice;

depresii organice (senilă, aterosclerotică, etc.).

d.) Clasificarea clinică a tulburărilor depresive:

– episodul depresiv major (sau tulburarea unipolără endogenă, melancolia) include anhedonia (pierderea interesului sau a placerii)

– distimia (tulburarea depresivă cronică), cu simptome mai ușoare, dar de durată prelungită (câțiva ani), comparativ cu episodul depresiv major.

Sindromul depresiv

Se caracterizează prin:

simptome cardinale;

simptome asociate.

Simptome cardinale: scăderea tonusului neuro-psihic, cu:

stare depresivă (tristețe, melancolie, deprimare, sărăcie afectivă), însoțită uneori de anxietate, iritabilitate

Inhibiția proceselor gândirii (gândire greoaie, lipsă de imaginație, scăderea concentrării și memoriei);

idei obsesive (pesimiste de suicid);

tulburări cantitative psihomotorii, fie astenie (oboseală, mișcare lentă, adinamic, vorbire monotonă), fie agitație (neastâmpăr și cu atitudine plângăreață).

Simptome asociate:

psihice (descurajare, insatisfacție, nihilism, sentiment de vinovăție), în special la vârstnici și în depresiile endogene;

tulburări de somn (hiposomnie intermitentă și terminală);

tulburări somatice:

dureri (cefalee, nevralgii, mialgii, dureri de tip reumatic, parestezii)

cardiace (palpitații, dureri anginoase)

respiratorii (dispenee, senzație de constricție toracică);

digestive (hiporexie, grețuri, etc.);

uro-genitale (dereglări mensturale, diminuare libidoului, etc.)

Depresia mascată

Se manifestă prin acuze de tulburări somatice.

Depresia tardivă

Apare după varsta de 65 ani și are diferite manifestări:

melancolie tardivă sau de involuție;

depresie psihogenă;

depresie simptomatică;

depresiei iatrogene.

Depresie atipică

Se manifesta prin: labilitate afectivă, respingerea unei atitudini snesibile, tulburări ale apetitului.

A2 Baze neurochimice

Teoria monoaminică a depresiei (Schildkraut, 1965) subliniază faptul că în depresie sunt incriminate hipofuncțiile: adrenergică și serotoninergică.

Neuromediatorii deficitari în depresii:

catecolaminele (NA, ADR);

serotonina (5-HT).

Enzima MAO-A (monoaminoxidaza-subtipul A) este enzima mitocondrială implicată specific în degradarea NA și 5-HT.

Receptorii implicații în antidepresie:

beta-1;

5-HT 1A.

B Baze farmacologice

Antidepresivele sunt denumite și timoanaleptice. Ele influențează pozitv starea timică (tonusul afectiv, dispoziția), ameliorând depresia.

Antidepresivele fac parte din grupa psihoanaleptice.

Psihoanalepticele (= stimulatoare ale tonusului psihic)

în sens restrâns, cuprind: – exclusiv antidepresivele;

în sens larg, cuprind grupele: antidepresive; psihostimulante (excitante SNC); neurotonice.

C Clasificarea antidepresivelor

C1 Clasificarea antidepresivelor, în funcție de criteriul farmacoterapeutic.

Timolepticele, cu efect de redresare a stării timice. Se clasifică în:

timoleptice clasice, tipice și

timoleptice noi, atipice

Timeretice, cu efect psihostimulant, dezinhibitor, energizant. Se clasifică în:

timeretice clasice, IMAO neselective și ireversibile, și

timeretice noi, IMAO-A selective și reversibile.

C2 Clasificarea timolepticelor, în funcție de structura chimică:

Sunt amine triciclice, tetraciclice, biciclice și alte structuri.

Grupele chimice și substanțele timoleptice curent utilizate în farmacoterapeutică, sunt următoarele:

Aminele triciclice

dibenzazepine (imipramina, clomipramina, trimipramina, desipramina, dibenzcpina, amoxapina (= metabolitul activ al neurolepticului atipic loxapina);

dibenzocicloheptadiene și heptatriene (amitriptilina, protriptilina, nortriptilina);

dibenzoxepine (doxepina);

Amine tetraciclice

dibenzobiciclooctadiene (maprotilina);

pirazinoazepine (mianserina).

Amine biciclice: derivați diferiți (trazodon, viloxazina);

Alte structuri (tianeptin, milnacipran, bupropiona, venlafaxin, amfebutamona, nafazodon).

C3 Clasificarea timereticelor, în funcție de selectivitatea acțiunii și structura chimică

Timereticele clasice IMAO neselective si ireversibile

hidrazine (ex. fenelzina, nialamida);

ciclopropilamine (ex. trancilcipromina)

IMAO clasice neselective nu mai justifică utilizarea.

Timereticele noi, selective IMAO-A:

– benzamide (moclobemid).

C4 Clasificarea timolepticelor clasice, tipice, triciclice și tetraciclice, funcție de criteriul terapeutic (componenta psihomotorie)

Timoleptice cu efect psihomotor activator, efcct energizant, tip dezipramină (dezipra- mina, nortriptilina, protriptilina, oxaprotilina);

Timoleptice cu efect psihomotor stabilizator, tip imipramină (imipramina, clomipra- mina, maprotilina);

Timoleptice cu componentă psihomotorie sedativă și anxiolitică, de diminuarea a agitație, tip amitriptilină (amitriptilina, doxepina, trimipramina).

C5 Clasificarea antidepresivelor, în funcție de mecanismul de acțiune:

Inhibitoare ale recaptării din fanta sinaptică, a catecolaminelor (NA, ADR) și / sau serotoninei (5-HT);

Blocante ale receptorilor alfa-2 presinaptici, din auto- și hetero-sinapsele angrenajului sinaptic adreno-serotoninergic;

Inhibitoare ale MAO, clasice neselective (IMAO) sau moderne selective MAO-A (IMAO-A);

Alte mecanisme: de exemplu antagoniști 5-HT2 (mianserina).

Inhibitoarele recaptării NA și/sau 5-HT:

Inhibitoare neselective, ale recaptării NA și 5-HT: nortriptilină, imipramină, amitriptilină, doxepină;

Inhibitoare selective ale recaptării NA: dezipramină, maprotilină, oxaprotilină, reboxetin;

Inhibitoare moderne selective ale recaptării 5-HT (ISRS): citalopram, fluoxetin, fluvoxamin, paroxetin, sertralin.

Inhibitoare neselective slabe ale recaptării NA sau/și 5-HT (atipice) cu sau fără inhibiția recaptării DA.

Mecanismul de acțiune: inhibarea selectivă sau neselectivă a recaptării NA și/sau 5-HT. Gradul de neselectivitate se extinde și prin blocarea receptorilor colinergici muscarinici, alfa-1 adrenergici și histaminergici III.

Mecanismul de inhibare a recaptării NA și/sau 5-HT, neuromediatori deficitari în stările depresive, conduce la creșterea concentrației acestora în fanta sinaptică. Acest mecanism primar este urmat probabil de o modificare a densității receptorilor pentru neuromediatorii respectivi din creier, în timp de câteva săptămâni de administrare a antidepresivului, interval de timp ce corespunde latenței lungi de instalare a efectului.

II. Blocante moderne ale receptorilor alfa-2 presinaptici: mirtazapin. Acționează complex, la nivelul angrenajelor sinaptice adreno-serotoninergice.

– stimularea sinapselor adrenergice, prin blocarea autoreceptorilor presinaptici alfa-2 și favorizarea eliberării NA în fanta sinaptică;

– stimularea sinapselor serotoninergice, prin blocarea auto- și hetero-receptorilor presinaptici alfa-2 și favorizarea eliberării 5-HT din citoplasmă în fanta sinaptică și respective din depozitele presinaptice;

NA acumulată activează receptorii beta-1; 5-HT acumulată activează receptorii 5-HTIA; AVANTAJ:

nu are efecte secundare de stimulare prin serotonina acumulată, a receptorilor 5-HT2

agitație psihomotorie) și nici a receptorilor 5-HT3 (greață, vomă), deoarece blochează și acești receptori.

III. IMAO:

IMAO clasice, neselective și ireversibile: fenelzina, nialamida, tranilcipromina;

IMAO-A moderne, selective și reversibile: moclobemid.

MAO-A este subtipul de monoaminoxidază ce metabolizcază specific NA și 5-HT.

Mecanismul de tip 1MAO inhibă reacția de degradare catalizată de MAO și permite creșterea concentrației neuromediatorilor (NA, 5-HT și DA) în citoplasma neuronală presinaptică, favorizând acumularea acestora în depozitele presinaptice și difuziunea excesului în fanta sinaptică, cu stimulare sinaptică.

MAO este inhibată în totalitate după un tratament de mai multe zile, dar efectul antidepresiv nu se instalează decât după câteva săptămâni.

În cazul IMAO neselective și ireversibile, refacerea cantității de enzimă corespunzătoare celei inhibate ireversibil durează mai multe săptămâni după oprirea tratamentului.

C6. Clasificarea antidepresivelor timoleptice tipice și atipice, în funcție de profilul farmacotoxicologic, în corelație cu mecanismele de acțiune:

clasice, tipice;

noi, atipice.

Tipice – timolepticele clasice, amine triciclice caracterizate prin următorul profil farmacotoxicologic:

RA cardiovasculare evidente (hTA ortostatică, tahicardie, aritmii și bloc A-V)

RA anticolinergice mai mult sau mai puțin manifeste (uscăciunea gurii, constipație, retenție urinară, glaucom).

Timolepticele tipice corespund din punct de vedere al mecanismului cu:

a1) inhibitoarele selective ale recaptării NA (tip desipramină)

a2) inhibitoarele neselective ale recaptării NA și 5-HT (tip imipramina).

Atipice – timoleptice moderne, diferențiate de timolepticele tipice prin:

profil farmacotoxicologic cardiovascular și anticolinergic practic nul;

particularități farmacologice proprii fiecărui medicament. Timolepticele atipice corespund din punct de vedere al mecanismului cu:

b1) inhibitoare selective ale recaptării 5-HT, puternice (ISRS tip fluoxetină)

b2) inhibitoare neselective ale recaptării NA sau'și 5-HT, fără sau cu inhibarea recaptării DA:

b2.1) inhibitoare slabe sau moderate ale recaptării NA (yiloxazin)

b2.2) inhibitoare slabe ale recaptării 5-HT (ca trazodon, tianeptin, nefazodon);

b2.3) inhibitoare neselective ale recaptării NA și 5-HT, dar fără efect blocant pe receptorii vegetativi muscarinici și alfa-1 (milnacipran);

b2.4) inhibitoare ale recaptări 5-HT și mai slabe ale recaptării DA (venlafaxin);

b2.5) inhibitoare ale recaptării DA și mai slabe ale recaptării NA (amfebutamona);

b3) antagoniști (blocanți) neselectivi ai receptorilor 5-HT2, alfa-2 și HI (mianserina).

D Relații structură chimică-mecanism de acțiune și clasificare

Majoritatea antidepresivelor cu selectivitate asupra proteinelor transportoare specifice pentru reabsorbția noradrenalinei (NA-T) sunt antidepresive tipice, cu structură de amine triciclice secundare (dezipramina, protriptilina. nortriptilina, amoxapina) și amine tetraciclice (oxaprotilina și maprotilina).

Majoritatea antidepresivelor cu selectivitate asupra proteinelor transportoare specifice pentru reabsorbția serotoninei (5-HT-T) sunt antidepresive atipice, amine biciclice și alte structuri.

• In grupa antidepresivelor cu selectivitate asupra proteinelor transportoare specifice pentru reabsorbția noradrenalinei (NA-T) se remarcă următoarele relații:

selectivitatea cea mai înaltă pentru NA-T (în raport cu 5-HT-T) o prezintă oxaprotilina și maprotilina (antidepresive tipice, amine tetraciclice secundare), și viloxazina (antidepresiv atipic), iar selectivitatea cea mai mică o au doxepina (antidepresiv tipic, amină triciclică terțiară) și amoxapina (antidepresiv tipic și antipsihotic, amină triciclică secundară);

afinitatea și potența inhibitoare cea mai mare pentru NA-T se manifestă la dezipramină, urmată de protriptilină (antidepresive tipice, amine triciclice secundare), iar cea mai mică la doxepină (antidepresiv tipic, amină triciclică terțiară) și mirtazapina (antidepresiv atipic).

• În grupa antidepresivelor cu selectivitate asupra proteinelor transportoare specifice

pentru reabsorbția serotoninei (5-IIT-T) se observă următoarele relații:

grupa de inhibitoare selective ale recaptării serotoninei (ISRS) are selectivitatea cea mai înaltă pentru 5-HT-T; cel mai selectiv este citalopram, urmând în ordinea descrescătoare a selectivității: sertralina. (luvoxamina, paroxetina, fluoxetina;

grupa ISRS are și cea mai mare afinitate și potență inhibitoare a recaptării 5-IIT, cel mai potent fiind paroxetin, urmat în ordinea descrescătoare a potenței de sertralina, fluoxetina, citalopram, fluvoxamina;

selectivitate și potență relativ înalte pentru 5-IIT-T mai au: venlafaxina (antidepresiv atipic) și clomipramina (antidepresiv tipic, amină triciclică terțiară);

selectivitatea cea mai redusă o are bupropiona, urmată de milnacipran (antidepresive atipice), precum și amitriptilină (antidepresiv tipic);

potența inhibitoare 5-HT-T cea mai mică s-a înregistrat la bupropionă, urmată de trazodonă.

Potența inhibitoare a recaptării NA și 5-HT, pentru antidepresivele selective sau predominant inhibitoare NA-T

Potența inhibitoare a recaptării 5-HT și NA, pentru antidepresivele selective sau predominant inhibitoare ale 5-HT-T

E. Farmacoterapie

Principii de tratament:

Formele ușoare de depresie nu se tratează medicamentos, ci cu psihoterapie;

Antidepresivele au ca indicație principală depresia endogenă moderată și severă (periodică, ciclică, tardivă, melancolică, de involuție);

In depresia agitată, timereticele sau timolepticele activatoare agravează starea și sunt contraindicate;

Hiposomnia asociată este agravată de timolepticele activatoare; ele se asociază cu un neuroleptic hipnoinductor (clorpromazina), un tranchilizant hipnoinductor (diazepam) sau cu un hipnotic;

In depresia anxioasă, antidepresivele se pot asocia cu anxiolitice benzodiazepinice;

In depresia severă, de elecție sunt antidepresivele tricicice, administrate într-o singură doză, seara;

IMAO sunt mai slab active ca aminele triciclice și sunt indicate numai când: aminele triciclice nu sunt eficace sau induc RA; trecerea la IMAO se poate face numai după un inter\'al de minim 10 zile, de la întreruperea aminelor triciclice și 6 săptămâni la JSRS;

In depresiile psihoreactive. de elecție sunt neurolepticele și tranchilizantele; în special neurolepticele care au și efecte antidepresive (clorprotixen, tioridazina, levomepromazina);

La vârstnici, aminele triciclice produc frecvent RA de tip anticolinergic (CI: în glaucom, aritmii cardiace, hipertrofie de prostată); dozele la vârstnici sunt inițial 1/3 din doza adultului și sunt crescute treptat până la 1/2; IMAO sunt prescrise rar la vârstnici;

In stările depresive postpartum, se administrează antidepresive triciclice; atenție! trec în laptele matern;

In depresia endogenă schizofrenică, de elecție sunt neurolepticcle; timereticele sau timo- lepticele activatoare pot agrava simptomele psihice acute.

ISRS sunt indicate în depresia majoră, cu eficacitate similară aminelor triciclice.

Eficacitatea antidepresivelor se păstrează în tratament de lungă durată.

F. Farmacotoxicologie

Aspecte generale:

pentru asigurarea unei incidențe reduse a RA, dozele terapeutice nu trebuie să depășească 300 mg / zi, cu excepția doxepinei la care se poate atinge 450 mg / zi;

există o variabilitate mare a dozelor terapeutice și a incidcnței RA, funcție de factori ca: vârstă, tratament ambulatoriu sau spital, patologic asociată și substanță; ex. Ia cardiaci se înregistrează mai frecvent aritmii, urmate dc deces subit, la doze terapeutice de amine triciclice;

unele RA apar mai frecvent la administrare injectabilă;

tratamentul supradozărilor se face cu medicație fizio-patogenică și simptomatică.

G. Interacțiuni

Sinergism:

Antidepresivele potențează efectele amfetaminei;

Antidepresivele potențează efectele analgezicelor opioide; atenție! IMAO asociate cu petidina provoacă encefalopatie severă, HTA și hTA, până la comă;

Antidepresivele potențează puternic efectul hipertensiv al catecolaminelor și S-mim;

Asocierea antidepresivelor triciclice cu IMAO provoacă efecte secundare puternice, de tip atropinic (HTA, excitație SNC, cu tremor, delir, febră, convulsii, comă); începerea unui tratament cu amine triciclice se face numai după 2 săptămâni de la întreruperea IMAO și 10 zile în sens invers;

Asocierea ISRS cu IMAO prezintă risc dc "sindrom serotoninergic" cu potențial letal; trecerea de la ISRS la IMAO necesită o pauză de 6 săptămâni;

Antidepresivele triciclice cu efect anticolinergic (amitriptilina, doxepina) potențează efectele anticolinergice ale: antiparkinsonienelor, neurolepticelor (fenotiazinice și difcniibu- tilpiperidine), altor anticolinergice;

IMAO neselective, la indivizi ce consumă alimente bogate în tiramină (brânzeturi fermentate. pește afumat, bere, ficat de pui, vin roșu, etc) provoacă crize hipertensive ("clteese effect") tiramina induce eliberarea de cantități mari de catecolamine din depozitele axonale, cu tahicardie, HTA, aritmii. AVC.

IMAO-A moderne, selective și reversibile (tip moclobemid), nu au acest efect nedorit, deoarece MAO-B rămâne liberă să metabolizeze excesul de tiramină;

IMAO potențează efectele multor medicamente, atât deprimante SNC, cât și analeptice SNC.

Antagonism:

Barbituricele diminuă efectul antidepresivelor;

Antidepresivele diminuă efectele antiepilepticelor, prin scăderea pragului convulsivant; trebuie crescută doza de anticonvulsivant;

Antidepresivele scad efectul antihipertensivelor S-litice (clonidină, guanetidină); se pot utiliza diuretice.

Capitolul II

INHIBITORII RECAPTĂRII NORADRENALINEI (NA) Șl SEROTONINEI (5-HT)

A Antidepresive tipice, amine triciclice și tetraciclice

A1. Farmacocinetică

Caracterul lipofil al aminelor triciclice imprimă: absorbție p.o. bună, difuziune ușoară în SNC, distribuire largă în țesuturi și T1/2 lung.

Biotransformarea la nivelul SOMH: N-demetilare sau/și 2-hidroxilare, urmate de glucuronoconjugare. Metaboliții monodemetilați sunt activi, de exemplu desipramina (desmetili- mipramina), nortriptilina (desmetilamitriptilina).

Biodisponibilitatea p.o. este redusă și variabilă, datorită efectului primului pasaj hepatic înalt și variabil. în consecință, optimizarea dozei se face în funcție de răspunsul clinic, și în cazuri speciale pe baza concentrației plasmatice.

A2 Farmacodinamie

Acțiunile farmacodinamice ale timolepticelor clasice tipice, amine triciclice și tetraciclice:

potențarea efectelor NA și 5-HT, la nivel SNC și în periferic;

potențarea efectelor simpatomimeticelor (cu crize hipertensive, etc.);

stimulare cardiacă, cu tahicardie sinusală (efect antimuscarinic);

potențarea efectelor stimulatoare ale amfetaminei, asupra SNC; excepție mianserina, care antagonizează;

antagonizarca efectelor reserpinei; experimental antagonizează ptoza și hipotermia induse de reserpină; (reserpina este neuroleptic și neurosimpatolitic, prin mecanism de inhibare a recaptării NA și DA în veziculele presinaptice, facilitând golirea depozitelor veziculare);

efect anticataleptic; experimental antagonizează catalepsia indusă prin neuroleptice;

efect anticolinergic central și periferic, mai intens la cele cu componentă sedativă (amitriptilină. doxepină); experimental antagonizează tremorul indus de nicotină, arecolină. tremorină și oxotremorină, precum și efectele periferice ale ACH (prin blocarea receptorilor colinergici);

hTA ortostatică, cu tahicardie reflexă (intensă la amitriptilină, doxepină), severă la vârstnici (prin blocarea receptorilor alfa-1- adrenergici);

efect sedativ central, la doze mari, la unele dintre ele (amitriptilină, doxepină), cu potențarea inhibitoarelor SNC și antagonizarea excitantelor centrale.

Intre efectul sedativ și efectul antidepresiv există raport invers.

Parametrii cantitativi ai acțiunii antidepresive: latența lungă (1 -5 săptămâni); durata minimă a tratamentului, pentru verificarea eficienței, este de minim 4 săptămâni.

A3 Farmacotoxicologie și farmacoepidemiologie

Obișnuința se instalează rapid pentru efectele anticolinergice și alfa-l-adrenolitice, dar nu și pentru efectul antidepresive RA cu frecvență ridicată ( aprox. 10% la adult și 30% la vârstnic): dificultăți de :: ".centrare, tulburări de memorie, stare de confuzie, delir. Acestea sunt probabil efectele :..undare ale acțiunii anticolinergice centrale și sunt marcate la aminele triciclice terțiare (ca imitriptilina și doxepina).

RA relativ frecvente, ale timolepticelor clasice tipice amine triciclice și tetraciclice:

anxietate (prin creșterea concentrației de NA și 5-HT);

psihoză delirantă, manie, la doze mari de antidepresive activatoare de tip dezipramină (crește concentrația de NA);

agravarea comportamentului maniacal la maniaco-depresivi;

convulsii tonico-clonice;

insomnie sau somnolență;

stimulare cardiacă intensă, cu posibil efect letal la supradozare;

deprimare cardiacă de tip chinidinic (deprimarea forței de contracție, bloc cardiac), la doze mari;

efecte secundare de tip anticolinergic (la cele cu componentă sedativă); CI: glaucom, hipertrofie de prostată, retenție urinară, uscăciunea gurii; antidot: eserinâ.

Efectul sedativ, efectele secundare cardiovasculare (tahicardie, aritmii, bloc AV, hTA orto- statică) și anticolinergice sunt mai intense la aminele triciclice terțiare (imipramina, clomipra- mina, trimipramina, amitriptilina, doxepina), comparativ cu cele secundare (desipramina, nor- triptilina, protriptilina, maprotilina, amoxapina). RA rare:

deprimare medulară, cu agranulocitoză;

dependență fizică, cu sindrom de abstinență; în general este indicată întreruperea treptată a tratamentului.

Efectele secundare periferice și toxicitatea cardiovasculară, caracteristice antidepresi- velor tipice amine tri- și tetraciclice, se datorează următoarelor mecanisme periferice, cu care se corelează după cum urmează:

efecte secundare vegetativolitice antimuscarinice (tahicardie, palpitații, aritmii) și adrenolitice alfa-1 (hTA ortostatică);

efect deprimant cardiac similar antiaritmicelor din clasa I-a, tip chinidinic, datorat blocării canalelor ionice de Na+ (deprimarea forței de contracție și bloc cardiac) la doze mari.

IT este mic. La supradozare se pot produce intoxicații acute periculoase. Pentru aminele tipice, DL este de aprox. 2 g.

Tratamentul intoxicației acute:

anticonvulsivante (diazepam i.v);

antiaritmice (propranolol, fenitoină);

reechilibrare electrolitică și acidobazică (clorură de sodiu și carbonat acid de sodiu). CI:

glaucom cu unghi închis, retenție urinară;

sarcină (datorită posibilei influențe negative asupra dezvoltării psihice a fătului).

A4 Farmacoterapie și farmacografie

Indicație în depresie majoră severă.

Atenție! IT mic (de exemplu: imipramina are DL ~ 5-6 DM/24 h). Posologie p.o.:

Doze de atac (Da) (timp de 2-3 săptămâni, până la normalizarea timică): se începe cu doze mici (10-75 mg/zi, în ambulator și 100 mg/zi în spital), care sunt crescute treptat (cu câte 25 mg/săptămână) până la doza eficace (uzual 150 mg/zi), administrarea făcându-se în 2-3 prize. Atenție! ultima doză – la distanță de ora de culcare (pentru a evita insomnia).

.ntidepresive atipice

Reprezentanți: un grup chimic heterogen de amine atipice (mianserina, trazodon, tianeptin. venlafaxin, bupropiona. milnacipran, viloxazin, amfebutamona, amoxepina, mirtazapin).

Clasificare: punctul 6.1.3.

Antidepresivele atipice constituie a 2-a generație de antidepresive timoleptice.

Mecanism de acțiune

Nu au un mecanism comun specific de acțiune. Majoritatea pot fi încadrate într-o clasă largă de inhibitoare slabe și neselective ale recaptării neuromediatorilor monoaminergici, și anume NA și/sau 5-HT, tară sau și cu DA. Unele sunt antagoniști 5-HT2. de ex. mianserina (antagonist neselectiv 5-HT2, alfa-2 și HI).

Clasificarea funcție de mecanismele de acțiune (punctul 6.1.3.6.)

Profil farmacologic

Latența răspunsului terapeutic este lungă, similară timolepticelor tipice amine triciclice și IM AO. Excepție, venlafaxin, la care efectul se instalează mai rapid.

Durata de acțiune este relativ scurtă.

RA sunt mai puține, toxicitatea acută este mai redusă, iar IT este mai mare, comparativ cu aminele triciclice tipice.

Profilul farmacotoxicologic se detașează de cel al aminelor triciclice tipice prin următoarele:

efect sedativ slab;

efecte anticolinergice slabe sau absente;

efect hipotensiv slab sau absent;

efecte cardiace absente.

Atenție! Risc ridicat de convulsii tonico-clonice este semnalat la unele antidepresive atipice cum sunt: bupropiona (la doze mai mari de 250 mg/zi), amoxapina, mianserina.

MIANSERIUM

Struct, chim.: amină tetraciclică.

Mecanism de acțiune:

inhibă relativ slab recaptarea NA;

este antagonist 5-HT2, alfa-2 și H1.

Fdin. și Fter.:

antidepresiv cu componentă psihomotorie sedativă;

durată de acțiune: medie (T1/2 aprox. 12 h);

indicație: toate tipurile de depresii.

Particularitate fdin.: experimental se deosebește de aminele triciclice, prin aceea că inhibă efectele stimulatoare ale amfetaminei, spre deosebire de aminele triciclice care potențează amfetamina.

RA: sedare, convulsii, agranulocitoză cu mecanism alergic.

Avantaje:

nu are RA cardiovasculare și anticolinergice (deosebire de aminele triciclice tipice);

indicele de siguranță la supradozarc este ridicat.

Exemple de medicamente care conțin substanță activă MIANSERINUM

– Minaserin (caps, 10mg, 30 mg. Romania)

TRAZODONUM

Struct chimica: amină biciclică.

Mecanism dc acțiune:

inhibă recaptarea 5-HT;

este antagonist 5-HT2 și alfa- 2.

Fdin. și Fter:

antidepresiv cu componentă psihomotorie intens sedativă și slab anxiolitică;

durata de acțiune este relativ scurtă (TI/2= 6-12 h);

indicații: depresii fără sau cu anxietate.

RA:

sedare, confuzie; hTA, aritmii; greață; anorexie.

Avantaje:

nu are RA anticolinergice;

indicele de siguranță la supradozare este ridicat.

Exemple de medicamente care conțin substanță activă TRAZODONUM

Trittico ( Compr. Elib. Prel. 150 mg. Italia)

Capitolul III INHIBITORI SELECTIVI AL RECAPTĂRII SEROTONINEI (ISRS)

Farmacocinetică:

Atenției Variabilitate mare interindividuală a vitezei de eliminare. Farmacodinamie:

Inhibă selectiv și potent recaptarea serotoninei (5-HT).

Nu inhibă recaptarea catecolaminelor. Nu au afinitate pentru receptorii: colinergici muscarinici, adrenergici alfa-1, histaminergici, și în consecință nu au efecte secundare anticolinergice, alfa-1 adrenolitice și antihistaminice.

Farmacotoxicologie:

Avantaj: Cardiotoxicitatea (tahicardie și aritmii) mai redusă față de aminele triciclice tipice, datorită absenței efectelor de de tip catecolaminic.

RA specifice ale ISRS sunt de tip efecte sccundare serotoninergice:

-anxietate (5-HT1A);

greață (5-HT3);

anorexie (5-HT2C);

dureri de cap (tulburări vasculare);

disfuncții sexuale (pierderea libidoului, inhibarea ejaculării și orgasmului).

Interacțiuni:

Asocierea ISRS cu IMAO sau cu alte medicamente serotoninergice poate declanșa sindromul serotoninergic.

Sindromul serotoninergic este determinat de un exces de serotonină în SNC și este o stare toxică manifestată prin tulburări mentale, vegetative și neuromusculare.

Medicamentele implicate în sindromul serotoninergic sever sunt prezentate în tabelul 1-9. Simptomatologia sindromului serotoninergic este cuprinsă în tabelul I-10.

Formele moderate sunt remise în 1-3 zile. Formele severe se pot complica cu rabdomiolize. coagulare intravasculară diseminată și/sau sindrom de deficit respirator.

Tratamentul sindromului serotoninic poate include la nevoie și un antagonist serotoninic ca ciproheptadina.

Tratamentul sindromului serotoninergic se face în spital și constă în:

oprirea medicației serotoninergice;

hidratare i.v.;

tehnici de răcire (apă rece, gheață);

benzodiazepine miorelaxante;

antagonist serotoninergic (ciproheptadina); farmacografia ciproheptadinei: p.o., inițial 4-8 mg. repetat la 2 ore; dacă se observă efectul antidot, se poate repeta până la o doză maximă de 32 mg/24 h.

Farmacoterapie:

Eficacitatea maximă a ISRS introduse în terapeutică nu diferă semnificativ.

FLUOXETINUM

Prop, fiz.-chim.: fluoxctina există sub forma unui amestec de enantiomeri R și S. Fcin.:

faiotransformare de către S.O.M.H., prin demetilare la norfluoxetin, metabolit activ,

eliminare lentă, TI/2 foarte lung, cu mare variabilitate interindividuală (1-10 zile pentru fluoxetin și 3-30 zile pentru norfluoxetin).

Concentrația plasmatică de echilibru farmacocinetic (C$s) se atinge după mai multe slrtămâni de administrare p.o.

Atenției Fluoxetina se comportă ca un inhibitor enzimatic puternic pentru S.O.M.H. lirendent de citocromul P450, și induce inhibiție încrucișată, cu efecte de supradozare, în cazul —ed .ramentelor biotransformate de același sistem enzimatic (de ex., beta-adrenolitice, represive triciclice, neuroleptice). Ftox. și Fepid.: Avantaje:

nu prezintă efectele secundare cunoscute la aminele triciclice și tetraciclice tipice, și anume: hTA (acțiune alfa-1 adrenolitică), efecte anticolinergice sau cardiotoxicitate;

nu are efect sedativ;

ndicele terapeutic este înalt.

Efecte specifice ISRS, frecvent întâlnite, sunt efecte secundare serotoninergice:

stimulare SNC, cu anxietate, insomnie sau somnolență (5-HT1A);

greață, vomă (5-HT3) și diaree;

-norexie cu pierdere în greutate (5-HT2C);

disfuncții sexuale (pierderea libidoului, absența orgasmului, întârzierea ejaculării);

cefalee vasculară, amețeli, tremor;

• Supradozarea poate provoca convulsii;

erupții cutanate (impun încetarea tratamentului, deoarece este posibilă evoluția sensibilizării spre reacții imunoalergice sistcmice ca vasculită, etc.).

prudență:

eplepsie (risc de convulsii);

diabet (posibilă modificare a toleranței la glucoza);

– insuficiență renală și hepatică (se recomandă reducerea dozelor).

Atenție! Supravegherea tendinței la suicid este necesară. Fdin.. Fter., Fgraf.

Actiunea antidepresivă este de tip ISRS.

Indicații:

depresie majoră (cu eficacitate similară aminelor triciclice);

afecțiuni obsesiv-compulsive;

stare de panică;

bulimie nervoasă.

Posologie p.o.: dozele uzuale sunt de 20-60 mg.

'-interacțiuni:

Asocierea cu IMAO sau alte medicamente serotoninergice poate declanșa sindromul serotoninergic, cu simptomatologie gravă (tabelele 1-9. și 1-10.).

Simptomatologia sindromului serotoninergic

Exemple de medicamente care conțin substanță activă FLUOXETINUM:

-Anxetin (Caps. 20 mg – România)

-Floxet (Caps. 10 mg, 20 mg –Ungaria)

-Fluocim (Caps 20 mg – Elveția)

-Prozac (Caps. 20mg – Spania)

Fdin. Antidepresiv, inhibă recaptarea serotoninei

Ind. Stari depressive, episoade depresive majore, tulburări obsesiv-compulsive, tulburări disforice premenstruale.

R.a. Tulburări digestive, cefalee, nervozitate, insomnia, erupții reacții maniace, scădere în greutate.

Cind. Copii sub 15 ani, asociere cu IMAO.

Admin. Oral, adulți și copii peste 15 ani. Inițial 20 g/zi, în priză unică, dimineața. Se poate crește pana la 60 mg/zi în 2 prize dimineața și seara.Capitolul IV

ANTAGONIȘTI ALFA-2 PRESINAPTICI

MIRTAZAPINUM

Mecanism: punctual 6.1.3.5.II. (fig. 1.19.) Fter. și Fgraf.:

Indicație: depresie

Posologie p.o.: 15-45 mg / zi, în priză unică, seara. Avamtaj:

RA de tip serotoninergic (5-HT) , prezente la inhibitorii selectivi ai recaptării 5-HT, sunt reduse, deoarece mirtazapin blochează și:

receptorii postsinaptici 5-HT 2 (responsabili de agitația psihomotorie);

receptorii postsinaptici 5-HT 3 (responsabili de greață și vomă).

5-HT acumulată în fantă va acționa predominant pe receptorii responsabili de antidepresie 5-HT IA.

Exemple de medicamente care conțin substanța activă Mirtazapinum.

Esprital (Compr. 15mg, 30mg, 45mg –Cehia)

Mirtastad (Compr. filmate 30mg, 45mg –Germania)

Mirtazapine (Compr. filmate 30mg –România)

Pharmataz (Compr. Film. 30 mg – Islanda)

Remeron (Compr. Film. 30 mg. – Olanda)

Ind. Tratamentul episoadelor depresive majore.

Dz: Doza inițială este de 15-30 mg pe zi, adm. Preferabil seara. doza de întreținere este cuprinsă între 15-45 mg/zi.

Cind: Hipersensibilitate la mirtazapină.

Atenție: Prudență în epilepsie, afecțiuni hepatice, renale, cardiace, renale, hTA, schizofrenie, diabet zaharat, glaucom, adenom de prostată. Interacțiuni medicamentoase cu alcool, sarcină și alaptare, șoferi și activități de precizie.

R.a.: Leucopenie, somnolență, creșterea apetitului, creșterea ponderala, convulsii, edeme la nivelul membrelor inferioare, erupții cutanate.

Capitolul V

INHIBITORII DE MONOAMINOXIDAZA (IMAO)

CLOMIPRAMINUM

Clasificare și mecanism: a se vedea la clasificarea antidepresivelor, punctul 6.1.3. Farmacocinetică:

Absorbția p.o. este bună.

Epurarea se face prin biotransformare și eliminare urinară rapidă.

Durata efectului antidepresiv după oprirea tratamentului nu este corelată cu Tl/2, ci cu timpul necesar biosintezei enzimei MAO în cantitatea corespunzătoare celei inhibate ireversibil.

Farmacodinamie:

Mecanismul de acțiune conferă latență lungă (1-4 săptămâni) și durată lungă după întreruperea administrării (cca 2 – 4 săptămâni).

Acțiunile farmacodinamice specifice ale timereticelor clasice IMAO:

creșterea concentrației catecolaminelor libere în SNC și periferie;

creșterea concentrației de NA și ADR, în țesutul adipos, are consecință creșterea acizilor grași liberi în sânge;

vasodilatație, cu hTA (paradoxal).

potențarea efectelor S-mim (cu crize hipertensive);

potențarea efectelor tiraminei (cu crize hipertensive);

efect psihostimulant slab (tranilcipromina, fenelzina). Farmacotoxicologie

RA frecvente ale IMAO clasice neselective și ireversibile:

stimulare SNC, insomnie, agitație, convulsii la supradozare;

hTA ortostatică;

pierderea în greutate;

"cheese effect" (efectul brânzei) manifestat cu crize de HTA grave, la asociere cu alimente bogate în tiramină.

RA rare: manie; neperceperea culorilor roșu-verde.

Influențarea testelor de laborator: în plasmă, crește NA, ADR, 5-HT.

Farmacoterapie:

Indicație ca antidepresive de rezervă, în depresiile rezistente la aminele triciclice. Atenției C.I.:

alimente bogate în tiramină (induc "cheese effect", cu crize grave de HTA);

asocierea cu petidină (induce encefalopatie).

Exemple de medicamente ce conțin substanța activă Clomipraminum.

-Anafranil (Draj. 10mg, 25mg –Elveția)

-Clomipramin (Draj. 25mg –România)

Fdin. Antidepresiv cu spectru larg de activitate.

R.a. Tahicardie, dispnee,tranpirații, cefalee, constipație, tremurături.

Cind. Delir acut, glaucom, sarcină.

Admin. Oral 125-150 mg/zi în mai multe prize. Perfuzii i.v. 25-50 mgin 250 ml glucoza 5 % zilnic.

Capitolul VI

IMAO-A SELECTIVE

MOCLOBEMID

Avantaje:

RA de tip IMAO, centrale și vegetative, sunt rare și de intensitate redusă. Reacții nedorite frecvente sunt uscăciunea gurii, greața;

RA datorate potențărilor la asocierea cu antidepresivele amine triciclice sunt de mică importanță. în consecință, trecerea de la un tratament la celălalt (de la IMAO-A la amine triciclice și invers) se poate face fără pauză;

Potențarea la asocierea cu alimentele bogate în tiramină ("cheese effect") este de intensitate mică.

Atenție! Moclobemid potențează efectele analgezicelor opioide și ibuprofenului (dozele de analgezic trebuie reduse).

Inhibitoarele enzimatice pot provoca efecte de supradozare a moclobemidului (doza de moclobemid trebuie redusă).

RA "cheese effect" este redusă, datorită:

selectivității pentru MAO-A —> MAO-B rămâne liberă pentru metabolizarca tiraminei;

reversibilității, ce permite competiția între IMAO-A și excesul de tiramină, pentru MAO- A; excesul de tiramină va putea astfel să fie degradat și de MAO-A.

Fter. și Fgraf.:

Indicații: depresii atipice

Latență lungă: 2-4 săptămâni. Durată scurtă, compartiv cu IMAO neselective și ireversibile.

Posologie: doza medie uzuală p.o. este de 300 mg/zi, în 3 prize, cu o mare variabilitate -terindividuală (150-600 mg/zi).

Capitolul VII

LITIU

Săruri: carbonat, sulfat, acetat, citrat, glutamat, aspartat, oronat. Fcin:

absorbție bună p.o.;

eliminare renală a ionului Li+, prin filtrare glomerulară și reabsorbție tubulară masivă (80%).

Atenție\ Eliminarea litiului este redusă în cazul unei hiponatremii, cu exacerbarea toxicității.

Farmacocinetica litiului prezintă o mare variabilitate interindividuală. Fdin.:

acțiune normotimică;

nu are efect sedativ.

Mecanism ipotetic: modificarea concentrației intracelulare a mesagerului secund IP-ț (inozitoltrifosfat) scurtcircuitând transformarea IP în PIP2 și probabil, intervenția în multe transmisii sinaptice din creier. Ftox.:

IT este mic și RA pot să apară chiar la zona terapeutică (0.5 – 1,5 mEq /1), dar mai frecvent la o litemie peste zona terapeutică (1,8-2 mEq /1). RA:

tulburări de iritație digestivă (greață, vomă, diaree);

sete, poliurie;

astenie fizică;

tulburări nervoase (în concentrare și gândire; confuzie; convulsii, comă);

rar, gușă (scade concentrația iodului în tiroidă).

RA sunt potențate de: diuretice saluretice; dietă hiposodată.

Fepid.:

Ci.

insuficiență cardiacă, renală (agravare a insuficienței);

sarcină și alăptare (la tat: letargie). Fter.:

Indicații:

sindrom maniaco-depresiv (profilactic) și depresia bipolară ușoară.

mania acută, când neurolepticele sunt contraindicate;

depresii refractare la imipramină.

Farmacoterapia cu Li se optimizează prin monitorizarea:

concentrației plasmatice a Li;

electroliților; -RA;

funcției renale (dozarea creatininei serice

Administrare p.o., sub monitorizarea litemiei, periodic: săptămânal, în prima lună; bilunar, în lunile 2 -3; lunar, în lunile 4 -6. Interacțiuni:

Sinergism:

Toxicitatea Li este potențată de: diuretice saluretice datorită hiponatremiei (furosemid, acid etacrinic, tiazide, spironolactonă);

Asocierea Li cu haloperidol poate produce tulburări nervoase grave ( encefalopatie, confuzie, sindrom extrapiramidal, letargie).

Antagonism: Efectele Li sunt diminuate de: Na+, antiacide cu sodiu (NaHCOj, etc)

Exemple de medicamente ce conțin substanța activă Lithium Carbonicum.

-Carbonat de Litiu (Compr. 450mg –România)

-Lithium Carbonicum (Compr. 250mg-Polonia)

Fdin. Timoregulator sau timostabilizator. Efectul instalează lent (2-3săpt.)

Ind. Mania acută. Tulburări bipolare. Profilactic în psihoze ciclice maniacodepresive.

R.a.Sete, poliurie, tremurături, iritație digestivă, astenie, hiporexie, grețuri, vome, confuzie, convulsii, comă, acnee.

Cind. Insuf. cardiacă și renală grave, sarcină, boala Addison, alăptare.

Admin. Oral. Inițial 1-2g / zi. Doza de întreținere se stabilește în funcție de litemie.

Concluzii

Majoritatea pululației suferă la un moment dat de depresie. Episoadele minore de depresia pot fi considerate un fenomen normal, având în vedere solicitările lumii contemporane. Toți suntem triști uneori, toți avem momente depresive. Dar aceste momente marcate de depresie sunt trecătoare, individul revenind în scurt timp la activitățile cotidiene obișnuite.
Spre deosebire de depresia cotidiană, care este trecătoare, are o intensitate scăzută și în cele mai multe cazuri este declanșată de anumiți factori stresori, depresia clinică se caracterizează în primul rând printr-o durată și o intensitate mai mare, cât și prin faptul că depresia clinică cauzează o stare care interferează negativ cu activitățile sociale ale individului.
Cu alte cuvinte, depresia, așa cum este ea definită poate duce la deteriorarea interacțiunilor dintre individ și societate.

Indiferent de gradul depresiei este evidentă dependența economică de familie, de persoana apropiată sau de formele de asistență socio- profesională. Pe un fond socioeconomic incert, apariția unui eveniment negativ (pierderea unui din membrii stabili ai familiei, pierderea locului de muncă, translarea într-un mediu diferit din punct de vedere cultural) este resimțită dureros de personalitățile vulnerabile, și determină declanșarea episodului depresiv. Necesitatea de adaptare a psihicului la efectele evenimentului negativ depinde de capacitatea persoanei de acceptare și toleranță.

Mediul relativ stabil generat de căsătorie acționează ca un factor protectiv împotriva apariției simptomelor depresive, la care se asociază și prezența copiilor în cuplu.

Alcoolo-dependența survine rareori izolat, iar principalele ei urmări sunt depresia, anxietatea, sociopatia, comportamentul hetero și autoagresiv etc. La un pacient alcoolodependent, care prezintă depresie, tratamentul va fi individualizat, integrat și simultan pentru ambele tulburări.

Medicația antidepresivă și psihoterapia structurală sunt tratamente eficiente ale tulburărilor depresive.Terapia adecvată trebuie să reducă simptomele depresiei și să îmbunătățească starea pacientului. Tratamentul de elecție este condus după experiența și preferința individuală a medicului terapeut.

ISRS sunt considerate ca având un efect sedativ mai redus decât antidepresivele triciclice, dar majoritatea pacienților susțin ameliorarea semnificativă a somnului în timpul unei astfel de terapii.

Efectele secundareale antidepresivelor sunt extrem de variabile în cazul diferitelor clase de medicamente și depind de particularitățile psihosomatice ale fiecărui pacient. Majoritatea efectelor colaterale diminuează după 1-4 săptămâni, dar beneficiile tratamentului apar după 4 săptămâni, motiv pentru care chiar în condițiile unor efecte colaterale greu tolerabile, pacientul trebuie încurajat să continuie tratamentul instituit inițial.

În primele 3 luni de la instituirea tratamentului antidepresiv, urmărirea pacienților este esențială. După terminarea celor 4-6 săptămâni efectul terapeutic este complet, dar numai aproximativ jumătate dintre pacienți răspund la primul antidepresiv prescris.

Suicidul din cadrul tulburărilor depresive este o complicație extrem de importantă, dificil de a fi anticipat, cu un potențial evolutiv catastrofic, dar care poate fi prevenit și tratat, dacă se ține cont de aspecte predispozante cum ar fi prezența insomniei.

Bibliografie

1. Cristea A.N. – Tratat de farmacologie, Ed. Medicală, București, 2005

2. Dobrescu Dan, Subțirică Victoria, Dobrescu Liliana, Negreș Simona, Ruxandra Popescu – Memomed 2010. Memorator de medicamente ghid farmacoterapic, ed. a XVI- a, Ed. Minesan, București, 2012

3. Dobrescu Dan – Farmacoterapie practică, Ed. Medicală, București, 1989, vol. 2, 105-121, 135-161

4. Georgescu Dan. – Produse farmaceutice, Editura Național, București, 1997

5. Hăulică I. – Fiziologie umană, ed. a II-a, Ed. Medicală, București, 1996

6. Pradalier A., Vincent D. – Patologie medicală, vol. 3, Ed. Institutul European, 1999

7. Stroescu V. – Bazele farmacologice ale practicii medicale, ed. a VI-a, Ed. Medicală, București, 2001, 1088-1136

8. Stroescu V. – Farmacologie, ed. A V-a, Ed. All, București, 2010

9. Stroescu V. – Ghidul medicamentelor esențiale, Ed. Medicală, București, 1993

Anexă