Anatomia Si Fiziologia Cotului

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI

2.1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COTULUI

La formarea articulației cotului iau parte trei oase si anume : humerusul (osul brațului), radiusul(osul mai mic al antebrațului,fiind pe partea policelui) și ulna(osul cel mai mare al antebrațului,fiind așezat pe partea opusă policelui). Din acest motiv, se descriu teoretic trei arțiculatii la acest nivel: articulația humero-ulnară, humero-radială si cea radio-ulnară proximala.Dar, deoarece exista o singură capsulă articulară pentru toate acestea,care le invelește ca un manșon și o singură sinovială, la nivelul cotului este descrisă o singura cavitate articulară. Din punct de vedere fiziologic,insă, sunt două articulații care acționeaza diferit, una fiind destinată miscărilor de flexie-extensie si alta destinată mișcărilor de prono-supinație.

Fig Nr 2.1.1 Articulatia cotului http://www.opentenis.ro/admin/pictures/cot%20OK.JPG

Suprafetele articulare:

Fig Nr 2.1.2 Suprafetele articulare http://image.slidesharecdn.com/referatarticulatiacotului-121122071122-phpapp02/95/referat-articulatia-cotului-2-638.jpg?cb=1353568356

Suprafetele articulare sunt reprezentate de

Condilul humeral si suprafețele extremităților proximale corespunzătoare ale radiusului si ulnei;

Trohlea humerală, aceasta are forma unui ceas așezat spre orizontală si puțin oblic;

Incizura trohleară a ulnei, destinată pentru trohlea humerală;

Capitul humeral, având forma sferoidală ;

Foseta capului radial care corespunde capitului humeral;

Șantul intermediar, căruia ii corespunde marginea fosetei capului radial;

Fosa olecraniană destinata olecranului;

Extremitatea inferioară a humerusului (paleta humerală) are formă lată anteroposterior, o margine medială pe care se află o tuberozitate numita epitrohlee, o margine laterala pe care se gaseste epicondilul humerusului, iar intre acestea se gaseste trohleea humerusului. Pe fața anterioara a paletei se gaseste fosa coronoida, iar deasupra condilului se gaseste fosa supracondiliană. Pe fața posterioara paletei, se afla fosa olecraniană in care intră vârful olecranului in mișcarea de extensie.

Fig Nr 2.1.3 Capitul si Trohleea http://www.esanatos.com/files/anatomie/sistemul-osos/16920_poze/image002.jpg

Extermitatea superioară a cubitusului prezintă o scobitură in formă de semilună numită marea cavitate sigmoidă, in partea anterioară acesteia se află apofiza coronoida, iar in partea posterioară se găseste olecraniul. In marginea externa a marii cavități sigmoide se gaseste și mica cavitate sigmoidă, aceasta luând parte la formarea articulației radio-cubitale superioare. Interiorul acestei cavități este acoperit cu cartilaj hialin. Fig Nr 2.1.4 Olecranul și cavitatea sigmoida http://www.esanatos.com/files/anatomie/sistemul-osos/16920_poze/image004.jpg

Extremitatea superioară a radiusului prezintă o scobitură numită cupula radială care se gasește pe condilul humeral și este acoperit cu cartilaj articular. Fața superioara a capului radial are formă cilindrică, fiind si ea căptuită de cartilaj, care se articuleaza cu cavitatea sigmoidă a cubitusului.

Fig Nr 2.1.5 Tuberozitatea radiusului http://www.esanatos.com/files/anatomie/sistemul-osos/16920_poze/image006.jpg

Articulația radio-ulnară ( cubitală ) proximală este o articulație trohoida, fiind principală in mișcarea de pronație-supinație ( rotație ), alaturi fiind articulația humero-radiala, care este secundară incluzând si articulația radio-ulnara distală,asociata cu sindesmoza radio-ulnară mijlocie.

Articulația humero-ulnară (cubitală) este o trohleatroză,fiind principală in miscarea de flexie-extensie a antebrațului pe brat.

Articulatia humero-radială este o articulație elipsoidă, mișcările suportate fiind de flexie-extensie a antebrațului pe brat, fiind secundara celei humero-ulnare, având si rol de stabilizare laterală a articulației precedente.

Cu timpul s-a ajuns la concluzia majorității autorilor, anume că din punct de vedere anatomic, cotul să fie recunoscut ca fiind compus de fapt din două articulații și anume : articulația humerusului, reprezentată de oasele antebrațului cu humerusul ( humero-anterobrahială ) și articulația extremităților proximale ale radiusului si ulnei ( radio-ulnară proximală ).

Mijloacele de unire:

Capsula articulară este un manșon subțire, mai lax posterior și mai subțire lateral si intărit de ligamente, care urmărește linia fosetelor anterioare si posterioare, trece pe sub baza epicondililor, care raman liberi pentru inserțiile musculare, apoi trece lateral de limita dintre epitrohlee si trohlee si apoi pe fața posterioară a paletei humerale unde depășește limita superioară a fosetei oleocraniene. Pe fața anterioara a capsulei predomină fibre longitudinale, iar pe fata posterioară fibrele sunt mai profunde și mai intinse, unele formand benzi transversale superficiale care traversează olecranul.

Sinoviala este comuna articulației humero-cubito-radiale, cât și a celei radio-cubitale superioare. Stratul sinovial al capsulei imbracă fața profundă acesteia formând fundul de sac anterior. Pe fața posterioară insă, ea tapetează fosa olecranului, formând fundul de sac posterior. Fiind situat superficial, acesta poate fi ușor deschis sau puncționat, pentru o drenare a colecțiilor strânse in cavitatea articulară. In dreptul celor trei fose, intre sinovială și membrana fibroasă, există trei pachete de țesut adipos considerate drept tampoane de frânare in mișcările bruște si neașteptate. Fasciculele musculare ale tricepsului brachial si brahialului, care au inserție pe fața externa a capsulei, au rol de a pune capsula in tensiune, diminuând frecarea ei intre suprafețele articulare in timpul mișcărilor.

Fig Nr 2.1.6 Capsula articulară http://image.slidesharecdn.com/referatarticulatiacotului-121122071122-phpapp02/95/referat-articulatia-cotului-5-638.jpg?cb=1353568356

Ligamentul colateral cubital (ulnar ) este reprezentat de o bandă fibroasă, de formă triunghiulară, puternică, având origine pe epicondilul humeral medial. Este format din trei fascicule: anterior, mijlociu ( ligamentul “Poirier” ) si posterior ( ligamentul “Bardinet” ). Acest ligament asigură stabilitatea spre partea internă a articulației cotului, alaturi de articulația humero-radiala.

Fig Nr 2.1.7 Ligament collateral ulnar http://www.esanatos.com/files/anatomie/sistemul-osos/16920_poze/image009.jpg

Ligamentul colateral radial este

( BIOMECANICA) continuare [ Articulația cotului are un singur grad de libertate, deci la nivelul ei este posibilă doar mișcarea de flexie si extensie, aceasta fiind desfășurată in plan sagittal ,in jurul unui ax transversal ce trece prin cot. Ea actionează sub formă de balama, iar pe lângă aceasta este descrisă și o articulație secundară, unde capătul radiusului se intâlnește cu humerusul. In timpul mișcărilor,radiusul are două acțiuni si anume: pentru a exercita mișcarea de intoarcere a palmei in sus și in jos ( supinație, respectiv pronație ), radiusul trebuie să se rotească pentru a permite aceasta, in același timp, pentru a permite indoirea si intinderea, radiusul trebuie să alunece impotriva capătului humeral in timpul mișcării. ]