Anatomia Si Fiziologia Coloanei Vertebrale

Prin definitie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate stabili întotdeauna o relatie directa între importanta pe care o acorda bolnavul acestei suferinte si modificarile anatomo-patologice ale coloanei vertebrale.
Durerea lombosacrata localizata sau asociata cu un sindrom radicular constituie peste 50% din cazurile care se prezinta în serviciile de medicina fizica. Aceeasi suferinta reprezinta în toate tarile o incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari.
Studiile arata ca durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulti, dar doar 20% dintre cazuri ajung sa aiba o patologie vertebrala adevarata. Incidenta ei creste cu varsta, femeile intre 40-60 de ani fiind mai des afectate decat barbatii.
Acesti pacienti nu sunt numai a serviciilor de fizioterapie, ci îi gasim si la reumatologie, medicina interna neurologie, neurochirurgie, ortopedie.

Aceasta dispersie între diferitele servicii medicale de specialitate se poate explica pâna la un anumit punct prin diversitatea factorilor etiopatogenici care participa la declansarea durerii lombo-sacrate. Pe de alta parte, lipsa unei educatii sanitare corecte în acest domeniu.
Discopatia lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara intr-un anumit moment al vietii pacientilor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala apare la persoane din ce in ce mai tinere.
Spondiloza dorso-lombara (dorsolombartroza), reprezinta localizarea procesului degenerativ sau a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare, atât în sectorul discosomatic cât si interapofizar; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza difuza.
Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale, mobile care prezinta cartilajul articular ca element important al articulatiei cu evolutie spre impotenta functionala articulara in final. 
Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectati de aceasta boala nu se mai vindeca doar se incearca o stabilizare a starii lor de sanatate. Artroza interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important datorita vecinatatii unui element anatomic important, radacina nervoasa, de aici frecventa nevralgiilor determinate de artroza interapofizara. Prezenta unor simptome suparatoare la un bolnav cu spondiloza poate tine de o alta leziune concomitenta sau de asa zisa decompensare vertebrala: insuficienta musculaturii dorso-lombare la care se poate adauga un grad mai mare sau mai mic de osteoporoza

Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale

La om ,scheletul este format din 208 oase,dintre care 34 alcatuiesc coloana vertebrala ,iar restul de 174 se grupeaza in jurul acesteia .

Scheletul se imparte in patru parti;

-coloana vertebrala;

-toracele osos;

-oasele capului;

-oasele membrelor.

Coloana vertebrala este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis formata din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase vertebrale.

Urmarita de sus in jos vertebrele raspund:gatului, toracelui, regiuni lombare si pelvisului.Vertebrele poarta diferite denumiri inprumutate de la regiunea respectiva:

-vertebrele cervicale:raspund gatului, sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1-C7 –coloana cervicala.

-vertebrele toracale: raspund toracelui, sunt in numar de 12 si se noteaza de la T1 –T12-coloana toracala.

vertebrele lombare:raspund regiunii lombare(peretele posterior al abdomenului)sunt in numar de 5 se noteaza de la L1 –L5-coloana lombara.

Vertebrele coloanei cervicale,toracale,lombare sunt oase mobile si independente,ele se mai numesc si vertebre adevarate.

Vertebrele sacrale sunt in numar de 5 si vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 si raspund pelvisului.Ele se sudeaza dand nastere la 2 oase:

sacrul respectiv coccigele, fiind oase sudate intre ele, se mai numesc si vertebre false.

Vertebrele cervicale:

-corpul vertebrei este mic si alungit transversal;

-procesul spinos este scurt si are varful bifid;

-procesele articulare sunt orientate pe un plan orizontal.

Vertebrele toracale:

-corpul vertebrei este usor alungit antero-posterior,prezinta 2 scobituri superioare si 2 scobituri inferioare cate una de fiecare parte a corpului vertebrei.

-procesul spinos este prismatic triunghiular, el descinde oblic inapoi si in jos.

-procesele transversale prezinta pe fata lor anterioara o fetisoara transverso-costala care se articuleaza cu tuberculul coastei corespunzartoare.

-procesele articulare sunt verticale si dispuse in plan frontal.

Vertebrele lombare:

-corpul vertebrei are dimensiuni mari ,diametrul transversal depaseste pe cel antero-posterior.

-procesele costiforme sunt resturi de coasta,procesele sunt mari si turtite dinainte- inapoi,pot fi confundate cu procesele transversale.Adevaratele procese transversale sunt de fapt mici proiminente situate pe fata posterioara a proceselor costisiforme,langa radacina acestora din urma , si poarta numele de procese accesorii.

In medie lungimea coloanei vertebrale este de la barbati si 63cm la femei reprezentand aproximativ 40% din lungimea totala a corpului.

Latimea maxima a coloanei vertebrale este baza sacrului unde masoara 11cm. De aici merge descrescand si in jos si in sus.

Coloana vertebrala nu este rectilinie,prezinta 2 feluri de curburi in plan sagital si in plan frontal.

Testarea coloanei vertebrale

Cele 24 de vertebre (fără sacru) se articulează între ele printr-un

dublu sistem articular.

a) Articulația discovertebrală, formată din corpurile vertebrale și

discul fibros, constituie o amfiartroză cu 5 grade de libertate :

— mișcări de flexie-extensie în jurul unui ax transversal;

— mișcări de înclinare laterală în jurul unui ax sagital ;

— mișcări de rotație în jurul unui ax vertical ;

— mișcări de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale ;

— mișcări de îndepărtare și apropiere între două vertebre, datorită

elasticității discului.

Corpurile vertebrale sunt legate prin ligamentele vertebrale comune

anterior și posterior.

b) Articulațiile apofizelor posterioare sunt alcătuite de suprafețele

apofizelor articulare între două vertebre — cîte două articulații pentru

fiecare vertebră. Sunt artrodii care permit doar simple alunecări anterioare,

posterioare sau laterale. Aceste articulații sunt învelite de un aparat

capsulo -ligamentar.

Structura osoasă rigidă dintre cele două tipuri de articulații obligă

la o participare sincronă a lor în timpul mișcării care se realizează de la

un etaj la altul, amplificandu-se pe măsură ce intră în acțiune tot mai

multe niveluri.

Poziția zero a coloanei este cea realizată în ortostatism, în rectitudine,

avînd ca repere :

— verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta occipitală,

de-a lungul spinelor vertebrale, în șanțul interfesier și între cele

două maleole interne ;

— linia dintre vîrfurile scapulelor și linia bicretă, care sunt orizontale

și paralele ;

— occiputul, zona dorsală medie, fesele și taloanele, care sunt

tangente în plan vertical (perete) ;

— verticala care trece prin tragus, prin fața anterioară a umărului,

marginea anterioară a marelui trohanter, marginea externă a piciorului,

la nivelul liniei Chopart.

Aprecierea mișcărilor coloanei se face pornind de la poziția zero si

fixand bazinul, fapt deosebit de dificil datorită mișcărilor în articulațiile

coxofemurale. Numai în șezînd se poate considera că bazinul este mai

mult sau mai puțin fixat. Pe de altă parte, mobilitatea coloanei variază

foarte mult în funcție de varstă, „normalitățile" amplitudinilor de mișcare

nefiind standardizate în corelație cu acest important parametru.

Tehnica și instrumentele de măsurat sint și ele variabile.

MUȘCHII COLOANEI VERTEBRALE

Segmentul motor al coloanei vertebrale este alcătuit din:

discul intervertebral și ligamentele sale

găurile de conjugare

articulațiile interapofizare

apofizele spinoase cu ligamentele lor

Partea anterioară a segmentului motor este mai puțin mobilă, mai solidă, are rare inserții musculare și susține pasiv coloana.

Partea posterioară a segmentului motor are multe inserții musculare și este principalul element motor al coloanei vertebrale.

Mușchii gâtului:

sternocleidomastoidianul situat pe fața laterală a gâtului, pe sub mușchiul pielos al gâtului și îndreptat diagonal de sus în jos dinapoi înainte și din afară înăuntru. Proximal se inseră pe apofiza mastoidă a osului temporal, iar distal se inseră prin două capete: unul pe manubriul sternal (capătul sternal) și unul pe partea internă a claviculei (capătul clavicular). Acest mușchi flectează capul pe coloană, îl înclină (apleacă) lateral de partea lui și îl rotează îndreptând bărbia în partea opusă.

scalenii (anterior, mijlociu și posterior) se întind de la apofizele transverse ale ultimelor șase vertebre cervicale la primele două coaste. Când iau punct fix pe capetele distale, înclină de partea lor coloana vertebrală cervicală. Când iau punct fix pe capetele proximale, devin mușchi inspiratori.

Mușchii prevertebrali: ei se găsesc pe fața anterioară a coloanei vertebrale

dreptul anterior al capului se inseră proximal pe osul occipital, înaintea găurii occipitale; se împarte în patru fascicule și se inseră distal pe tuberculii anteriori ai vertebrelor cervicale 3, 4, 5, 6. Este flexor al capului pe coloana cervicală.

micul drept anterior al capului situat imediat înapoia precedentului, se inseră proximal pe osul occipital, iar distal, pe masele laterale și pe apofizele transverse ale atlasului. Flectează capul pe coloană.

lungul gâtului se întinde de la tuberculul anterior al atlasului până la corpii vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. Este flexor și rotator al coloanei vertebrale cervicale.

Mușchii abdominali antero-laterali:

marele drept al abdomenului; cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe cartilajele costale ale coastelor 5, 6, 7. Distal, se inseră pe marginea superioară a pubisului. Când ia punct fix pe pubis, coboară coastele (mușchi expirator) și flectează toracele pe bazin. Când ia punct fix pe coaste, flectează bazinul pe torace. Prin contracția lui ajută împreună cu ceilalți mușchi la comprimarea viscerelor și expulzarea conținutului acestora.

marele oblic al abdomenului (oblicul extern) este mușchi superficial. Se inseră proximal pe ultimele 7-8 coaste, iar distal, pe marginea crestei iliace, pe spina iliacă antero-superioară, pe marginea anterioară a osului coxal, pe pubis și pe linia albă care este o bandă conjunctivă rezistentă care se întinde pe linia mediană de la pubis la apendicele xifoid și rezultă din încrucișarea aponevrozelor mușchilor largi ai abdomenului. Când ia punct fix pe bazin coboară coastele (mușchi expirator), flectează toracele pe bazin și comprimă viscerele abdominale. Când ia punct fix pe torace, este un flexor al bazinului pe torace. Când se contractă de o singură parte, este un rotator al coloanei vertebrale.

micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub marele oblic. Se inseră distal, pe spina iliacă antero-superioară, pe creasta iliacă, pe apofizele transverse ale primei vertebre sacrate și ale ultimelor vertebre lombare.

transversul abdomenului: fasciculele lui pornesc de la ultimele coaste, apofizele transverse ale coloanei lombare, marginea internă a crestei iliace. Anterior ele formează o aponevroză largă ce se inseră pe linia albă, la care participă. Comprimă viscerele abdominale, iar secundar este mușchi expirator.

Mușchii lombo-iliaci închid posterior cavitatea abdominală.

pătratul lombelor situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale, ilio-transversale și costo transversale. De la coasta a 12-a la creasta iliacă. Când ia punct fix pe creasta iliacă coboară ultimele coaste (mușchi expirator) și înclină coloana lateral. Când ia punct fix pe torace, înclină bazinul lateral pe torace.

psoasul iliac situat în partea posterioară a abdomenului, în fosa iliacă internă și în partea anterioară a coapsei. Este format din două porțiuni: psoasul și iliacul. Ambele porțiuni se inseră distal, printr-un tendon pe micul trohanter al extremităților superioare ale femurului. Are acțiuni foarte importante: flectează coapsa pe bazin, flectează coloana vertebrală și bazinul pe coapsă, flectează trunchiul pe bazin, rotator al coloanei.

Împreună cu mușchii abdominali, cu cei ai spatelui și cu ischio-gambieri asigură echilibrul trunchiului pe coapsă.

Mușchii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în număr mare:

trapezul, prin baza lui se inseră pe linia mediană de la protuberanța occipitală externă, pe ligamentul cervical posterior și pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare și ale celor dorsale. Prin vârful lui se inseră pe cele două oase ale centurii scapulare. Rolul lui: mobilizează centura scapulară și umărul ridicându-le și apropiind omoplatul de coloană, înclină capul și coloana cervicală lateral și înclină coloana dorsală spre omoplat de aceeași parte.

marele dorsal, prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste, pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale și lombare și pe buza externă a crestei iliace. Rolul lui: este adductor, proiector înapoi și rotator înăuntru al brațului; tracționează asupra coastelor (mușchi expirator), tracționează asupra trunchiului spre braț (ca în mișcarea de atârnare sau cățărare).

romboidul situat în partea inferioară a cefei și în partea superioară a regiunii dorsale. Rolul lui: trage omoplatul înăuntru și îl basculează, apropiind vârful omoplatului de coloană; trage coloana spre omoplat.

unghiularul situat pe partea laterală a cefei. Proximal, se inseră pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre cervicale, iar distal, pe unghiul supero- intern al omoplatului. Rolul lui: trage omoplatul în sus, înclină lateral coloana cervicală pe partea lui.

micul dințat postero-superior, situat sub romboid, este mușchi inspirator.

micul dințat postero-inferior. De la apofizele spinoase D11-L3 până pe ultimele 4 coaste. Este mușchi inspirator.

mușchii cefei. Situați sub trapez, romboid și micul dințat, deasupra unghiularului, sunt în număr de 8. Cel mai important este mușchiul splenius. Sunt mușchi de extensie, înclinație laterală și de rotație a capului.

mușchii spinali se găsesc în șanțurile vertebrale formate din apofizele spinoase și coaste (ilio-costalul, lungul dorsal, spino-transversalul). La nivelul regiunii lombare inferioare alcătuiesc sacro-spinalul. Rolul lor: sunt mușchi extensori ai coloanei și mențin echilibrul extrinsec al acesteia.

BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

Mișcările coloanei vertebrale sunt mișcări complexe. Ele se realizează prin cumularea ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale și la nivelul articulațiilor). Aceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelor și a articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a țesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

Mișcarea de flexie

În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată, în timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos și mușchii spatelui sunt puși sub tensiune. Mușchii care inițiază mișcarea sunt cei ai peretelui abdominal în special dreptul abdominal și cei doi oblici, psoasul iliac și mușchii subhioidieni și sternocleidomastoidienii. O dată inițiată mișcarea, grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intră în acțiune și gradează flectarea trunchiului, învingând forțele gravitaționale.

Mișcarea de extensie

În mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact a apofizelor articulare și apoi a apofizelor spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale, deci mușchii extensori, sunt cei care inițiază mișcarea, care apoi este controlată de grupul anterior. Mai intervin în extensie și: spleniusul capului, mușchii posteriori ai gâtului, interspinoșii și mușchii sacrospinali.

Mișcarea de înclinare laterală (îndoire)

Această mișcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Mușchii în înclinare sunt: pătratul lombelor, psoasul, intertransversalii și dreptul lateral al capului. Mai pot interveni și mușchii șanțurilor vertebrale și în special sistemul transverso-spinos, sternocleidomastoidianul (STM), scalenii, mușchii cefei, trapezul, marele și micul oblic abdominal.

Mișcarea de rotație (răsucire)

Este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se roteste puțin și numai dacă se înclină și lateral. Coloana lombară se răsucește când este în extensie. Mușchii care execută mișcarea sunt: oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino-transvers al mușchilor șanțurilor vertebrale. Răsucirea de aceeași parte se face prin: marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului și micul oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se face prin: spino-transvers și marele oblic abdominal.

Tonusul muscular este starea de contracție statică sau de tensiune

5

permanentă a mușchiului relaxat, se menține prin mecanism reflex și influențează proprietățile mușchiului. Are rol în determinarea formei corpului, stabilitate articulară, metabolism și termoreglare. Variază în funcție de vârstă, stare de sănătate, sex, antrenament. Hipotonia și hipertonia musculară în limite fiziologice nu produc modificări importante, dar peste anumite limite pot determina, inițial deviații ale coloanei și ulterior chiar deformații. Prin antrenament bine condus, proprietățile mușchiului (tonus, excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta până la valori superioare.

Bilanțul muscular

Bilanțul muscular apreciază forța unui mușchi sau grup muscular cu ajutorul unor tehnici de examinare manuală. Cel mai folosit sistem este cel care utilizează o scară de la 5 la 0 .

Forța 5 (normală) este atunci când se poate efectua o mișcare, împotriva gravitației, pe toată amplitudinea, împotriva unei forțe exterioare aproximativ egală cu valoarea forței normale.

5

Forța 4 (bună) capacitatea de a deplasa antigravitațional un segment, împotriva unei rezistențe mai mici.

Forța 3 (acceptabilă) se apreciază în cazul în care segmentul este deplasat împotriva gravitației, fără altă rezistență. Reprezintă pragul funcțional minim necesar pentru a deplasa diferitele segmente.

Forța 2 (mediocră) permite mobilizarea, dar numai după eliminarea gravitației.

Forța1 (schițată) nu permite deplasarea segmentului, dar la palpare se percepe contracția.

5

Forța 0 (absentă) când nu se percepe nici o contracție.

IMPORTANTA FUNCTIONALA A COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala caracterizeaza vertebrele si indeplineste 3 functii:

-Protectia maduvei.

In canalul vertebral se gaseste maduva spinarii invelita in meninge.Este evident rolul protector al coloanei vertebrale ,formata anterior din puternicile corpuri vertebrale,iar posterior din arcurile vertebrale suprapuse .In unele cazuri,fracturile coloanei vertebrale pot interesa maduva sau /si meningele.

-Rolul static.

In ortostatism coloana reprezinta un ax solid ce mentine capul,trunchiul si membrele superioare , ea transmite apoi greutatea la pelvis si la membrele inferioare.Coloana prezinta si curburi patologice ca urmarii a exagerarii curburilor normale. Aceste curburi patologice pot fi ereditare sau dobandite.

-Rolul biomecanic.

Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample , gratie acestora corpul are o mare mobilitate.

Capitolul II

Notiuni despre lombalgie

Lombalgia: definitie

Durerea lombara cronica (DLC) este definita ca durere cu durata mai mare de 12 saptamani. Pacientii cu DLC cuprind 5% din toti pacientii cu dureri dorsolombare, dar consuma 50% din costurile totale. Abordarea initiala a acestor pacienti este similara cu cea a pacientilor cu lombalgie acuta. Diagnosticul diferential al lombalgiei cronice include majoritatea afectiunilor descrise in acest modul. Tratamentul acestui grup eterogen de pacienti se bazeaza pe identificarea cauzei subiacente.
RMN -ul de coloana sau mielografia TC sunt tehnicile de electie; sensibilitatea si specificitatea lor in diagnosticul de discopatie lombara si de stenoza vertebrala lombara sunt echivalente, dar RMN-ul nu expune pacientul la radiatii ionizante, iar identificarea structurilor tesuturilor moi este superioara prin RMN.
Lombalgia cronica poate fi tratata prin mai multe masuri consevartoare. Exacerbarile acute si subacute sunt tratate cu AINS si masuri privind confortul pacientului.

Repausul la pat nu trebuie sa depaseasca 2 zile. Obiectivul principal este toleranta la efort, in timp ce ameliorarea durerii este al doilea. Programele de exercitii pot ameliora atrofia fibrelor musculare tip II din musculatura paravertebrala si determina imbunatatirea fortei de extensie a trunchiului. Exercitiile fizice intensive supravegheate sau regimurile "de munca grea\" (sub ghidarea unui fizioterapeut) sunt eficiente pentru reintoarcerea pacientilor la lucru, pentru imbunatatirea distantelor de mers si diminueaza durerea. Beneficiul este sustinut la pacientii care urmeaza antrenamente si acasa.. Reducerea zilelor de boala, ingrijirea medicala pe termen lung si cheltuielile de pensionare pot compensa cheltuielile initiale ale programelor multidisciplinare de tratament. Hidroterapia produce diminuarea duratei si intensitatii durerii lombare, scaderea consumului de analgezice, cresterea mobilitatii vertebrale.

Limbajul medical rezerva termenului lombalgie dureriile regiunii axate pe cele cinci vertebre lombare.Deasupra acestora se vorbeste de dorsalgie iar dedesubtul acesteia de durerii fesiere sau sacrale.

CLASIFICARE LOMBALGII

Lombalgiile rahidiene sunt de origine inflamatorie si mecanica.

-lombalgiile inflamatorii: pot fi puse pe seama unei inflamatii a unei vertebre si a discurilor intervertebrale vecine sau a unui tasarii vertebrale;la un subiect tanar unei afectari a articulatiei vertebrale; la un subiect in varsta unui tasari sau unei tumori maligne sau benigne. Durerea este deranjanta mai ales noaptea ,iar dimineata la trezire necesita o “dezmortire”pe o durata mai mult de 30 minute.

-lombalgiile mecanice :sunt de cele mai multe ori cauzate de o artroza a apofizelor articulare posterioare ale vertebrei sau de desgenerenta unuia sau a mai multor discuri intervertebrale,la randul ei provocata de un traumatism,de o serie de microtraumatisme,de o epifizita(inflamarea unor epifize),de crestere pentru formele precoce.

Inbatranirea este adesea responsabila deoarece, cu anii discurile intervertebrale isi pierd supletea si se subtiaza. Durerea se manifesta in cursul zilei agravata de eforturi ,de caratul greutatilor,de ortostatism prelungit(stat mult in picioare).

Lombalgiile mecanice pot fi –acute-cea mai frecventa fiind lumbago- recidivante facand sa alterneze perioadele de durere si remisiunile ;sau cronice.Ele sunt insotite uneori de dureri ce iradiaza la membrele inferioare.

Lombalgiile de origine viscerala

Pot fi cauzate de o afectiune care atinge rinichiul ,aparatul urinar sau genital,de o leziune a aortei sau a meningelor maduvei spinarii.

Discopatia vertebrala lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara si afecteaza in medie, intre 70 si 80% dintre adultii activi, intr-un anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala se regaseste la persoane din ce in ce mai tinere.

Coloana vertebrala a omului este alcatuita dintr-o insiruire de vertebre si discuri intervertebrale. Discurile intervertebrale sunt formate din tesut conjunctiv, adica dintr-un cartilaj, ce are rolul de a permite miscarea si de a amortiza socurile mecanice. Aceste socuri pot avea loc cu prilejul caderilor in picioare de la inaltime, sariturilor, ridicarii si purtarii unor greutati, a miscarilor de aplecare si torsiune efectuate la nivelul trunchiului, precum cele din momentul ridicarii greutatilor, a franarilor bruste sau a practicarii activitatilor sportive intr-o maniera neadecvata.

La randul sau, discul este inconjurat de un inel fibros, care se poate rupe. Toate discurile inconjurate de inelul fibros propriu, precum si vertebrele deasupra si dedesubt, sunt consolidate de ligamente si muschi paravertebrali.

Daca exista un joc anormal al discurilor sau al vertebrelor intre ele, are loc lovirea ligamentului care le consolideaza, iar durerea lombara care apare se mai numeste si lombalgie, putand evolua spre criza de lumbago. Aceasta e insotita de blocajul zonei prin contractura musculaturii paravertebrale. Se vorbeste despre discopatia aflata in faza nechirurgicala.

Cauze

Socurile sau loviturile, mentinerea timp indelungat a unor posturi sau pozitii neadecvate, precum statul pe scaun la birou, in fata calculatorului, statul in picioare (ortostatismul prelungit), ridicarea si purtarea de greutati, inclusiv ghiozdanul sau geanta de catre copii si adolescenti sau gentile, plasele grele purtate de catre noi, adultii, alcatuiesc conditii favorizante degradarii bruste sau progresive a discului intervertebral cu ruperea inelului.

Degradarea consta in fragmentarea sau migrarea discului sau a unui fragment rupt al acestuia dincolo de inelul fibros. Cand apare hernierea sau deplasarea discurilor sau a fragmentelor provenite de la acestea, sunt presate tesuturile din jur, in special pe radacinile nervoase care pleaca de la maduva spinarii spre membrele inferioare. Avem de-a face astfel cu criza de lombosciatica. Criza este insotita de durere de spate care coboara pe un picior sau este asociata cu amorteala sau furnicaturi. Durerea poate duce la imposibilitatea mersului, cat si la dificultatea odihnei, a somnului. Hernia de disc reprezinta o modalitate de exprimare a discopatiei vertebrale. Poate deveni chiar si o urgenta chirurgicala.

O alta cauza a discopatiei vertebrale lombare este reprezentata de degradarea lenta, in timp, a structurii discurilor, cu scaderea distantei si apropierea vertebrelor. Ca urmare, incep sa se formeze osteofite sau ciocuri pe marginile sau pe conturul vertebrelor, la locul in care se lipesc ligamentele dintre vertebre. Discurile degradate se fragmenteaza si pot da si ele criza de lombosciatica. Aceasta este faza de spondilodiscartroza vertebrala si caracterizeaza suferinta vertebrala lombara la persoanele mai in varsta. Nu necesita neaparat interventie chirurgicala. Necesita insa programe adaptate de fiziokinetoterapie.

Discopatia sau suferinta discala poate aparea la persoanele tinere, aflate in plina activitate fizica si sportiva, la persoanele varstnice, sedentare, dar si la cele supraponderale sau obeze. Afecteaza atat barbatii, cat si femeile.

Este bine de stiut ca recuperarea unei crize de discopatie vertebrala lombara, in special in situatia in care s-a produs hernierea partiala a discului intervertebral, dureaza pana la 6 – 8. saptamani

O lombalgie poate fi cauzata de leziuni ale ale radiusului,sau de afectiuni care ating viscerele regunii lombare.

Metode de prevenire:

Prevenirea aparitiei discopatiei vertebrale lombare este la indemana tuturor si se poate realiza, tinand cont de urmatoarele:

– ridicarea greutatilor se va face prin flexia genunchilor si a soldurilor, nu prin aplecarea trunchiului in fata;
la birou se va sta pe un scaun al carui spatar va lua contact cu spatele -in doua puncte, (lombosacrat si la nivelul umerilor), iar picioarele vor fi ridicate de la sol si sprijinite pe un suport, genunchii fiind indoiti in unghi drept;

-relaxarea coloanei vertebrale se va face in pozitie culcat pe o parte, cu genunchii usor indoiti la piept. Puteti incerca si stand pe burta cu o perna mare sub bazin sau pe spate, cu genunchii flectati (usor indoiti);

se recomanda repaus la orizontala pentru 15 – 20 minute, dupa fiecare doua ore petrecute in picioare sau in pozitia sezand;

– practicarea unui sport, precum inotul, dar si un program de exercitii fizice recomandat de catre un specialist in domeniu!

Scopul exercitiilor fizice prescrise este acela de a mentine un tonus muscular permanent si adecvat efortului de sustinere a coloanei vertebrale intr-o postura corecta, evitand astfel pozitiile vicioase, generatoare de suferinte discale.

Tratamentul discopatiei vertebrale lombare

Daca s-a ajuns la instalarea durerii, pozitia ideala, indicata pentru o criza acuta este intins sau culcat pe un plan dur. Sederea pe scaun sau in picioare agraveaza durerea si rigiditatea zonei lombare. Specialistii propun doua tipuri de posturi sau exercitii de redresare: McKenzie (se bazeaza pe extensia posterioara pasiva) si Williams (exercitii efectuate pe flexia coloanei vertebrale). Ambele tipuri prezinta indicatii, limite si contraindicati. De cele mai multe ori, repausul la pat sau pe un plan dur, pentru o durata cuprinsa intre 2-7 zile, reprezinta cel mai eficient tratament.

Discopatia vertebrala de natura spondilodiscartrozica beneficiaza, in plus si de tratament balnear efectuat sub forma de cura intr-o statiune balneara de profil, cat si de tratament antiartrozic, utilizand suplimentele medicamentoase care exista in farmacii.

Tratamentul discopatiei vertebrale lombare urmareste 6 aspecte importante:

* ameliorarea durerii;
* promovarea vindecarii tesuturilor suferinde;

* miorelaxarea regionala;

* revenirea la mobilitatea avuta anterior;
* educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade;

* revenirea pacientului la activitatile sale anterioare.

Etiologie (cauzele lombalgiei)

probleme ligamentare (entorse)

probleme musculare (contracturi)

procese cronice fibromusculare

procese de tip artrozic (spondiloza lombara)

spondilita anchilozanta lombara

inactivitatea fizica

suprasolicitarea coloanei lombare

traumatisme (lovituri, cazaturi)

anomalii osoase congenitale

boli degenerative, deformari osoase

Hernia de disc

anomalii scheletice

ruptura musculara

fibromialgia poate provoca si ea dureri lombare

Factori agravanti ai lombalgiei

calitatea proasta a somnului

oboseala, insomnie

conflicte psiho-sociale

Simptome si semne in lombalgie (lumbago)

durerea lombara acuta apare in caz de exercitii fortate, stres, suprasolicitari, traumatisme

limitarea mobilitatii lombare datorita durerii

se poate agrava in perioadele de inactivitate si se amelioreaza la miscare si intindere (e de origine fibromusculara)

durerea care nu e agravata de miscare si ameliorata de repaus (e de origine viscerala – tinde sa fie mai severa noaptea)

Diagnostic

Medicul trebuie sa interogheze pacientul despre semnele de gravitate ale lombalgiei .

În cazul urmatoarelor simptome care însotesc lombalgia trebuie consultat de urgentă  un medic

1.     Pierderea în greutate recentă inexplicabilă

2.     Dificultăti la urinat si defecatie, scăderea fortei musculare a gambelor, tulburări de sensibilitate în regiunea perianală si fesieră de tip “sa”

3.     Traumatism important

4.     Antecedente de cancer

5.     Febră

6.     Utilizarea de medicamente  intravenos

7.     Utilizarea de medicamente corticoide

8.     Vârsta superioară a 55 de ani sau inferioară a 20 de ani

9.     Dureri agravate de repausul orizontal

10 .  Dureri nocturne severe

Evolutia

9 din 10 pacienti cu lombalgie se vindecă după o lună, iar majoritatea recuperează rapid.

După aparitie, obiectivul este vindecarea rapidă. Nu ezitati să vă prezentati la medic si să practicati exercitiile prescrise si eventualul tratament medicamentos. Este demonstrat statistic ca, cu cât pacientii lombalgici intrerup munca mai mult, cu atât sansa de a se întoarce la locul de muncă este mai scăzută. Asadar lombalgia trebuie tratată repede pentru a disparea repede.

Capitolul III

Plan de recuperare in lombalgie

1 EVALUARE

-durerea lombara

-limitarea miscarilor coloanei lombare

-contractura musculara

2 MECANISME DE PRODUCERE

SIMPLE SI MIXTE

-discal

-radicular

-musculo-ligamentar

3 TRATAMENT

A MEDICAMENTOS

-antiinflamator

-analgetic

-anestezic local

-antispastic

B FIZIOKINETOTERAPEUTIC

1 Acut: posturari, repaus la pat

2 Subacut: electroterapie CDD ,UR IFM

– laserterapie

– ultrasunet –sonoforeza

– masaj

– fototerapie

– kinetoterapie

3 Cronic- kinetoterapie+curenti TENS

Tratament

Acesta consta in administrarea de analgetice,de antiinflamatoare,in kinetoterapie,chiar in imobilizarea temporare a radiusului cu ajutorul unui corsete de rasini.Tratamentul lombalgiilor cronice trebuie adaptat la jena functionala pe care o produc si sa nu fie ingrijite decat leziunile al caror diagnostic este confirmat.

Astfel lombalgiile cronice cauzate de o leziune discala unica au mari sanse sa fie vindicate printr-o artrodeza lombara(interventie chirurgicala constand in realizarea fuziunii a 2 vertebre una de alta pentru a suprima jocul articular).

In schimb atunci cand desgenerenta afecteaza mai multe discuri succesul acestei interventi devine aleator.

KINTETOTERAPIA IN DISCOPATIA LOMBARA JOASA

Afectiunea se caracterizeaza prin procesul de desgenerenta discala ,prin care nucleul isi pierde omogenitatea fibroasa si se ingusteaza ,iar pe inelul fibros apar fisuri si fante.Inainte de a fi prezentate modalitatile de recuperare prin kinetoterapie , se impune evidentierea mijloacelor cu caracter profilactic ,care ,prin continutul lor ,prin recomandarile oferite, cat si prin particularitatile pe care le prezinta ,ofera cadrul general de la care se poate pleca pentru depistarea sistematica si precoce a disfunctilor musculo-ligamentare,favorizate de leziunile disco-vertebrale ,cunoscute si descrise si sub denumirea de “hernie de disc intravertebral”.

Suprasolicitarile de la nivelul coloanei vertebrale influenteaza necorespunzator supletea ,tonifierea ,precum si forta musculara ,cu preponderenta sistemul muscular al rahisului si al vertebro-ischio-gambierilor.

Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o executa pacientul.Astfel, pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie ortostatica sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinrea si dezvoltarea sistemului muscular de sustinere pe verticala a coloanei vertebrale.

In acest sens ,recomandarile sunt axate pe redresarea curburilor coloanei vertebrale,in cazul in care acestea au suferit abateri de la normal ,actionand in special pentru tonifierea musculaturii abdominale ,pentru redobandirea reflexulul de atitudine corecta a corpului .

INDICATII METODICE : actiunea incepe printr-o respiratie profunda , urmata de apnee voluntara.Bolnavul are preferinta pentru o anumita postura (gama de conjugare).Se cunosc mai multe tipuri de afectare discala,fapt ce impune ca programul recuperator sa fie elaborat in functie de particularitatile anatomo-clinice ale afectiuni.

Pe baza analizei starii anatomice si functionale a aparatului musculo-ligamentar pe care o apreciaza clinic , radiologic si functional,medicul stabileste

-localizarea durerii discale, ce poate fi inalta (la nivel L1-L3)sau joasa (la nivel L4-L3sau L5 –S1 );

-stadiul evolutiv al afectiuni;

-intensitatea sindromului dureros;

-relatarea pacientului privitoare la efectele exercitiilor , daca provoaca sau nu durere.

Aplicarea programului recuperator are la baza datele stabilite de catre medic ,care are in vedere si unele elemente de orientare a pacientului asupra aspectului general al kinetoterapiei:

-pacientul trebuie sa cunoasca ce factori au determinat defectul postural si cum poate fi corectat;

-se alcatuieste programul bazat pe posturi corective si se cere pacientului sa actioneze in cosecinta;

-treptat programul va cuprinde si exercitii orientate spre tonifierea musculaturii care asigura mentinerea pozitiei corecte ;

-programul este orientat ,catre final spre redobandirea gesturilor functionale ,dar cu mare atentie asupra mentinerii coloanei vertebrale in pozitie corectiva.

In aceasta etapa kinetoterapeutul are obligatia de ai arata pacientului cum trebuie sa se deplaseze ,cum sa se imbrace ,cum poate sa utilizeze baia ,cum sa se aseze si sa se ridice de pe scaun,cum poate sa ridice un obiect,cum trebuie sa se adapteze pentru a efectua o serie de gesturi specifice profesiei pe care o practica.

Este o etapa dificila ,intrucat pacientul este in situatia de a-si modifica comportamentul motor , in functie de stadiul protruziei discale .

Treptat ,pacientul va fi in situatia de a “descoperi” noi comportamente motrice care sa-l obisnuiasca cu acele pozitii care in confera siguranta in executia gesturilor profesionale si totodata control constient asupra pozitiilor de baza ce au fost afectate .

Recuperarea functionala in algiile de coloana are ca puncte de plecare trei repere:reeducarea posturala locala ,redobandirea supletei ,redobandirea fortei.

1. Reeducarea posturala ii ofera pacientului posibilitatea de a analiza pozitia corpului in raport cu modelul sau anatomic.In aceste conditii ,poate urmari pe propiul sau corp pozitia defectuasa si modul in care ar trebui sa fie pozitionate corect segmentele si corpul.

Cunoasterea pozitiei corecte se poate realiza daca se au in vedere ,dupa Troisier patru principii:

a)Semnalarea pozitiei defectuoase si stabilirea pozitiei “corijate”.

b)Plasarea unui segment rahidian intr-o pozitie corijata antreneaza o modificare in asamblu a coloanei .

c)Initierea se realizeaza prin intermediul pozitiilor corijate: la inceput pozitia de decubit,se trece la pozitia asezat si in final pozitia ortostatica;

d)Aplicarea unui sprijin care sa asigure mentinerea unei pozitii corecte:in pozitia asezat sa sprijine spatele de spatar cat mai drept posibil,in pozitie ortostatica sa-si controleze pozitia prin atingerea unui plan vertical dur,folosirea unui pat dur pe care sa stea culcat sau sa doarma .

Durata de mentinere a posturi pe care trebuie sa si-o impuna pacientul creste progresiv ,fapt ce asigura coloanei echilibru si stabilitate ,atat in ortostatism cat si la schimbarile de pozitie .

Pentru a constientiza postura ,este indicat sa se plaseze pacientul in fata oglinzii,pentru a-si putea urmarii cu multa atentie executia , atat din fata cat si din profil; dupa ce dobandeste aceasta capacitate de autocontrol,pacientul asociaza saculetii cu nisip ce pot fi plasati la inceput pe umeri ,apoi si pe cap ,cu scopul de a creste rezistenta ce trebuie invinsa .

Alungirile pot fi executate si din pozitie asezat pe genunchi ,din stand sau din mers.

Mentinerea pozitiei alungite a coloanei vertebrale se realizeaza prin atarnat la scara fixa ,pacientul trebuind sa execute si miscari ale membrelor inferioare ,atentia ramanand insa concentrata asupra alungirii coloanei vertebrale.

Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale membrelelor superioare ,in special pentru antebrate ,pumn si degete programul de kinetoterapie profilactica trebuie orintat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor ,care asigura retroversia trunchiului la nivelului articulatiei coxo-femurale. Se urmareste ca in situatiile fortate,de flexie a trunchiului,acesta sa fie mentinut cat mai drept,cu privirea spre inainte .

2.Daca mobilitatea unor segmente vertebrale este redusa ,se apeleaza la asuplizarea coloanei vertebrale in totalitate.

Acesta actiune nu trebuie sa constituie un obiect major –ea este utilizata numai atunci cand situatia o impune si doar atat cat este necesar.

In aplicarea exercitiilor de asuplizare trebuie respectate urmatoarele reguli:

-mobilizarile de la nivelul coloanei vertebrale sa fie de amplitudine mica si strict localizate;

-mobilizarile sa aiba caracter corectiv ,pentru a evita dezechilibrul articular si instalarea durerii.

3.Recuperarea masei si fortei musculare se adreseaza musculaturii dorsale ,abdominale si fesiere.

Pentru tonifierea musculaturii abdominale ,kinetoterapeutul are la dizpozitie doar contractile izometrice ,ce pot fi utilizate din aproape toate pozitiile fundamentale ,dar eficienta acestei “centuri abdominale “nu este asigurata decat daca este dublata si de participarea sinergica a musculaturii fesiere.

O modalitate de tonifiere a musculaturii fesiere in conditiile in care la dispozitie sunt mijloacele kinetoterapiei pasive, o constitue si exercitiile efectuate din pozitia atarnat, care,prin tractiunea exercitata de greutatea membrelor inferioare,solicita static aceste grupe musculare (o contributie inportatanta avand-o si asocierea mecanismelor induse de reflexul miostatic),la care se asociaza asuplizarea intervertebrala.

EXEMPLE DE EXERCITII

1. Pacientul:in decubit dorsal ,cu capul sprijinit pe un saculet cu nisip,genunchii flectati,

Actiunea: kinetoterapeutul executa flexia coapsei pe trunchi concomitent cu flexia capului ,barbia in piept.

Indicatii metodice: pacientul isi indreapta atentia asupra segmentului lombar ,pentru a-l mentine in contact cu solul ;se repeta actiunea si cu celalalt picior.

2. Pacientul se afla in aceiasi pozitie initiala ;

Kinetoterapeutul este plasat in lateral,palmele pe ambii genunchi ,cu degetele 2- spatiul popilteu al piciorului opus.

Actiunea:kinetoterapeutul imprima flexia coapsei pe trunchi concomitent cu flexia capului si cu ridicarea omoplatilor de pe suprafata mesei .

3.Pacientul:in asezat cu ,genunchii in abductie ,bratele intinse asezate pe fata anterioara a gambelor.

Kinetoterapeutul este plasat in spate ,palmele pe umerii pacientului ,cu degetele 2-5 pe omoplati ,policele pe clavicula.

Actiunea: indreptarea regiunii cefalo-dorso-scapulare ,timp in care pacientul aluneca palmele pe sol.

4.Pacientul: in asezat ,genunchii flectati.

Kinetoterapeutul este plasat in spate ,palmele pe cate un genunchii

Actiunea:kinetoterapeutul conduce un genunchi in flexie pe trunchi ,in timp ce pacientul extinde piciorul liber ,ajutat fiind de catre kinetoterapeut.

Indicatii metodice:flexia piciorului ,executata de kinetoterapeut ,este simultan insotita de extensia piciorului ;actiunea se executa lent,urmarind ca piciorul liber sa mentina contactul cu solul.Se repeta si cu celalalt picior ,spatele se mentine drept, fiind sprijinit de toracele kinetoterapeutului .

Redobandirea supletii coloanei vertebrale:

Exemplu de exercitiu

Pacientul: in decubit dorsal ,coapsele flectate pe trunchi,gambele flectate pe coapse ,bratele pe langa corp.

Kinetoterapeutul este plasat la capul pacientului, cu mainile pe genunchii acestuia

Actiunea: accentuarea flexiei coapselor pe abdomen, cu apasarea lenta pe genunchii pacientului .

Indicatii metodice:prin acest exercitiu se solicita musculatura abdominala; kinetoterapeutul trebuie sa actioneze cu multa prudenta ,lent si précis localizat ,pana la limita dureri.

Redobandirea masei si fortei musculare

Exemple de exercitii

Pentru membrele inferioare:

Pacientul:in decubit dorsal ,cu membrele inferioare in tripla flexie si cu talpile sprijinite de perete sau pe scara fixa.

Kinetoterapeutul este in lateral palmele pe genunchi si actioneaza prin:

-flexia coapselor pe trunchi, mentinand genunchii flectati;

-flexia coapselor pe trunchi ,concomitent cu flexia capului si gatului si a regiunii dorsale inalte.

Indicatii metodice: in timpul conducerii exercitiului ,regiunea lombara si cea dorsala joasa trebuie sa se mentina in contact cu solul ;se acorda atentie miscariilor de respiratie ;se inspira profund inainte de inceperea exercitiului ;se inspira prelung in timpul exercitiului .

Pentru trunchi:

Pacientul: asezat pe sol ,pe o planseta cu role ,cu fata la scara fixa ,membrele inferioare flectate si plasate sub prima bara ,mainile apuca bara la nivelul umerilor ,trunchiul flectat pe coapse.

Kinetoterapeutul este plasat in spate ,palmele pe bazin pe crestele iliace.

Actiunea: kinetoterapeutul executa tractiune pe bazin ,pacientul aluneca pe role,pana ce membrele inferioare ajung intinse ;se revine la pozitia initiala prin presiune asupra bazinului.

Indicatii metodice: in timpul executiei ,coloana lombara sa fie mentinuta in rectitudine ;atentie asupra armonizarii respiratiei cu miscarea ; se trece apoi la alunecarea pe fese.

Pentru fese:

Pacientul: culcat ventral,membrele inferioare in afara suprafetei de sprijin,plantele pe sol ,genunchii usor flectati ,mainile apuca marginea banchetei.

Kinetoterapeutul se afla in spate ,palmele pe glezne.

Actiunea:kinetoterapeutul executa :

-flexia alternativa, apoi simultana a gambelor;

-abductia si adductia membrelor inferioare, concomitent cu orientalizarea lor;

-orientalizarea alternativa apoi simultana a membrelor inferioare.

Indicatii metodice:toate exercitiile trebuie executate cu coloana lombara intr-o usoara cifozare;se poate plasa sub bazin un saculet cu nisip,pentru a mentine coloana in rectitudine.

Scopul fiecarui program terapeutic este acela de a asigura pacientului posibilitatea redobandirii capacitatii functionale, care sa-I permita sa se integreze in familie si in societate.

Disfunctiile coloanei vertebrale pot fi deosebit de grave, ajungandu-se pana la aspecte invalidante. In aceste situatii kinetoterapia ,ca parte componenta a medicinei indisciplinare ,este in masura sa actioneze pentru a reda pacientului ,fie si numai partial ,bucuria de a se misca si de a actiona in concordanta cu nazuintele sale.

Pacientul lombalgic trebuie sa constientizeze faptul ca, din moment ce in viata sa coloana vertebrala l-a tradat o data recidiva este oricand posibila,daca spatele in tot asamblul sau ,nu va tine cont de anumite restrictii.Acestea vizeaza evitarea intinderilor ligamentare si compresiunile discale,expunerile coloanei la eforturi fizice mari ,precum si flexia sau inclinarea laterala a trunchiului atunci cand se ridica greutati.

EXERCIȚII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.

5

Din decubit dorsal se efectuează flexii ale gambei pe coapsă, ale coapsei pe bazin, cu fiecare membru inferior, și apoi cu ambele;

Din decubit ventral se efectuează repetate extensii ale membrelor inferioare cu genunchii în extensie;

Din decubit cu coloana flectată , sau din poziție ghemuit cu mâinile sprijinite de bară, execută flexii, extensii ale coloanei lombare în jurul bazinului;

Din poziție șezând, cu genunchii flectați se efectuează flexii anterioare ale trunchiului urmate de redresări, membrele superioare fiind extinse.

EXERCIȚII INCLUSE ÎN KINETOPROFILAXIE

9

Menținerea posturii și aliniamentului corect al corpului este deosebit de importantă. Iată câteva exerciții globale destinate unui aliniament corect al corpului:

Exercițiul 1 — în ortostatism, cu picioarele apropiate, stând perfect drept, aplecăm capul și ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfectă aliniere a toracelui, abdomenului și pelvisului ; se menține această poziție 10—15 secunde, se revine la poziția initială, se repetă.

Exercițiul 2 — Mers prin cameră cu o carte pe cap, făcând opriri și reporniri ; se accelerează pasul.

Exercițiul 3 — Spatele la perete, corpul în contact cu peretele în trei puncte : câlciie, fese, occiput (bărbia să fie pe orizontală) ; se menține poziția câteva secunde, urmând apoi relaxarea — se reia de câteva ori.

Exercițiul 4 — Aceeași poziție, din care se ridică brațele prin lateral, menținându-se la orizontală câteva secunde, după care se ridică deasupra capului ; din această ultimă poziție se execută genuflexiuni (genunchii sunt orientați înainte).

Exercițiul 5 — șezând pe sol, cu spatele și occiputul lipite de perete : brațele se duc „în cruce” ; genunchii se flectează și se deflectează de câteva ori.

Exercițiul 6 — în șezând, cu genunchii întinși : un baston ținut pe omoplați se ridică cu brațele spre zenit, apoi se revine — tot timpul se controlează ținuta spatelui.

Exercitiul 7 — Mers pe toată talpa, apoi pe vârfuri, cu mâinile la ceafă, coatele trase înapoi : se ridică altemativ câte un genunchi spre piept, fără a modifica poziția corectă, dreaptă, a trunchiului.

Exercitiul 8 — în decubit dorsal, cu genunchii flectați la 90° : se presează lomba pe sol, sacrul basculând ușor în sus. Treptat, se va ajunge ca acest exercițiu să se realizeze și cu genunchii întinși.

Exercițiul 9 — în decubit ventral, perfect întins :

brațele întinse pe lângă cap, cu palmele pe sol : se face extensia brațelor pastrand capul cu fruntea pe sol;

coatele flectate, cu brațele pe lânga corp, palmele pe sol la nivelul

umerilor : se ridică antebrațele și palmele de pe sol.

Execițiul 10 — Poziție „patrupedă”, cu brațele și coapsele perfect la 90°, se cifozează la maximum posibil întreaga coloană, se menține poziția, apoi se lordozează, se revine și se repetă de câteva ori.

FIZIOKINETOTERAPIA SI BALNEOTERAPIA

Sunt mijloace terapeutice extrem de utile in toate fazele bolii ,dar trebuie conduse de specialistii ,in sectii sau centre specializate ,in stransa colaborare si la indrumarea medicului curant reumatolog.

KINETOTERAPIA

Reprezinta gimnastica individualizata ,destinata cercetarii ,readaptarii functionale si recuperarii maxime a activitatii locomotorii ,precum si redresarii unor deformari osteoarticulare.Ea vizeaza de asemenea recuperarea functionala a unor deficiente castigate ale sistemelor cardiovascular ,pulmonar si nervos periferic.

ERGOTERAPIA (TERAPIA OCUPATIONALA)

In asociere cu kinetoterapia , reprezinta un mijloc activ de reeducare a miscarilor legate de preocuparile cotidiene sau profesiune.

BALNEOTERAPIA

Este de importanta capitala ,mai ales in combinatie cu kinetoterapia. Metodele constau din simple proceduri(miscari active in vase cu apa de diferite temperaturi si diferite compoziti saline sau de namoluri),pana la terapia in bazinele din sectii,centre sau statiuni balneare.

CLIMATOTERAPIA

Are o mare inportanta in tratamentul reumatismului.Soarele (helioterapia) de pe litoral,climatul hiperbar din unele depresiuni,cu microclima mai uscata (Govora) , climatul solicitant de stepa (Amara ,Lacul Sarat) sau sedativ(Podisul Transilvaniei ,Campia Tisei, Subcarpatii de sud si sud-vest)sunt factori de ameliorare a manifestarilor clinice reumatismale. Actiunea benefica a metodelor de tratament amintite este complexa:de la actiunea locala (calmanta ,antiinflamatorie ,trofica ,tonica-reflexa),la cea generala (aparat cardio-vascular ,sistem vascular ,hematoza ,sistem termoreglator),pana la cea psihica (calmanta ,reechilibranta).

FIZIOTERAPIA

Este un adjuvant deosebit de valoros si are indicatii in aproape toate fazele de evolutie.Actiunea diverselor proceduri este de activare circulatorie(vasomotorie), profunda si superficiala reflexoterapie locala si troficizare.

FORMELE HIPERALGICE

Beneficiaza (sub protectia medicatiei antalgice)de aplicari locale sau segmentare ale curentilor de joasa frecventa (diadinamici).Dupa sedarea durerilor se indica aplicarea treptata a termoterapiei blande ,(solux albastru,bai de lumina),iar daca durerea persista ,se fac ionizari ,galvanizari simple .In dureri medii sau de mai mica intensitate se poate trece direct la termoterapie mai intensa (ultrascurte, infrarosii).

CONTRACTURILE

Beneficiaza de curenti diadinamici bioptron ,solux ,bai de lumina .infrarosii ,ionizari ,masaj),Vibroterapia se utilizeaza in contraturile mai rebele,(asociata cu dus-masaj si masaj subacvatic).Cand contracturile nu cedeaza, si exista pericolul unei miozite contractile ,se adauga ultrasunete ,ionizare).

TULBURARILE MUSCULARE SAU NERVOASE PERIFERICE

Raspund bine la bai galvanice ,bai de plante ,magnetodiaflux sedativ in regim continuu(4-10 minute ,10-25 sedinte),iar cele vasculare la bai galvanice ,afuziuni ,curenti de medie si joasa frecventa ,bai carbogazoase,dus-masaj).

AFECTIUNILE DEGENERATIVE (de tip osteoartroze)

Au in general,aceiasi indicatii de balneofiziokinetoterapie ca si reumatismele date fiind evolutia lor indelungata ,insidioasa cu tendinte distructive ,tratamentul trebuie sa fie intens ,ritmic, repetat (3-4 cure pe an)si de lunga durata (2 -3ani) precedand si urmand eventualele acte chirurgicale de corectie sau de rezolvare a leziunii algogene.

Metode de kinetoterapie a afectiiunilor lombare

Metoda Williams

Dr. Willams Paul a publicat prima data programul sau pentru pacienti cu lombalgie cronica .

Exercitiile au fost concepute pentru barbatii sub 50 de ani si pt femeile sub 40 de ani

Scopul exercitiilor era de reducere a durerii si asigurarea unei stabilitati ,prin dezvoltarea actiunii muschilor abdominali ,fesieri mari si ischiopelvieni ,cu interesarea muschilor sacro-spinali.

Williams afirma “Omul fortand capul sau sa stea in pozitie ortostatica ,sa stea cu partile laterale ale discurilor intravertebrale atat cervicale cat si lombare” .

In perioada acuta se recomanda pozitia de flexie lombara (imobilizare pe pat gipsat).

In faza subacuta se trece la exercitiile de flexie .Faza 1 a programului cuprinde 6 exercitii ,din care 5 efectuate din decubit dorsal ,iar ultimul asezat ;ele urmaresc tonifierea musculaturii abdominale si intinderea structurii coloanei lombo-sacrale . Fiecare exercitiu se face de cate 3-4 ori de 2ori pe zi.

Dupa 2 saptamani in partea a 2 a studiului programului ,exercitiile devin mai complexe adaugandu-se exercitii din faza a 2 a programului Williams .Cuprind inca 5 exercitii din pozitie bilaterala la care se aduga ,exercitiu atarnat la scara fixa ,exercitile de ridicare –rasucire si modulare a membrelor inferioare.

In faza cronica se instituie faza 3 a programului in care se pune accentul pe balansarea si tonifierea musculaturii trunchiului ,abdominale,fesiere lombare ,cu scopul mentinerii unei poziti neutre a pelvisului ,care sa fie capabil sa preia o parte din presiunea discurilor vertebrale.

RECUPERAREA LOMBALGIEI PRIN LASERTERAPIE

Durerea de spate este o problema care afecteaza mai mult de 80% din populatia tarilor occidentale si din pacate exista indicii ca se afla in plina crestere. Frecventa este mai mare in randul barbatilor comparativ cu cea feminina.
in producerea lombalgiei, fenomenului dureros de la nivelul coloanei vertebrale, se descriu factori favorizanti anatomici:

* radacina nervului sciatic este cea mai voluminoasa dintre radacinile nervilor spinali;
* in regiunea lombara, spatiul dintre discul vertebral  si articulatiile interapofizare este ingustat;
* intre ultima vertebra lombara si osul sacrum se realizeaza o angulare;
* inelul fibros periferic este mai gros in partea anterioara si laterala;
* nucleul pulpos central este alcatuit dintr-o masa cu aspect gelatinos, este ovalar si este format din tesut fibros foarte lax infiltrat de lichid (apa 75-90%) si proteoglicani. La nivelul regiuni lombare acest nucleu este situat intr-un plan mai posterior fata de restul nucleilor. Nucleul pulpos se comporta fizic ca un gel care pierde apa si isi diminueaza fluiditatea in raport direct cu presiunea care se exercita asupra lui. Cand gelul pierde apa se dezvolta in interiorul lui o forta de inhibitie care creste proportional cu cantitatea de apa pierduta, pana cele doua forte (presiunea exercitata si forta de imbibitie) se echilibreaza. Deplasarile nucleului pulpos sunt posibile deoarece el este deformabil, elastic si expansibil, aceste calitati sunt legate de continutul lui in apa. Nucleul se afla astfel intr-o permanenta presiune si este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-l inconjoara poate permite hernierea lui.

Fenomenul dureros este produs prin sumarea factorilor anatomici cu factorii declansatori:

* efortul fizic de ridicare de greutati cu coloana in pozitie de flexie,
* miscarile bruste de torsiune,
* traumatismele locale,
* gesturile neinsemnate: tuse, stranut, ras,
* expunerea prelungita la frig.

Cauzele durerilor de spate sunt multiple:

* hernia de disc (sau prolapsul de disc intervertebral) are loc ca urmare a slabirii a sau uzurii inelului extern al discului;
* uzura (artrita, boala degenerativa) afecteaza discurile si articulatiile intervertebrale; concomitent se poate descrie si aparitia unor proeminente osoase (ciocuri osteofitice) la periferia articulatiei ceea ce va impiedica miscarile libere in articulatie generand anchiloza;
* lumbago sau intinderea musculara: situatie intalnita prin suprasolicitarea musculara ca in efectuarea unei miscari bruste sau neasteptate; muschii neantrenati, neincalziti sau obositi sufera mai usor intindere;
* intinderea ligamentara posibila si la nivelul articulatiilor coloanei vertebrale ca urmare a solicitarii repetate si/sau indelungate;
* dureri iradiate la nivelul coloanei vertebrale de la organe interne secundare unor afectiuni: litiaza renala sau biliara, afectiuni ginecologice, herpes zoster, tumori, TBC, anomalii congenitale, osteoporoza.

Sindromul dureros in asociere cu localizarea durerii permite un diagnostic relativ rapid de stabilit si fara multe investigatii paraclinice. Nu acelasi lucru se poate spune despre tratament. Exista numeroase scheme de tratament concepute pentru aceasta afectiune invalidanta, insa toate au un inconvenient major: durata in care pacientul se poate recupera si mai ales sa poata sa-si reia activitatea integral.
Tocmai din acest considerent a fost conceputa terapia laser de putere mica (Low Level Laser Teraphy-LLLT) intre 0,1 si 50mW. Este o terapie nedureroasa, atraumatica, aseptica, nu emite raditii ionizante.
Terapia LLLT are efecte directe:

* biochimice manifestate prin: stimularea eliberarii substantelor de tipul histaminei, serotoninei, bradichininei; stimularea producerii de ATP; accelerarea mitozelor;
* bioelectrice: constau in normalizarea potentialului de membrana al celulei intervenind in reglarea pompei de sodiu;
* bio-energetice.

Efectele indirecte sunt reprezentate prin:

* stimularea microcirculatiei locale: laserul mentine deschis sfincterului precapilar ceea ce va conduce la o imbunatatire a troficitatii zonei respective ca urmare a aportului vascular si implicit a oxigenului precum si a substantelor nutritive; produsii de catabolism vor fi mult mai rapid eliminati din zona supusa expunerii la raza laser;
* cresterea troficitatii locale se realizeaza prin cresterea ATP-ului mitocondrial si accelerarea mitozelor celulare.

Terapeutic, efectele directe si indirecte se concretizeaza prin: efect analgezic, antiinflamator, antiedematos, normalizarea circulatiei locale si efect de biostimulare.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic am aplicat terapia prin LLLT unui numar de 53 de pacienti.
Metoda de lucru a constat in: examen clinic, examen somatoscopic si/sau somatometric, examinari paraclinice (in functie de situatie: radiografie de coloana lombara, radiografie de bazin).
Aplicarea laserului am realizat-o atat direct (local) cat si indirect (sistemic) – iradierea punctelor trigger (dureroase) si a punctelor de acupunctura. in tratament s-a folosit frecventa de 9,6 Hz. Doza folosita este de 4.5-13.5J/punct, o sedinta/zi, cure de 10 sedinte. Doza totala nu a depasit 135J/sedinta.
LLLT are si o serie de reactii adverse pe care le-am observate si noi, dar izolat: uscaciunea pielii, fotosensibilitate, reactii parasimpaticotone (astenie trecatoare, ameteli, varsaturi, transpiratii, tahicardie), cresterea senzatiei de durere, somnolenta, cresterea fluxului menstrual (in cazul iradierii zonelor lombosacrate sau pelviene inferioare la femei in perioada menstruatiei).
Am urmarit cazurile folosind un scor clinic stabilit pe baza durerii, amplitudinii miscarii si a deficitului motor. Am stabilit gradul durerii si al amplitudinii miscarii pe baza testelor de elongatie (manevra Lasegue, manevra Bragard), pe baza testului Schober si a distantei degete-sol. Deficitul motor l-am apreciat in functie de posibilitatea mersului pe calcaie precum si a flexiei dorsale a piciorului (in cadrul afectarii radacinii L5) si, respectiv, a mersului pe varfuri si a flexiei plantare a piciorului (in cadrul afectarii radacinii S1).
in urma tratamentelor pe care le-am efectuat, am ajuns la concluzia ca nivelul la care a scazut durerea dupa 10-14 zile de tratament medicamentos s-a obtinut doar dupa 3 zile la pacientii la care s-a asociat terapia laser. S-a efectuat cate o sedinta de laser pe zi timp de 10 zile, durerea ameliorandu-se dupa cea de a 3-a sedinta, disparand complet de obicei dupa sedinta cea de a 7-8-a. Evolutia amplitudinii miscarii si a deficitului motor este asemanatoare cu cea a durerii pentru ca este conditionata de gradul durerii.
Ameliorarea fortei musculare se face mai lent (1-3 saptamani), un rol important in acest scop avandu-l un program sustinut de exercitii fizice.
Datorita rezultatelor remarcabile ale LLLT recomandam folosirea acestei terapii la o scara mai larga.

Termoterapia si crioterapia in lombalgie

Gheata si pachetele reci iti pot diminua durerea, umflaturile si inflamatiile de la accidentari sau alte afectiuni precum artrita.

Gheata si pachetele reci iti pot diminua durerea, umflaturile si inflamatiile de la accidentari sau alte afectiuni precum artrita.

Foloseste fie un pachet rece gasit pe piata, fie:

Un prosop inghetat. Uda un prosop cu apa rece si stoarce-l pana ramane doar umed. Impatureste prosopul, pune-l intr-o punga de plastic si pune-l la inghetat pentru 15 minute. Scoate prosopul din punga si pune-l pe zona afectata.

Un pachet inghetat. Pune in jur de 450 grame de gheata intr-o punga de plastic. Adauga putina apa cat sa acopere gheata. Strange punga pana iese aerul si sigileaza. Infasoara punga intr-un prosop umed si aplica pe zona afectata.

Un pachet de zloata (zapada topita). Amesteca 3 cesti de apa si una de spirt denaturat intr-o punga de inghetat. Sigileaza punga si introdu-o in congelator pana se formeaza zloata. Recongeleaza punga cand aceasta se topeste.

O punga de legume congelate.

O ceasca de gheata. Umple 2/3 dintr-o ceasca de hartie cu apa si pune-o la congelator pana ingheata. Inainte de folosire, cojeste din hartie pentru a se vedea putina gheata. Maseaza cu gheata partea afectata pentru 3-5 minute.

Aplica gheata pe zona de cel putin 3 ori pe zi. In prima zi, timp de 10 minute o data pe ora, apoi la fiecare 2-3 ore. Dupa primele 3 zile, este indicat sa se aplice gheata timp de 15-20 minute, de 3 ori pe zi: dimineata, dupa-amiaza tarziu, dupa munca sau scoala, si cu o jumatate de ora inainte de culcare. De asemenea dupa o activitate prelungita sau exercitii fizice.

Intotdeauna tine un prosop umed intre piele si pachetul rece, si preseaza cu putere impotriva curbelor zonei afectate. Nu aplica mai mult de 15-20 de minute o data si nu adormi cu gheata pe piele.

Poti aplica o sursa de caldura zonei afectate dupa 3 zile de la accident. Daca o faci inainte poti agrava inflamarea.

Caldura umeda (pachete calde, bai, dusuri) functioneaza mai bine decat cea uscata.

Timpul optim de “terapie prin caldura” este de 20 de minute.

Incearca toate invelitoarele fierbinti existente in farmacii.

Daca folosesti o centura electrica de incalzit, evita sa adormi cand aceasta este pornita. Daca banuiesti ca o sa adormi, pune alarma sa te trezeasca in 20 de minute. Foloseste centura la nivel mic sau mediu, niciodata la nivel ridicat.

Dupa 3 zile de tratament cu gheata, poti incerca sa afli daca tratamentul cu caldura te face sa te simti mai bine. Sau poate vei prefera sa folosesti doar gheata ori sa le alternezi.

.

HIDROTERMOTERAPIA

/v

împachetările cu parafină

Tehnica de aplicare: se topește într-un vas o cantitate de parafină albă în așa fel încât să mai rămână câteva bucăți neincălzite, în scopul evitării supraîncălzirii; aceasta se toarnă în niște manșoane prevăzute cu orificii.Acestea sunt confecționate din pânză cauciucată și permit realizarea unui strat mai gros de parafină. Peste stratul de parafină se pune o bucată de flanelă și se acoperă regiunea cu pătura. Durata este de 30-60 minute. Regiunile păroase se rad sau se ung cu ulei înainte de aplicarea parafinei. Pe regiunile nepăroase înlăturarea parafinei se realizează foarte ușor din cauza transpirației produsă de parafină.

Acțiunea parafinei provoacă o supraîncălzire profundă și uniformă a țesuturilor. Pielea se încălzește la 38-40 grade, provocând o transpirație locală abundentă. La desfacerea parafinei se evidențiază hiperemia produsă. După împachetare se aplică o procedură rece.

Baia kinetoterapeutică sau baia cu mișcări este o baie caldă, la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului. Se efectuează într-o cadă mai mare ca cele obișnuite, care se umple % cu apă la temperatura de 36-38 grade .

Bolnavul este invitat să se urce în cadă și timp de 5 minute este lăsat liniștit. După aceasta, tehnicianul execută (sub apă) la toate articulațiile, toate mișcările posibile timp de 5 minute. După aceea bolnavul stă în repaus și este invitat să repete singur mișcările imprimate de tehnician.

Durata băii este de 20-30 minute, după care bolnavul este sters și lăsat să se odihnească. Se poate executa și pe segmente limitate în vane mici corespunzătoare.

Mod de acțiune: factorii pe care se bazează efectele băii kinetoterapeutice sunt: factorul termic și factorul mechanic.

împachetările cu nămol

Materiale necesare: pat sau canapea, pătură, pânză impermeabilă, cearceaf.

Se pregătește nămolul prin amestecarea lui cu apă fierbinte până ce se realizează o masă vâscoasă. La temperatura indicată în prescripție se aplică nămolul pe cearșaf în grosime de 2-3 cm. Peste acest strat de nămol se așează regiunea de împachetat a bolnavului, se aplică nămolul pe părțile laterale și anterioare ale corpului evitând regiunea precordială. Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresă rece pe frunte. Durata este de 20-40 min. După terminare se practică o procedură de curățire.

5

Aceste împachetări au triplă acțiune: termică, chimică,mecanică.

Efect mecanic – producând excitația pielii datorită micilor particule componente ale nămolului Efect fizic – temperatura corpului crește cu 2-3 grade Efect chimic – prin resorbția unor substanțe pe care le conține nămolul.

Băile cu abur

Se folosește căldura umedă sub formă de vapori. Ele aduc un aport mare de căldură, ridicând într-un timp relativ scurt temperatura corpului. Pentru ca băile de abur să fie mai ușor suportate se pleacă de la o temperatură inițială de 38-42° și se urcă treptat la 50-55°.

RECUPERAREA LOMBALGIEI PRIN MASAJ

Prelucrarea metodica si sistematica a tuturor partilor moi ale organismului prin diferite mijloace mecanice, in scop terapeutic si profilactic, se numeste masaj.

Efectele fiziologice ale masajului sunt:

Acțiunea sedativă asupra durerilor de tip nevralgic musculare sau articulare;

Acțiune hiperemiantă locală de îmbunătățire a circulației locale, care se manifestă prin încălzirea și înroșirea tegumentului asupra căruia se execută masajul;

Înlăturarea lichidelor interstițiale de stază, cu acelerarea proceselor resorbției în regiunea masată.

Masajul are și acțiuni generale asupra organismului:

stimulează funcțiile aparatului cardio-vascular și respirator;

îmbunătățirea metabolismului bazal;

~

efecte benefice asupra stării generale a bolnavului cu îmbunătățirea

somnului și îndepărtarea oboselii musculare.

Toate aceste acțiuni se explică prin acțiunea exercitată de masaj asupra pielii care este bogat vascularizată și inervată, în piele aflându-se terminații nervoase (exteroceptori) puncte de plecare a unei serii de reflexe. La aceasta trebuie adaugate și efectele excitante pe care le excercită masajul asupra terminațiilor nervoase din mușchi, ligamente, tendoane (propioceptori).

Cel mai important mecanism de acțiune al masajului este reprezentat deci de mecanismul reflex. Acesta pleacă de la exteroceptorii din tegument și propioceptorii din mușchi, ligamente, tendoane la nivelul la care iau naștere stimuli de diferite intensități care pornesc spre sistemul nervos central.

Trebuie adăugat faptul că organele interne în suferință se manifestă prin senzații dureroase ale peretelui toracal și abdominal, fiecărui organ corespunzându- i o anumită zonă de proiecție cutanată. Cunoașterea acestor zone este necesară maseurului care acționează asupra lor influențând pe cale reflexă starea functională a organelor în suferință.

În același timp acțiunea nervoasă reflexă pe căile rahidiene, manevrate de masaj determină o serie de reflexe neurovegetative, îndeosebi vasculare. Cum vasele cutanate conțin mai mult de un sfert din cantitatea totală de sânge din organism, pielea fiind un adevărat rezervor de sânge, masajul exercită o influență cosiderabilă asupra circulației superficiale și indirect asupra organismului.

Un alt mecanism de acțiune al masajului este reprezentat de apariția în urma compresiunilor, ciupirilor, frământărilor sau tapotamentului, a unor reacții extinse în piele, în cazul metabolismului bazal, a unor produse metabolice care trec în circulația generală.

Un alt mod de acțiune al masajului este efectul lui mecanic asupra lichidelor interstițiale. Când acest lichid este în exces, în spațiile și interstițiile țesuturilor, masajul poate să intervină favorabil ajutând resorbția lui în sânge pentru a fi eliminat.

Rezultă îmbunătățirea funcțiilor circulatorii și a reducerii muncii inimii care are de mobilizat o masă de lichid mai mică. Toate aceste acțiuni explică indicațiile largi ale masajului într-o serie de afecțiuni precum și utilizarea lui in scop igienic precum si în viața sportivă.

TEHNICA MASAJULUI:

Masajul spatelui

Netezirea

Se începe de la regiunea fesiera si se termina în regiunea cefei. Mâinile aluneca de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau în lateral. Se împinge limfa spre zonele inghinala si axiala iar sângele pe sistemul venos spre inima.

Netezirea spatelui are 6 manevre:

. Alunecarea de la sacru spre ceafa, paralel cu coloana (3 alunecari cu degetele lipite si 3 alunecari cu degetele larg deschise pentru a cuprinde o portiune cât mai mare de piele).

. Alunecari laterale executate simultan, cu mâna dreapta spre dreapta si cu mâna stânga spre stânga spatelui, închizând pumnul pe margini, pentru a lucra mai bine cu eminentele tenare (partile   carnoase    ale mâinii). Se   executa  6 alunecari laterale (stânga + dreapta) si se reia miscarea de 6 ori (deci 6 circuite sacru – umeri).

        . Mâna pe sub mâna forma lunga. Mâinile aluneca una dupa alta (mâna pe sub mâna), paralel cu coloana, facând curse lungi din zona salelor pâna la umeri, mai întâi pe partea dreapta (3 curse sold-umar cu degetele lipite, 3 curse cu degetele departate pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) si în acelasi mod apoi pe partea stânga.

. Se executa alunecari spre partea dreapta (în cazul în care maseurul se afla pe partea stânga a celui masat), împingând palmele una dupa alta (mâna pe sub mâna), pumnul  închizându-se pe partea laterala. Se începe din zona soldului si se avanseaza treptat   peste   coaste   si omoplat.

. Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stânga (în cazul în care maseurul se afla pe partea stânga a celui masat), plecând de  la jumatatea spatelui   spre flancul stâng. Se începe din zona soldului si se avanseaza treptat  peste   coaste   si omoplat,  pâna  în  zona umarului. Se fac 3 circuite complete sold-umar.

Frictiunile

. Se executa cu degetele, facând miscari circulare începând de la gât, pe umeri si apoi lateral pe coaste, în jos pâna la solduri. Se fac 3 curse complete gât-solduri. Aceeasi miscare se executa apoi paralel cu coloana (pe muschii paravertebrali) facând 6 curse complete gât-solduri.

. Se executa la fel ca la punctul 1, folosind podurile palmelor în locul degetelor.

. Se executa la fel ca la punctul 1, folosind pumnul închis culcat.

Framântatul

. Se prinde cu ambele mâini, de-o parte si de alta a coloanei, câte o cuta de piele si muschi, care se strânge între degete si podul palniei. Se executa 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioara a muschilor trapezi coborând pâna la solduri. Se fac 3 astfel de curse pe lateral si 6 pe mijlocul spatelui.

. Se combina framântatul cu frictiunea cu podul palmei. Se executa de 6 ori numai pe mijlocul spatelui.

Tapotamentul

Se executa de obicei pe mijlocul spatelui, pe muschii paravertebrali, fara a coborâ mai jos de nivelul diafragmei. Mâna dreapta bate pe partea dreapta, iar stânga pe partea stânga, lovind ritmic spatele cu o intensitate care se regleaza în functie de constitutia si problemele celui masat.

Se aplica toate formele de tapotament.

Vibratiile

Vibratiile se executa de 3 ori pe partea stânga si de 3 ori pe partea dreapta. Mâna se aseaza cu palma pe suprafata de masat si antebratul perpendicular pe aceasta suprafata. Se executa vibratii ale pielii, executând în acelasi timp o presiune cât mai mare asupra spatelui. Se fac astfel de vibratii pomind din zona muschiului trapez si coborând gradat pâna la sold, mai întâi pe partea stânga a coloanei, iar apoi pe dreapta.

Manevre secundare:

A. Ciupituri: – toate tipurile. Exemplu : se porneste din partea de jos a spatelui si se apuca între degete câte o cuta de piele, care este apoi rulata în sus pâna în zona muschilor trapezi. Miscarea se face paralel cu coloana, mâna stânga mergând pe partea stânga, iar dreapta pe partea dreapta. Se fac 3 curse complete solduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de alta si deplasându-le câte putin la fiecare cursa noua, astfel încât ultima cursa sa fie facuta pe marginile exterioare ale spatelui.

B. Presiuni:

. Pe coloana: miscarile de presare se efectueaza prin urmatoarele procedee:

–  cu policele mâinii, serpuit printre vertebre, de sus în jos,

– cu doua degete (police mâna dreapta si stânga), serpuit prin forfecare.

. Pe lânga coloana:

– cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muschii paravertebrali presând în dreptul fiecarei vertebre, mâna stânga actionând pe partea stânga, iar dreapta pe partea dreapta a coloanei vertebrale.

– presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât – sacru) policele mâinii stângi fiind deasupra;

–  cu coatele miscari de dute vino;

C. Miscari de întindere ale coloanei: antebratele se pozitioneaza  transversal pe coloana dupa care se executa o întindere.

D. Manevre speciale pentru tesutul de sub omoplati: se efectueaza astfel, se ridica   umarul, se duce mâna pe spate, cu cotul lasat pe masa de masaj pâna când omoplatul se ridica pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin presiuni si frictiuni.

     Masajul spatelui se termina cu o netezire usoara de încheiere, mâna pe sub mâna formele lunga si scurta efectuate lent si apasat.

Tehnica masajului regiunii lombosacrate

   Pacientul se aseaza pe o canapea de masaj in pozitie ventrala, intotdeauna cu o perna sub abdomen, datorita faptului ca uneori, curburile fiziologice ale coloanei vertebrale, pot sa fie accentuate sau coloana poate fi deviata lateral, dand afectiuni numite deformari de coloana vertebrala ca: cifoze, lordoze (cade burta inainte) sau scolioze

Se va descoperi numai regiunea lombara, iar pe celelalte (regiuni) punem un cearsaf.Mascurul incepe masajul cu netezirea cu ambele palme pornind de la partea inferioara a feselor pe muschii paravertebrali sacrali si lombari pana la regiunea dorsala (T 12), unde face terminatia pe laterale in aer.A doua forma de netezire, tot cu ambele palme, se executa pe partile laterale ale feselor si ale muschilor dintati, facand terminatia cu mana peste mana pe T12 in unghi ascutit.Se mai face netezirea pe coloana cu doua degete departate de la coccis pana la T12.O alta forma de netezire se face cu cele doua police urmarind traiectul coccis, santul superior al muschilor fesieri, creasta iliaca si trohantere Pe muschii fesieri se face netezirea cu pumnul, derulandu-1 de la radacina catre varful degetelor de 3 – 4 ori.

Netezirea romb este cea mai importanta forma a regiunii lombo-sacrate, care se face tinand mana stanga peste mana dreapta pornind de la coccis, santul superior al muschilor fesieri, pana la creasta iliaca, dupa care ne mulam bine mainile pe coastele false tragand catre coloana vertebrala, iar la T12 rasucim mainile la 180 de grade dupa care ne mulam din nou pe coastele false si de la creasta iliaca, iarasi tragem palma pe santul superior al muschilor fesieri pana la coccis.

Aceasta netezire romb urmareste forma aponevrozei lombare. Este foarte importanta datorita faptului ca exista pe acest traiect insertii musculare care prin activitatea de efort a omului produc contracturi musculare sau noduli si tot in aceasta zona se produc radiculite, inflamatii, iritari cu retractii, iritari ale nervului sciatic.

Frictiunea este cea mai importanta manevra a acestei regiuni si se executa pe coloana lombo-sacrata cu doua degete departate, cu directia coccis – T12, avand grija sa insistam cu mai multe frictiuni la nivelul gaurilor sacrale, mai ales acolo unde isi are originea nervul sciatic. O alta forma este cu deget peste deget, pornind de la coccis cu directia: santul superior al muschilor fesieri, creasta iliaca si trohantere. Pe muschii fesieri care sunt foarte dezvoltati, frictiunea se face cu pumnul, circular si cat mai profund posibil

rasucind pumnul din interior spre exterior.

  Tapotamentul se executa numai pe muschii bine dezvoltati (muschii fesieri) sub forma de caus, cu partea cubitala a degetelor si cu pumnul.

Tinand cont de anumite boli care nu permit traumatizare, nu se executa masaj in:

–       lombalgii

–       discopatii

–       hernii de disc

–       nevralgii sciatice

Vibratia se executa cu palma intreaga pe toata suprafata musculara, pornind de la partea inferioara a feselor pana la coastele false. Se executa de la dreapta spre stanga ori invers

Urmeaza netezirea de incheiere cu toate formele ei, si apoi kinetoterapia (mobilizarea articulatiilor), care poate fi pasiva si activa.Pentru kinetoterapie miscarile sunt:

Miscari:

 -pasive;

– active.

Miscarile pasive

Pentru miscarile pasive, punem pacientul sa-si incruciseze mainile la spate, dupa care mascurul cu mana stanga asezata pe regiunea lombo-sacrata, trage cu mana dreapta mainile pacientului cu vibratie, facand in acelasi timp, extensia coloanei.

Aceasta extensie o mai putem executa punand mana dreapta sub articulatia genunchilor, iar cealalta transversal pe regiunea lombo-sacrata si facem extensia coloanei lombare cu vibratie, continuand cu flexie laterala stanga si dreapta din aceeasi pozitie.

Miscarile active

Miscari active pe care le face pacientul: Invitam pacientul sa stea in sezut in pat, dupa care ii spunem sa se aplece cu mainile intinse catre varful degetelor de la picioare, apoi cu mainile in solduri sa se aplece catre stanga si catre dreapta pentru flexie laterala stanga si dreapta, dupa care isi roteste corpul din coloana lombara, facand circumductia de 3 – 4 ori intr-un sens si de 3 – 4 ori in celalalt sens.

Cum se trateaza durerea lombara joasa ?

Majoritatea durerilor lombare joase nu necesita interventie chirurgicala.Tratamentul vizeaza combaterea durerii, reducerea inflamatiei, restabilirea functiei si stabilitatii spatelui si evitarea reaparitiei simptomelor la acelasi nivel. Majoritatea pacientilor isi revin complet, fara nici un fel de afectare pe termen lung. Bolnavii trebuie sa apeleze la ajutorul doctorului daca nu are loc reducerea durerii si a inflamatiei dupa 72 de ore de tratament.
Aplicarea compreselor calde si reci pot ajuta la diminuarea durerii si inflamatiei. Cat mai repede dupa traumatism, bolnavul trebuie sa aplice o compresa rece ( gheata ) in zona dureroasa, de mai multe ori pe zi, in intervale de pana la 20 de minute. Dupa 2 sau 3 zile de comprese reci se indica aplicarea compreselor calde pentru a relaxa musculatura si pentru a creste fluxul sanguin. Baile calde pot ajuta de asemenea la relaxarea musculaturii.

Repaus la pat – circa 1, 2 zile. Studiile efectuate au demonstrat ca pacientii care si-au continuat activitatea secundar unui episod de durere lombara joasa au avut o flexibilitate mai mare a coloanei vertebrale decat cei care au stat la pat timp de o saptamana.
Alte studii au demonstrat ca repausul la pat poate genera depresie, scaderea tonusului muscular si favorizeaza coagularea sangelui la nivelul membrelor inferioare.
In concluzie, este benefic pentru pacient sa-si reia activitatea cat mai repede cu putinta. Noaptea sau in timpul repausului la pat, pacientul ar trebui sa stea intr-o parte, cu o perna intre genunchi sau pe spate, cu perna dedesubtul genunchilor.
Medicamentele sunt frecvent utilizate in tratarea durerilor de spate acute sau cronice. Pentru inlaturarea durerilor usoare sau moderate sunt indicate antialgicele non-opioide, precum paracetamolul, sau antiinflamatoarele nonsteroidiene. Antialgicele opioide sunt rezervate pentru durerile intense. Administrate pe cale orala, in asociere cu un medicament miorelaxant, ele reduc rigiditatea, inflamatia si scad durerea. Analgezicele topice, unguentele, reduc de asemenea inflamatia si stimuleaza circulatia locala.

Exercitiile fizice reprezinta metoda cea mai indicata pentru a grabi re cuperarea si pentru a intari musculatura spatelui si pe cea abdominala. Mentinerea si cresterea fortei musculare este importanta in mod special pentru persoanele care au afectiuni la nivelul scheletului. Aceste exercitii includ stretchingul, inotul, plimbarile sau o lista de exercitii corespunzatoare indicata de catre medic. Daca apare o usoara senzatie de discomfort la efectuarea acestor miscari, ea va dispare in timp, pe masura ce musculatura devine mai puternica. Daca durerea este intensa si dureaza mai mult de 15 minute dupa inceperea exercitiilor, bolnavul trebuie sa se opreasca si sa se prezinte la doctor.
Electroterapia are un efect binefacator: TENS- stimulare electrica nervoasa transcutana- transmite impulsuri electrice de-a lungul fibrelor nervoase pentru a impiedica impulsurile dureroase sa ajunga la creier pe aceeasi cale; in plus, stimuleaza productia de endorfine la nivel cerebral, substante cu rol in diminuarea durerii.
Ultrasunetele sunt o terapie non-invaziva si incalzesc tesuturile profunde, determinand astfel relaxare musculara.

In cazul afectarilor serioase, care nu raspund la alte terapii, interventia chirurgicala este cea mai indicata.

Capitolul IV

Cazuri

Cazul. 1

Nume:Catana

Prenume: Emil

Sex: M

Domiciliul: Piatra Neamt

Vârsta: 57 ani

Data internarii: 07.04.2013

Data externarii:17.04.2013

Diagnostic : lombalgie cronica acutizata

Motivele internarii: durerea lombara acuta ,limitarea mobilitatii lombare

Anamneza

Antecedente personale fiziologice AFP

pubertatea s-a instalat la varsta de 14 ani fara fara tulburari

Antencedente personale patologice

Pacientul Catana Emil : a suferit in trecut de tuberculoza pulmonara la data de 24 03 1996.

Boli cu transmitere sexuala: nu a confirmat.

Boli organice: prezinta o insuficienta pulmonara

Conditii de viata si de munca

Pacientul are un servici fara incarcaturi microbiene casa curata igenizata

Allimentatia este una corespunzatoare

EXAMEN CLINIC GENERAL

1. Tegumente si mucoase normal colorate

2. Sistem limfatic gangloni periferici nepalpabili

3. Tesut subcutanat normal

4. Sistem osteo –articular fara modificari

5. Aparat respirator torace normal conformat

a Sonoritate pulmonara simetrica bilateral matitate

b Murmur vezicular normal bilateral

c Auscultatie fara raluri

6. Aparat cardio-vascular

a TA 120/90mmHg AV 70 pulsatii/min

b Ritm regulat extrasistole FiA

c Aria matitatii cardiace AMC normala

d Sufluri pulmonar

e Artere Puls pedios bilateral

f Sistem venos normal

7. Aparat digestiv

a Abdomen suplu/ cu circulatie colaterala

b Sensibilitate la palpare periombilical

c Ficat la rebord ,nedureros la palpare

d Splina nepalpabila

8. Aparat uro-genital

a Loje renale libere

b Giordano negativ bilateral

c OGE normale

9. Sistem nervos

ROT prezente bilateral

10. Sistem endocrin Tiroida palpabila

11. Depistare oncologica negativ clinc

12 . Depistare boli venerice negative clinic

Examen neuromotor:

ROT

proba Laseque (HDL)

proba Romberg

Tratamentul discopatiei vertebrale lombare urmareste 6 aspecte importante:

* ameliorarea durerii;
* promovarea vindecarii tesuturilor suferinde;

* miorelaxarea regionala;

* revenirea la mobilitatea avuta anterior;
* educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade;

* revenirea pacientului la activitatile sale anterioare.

3 TRATAMENT

A MEDICAMENTOS

-antiinflamator

-analgetic

-anestezic local

-antispastic

B FIZIOKINETOTERAPEUTIC

1 Acut: posturari, repaus la pat

2 Subacut: electroterapie CDD ,UR IFM

– laserterapie

– ultrasunet –sonoforeza

– masaj

– fototerapie

– kinetoterapie

3 Cronic- kinetoterapie+curenti TENS

Plan de recuperare

1. relaxarea musculaturii paravertebrale;

2. combaterea durerii;

3. asuplizarea articulară și combaterea curburilor nefiziologice, a deviatiilor coloanei vertebrale și a mișcărilor dezaxate;

4. obtinerea stabilitătii coloanei vertebrale în statică și dinamică, în conditii de descărcare și în încărcare treptată a ei;

5. tonifierea musculaturii abdominale, deoarece laxitatea acesteia lasă abdomenul inferior să cadă înainte provocând astfel accentuarea curburii lombare cu pericolul instalării unor suferinte discogene lombare;

6. tonifierea mușchilor gambei (triceps sural și peronieri care sunt afectati în sindroamele sciatice).

Tehnici și metode indicate

Înainte de masaj se poate face o procedură de termoterapie pentru relaxarea musculaturii. Dacă pacientul prezintă dureri în zona lombară se poate administra un supozitor cu indometacin pentru a suporta mai bine procedura de masaj, și pentru un efect mai eficient.

Cea mai utilizată metodă este metoda Williams care se aplică fiecărui pacient în mod creativ în urma unor evaluări clinice și functionale.

Această metodă se poate aplica și în conditii de hidrokinetoterapie. Sunt indicate unele stiluri de înot terapeutic (crawl pe spate). Alte metode: metoda Kabat, metoda Klapp, metoda Mc Kenzie (mai ales pentru afectiunile discale înalte (T12-L1 și L1-L2), deasemenea aplicate în mod creativ și personalizat. (de la caz la caz).

Ca principii ale tratamentului kinetic se recomandă asocierea respiratiei la programul Willliams (flexia pe expir revenirea din flexie pe inspir) ; nondoloritatea ; încărcarea treptată a coloanei vertebrale cu trecerea succesivă de la o etapă la alta a programului Williams și a metodei Klapp (se aplica principiul accesibilitătii). Este deosebit de importantă participarea activă a pacientului și însușirea exercitiilor de către pacient în ordinea propusă de kinetoterapeut.

Program kinetoterapeutic

Faza 1 a programului Williams:
1. Decubit dorsal:  flexia si extensia genunchilor.
2. Decubit dorsal, se flecteaza mai intai ambii genunchi, iar apoi cu ambele maini se trage cate un genunchi spre piept; mentinerea acestei pozitii timp de cateva secunde dupa care se revine la pozitia initiala si se schimba membrul inferior.
3. Decubit dorsal, mainile la ceafa, membrele inferioare intinse: se trage cate un genunchi la piept cat se poate de mult, apoi celalalt; 
4. Idem ca la exercitiul anterior, numai ca se efectueaza cu ambii genunchi concomitent.
5. Decubit dorsal, membrele superioare ridicate, genunchii flectati la 90 de grade,  talpile sprijinte pe pat: se impinge lomba inspre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat, se revine, apoi se repeta.
6. In sezut pe un scaun cu mainile pe langa corp si membrele inferioare departate: aplecarea capului intre genunchi, permitand mainilor sa ajunga pe podea; se mentine pozitia pana se numara la trei; se aduce corpul in pozitia initiala; se repeta de cinci ori (pentru elasticitate lombara si a ischiogambierilor, se creste forta musculaturii lombare inferioare).
    
Faza a 2-a a programului Williams:
1. Decubit dorsal, genunchii flectati, talpile pe sol: se roteste bazinul cu inclinarea membrelor inferioare spre stanga apoi spre dreapta, pana ce ating solul.
2. Decubit dorsal: calcaiul drept se aseaza pe genunchiul stang, se executa o abductie cat mai interna a soldului drept, pana se atinge cu gamba dreapta patul, apoi se inverseaza membrul inferior.
3. Decubit dorsal: se ridica alternativ cate un membru inferior cat mai sus cu genunchiul perfect intins.
4. In ortostatism: genuflexiuni cu mainile in sprijin pe spatarul unui scaun, spatele fiind perfect drept, calcaiele ramanand pe sol.
In aceasta perioada se pot incepe exercitiile la spalier, din atarnat:
a.) cu spatele la spalier, mainile deasupra capului prind bara cu palmele inainte:
– ridicarea genunchilor la piept
– rotarea stanga-dreapta a genunchilor flectati
b.) cu fata la spalier, mainile prind bara cu palmele spre zid:
– pendularea bazinului si a membrelor inferioare spre stanga si dreapta
– cu picioarele pe o bara, se executa cifozari lombare.
    
Faza a3-a a programului Williams:
1. Decubit dorsal, genunchii flectati: se impinge lomba spre pat, se basculeaza in sus sacrul, lomba ramanand mereu in contact cu patul, si se contracta peretele abdominal. Treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pana ce ajung sa fie complet intinsi.
2. In ortostatism, cu spatele la perete, calcaiele la 25-30 cm distanta: se aplica sacrul si lomba (aplatizate) de perete; treptat se apropie calcaiele de perete, mentinand contactul lombei cu acesta.
3. Decubit dorsal: se executa bicicleta cu pelvisul mult basculat inainte

Cazul 2

Nume: Calancea

Prenume: Andreea

Sex:F

Domiciliul: Candesti jud Neamt

Varsta: 60 ani

Data internarii:12. 03. 2013

Data externarii: 24. 03. 2013

Diagnostic: lombalgie cronica acutizata

Motivele internarii: durere lombara acuta ,limitarea mobilitatii

lombare

Anamneza

Antecedente personale fiziologice AFP

Pacienta a avut doua sarcini si nasteri normale

Succesiunea ciclului menstrual normala

Menopauza a intervenit la varsta de 47 ani

Antencedente personale patologice

Pacienta Calancea Andreea : a suferit in trecut de hepatita acuta virala la data de 16 12 1984.

Boli cu transmitere sexuala: nu a confirmat.

Boli organice: prezinta o insuficienta hepatica

Conditii de viata si de munca

Pacienta a avut un servici fara incarcaturi microbiene casa curata igenizata

Allimentatia este una corespunzatoare

EXAMEN CLINIC GENERAL

1 Tegumente si mucoase palide

2 Sistem limfatic gangloni periferici palpabili

3 Tesut subcutanat normal

4 Sistem osteo –articular fara modificari

5 Aparat respirator torace patologic

a Sonoritate pulmonara simetrica bilateral submatitate

b Murmur vezicular inasprit

c Auscultatie cu raluri ronflante

6 Aparat cardio-vascular

a TA 110/70mmHg AV 80 pulsatii/min

b Ritm regulat extrasistole FiA

c Aria matitatii cardiace AMC normala

d Fara sufluri

e Artere Puls pedios patologic

f Sistem venos cu edeme

7 Aparat digestiv

a Abdomen cu meteorism

b Sensibilitate la palpare durere epigastru

c Ficat la rebord ,dureros la palpare

d Splina palpabila

8 Aparat uro-genital

a Loje renale mictiuni patologice

b Giordano pozitiv drept

c OGE epididim marit

9 Sistem nervos

ROT prezente unilateral stang

10 Sistem endocrin Tiroida nepalpabila

11 Depistare oncologica negativ clinc

12 Depistare boli venerice negative clinic

Examen neuromotor

ROT

proba Laseque (HDL)

proba Romberg

Tratamentul discopatiei vertebrale lombare urmareste 6 aspecte importante:

* ameliorarea durerii;
* promovarea vindecarii tesuturilor suferinde;

* miorelaxarea regionala;

* revenirea la mobilitatea avuta anterior;
* educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade;

* revenirea pacientului la activitatile sale anterioare.

3 TRATAMENT

A MEDICAMENTOS

-antiinflamator

-analgetic

-anestezic local

-antispastic

B FIZIOKINETOTERAPEUTIC

1 Acut: posturari, repaus la pat

2 Subacut: electroterapie CDD ,UR IFM

– laserterapie

– ultrasunet –sonoforeza

– masaj

– fototerapie

– kinetoterapie

3 Cronic- kinetoterapie+curenti TENS

Plan de recuperare

1. relaxarea musculara;

2. combaterea durerii ;

3 .asuplizarea articulara si combaterea curburilor nefiziologice,

a deviatiilor coloanei vertebrale si a miscarilor dezaxate;

4 .obtinerea stabilitatii coloanei vertebrale in statica si dinamica ,in conditii de descarcare si in incarcare treptata a ei;

5. tonifierea musculaturii abdominale deoarece laxitatea acesteia lasa abdomenul inferior sa cada inainte provocand astfel accentuarea curburii lombare cu pericolol instalarii unor suferinte discogene lombare;

6. tonifierea muschilor gambei (triceps sural si peronieri care sunt afectati in sindroamele sciatice)

Tehnici si metode indicate

Cea mai utlizata metoda este metoda Williams care se aplica fiecarui pacient in mod creativ in urma unor evaluari clinice si functionale.

Aceasta metoda se poate aplica si in conditii de hidrokinetoterapie.Sunt indicate unele stiluri de inot terapeutic(crawl pe spate).Alte metode: metoda Kabat metoda Klapp metode Mc Kenzie mai ales pentru afectiunile discale inalte (T 12 –L1 si L1 –L2), de asemenea aplicate in mod creative si personalizat. (de la caz la caz )

Ca principii ale tratamentului kinetic se recomanda asocierea respiratiei la programul Williams (flexi ape expir revenirea din flexie pe inspir);non doloritatea ; incarcarea treptata a coloanei vertebrale cu trecerea succesiva de la o etapa la alta a programului Williams si a metodei Klapp ( se aplica principiul accesibilitatii). Este deosebit de importanta participarea activa a pacientului si insusirea exercitiilor de catre pacient in ordinea propusa de kinetoterapeut.

Program terapeutic

Faza 1 a programului Williams:

1.Decubit dorsal:flexia si extensia genunchilor;

2.Decubit dorsal, se flecteaza mai inatai ambii genunchi,iar apoi cu ambele maini se trage cate un genunchi spre piept ; mentinrea acestei pozitii cateva secunde apoi se revine la pozitia initiala si se shimba membrul inferior;

3. Decubit dorsal, mainile la ceafa ,membrele inferioare intinse: se trage cate un genunchi la piept cat se poate de mult,apoi celalalt;

4.Idem ca la exercitiul anterior ,numai ca se efectueaza cu ambii genunchi concomitent.

5.Decubit dorsal, membrele superioare ridicate ,genunchii flectati la 90 de grade, talpile sprijinite pe pat: se impinge lomba spre pat,se revine ,apoi se repeta.

6.In sezut pe un scaun cu mainile pe langa corp ,membrele inferioare deapartate ; aplecarea capului intre genunchi , permitand mainilor sa ajunga la podea ;se mentine pozitia pana se numara la 3 ;se aduce corpul in pozitie initiala ;se repeta de 5 ori (pentru elasticitate lombara si a ischiogambierilor ,se creste forta musculaturii lombare inferioare).

Faza 2 a programului Williams

Decubit dorsal,genunchii flectati ,talpile pe sol: se roteste bazinul cu inclinarea membrelor inferioare spre stanga apoi spre dreapta ,pana ce ating solul .

Decubit dorsal : calcaiul drept se aseaza pe genunchiul stang ,se executa o abductie cat mai interna a soldului drept,pana se atinge cu gamba dreapta patul; apoi se inverseaza membrul inferior.

Decubit dorsal: se ridica alternative cate un membru inferior cat mai sus cu genunchiul perfect intins.

In ortostatism: genoflexiuni cu mainile in sprijin pe spatarul unui scaun,spatele fiind perfect intins ,calcaile ramanand pe sol.

In aceasta perioada se pot incepe exercitiile la spalier ,din atarnat :

a) cu spatele la spalier ,mainile deasupra capului prin bara cu palmele inainte :

-ridicarea ganunchilor la piept

-rotarea stanga –dreapta a genunchilor flectati

b) cu fata la spalier,mainile prind bara cu palmele spre zid:

-pendularea bazinului si a membrelor inferioare spre stanga si dreapta

-cu picioarele pe o bara ,se executa cifozari lombare .

Faza 3 a programului Williams

1.Decubit dorsal,genunchii flectati;se impinge lomba spre pat ,se basculeaza in sus sacrul,lomba ramand mereu in contact cu patul,si se contracta peretele abdominal.Treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului,dar cu genunchi tot mai putin flectati ,pana ajung sa fie complet intinsi.

2.In ortostatism,cu spatelela perete,calcaile la 20-25 cm distanta:se aplica sacrul si lomba (aplatizate)de perete ;treptat se apropie calcaile de perete,mentinand contactul culobei cu acesta.

3.Decubit dorsal:se executa bicicletacu pelvisul mult basculat inainte.

CAZUL 3

Nume: Popescu

Prenume: Marin

Sex: F

Domiciliul:Piatra Neamt

Varsta:61ani

Data internarii:13. 02.2014

Data externarii: 23. 02.2014

Diagnostic:lombagie cronica

Motivele internarii:durere lombara , mobilitate scazuta

Anamneza

Antecedente personale fiziologice AFP

pubertatea s-a instalat la varsta de 15 ani fara fara tulburari

Antencedente personale patologice

Pacientul Popescu Marin : a suferit in trecut de angina streptococica la data de 05 11 1976.

Boli cu transmitere sexuala: nu a confirmat.

Boli organice: prezinta o insuficienta cardiaca

Conditii de viata si de munca

Pacientul are un servici fara incarcaturi microbiene casa curata igenizata

Allimentatia este una corespunzatoare

EXAMEN CLINIC GENERAL

1 Tegumente si mucoase normal colorate

2 Sistem limfatic gangloni periferici palpabili

3 Tesut subcutanat patologic

4 Sistem osteo –articular patologic

5 Aparat respirator torace normal conformat

a Sonoritate pulmonara simetrica bilateral matitate

b Murmur vezicular normal bilateral

c Auscultatie fara raluri sibilante

6 Aparat cardio-vascular

a TA 140/60mmHg AV 60 pulsatii/min

b Ritm regulat extrasistole FiA

c Aria matitatii cardiace AMC normala

d Sufluri diastolice

e Artere Puls pedios bilateral

f Sistem venos normal

7 Aparat digestiv

a Abdomen suplu/ cu semnul valului

b Sensibilitate la palpare hipogastru

c Ficat la rebord ,nedureros la palpare

d Splina nepalpabila

8 Aparat uro-genital

a Loje renale mictiuni fiziologice

b Giordano negativ bilateral

c OGE normale

9 Sistem nervos

ROT prezente bilateral

10 Sistem endocrin Tiroida palpabila

11 Depistare oncologica negativ clinc

12 Depistare boli venerice negative clinic

Examen neuromotor:

ROT

Proba Romberg

Tratamentul discopatiei vertebrale lombare urmareste 6 aspecte importante:

* ameliorarea durerii;
* promovarea vindecarii tesuturilor suferinde;

* miorelaxarea regionala;

* revenirea la mobilitatea avuta anterior;
* educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade;

* revenirea pacientului la activitatile sale anterioare.

3 TRATAMENT

A MEDICAMENTOS

-antiinflamator

-analgetic

-anestezic local

-antispastic

B FIZIOKINETOTERAPEUTIC

1 Acut: posturari, repaus la pat

2 Subacut: electroterapie CDD ,UR IFM

– laserterapie

– ultrasunet –sonoforeza

– masaj

– fototerapie

– kinetoterapie

3 Cronic- kinetoterapie+curenti TENS

Plan de recuperare

1.relaxarea musculara;

2.combaterea durerii

3.obtinerea stabilitatii coloanei vertebrale in statica si dinamica,in conditiide descarcare si in incarcare treptata a ei;

4.tonizarea musculaturii abdominale deoarece laxitatea acesteia lasa abdomenul inferior sa cada inainte provocand astefel accentuarea curburii lombare cu pericolul instalarii unei suferinte discogene lombare;

Tehnici si metode indicate

Cea mai utilizata metoda este metoda Williams care se aplica fiecarui pacient in mod creativ in urma unor evaluari clinice si functionale.

Aceasta metoda se poate aplica si in conditiide hidrokinetoterapie. Sunt indicate unele stiluri de inot terapeutic(crawl pe spate).Alte metode: metoda Kabat,metoda Klapp, metoda Mc Kenzie( mai ales pentru afectiunile discale T12-LI si L1-L2),deasemenea aplicate im mod creativ si personalizat.( de la caz la caz).

Bibliografie

Dictionar de medicina Larousse

Editura:Univers enciclopedic Bucuresti 1998.

Kinetoterapia pasiva

Constantin Albu

Bibliografie:

1.Aldea H., Arsenii C., Obreja Th.:Hernia de disc lombara inferioara, Bucuresti ,1985
2.Diaconescu N., Babalac C.: Laserul in tratamentul afectiunilor osteoarticulare, Ed. Tehnica, 1998
3.Soare I., Soare V.:Laser terapie de putere mica, Ghid practic, Bucuresti, 1999
4.Caba Teodor, Caba Teodora: Particularitati in patologia meridianelor,Editura BIC All SRL,1998
5.Popa Mihail:Laserul terapeutic, Ghic practic in medicina, Editura ROMFEL SRL, Bucuresti

Profesor Univ.Dr. Paula Drosescu
medic primar Medicina Sportiva
Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi
Facultatea de Educatie Fizica si Sport

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 21 decembrie 2009

susrsa: medicinasportiva.ro