Aliment Ecologic Vs Aliment Conventional
ALIMENT ECOLOGIC VS ALIMENT CONVENȚIONAL
CERCETARE PRIVIND PERCEPȚIA CONSUMATORULUI ASUPRA BENEFICIILOR ALIMENTELOR ECOLOGICE COMPARATIV CU ALIMENTELE CONVENȚIONALE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. DEGRADAREA ÎN PLAN NUTRIȚIONAL A ALIMENTELOR- CAUZE ȘI CONSECINȚE
Principalele mutații în oferta de alimente ca urmare a revoluției
Cantitate vs calitate – trăsătură dominantă a ofertei actuale de alimente
Paradoxuri în alimentația consumatorului modern
CAPITOLUL 2. ANALIZA ASCENSIUNII TRENDULUI „ ECO” ÎN CONSUMUL DE ALIMENTE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL
Reglementări privind producerea și comercializarea alimentelor ecologice
Beneficii nutriționale și sanogenetice ale produselor ecologice
Aspecte esențiale ale pieței naționale și internaționale a produselor ecologice
Principalele trăsături ale consumatorului „ eco”
CAPITOLUL 3. CERCETAREA EXPLORATORIE PRIVIND PERCEPȚIA CONSUMATORULUI ASUPRA CALITĂȚII ALIMENTELOR ECOLOGICE COMPARATIV CU ALIMENTELE CONVENȚIONALE
Stabilirea ipotezelor și obiectivele cercetării
Elaborarea instrumentului de recoltare a datelor
Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor
CAPITOLUL 4. ALIMENT ECOLOGIC VS ALIMENT CONVENȚIONAL. STUDIU COMPARATIV AL RAPORTULUI CALITATE NUTRIȚIONALĂ-PREȚ
Selectarea unor produse ecologice și a unor produse convenționale și analiza conținutului informațional al etichetelor
Evaluarea profilului nutrițional al alimentelor selectate prin metoda SAIN-LIM
Aprecieri privind raportul calitate nutrițională-preț în cazul produselor analizate
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Printre ramurile principale ale economiei naționale, se află industria alimentară ce are ca obiectiv producția de mărfuri alimentare destinate consumului uman. Având în structura sa un număr mare de subramuri, determinate de materii prime, produse finite și procese de prelucrare, industria alimentară este definită complexă.
Odată cu evoluția omului, produsele obținute prin prelucrarea în scop alimentar a anumitor surse primare din natură s-au diversificat foarte mult. Se observă eforturile depuse de om pentru a-și putea asigura hrana zilnică, iar acestea se înmulțesc și se diversifică odată cu industria alimentară.
Dezvoltarea industriei alimentare presupune satisfacerea cerințelor și nevoilor populației cu produse de calitate. Alimentele, indispensabile pentru consumatori, influențează atât pozitiv cât și negativ dezvoltarea psihică și fizică a omului, sănătatea și capacitatea lui de muncă.Ele sunt recomandate a fi consumate în mod echilibrat, deoarece conțin diferite substanțe nutritive, fiecare îndeplinind o anumită funcție în organism, fără de care care organismul uman nu ar putea funcționa normal, precum: proteine, glucide, lipide, vitamine, substanțe minerale, fibre alimentare. Acestea reușesc să ofere energia necesară pentru activitățile zilnice și satisface necesitățile de creștere ale organismului. Pentru ca oamenii să poată beneficia de calitățile pozitive ale alimentelor, acestea trebuie să aibă un aspect atrăgător, să fie prelucrate corespunzator și să aibă calități senzoriale și să fie salubre.
Produsele alimentare au evoluat și s-au diversificat odată cu trecerea timpului, astfel încât oamenii au posibilitatea de a-și putea alege după bunul plac modul de alimentație. O alimentație sănătoasă înseamnă o viață sănătoasă.
Din nefericire, multe persoane se îmbolnăvesc din cauza unei alimentații neglijabile. Chiar dacă o parte dintre consumatori conștientizează ceea ce fac, continuă ritmul lor obișnuit de alimentație, agravâdu-și starea de sănătate prin consumul excesiv de cafea, tutun și alcool. Din acest motiv, ar trebui începută o campanie împotriva alimentației nesănătoase, ce are ca obiectiv informarea consumatorilor despre avantajele produselor ecologice și repercursiunile consumului de alimente convenționale. Această informare ar trebui făcuta prin intermediul mass-media și susținută de către statul român pentru a putea fi credibilă și a nu fi contrariată de către producătorii produselor convenționale.
Totuși, există persoane informate care obișnuiesc să consume produse bio datorită valorii igienice superioare și a conținutului mai bogat în săruri minerale și vitamine, în comparație cu alimentele convenționale. Produsele bio reușesc să mulțumească acești consumatori, deoarece acestea au un efect benefic de durată asupra constituției corporale, sănătății și calității vieții. In partea opusă, se regăsesc alimentele consumate cel mai des de către consumatori, însă acestea au numai efecte negative, precum riscul apariției unor alergii alimentare, scăderea imunității corpului și multe altele, toate din cauza intervențiilor făcute asupra acestor alimente pentru a putea mări cantitățile și a micșora costul producției.
Lucrarea intitulată „Aliment ecologic vs.aliment convențional. Cercetare privind percepția consumatorului asupra beneficiilor alimentelor ecologice comparativ cu alimentele convenționale ” este structurată în patru capitole.
În cadrul primului capitol intitulat „Degradarea în plan nutrițional a alimentelor –cauze și consecințe”, sunt prezentate principalele inovații culinare în industria alimentară (tableta de ciocolată, margarina, biscuiții Leibniz-Keks, supele cu gătire pe loc și nu în ultimul rând praful de copt Bakin. ). Deoarece, oferta actuala de alimente este configurată pe principiul cantității prin folosirea unor tehnici de modificare a materiilor prime (rafinarea, hidrogenarea, modificarea genetică), în lucrare sunt analizate principiile nutriționismului, o doctrină care a promovat primatul cantității asupra calității în industria alimentară modernă.
Întrucât populația se confruntă cu grave dezechilibre alimentare și este necesar a se acorda o atenție deosebită produselor alimentare, în cele din urmă s-au prezentat paradoxurile întâlnite în alimentația consumatorului. Acestea au ca scop informarea consumatorului despre importanța echilibrului în alimentație. In timp ce în țările dezvoltate precum S.U.A. și țările din vestul Europei consumatorii cumpără mai multe alimente decât este necear, în țările din Africa, hrana nu este suficientă.
Capitolul al II lea „Analiza ascensiunii trendului „eco” în consumul de alimente la nivel național și internațional” debutează cu o clarificare din punct de vedere conceptual a alimentului ecologic evidențiind beneficiile nutriționale și sanogenetice ale acestuia, printre care amintim: lipsa ingredientelor modificate genetic, lipsa chimicalelor, a pesticidelor, absența metalelor grele, garanția certificării produselor de către organisme de inspecție ș.a. În continuare, sunt prezentate definitia produselor alimentare ecologice precum și delimitarea acestora de produsele convenționale ce “oferă” consumatorului beneficii.
În urma analizei pieței la nivel național și internațional, s-a constat că în ultimele decenii, piața produselor alimentare ecologice a avut o evoluție ascendentă, cunoscând o diversificare intensă ținând cont de necesitățile și satisfacerea cerințelor, preferințele și rigurozitățile tot mai mari din partea consumatorilor. Aceasta a fost posibila datorită dezvoltarii rapide a industriei alimentare și a introducerii noilor tehnologii de prelucrare a materiilor prime, de ambalaj s.a.
In finalul capitolului, sunt evidențiate trasăturile principale ale consumatorului ecologic. Acesta are un comportament total diferit față de consumatorul convențional, datorită interesului sporit asupra sănătății sale și a mediului. Consumatorii ecologici tind să alterneze alimentele pentru a putea avea o dietă echilibrată.
In capitolul al treilea, intitulat “Cercetare exploratorie privind percepția consumatorului asupra calității alimentelor ecologice comparativ cu alimentele convenționale”, am realizat o cercetare cu privire la stadiul actual al cunoașterii, informării consumatorului cu privire la produsele ecologice și impactul acestora asupra comportamentului lor. Totodată s-a urmărit rezultatul comparației dintre produsele ecologice și cele convenționale consumate de către tinerii din cadrul Academiei de Studii Economice, pentru a se putea cunoaște gradul de importanță în susținerea programului de dezvoltare a alimentelor bio.
Ținând cont de acest aspect, pentru realizarea cercetării s-au respectat următoarele criterii: stabilirea ipotezelor și a obiectivelor cercetării prin elaborarea și aplicarea chestionarului, urmărind în cele din urmă prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor.
In ultimul capitol denumit„ Aliment ecologic vs aliment conventional. Studiu comparativ al raportului calitate nutritionala – pret ” am efectuat un studiu comparativ al raportului calitate-preț între alimentele ecologice și cele convenționale. Acesta a presupus selectarea unor produse ecologice și a unor produse convenționale din supermarket-urile Auchan, Carrefour și Cora. Pe baza conținutului informațional al etichetelor și a calcului indicatorilor SAIN-LIM, am evaluat profilul nutrițional al alimentelor selectate.
În final, având în vedere profilul nutrițional al fiecărui produs, ingredientele folosite și prețul lui, au fost constituite aprecierile privind raportul calitate nutrițională-preț.
CAPITOLUL 1.
DEGRADAREA ÎN PLAN NUTRIȚIONAL
A ALIMENTELOR- CAUZE ȘI CONSECINȚE
Motto: „alimentele trebuie să vă fie si medicamente, iar medicamentele să vina din alimentele voastre”-Hipocrate
Principalele mutații în oferta de alimente ca urmare a revoluției industriale
Mutațiile din viața economică și socială au condus la dezvoltarea serviciilor de alimentație, datorită cărora consumatorul poate beneficia de o alimentație sănătoasă și științifică, satisfăcându-și nevoia de hrană.
Legaturile dintre alimentație și patologie au fost studiate încă din Antichitate, însă abia după o perioadă îndelungată de timp studiul alimentației umane a intrat în atenția oamenilor de știință. Astfel, prin următoarea afirmație “Daca reușim să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentație și exercițiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puțin, am reușit să descoperim mijlocul de întreținere a sănătății”, Hipocrate considera că alimentația are un rol deosebit în prevenirea și tratarea bolilor.
Ideile și modalitățile multiple despre modul de alimentație sunt aduse în discuție abia la finele secolului XVIII-lea – începutul secolului al XIX- lea, când chimia alimentară a început să se dezvolte. Astfel, apar clasificarile alimentelor, noțiuni despre compoziția lor în proteine, glucide, lipide, săruri minerale și apă, se urmăresc transformarile lor în organism,
se clarifică problema modificărilor energetice. Datorită acestui progres, chimia alimentară și tehnologia alimentelor sunt într-o continuă evoluție, iar din simbioza acestora, au rezultat o serie de noi inovații culinare. Inovațiile culinare remarcabile pe care le vom prezenta în continuare sunt: tableta de ciocolată, margarina, supele cu gătire pe loc, biscuiții dulci Leibniz-Keks și praful de copt Bakin.
Tableta de ciocolată a fost realizată prima dată în anul 1847, în Londra, când doctorul Joseph Fry din Bristol a inventat o mașină cu vapori pentru a înmuia boabele de cacao. Ciocolata provenită din fructul arborelului de cacao, este un preparat nutritiv dulce, creată din semnințe de cacao și aromată în funcție de sortiment cu diferite ingrediente.
Cuvântul ciocolată provine din limba aztecilor de la ‘chocolatl’ care derivă de la xocolatl ( xococ) și presupune apă sau băutură. Ciocolata a apărut în America Centrală în urmă cu aproape 4000 de ani. Cacaua reprezintă produsul final al unui proces ce presupune prăjirea și pisarea boabelor de cacao. Ciocolata de băut a fost utilizată de indigeni în ritualuri religioase și sociale importante, inclusiv de mayași și azteci. În momentul când a fost descoperită de europeni, aceasta a devenit un important și valoros bun de schimb. Spre deosebire de nativii amercani, care preparau ciocolata prăjind și pansformarile lor în organism,
se clarifică problema modificărilor energetice. Datorită acestui progres, chimia alimentară și tehnologia alimentelor sunt într-o continuă evoluție, iar din simbioza acestora, au rezultat o serie de noi inovații culinare. Inovațiile culinare remarcabile pe care le vom prezenta în continuare sunt: tableta de ciocolată, margarina, supele cu gătire pe loc, biscuiții dulci Leibniz-Keks și praful de copt Bakin.
Tableta de ciocolată a fost realizată prima dată în anul 1847, în Londra, când doctorul Joseph Fry din Bristol a inventat o mașină cu vapori pentru a înmuia boabele de cacao. Ciocolata provenită din fructul arborelului de cacao, este un preparat nutritiv dulce, creată din semnințe de cacao și aromată în funcție de sortiment cu diferite ingrediente.
Cuvântul ciocolată provine din limba aztecilor de la ‘chocolatl’ care derivă de la xocolatl ( xococ) și presupune apă sau băutură. Ciocolata a apărut în America Centrală în urmă cu aproape 4000 de ani. Cacaua reprezintă produsul final al unui proces ce presupune prăjirea și pisarea boabelor de cacao. Ciocolata de băut a fost utilizată de indigeni în ritualuri religioase și sociale importante, inclusiv de mayași și azteci. În momentul când a fost descoperită de europeni, aceasta a devenit un important și valoros bun de schimb. Spre deosebire de nativii amercani, care preparau ciocolata prăjind și pisând boabele în pudră, spaniolii au adăugat un ingredient-cheie și anume zahărul, transformând gustul amărui al pudrei de cacao în unul dulce.
Deși ciocolata s-a răspândit în anumite regiuni, doar oamenii cu posibilități financiare, puteau să beneficieze și să se bucure de ea, fiind considerată un produs de lux. Pe măsură ce cererea de ciocolată creștea din ce în ce mai mult în Europa, s-au înmulțit și producătorii pe piață, iar ciocolata a început să fie vândută și ca medicament. Spre exemplu, firma Chocolat Menier, din Franța, vindea ciocolata sub formă de capsule sau pudră. Începând cu secolul al XIX-lea, schimbările și inovațiile în producția de cacaoau generat scăderea prețurilor. Astfel, ciocolata s-a transformat într-un produs la care avea acces un public mai larg, nu doar oamenii înstăriți.
Fiind consumată de toate categoriile de vârstă, ciocolata este unul din cele mai achiziționate produse din sortimentul produselor zaharoase.
Margarina a fost creată ca înlocuitor al untului în anul 1869 de către Hippolyte Mège Mouriès într-un laborator de chimie din Franța. În perioada postbelică, margarina a fost recunoscută drept aliment de origine vegetală, favorabil sănătății și accesibil ca preț. Deși impactul negativ al acestui produs alimentar asupra sănătății,era cunoscut de către toți oamenii, producătorii de margarină beneficiau de piețe de desfacere din ce în ce mai extinse, până prin anii '90, când popularitatea margarinei a atins apogeul. Având în vedere impactul negativ al alimentului asupra sănătății, producția și comercializarea de margarină, a urmat un regres lent și constat.
Deși, are o compoziție asemănătoare cu cea a untului, margarina conține: apă (16-17%), lipide (83%), proteine (0,3%), glucide (0,2%).
Numeroși specialiști (E. Rădulescu, 2006; G. Niac, 2006 și Gh. Mencinicopschi 2006) atrag atenția asupra faptului că margarina are nenumerate consecințe negative asupra sănătății, cum ar fi :favorizează creșterea în greutate și menține celulita, dăunează sarcinii și fătului, transmite nocivitatea prin laptele matern, dezvoltă rezistență la insulină, este o cauză majoră a diabetului zaharat de tip II, crește riscul apariției cancerului mamar, uterin și de prostate, ridică colesterolemia și trigliceridemia, favorizează și grăbește instalarea aterosclerozei, dezvoltă dermatite, în special la copii, prin carență de acid linoleic (vitamina F).
Din perspectiva Gh. Mencinicopschi, margarina este unul dintre produsele care se regăsește în "intoxicația prin reclame", un fenomen publicitar media, agresiv sau insistent, care se face în scopul promovării unor produse alimentare nesănătoase.
Supele cu gătire pe loc au fost create în jurul anului 1891 de către Julius Maggi, respectiv Carl Knor. În general, acesta sunt achiziționate de către persoanele care doresc să mănânce un preparat rapid, practic și cald acasă, la birou sau chiar în vacanțe. Deși nu beneficiază de un suport rigid, datorită compoziției lor, supele deshidrate continuă să aibe un trend ascendent pe piața din țara noastra.
Biscuiții dulci Leibniz-Keks își au originea în Germania. Aceștia poartă numelematematicianului și filosofului german Gottfried Wilhelm Leibniz. Biscuiții sunt produși de către compania Bahlsen care a decis să îi aducă un omagiu lui Leibniz pentru că acesta a fost unul dintre locuitorii cu renume ai orașului Hanovra (Hannover), oraș unde se află și sediul companiei. In Germania aceștia sunt cunoscuți și sub denumirea de “Butterkeks” sau în traducere liberă, biscuiți simpli cu unt, fiind inspirați din franțuzescul Petit-Beurre. Design-ul biscuiților este unul simplu și distinctiv, fiind creat de către Hermann Bahlsen în anul 1891. Ingredientele regăsite în compoziția lor sunt următoarele: zahar, făina, unt de cacao, cacao, produse din zer, sirop de glucoză, emulsificator, lecitină din soia, lapte praf, sare, agenți de creștere, bicarbonat de sodium, acid citric și arome.
Un alt produs care a reușit să revoluționeze industria alimentară este praful de copt. Praful de copt Bakin a fost inventat de către dr. August Oetker și testat pentru prima dată în anul 1891. Acesta este un produs chimic, o combinație între bicarbonat și amidon, care ajută la creșterea și afânarea aluaturilor acționând rapid și e compus din agenți de afânare difosfat disodic E450i și carbonat acid de sodiu E500 ii, amidon din porumb.
Într-un plic se regăsesc 10g de praf de copt Bakin, iar pe ambalajul acestuia sunt listate rețete de prăjituri. În ceea ce privește modul de depozitare, acesta trebuie păstrat la temperatura camerei, într-un loc uscat și ferit de umezeală. Totodată nu se ține în frigider, deoarece își pierde mai repede proprietățile.
Industria alimentară este complexă, include un mare număr de subramuri, determinate de materiile prime, varietatea proceselor de prelucrare și a produselor finite. Dezvoltarea industriei alimentare presupune producția și comercializarea unor produse cereușesc să satisfacă nevoile și cerințele consumatorilor. Eficiența și utilitatea industriei alimentare este relevată de randamentul obținut pe planul valorilor de întrebuințare ale alimentelor.
În perioada 1945-1975, industria alimentară a cunoscut o dezvoltare rapidă, astfel s-a renunțat la metodele tradiționale de obținere a produselor alimentare finite și s-a trecut la mecanizarea acestora. Aceasta a avut ca efect diminuarea prețurilor și ceea ce este cel mai important scăderea calității nutriționale a alimentelor.
În ceea ce privește termenul de valabilitate, faptul că produsul culinar nu este dat în folosință imediat după tăiere, se impun anumite metode de păstrare în condiții care să păstreze caracteristicile organoleptice și anume: aspect, culoare, gust, miros, consistență. Astfel, s-a dovedit că cea mai eficientă metodă este conservarea prin frig ce constă în refrigerarea sau congelarea alimentului respectiv.
Conservarea prin frig are ca scop frânarea acțiunii microorganismelor și menținerea caracteristicilor alimentului pe o durată limitată de timp. Aceasta metodă se realizează în încăperi izolate termic în care frigul se obține cu ajutorul instalațiilor frigorifice.
Refrigerarea este utilizată pentru prelungirea duratei de păstrare și constă în răcirea alimentului până la 0 °C. În acest caz, un exemplu poate fi carnea, care în restaurație este livrată sub formă de carcase ce sunt expuse unei răciri rapide pentru:
reducerea transformărilor microbiene foarte active pe suprafața umedă și caldă a carcaselor;
reducerea modificărilor de culoare prin oxidarea mioglobinei în contact cu aerul;
reducerea pierderilor în greutate prin evaporare, ca urmare a scăderii rapide a termperaturii.
Spre deosebire de conservarea prin refrigerare a cărnii, la fructe, legume și ouă, aceasta se realizează prin reducerea intensității proceselor de metabolism, ca urmare a diminuării activității enzimelor endogene sub acțiunea temperaturilor scăzute. Refrigerarea legumelor și fructelor este indicat să se efectueze la un interval scurt de timp de la recoltare.
Cel de-al doilea procedeu al conservării prin frig este congelarea ce se realizează pe o durată lungă de timp. Temperaturile folosite în procesul de congelare trebuie să fie suficient de scăzute pentru încetarea activității microorganismelor și a modificărilor biochimice și chimice. Congelarea se consideră finalizată în momentul când temperatura medie a produsului devine egală cu cea la care urmează să fie depozitat.
Temperatura folosită în procesul de congelare la carcasele de carne trebuie să fie cuprinsă între -30 °C și -35 °C, durata congelării variind în funcție de tipul de carne. Spre exemplu durata congelării pentru carcasele de bovine este între 20-30 de ore, iar pentru cele de porc fluctuează între 15-17 ore.
Concurența prețurilor din zilele noastre este accentuată datorită răspândirii rapide a fenomenului „supermarket”. Acesta a prins viață la sfârșitul secolului XX în SUA și a reușit să ajungă în stadiul din prezent trecând prin mai multe modificari influențate de modernizarea industriei alimentare și diversificarea produselor alimentare de la an la an, dar și de schimbările substanțiale în designul ambiental, în echiparea și metodele de operare ale acestora.
Prețurile mici și publicitatea agresivă a produselor convenționale reușesc să convingă oamenii să consume aceste alimente și în același timp să neglijeze implicațiile asupra sănătății. Acest aspect l-am putea combate, dacă o mare parte dintre ei ar putea beneficia de educație alimentară. Aceasta le-ar aduce la cunoștință aspectele negative și beneficiile oferite atât de alimentele convenționale cât și de cele ecologice. Însă, indiferent ce alimente aleg consumatorii, ele trebuie consumate rațional, respectând mesele principale ale zilei.
Cantitate vs calitate – trăsătură dominantă a ofertei actuale de alimente
Consumatorii sunt supuși zilnic alegerii între cantitate și calitate, plecând de la simple cumpărături la piață, de achiziționa mai multe produse la prețuri accesibile sau mai puține produse, dar mai bune și desigur mai scumpe.
Alegerea dintre cantitate și calitate este o provocare esențială a societății actuale ce necesită echilibru și chibzuință pentru a profita și bucura de beneficiile oferite și de a fi mulțumiți de modul de trai.
Calitatea este o noțiune complexă, a cărei dimensiune este definită în multe moduri de către specialiști, precum: “ansamblul de caracteristici – Krammer&Twigg, 1983”, “totalitatea caracteristicilor unui produs care determină capacitatea sa de a satisfice o anumită nevoie – Amerine, 1965”, “uniformitatea și conformitatea cu un standard sau o tehnică – Krammer Twigg,1982”, “un compromis între ceea ce dorește consumatorul fabricanții pot realiza -Gatchalian, 1989”, “apt pentru utilzare – Juran, 1974”. De asemenea, conform Ordonanței nr 113/1999, conceptul de calitate este definit astfel: calitatea alimentului reprezintă totalitatea proprietăților întrunite de aliment, care îl fac compatibil cu reglementările specifice și cerințele consumatorilor.
Calitatea preparatelor culinare are implicații profunde, deoarece alimentația poate avea o influență determinantă asupra sănătății oamenilor. Calitatea și siguranța alimentelor se bazează pe eforturile tuturor celor implicați în lanțul complex de fabricare a produselor care include producția agricolă, procesarea, transportul și consumul, iar concentrarea eforturilor tuturor celor implicați ar conduce la obținerea de produse de calitate superioară și sigure.Totodată, calitatea produselor alimentare poate fi afectată și influențată de factori interni cum ar fi compoziția chimică a produsului, însușirile biologice, proprietățile fizice – și de factori externi – dintre care fac parte solicitările mecanice în timpul manipulării produselor, compoziția aerului atmosferic, temperatura aerului, umiditatea aerului, lumina și alte radiații.
Un alt factor ce afectează calitatea produselor îl reprezintă rafinarea. Aceasta a fost introdusă în industria alimentelor odată cu apariția noilor practici industriale de modificare. Însă, această practică ca și multe altele a fost inventată pentru a ajuta producătorii să înlocuiască anumite ingredinete, în special carbohidrații. Aceștia reprezintă principala cauză ce conduce la obezitate, deoarece senzația de sațietate apare cu întârziere și astfel organismul solicită mai multe alimente pentru a-și satisface nevoia de hrană.
Aceste informații nu sunt prezentate consumatorilor, iar aceștia continuă să creadă că respectivul aliment este bogat în nutrienți. Chiar dacă se încearcă să se compenseze lipsa micronutrienților, componente ce dețin un rol important în biochimia organismului, se cunoaște faptul că toate alimentele obținute în urma rafinării, au valori scăzute din punct de vedere nutritiv și că indiferent de câte eforturi se fac pentru a compensa pierderea acelor micronutrienți, știința alimentară din zilele noastre nu este suficient de avansată pentru a putea reuși acest lucru. Însă, un aspect important îl reprezintă faptul că alimentele hrănesc oamenii, nu nutrienții, acestea având un comportament diferit și conținând și alte substanțe benefice organismului care dispar odată cu introducerea unor noi nutrienți cu impact pozitiv sau eliminarea nutrienților cu impact negativ.
Toate aceste aspecte negative, au fost dezbătute de diverși critici în diferite lucrări încă din anii `30, însă unul dintre criticii care a reușit să facă cunoscute aceste practici „benefice” doar pentru producători, nu și pentru consumatori, este Michal Pollan. Acesta susține că „nutriționismul a rămas doar o ideologie, deoarece s-a bazat pe o serie de presupoziții larg răspândite, dar neverificate”. Astfel, nutriționismul reușește să creeze în continuare diferite presupoziții pentru a putea obține acel aliment bogat doar în nutrienți, fără efecte negative asupra sănătății. Însă, indiferent de critici, principiile nutriționismulului au fost adoptate de industria alimentară și continuă să influențeze alimentația și sănătatea oamenilor. Aceste repercursiuni negative ar putea fi evitate sau cel puțin diminuate dacă nu s-ar omite anumite aspecte importante precum conceptul de „sinergie alimentară”, adică faptul că suma nutrieților din compoziția unui aliment este mai mică decât alimentul propiu-zis.
Mai exact, nutriționismul a apărut datorită industrializării alimentației și a faptului că prin metodele de procesare a alimentelor, o parte din nutrienții esențiali organismului se pierd, iar pentru a obține cantitatea de nutrienți necesară organismului, trebuie consumate mai multe alimente din același sortiment. Astfel, o alimentație bazată pe cantitate, dă naștere la un nou tip de consumator de alimente, acesta fiind în același timp supralimentat și subnutrit. De asemenea, pentru a obține produsul dorit, se adaugă unul sau mai mulți nutrienți, cum ar fi: vitaminele, elementele minerale sau proteinele, în scopul sporirii valorii nutritive a produsului respectiv și care sunt absenți în starea inițială a produsului ori au fost pierduți în procesul obișnuit de producție. Aceste alimente poartă denumirea de produse alimentare fortifiate.”.
Scopul fortifierii alimentelor îl reprezintă compensarea lipsei unor nutrienți esențiali pentru sănătate. Astfel, preparatele fortificate sunt recomandate următoarelor categorii: copiii, femeile însărcinate, atleții și chiar persoanelor mai pretențioase la mâncare. Fortificarea se face, de regulă, cu mai mulți nutrienți: vitamina A, vitamina D, vitamine din grupa B-urilor, fier, zinc, calciu, acid folic, riboflavina. Nutrienții din alimentele fortificate însumează cam 25% din necesarul zilnic de nutrienți. În schimb, una dintre cerințele importante pentru acceptarea fortificării alimentelor presupune să nu modifice gustului în proporții mari și să nu afecteze calitatea produselor.
Dintre multiplele alimente fortificate cu nutrienți, cele mai des întâlnite sunt:
1. Cerealele, cel mai popular aliment fortificat, sunt fortificate cu vitamine din complexul B-urilor, (B6, B12) acid folic (al cărui scop este de a reduce incidenta copiiilor cu defecte din naștere), fier, calciu, niacina (vitamina B3), zinc și vitamina A. Procentul exact al fiecărui nutrient este listat pe ambalajul cerealelor.
2. Laptele de soia este un produs bogat în proteine și este fortificat, de regulă, cu calciu. Este recomandat în special vegetarienilor și persoanelor care au intoleranta la lactate. In plus, laptelui de soia îi mai sunt adăugate și vitamina D, vitamina B12, vitamina A. Laptele de soia nefortificat nu conține deloc vitamina D.
3. Sucurile de fructe fortificate, în special cele de portocale, sunt o alternativă pentru persoanele care nu consumă lapte, dar și pentru copii. Sucurile sunt fortificate cu calciu, fier, vitamina C, vitamina D și chiar acizi grasi omega 3.
4. Cerealele cu bob intreg si pastele. Unele dintre aceste produse sunt fortificate cu acid folic: pâine, faină albă, pastele sau orezul alb.
În categoria suplinitorilor de ingrediente naturale, se regăsesc aditivii alimentari, clasificați în cinci grupe în funcție de scopurile tehnologice: de gust și aromă (substanțe de aromă, potențiatori de aromă), coloranți, de structură (gelifianți, emulgatori), de conservare (antioxidanți, antiseptici) și pentru ameliorarea valorii nutritive (vitamine, aminoacizi, substanțe minerale).
Aditivii alimentari reprezintă : „orice substanță care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine și care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenționată la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, a unor asemenea produse alimentare, devine o componentă a acestora”.
Aditivii sunt substanțe chimice adăugate sau nu intenționat în alimente pe parcursul procesului de productie, cu scopul de a prelungi termenul de valabilitate, a îmbunătăți aspectul preparatelor și de asemenea de a oferi un plus aromei și conținutului nutritiv.
Utilizarea aditivilor alimentari presupune un risc determinat de efectele negative și toxice pe care aceștia le pot exercita.
În Uniunea Europeană folosirea aditivilor este reglementată de Directiva CEE 89/107 din decembrie 1988, completată de Directiva 95/2/EC din februarie 1995. Iar în România, utilizarea aditivilor alimentari este reglementată de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico sanitare pentru alimente, publicat în Monitorul Oficial al României din 11 iunie 1999.
În cadrul comitetului FAO/OMS, au fost elaborate condițiile de bază ce trebuie îndeplinite de către aditivii alimentari și anume:
Toți aditivii alimentari trebuie supuși unui examen toxicologic corespunzător;
Utilizarea lor nu este permisă dacă nu îndeplinește cel puțin unul din următoarele scopuri: păstrează valoarea nutritivă a unui produs alimentar, crește interesul consumatorilor pentru toate produsele alimentare, mărește aportul de componenți nutritivi în alimentele dietetice;
Dozele de aditivi utilizate nu trebuie să depășească concentrația rațional necesară;
Catitatea de contaminanți nu trebuie să depășească concentrațiile nepericuloase.
Rolul acestor testări este de a decide doza zilnic recomandată pentru persoanele care consumă în mod excesiv pe parcusul vieții produse cu aditivi. De altfel, nu este admisă în alimentația umană nicio substanță ce se dovedește a fi cancerigenă.
Produsele alimentare pentru care nu este permisă utilizarea aditivilor alimentari sunt: laptele semiecremat sau ecremat, pasteurizat, laptele cu cacao sau ciocolată, lapte fermentat nearomatizat, lapte babeure, uleiuri și materii grase de origine animală sau vegetală, ouă și produse pe bază de ouă , pește, moluște și crustacee, pasăre și vânat, preparate din vânat, sare, condimente și amestecuri de condimente, miere de albine, brânzeturi maturate și nematurate, unt.
Conform Directivei 79/111/CC pe plan european, aditivii alimentari sunt grupați pe următoarele categorii: conservanți, antioxidanți, emulsifianți (emulgatori), agenți de îngroșare, gelifianți, stabilizanți, relevatori de gust, acidifianți, corectori de aciditate, antiaglomeranți, amidon modificat, edulcoranți artificiali, afânători chimici, agenți de încapsulare, săruri de topire, agenți pentru tratamentul făinii.
În listele atât naționale cât și internaționale, aditivii sunt clasificați în 25 de categorii și sunt numerotați specific în următorul tabel:
Tabel 1.1.Clasificarea aditivilor alimentari
Sursă: R. Procopie, Bazele merceologiei, Editura ASE, 2001, București
Din prezentarea tabelului, se poate observa folosirea unui cod alfanumeric și anume: litera E urmată de un număr de 3-4 cifre alocat unui aditiv alimentar care indică faptul că:
Este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv (colorant, conservant etc);
Aditivii au fost testați pe animale și s-au dovedit siguri pentru consum;
Aditivii au fost înregistrați ca aditivi permiși la forurile de specialitate.
Conform normelor CEE, numărul total de aditivi acreditați este 301, iar lista aditivilor admiși în România conform Ordinului Ministerului Sănătății nr.975/16 decembrie 1918, privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente este 201.
Rolul aditivilor alimentari este reprezentat în primul rând de menținerea consistenței produsului, prin utilizarea anumitor substanțe, precum emulgatori, care asigură un amestec omogen între apă și grăsimile alimentare. În al doilea rând, aditivii sunt folosiți pentru îmbunătățirea valorii nutritive, adăugând în produsele alimentare diverse vitamine și minerale. Un alt aspect important pentru care sunt utilizați aditivii alimentari este întârzierea alterării produselor. Astfel, introducerea unor astfel de aditivi în alimente are ca obiectiv reținerea unei contaminări cu germeni rezultați din procese de alterare a ingredientelor. Conservanții au capacitatea de a întârzia degradarea alimentelor datorită contactului cu aerul, bacterii, fungi sau alte microorganisme. Nu în ultimul rând, aceștia sunt adăugați în produse culinare pentru a conferi culoarea alimentelor și pentru a le spori aroma, fiind reprezentați de coloranți aromatizanți, edulcoranți.
Organismele modificate genetic sunt privite în mod diferit de opinia publică, în unele țări sunt acceptate de către guverne, în schimb în altele sunt respinse, privite cu neîncredere de către organizațiile ecologiste. În cele ce urmează, sunt prezentate câteva definiții ale organismelor moficate genetic:
În legislația din România, organismele modificate genetic sunt definite ca reprezentând „orice organism, cu excepția celui uman, al cărui material genetic nu a fost modificat astfel decât prin încrucișare și/sau recombinare naturală sau orice entitate biologică capabilă de reproducere sau de transferare de material genetic.”
În Germania, organismele modificate genetic sunt considerate acele „ organisme al căror material genetic a fost modificat într-un mod care nu există în natură în condiții naturale sau de recombinare naturală.”
În Statele Unite ale Americii, termenul de organism modificat genetic se referă „ la plante și la animale care conțin gene transferate de la specii, pentru a obține anumite caractere, precum rezistența la anumite pesticide și ierbicide.”
Organismele modificate genetic utilizate în alimentație pot fi clasificate în două generații și anume: prima generație constituită din plante tolerante la erbicide, la diverși dăunători sau la condiții pedoclimatice nefavorabile, realizate în scop tehnologic, iar a doua generație reprezentată de alimente modificate genetic în scopul îmbunătățirii calității nutritive. Prima generație de organisme modificate genetic are în vedere ameliorarea condițiilor de cultivare care constau în îngăduința la unul sau mai multe erbicide, la insecte și la stresul abiotic. Cea de-a doua generație, presupune îmbunătățirea valorii nutritive prin schimbări ale conținutului de amidon, proteine, uleiuri, zaharuri și al însușirilor de panificație, ameliorarea digestibilității nutrienților și sporirea conținutului de β – caroten pentru îndreptarea carențelor de vitamina A.
Monitorizarea activităților se realizează de catre Comisa Națională pentru Securitatea Biologică, menită să asigure populației un mediu sănătos.
În ceea ce privește problema alimentelor obținute prin organisme modificate genetic, aceasta este reglementată la nivel național prin:
Hotarârea 256/2006 privind hrana pentru animale și alimentele modificate genetic;
Hotarârea 173/2006 privind transabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și transabilitatea alimentelor și hranei pentru animale obținute din organisme modificate genetic.
Producerea și comercializarea alimentelor modificate genetic prezintă avantaje în favoarea producătorului. Printre avantajele obținute se regăsesc: reducerea costurilor, creșterea productivității, prelungirea termenului de valabilitate a alimentelor, protejarea culturilor prin crearea rezistenței împotriva bolilor și dăunătorilor la plante , crearea unei mai bune toleranțe la ierbicidele utilizate în agricultura. Totodată, modificărea genetică a organismului presupune și efecte nocive asupra organismului uman și anume: efecte alergice și toxice asupra oamenilor, afecțiuni ale plantelor și animalelor, diminuarea acțiunii tratamentelor medicale, veterinare prin transferul genelor care conferă rezistență la antibioticele utilizate în medicina umană sau veterinară, sensibilitatea modificată a agenților patogeni, facilitând răspândirea bolilor infecțioase sau crearea de noi vectori.
Țările care produc organisme modificate genetic trebuie să dispună de reglementări clare și responsabile și de organe autorizate care să garanteze că riscurile sunt analizate într-o manieră științifică și că toate măsurile de securitate posibile sunt adoptate, pe baza testelor realizate înainte de difuzarea produselor rezultate în urma aplicării biotehnologiilor. De asemenea, se impune o monitorizare atentă odată ce aceste produse au fost diseminate.
Prin evaluarea siguranței produselor obținute din organisme modificate genetic se urmăresc efectele toxice asupra sănătății, reacții alergice legate de anumite alimente, efectele nutriționale asociate modificării genetice, stabilitatea genelor inserate, componentele specifice care ar putea avea proprietăți nutriționale sau toxice.
Alimentele modificate genetic sunt obținute din plante care au fost modificate genetic, plante ale căror semințe au fost apoi cultivate.Printre plantele modificate genetic, se regăsesc: cartoful, soia, sfecla de zahăr, porumbul
Având în vedere faptul că consumatorul are dreptul să cunoască conținutul unui aliment, etichetarea alimentelor modificate genetic ar trebui să fie o condiție obligatorie în toate țările care produc sau comercializează astfel de produse. Conținutul informațional al etichetei unui produs modificat genetic trebuie să facă referire la următoarele aspecte :
denumirea comună;
denumirea științifică;
codul modificării genetice.
Paradoxuri în alimentația consumatorului modern
Produsele alimentare din ziua de azi au ajuns să fie foarte diversificate datorită preferințelor, necesităților și exigențelor consumatorilor care cresc din ce în ce mai mult. Această diversificare a bunurilor de consum alimentar a fost realizată pe durata a câtorva decenii în care și-au făcut apariția noi produse, alternative ale produselor tradiționale.
Schimbările au servenit în urma industrializării rapide a sectorului alimentar și au un efect benefic pe plan economic, însă au dus la o depreciere în plan nutrițional a alimentației.
Apariția acestui paradox privează anumite alimente (făina, zahărul, uleiul) de minerale, vitamine și fibre alimentare. Aceste lipsuri nutriționale din alimentele de bază se datorează procesării intense a materiilor prime.
Deși alimentele procesate au un aspect mai plăcut și chiar un gust mai bun, ele nu sunt benefice organismului, deoarece toate aceste caracteristici nu sunt naturale, ci rezultatul folosirii aditivilor alimentari.
Un alt paradox cu care se confruntă întreaga populație este cel dintre insuficiența hranei și consumului abuziv de alimente. În timp ce America de Nord, Europa Centrală și o parte din Asia “suferă” de supraconsum și fac exces de alimente pentru a pune în practică cele mai sofisticate rețete culinare, în celelalte părți ale globului procurarea hranei reprezintă o problemă foarte gravă care poate conduce și la deces.
Alimentația contează foarte mult pentru sănătatea organismului nostru, deoarece aceasta poate preveni, declanșa sau să combată apariția anumitor boli. Principalele cauze alimentare care duc la îmbolnăvire sunt: lipsa vitaminelor și a substanțelor minerale, lipsa fibrelor vegetale și consumul excesiv de grăsimi și dulciuri.
Datorită situațiilor financiare scăzute a țărilor din lumea a treia, populația acestora este subnitrită, o cauză principală a apariției anumitor boli. Oamenii încearcă să evite această situație și să migreze către țările dezvoltate, lucru care ar putea să ajute statul pe care l-au părăsit datorită taxelor ce se plătesc atunci când banii proveniți din alte țări trec granițele țărilor natale.
Din nefericire, indiferent de situația economică ce diferă de la o țară la alta, bolile cauzate de supraconsum sau subalimentare sunt existente. Cei ce nu au o limită din punct de vedere al consumului de alimente suferă de obezitate, diabet sau sunt supraponderali, iar în țările în curs de dezvoltare bolile sunt generate de insuficiența aportului alimentar precum: scorbut ( carență de vitamin C), rahitism (carență de calciu), marasm (aport proteic și energetic prea slab), beri-beri (carență de vitamina B), anemie (carență în special de Fier), probleme de vedere și chiar orbire (carență de vitamina A).
Marii producători de produse alimentare, prin investițiile foarte mari în publicitatea produselor lor, atât pe plan local cât și pe plan international încurajează supraconsumul, în timp ce un anumit segment dintre consumatori sunt adepții cultului formelor suple.
Principalul atu al produselor convenționale este imaginea. Cele mai multe persoane aleg alimentele din punct de vedere al aspectului și nu al valorii nutriționale. Din acest motiv, producătorii de produse alimentare decid să investească în diferite tipuri de publicitate: vizuală (stradală) sau ambulantă (datorită flyere-lor).
Publicitatea produselor a luat ființă o dată cu industrializarea alimentației și cu începuturile concurenței și continuă să aibe unul dintre cele mai mari efecte asupra unui produs.
Acest paradox pune consumatorul în situația de a alege dintre satisfacerea poftelor culinare și menținerea unei siluete perfecte conform standardelor modei din prezent.
În societățile unde consumul de alimente atinge cote înalte, regimul alimentar a prins proporții însemnate, iar sumele de bani cheltuite pe acestea sunt destul de însemnate.
Diversitatea alimentelor împreună cu noile cerințe ale aspectului fizic au trezit un sentiment de nesiguranță cu privire la hrana consumată. Astfel, în anul 1986 apare mișcarea Slow-Food care militează “ împotriva standardizării și uniformizării mâncării, promovând diversitatea, autenticitatea și gastronomia ecologică și stimulând interesul pentru produsele și tehnicile tradiționale de preparare a hranei.”
CAPITOLUL 2.
ANALIZA ASCENSIUNII TRENDULUI „ ECO”
ÎN CONSUMUL DE ALIMENTE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL
2.1. Reglementări privind producerea și comercializarea alimentelor ecologice
Produsele biologice au apărut ca urmare a unor efecte nedorite provocate de dezechilibre alimentare ce i-a determinat pe consumatori să realizeze importanța actului de nutriție.
Alimentele ecologice sunt produse care sunt obținute în mod natural și sunt lipsite de contaminați chimici, reziduuri de pesticide (insecticide, erbicide), reziduuri de medicamente veterinare, hormoni de stimulare a creșterii, reziduuri de substanțe fertilizatoare, ingrediente provenite din organisme modificate genetic, radionuclizi, aditivi alimentari.Totodată pentru a putea fi declarat ecologic un produs și a purta eticheta “eco sau bio”, acesta trebuie să fie certificat de un organ specific care demonstrează că produsul respectiv a fost obținut conform standardelor recunoscute pentru agricultura ecologică.
Așa cum mai sunt recunoscute „produse bio” (în Franța, Italia, Portugalia și Olanda) sau „produse organic” ( în Marea Britanie și SUA), alimentele ecologice deși sunt mai costisitoare, protejează sănătatea consumatorilor.
Produsele ecologice sunt încadrate în patru categorii, conform standardelor ce au fost introduse în SUA, privind producția și comercializarea produselor ecologice, ce sunt adresate întregului lanț logistic, de la fermier până la consumator:
produse 100% biologice –referindu-se la produsele care nu conțin decât ingrediente produse biologic;
produse ecologice – constituind produsele ce conțin 95% din ingrediente obținute în sistem ecologic (raportat la masa produsului);
produse preparate cu ingrediente biologice – semnificând produsele ce conțin mai mult de 70% ingrediente biologice, dar maximum trei componente produse biologic pot fi specificate pe eticheta principală a ambalajului;
produse transformate – conținând mai puțin de 70% ingrediente produse biologic, dar termenul „biologic” nu mai poate fi înscris pe eticheta principală a ambalajului.
Originea agriculturii ecologice este reflectată prin cele trei curente ce au apărut în Europa în perioada 1920-1960. Primul curent a luat naștere în Germania în anul 1924 datorită lui Rudolf Steiner, fondatorul conceptului de “agricultură biodinamică”. Cel de-al doilea curent, a apărut în Marea Britanie în anul 1940, fundamentat pe teoria dezvoltată de către Sir Albert Haward și Lady Eve Balfour sub denumirea de “agricultură organică”. În cele din urmă, cel de-al treilea curent, a fost dezvoltat în Elveția de către Hans Peter Rusch și H. Muller sub denumirea de agricultură “organo-biologică”.
De-a lungul progresului agriculturii ecologice pe plan global, un număr mare de țări și de organizații private de certificare au dat definiții agriculturii ecologice.Astfel, Federația Internațională a Mișcărilor pentru Agricultură Organică IFOAM (International Federation of Organic Agriculture Movements)definește agricultura ecologică“un sistem de producție care susține bunăstarea solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta are la bază sistemele ecologice, biodiversitatea și ciclurile de viața adaptate condițiilor locale, în locul utilizării substanțelor chimice cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină tradiția, inovația și știința în beneficiul mediului înconjurator și promovează relațiile echitabile precum și o calitate bună a vieții tuturor celor implicați ”.
Conform definiției dată de Organizația pentru Alimente și Agricultura FAO (Food și Agriculture organization), agricultura ecologică reprezintă „un sistem de management de producție holistică care promovează și îmbunătățește sănătatea agro-ecosistemelor, inclusiv biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologică a solurilor. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unor practici de gestionare corespunzătoare, în loc de introducerea unor produse fabricate în afara fermei respective și ia în considerație faptul că, condițiile din fiecare regiune în parte necesită sisteme, bine adaptate specificului acestei regiuni. Acest lucru se poate realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice, biologice și mecanice în loc de folosirea materialelor sintetice pentru anumite operații în cadrul sistemului”.
Drept urmare, agricultura ecologică presupune un pământ bogat în substanțe nutritive, lipsit de produse chimice pentru hrănirea plantelor și protejarea calității apei și are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă și la creșterea activităților economice, minimizând efectele secundare negative ale activității agricole.
În ceea ce privește actele normative care stau la baza reglementării producerii produselor ecologice, conform Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, aceasta sunt :
Regulamentul (CE) nr.834/2007 privind producția ecologică si etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.2092/91;
Regulamentul (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul;
Regulamentul (UE) nr.271/2010 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr.889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului în ceea ce privește sigla Uniunii Europene pentru producția ecologică;
Ordinul comun nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor alimentare ecologice cu modificarile si completarile ulterioare
Pe lângă actele normative, statul român a decis, prin următoarele hotărâri guvernamentale, să ofere sprijin financiar produselor ecologice:
HOTĂRÂRE nr. 418 din 26 iunie 2013 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică
HOTĂRÂRE nr. 131 din 27 martie 2013 pentru stabilirea măsurilor și sancțiunilor necesare în vederea respectării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91
Atât controlul cât și certificarea produselor ecologice sunt asigurate de către organisme de inspecție și certificare private, precum : S.C ECOCERT S.R.L, BCS ÖKO-GARANTIE ROMÂNIA S.R.L, S.C ICEA ROMANIA S.R.L, LACÓN PRIVATE INSTITUTE FOR QUALITY ASSURANCE AND CERTIFICATION OF ORGANICALLY PRODUCED FOODSTUFFS SRL, AGRECO R .F. GÖDERZ GMBH GERMANIA etc.
Pe baza Ordinului nr. 181/2012 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control, acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În funcție de controlul din partea organismelor de inspecție și certificare și de îndeplinirea cerințelor prevăzute în Ordinul mai sus menționat, producătorii vor avea posibilitatea de a menționa că produsele oferite spre vânzare sunt ecologice. Informațiile ce sunt necesare a fi specificate pe eticheta unui produs bio sunt: referire la producția ecologică, siglele, numele și codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și a eliberat certificatul de produs ecologic.
Figura 2.1 Simbolul ecologic voluntar Figura 2.2 Noul simbol ecologic obligatoriu
al Uniunii Europene al Uniunii Europene
Sursă:http://ec.europa.eu/agriculture/ Sursă: http://ec.europa.eu/agriculture/
organic/index_ro.htm organic/index_ro.htm
Primul logo al agriculturii ecologice a fost lansat la sfârșitul anului 1990, iar aplicabilitatea acestuia a fost voluntară în UE. Utilizarea acestuia de către producătorii a căror produse erau ecologice era posibilă în măsura în care alimentele respective conțineau 95% ingrediente bio și dacă erau procesate, ambalate și etichetate în U.E. sau în alte țări non – U.E. care au un sistem de inspecție echivalent.
Însă începând de la 01 iulie 2010, logo-ul a fost înlocuit șieste obligatoriu pentru toate produsele alimentare ecologice obținute în UE, nu și pentru produsele importate. Utilizarea acestuia trebuie să fie însoțită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Această indicație poate fi de forma 'UE', 'non-UE' sau/și numele statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obținute produsul sau materiile prime ale acestuia.
Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R, garantează ca produsul provine din agricultura ecologică și este certificat de un organism de inspecție și certificare aprobat.Dreptul de utilizare a siglei ,,ae" (Agricultură Ecologică) pe produsele, etichetele și ambalajele produselor ecologice îl au doar producătorii, procesatorii și importatorii înregistrați la M.A.D.R.
Figura 2.3 Sigla națională „ae” speficică produselor ecologice
Sursa: http://www.onpterbv.ro/
2.2. Beneficii nutriționale și sanogenetice ale produselor ecologice
Alimentele ecologice, față de cele non-organice, pot menține și asigura sănătatea oamenilor, dispunând de o valoare igienică superioară și ajutând la regenerarea organismului.
Datorită modului în care produsele alimentare bio sunt obținute, atât cele provenite din creșterea animalelor cât și cele din cultivarea plantelor, acestea dispun de valențe trofice, sanogenetice și social-economice de un grad ridicat de importanță.
În România, pe lângă recomandările din partea nutriționiștilor cu privire la alimentația sănătoasă, aceasta este prezentată și în mass-media prin sugestiile de a consuma zilnic fructe, legume și cereale integrale.
Agricultura este una dintre activitățile cele mai de bază a omenirii, deoarece toți oamenii au nevoie să se hrănească zilnic. Valorile istoriei, culturii și comunității suntîncorporate în agricultură.Rolul sistemului de agricultura ecologicaeste reprezentat de cătrehrana curată, prielnică metabolismului organismului uman, în deplinăcorelație cu conservarea și dezvoltarea mediului, în respect față de natură.
Principiile care stau la baza agriculturii ecologice sunt:
Principiul sănătății prezintă agricultura ecologică ca o ramură a industriei cesusține
și îmbunătățește calitatea solului, a plantelor, a animalelor, a omului și a planetei ca un tot unitar și indivizibil. Sănătatea reprezintă bunăstarea și integritatea sistemelor vii. Această nu este o simplă absență a îmbolnăvirii, ci susținerea stării fizice, psihice, sociale și ecologice de bunăstare. Rolul agriculturii ecologice în producția primară agricolă, în prelucrare și în distribuție sau consum, este de a susține și de a spori sănătatea ecosistemelor și a organismelor de la cele mai mici din sol până la ființele umane. Agricultura ecologică este destinată, producerii de alimente de o înaltă calitate, care să contribuie la prevenirea îmbolnăvirii si protecția sănătății oamenilor și la bunăstarea acestora.
În concluzie, ar trebui să se evite folosirea de îngrășăminte chimice, pesticide și aditivi alimentari care pot avea efecte negative asupra sănătății.
Principiul ecologic face referire la agricultura organicăce se bazează pe sisteme
bio vii, le stimulează și le susține.Alimentatia și bunăstarea rezultă din ecologia mediului de producție specifică. Agricultura ecologică, sistemele pastorale și colectarea din floră și faună trebuie să corespundă ciclurilor și echilibrelor ecologice din natură. Aceste cicluri sunt universale, dar funcționarea lor este specifică fiecărui teritoriu. Managementul ecologic trebuie să fie adaptat la condițiile locale, ecologice și de cultură. Inputurile trebuie reduse prin refolosirea, reciclarea și gestionarea eficientă a materialelor și a energiei, cu scopul de a menține și îmbunătăți calitatea mediului și de a conserva resursele. Agricultura ecologică ar trebui să atingă echilibrul ecologic, prin proiectarea de sisteme agricole, înființarea de habitate și menținerea diversității genetice și agricole. Oamenii care produc, comercializează sau consumă produse ecologice trebuie să protejeze mediul înconjurător și să beneficieze de peisaje, clima, habitate, aer și apă.
Principiul corectitudinii afirmă că agricultura ecologică se dezvoltă pe relații care
asigură corectitudinea cu privire la mediul comun și oportunitățile vietii. Corectitudinea este caracterizată de echitate, respect, justiție în lumea pe care o împărțim. Acest principiu subliniază faptul că cei implicați în agricultura ecologică ar trebui să gestioneze relațiile umane într-un mod care să asigure echitatea, la toate nivelurile și între toți participanții la procesul de producție. Agricultura ecologică ar trebui să asigure tuturor celor implicați, o calitate bună a vieții și posibilitatea de a contribui la siguranța alimentară și la reducerea sărăciei. Resurse naturale și de mediu, care sunt folosite pentru producție și consum trebuie gestionate corect din punct de vedere ecologic și social. Corectitudinea necesită sisteme de producție, distribuție și de comerț care sunt echitabile și necesită costuri reale de mediu și sociale.
Principiul precauției ilustreză agricultura ecologică într-o manieră responsabilă și de
precauție ce poate proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare și a mediului înconjurător. Agricultura ecologică este un sistem dinamic, care răspunde cerințelor și condițiilor interne și externe. Practicienii din agricultura ecologică pot spori eficiența și productivitatea, dar acest lucru nu trebuie să reprezinte un risc asupra sănătății și bunăstării. Acest principiu prevede că precauția și responsabilitatea sunt preocupările cheie în managementul, dezvoltarea și alegerea tehnologiei în agricultura ecologică. De asemenea, știinta este indicată să asigure că agricultura ecologică este sănătoasa, sigură și corectă din punct de vedere ecologic.
Agricultura ecologică ar trebui să prevină riscurile semnificative prin adoptarea de tehnologii adecvate și respingerea celor imprevizibile. Deciziile trebuie să reflecte valorile și nevoile tuturor celor care ar putea fi afectați, prin procese transparente și participative.
Principiile exprimă contribuția pe care agricultura ecologica o poate face în lume și o viziune pentru a îmbunătăți agricultura într-un context global. De asemenea, ele servesc pentru a inspira mișcarea ecologică în diversitatea sa completă.
Un stil de viață sănătos și echilibrat presupune consumul unor alimente ce pot îmbunătăți calitatea vieții noastre și ajută la conservarea mediului. Din acest punct de vedere, sănătatea este condiționată de anumiți factori precum dietă concisă, alternarea alimentelor, modul de viață, programul de odihnă etc., dar fiecare persoană este responsabilă de obiceiurile și alegerile privind modul de protejare a sănătății sale.
Produsele bio provin dintr-un sistem ecologic ce se bazează pe un sol sănătos, bogat ce reușește să producă „anticorpi”ce protejează plantele de dăunători. Astfel în agricultura ecologică se interzice folosirea chimicalelor toxice și persistente, utilizând practici inovatoare ce ajută natura să mențină solul la fel de roditor. Totodată, producția ecologică interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-urilor).
Chiar dacă produsele ecologice nu au beneficiat de publicitate în care să fie prezentate beneficiile acestora, acestea sunt cunoscute și diversificate.
Unul din multiplele avantaje oferite de alimentele ecologice este reprezentat de absența pesticidelor ce au dăunat atât naturii, prin contaminarea solului sau a apei cât și oamenilor. Având în vedere acest aspect, alimentele bio au o perioadă de garanție mai mică decât cele obișnuite. De aceea, acestea sunt permanent verificate de către organisme de inspecție și certificare.
Față de alimentele convenționale, produsele bio au în compoziția lor mai multe substanțe nutritive, minerale și mai puține metale grele, ceea ce oferă un gust mult mai bun. Acest aspect se datorează unui sistem de îngrijire al plantelor ce folosește îngrășăminte naturale, renunțând la ierbicide. De asemenea, datorită producerii unor substanțe secundare regăsite în plantele crescute ecologic, există mai puține cazuri de cancer, se amplifică activitatea sistemului imunitar, se reglează tensiunea arterială, se previne îmbătrânirea prematură.
Printre alimentele ecologice ce ar trebui consumate cât mai des de către cumpărători se numără:
Ouăle bio- provin de la găini ce au fost crescute cu furaje obținute din cereale certificate ecologic, fără vitamine de sisteză, pesticide, conservanți etc. Datorită modului de hrănă a păsărilor, ouăle au coaja mai tare și sunt au un conținut mai ridicat de vitamine;
Laptele bio- provine de la ferme ecologice, unde animalele sunt hrănite cu iarbă proaspătă și crescute conform standardelor impuse de organisme de certificare. Acesta are un conținut mai ridicat de vitamina E și acizi grași esențiali de tipul Omega-3 care previn bolile de inimă;
Carnea bio – are un conținut mai ridicat de acizi grași de tipul Omega-3 și provine de la animale cărora nu li s-au administrat medicamente fără a avea un motiv întemeiat (precum cel de boală), care sunt crescute cu furaje ecologice și au acces la pășune.
Fructele și legumele ecologice- au o cantitate de substanțe minerale și vitamine și reduc riscul bolilor cardiovasculare și cancerigene.
În fiecare an, chimicalele și pesticidele devin mai puternice pentru a putea combate noi paraziți apăruți în culturile non-organice. Acestea, au fost descoperite și în organismul unui nou născut dovedind încă o dată cât de nocive sunt aceste substanțe ce au fost eliminate din tratamentele aplicate produselor ecologice.
Datorită modului în care sunt fabricate chimicalele, pesticidele și alte toxine folosite în tratarea și producerea produselor non-organice, rezidurile rezultate ajung în râuri, fluvii și mai ales în apa de la robinet pe care mulți oameni o folosesc.
O mare parte dintre produselor convenționale provin din importuri. Acest lucru este posibil datorită tratamentelor la care sunt supuse, pentru a putea rezista pe toată durata transportului, fapt ce nu se regăsește la alimentele bio. Chiar dacă prețul produselor bio care este mai ridicat din diverse motive precum ingredientele mult mai scumpe sau mai greu de procurat, producția care durează mult timp și necesită oameni specializați, respectarea anumitor standarde prestabilite pentru a primi certificarea, acestea au început să fie cerute de către consumatori și de altfel și concurența se intensifică. Iar dacă acest trend își continuă drumul, prețul alimentelor poate să scadă, iar noi vom putea beneficia de un stil de viață sănătos și ne vom putea bucura de o natura curata.
2.3. Aspecte esențiale ale pieței naționale și internaționale a produselor ecologice
Piața reprezintă spațiul economic unde cererea privită din prisma dorințelor consumatorului și oferta privita din prisma producătorilor se întâlnesc și se schimbă bunuri și servicii. Totodată, piața se prezintă ca un ansamblu de relații de schimb între participanții ei și anume: vânzător și cumpărător.
Agricultura ecologică a început să se facă cunoscută în Europa, după cel de al doilea război mondial dezvoltându-se mai lent datorităintereselor comerciale existente în acea perioadă. După anii 80, numărul producătorilor a crescut și metodele de procesare și comercializare s-au dezvoltat, reușind să se extindă și peste granițele europene, mai ales în SUA. Pentru a putea asigura consumatorul că produsele ecologice sunt sigure din punct de vedere al prelucrării și comercializării au fost eleborate diverse documente legislative precum Reglementarea numărul 2092 din 1991.
După anii 90, cererea produselor ecologice începe să se accentueze și totodată și oferta, astfel piața alimentelor ecologice începe să se diversifice. Drept urmare numărul fermelor ecologice a crescut considerabil și au reușit să se răspândească în toate colțurile lumii.
Agricultura ecologică este practicată pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, fiecare continent, țară, având una sau mai multe organizații de certificare produselor ecologice, ferme și societăți de prelucrare și de valorificare a produselor agricole și alimentare ecologice.
In ultimii ani, agricultura ecologică își menține trendul ascendent, iar în cele ce urmează, sunt prezentate aspecte ale pieței internaționale preluate din studiul realizat de Organic-World.net, astfel:
Tabel 2.1: Agricultura organică : indicatori cheie și țări lider de piață
Sursă: The world of Organic Agriculture, anul 2015, disponibil online:https://www.fibl.org/fileadmin/documents/shop/1663-organic-world-2015.pdf
Conform studiului realizat, în anul 2013, agricultura ecologică era practicată în 170 de țări, suprafețele cultivate în sistem ecologic fiind în continuă creștere, exitând la momentul respectiv 43,1 de milioane de hectare. Regiunile cu cele mai mari terenuri de agricultură organicăerauOceaniacu 17, 3 milioane hectare și Europa cu 11,5 milioane hectare, reprezentând 40%, respectiv 27% din agricultura bio din întreaga lume. De asemenea, în anul 2013 au fost aproximativ 2 milioane de producători, cei mai mulți întâlnindu-se în Asia ( 36%), urmată de Africa (29%) și Europa (17%). Aproximativ un sfert din terenurile agricole din lume (11, 7 milioane hectare) și mai mult de 80% din producătoriau provenit din țările ce sunt în curs de dezvoltare și din piețele emergente.
Vânzările globale atât de mâncare cât și de băutură bio ajunseseră la 72 miliarde de dolari, veniturile crescând de aproape 5 ori din anul 1999.
În acel an, țările cu cele mai mari piețe ecologice au fost Statele Unite ale Americii (24.3 miliarde de euro), Germania (7,6 miliarde de euro) și Franța (4,4 miliarde de euro). Cele mai mari sume alocate consumului cu peste 100 euro au fost în Elveția, Danemarca și Luxemburg. Cele mai mari cote de piață au fost înregistrate în Danemarca (8%), Elveția (6,9%) și Austria (6,5%).
Figura 2.4 Distribuirea agriculturii ecologice pe continente în anul 2013
Sursă: https://www.fibl.org/fileadmin/documents/shop/1663-organic-world-2015.pdf
Agricultura ecologică reprezintă un sector în dezvoltare în Africa, astfel în anul 2013, spre deosebire de anii anteriori, au fost aproximativ 1, 2 milioane hectare de terenuri agricole ecologice, ceea ce reprezenta 3% din terenurile agricole ecologice din lume. Unul din factorii importanți de creștere a acestor suprafețe este reprezentat de creșterea și menținerea fertilității solurilor afectate de eroziune și de degradare.
În ceea ce privește numărul producătorilor, aceștia erau peste 574,000 în anul respectiv. Astfel, Uganda era țara cu cea mai mare zonă organică cu peste 231,000 hectare și cel mai mare număr de producători. Țara cu cea mai mare pondere de terenuri agricole ecologice era insula statului Sao Torne și Principe, cu 7,2% din suprafața sa agricolă devenită organică. Majoritatea produselor certificate bio (cafea, măsline, cacao, nuci, semințe oleaginoase) erau destinate pieței de export. Din ce în ce mai multă lume, recunoaște faptul că, agricultura organicăare un rol destul de important în ceea ce privește abordarea alimentelor cu risc, degradarea solului, sărăciei și schimbării climatice în Africa.
Majoritatea produselor ecologice certificate sunt pentru export, mai ales către Uniunea Europeana. Acest fapt se datorează veniturilor scăzute și infrastructurii nedezvoltate pentru sistemul de inspecție și certificare.
În America de Nord, peste 3 milioane de hectare de teren agricol au fost sub management ecologic în anul 2013. Dintre acestea, 2,2 milioane au fost în Statele Unite ale Americii și 900,000 hectare în Canada, reprezentând aproximativ 0,7% din agricultura regională și 7% din agricultura organică globală. Conform constatărilor preliminare, exporturile de alimente organice au atins un nou record de 537 milioane dolari în acel an, mai mult cu 20% față de anul precedent. Merele, salata și strugurii au fost în top trei în exporturile organice din SUA.
Importurile de produse ecologice în 2013 au constituit aproape 1,3 miliarde dolari. Cafeaua, vinul, soia si uleiul de masline fiind produsele cele mai importate. In data de 1 iulie 2014, SUA si Republica Coreea au semnat un acord de echivalență care a redeschis o importantă piață asiatică pentru produsele ecologice americane și a fost văzută ca o șansă de dezvoltare a sectorului agricol și a fermelor.
În Canada, suprafața totală a producției certificate este estimată la aproximativ 870,000 hectare. Alimentele organice continuă să se bucure de o cerere destul de mare, cu estimări în 2013 ale pieței interne de consum pentru alimentele și băuturile ecologice de 3,25 de miliarde de dolari canadieni reprezentând 2,8% din vânzări. Exporturile sunt evaluate la peste 500 de milioane de dolari canadieni și sunt facilitate de cele cinci acorduri semnate de Canada cu alți mari parteneri, ultimul fiind semnat cu Japonia în septembrie 2014. Pentru a avea aceste rezultate în exportul alimentelor organice Canada a investit în agricultura organică peste 8 milioane dedolari canadieni pentru a cerceta și dezvolta produsele organice.
În Asia, suprafața ecologică totală care se regăsea pe continent era de 3,4 milioane hectare, constituind 8% din terenurile agricole ecologice din lume, iar numărul producătorilor eraaproximativ 700,000, cei mai mulți regăsindu-se în India. Țările cu cele mai mari zone ecologice erauChina (2,1 milioane hectare) și India (500,000 hectare). Timor-Leste fiind regiunea cu cea mai mare proporție a terenurilor agricole ecologice. Exportul rămâne principala modalitate de valorificare a produselor agricole ecologice în Asia, acvacultura înregistrând un interes general pentru Indonezia, China, Tailanda și Vietnam.
În America latină, aproximativ 300,000 de producători au gestionat 6,6 milioane hectare de terenuri agricole ecologice, constituind 15% din terenurile agricole organice din lume.Aproximativ toate țările latino-americane dețin un sector ecologic mai mult sau mai puțin dezvoltat, dar cele mai importante sunt: Argentina cu 3,2 milioane hectare, Uruguay cu 900,000 hectare și în cele din urmă Brazilia cu 700,000 hectare. Cele mai mari suprafețe de terenuri agricole organice sunt în Insulele Falkland/Maldive(36,3%), Guinea Franceza(11,9%), Republica Dominicană (9,3%).
Piața produselor ecologice din America Latina este una în dezvoltare care se bucură de tot sprijinul populației și care susține economia locală. O mică parte din toată producția ajunge în piețele locale, restul alimentelor organice, în special cafeaua, fructele exotice, legume, către importanți consumatori precum Europa si SUA, cu care are o foarte bună colaborare.
RegiuneaOceania include Australia, Noua Zeelandă și statele insulare din Pacific. Împreună aveau aproape 23,000 producători care gestionau 17,3 milioane hectare. Majoritatea acestor suprafețe sunt pajiști unde se practică pășunatul extensiv.Mai mult de 98% din terenurile agricole ecologice, se regăseau în Australia (17,2 milioane hectare), urmată de Noua Zeelandă (106,000 hectare) și Samoa (33, 500 hectare). Creșterea industriei bio în Australia, Noua Zeelandă și Insulele Pacificului a fost puternic influențată de creșterea rapidă a cererii de peste mări.
În Australia, piețele interne au fost evaluate la 1,3miliarde de dolari australieni. Aceste sume au provenit, în special, din vânzarea principalelorproduse obținute în sistem ecologic, precum: cerealele, fructele și legumele, vinul, produsele lactate, carnea de vită și de oaie și mirodeniile. În Noua Zeelandă, producția primară ecologică fiind reprezentată de: kiwi, mere, legume proaspete și procesate, produse lactate, carne, pește și vin.
Produsele organice au început să apară din ce în ce mai mult în meniurile consumatorilor, astfel evoluția ascendentă a acestora s-a datorat următoarelor motive:
pierderea încrederii în produse alimentare neecologice după un șir lung descandaluri alimentare;
dorința consumatorilor de a evita reziduurile de pesticide din alimente;
dorința de a consuma alimente care nu conțin organisme modificate genetic(OMGuri);
protecția și îmbunătățirea mediului înconjurător, inclusiv dorința de a protejamediul de contaminarea cu OMGuri;
încrederea în activitatea organismelor de inspecție și certificare și în standardelelegale de producție, cuprinzând toată producția ecologică, inclusiv procesarea;
asigurarea sănătății și securității tuturor lucrătorilor din fermă și din alimentație.
La sfârșitul anului 2013, 11,5 milioane hectare de terenuri agricole în Europaau fost gestionate organic de aproximativ 330,000 producători. 2, 4 % din agricultură europeană era organică. Țările cu cele mai mari zone agricole ecologice erau Spania (1,6 milioane hectare), Italia (1,3 milioane hectare), iar Franța și Germania (1,1 milioane hectare). Vânzările de produse organice au fost de aproximativ 24,3 miliarde euro, ceea ce a arătat o creștere cu 6% față de anul 2012, iar cea mai mare piață de produse organice a fost în Germania, cu vânzări de 7,6 miliarde euro, urmată de Franța cu 4,4 miliarde euro și Anglia cu 2,1 miliarde euro. Ca și segment cheie pentru dezvoltare, Comisia Europeană a propus o nouă legislație cu privire la agricultura organică și a aprobat un plan de acțiune în 2014.
Tabel 2.2. Dinamica operatorilor si a suprafetelor in agricultura ecologica în România
În România, luând în considerare perioada 2010-2013, agricultura ecologică a avut o evoluție ascendentă, atât în sectorul vegetal cât și în sectorul de producție animalieră. Astfel, suprafața cultivată în sistem ecologic a crescut de la 288260,83 hectare în 2012 la aproximativ 301148,1 hectare în 2013, iar numărul operatorilor din agricultura ecologică a înregistrat cea mai mare cotă (15544). Cele mai mari culturi fiind culturile de cereale cu o suprafață cultivată de 109105,03ha, urmate de pășuni și fânețe cu suprafața de 103701,5 ha și culturile industriale cu 51770, 78 ha. Principalele produse organice pentru export sunt cereale, miere, fructe de pădure, brânzeturi, vinuri și sunt destinate către vestul Europei în țări precum Germania, Austria, Belgia, dar și către celelalte continente.
Pentru a putea controla vânzarea produselor bio, M.A.D.R a intervenit printr o lege care obligă comercianții bio să fie înscriși în baza lor de date. Aceștia își pot vinde produsele în diferite moduri: vânzări de la poarta fermei,vânzări prin magazine en-gross, vânzări prin magazine specializate, vânzări prin bursa online pentru produsele ecologice.
Din ce în ce mai mulți fermieri și oameni de afaceri privesc agricultura ecologica ca o investiție profitabilă pe termen lung, în pofida faptului că produsele ecologice sunt puține la număr și încă necunoscute tuturor persoanelor. Aceștia au ajuns la această concluzie datorită trendului ascendent observat în piață, creșterea volumului și valorii, diversificarea și creșterea exportului de produse bio.
Târgurile și expozițiile naționale oferă o șansă în plus pentru fermieri și oamenii de afaceri, unde aceștia pot încheia contracte de colaborare cu diferite firme fie din străinătate fie din țară și își pot promova produsele bio. România este gazda unor renumite târguri pentru producătorii agricoli autohtoni și europeni precum: IndAgra Food de la București, AGRARIA de la Cluj-Napoca și ExpoAgroUtil de la Constanța. În ultimii ani, Romania este chemată la cel mai mare targ de produse ecologice din lume Biofach, prezența justificatădatorită exportului ridicat ce ne clasează în primele 20 de țări din lume exportatoare de produse agricole certificate ecologic.
2.4. Principalele trăsături ale consumatorului „ eco”
În cadrul unei societăți, factorii de decizie în stabilirea politicilor alimentare, a legislației în domeniu și a direcțiilor de dezvoltare, depind în cea mai mare parte de întelegerea cunoștințelor, atitudinilor și comportamentului consumatorilor.
Părerile oamenilor despre alimente și despre modul în care acestea sunt fabricate, sunt împărțite în mod diferit. Fiecare individ are modul lui de a achiziționa produse, de a înțelege ce înseamnă un stil de viață sănătos și de cum să păstreze o dietă fără a-și afecta organismul.
Conform, Asociației Americane de Marketing, comportamentul consumatorului este definit ca fiind „o interacțiune dinamică între cunoștințe, comportament și evenimente înconjurătoare prin care ființele umane își administrează schimburile”. Mai exact, comportamentul consumatorului cercetează modul în care anumiți indivizi sau grupuri selectează, achiziționează, utilizează produse sau servicii pentru a-și satisface nevoile și a-și îndeplini dorințele.
Un “portret robot" al consumatorului bio ar putea fi ilustrat astfel“individ cu un grad de cultură ridicat, care vrea să facă mai mult pentru sănătatea sa, vrea un nou stil de viață, civilizat, igienic, sănătos, dinamic, orientat spre o îngrijire atât corporală, cât și mentală, care să le confere un confort psihic și fizic sporit, conștient de responsabilitatea pe care o avem față de mediul înconjurător și de lumea în care trăim. În general este vorba despre cei din mediul urban cu studii superioare, de 25-45 de ani, cu venituri mari.”
Consumatorul ecologic se diferențiază de consumatorul obișnuit prin faptul că este motivat de nevoi universale, nevoi ce pot schimba strategiile de cumpărare, influențând procesul de creștere și comercializare a produselor ecologice. Totodată, consumatorul bio este interesat de protejarea mediului, urmărind ca produsele alimentare să fie compatibile cu mediul înconjurător, dar mai ales cu ritmul de viață al fiecăruia.
Profilul consumatorului ecologic este reprezentat de nevoia de informare despre produsul respectiv, de a i se aduce la cunoștință modul în care a fost fabricat, acesta simțind nevoia de a alterna produsele și de a rămâne concentrat asupra menținerii acestui stil de viață.
Totodată consumatorul ecologic prezintă nevoia de control, de a fi sigur că produsul dorit reprezintă o garanție pentru sănătatea sa, că nu este modificat genetic și că nu îi afectează în vreun fel organismul uman. Asftel se documentează, citește foarte de mult despre efectele benefice ale consumului alimentar bio și pericolul la care poate fi expus prin consumul de alimente convenționale. De altfel, consumatorii ecologici sunt atenți și preocupați și de sănătatea familiei lor. În calitate de părinți, sunt foarte grijulii cu copii lor, dorind să le ofere ce este mai bun si sănătos, să-și îndeplinească cât mai bine rolul de părinți.
De asemenea, consumatorul ecologic este preocupat de nivelul de autenticitate, originalitate al mărfurilor, permițându-i să se diferențieze în acest mod de ceilalți consumatori. Din acestă privință, în cele ce urmează sunt prezentate o parte din trăsăturile consumatorului din noua generație:
Individualismul (datorită cercetării diferențelor ce diferențiază produsele între ele);
Implicarea (consumatorii ecologici pun foarte mare accent pe sănătatea familiei,fiind foarte atenți la detalii) ;
Informarea (consumatorii ecologici sunt foarte bine informați).
O altă caracteristică a acestuia este apartenența la o clasă socială ce dispune de venituri medii și are un nivel ridicat de educație. Deși prețurile produselor ecologice sunt mai ridicate față de cele ale produselor convenționale, consumatorii ecologici conștientizează beneficiile consumului aliementelor bio, apreciind în acest mod calitatea produselor, nu prețul lor.
In concluzie, consumatorii ecologici sprijină cu dârjenie mediul înconjurător și doresc să participe la protejarea acestuia prin diferite activități. În aceasta privință, autoritățile încearcă să implementeze noi proiecte prin care se dorește educarea populației, din punct de vedere al reciclării și creșterea consumului de alimente b
CAPITOLUL 3.
CERCETAREA EXPLORATORIE PRIVIND PERCEPȚIA CONSUMATORULUI ASUPRA CALITĂȚII ALIMENTELOR ECOLOGICE COMPARATIV CU ALIMENTELE CONVENȚIONALE
Stabilirea ipotezelor și obiectivele cercetării
Cercetarea de marketing reprezintă activitatea ce oferă informații atât despre opiniile și comportamentul consumatorilor, cât și despre evoluția mediului de marketing, având un rol fundamental în luarea deciziilor.
Conform definiției date de Comitetul de Definiții al Asociației Americane de Marketing, cercetarea de marketing reprezintă „culegerea, înregistrarea și analiza sistematică a datelor referitoare la aspecte legate de marketingul bunurilor și serviciilor.” . Pe baza acestei definiții, în lucrarea sa, Philip Kotler, consideră că cercetarea de marketing presupune „ proiectarea, culegerea, analiza și raportarea sistematică a datelor și informațiilor relevante pentru o anumită situație cu care se confruntă firma”.
În cadrul Codului Internațional ICC/ESOMAR revizuit în anul 2008, sintagma „cercetarea de marketing” a fost înlocuită cu „cercetare de piață” de către membrii organizației European Society for Opinion and Marketing Research (ESOMAR) și constă în „ culegerea și interpretarea informațiilor despre indivizi sau organizații, utilizând metode și tehnici statistice și analitice ale științelor sociale aplicate, pentru a dobândi o mai bună cunoaștere sau pentru a sprijini adoptarea deciziilor. Identitatea respondenților nu va fi divulgată utilizatorului informațiilor fără consimțământul explicit al acestora și nici o abordare de vânzare nu va fi realizată ca rezultat direct al faptului că ei au furnizat informații” .
Cercetarea de marketing are rolul de a ajuta o organizație să cunoască mediul în care aceasta activează, precum și să recunoască, să aprecieze și să opteze pentru modul de acțiune cel mai adecvat pentru soluționarea unei probleme critice sau pentru exploatarea unei oportunități oferite.Metodele de cercetare se deosebesc între ele prin scopul studiului, natura întrebărilor specifice, precizia în formularea ipotezelor și metoda de culegere a datelor.
Cercetările de marketing sunt împărțite pe categorii, astfel ele se disting în funcție de obiectivul urmărit și anume: cercetări exploratorii, descriptive, cauzale, instrumentale și nu în ultimul rând predictive.
Cercetarea exploratorie presupune determinarea problemei cercetării și realizarea unor ipoteze, fiind utilizată în momentul în care există o cantitate restrânsă de informații.
Acest tip de cercetare are frecvent un caracter intuitiv, se realizează pe eșantioane mici, iar analiza datelor este informală. Cercetarea exploratorie este caracterizată prin flexibilitate și adaptabilitate, fără o procedură prestabilită.
Metodele de investigare folosite în acest gen de cercetare sunt:
interviuri de tip focus group;
interviul în profunzime;
analiza datelor secundare;
ancheta pilot;
studii de caz.
Cercetarea exploratorie poate fi folosită pentru următoarele scopuri:
formularea mai precisă a problemei de cercetare;
stabilirea priorităților cercetării în funcție de bugetul și timpul disponibil;
identificarea ipotezelor cercetării;
pregătirea unor investigații ulterioare;
familiarizarea cu un anumit context de marketing;
clarificarea unor concepte;
determinarea variabilelor importante.
Cercetarea realiazată în lucrare este una exploratorie și urmărește cunoașterea informațiilor de către consumator în privința calității alimentelor ecologice în comparație cu alimentele convenționale.
Obiectivul general al lucrării, constă în evidențierea calităților produselor ecologice în detrimentul celor convenționale și modul în care consumatorul de rând consideră importanța lor pentru organism.Astfel, se urmărește rezultatul comparației dintre cele două tipuri de alimente consumate de către studenți pentru a se putea cunoaște gradul de importanță în susținerea programului de dezvoltare a produselor ecologice.
În vederea realizării cercetării, au fost parcurse mai multe etape pentru demararea, obținerea unor rezultate și pentru finalizarea ei, astfel :
stabilirea obiectivelor;
stabilirea metodei de culegere a informațiilor;
elaborarea întrebărilor;
explicarea motivului de anchetare studenților;
centralizarea răspunsurilor;
analiza și interpretarea răspunsurilor.
Obiectivele care stau la baza elaborării chestionarului sunt următoarele:
evaluarea cunoștințelor consumatorilor cu privire la produsele ecologice și cele convenționale;
evidențierea modului în care studenții diferențiază produsele menționate din punct de vedere al principalelor criterii de apreciere;
identificarea factorilor implicați în descrierea viziunelor consumatorilor în privința produselor ecologice, respectiv convenționale;
identificarea beneficiilor alimentelor ecologice și totodată a aspectelor negative ale celor convenționale;
identificarea frecvenței în consum a celor mai importante produse ecologice;
evidențierea factorilor determinanți ce stau la baza deciziei de cumpărare a consumatorilor;
evidențierea frecvenței de consum a alimentelor ecologice în comparație cu cea a celor convenționale;
relevarea măsurii în care consumatorii sprijină dezvoltarea agriculturii ecologice.
În urma stabilirii ipotezelor menționate, ipotezele cercetării vizează:
se estimează că majoritatea tinerilor intervievați au cunoștințe despre conceptul „eco” și cel convențional;
pondere însemnată dintre respondenți consideră că principalele criterii de a deosebi un produs ecologic de unul obișnuit sunt prețul și aspectul;
factorii cei mai întâlniți în descrierea viziunelor consumatorilor sunt stilul de viață sănătos și conținutul de proteine, glucide și lipide;
o proporție semnificativă de subiecți consideră că numărul ridicat al aspectelor negative regăsite în categoria produselor convenționale ajută la evidențierea numeroaselor beneficii ale produselor ecologice;
în general, legumele și fructele sunt produsele cele mai consumate de către persoanele intervievate;
principalul factor atunci când un consumator dorește să achiziționeze un produs este condiționat de preț;
datorită diferenței de preț dintre produsele ecologice și cele conveționale, o mare parte dintre consumatori înclină către produsele cu influențe negative asupra organismului;
pentru a putea consuma la fiecare masă produse organice, majoritatea persoanelor susțin în totalitate agricultura ecologică.
Elaborarea instrumentului de recoltare a datelor
Chestionarul, inventat de către Sir Francis Galton, reprezintă instrumentul de cercetare de piață, constând într-un ansamblu de întrebări și având ca scop culegerea de informații de la persoanele intervievate în cadrul unui sondaj. Într-o cercetare de marketing, chestionarul are rolul de a asigura informațiile indispensabile luării unor decizii managerului de proiect. Printre categoriile de informații furnizate se numără: clasificarea nevoilor, atitudinilor, preferințelor, obiceiurile de consum sau de cumpărare ale respondenților etc.
În vederea creării unui chestionar, este necesar să se țină cont de anumite aspecte și anume:
necesarul de informații pentru rezolvarea obiectivelor propuse;
formularea întrebărilor ce urmează a fi adresate;
tipul sondajului (personal, prin telefon, prin poștă, online);
asigurarea calității întrebărilor (să fie specifice, clare, redactate într-un limbaj accesibil);
stabilirea ordinii întrebărilor;
dimensionarea corespunzătoare a chestionarului, punerea lui în pagină, aspectul general;
codificarea întrebărilor.
De asemenea, în funcție de tipul sondajului, sunt influențate întrebările din cadrul chestionarului. Acestea pot fi ierahizate după mai multe criterii, astfel:
în funcție de forma răspunsului:
deschise – vizează investigarea opiniei și a motivației;
închise – solicită respondentului alegerea uneia sau mai multor variante de răspuns;
mixte – au variante de răspuns, dar și posibilitatea oferirii unui răspuns liber.
în funcție de natura lor:
factuale – necesită informații de natură obiectivă, făcând referire la cantitatea cumpărată, frecvența de cumpărare, modul de plată, locul cumpărării etc;
de opinie – necesită informații de natură subiectivă, făcând referire la atitudinea, preferința și percepția subiecților.
în funcție de rolul avut în structura unui chestionar:
introductive – nu au un aport informațional important, doar au rolul de a trezi interesul respondeților cu privire la chestionar;
de calificare – presupun eliminarea persoanelor intervievate care nu se încadrează în coordonatele privind colectivitatea studiată;
de bază – urmăresc obținerea informațiilor pentru problema cercetării, conform obiectivelor propuse;
de control – au rolul de a încerca respondentul prin adresarea unei întrebări reformulate sau prin oferirea unor răspunsuri antitetice;
de identificare – necesită informații socio-demografice, precum vârstă, venit, nivel de instruire, stare civilă.
Fiecare întrebare adresată respondenților trebuie să fie precisă și focalizată pe problema vizată.
Prin urmare, în vederea realizării cercetării exploratorii referitoare la percepția consumatorului asupra calității alimentelor ecologice comparativ cu alimentele convenționale, metoda aleasă este cea a anchetei-pilot, care are la bază chestionarul.Acesta este structurat sub forma de 17 întrebări, necesare pentru aflarea preferințelor consumatorului și se poate găsi la următorul link:http://www.isondaje.ro/sondaj/372029791/
Cercetarea s-a derulat în perioada martie – mai a anului 2015.
Studiul s-a desfășurat pe un eșantion 50 de persoane, iar pentru identificarea și intervievarea respondeților au fost selectați studenți din anul II ai ciclului de master din cadrul Academiei de Studii Economice.
Ca atare, în cele ce urmează vor fi prezentate întrebările ce au fost adresate studenților.
Primele trei întrebări au vizat sexul, vârsta și venitul respondenților și s-a dorit aflarea acestor informații pentru a ști căror tipuri de persoane mă adresez atunci când voi interpreta rezultatele.
Întrebarea numărul patru face referire la alimentația sănătoasă, iar scopul acesteia este de a afla cât de mare este interesul respondenților față de sănătatea lor.
Cu ajutorul întrebării numărul cinci, se poate afla dacă produsele ecologice sunt o opțiune alimentară mai sănătoasă decât cele convenționale.
Întrebarea numărul șase vizează volumul de informații oferite de către autoritățile competente despre produsele alimentare ecologice și se dorește aflarea cantității de informații ce ajung la consumatori.
Întrebarea numărul șapte face referire la certificările produselor ecologice efectuate de către organisme de inspecție și certificare și se dorește să se cunoască dacă aceste confirmări încurajează consumul de alimente ecologice de către consumatori și dacă le oferă o garanție pentru sănătate.
Prin intermediul întrebării numărul opt, se poate afla dacă produsele convenționale reprezintă un motiv de îngrijorare datorită ingredientelor modificate genetic și a aditivilor alimentari.
Prin întrebarea numărul nouă se urmărește să se afle ce tipuri de produse convenționale sau ecologice se obișnuiesc a fi consumate cel mai mult de către consumatori.
Întrebarea numărul zece vizează opiniile intervievaților despre produsele alimentare ecologice comparativ cu cele convenționale și are ca scop aflarea celor ce vor primi cele mai multe laude (cele mai gustoase, sănătoase și arată cel mai bine).
Întrebarea numărul unsprezece face referire la locurile de unde, fiecare respondent, achiziționează produsele alimentare și are ca obiectiv aflarea zonelor preferate ale subiecților de unde își cumpără alimentele ecologice și/sau convenționale.
Datorită întrebării numărul doisprezece, se poate afla dacă persoanele intervievate citesc informațiile de pe ambalaj atunci când le achiziționează.
Întrebarea numărul treisprezece vizează factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare și se urmăreșteaflarea celor mai întâlniți factori în răspunsurile respondenților, atât la produsele ecologice cât și la cele convenționale.
Prin întrebarea numărul paisprezece se dorește să se cunoască cele mai importante criterii de apreciere în vederea achiziționării unui aliment.
Întrebarea numărul cincisprezece face referire la tipurile de produse alimentare ecologice consumate în mod constant și are ca scop aflarea celor mai consummate produse ecologice prin intermediul unor note acordate de persoanele intervievate.
Întrebarea numărul șaisprezece vizează corectitudinea raportului calitate-preț al alimentelor bio, iar prin intermediul ei se dorește să se cunoască în ce măsură este aplicat acesta.
Ultima întrebare se referă la opinia subiecților cu privire la susținerea dezvoltării agriculturii ecologice și are ca scop obținerea de soluții în această privință.
Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor
Pe baza răspunsurilor oferite de către respondenții ce au completat chestionarul publicat pe site-ul http://www.isondaje.ro/sondaj/372029791/, rezultatele afișate au fost prelucrate cu ajutorul programului Microsoft Excel. Datorită acestuia, s-au putut afla diferite informații, precum: sex, media de vârstă, venit și alte valori ce au ajutat la interpretarea rezultatelor.
Sunteți o persoană de gen:
Figura 3.1 Sexul persoanelor intervievate
Sursă:original
Primul grafic a vizat sexul subiecților, fapt pentru care rezultatele chestionaruluiindică o diferență destul de mică între genuri după cum se poate observa 42% de sex masculin și 58% de sex feminin.
Vă încadrați în categoria de vârstă :
Graficul numărul doi are în vedere categoria de vârstă a respondenților, așadar rezultatele arată că nicio persoană intervievată nu are vârsta mai mare de 30 ani și că predomină studenții cu vârsta cuprinsă între 20- 25 ani, fiind urmați de cei cu vârsta între 26 – 30 ani.
Care este venitul lunar de care dispuneți ?
Figura 3.3 Venitul lunar
Sursă: original
După cum reiese din reprezentația grafică se observă că majoritatea studenților (52%) se încadrează la un venit lunar cuprins între 801-1500 lei, fiind precedați de către cei cu un venit mai mare de 1500 lei ( 24%). Totodată din persoanele chestionate, se observă un procent de 8% care au un venit sub 400 lei datorat fie burselor școlare fie situației financiare nefavorabile a familiei și unul de 16%% din cauza salariilor mici oferite de către întreprinderi.
În ce măsură sunteți preocupat să aveți o alimentație sănătoasă?
Figura 3.4 Interesul față de o alimentație sănătoasă
Sursă: original
În ceea ce privește preocuparea față de o alimentație sănătoasă, se remarcă că 36% prezintă un interes ridicat unui regim alimentar benefic organismului uman, 24 % sunt îngrijiți de adoptarea unui stil sănătos care presupune renunțarea la alimentele tip fast-food sau la preparate bogate în grăsime și un procent de 14% persoane sceptice, care în funcție timp, situația financiară, starea de spirit acordă sau nu atenție. Însă există și studenți care sunt preocupați într-o măsură scăzută și foarte scăzută să aibe o alimentație sănătoasă din diverse motive: dezinteres, insuficiența banilor, probleme ivite în viața lor.
Considerați produsele alimentare ecologice ca fiind, în general, o opțiune alimentară mai sănătoasă comparativ cu alimentele convenționale?
Figura 3.5 Produsele ecologice sunt mai sănătoase?
Sursă: original
În urma studiului, reiese că majoritatea studenților consideră că produsele ecologice sunt o opțiune alimentară maisănătoasă comparativ cu alimentele convenționale datorită ingredientelor folosite de către producători, a modului de preparare a alimentelor și a conținutului mai bogat în substanțe nutritive. Asftel 78% au răspuns afirmativ, 16% negativ și doar 6% au declarat„nu stiu”.
În ce măsură considerați că sunteți informat privind produsele alimentare ecologice ?
Conform graficului, se observă că cei mai mulți dintre respondenți sunt informați într-o mică măsurăde produsele alimentare ecologice, nu cunosc detalii foarte amănunțite despre ele, doar despremodul de proveniență al lor. Acest aspect se datorează faptului că preparatele ecologice nu sunt foarte mult promovate pe piața romanească, precum alimentele convenționale. Însă, într-un procent de 30% au răspuns că au cunoștințe despre produsele alimentare ecologice.
Prin faptul că produsele ecologice sunt certificate de către organisme de inspecție și certificare, acestea reprezintă un motiv de alegere, o garanție pentru sănătatea dumneavoastră?
Din figura reprezentată, se constată că 82% au răspuns afirmativ. Deși la întrebarea anterioară s-a remarcat că persoanele chestionate dețin un bagaj mic de cunoștințe despre produsele ecologice, la întrebarea curentă se observă că produsele ecologice reprezintă o garanție pentru sănătatea lor prin faptul că sunt certificate de către organisme de inspecție și certificare. În acest mod, pot reprezenta un motiv de alegere la cumpărături.
Având în vedere faptul că produsele convenționale conțin ingrediente modificate genetic, aditivi alimentari, considerați că acestea reprezintă un motiv de îngrijorare?
Din graficul de mai sus, reiese faptul că 72% dintre respondenți consideră că produsele convenționale prin folosirea ingredientelor modificate genetic și a aditivilor alimentari, reprezintă un motiv de îngrijorare. Având în vedere aceste aspecte, se poate crea o legătură cu întrebările anterioare adresate, astfel prin îmbogățirea cunoștințelor despre beneficiile consumului alimentelor ecologice, respondenții pot ajunge la concluzia că produsele bio le protejează sănătatea, în timp ce produsele convenționale îi expun la riscul de apariție a unor boli în viitor.
În alimentația dumneavoastră, obișnuiți să consumați?
Din cercetarea realizată, se evidențiază că 50% dintre respondenți consumă numai produse convenționale datorită obișnuinței, modului de trai și a bugetului, 22% dintre subiecți achiziționează și se hrănesc cu puține produse ecologice, 16% dintre ei au răspuns că obișnuiesc să consume cât mai multe produse convenționale, 8% mănâncă cât mai multe produse ecologice și într-un procent foarte mic de 4% consumă puține produse convenționale.
Din punctul dumneavoastră de vedere, spre deosebire de produsele alimentare convenționale, produsele alimentare ecologice sunt:
După cum reiese din figură, se sesizează că în paralel cu întrebarea numărul șapte, majoritatea persoanelor intervievate (48%) au răspuns că produsele alimentare sunt mai sănătoase spre deosebire de cele convenționale și într-un procent mic de 12 % consideră că acestea sunt mai puțin sănătoase. Acest aspect, așa cum s-a mai menționat, se datorează în principal absenței pesticidelor și a interzicerii utilizării organismelor modificate genetic în producția agricolă.
Totodată se constată că preparatele bio sunt și mai gustoase față de cele convenționale, datorită concentrației mai mare în substanțe nutritive ce dau gustul și aroma specifică. Nu în ultimul rând, se remarcă o diferență foarte mică între cele două tipuri de produse alimentare, în ceea ce privește aspectul.
Din ce locuri preferați să achiziționați produsele alimentare convenționale și/sau ecologice pe care le consumați? (Bifați cel mult 3 criterii)
În ceea ce privește locurile preferate pentru achiziționarea alimentelor, se constatăîn ambele cazuri că studenții au răspuns că principalul loc din care își cumpără produsele este reprezentat de marile magazine, adică (supermarket-uri, hypermarket-uri), datorită diversității alimentelor, urmat de piețele agroalimentare. Totodată, se remarcă faptul că magazinele online nu sunt o opțiune pentru tinerii consumatori pentru procurarea atât a alimentelor convenționale cât și a celor ecologice.
Înprivința magazinelor alimentare specializate, se observă că 20% dintre respondenți aleg să facă cumpărături de alimente convenționale și doar 4% dintre ei preferă acele locuri în alegerea alimentelor ecologice.
Nu în ultimul rând, târgurile specializatereprezintă un spațiu de achiziționare de produse convenționale și ecologice pentru 12% respectiv 14% intervievați.
În general, înainte de achiziționarea unui produs alimentar convențional și/sau ecologic, citiți informațiile ce se regăsesc pe ambalaj?
Potrivit graficului, se evidențiază că înainte de achiziționarea unui produs alimentar convențional, 58% dintre persoanele chestionate nu citesc informațiile ce se regăsesc pe ambalaj, 32% citesc uneori eticheta nutrițională și doar 10% au confirmat citirea detaliilor regăsite pe pachet. Spre deosebire de alimentele convenționale, produsele ecologice prezintă un interes mai mare pentru consumatori, astfel 54% dintre ei citesc uneori eticheta nutrițională, 28% verifică întotdeauna ce ingrediente, substanțe folosesc producătorii, iar restul de 18% nu acordă atenție informațiilor regăsite pe ambalaj.
Care sunt factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare convenționale și/sau ecologice? (Bifați cel mult 3 criterii)
Conform graficului, se observă că factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare convenționale din perspectiva consumatorilor sunt: ambalajul (24%), produs cu tradiție pe piața românească (22%) și termenul de valabilitate (18%), după care urmează raportul calitate preț (14%), stilul de viață sănătos (12%), conținutul de proteine, glucide și lipide (6%), iar la egalitate sunt ingredientele ecologice și gradul de prelucrare (2%).
În comparație cu acestea, în privința preparatele ecologice, factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării sunt: stilul de viață (24%), ingredientele folosite (20%), conținutul de proteine, glucide și lipide (16%), termenul de valabilitate (14%), gradul de prelucrare (12%), ambalajul (8%), raportul calitate-preț (4%) și produs cu tradiție pe piața românească (2%).
Din aceste puncte de vedere, rezultă faptul că alimentele convenționale sunt achiziționate în primul rând datorită ambalajului, a esteticii lui, contând foarte puțin ce ingrediente folosesc producătorii dacă sunt sau nu sănătoase, iar alimentele bio primează pe stilul de viață sănătos și ingredientele ecologice utilizate.
Care sunt principalele criterii de apreciere în vederea achiziționării unui aliment convențional și/sau ecologic? (Bifează cel mult 3 criterii)
În ceea ce privește importanța criteriilor de apreciere a alimentelor convenționale, a
rezultat că cel mai important criteriu îl reprezintă prețul, urmat de producător și apoi de caracteristicile senzoriale superioare (aspect, consistență, miros, gust). De asemenea, se observă o egalitate între două categorii și anume conținut ridicat de nutrienți benefici declarați pe eticheta nutrițională (proteine, fibre, vitamine, minerale) și conținut redus de nutrienți cu impact negativ declarați pe eticheta nutrițională (zahăr, sare, grăsimi saturate) pentru care au optat 10 respondenți. Pe locurile sașe și șapte sunt clasificate conținutul redus de aditivi alimentari declarați pe etichetă și țara de origine a produsului.
Spre deosebire de alimentele convenționale, cele ecologice au urmat un alt clasament și anume: primul criteriu în vederea achiziționării unui produs bio este reflectat de conținutul ridicat de nutrienți benefici declarați pe eticheta nutrițională (proteine, fibre, vitamine, minerale), urmat la o diferență foarte mică de conținutul redus de nutrienți cu impact negativ declarați pe eticheta nutrițională (zahăr, sare, grăsimi saturate) și de caracteristicile senzoriale superioare (aspect, consistență, miros, gust). Ultimele locuri sunt reprezentate de conținutul redus de aditivi alimentari declarați pe etichetă, producătorul și prețul.
Din cercetarea efectuată, se poate spune că percepția consumatorului privind produsele convenționale este total diferită de cea a consumatorului ecologic.
Care sunt produsele alimentare ecologice pe care obișnuiți să le consumați? Acordați note de la 15 la 1 în funcție de frecvența cu care le consumați.
Din reprezentația grafică, pe baza notelordate de către persoanele intervievate pentru fiecare produs alimentar consumat în parte, s-a realizat următorul clasament: cafeaua este alimentul cel mai des consumat (13,14%), urmat de produsele lactate – brânzeturi, iaurt, lapte(12,92%), legume și fructe proaspete (12,16), produse zaharoase – ciocolată, miere(11,4%), produse derivate din cereale – pâine, paste făinoase, cereale pentru mic dejun(10,12%), mezeluri și alte preparate din carne (8,46%), leguminoase – linte, mazăre, fasole, soia (6,94%), condimente – plante condimentare(6, 84), sosuri – maioneză (6,5%), ouă (6,2%), băuturi răcoritoare – sucuri din fructe(6,1%), semințe – floarea soarelui, dovleac, in (5,98), produse de patiserie industrială – biscuiți, napolitane (5,46%) și în cele din urmă conservele din legume – zacuscă, legume murate, legume în oțet (5,3%) și conservele din fruncte – compot, dulceață, gem (4, 12%).
Deși se cunoaște faptul că produsul alimentar cafeauadăunează organismului uman, din perspectiva studenților, se observă că acesta este cel mai consumat produs. Această caracteristică negativă a cafelei este compensată cu următoarele două produse alimentare benefice din clasament: produsele lactate – brânzeturi, iaurt, lapte și legume și fructe proaspete. Totodată, se remarcă că o pondere destul de mare este alocată produselor zaharoase, care dacă sunt consumate în cantități moderate nu vor crea dependență, iar în viitor riscul de apariție a unor boli va fi mic.
Pe lângă aceste alimente, se constată că în alimentația lor, respondenții consumă și preparate din carne ce pot fi asociate atât cu leguminoase cât și cu condimente. Având în vedere că în general sucurile conțin mulți conservanți și coloranți, substanțe nesătoase sănătății, respondenții preferăsă se răcorească cu sucuri din fructe ecologice.
Nu în ultimul rând, persoanele avizate sunt interesate ca în regimul lor alimentar să existe și semințe, produse de patiserie industrială și conserve din legume ți fruncte.
În ce măsură considerați că raportul calitate – preț este unitar în privința alimentelor ecologice?
Analiza chestionarului arată că într-o proporție de 62%, respondenții susțin că raportul calitate-preț în privința alimentelor ecologice este unitar într-o mare măsură, dovedind practic că prețul este în conformitate cu calitatea șicertificările obținute.
Ce părere aveți despre susținerea dezvoltării agriculturii ecologice?
În cele din urmă, în vederea susținerii dezvoltării agriculturii ecologice, printre răspunsurile persoanelor intervievate se regăsesc:
Agricultura ecologica trebuie susținută și dezvoltată, însă depinde și de oameni dacă doresc o alimentație sănătoasă sau nu;
Nu mi se pare că se pune prea mare accent;
Susținerea dezvoltării agriculturii ecologice aproape că nu există, datorită dezinteresului arătat de către statul roman și din cauza intereselor economice din partea producătorilor de alimente convenționale;
Sunt de acord atâta timp cât nu încearcă să denigreze celelalte produse consumate în mod obișnuit;
Este o acțiune bună ce merită dezvoltată.
Din perspectiva respondenților, rezultă că aceștia își doresc mai multă implicare din partea statului, pentru a se putea diversifica gama produselor ecologice și pentru a avea un cost mai redus, apropiat de cel convențional. În acest mod, nu doar persoanele în cunoștință de cauză sau cu o situație financiară peste medie să poată beneficia de alimentele bio, mai exact de o alimentație sănătoasă.
În urma prelucării datelor obținute din partea studenților s-a ajuns la următoarele concluzii :
din punct de vedere al sănătății, s-a constat că peste 50% dintre persoanele intervievate sunt preocupate de o alimentație sănătoasă, încercând să evite pe cât se poate de multrestaurantele tip fast-food și excesul de produse convenționale;
de asemenea, aceștia consideră că produsele ecologice sunt o opțiune alimentară maisănătoasă comparativ cu alimentele convenționale din diverse motive, precum: conținutul ridicat nutrienți cu impact pozitiv, ingredientele ecologice și nemodificate genetic;
deși s-a constat din analiza datelor că respondenții nu sunt foate bine informați în ceea ce privește conceptul „eco”, pentru că produsele ecologice nu sunt atât de mediatizate precum cele convenționale, pentru ei acesteareprezintă o garanție pentru sănătatea lor prin faptul că sunt certificate de către organisme de inspecție și certificare, iar în antiteză produsele convenționale reprezintă un motiv de îngrijorareprin folosirea ingredientelor modificate genetic și a aditivilor alimentari;
totodată, chiar dacă conțientizează că în viitor crește riscul de apariție a unor boli, s-a constatat că majoritatea dintre ei obișnuiesc să consume numai produse convenționale, iar principalul loc atât pentru ei cât și pentru consumatorii ecologici pentru achiziționarea alimentelor este reprezentat de marile magazine, adică (supermarket-uri, hypermarket-uri).
în ceea ce privește citirea informațiilor de pe ambalaj, se remarcă cu stupoare, că tinerii din ziua de azi nu obișnuiesc să se informeze înainte de a-și cumpăra un produs convențional, dacă este benefic sau nu consumul lui, doar dacă este alimentul respectiv se încadrează „produse ecologice”;
din punct de vedere al factorilor determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare, se observă că alimentele convenționale sunt achiziționate în primul rând datorită ambalajului, a esteticii lui, contând foarte puțin ce ingrediente folosesc producătorii dacă sunt sau nu sănătoase, iar alimentele bio primează pe stilul de viață sănătos și ingredientele ecologice utilizate; iar din punct de vedere al criteriilor de apreciere a alimentelor, percepția consumatorului privind produsele convenționale este total diferită de cea a consumatorului ecologic, astfel pentru prima categorie contează prețul în alegerea produsului, iar pentru cea de a doua categorie este important conținutul ridicat de nutrienți benefici declarați pe eticheta nutrițională (proteine, fibre, vitamine, minerale).
nu în ultimul rând, principalele produsele ecologice consumate de către persoanele intervievate sunt: cafeaua, produsele lactate – brânzeturi, iaurt, lapte, legume și fructe proaspete , produse zaharoase – ciocolată, miere;
concluzionâd, din perspectiva respondenților, susținerea dezvoltării agriculturii ecologice ar trebui să ia amploare pe viitor, astfel prin implicarea mai mare a statului, s-ar putea diversifica gama produselor ecologice și s-ar putea reduce costul pentru a avea acces cât mai multe persoane.
CAPITOLUL 4.
ALIMENT ECOLOGIC VS ALIMENT CONVENȚIONAL STUDIU COMPARATIV AL RAPORTULUI
CALITATE NUTRIȚIONALĂ-PREȚ
Selectarea unor produse ecologice și a unor produse convenționale și analiza conținutului informațional al etichetelor
În zilele noastre, produsele convenționale sunt alimentele cele mai des consumate datorită prețurilor scăzute comparativ cu cele ale produselor ecologice. Acestea nu au parte de o publicitate agresivă, de aceea pentru a informa consumatorul cu privire la beneficiile alimentelor ecologice, au fost realizate o serie de cercetări de către organisme de cercetare de profil.
Pentru identificarea problemelor întâlnite de către consumatori în vederea achiziționării produselor dorite, pe lângă cercetarea exploratorie anterior realizată, am selectat câteva alimente convenționale și ecologice aparținând unor grupe de mărfuri alimentare diferite, precum: produse de panificație, produse zaharoase, produse lactate și produse din carne. Selectarea alimentelor s-a realizat în supermarket-urile Auchan, Carrefour și Cora, iar scopul ei convenționale este de a evalua profilul nutrițional al acestor produse, al căror consum poate dăună sănătății consumatorilor și de a-i informa pe aceștia în vederea asimilării unor cunoștințe necesare în luarea deciziei de cumpărare.
Prin urmare, în cele ce urmează sunt prezentate alimentele ecologice și cele convenționale selectate:
Grupa produselor de panificație
Pâine Toast Savoria bio
Figura 4.1 Pâine Toast Savoria Figura 4.2 Eticheta nutrițională
Sursă: original Sursă: original
Ingrediente: amestec (60%) din făină de grâu ecologică, făină de secară integrală ecologică, crupe de ovăz ecologic, spărtură din grâu ecologic, semințe de in*, gluten din grâu*, semințe de floarea soarelui*, sare iodată, aluat acid, deshidratat din secară* (făină de secară*, cultură de drojdie ecologică),semințe de susan*, zahăr*, făină de malț din orz,condimente*, enzime, apă, ulei*, drojdie. Conține gluten din grâu*, soia* și semințe de susan*.
*ingrediente ecologice
Pâine Bongrana
Figura 4.3 Pâine Bongrana Figura 4.4 Eticheta nutrițională
Sursă: original Sursă: original
Ingrediente : făină dietetică de grâu (măciniș integral)10%, amestec de semințe 9% (mei, in, floarea soarelui, dovleac, susan), făină dietetică de secară (măciniș integral) 6%, făină neagră de grâu 1250, făină albă de grâu 650, apă, fulgi de secară, fulgi de ovăz, drojdie, fibre solubile din cicoare, dextroză, sare iodată, oțet din vin, făină de malț de orz. Poate conține urme de: nucă, ouă, produse derivate din lapte, soia. Tratat cu alcool etilic de origine agricolă.
Cereale Musli bio cu ciocolată
Figura 4.5 Cereale Musli bio Figura 4.6 Eticheta nutrițională
Sursă: original Sursă: original
Ingrediente: fulgi de grâu, cereale 15,5 % (conține gluten), fulgi de ovăz, fulgi de ciocolată 11% (trestie de zahăr, unt de cacao, emulsifiant, lecitină din floarea soarelui, vanilie), zahăr din trestie, ulei de palmier, făină de grâu, ovăz, nucă de cocos, sirop de grâu, pudră de cacao subțire (unt de cacao), miere, caramel.
Cereale Musli cu ciocolată
Figura 4.7 Cereale Musli Figura 4.8 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursă: original
Ingrediente: 46% fulgi de ovăz integral, zahăr, ulei de palmier, 8% ciocolată (masă de cacao, zahăr, cacao cu conținut redus de grăsime, unt de cacao, emulsifiant lecitină), 7% ciocolată cu lapte (zahăr, lapte praf integral, masă de cacao, unt de cacao, zer dulce, praf, emulsifiant lecitină, aromă vanilie), sirop de glucoză, 4,2% germeni uscați de grâu, făină albă 550 de grâu, făină de orez, 1,3% miere, 1,1% făină dietetică (integrală) de grâu, sare, extract uscat din malț de orz, lapte praf, degrasat, arome. Poate conține urme de fructe cu coajă lemnoasă.
Biscuiți Gouters bio cu cacao
Figura 4.9 Biscuiți Gouters Figura 4.10 Eticheta nutrițională
Sursă: original Sursă: original
Ingrediente: făină de grâu* (conține gluten) 49%, zahăr brun din trestie de zahăr*, uleiuri vegetale nehidrogenate * (palmiere *, semințe de palmier), lapte praf degresat*, pudră de cacao* 6%, ouă întregi*, agent de afânare: carbonați de amoniu, carbonați de sodiu, sare fină nerafinată, agent de îngroșare: gumă arabica*. Poate conține urme de: fructe de coajă lemnoasă.
* ingrediente ecologice
Biscuiți Leibniz cu ciocolată
Ingrediente: zahăr, făină de grâu, unt de cacao, masă de cacao, lapte praf degresat, unt (3,7%), zer praf, grăsimi din unt, sirop de glucoză, lactoză, emulsifiant: agenți de afânare, bicarbonat de sodiu, difosfat disodic, lapte praf integral, sare, acidifiant: acid citric, arome, gălbenuș de ou de găină praf.
Făină Băneasa bio
Figura 4.13 Făină Băneasa Figura 4.14 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: produs obținut prin măcinarea grăului ecologic cultivat în România. Conținut de cenușă raportat la substanță uscată max. 1,25%.
Făină Băneasa
Ingrediente: făină de grâu albă superioară obținută prin măcinarea grâului. Conținut de cenușă raportat la substanța uscată max 0,48%.
Grupa produselor zaharoase
Ciocolata Noir Negro bio
Figura 4.17 Ciocolata Noir Negro Figura 4.18 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: zahăr din trestie de zahăr, masă de cacao, unt de cacao, emulsifiant: lecitină din soia, aromă vanilie. Cacao min. 55%. Posibil urme de gluten, lapte, ouă și coji de fructe.
Ciocolată Heidi
Figura 4.19 Ciocolata Heidi Figura 4.20 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: masă de cacao, unt de cacao, zahăr, pudră de cacao, emulsificator: lecitină din soia, aromă:extract natural de vanilie. Substanță uscată de cacao: 75%, soia. Poate conține urme de fructe nucifere, gluten și lapte.
Grupa produselor lactate
Lapte LaDorna bio
Figura 4.21 Lapte LaDorna Figura 4.22 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente:conține lactoză. Lapte integrat standardizat 3,5% grăsime.
Lapte Poiana florilor
Figura 4.23 Lapte Poiana florilor Figura 4.24 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: lapte de vacă semidegresat standardizat 1,5% grăsime, omogenizat și pasteurizat.
Iaurt Olympus bio
Figura 4.25 Iaurt Olympus Figura 4.26 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: lapte de vacă pasteurizat și degresat*, fermenți selecționați de iaurt.
*ingrediente provenite din agricultura ecologică
Iaurt Danone
Figura 4.27 Iaurt Danone Figura 4.28 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: lapte pasteurizat, proteine din lapte, ferminți de iaurt, ferment Bifidus ActiRegularis (3,4% grăsime)
Iaurt bio cu fructe
Figura 4.29 Iaurt cu fructe Figura 4.30 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: iaurt probiotic*, fructe alese: piersici/caise*, zahăr brut obținut din trestie de zahăr*, stabilizatori (făină din semințe de roscova, suc roșu concentrat de lămâie*).
* provenit din agricultură ecologică controlată.
Iaurt Cremosso cu fructe
Figura 4.31 Iaurt Cremosso Figura 4.32 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: lapte pasteurizat, smântână, piersici 11,2% (cu adaos de sirop de glucoză-fructoză, aromă, colorant: betacaroten), zahăr, proteine din lapte, fermenți de iaurt.
Telemea de capră ecologică
Figura 4.33 Telemea de capră bio Figura 4.34 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: lapte de capră bio pasteurizat 96,95%, sare 3%, clorură de calciu 0, 032%, cheag 0,017%, culturi lactice 0,001%
Telemea Olympus
Ingrediente: lapte de capră pasteurizat, sare, cheag, culturi.
Grupa produselor din carne
Prosciutto crudo bio
Ingrediente: carne de porc*, sare.
*produs din agricultură biologică.
Figura 4.37 Prosciutto crudo bio
Sursa: original
Prosciutto crudo
Figura 4.38 Prosciutto crudo Figura 4.39 Eticheta nutrițională
Sursa: original Sursa: original
Ingrediente: carne de porc, sare, conservant: nitrat de potasiu.
În urma analizei conținutului informațional al etichelor, se observă că o parte din produsele selectate conțin și ingrediente nesănătoase, ce ar trebui evitate, precum: gluten, sirop de glucoză, arome, agent de afânare: carbonați de amoniu, carbonați de sodiu, agent de îngroșare: gumă arabica, difosfat disodic, acid citric, stabilizatori, colorant: betacaroten.
Evaluarea profilului nutrițional al alimentelor selectate prin metoda SAIN-LIM
În vederea evaluării profilului nutrițional al alimentelor mai jos prezentate, s-au luat în considerare valorile nutriționale prezentate pe etichetele produselor alimentare.
În această privință, am folosit metoda SAIN-LIM, elaborată de către o echipă de cercetători în domeniul nutrițieiumane INRA/INSERM (INSERM- Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale, INRA- Institut National de Recherche Agronomique și Universitatea din Marseille) din Marsilia, Franța și lansată de către Agenția deStandardizare din Franța în anul 2009.
Metoda SAIN-LIM presupune analiza profilului nutrițional al produselor alimentare, identificând atât nutrienții cu impact pozitiv cât și pe cei cu impact negativ ai alimentelor, fiind fundamentată pe doi indicatori și anume :
Indicatorul SAIN subliniază aspectele benefice pentru sănătate și evidențiază nutrienții cu impact pozitiv (proteine, fibre, vitamine, minerale, calciu, fier, magneziu, fosfor, zinc, potasiu, acizi grași polinesaturați)recomandați. Acesta se calculează pe baza următoarei formule:
SAIN =
Nut i reprezintă nutrienții cu impact pozitiv din 100 g de produs alimentar;
RVi este necesarul zilnic recomandat pentru fiecare nutrientcu impact pozitiv;
n este numărul de nutrienți pozitivi;
E reprezintă valoarea energetică a 100g de produs alimentar (exprimată în kcal/100 g produs).
Indicatorul LIM subliniază aspectele cu impact negativ ale alimentului și evidențiază nutrienții (acizii grași saturați, zaharurile adăugate, sodiul și sarea) ce ar trebui reduși în alimentație. Acesta se calculează pe baza următoarei formule:
LIM =
Nutj reprezintă nutrienții cu impact negativ din 100 g de produs alimentar;
MRVj reprezintă cantitatea maximă recomandată zilnic pentru fiecare nutrient cu impact negativ .
Totodată, pentru calculul indicatorului SAIN s-au examinat valorile de referință pentru nutrienți cu impact pozitiv recomandate zilnicdin următorul tabel:
Tabel 4.1. Valori de referință pentru nutrienți
Sursă:Lelia Voinea, Calitate și securitate alimentară, Editura ASE, 2013,
București, pag. 142
iar pentru indicatorul LIM s-au luat în considerare valorile pentru nutrienți cu impact negativ întâlnite în tabelul ce urmează:
Tabel 4.2. Valori de referință pentru nutrienți
Sursă:Lelia Voinea, Calitate și securitate alimentară, Editura ASE,
2013,București pag. 142
Prin stabilirea celor doi indicatori menționați, produselor alimentare sunt ierarhizate în patru categorii:
Figura nr. 4.40: Clasificarea alimentelor în funcție de valorile indicatorilor SAIN și LIM
Sursa: L.Voinea, D.V.Popescu, M.T.Negrea, Bune practici în educarea și informarea
noii generații de consumatori privind produsele alimentare ecologice, Amfiteatru Economic.
Având în vedere aceste aspecte, în tabelul 4.2 sunt prezentate valorile celor doi indicatori menționați:
Sursa: original
* conținutul de sare se datorează exclusiv prezenței în mod natural a sodiului în laptele de vacă
Următorul tabel 4.4. sintetizează profilul nutrițional al valorilor prezente pe etichetele produselor evaluat cu ajutorul indicatorilor SAIN și LIM:
Tabel 4.4 Profilul nutrițional al produselor selectate
Sursa: original
În urma evaluării, s-a constatat că produsele alimentare selectate au un profil nutrițional variat, regăsindu-se în cele patru categorii și anume: alimente recomandate pentru sănătate (în cazul SAIN >5 și LIM < 7,5), alimente neutre (în cazul SAIN < 5 și LIM < 7,5), alimente recomandate în cantitate mică sau ocazional (în cazul SAIN >5 și LIM > 7,5) și nu în ultimul rând alimente ce trebuie evitate, consumul lor trebuie limitat (în cazul SAIN <5 și LIM > 7,5).
Utilizarea alimentelor recomandate pentru sănătate determină un profil nutrițional echilibratdatorită conținutului moderat de nutrienți pozitivi, precum proteine, fibre, calciu, fier, vitamine și de nutrienți negativi cum sunt grăsimile, zaharuri, sare, reducând în acest mod riscul de apariție a unor bolilor cardiace și a hipertensiunii arteriale. În această categorie se regăsesc alimentele din categoria produselor lactate: laptele LaDorna bio și cel Poiana florilor, iaurtul Olympus bio și cel Danone, iar din grupa produselor de panificație doar pâinea Bongrana.
Alimentele neutre, în cazul de față produsul alimentar- făina, au un conținut sărac atât de proteine, fibre cât și de zaharuri, acizi grași saturați și sare, determinând un profil nutrițional dezechilibrat.
Alimentele recomandate în cantitate mică sau ocazional determină un profil nutrițional dezechilibrat, datorită conținutului ridicat de alimente bogate în nutrienți benefici pentru sănătate și în nutrienți defavorabili organismului uman. Alimentele analizate în această categorie sunt: telemea de capră ecologică și convențională, prosciutto crudo bio și convențional.
Ultima categorie vizată, cea a alimentelor ce trebuie evitate, determină un profil nutrițional foarte dezechilibrat din cauza aportului redus de componenți cu impact pozitiv asupra sănătății oamenilor și a celui mărit de nutrienți cu impact negativ. Limitarea consumului de grasimi saturate, zaharuri, sare care se găsesc în cazul de față în pâinea bio (Toast Savoria), cerealele convențione și ecologice (Musli cu ciocolată), biscuiții (Gouters bio cu cacao și Leibniz cu ciocolată), făina ecologică și convențională (Băneasa), ciocolata (Noir Negro bio și Heidi) și iaurtul cu fructe convențional și ecologic, reduce nivelul de colesterol.
Aprecieri privind raportul calitate nutrițională-preț în cazul produselor analizate
Sănătatea oamenilor depinde, în cea mai mare măsură, de alimentația zilnică. Aceasta ar trebui să fie echilibrată și variată, pentru a putea face față cu brio tuturor problemelor zilnice. Însă, din cauza ritmului alert al fiecărei zi, cei mai mulți oameni uită să respecte mesele principale sau nu țin cont dacă respectivul aliment este bogat în nutrienți benefici organismului uman.
Unul dintre cele mai consumate alimente din viața de zi cu zi este pâinea. Aceasta, în funcție de modul de preparare, poate acoperi un procent mai mic sau mai mare din doza zilnică recomandată de către nutriționiști. În urma evaluării, se constată faptul că pâinea ecologică are un profil nutrițional foarte dezechilibrat, datorită conținutului ridicat de componenți cu impact negativ, precum zaharuri și acizi grași saturați. Din acest motiv, consumul acestui aliment trebuie să fie foarte moderat, având și un raport calitate-preț supraunitar (7,67 lei).
Spre deosebire de aceasta, pâinea convențională are un profil nutrițional echilibrat, conținutul ei fiind bogat atât în proteine, fibre cât și grăsime saturată, sare, necesare sănătății oamenilor. Din acest punct de vedere, acesta poate fi recomandată a fi consumată zilnic de către populație, având și un preț rezonabil de 4, 9 lei la o cantitate de 500g.
Un alt aliment consumat de către foarte mulți tineri în principal la micul dejun este reprezentat de cereale. Din analiza realizată, se observă ca ambele tipuri de alimente selectate au un profil nutrițional foarte dezechilibrat. Deși sunt certificate bio, cerealele Musli cu ciocolată au un aport ridicat de nutrienți cu impact negativ (zaharuri, grăsimi saturate, sare), astfel se recomandă consumul lor într-o cantitate mică. Dintre nutrienții cu impact pozitiv se remarcă doar proteinele și fibrele în cazul cerealelor bio, iar în cazul celor convenționale se constată pe lângă cele două menționate și tiamină, magneziu și fier în cantități foarte mici.
Un aspect important ce trebuie urmărit de asemenea cu atenție sporită înainte de achiziționarea unui produs este lista ingredientelor folosite de către producători. În această privință, se observă că ambele produse alimentare conțin aditivi alimentari după cum urmează: gluten, sirop de glucoză și arome. Având în vedere gramajul alimentelor (cereale bio – 500g , cereale convenționale – 450 g) și ingredientele utilizate ( în cazul celor bio), prețul produselor este diferit, astfel: cerealele Musli bio sunt la prețul de 17,50 lei, iar cerealele Musli sunt la 8,50 lei.
Din grupa produselor de panificație, fac parte și biscuiții și făina. Din evaluarea profilului nutrițional, se remarcă faptul că atât produsele ecologice cât și cele convenționale au un conținut scăzut de nutrienți cu impact pozitiv asupra sănătății, ceea ce poate reprezenta un risc de apariție a unor boli.
Totodată, în privința biscuiților se remarcă un aport ridicat de grăsimi saturate, zaharuri și sare, rezultând un profil nutrițional foarte dezechilibrat, fapt pentru care se recomandă consumul acestora foarte rar sau în cantități mici.Datorită diferenței destul de mici între valorile nutriționale ale fiecărui tip de biscuiți, prețurile acestora sunt apropiate ( biscuiții Gouters – 10, 51lei, iar biscuiții Leibniz – 7, 73 lei).
În cazul produsului alimentar-făina, se observă pe lângă cantitatea scăzută de nutrienți prielnici sănătății și un conținut mic de componenți defavorabili. În acest caz, consumul acestui aliment neutru nu influențează nici pozitiv nici negativ organismul uman. În privința prețului, se observă o diferență vizibilă între cele două produse alimentare ( făina ecologică 7,14lei, iar făina convențională 2,94 lei), având în vedere faptul ambele au un profil nutrițional dezechilibrat.
Pe lângă produsele din grupa mărfurilor alimentare de panificație, alimentele cu un rol important în consumul alimentar sunt produsele lactate. În această privință, din produsele analizate, se constată că doar laptele și iaurtul au un profil nutrițional echilibrat, iar celelalte alimentele lactate au un profil nutrițional dezechilibrat, respectiv foarte dezechilibrat.
Laptele (LaDorna, Poiana florilor) și iaurtul (Olympus, Danone) conțin substanțe nutritive necesare organismului într-o proporție echilibratăde proteine, calciu, glucide, lipide și sare. Din punct de vedere al calității, al ingredientelor utilizate și al prețului accesibil pe piața românească( LaDorna – 7,40 lei, Poiana florilor – 3,50 lei, Olympus- 2,03 lei, Danone – 1,35 lei), raportul calitate nutrițională-preț este unitar.
Iaurtul cu fructe atât ecologic cât și convențional, datorită profilului nutrițional foarte dezechilibrat evaluat pe baza indicatorilor SAIN-LIM, se încadrează în categoria alimentelor de evitat. Excesul de glucide, lipide și sare regăsit în ambele cazuri, conduce la creșterea aportului zilnic de calorii, a bolilor cardiovasculare și la diabet. Din privința acestor aspecte și a folosirii unor ingrediente nesănătoase (întâlnite la iaurtul Cremosso) precum sirop de glucoză-fructoză, arome, colorant: betacaroten, se poate spune că raportul calitate-preț este supraunitar.
Ultimele alimente din categoria produselor lactate prezintă un profil nutrițional dezechilibrat, fapt pentru care se recomandă a fi consumate în cantitate mică sau ocazional. Deși aportul proteic se încadrează în doza zilnică recomandată, atât alimentul ecologic (Telemea Kondov) cât și cel convențional (Telemea Olympus) au un conținut ridicat de compuși cu impact negativ – sare, zahăr și grăsime saturată. Chiar dacă profilul nutrițional al fiecărui aliment este același, datorită valorilor nutriționale și a modului de procesare diferite, prețul produsului ecologic Kondov este de 58,75/kg lei este mai mare decât al celui convențional Olympus de 36,41/kg lei.
Din categoria produselor zaharoase, un produs foarte căutat de către consumatori pe piață este ciocolata. Deși ciocolata neagră are beneficii asupra organismului, mai exact scade tensiunea arterială, are un efect pozitiv asupra stării de spirit și îmbunătățește fluxul de sânge, în privința ciocolatei Noir Negro și a celei Heidi, consumul ei trebuie limitat datorită cantității prea mari de carbohidrați și grăsimi și prea mici de proteine și fibre. Din acest punct de vedere, se consideră prețul ciocolatei puțin ridicat (chiar dacă cantitativ în cazul cele bio este bun – 11,50lei).
Deși nu este un produs românesc, Prosciutto crudo se găsește de foarte mulți ani pe piața românească. În cazul de față, produsul alimentar din carne prezintă un profil nutrițional dezechilibrat în ambele situații, datorită aportului prea mare de nutrienți cu impact negativ asupra sănătății. Din aceste considerente, consumul acestuia este recomandat să fie în cantitate mică.
În concluzie, luând în considerare prețul alimentelor atât ecologice cât și convenționale se observă o diferență considerabilă între acestea, ceea ce face ca produsele convenționale să se bucure de o atenție mai mare din partea consumatorilor. Totodată, se observă faptul că valorile nutriționale ale acestora au o medie asemănătoare, iar în conținutul lor se regăsesc ingrediente nesănătoase, conducând în acest mod la un raport calitate-preț al produselor ecologice supraunitar.
CONCLUZII
În urma analizării celor patru capitole, se constată faptul că gama produsele ecologice este restrânsă și nu se cunosc foarte multe informații despre acestea. Din acest motiv, ele nu au foarte mare succes în rândul consumatorilor cu venituri mici sau medii, rezultând numeroase boli din cauza unei regim alimentar patologic și dezechilibrat.
Toate aceste situații au ajuns să existe din ce în ce mai des, datorită evoluției rapide a industriei alimentare și totodată a inovațiilor culinare remarcabile încă de la începutul secolului al XIX-lea. Printre acestea, se regăsesc următoarele: tableta de ciocolată ce a fost realizată prima dată în anul 1847 în Londra, margarina ce a fost creată ca înlocuitor al untului în anul 1869 de către Hippolyte Mège Mouriès într-un laborator de chimie din Franța, supele cu gătire pe loc care au fost create în jurul anului 1891 de către Julius Maggi, respectiv Carl Knor, biscuiții dulci Leibniz-Keks cu originea în Germania care au fost produși de către compania Bahlsen și nu în ultimul rând praful de copt Bakin inventat de către dr. August Oetker și testat pentru prima dată în anul 1891.
În perioada 1945-1975, industria alimentară a avut parte de o dezvoltare rapidă, astfel s-a renunțat la metodele tradiționale de obținere a produselor alimentare finite și s-a trecut la mecanizarea acestora. Aceasta a avut ca efect diminuarea prețurilor și ceea ce este cel mai important scăderea calității alimentelor. Astfel apare fenomenul „supermarket” care s-a răspândit cu pași iuți în întreaga lume și încurajează consumul alimentelor convenționale prin diverse spoturi publicitare. Acestea au ca rol să convingă oamenii să consume aceste produse alimentare și să devină dependenți de conceptul „ shopping” datorită promoțiilor permanente.
Reducerile de preț din diferite locații pun consumatorul în situația de a alege dintre calitate și cantitate.
Calitatea și siguranța alimentelor se bazează pe eforturile tuturor celor implicați în lanțul complex de fabricare a produselor care include producția agricolă, procesarea, transportul și consumul, iar concentrarea eforturilor tuturor celor implicați ar conduce la obținerea de produse de calitate superioară și sigure. Însă, aceasta poate fi influențată și în mod negativ de anumiți factori, precum rafinarea.
Rafinarea a fost introdusă în industria alimentelor pentru a ajuta producătorii să înlocuiască anumite ingrediente, în special carbohidrații. Produsele rezultate în urma rafinării au valori scăzute din punct de vedere nutritiv și pot accentua riscul de îmbolnăvire a consumatorilor. Printre consumatori, se regăsește M.Pollan, care critică alimentația din ziua de azi și susține că „nutriționismul a rămas doar o ideologie, deoarece s-a bazat pe o serie de presupoziții lar răspândite, dar neverificate”.Însă, indiferent de critici, nutriționismul este practicat în industria alimentară și continuă să influențeze alimentația și sănătatea oamenilor. Acesta a apărut datorită industrializării alimentației și a faptului că prin metodele de procesare a alimentelor, o parte din nutrienții esențiali organismului se pierd.Astfel, în funcție de produsul dorit, se adaugă unul sau mai mulți nutrienți, cum ar fi: vitaminele, elementele minerale sau proteinele, în scopul sporirii valorii nutritive a produsului respectiv. Aceste alimente poartă denumirea de produse alimentare fortifiate.Introducerea nutrienților în alimente se face cu respectarea anumitor cerințe: să nu se modifice gustul în proporții mari și să nu afecteze calitatea produselor.
În categoria suplinitorilor de ingrediente naturale, se regăsesc aditivii alimentari, care reprezintă substanțe chimice adăugate intenționat sau nu în alimente pe parcursul procesului de productie, cu scopul de a prelungi termenul de valabilitate, a îmbunătăți aspectul preparatelor și de asemenea de a oferi un plus aromei și conținutului nutritiv. Aceștia sunt clasificați în cinci grupe în funcție de scopurile tehnologice: de gust și aromă (substanțe de aromă, potențiatori de aromă), coloranți, de structură (gelifianți, emulgatori), de conservare (antioxidanți, antiseptici) și pentru ameliorarea valorii nutritive (vitamine, aminoacizi, substanțe minerale).
Aditivii alimentari sunt numerotați prin folosirea unui cod alfanumeric, mai exact litera E urmată de un număr de 3-4 cifre alocat unui aditiv alimentar. Numărul total de aditivi acreditați este 301, iar cei admiși în România conform Ordinului Ministerului Sănătății nr.975/16 decembrie 1918, privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente sunt în număr de 201.
Pe lângă aditivii alimentari, se întâlnesc și produsele alimentare modificate genetic. Acestea sunt dăunătoare atât pentru organism prin prezența lor în majoritatea alimentelor cât și mediului înconjurător datorită proceselor de obținere a acestora. Ele au ajutat producătorii de alimente să reușească să creeze noi produse convenționale, alimente ce conțin în proporție de peste 50% ingrediente modificate genetic.
Astfel, se creează o contradicție între industrializarea rapidă a sectorului alimentar cu efect benefic pe plan economic și deprecierea în plan nutrițional a alimentației.
Contradicțiile precum cea menționată anterior se regăsesc pe tot globul. Astfel, America de Nord, Europa Centrală și o parte din Asia se află în paradox cu celelalte părți ale globului datorită insuficienței hranei și a consumului abuziv de alimente.Alimentația contează foarte mult pentru sănătatea organismului nostru, deoarece aceasta poate preveni, declanșa sau să combată apariția anumitor boli. Principalele cauze alimentare care duc la îmbolnăvire sunt: lipsa vitaminelor și a substanțelor minerale, lipsa fibrelor vegetale și consumul excesiv de grăsimi și dulciuri.
Pe lângă acest paradox, există și încurajarea supraconsumului de către marii producători de produse alimentare atât pe plan local cât și internațional, în timp ce un anumit segment dintre consumatori sunt adepții cultului formelor suple. Acesta presupune satisfacerea poftelor culinare de către consumatori pe de o parte și pe de altă parte dorința menținerii unei siluete perfecte.
Datorită efectelor nedorite provocate de dezechilibre aliementare, au apărut produsele ecologice. Acestea sunt obținute în mod natural și sunt lipsite de contaminați chimici, reziduuri de pesticide (insecticide, erbicide), reziduuri de medicamente veterinare, hormoni de stimulare a creșterii, reziduuri de substanțe fertilizatoare, ingrediente provenite din organisme modificate genetic, radionuclizi, aditivi alimentari.
Datorită modului de obținere, produsele ecologice dispun de valențe trofice, sanogenetice și economice de un grad ridicat de importanță ce crește odată cu trecerea timpului. Asftel, agricultura redevine una dintre activitățile principale a omenirii așa cum era ea încă din Antichitate. Spre deosebire de vechile timpuri, aceasta a devenit mecanizată și adoptă noi tehnologii pentru a putea menține solul sănătos și să ajute la conservarea mediului. Prin acest mod, produsele obținute sunt lipsite de substanțe dăunătoare organismului și ajută la îmbunătățirea calității vieții noastre.
Agricultura ecologică este practicată pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, fiecare continent, țară, având una sau mai multe organizații de certificare produselor ecologice, ferme și societăți de prelucrare și de valorificare a produselor agricole și alimentare ecologice.Alimentele bio cele mai întâlnite și consumate de către populație pe piețele locale și internaționale sunt: ouăle, laptele, carnea și fructele și legumele.
Piața produselor ecologice se regăsește în 170 țări, fiind în continuă creștere. În anul 2013, regiunile cu cele mai mari terenuri de agricultură organică erau Oceaniacu 17, 3 milioane hectare șiEuropa cu 11,5 milioane hectare, urmate de Africa cu 1, 2 milioane hectare,America de Nord cu peste 3 milioane de hectare de teren agricol, Asia cu 3,4 milioane hectare,America latinăcu 6,6 milioane hectare de terenuri agricole ecologice și RegiuneaOceania17,3 milioane hectare. În România, suprafața cultivată în sistem ecologic în anul 2013 era de 301.148,1, iar numărul operatorilor a fost de 15544.
În ceea ce privește profilul consumatorului ecologic, acesta este reprezentat de nevoia de informare despre produsul respectiv, de a i se aduce la cunoștință modul în care a fost fabricat, este preocupat de nivelul de autenticitate, originalitate al mărfurilor, permițându-i să se diferențieze în acest mod de ceilalți consumatori. Consumatorii ecologici sprijină cu dârjenie mediul înconjurător și doresc să participe la protejarea acestuia prin diferite activități.
Pentru a putea răspunde cererilor consumatorilor în privința produselor ecologice, sunt necesare părerile acestora, iar pentru a strânge aceste informații, se fac diferite cercetări de marketing.
Cercetarea de marketing reprezintă activitatea ce oferă informații atât despre opiniile și comportamentul consumatorilor, cât și despre evoluția mediului de marketing, având un rol fundamental în luarea deciziilor. Acestea sunt împărțite pe categorii, astfel ele se disting în funcție de obiectivul urmărit și anume: cercetări exploratorii, descriptive, cauzale, instrumentale și nu în ultimul rând predictive.
Cercetarea de față este una exploratorie și urmărește cunoașterea informațiilor de către consumator în privința calității alimentelor ecologice în comparație cu alimentele convenționale. Prin aceasta se dorește evidențierea calității produselor ecologice în detrimentul celor convenționale și modul în care consumatorul de rând consideră importanța lor pentru organism.
În vederea realizării cercetării s-a elaborat un chestionar structurat sub forma de 17 întrebări, necesare pentru aflarea preferințelor consumatorului. Cercetarea s-a derulat în perioada lunii mai 2015. Studiul s-a desfășurat pe un eșantion 50 de persoane, iar pentru identificarea și intervievarea respondeților au fost selectați studenți din anul II ai ciclului de master din cadrul Academiei de Studii Economice.
În baza răspunsurilor celor intervievați, s-a constatat că media de vârtă a acestora este cuprinsă între 20-25 de ani și au un venit mediu lunar cuprins în intervalul 801-1500. Respondenții susțin că sunt preocupați de o alimentație sănătoasă și că produsele ecologice sunt o opțiune alimentară mai sănătoasă comparativ cu cele convenționale. De asemenea, ei consideră că produsele ecologice reprezintă o garanție pentru sănătatea lor datorită certificării, chiar dacă acestea nu sunt sufiecient mediatizate.
Datorită faptului că prețurile alimentelor ecologice sunt mai mari față de cele convenționale, aceștia obișnuiesc să consume numai produse convenționale. Chiar dacă cunosc că produsele bio au un conținut mai ridicat de nutrienți benefici decât celelalte produse, aleg să achiziționeze alimente non-organice datorită ambalajului atrăgător.
Din perspectiva respondenților, susținerea dezvoltării agriculturii ecologice ar trebui să ia amploare pe viitor, astfel prin implicarea mai mare a statului, s-ar putea diversifica gama produselor ecologice și s-ar putea reduce costul pentru a avea acces cât mai multe persoane.
Pe lângă cercetarea mai sus menționată, s-a efectuat un studiu în privința evaluării profilului nutrițional al produselor ecologice și convenționale. Pentru acest studiu, au fost selectate diferite produse alimentare, precum: pâine Toast Savoria bio, pâine Bongrana, cereale Musli cu ciocolată ecologice și convenționale, biscuiți Gouters bio cu cacao, biscuiți Leibniz cu ciocolată, făină Băneasa ecologică și convențională, ciocolata Noir Negro bio, ciocolată Heidi , laptele LaDorna bio, lapte Poiana florilor, iaurtul Olympus bio, iaurt Danone, iaurt bio cu fructe, iaurt Cremosso cu fructe, telemea de capră ecologică și convențională, prosciutto crudo bio și convențional.
Pentru evaluarea profilului nutrițional, s-a folosit medoda SAIN-LIM, care presupune analiza profilului nutrițional al produselor alimentare, identificând atât nutrienții cu impact pozitiv cât și pe cei cu impact negativ ai alimentelor.
În urma evaluării, s-a constatat că produsele alimentare selectate au un profil nutrițional variat, regăsindu-se în cele patru categorii și anume: alimente recomandate pentru sănătate, alimente neutre, alimente recomandate în cantitate mică sau ocazional și nu în ultimul rând alimente ce trebuie evitate, consumul lor trebuie limitat.
Fiecare om ar trebui să țină cont de valorile nutriționale regăsite pe etichetele produselor, deoarece sănătatea lui depinde de alimentația zilnică. Aceasta trebuie să fie echilibrată și variată pentru a putea face față cu brio tuturor problemelor zilnice.
BIBLIOGRAFIE
Banu C., Barascu E., Stoica Al., Nicolau A., Suveranitate, securitate și siguranța alimentara, Editura ASAB, 2007, București;
Bălan C., Orzan G, Popescu I.C., Veghes C., Vrânceanu D, Dănețiu T, Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucuresti;
Bobe M., Produsul alimentar, Editura Ase;
*** ICC/ESOMAR International Code on Market and Social Research, ICC/ESOMAR, 2008;
Kotler P., Principles of Marketing, Prentice-Hall, Englewood Chiffs, N.J., 1983;
*** Le controle de la qualite dans l’industrie alimentaire, CCI, CNUCED/GATT, Geneva 1991;
Negrea M.T, L. Voinea, Studiul și protecția consumatorului, Editura Ase,2013, Bucuresti;
*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001;
P. Rodica, Procopie R, Dima D, Mărfurile alimentare în comerțul internațional, Editura ASE,2001, București;
*** Report of the Definitions Committee of the American Marketing Association, AMA, Chicago, 1961;
Stanciu C., Fometescu I.L, L.Chiru, Sevan I.L, Manualul consumatorului de alimente, Editura Oscar Print;
Stănescu D., Voicu O.L, Sztruten G.G, Particularități tehnologice în servicii de alimentație, Editura Universitară, 2008, București;
Voinea L., Calitate și securitate alimentară, Editura ASE, 2013, București;
*** Voinea L, Popescu D.V., Negrea M.T., Bune practici în educarea și informarea noii generații de consumatori privind produsele alimentare ecologice, Amfiteatru Economic;
***Voinea L, Cercetarea percepției noii generații de consumatori din România privind calitatea produselor alimentare ecologice, Revista “Calitatea-Acces la succes”, anul 12, nr. 13, februarie 2011;
Vrânceanu D.M, Cercetări de marketing în context global, Editura Ase, 2013, Bucuresti;
***http://www.codexalimentarius.org/, accesat la data 02.03.2015
***http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/aditivii-alimentari_1515
accesat la data 05.03.2015
***http://www.fiiantreprenor.ro/documents/idei/Comercializare%20produse%20bio-IA.pdf accesat la data 05.03.2015
***https://www.fibl.org/fileadmin/documents/shop/1663-organic-world-2015.pdf
accesat la data 06.03.2015
***http://organic.about.com/od/OrganicConsumerRelations/tp/8-Reasons-Why-Consumers-Should-Buy-Organic-Food.htm accesat la data 08.03.2015
***http://www.ecolandsrl.ro/biobioro.php accesat la data 10.03.2015
***http://www.ifoam.bio/en/organic-landmarks/principles-organic-agriculture accesat la data 15.03.2015
***http://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html accesat la data 15.03.2015
***http://www.fao.org/organicag/oa-faq/oa-faq1/en/ accesat la data 17.03.2015
***http://www.anpc.gov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=31&Itemid=38 accesat la data 20.03.2015
***http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Informare%20privind%20OMG_298ro.pdf accesat la data 20.03.2015
***https://sites.google.com/site/ciocolatanet/home/news accesat la data 22.03.2015
***http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_alimentarMargarina.html accesat la data 25.03.2015
ANEXA 1
CHESTIONAR DE EVALUARE PRIVIND MULȚUMIREA CONSUMATORULUI
Prin intermediul acestui sondaj, doresc să realizez o cercetare asupra consumului de produse ecologice, respectiv produse convenționale în rândul studenților din anul II ai ciclului de master din cadrul Academiei de Studii Economice . Opinia dumneavoastră este importantă, deoarece în acest mod voi putea aduce un plus sănătății noastre .Fapt pentru care vă rog să binevoiti să alocați câteva minute pentru completarea chestionarului.
Vă mulțumesc pentru timpul și ajutorul acordat !
Vă rog să completați următorul chestionar prin marcarea cu “X” în căsuța corespunzătoare.
Sunteți o persoană de gen:
Vă încadrați în categoria de vârstă :
Care este venitul lunar de care dispuneți ?
În ce măsură sunteți preocupat să aveți o alimentație sănătoasă?
Considerați produsele alimentare ecologice ca fiind, în general, o opțiune alimentară mai sănătoasă comparativ cu alimentele convenționale?
În ce măsură considerați că sunteți informat privind produsele alimentare ecologice ?
Prin faptul că produsele ecologice sunt certificate de către organisme de inspecție și certificare, acestea reprezintă un motiv de alegere, o garanție pentru sănătatea dumneavoastră?
Având în vedere faptul că produsele convenționale conțin ingrediente modificate genetic, aditivi alimentari, considerați că acestea reprezintă un motiv de îngrijorare?
În alimentația dumneavoastră, obișnuiți să consumați?
Din punctul dumneavoastră de vedere, spre deosebire de produsele alimentare convenționale, produsele alimentare ecologice sunt:
Din ce locuri preferați să achiziționați produsele alimentare convenționale și/sau ecologice pe care le consumați? (Bifați cel mult 3 criterii)
În general, înainte de achiziționarea un produs alimentar convențional și/sau ecologic, citiți informațiile ce se regăsesc pe ambalaj?
Care sunt factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare convenționale și/sau ecologice? (Bifați cel mult 3 criterii)
Care sunt principalele criterii de apreciere în vederea achiziționării unui aliment convențional și/sau ecologic? (Bifează cel mult 3 criterii)
Care sunt produsele alimentare ecologice pe care le consumați în mod constant? Acordați note de la 15 la 1 în funcție de frecvența cu care le consumați.
În ce măsură considerați că raportul calitate – preț este unitar în privința alimentelor ecologice?
Ce părere aveți despre susținerea dezvoltării agriculturii ecologice?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE
Banu C., Barascu E., Stoica Al., Nicolau A., Suveranitate, securitate și siguranța alimentara, Editura ASAB, 2007, București;
Bălan C., Orzan G, Popescu I.C., Veghes C., Vrânceanu D, Dănețiu T, Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucuresti;
Bobe M., Produsul alimentar, Editura Ase;
*** ICC/ESOMAR International Code on Market and Social Research, ICC/ESOMAR, 2008;
Kotler P., Principles of Marketing, Prentice-Hall, Englewood Chiffs, N.J., 1983;
*** Le controle de la qualite dans l’industrie alimentaire, CCI, CNUCED/GATT, Geneva 1991;
Negrea M.T, L. Voinea, Studiul și protecția consumatorului, Editura Ase,2013, Bucuresti;
*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2001;
P. Rodica, Procopie R, Dima D, Mărfurile alimentare în comerțul internațional, Editura ASE,2001, București;
*** Report of the Definitions Committee of the American Marketing Association, AMA, Chicago, 1961;
Stanciu C., Fometescu I.L, L.Chiru, Sevan I.L, Manualul consumatorului de alimente, Editura Oscar Print;
Stănescu D., Voicu O.L, Sztruten G.G, Particularități tehnologice în servicii de alimentație, Editura Universitară, 2008, București;
Voinea L., Calitate și securitate alimentară, Editura ASE, 2013, București;
*** Voinea L, Popescu D.V., Negrea M.T., Bune practici în educarea și informarea noii generații de consumatori privind produsele alimentare ecologice, Amfiteatru Economic;
***Voinea L, Cercetarea percepției noii generații de consumatori din România privind calitatea produselor alimentare ecologice, Revista “Calitatea-Acces la succes”, anul 12, nr. 13, februarie 2011;
Vrânceanu D.M, Cercetări de marketing în context global, Editura Ase, 2013, Bucuresti;
***http://www.codexalimentarius.org/, accesat la data 02.03.2015
***http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/aditivii-alimentari_1515
accesat la data 05.03.2015
***http://www.fiiantreprenor.ro/documents/idei/Comercializare%20produse%20bio-IA.pdf accesat la data 05.03.2015
***https://www.fibl.org/fileadmin/documents/shop/1663-organic-world-2015.pdf
accesat la data 06.03.2015
***http://organic.about.com/od/OrganicConsumerRelations/tp/8-Reasons-Why-Consumers-Should-Buy-Organic-Food.htm accesat la data 08.03.2015
***http://www.ecolandsrl.ro/biobioro.php accesat la data 10.03.2015
***http://www.ifoam.bio/en/organic-landmarks/principles-organic-agriculture accesat la data 15.03.2015
***http://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html accesat la data 15.03.2015
***http://www.fao.org/organicag/oa-faq/oa-faq1/en/ accesat la data 17.03.2015
***http://www.anpc.gov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=31&Itemid=38 accesat la data 20.03.2015
***http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Informare%20privind%20OMG_298ro.pdf accesat la data 20.03.2015
***https://sites.google.com/site/ciocolatanet/home/news accesat la data 22.03.2015
***http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_alimentarMargarina.html accesat la data 25.03.2015
ANEXA 1
CHESTIONAR DE EVALUARE PRIVIND MULȚUMIREA CONSUMATORULUI
Prin intermediul acestui sondaj, doresc să realizez o cercetare asupra consumului de produse ecologice, respectiv produse convenționale în rândul studenților din anul II ai ciclului de master din cadrul Academiei de Studii Economice . Opinia dumneavoastră este importantă, deoarece în acest mod voi putea aduce un plus sănătății noastre .Fapt pentru care vă rog să binevoiti să alocați câteva minute pentru completarea chestionarului.
Vă mulțumesc pentru timpul și ajutorul acordat !
Vă rog să completați următorul chestionar prin marcarea cu “X” în căsuța corespunzătoare.
Sunteți o persoană de gen:
Vă încadrați în categoria de vârstă :
Care este venitul lunar de care dispuneți ?
În ce măsură sunteți preocupat să aveți o alimentație sănătoasă?
Considerați produsele alimentare ecologice ca fiind, în general, o opțiune alimentară mai sănătoasă comparativ cu alimentele convenționale?
În ce măsură considerați că sunteți informat privind produsele alimentare ecologice ?
Prin faptul că produsele ecologice sunt certificate de către organisme de inspecție și certificare, acestea reprezintă un motiv de alegere, o garanție pentru sănătatea dumneavoastră?
Având în vedere faptul că produsele convenționale conțin ingrediente modificate genetic, aditivi alimentari, considerați că acestea reprezintă un motiv de îngrijorare?
În alimentația dumneavoastră, obișnuiți să consumați?
Din punctul dumneavoastră de vedere, spre deosebire de produsele alimentare convenționale, produsele alimentare ecologice sunt:
Din ce locuri preferați să achiziționați produsele alimentare convenționale și/sau ecologice pe care le consumați? (Bifați cel mult 3 criterii)
În general, înainte de achiziționarea un produs alimentar convențional și/sau ecologic, citiți informațiile ce se regăsesc pe ambalaj?
Care sunt factorii determinanți luați în considerare în vederea achiziționării produselor alimentare convenționale și/sau ecologice? (Bifați cel mult 3 criterii)
Care sunt principalele criterii de apreciere în vederea achiziționării unui aliment convențional și/sau ecologic? (Bifează cel mult 3 criterii)
Care sunt produsele alimentare ecologice pe care le consumați în mod constant? Acordați note de la 15 la 1 în funcție de frecvența cu care le consumați.
În ce măsură considerați că raportul calitate – preț este unitar în privința alimentelor ecologice?
Ce părere aveți despre susținerea dezvoltării agriculturii ecologice?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aliment Ecologic Vs Aliment Conventional (ID: 155900)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.