Alergenele Inhalate

În această categorie intră glicoproteinele din polen, fungi, praf de casă, pulberi de plante, tutun, peri și scuame de la diferite animale, excremente de păsări, produse de degradare ale insectelor.

Un alergen inhalat determină la nivel respirator rinită, astm. Simptomele apar doar în prezența alergenului. Alergenele pot fi perene(praful de casă) sau sezoniere (polen).

Polenul alergic este produs de plantele din familia Gramineae, Compozitae, Betulaceae, Fagaceae. Alergenele din polen intră în categoria glicoproteinelor înrudite chimic, având ca rezultat reacții încrucișate.

Sporii fungilor produc mai puține stări alergice comparativ cu polenul, deși se găsesc în aer în cantitate, de aproximativ, cinci ori mai mare. Alergiile sunt declanșate de genuri de fungi, cum ar fi Alternaria, Penicillium, Aspergillus. Penicilina este singura substanță alergică de origine fungică gasită izolată în stare pură.

Polenul și sporii mari (mai mari de 10 µm) sunt depozitate în nazofaringe. Denumite generic “febră de fân”, manifestările pot fi locale, nazale și/sau oculare. Particulele mai mici de 10 µm sunt inspirate la nivelul căilor inferioare, unde reacțiile alergice, în general, se manifestă sub formă de astm.

Sporii fungici diferă din punct de vedere al dimensiunii și au drept consecință determinarea apariției reacțiilor alergice la nivelul tractului respirator superior și inferior.

Alergenele ingerate

Alergenele ingerate sunt de origine alimentară animală (carne de porc, carne de pește, mezeluri, ouă, lapte de vacă, uleiul de ficat de pește, moluște și crustacee) sau vegetală (fructe: căpșuni, zmeură, fragi, cireșe; ciocolată, semințele de Glycine max, semințele de Arachys hypogea, în făina unor cereale: grâu, orz;).

Alergenele alimentare la nivelul mucoaselor digestive, traversează lumenul intestinal. La nivelul tractului digestiv, antigenele penetrează prin endocitoză și prin pătrunderea lor la nivelul celulelor epiteliale M.

Celulele epiteliale M acoperă celulele Peyer, aflate în număr mare în regiunea distală a intestinului subțire. Acest tip de celule acționează asemănător unor “sonde de antigen”, acțiune din care rezultă capacitatea lor de a îngloba antigenele derivate, în mod deosebit, din microorganisme și antigene de origine alimentară, într-o măsură mai mică.

Alergenele inoculate

În această categorie intră toxine microbiene, vaccinuri, seruri, imunoglobuline administrate terapeutic, venin de insecte (în special Hymenoptere), produse ale paraziților helmintici (Giardia).

Serurile imune, la om, după injectare activează răspunsul imun al organismului receptor.

Agentii farmacologici, după administrare în scop diagnostic sau terapeutic, pot fi cauza unor dezechilibre imunitare, pentru că acționeză ca haptene care la rândul lor se cuplează cu diferite proteine tisulare, conferindu-le astfel imunogenitate. Prin legarea covalentă a unui medicament sau a unui metabolit reactiv derivat prin metabolizarea lui de o macromoleculă se creează un conjugat haptenă-macromoleculară, responsabilă de răspunsul imun specific.

Acestora li se pot alătura și alergenii medicamentoși și chimici nemedicamentoși: medicamente (antibiotice: penicilinele; aspirina), ingredienți alimentari, coloranți, conservanți, aromatizanți, pesticide, îngrășăminte artificiale.