Adresabilitatea Pacientilor la Serviciile de Medicina Primara

Adresabilitatea pacienților la serviciile de medicină primară

INTRODUCERE

Pentru a fi în comformitate cu strategia Organizației Mondiale a Sănătății – ”Sănătate pentru toți până în 2000”(1), sistemul de sănătate din România a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului

În prezent, serviciile de asistență primară sunt asigurate de către medicul de familie. El reprezintă primul contact pe care pacientul îl are cu sistemul de sănătate. Atunci când un pacient se prezintă la medic, acesta are datoria de a evalua pacientul și de a lua toate deciziile necesare pentru a restabili starea de sănătate

Pentru a putea să se adreseze mai ușor serviciilor de medicină primară pacienții trebuie sa fie asigurați și să fie înscriși pe lista unui medic de familie. Din păcate, în România, numărul medicilor de familie este mult mai mic decât numărul necesar pentru a acoperii întreaga populație iar acest lucru afectează adresabilitatea pacienților.

O altă problemă care afectează adresabilitatea este faptul că nu sunt suficiente cabinete de medicină de familie. Există situații în care pacienții au trebuit să se deplaseze în localitățile învecinate sau chiar în cel mai apropiat oraș pentru a putea apela la medicul de familie

Este un lucru dovedit faptul că în țara noastră un procent mare din populație este reprezentat de persoanele vârstnice. Aceștia sunt cei mai afectați de situația actuală pentru că necesită cele mai multe servicii asistență primară. Ei solicită serviciile medicului de familie atât datorită unei probleme medicale ce apare ca urmare a uneia dintre numeroasele afecțiuni de care suferă, cât și datorită unei probleme psihologice, deoarece medicul este un bun ascultător și astfel reprezintă o persoană cu care aceștia pot sta de vorbă atunci când simt nevoia să vorbească cu cineva

De multe ori medicii specialiști nu pot asigura asistența medicală completă de care pacientul are nevoie. Fiecare specialist se ocupă de un anumit organ sau de un anumit sistem. Datorită faptului că organismul uman este format din mai multe aparate și sisteme, pacientul este trimis de la un specialist la altul, primește anumite diagnostice fără a i se oferii o imagine completă asupra organismului său. Singurul care poate face acest lucru este medicul de familie deoarece el este pregătit să trateze o gamă largă de afecțiuni și de asemenea atunci când elaborează cel mai bun plan de tratament pentru un pacient, el ține cont și de alte aspecte cum ar fi cele sociale, culturale sau religioase(2)

În zonele rurale, medicul joacă un rol important în viața pacienților. El reprezintă, uneori, unica persoană la care pacienții pot apela când vine vorba de sănătate.

Din păcate, în România, medicinei de familie nu i-a fost acordată o atenție atât de mare pe cât ar trebui, atât din punct de vedere educațional prin faptul că tot mai puțini rezidenți se îndreaptă spre această specialitate, cât si din punct de vedere medical.

De mai bine de 10 ani s-a observat o creștere a interesului pentru medicina de familie și un rol important pentru această creștere a interesului l-au avut asigurările medicale. Datorită faptului că asiguratorii trebuiau să asigure accesul asiguraților la servicii medicale cât mai eficiente din punct de vedere economic, aceștia au apelat mai ales la medicul de familie care s-a dovedit a fi capabil să rezolve cât mai prompt și mai ieftin peste 80% din problemele medicale ale pacienților.

Apelând la medicul de familie și realizând o colaborare între acesta și medicul specialist, sistemul medical modern reușește să rezolve cât mai rapid, cu o cheltuială minimă și o calitate superioară problemele medicale ale populației(2),(3)

În țările europene situația este cu totul diferită. Medicul de familie, care are denumirea de medic generalist, reprezintă unul din pilonii sistemului de sănătate. Țările au o legislație foarte bine pusă la punct în ceea ce privește atribuțiile și îndatoririle medicului de familie. Pacienții își cunosc foarte bine drepturile și nu ezită să se adreseze medicului de familie ori de câte ori au nevoie

Această lucrare a fost realizată din dorința de observa care este adresabilitatea unui grup de pacienți, din mediul rural, la serviciile de medicină primar.

PARTEA GENERALĂ

Asistența medicală primară – concept, evoluție, situație actuală în România și la nivel european

Asistența medicală primară – definiție

Medicina de familie poate fi considerată ca specialitatea care asigură asistența medicală primară și continuă a populației și care prin acțiuni preventive, educaționale, terapeutice și de recuperare, contribuie la promovarea stării de sănătate a individului, a familiei și a colectivității(4)

Asistența medicală primară – evoluție

În 1978, Organizația Mondială a Sănătății demarează programul ”Sănătate pentru toți ” în cadrul ALMA ATA. O dată cu lansarea acestui program OMS concluzionează că medicii de familie reprezintă soluția optimă prin care se poate rezolva nevoia de asistență medicală primară integrată, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare (4), (5)

În 1991, la Wonca, se stabilește că medicul de medicină generală sau medicul de familie este medicul care îngrijește individul în contextul familiei și familia în context comunitar indiferent de rasă, patologie, religie, cultură sau clasa socială. Medicul de familie este competent, din punct de vedere clinic, să furnizeze cea mai mare parte a serviciilor de îngrijire, ținând cont de istoricul cultural, socio-economic și psihologic. De asemenea, medicul își asumă responsabilitatea de a furniza îngrijire continuă și cuprinzătoare pentru toți pacienții lui (5)

În 2002, tot la Wonca, medicina de familie se definește ca fiind specialitatea clinică, care se orientează spre asistența primară, și care are propriul conținut educațional(4)

În 2011, tot la Wonca, definiția a fost reevaluată și Colegiu Elvețian al Asistenței Medicale Primare a prezentat Copacul Wonca. Acesta expune caracteristicile și competențele medicinei de familie(6)

Figura 1. Adaptare după definiția Medicinei de Familie : Competențe si caracteristici, Wonca , 2011

Sursa:The European Definition of General Practice/Family Medicine 3rdedition with revised Wonca Tree, Wonca Europa; Varșovia 2011

Medicina de familie în România

Sistemul de sănătate reprezintă ansamblul elementelor independente care influențează starea de sănătate atât la nivel individual, cât și la nivel populațional (comunitar) și care include determinanții stării de sănătate și sistemul îngrijirilor de sănătate (SIS).(7)

Sistemul îngrijirilor de sănătate (SIS) este ansamblul resurselor umane, financiare, materiale, informaționale utilizate pentru a produce îngrijiri și servicii cu scopul de îmbunătățire sau de menținere a stării de sănătate a unei populații.(7)

În Europa, în prezent există 3 tipuri de sisteme de îngrijiri de sănătate: tipul Beveridge, tipul Bismarck și cel de al treilea, tipul Semașko, care este folosit și în România(7)

În România, sistemul de sănătate se bazează pe asigurările sociale, dorindu-se astfel, asigurarea unui acces echitabil și nediscriminatoriu la un număr de servicii de bază pentru toate persoanele asigurate

Sursele de finanțare ale sistemului, în momentul de față, sunt reprezentate de: bugetul de stat, bugetele locale, veniturile proprii, dar mai ales de către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, care contribuie cu aproximativ 75% în totalul cheltuielilor de sănătate(8),(9)

La bugetul Fondului contribuie atât angajatorul cât și angajatul. În anul 2009 contribuția aferentă venitului era de 5,2% pentru persoanele juridice și de 5,5% pentru persoanele angajate.

Persoanele asigurate, înscrise pe lista unui medic de familie, pot beneficia de un pachet de servicii de bază odată ce au început plata contribuției la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate

Anumite categorii sociale, prevăzute de lege, pot accesa pachetul de bază fără să fie nevoie sa plăteasca contribuția la fond. Acestea sunt reprezentate de:

veteranii de război și văduvele de război (10)

persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și deportate în străinătate ori constituite în prizonieri (11)

persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 (11)

persoanele cu handicap gradul I de invaliditate (12)

Așa cum a fost menționat mai sus, condiția principală ce trebuie îndeplinită de asigurați, pentru a putea accesa pachetul de servicii de bază, este de a fi înscris pe lista unui medic de familie. Din păcate în România numărul medicilor de familie este mult mai mic decât numărul persoanelor asigurate. O analiză realizată în 2007 arăta că în zona de Sud, Sud-Est și Nord-Est există cel mai mic număr de medici care revin în medie la 10000 de locuitori(Nord-Est 4,63; Sud-Est 4,46; Sud 4,87) (8)

O definiție aproape unanim acceptată, cea a Colegiului Regal de Medicină Generală din Londra, spune că medicul de familie este cel care asigură asistența medicală primară și continuă individului și familiei. El își vede pacienții atât la cabinet cât și la domiciliul acestora și uneori chiar și la spital.(2)

Medicina de familie ca specialitate:

reprezintă în mod normal, primul contact în cadrul sistemului de sănătate oferind acces nelimitat pacienților și ocupându-se de toate problemele de sănătate ale pacienților fără deosebire de vârstă, sex sau orice altă caracteristică a persoanei în cauză.

folosește în mod eficient resursele sistemului de sănătate coordonând asistența medicală, colaborează cu ceilalți profesioniști din asistența medicală primară și reușește să asigure  interfața pentru celelalte specialități asumându-și rolul de reprezentant al pacientului în relația cu acestea.

are o abordare personalizată, orientată către individ, familia și comunitatea acestuia.

are un proces unic de desfășurare a consultației care  prin comunicarea directă dintre medic și pacient duce la stabilirea unei relații în timp.

are responsabilitatea continuității longitudinale a îngrijirilor determinate de nevoile pacienților.

ține cont de prevalența și  incidența bolilor în comunitate atunci când se începe procesul de luare a deciziilor.

se ocupă atât de problemele de sănătate acute cât și cronice ale pacienților.

se ocupă de boală în mod nediferențiat și cât mai  precoce  ceea ce poate implica o intervenție urgentă.

promovează sănătatea si starea de bine prin intervenind adecvat și eficient.

este responsabilă pentru sănătatea comunității.

se ocupă de probleme de sănătate  în dimensiunea lor fizică, psihologică, socială, culturală și existențială. (13)

În general 80% din problemele curente ale pacienților sunt rezolvate de către medicul de familie. Pentru restul de 20% acesta trimite pacientul la specialist deoarece fie nu dispune de cunoștințele necesare, fie de tehnică sau deprinderile necesare (2)

Cabinetul medicului de familie este extrem de complex. Medicul nu lucrează singur ci împreună cu asistenta medicală, asistenta de ocrotire, moașa etc. El trebuie să organizeze și să controleze activitatea acestor cadre deoarece cu ajutorul lor poate rezolva problemele de sănătate ale pacienților și ale comunității (2)

De asemenea medicul trebuie să rezolve o serie de probleme administrative, de întreținere a cabinetului, de completare a actelor medicale, a actelor contabile și de gestionare a bugetului de practică (2)

În România, medicii de familie sunt plătiți în funcție de numărul de pacienți pe care ii au pe listă(50%)(plata per capita) și în funcție de serviciile pe care le oferă pacienților(50%)(plata per serviciu (14)

Plata per capita constă dintr-o sumă fixă pe care medicul de familie o primește în funcție de numărul de pacienți înscriși pe lista sa. Această sumă variază în funcție de mai multe caracteristici cum ar fi vârsta, sexul sau zona geografică în care este situat cabinetul. Dacă medicul are pe lista sa mai mulți copii și vârstnici, plata prin capitație pentru aceste grupe de vârstă va fi mai mare (7)

Plata per serviciu presupune furnizarea unei anumite sume în funcție de fiecare act diagnostic, act terapeutic sau produs furnizat populației. Prin acest sistem se stimulează tendința de a crește veniturile furnizorilor de îngrijiri de sănătate. (7)

Medicina de familie în Europa

În Europa s-au identificat 3 modele de organizare a asistenței primare:

modelul în care sistemul de sănătate este organizat în jurul asistenței și este reglementat de către stat. Printre țările care folosesc acest model se numără Spania, Finlanda, Suedia

modelul în care medicul de familie este piatra de temelie a sistemului de sănătate. Acesta este aplicat în țări ca Olanda sau Marea Britanie

modelul în care organizarea asistenței medicale primare este lăsată pe seama inițiativei profesioniștilor din domeniul sănătății

Există și excepții de la aceste modele așa cum se întâmplă în cazul Franței care folosește un model hibrid luând câte ceva de la celelalte 3 modele.

În Franța sistemul de sănătate funcționează după principiile cartei ”medicul desfășoară activități independente”. Această carta a fost dată în 1927 iar principiile ei sunt

libera alegere a medicului generalist, de către pacient

respect absolut față de secretul profesional

dreptul de a taxa fiecare pacient tratat

plata directă de către partea asigurata

libertate terapeutică și în prescrierea medicamentelor

libertatea de aș alege zona în care doresc să practice medicii

Asistența primară este foarte dezvoltată în Franța și oferă o gamă variată de servicii. Organizată pe mai multe nivele, are tendința de a fi ne-ierarhică și distribuită inegal la nivel național. În consecință, coordonarea îngrijirilor depind în mare parte de pacient sau de familia acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte, depind de buna înțelegere dintre medici(încredere, pregătire inițială asemănătoare și ,mai mult sau mai puțin, standarde foarte explicite ale practicii) (15), (16)

Statele Uniunii Europene folosesc, pentru finanțarea sistemelor de sănătate, fie fondurile care rezultă din impozite, fie contribuțiile la fondurile de asigurări de sănătate

Pentru asigurarea finanțării sistemelor de sănătate, statele europene folosesc unul din următoarele 3 sisteme de finanțare:

Sistemul Beveridge sau sistemul care se bazează pe taxele generale(impozitele). Acest sistem este aplicat cu succes în țări ca Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Portugalia, Spania.

Sistemul Bismarck sau sistemul care se bazează pe contribuțiile obligatorii la fondul asigurărilor de sănătate. Aceste contribuții sunt făcute atât de angajator cât și de angajat. Germania, Austria, Olanda sunt țările unde se folosește acest sistem

Sistemul care se bazează pe finanțare privată, oferita de asigurările voluntare. Acest sistem are totuși la bază asigurările sociale, ca formă suplimentară de finanțare a sistemului de sănătate. Acest sistem se aplică totuși unui număr mic de cetățeni europeni

Pe lângă aceste 3 sisteme de finanțare, unele state europene au început să implementeze și sistemul de co- plată, dar acesta este atribuit mai mult îngrijirilor furnizate de medicul specialist de cât celor furnizate de medicul de familie. (17)

Tabel 1. Metode de finanțare ale sistemului de sănătate în statele membre ale Uniunii Europene

Sursa: ”Health Care systems in the EU – A comparative study”, Parlamentul European, 1998

În multe țări medicii de familie poartă titulatura de medici generaliști, deoarece ei sunt singurii competenți să trateze pacienții de toate vârstele. Datorită acestei capacități, medicii de familie sunt considerați soluția optimă pentru a rezolva nevoia de asistență primară integrală atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare (18), (19)

În țările din centrul și estul Europei, sistemul de asistență primară a suferit mai multe modificări către sfârșitul secolului 20. Majoritatea modificărilor au fost făcute cu ajutorul proiectelor europene, așa cum sunt cele ale Fundației Europene pentru dezvoltarea resurselor umane dar și cele ale Băncii Mondiale.

Deși instituțiile academice de medicină de familie au început să se implice activ pe plan internațional, ele continuă să aibă propriile probleme interne pe care trebuie să le adreseze

Fiecare țară are propriul sistem de asistență primară. Profilul medicului de familie variază de la stat la stat și același lucru se întâmplă și cu programele de educare și formare a medicilor (20), (21), (22)

În țările vest europene, sistemele de asistență primară se bazează în mare parte pe medicii care se ocupa de afecțiuni. Această responsabilitate poate fi atribuită, fie unor echipe formate din mai mulți specialiști, fie unui grup, fie unei singure persoane. Statul nu își asumă responsabilitatea pentru asigurarea asistenței primare, celor care au dreptul la acest serviciu. El își asumă responsabilitatea pentru găsirea unui tratament necesar pentru tratarea diferitelor afecțiuni

În 1990, în Marea Britanie, în urma principiului ”fund holding”, medicii generaliști au căpătat mai multe responsabilități în ceea ce privește furnizarea anumitor servicii. Ca urmare a acestui fapt, au apărut anumite organizații, extrem de complexe, care ii aduc împreună pe toți furnizorii de servicii de sănătate și care au responsabilitatea de a furniza o gamă mai largă de servicii, printre care și îmbunătățirea stării de sănătate pentru o populație mai mare

Statele europene care au un astfel de model de îngrijire a sănătății dețin un control mai mare asupra sistemului. Linia de demarcație între asistența primară și cea secundară este foarte clară. Pacientul apelează mai întâi la serviciile de asistență primară, chiar dacă are acces direct la medicul specialist.

În multe țări unde există cabinete private și asigurări de sănătate, asistența primară continuă să fie centrată pe medic și orientată către serviciile curative. Deși au apărut mai multe grupuri de practică, marea majoritate a medicilor generaliști lucrează singuri. Un trend general a fost să se introducă mai multe elemente de piață împreună cu elementele de îngrijire integrală. Astfel balanța între echitate și eficiență a început să se încline mai mult în favoarea eficienței decât a echității (23)

Abordarea medico-socială la nivelul cabinetului de medicină de familie

Relația dintre medic și pacienții săi a avut parte de atenție din punct de vedere filozofic, sociologic și literar încă de pe vremea lui Hipocrate și este subiectul a peste 8000 de articole, monografii, capitole sau cărți de în literatura medicală modernă. Ea poate oferi o perspectiva aparte în ceea ce privește deciziile medicale care se iau atunci când se organizează un plan de îngrijire a sănătății. (24)

Medicii de familie din mediul rural sau din orașele mici au o relație mai specială cu pacienții lor deoarece fiecare pacient, la un moment dat, a apelat la medic nu doar pentru o problemă de ordin medical dar și pentru o problema personală

Zilnic, în mediul rural sau în orașele mici, cabinetul unui medic de familie este vizitat de un număr destul de mare de pacienți. Marea majoritate se prezintă pentru o anumită simptomatologie sau pentru rețeta lunară pentru boala cronică sau pentru un bilet de trimitere, o adeverință sau un simplu control medical periodic. Dar printre aceștia se găsesc și câteva persoane care vin doar pentru a sta de vorbă cu medicul. Cel mai frecvent aceștia sunt vârstnici care simt nevoia să stea de vorbă cu cineva, care să le asculte doleanțele și să le ofere o vorbă bună

În situația în care pacientul vine mai mult pentru o problemă personală, medicul are datoria de a asculta ce îi spune pacientul și apoi să își ofere părerea. Dar până unde poate acesta să intervină cu părerea lui?

Într-o comunitate restrânsă, medicul de familie este și prieten și rudă și confident pentru pacienții săi și din această cauză este abordat și în afara cabinetului pentru probleme atât medicale cât și nemedicale și astfel este greu pentru acesta să tragă o linie de demarcație clară între practică si non-practică.

Datorită relației speciale care se creează între medicul de familie și pacientul său, uneori acesta își permite să-și depășească atribuțiile și să intervină într-o situație în care în mod normal nu ar trebuii să intervină

Într-un articol publicat în revista americană de etică medicală, doctorul Mark Graber prezintă un caz care explică destul de bine rolul medicului de familie în viața pacientului.

Este vorba despre un medic de familie care încearcă sa discute cu pacientul său, un vârstnic care locuiește singur și care începe sa aibă momente de confuzie și probleme de orientare în spațiu. Făcând parte din aceeași comunitate și cunoscându-se de foarte mulți ani, medicul își permite să-i sugereze acestuia ca poate ar fi timpul să fie mai aproape de familie. Pacientul devine agresiv la auzul sugestiei medicului, respinge sugestia și îi cere medicului să nu discute problemele sale de sănătate cu familia acestuia.

Confidențialitatea îl împiedică pe medic să vorbească despre aceste probleme în momentul de față, dar dacă lucrurile evoluează și pacientul ajunge să se pună pe sine, sau pe cei din jur în pericol, medicul are datoria de a proteja și de aceea el trebuie să anunțe familia sau comunitatea, pentru a găsii o soluție (25), (26), (27)

Aspectul psihologic al relației dintre medicul de familie și pacienții săi

Problemele care țin de psihicul pacientului reprezintă o parte substanțială din povara afecțiunilor pentru pacienții dintr-o comunitate și reprezintă un motiv important pentru care pacienții vizitează frecvent cabinetul medicului de familie. De fapt, problemele care țin de psihic, fac parte din viața de zi cu zi a pacienților și a familiei acestora și de aceea este vital ca medicul de familie să adreseze astfel de probleme.

Pacienții se prezintă frecvent cu simptome de natura fizică care, însă, nu au o explicație medicală clară. Provocarea în asistența medicală primară este aceea de a lămuri dacă simptomele respective reprezintă o nouă problemă de sănătate, simptome noi ale unei afecțiuni cronice sau sunt doar manifestări somatice ale unor probleme care țin de psihic

În astfel de situații, succesul tratamentului depinde de abordarea medicului, care trebuie să fie centrată pe pacient, trebuie să integreze componente bio-psiho-sociale ale sănătății și să țină cont de nevoile individului

Persoanele sunt mai mult decât o colecție de părți deconectate. O femeie, cu un infarct miocardic în antecedente, își face griji că nu mai poate avea grijă de mama sa care este în vârstă. Un bărbat care își ”tratează” problemele de anxietate cu alcool dezvoltă o pancreatită și nu poate sa scape de gândul că toată viață o sa se confrunte cu dureri cronice. Medicul de familie este singurul care poate să se ocupe de pacient ca de un întreg și să reconecteze trupul și mintea acestuia

În țările bogate sau sărace, dezvoltate sau nu, susținerea medicului în gestionarea mai bună a problemelor fizice și psihice ale pacienților, reprezintă o provocare importantă pentru sistemele de sănătate (28)

Întâlnirea medicală dintre medicul de familie și pacient este de obicei o sursă de satisfacție reciprocă. Dar există,din păcate, anumiți pacienți care evocă în medic sentimente negative cum ar fi furie, vină, ură, sau chiar depresie

De-a lungul timpului s-au făcut mai multe încercări, unele dintre ele în diferite studii, de a descrie pacientul dificil. În 1978, Groves a descris în lucrarea sa, ”Taking care of a hateful patient”, 4 tipuri de pacient dificil:

pacientul care încearcă sa manipuleze medicul

pacientul care are foarte multe pretenții de la medic

pacientul care se află într-o stare de negare

pacientul care are tendința de a se auto-distruge

Pe lângă aceste 4 tipuri mai mulți cercetători au definit ca și pacient dificil și pacientul care vine frecvent la cabinetul medicului de familie pentru simptome care nu au o cauză organică

Din ce în ce mai mulți medici recunosc că problema nu este doar din cauza pacientului, ci și din cauza relației pe care aceștia o stabilesc cu pacientul respectiv.

Dificultatea în comunicarea cu astfel de pacienți ar putea să apară și datorită personalității medicului, stilului său de a lucra, credințelor sale, diferențelor culturale dintre acesta și pacient, caracterului și comportamentului pacientului sau chiar datorită unor circumstanțe exterioare care afectează întâlnirea dintre cei doi (29)

Un studiu realizat la Oxford a evidențiat faptul că medicii mai în vârstă, cu mai multă experiență au parte de un număr mai mic de pacienți dificili

De asemenea studiul a evidențiat faptul ca pe măsură ce capătă mai multă experiență, medicul reușește să stabilească o relație bună cu o gamă mai variată de pacienți. El se poate ocupa mai bine de problemele pacienților săi, inclusiv de problemele de natură emoțională

Cabinetul medicului de familie este vizitat în permanență de o multitudine de persoane, fiecare cu personalitatea și cu problemele sale. Medicul îi tratează pe majoritatea la fel. Este imparțial, răbdător, empatic și atent la nevoile fiecărui pacient. Există însa anumite categorii de persoane care necesită o atenție mai specială.

În continuare am să fac o scurtă prezentare a relației dintre medicul de familie și fiecare categorie de persoane care necesită mai multă atenție din partea acestuia

Particularități ale relației medic – pacient

Medicul de familie și pacientul cu o afecțiune în stare terminală

Relația medicului de familie cu pacientul în stare terminală dar și cu familia acestuia este una suportivă

Această relație poate să fie o importantă sursă de consolare și siguranță, atât pentru pacient cât și pentru familia acestuia. Dar ca orice altă relație, ea poate să fie motiv de încordare, mai ales în cazul unei boli terminale. Dacă pacientul nu are încredere în medic sau dacă calitatea comunicării dintre cei doi este una slabă sau a devenit încordată, va fi dificil pentru medic sa își ajute pacientul să se adapteze la evoluția bolii și cu atât mai mult să îi ofere sprijinul necesar și sentimentul de securitate

Ca răspuns la consumul de energie și de timp, necesare atunci când are de a face cu o criză, frecvent, medicii își reprimă sau își suprimă emoțiile

Este foarte important pentru medic să știe care sunt sentimentele lui față de pacient pentru ca acestea pot influența relația terapeutică. În cazul în care nu este lămurit cu privire la sentimentele sale față de pacient, medicul poate dezvolta reacții maladaptative, cum ar fi:

distanțierea de cazul respectiv

implicarea mult prea mare în cazul respectiv

eșuarea în stabilirea unui comportament adecvat față de pacient

transferarea pacientului la un alt medic fără nici un preaviz către pacient sau către familia acestuia

Păstrându-și câteva minute, seara, pentru a reflecta asupra cazurilor sale și discutând cu alți colegi despre cazurile mai problematice, ar putea să ajute medicul să fie mai conștient de emoțiile sale față de pacient (30, 31, 32, 33),

Medicul de familie și pacientul vârstnic

Persoanele în vârstă diferă foarte mult din punct de vedere al statusului psihologic și funcțional. Din această cauză, deciziile pe care medicul de familie trebuie să le ia, mai ales cele terapeutice, sunt bazate pe nevoile individuale ale fiecăruia

Studii americane au arătat că adulții care supraviețuiesc până la o vârstă mai înaintată au o rată mai mare de a dezvolta o boală cronică: 80% din pacienți au cel puțin o boală cronică, iar 50% au cel puțin două sau mai multe (34)

Una dintre cele mai mari probleme a medicilor, atunci când încearcă să stabilească o relație cu un pacient vârstnic, este aceea că aceștia sunt mult mai heterogeni decât pacienții mai tineri. Vastele experiențe de viață și trecutul cultural, deseori influențează percepția pacienților asupra bolii, complianța lor la tratament chiar și abilitatea de a comunica eficient cu medicul de familie.

O buna relație între medic și pacient mai poate fi afectată și de procesul normal de îmbătrânire, care poate implica slăbirea memoriei, scăderea capacității de a procesa informațiile, pensionarea, separarea sau distanțarea de familie și prieteni. Într-un moment în care pacientul are cea mai mare nevoie de a comunica cu medicul , viața și modificările psihologice fac ca acest lucru să fie foarte dificil

Deoarece o comunicare proastă poate duce la scăderea calității actului medical, medicii ar trebui să acorde o atenție mai mare acestor pacienți (35), (36)

Medicul de familie, pacientul imobilizat și familia acestuia

Atunci când vine vorba de pacientul imobilizat, medicul nu trebuie sa stabilească o relație doar cu pacientul ci și cu familia acestuia.

Membrii familiei sunt conștienți de rolul și datoria lor ca ”avocați” ai pacientului și uneori această postură îi poate face să aibă o atitudine contradictorie față de medicul de familie

În timpul unei crize, dată de starea de imobilizare a pacientului, familia are pretenția de a primii informații cat mai rapide, corecte și sincere despre condiția pacientului, progresul zilnic, evoluție și prognostic. Uneori medicul nu așteaptă cu foarte mare plăcere întâlnirile cu familia deoarece se teme că cererile și așteptările lor sunt prea mari (37), (38), (39)

Relația medicului cu pacientul imobilizat este una destul de dificilă deoarece acesta posedă, de cele mai multe ori, un sentiment de neputință. Din acesta cauză, de multe ori, pacienții sunt extrem de deprimați și abătuți.

Medicul dă dovadă de foarte multă răbdare, înțelegere și compasiune atunci când relaționează cu un pacient imobilizat sau cu familia acestuia. El este conștient că aceștia sunt agitați și speriați de întreaga situație și ce aceea el face tot ce îi stă în putere să îi liniștească și să le ofere informații cât mai concrete despre starea pacientului (40)

Medicul de familie și părinții adolescenți

Un psihic bun este foarte important pentru toți dar mai ales pentru adolescenți. Totuși, să ceară ajutor pentru o problema de natură emoțională, poate fi problematic pentru aceștia, mai ales atunci când sunt și părinți.

În Statele Unite s-au înființat mai multe programe care asigură servicii de sănătate pentru părinții adolescenți și pentru copiii acestora dar, din păcate, foarte puține sunt implementate prin intermediul asistenței medicale primare. Deși sunt puține acestea pot furniza o îngrijire integrală și extrem de cuprinzătoare pentru nevoile sociale, medicale și psihologice atât ale părinților cât și al copiilor (41), (42), (43)

Medicul de familie încearcă să consilieze mamele adolescente și să le ofere sprijinul său. Le asigură serviciile de îngrijire primare, le oferă sfaturi despre îngrijirea copilului și despre alăptare și încearcă sa le liniștească atunci când se simt depășite de situație (44)

Medicul de familie și pacienții cu un trecut socio-cultural diferit

Diferențele socio-culturale dintre medic și pacient influențează relația celor doi, comunicarea, chiar și deciziile medicale. Există o legătura clară între comunicarea medic-pacient și satisfacția pacientului , adresabilitatea acestuia la serviciile de medicină primară și rezultatele din domeniul sănătății

Atunci când medicul nu știe cum să abordeze aceste diferențe socio-culturale, actul medical poate avea de suferit iar serviciile pot fi de calitate inferioară

Domeniul îngrijirilor care depășesc bariera socio-culturală au la bază realizarea unei comunicări eficiente și furnizarea unor îngrijiri de sănătate de calitate superioară, pacienților care provin din medii socio-culturale diferite

Multe studii făcute în Statele Unite evidențiază faptul că se fac eforturi pentru a-i educa pe medicii de familie în legătură cu îngrijirile de sănătate care depășesc barierele socio-culturale. Astfel medicii își îmbunătățesc aptitudinile dar și atitudinea.

O bună relație între medic și pacient are la bază satisfacția pacientului, adresabilitatea si rezultatele oferite de medic (45), (46), (47)

Adresabilitatea la nivelul cabinetului de medicină de familie

Definiție

Adresabilitatea reprezintă gradul de solicitare a serviciilor medicale de către populație. Este influențată de factori geografici, educaționali, culturali, și de nivelul de acoperire cu unități medicale sau cu personal medical (7)

Evoluția în timp a numărului de unități de asistență primară

Nivelul de acoperire cu unități medicale de asistență primară reprezintă unul dintre lucrurile care pot influența adresabilitatea pacienților

Pe baza informațiilor furnizate de Institutul Național de Statistică s-au realizat mai multe grafice care evidențiază cum a evoluat numărul unităților medicale pe o perioadă de 24 de ani din 1990 până în 2014. (48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55)

Dispensarele medicale sunt unități sanitare pentru acordarea asistentei medicale generale și de specialitate profilactice și curative precum și monitorizarea bolnavilor, de către medici și personal sanitar mediu

Grafic nr.1. Evoluția în timp a numărului de dispensare

 În domeniul public, în 1990 existau 5883 de dispensare la nivel național în timp ce în privat nu existau. Numărul cabinetelor atinge un maxim de 6016 după care începe să scadă dramatic. În 2000 numărul cabinetelor este de 908 și într-o continua scădere. 10 ani mai târziu, în 2010 numărul cabinetelor este de doar 203. În 2011 erau 186. În 2012 apar 4 dispensare noi, numărul ajungând la 190. În 2013 nu se observă nici o modificare a numărului, menținându-se tot 190 pentru ca în 2014 numărul dispensarelor din domeniul public să fie 186. În domeniul privat nu a fost decât un singur dispensar în perioada 2010 – 2013

Motivul pentru care numărul dispensarelor a înregistrat o scădere atât de dramatică este pentru că în locul fostelor dispensare au apărut cabinetele de medicină generală

Cabinetele medicale de medicină generală sunt unități sanitare care furnizează servicii medicale de asistență medicală primară către pacienții asigurați prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Cabinetele medicale de medicină generală au ca reprezentant legal/titular, un medic de medicină generală

Grafic nr.2. Evoluția în timp a numărului de cabinete de medicină generală

Așa cum se poate observa și din grafic cel mai mare număr de cabinete medicale de medicină generală erau în domeniul privat în anul 2000(4698) în timp ce în domeniul public nu a existat nici unul până în 2010 când au fost 60 de cabinete. Numărul cabinetelor continuă să scadă atât în domeniul public cât și în domeniul privat. Astfel în domeniul public, în 2011 erau 41 de cabinete. În domeniul privat, în 2010 erau 940 de cabinete iar în 2011 erau 949. Anul 2012 este anul în care numărul cabinetelor de medicină generală din domeniul public ajunge la 20 în timp ce cele din domeniul privat mai crește puțin ajungând la un număr de 968. În 2013, în domeniul public mai apare un cabinet medical în timp ce în domeniul privat numărul scade din nou, ajungând la 945. În 2014 în domeniul privat erau 20 de cabinete de medicină generală în timp ce în domeniul privat număr ajunge la 775

Cabinetele medicale de familie furnizează servicii medicale către pacienții asigurați prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, înscriși pe lista proprie sau pe listele altor cabinete medicale de familie și pentru pacienții neasigurați. Cabinetele medicale de familie au ca reprezentant legal/titular, un medic de familie. 

Grafic nr.3. Evoluția în timp a numărului de cabinete de medicină de familie

Graficul evidențiază faptul că pană în anul 2000, în România, nu erau cabinete de medicină de familie. În 2000 numărul unităților medicale de medicină de familie, în mediul public era de 9026 pe când în mediul privat nu era nici unul. 10 ani mai târziu se poate observa o modificare importantă și anume: a scăzut numărul unităților din domeniul public ajungând la 6768 și a crescut foarte mult numărul unităților din domeniul privat ajungând la 4402. În 2011, în domeniul public numărul unităților continuă să scadă(6219) iar în domeniul privat continuă sa crească(4992). În următorii 3 ani, respectiv 2012, 2013, 2014, numărul unităților din mediul public continuă sa scadă de la 5993 în 2012 până la 5475 în 2014. În mediul privat numărul unităților ajunge la 5158 în 2012, crește până la 5649 în 2013, ajungând la 5688 în 2014

Grafic nr.4. Evoluția în timp a numărului total de unități medicale de asistență primară

Se poate observa faptul că până în anul 2000 cele mai multe unități medicale erau reprezentate de dispensarele medicale (în 1990 erau 5883, în 1995 erau 6016). Lucrurile se schimbă în 2000 când cele mai multe unități medicale erau reprezentate de cabinetele de medicină de familie (9026), cabinetele de medicină generală erau 4698 iar dispensare, doar 908. 10 ani mai târziu cabinetele de medicină de familie ajung la 11170, cele de medicină generală scad până la 1000 de unități iar dispensarele, mai rămân doar 204. În 2011 trend-ul se păstrează la fel și anume: cabinetele de medicină de familie continuă să crească până la 11 211, cele de medicină generală scad până la 990 iar dispensarele sunt 187. În 2012 se observă o scădere a cabinetelor de medicină de familie (11 151) și a cabinetelor de medicină generală (988) și o ușoară creștere a dispensarelor, acestea ajungând la 191. În 2013 numărul cabinetelor de medicină de familie începe să crească iar ajungând la 11 158, cele de medicină generală ajung la 966 iar dispensarele rămân 191. În 2014 cabinetele de medicină de familie ajung la 11 163 în timp ce cele de medicină generală ajung la 795 iar dispensarele la 186

Proprietate publică

Grafic nr.5. Evoluția în timp a numărului de unități medicale de asistență primară din domeniul public

În domeniul public de poate observa că numărul dispensarelor a scăzut de-a lungul timpului, de la 5883 în 1990 până la 186 în 2014. Numărul cabinetelor de medicină de familie pornit de la 9026 în 2000 și a scăzut până la 5475 în 2014, iar numărul cabinetelor de medicină generală a scăzut de la 60, câte erau în 2010 până la 20 în 2014

Proprietate privată

Grafic nr.6. Evoluția în timp a numărului de unități medicale de asistență primară din domeniul privat

În domeniul privat, nu a existat decât un singur dispensar care a funcționat din 2010 până în 2013. Numărul cabinetelor de medicină generală era de 4698. Acesta a scăzut până la 775 în 2014 în timp ce numărul cabinetelor de medicină de familie a pornit de la 4402 în 2010 și a ajuns la 5688 în 2014

La sfârșitul anului 2009, în România, se înregistra un număr de 11 390 de cabinete de medicină de familiei, dar acest număr reprezintă doar numărul cabinetelor care funcționează individual, în mediu public și privat. Pe lângă acestea există și cabinete grupate, asociate, societăți civile medicale sau medici de familie angajați în SRL-uri sau la cabinetele altor medici de familie.

Numărul medicilor de familie

În 2009, în România, erau 12 009 medici de familie, din care 7563 profesează în mediul urban și 4446 în mediul rural. Pe grupe de vârstă, medicii de familie din Romania sunt în felul următor: 1656 între 25 și 34 de ani, 2934 între 35 și 44 de ani, 4878 între 45 și 54 de ani, 2350 între 55 și 64 de ani și 211 medici de familie peste 65 de ani. (56)

Gradul de acoperire a populației cu medici de familie este destul de mic. Un raport publicat în 2005 de Ministerul Sănătății arăta că în mediul rural gradul de acoperire era de 6 ori mai mic decât în mediul urban. Printre cele mai defavorizate regiuni sunt Sud-ul și Sud-Est-ul (în zona de sud a țării există 1 medic la 773 de locuitor,iar în sud-est situația stă și mai prost respectiv 1 medic la 655 de locuitori). În Nord-Est-ul țării se înregistrează cea mai slabă acoperire cu medici, în mediul rural, din țară – unui medic îi revin 2778 de locuitori (57)

Număr asigurați

Un alt element care este strânsă în legătură cu adresabilitatea este reprezentat de numărul total de persoane asigurate care pot beneficia de serviciile furnizate de medicul de familie

Graficul de mai jos prezintă evoluția în timp a numărului de persoane asigurate și a persoanelor care beneficiază de servicii de asistență primară(58)

Grafic nr.7. Evoluția ponderii asiguraților, respectiv al persoanelor beneficiare ale pachetelor de servicii medicale (începând cu data de 1 aprilie 2010),înscrise pe listele medicilor de familie,pe medii de rezidență, în perioada 2010 – 2014

Sursa: ”Raport de activitate pe anul 2014”, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, 2014

Așa cum se poate observa și din grafic, trend-ul este unul descendent. Motivul pentru care populația a scăzut nu este neapărat acela că a crescut numărul de persoane neasigurate, ci faptul că a scăzut numărul total al populației la nivel național

Conform raportului casei naționale de asigurări de sănătate(59) situația numărului de asigurați care pot beneficia de serviciile medicului de familie, în funcție de categoria din care fac parte, este următoarea:

Sursa:”Raport de activitate pe anul 2013”, Casa Națională de Asigurări de Sănătate , 2013

Așa cum se poate observa și din tabel, categoriile cele mai importante cu cel mai mare număr de persoane sunt copiii, salariații și pensionarii. Dintre aceste 3 categorii copiii și pensionarii sunt cei care necesită cel mai mult de serviciile de asistență primară

PARTEA SPECIALĂ

Scopul lucrării

Scopul lucrării de față este să evalueze adresabilitatea pacienților la serviciile de medicină primară

Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării actuale sunt

Evaluarea principalelor motive pentru care pacienții se adresează serviciilor de medicină primară

Identificarea principalelor grupuri populaționale care solicită serviciile de medicină primară

Compararea motivelor de prezentare la medicul de familie în funcție de sexul pacientului

Compararea motivelor de prezentare la medicul de familie în funcție de mediul de rezidență al pacientului

Identificarea motivelor de prezentare la medicul de familie pentru pacienții neasigurați

Ipotezele cercetării

Ipotezele de la care a pornit cercetarea de față sunt:

Numărul de vizite la medicul de familie este mai crescut în rândul femeilor decât al bărbaților

Categoriile de pacienți care solicită cel mai frecvent servicii de medicină primară sunt reprezentate de vârstele extreme (bătrâni și copii)

Unul dintre motivele pentru care pacienții din mediul rural se adresează medicului de familie este reprezentat de consilierea psihologică, fapt datorat încrederii pe care pacienții o au în acesta

Motivul cel mai important care îi determină pe pacienți să apeleze la medicul de familie este simptomatologia

Principalele categorii de pacienți la care medicul de familie face vizite la domiciliu sunt reprezentate de pacienții cu vârste extreme

Materialul și metoda utilizată în cercetare

2.4.1. Tipul studiului: cercetarea de față face parte din categoria studiilor de tip descriptiv, observațional. Studiul este realizat în manieră transversală.

2.4.2. Populația țintă: a fost reprezentată de un număr de 221 de persoane de ambele sexe din mediul rural si urban și toate grupele de vârstă care s-au prezentat la medicul de familie în perioada realizării studiului.

2.4.3. Perioada de desfășurare a studiului:

Studiul a fost derulat în perioada decembrie 2014 – iunie 2015, fișele de evaluare fiind împărțite în perioada 2 decembrie 2014 – 16 decembrie 2014

2.4.4. Instrumentul de lucru

Pentru desfășurarea cercetării s-a folosit o fișă de evaluare alcătuită din 14 întrebări dintre care 8 întrebări cu răspuns preformulat unic sau multiplu si 6 întrebări cu răspuns deschis

Fișa este împărțită pe 2 secțiuni:

Prima secțiune a cuprins date socio-demografice despre respondent, conținând întrebări legate de sex, vârstă, domiciliu, etc.

A doua secțiune conține întrebări legate de motivul prezentării la medic, diagnosticul stabilit, numărul de servicii de medicină primară solicitate de pacient atât la cabinet cat și la domiciliu

Intervalul de timp necesar pentru completarea fișei de evaluare a fost de aproximativ 10 minute. Fișa de evaluare folosită este prezentată in Anexa 1

2.4.5. Prelucrarea și analiza datelor

Conform metodologiei prezentate au fost colectate 221 de fișe de evaluare de la persoanele intervievate, în urma etapei de validare nefiind invalidată nici o fișă.

Răspunsurile din fișele de evaluare au fost introduse într-o bază de date, a cărei structură a fost realizată ȋn concordanță cu obiectivele urmărite

Variabile considerate în studiu au fost:

de tip cantitativ – continue (ex. vârsta, venit, etc.);

Discrete (ex. număr vizite le medic, număr de persoane cu care locuiesc pacienții, număr de vizite la domiciliu etc.)

de tip calitativ (ex. nivelul de studii, simptome, diagnostic etc.)

Au fost utilizate elemente de statistică descriptivă, calculându-se medii, mediane, mode și deviații standard pentru variabilele cantitative. A fost testată normalitatea distribuției cu ajutorul testului Kolmogorov-Smirnov. A fost testată diferența în funcție de mediu și gen pentru variabilele distribuite gaussian cu testul t, iar pentru variabilele distribuite non-gaussian cu testul Mann-Whitney U.

Pentru variabilele calitative s-a testat diferența proporțiilor cu testul hi-pătrat pentru grupuri mari și testul Fisher pentru grupuri mici, pentru medii de rezidență și gen.

Pragul semnificației statistice a fost stabilit la valoarea de 0,05. (p<0,05)

Pentru prelucrarea statistică a datelor s-au utilizat aplicația Microsoft Office Excel 2010 și SPSS 17.0, iar pentru prezentarea rezultatelor s-au folosit grafice adecvate pentru interpretare.

Rezultate și discuții

Date socio-demografice

Vârsta și sexul

Studiul s-a desfășurat pe un lot de 221 de persoane de ambele sexe (Grafic nr.1, Grafic nr.2, Grafic nr.3) și toate grupele de vârstă (Grafic nr.4, Grafic nr.5)

Rezultatele sunt prezentate mai jos:

Grafic nr.1. Distribuția în funcție de sex a respondenților

În ceea ce privește distribuția pe sexe a lotului de persoane pe care a fost desfășurat studiul, se poate observa că sexul feminin este reprezentată într-un procent semnificativ statistic mai mare (58%) decât sexul masculin (43%). (p=0,022)

Grafic nr.2. Distribuția populației studiate în funcție de gen și mediul de proveniență

Graficul de mai sus prezintă situația persoanelor participante la studiu, din mediul rural și urban, în funcție de gen și anume. Se poate observa că din numărul total de 180 de persoane din mediul rural 109 persoane care reprezintă un procent de 60,55% sunt femei și doar 71 de persoane reprezentând un procent de 39,44% sunt bărbați iar din totalul de 41 de persoane din mediul urban 22 sunt bărbați și 19 sunt femei

Genul persoanelor participante la studiu în funcție de mediul de proveniență nu diferă semnificativ statistic(p=0,096)

Grafic nr.3. Distribuția grupului de persoane studiat în funcție de gen și grupele de vârstă

Din totalul de 78 de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 53 sunt de sex feminin și doar 25 sunt de sex masculin. În grupul de persoane sub 15 ani, se poate observa că numărul de persoane de gen feminin, respectiv 29, nu este cu mult mai mic decât numărul de persoane de gen masculin care este 32. În cazul persoanelor de peste 65 de ani distribuția în funcție de gen este următoarea: 46 sunt femei și 36 sunt bărbați. Această categorie însumează un total de 82 de persoane, în timp ce categoria sub 15 ani însumează un total de 61 de persoane

Se poate astfel observa că există o diferență semnificativ statistică între distribuția persoanelor pe grupe de vârstă și gen (p=0,049)

Grafic nr.4. Mediana și moda distribuției pe vârste a persoanelor incluse în studiu

Persoanele incluse în studiu au vârste cuprinse între 0 și 93 ani, cu o distribuție non-gaussiană (test Kolmogorov-Smirnov, p<0,001), cu o mediană de 59,00 ani, fiind o serie multimodală cu o modă la 2 ani și una la 64 ani.

Grafic nr.5. Distribuția în funcție de vârstă a respondenților

Din graficul expus mai sus se pot observa 2 vârfuri ale distribuției pe vârste. Unul din vârfuri este reprezentat de tinerii cu vârste cuprinse între 2 ani și 19 ani care reprezintă 25,33% (56 de persoane) din totalul respondenților, iar cel de al doilea vârf este reprezentat de vârstnicii cu vârste între 60 ani și 79 ani care reprezintă 40,27% (89 de persoane) din totalul respondenților.

Mediul de proveniență și nivelul de școlarizare,

Lotul de persoane pe care s-a desfășurat studiul provin atât din mediul rural cât și din cel urban(Grafic nr.6, Grafic nr.7), iar nivelul de școlarizare cuprinde toate grupele(Grafic nr.8)

Grafic nr.6. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

În ceea ce privește mediul de proveniență, mai mult de trei sferturi dintre respondenți, respectiv 180 de persoane cu un procent de 81%, provin din mediul rural în timp ce doar 41 de persoane cu un procent de 19% provin din mediul urban

Grafic nr.7. Distribuția lotului studiat în funcție de grupele de vârstă și mediul de proveniență

Distribuția persoanelor pe grupe de vârstă și mediu este următoarea: din 41 de persoane din mediul urban 19 au vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 7 persoane au mai puțin de 15 ani și 15 persoane au 65 de ani sau mai mult

În cazul persoanelor din mediul rural situația se prezintă în felul următor: din 180 de persoane respondente 59 (32,77%) au vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 54 de respondenți (30%) au vârste mai mici de 15 ani și 67 de persoane reprezentând un procent de 37,22% au vârste de 65 ani și peste

Se poate observa că diferența între distribuția persoanelor pe grupe de vârstă și mediul de proveniență este nesemnificativă din punct de vedere statistic (p=0,152)

Grafic nr.8. Distribuția în funcție de nivelul de studii

Când vine vorba de nivelul de studii, cei mai mulți dintre respondenți, adică 70 de persoane care reprezintă un procent de 31,67%, recunosc că ultima formă de învățământ absolvită este liceul, în timp ce 53 de persoane, reprezentând un procent de 23,98% nu au absolvit nici o formă de învățământ. 11 persoane(4,97%) au absolvit școala primară, 12 respondenți (5,42%) au absolvit școala gimnazială, 27 de persoane(12,21%) au făcut școala profesională, 22 de indivizi (9,95%) au terminat școala postliceală în timp ce 25 de persoane care reprezintă un procent de 11,31% au absolvit facultatea și doar 1 persoana(0,45%) a făcut studii postuniversitare

Venit, statut și prezența pe lista medicului de familie

Studiul s-a adresat persoanelor cu venituri din toate categoriile (Grafic nr.9) care sunt asigurați sau neasigurați (Grafic nr.10, Grafic nr.11, Tabel nr.3., Grafic nr.12) și care sunt sau nu prezenți pe lista medicului de familie (Grafic nr.13) la care s-a făcut studiul

Grafic nr.9. Distribuția în funcție de venitul lunar al familiei

La capitolul venit, cei mai mulți dintre respondenți se încadrează în categoriile persoanelor cu venit mic și mediu. Astfel se poate observa că un număr de 88 de persoane care reprezintă un procent de 39,81% au un venit lunar al familiei care se încadrează între 500 lei și 999 lei, în timp ce 76 de persoane reprezentând un procent de 34,38% recunosc că venitul lunar al familiei se încadrează între 1000 lei și 1499 lei. 18 respondenți(8,14%) au un venit lunar mai mic de 500 lei, 31 de persoane(14,02%) au răspuns că venitul lunar al familiei lor este situat între 1500 lei și 1999 lei, în timp ce doar 8 persoane reprezentând un procent de 3,61% au un venit lunar ce depășește 2000 lei

Grafic nr.10. Distribuția respondenților în funcție de statut

Din punct de vedere al statutului, aproape toți respondenții, respectiv 216 care reprezintă un procent de 98% sunt asigurați în timp ce doar 5 respondenți care corespund unui procent de 2% sunt neasigurați

Așa cum se poate observa și din tabelul de mai sus din totalul de 78 de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani 73 sunt asigurate și 5 sunt neasigurate. În cazul persoanelor de 65 de ani și peste 65 de ani, toate persoanele, respectiv 82, sunt asigurate. Situația este la fel și în cazul persoanelor sub 15 ani, toți 61 sunt asigurați

Diferența distribuției persoanelor pe grupe de vârstă și statut este semnificativ statistică (p=0,009)

Grafic nr.11. Distribuția lotului studiat în funcție de statut și gen

În ceea ce privește statutul de asigurat/neasigurat se poate observa că din totalul de 93 de persoane de sex masculin, 91 sunt asigurați și 2 sunt neasigurați, iar din totalul de 128 persoane de sex feminin ,125 (97,65%) sunt asigurate și doar 3 (2,35)% sunt neasigurate. Din punct de vedere statistic se poate observa că genul nu influențează semnificativ statutul de asigurat sau neasigurat( p=0,924)

Grafic nr.12. Distribuția lotului studiat în funcție de mediul de proveniență și statut

Graficul de mai sus evidențiază faptul că din totalul de 180 de persoane din mediul rural, 5 persoane sunt neasigurate.

Toate persoanele din mediul urban, respectiv 41, sunt asigurate

Se poate observa astfel că nu există o diferență semnificativ statistică între mediul de proveniență al respondenților și statutul acestora (p=0,587)

Grafic nr.13. Distribuția lotului de respondenți în funcție de prezența pe lista medicului de familie

Așa cum se poate observa și din grafic aproape toate persoanele care au participat la studiu , respectiv 203 persoane care cumulează un procent de 92%, sunt prezente pe lista medicului de familie la care s-a realizat studiul și doar 18 persoane care reprezintă un procent de 8% ,nu sunt pe listă

Numărul de persoane cu care locuiesc

Deoarece studiul s-a desfășurat la cabinetul unui medic de familie din mediul rural s-a dorit și aflarea numărului de persoane cu care respondenții locuiesc și acest lucru este evidențiat prin intermediul graficului de mai jos

Grafic nr.14. Distribuția respondenților în funcție de numărul de persoane cu care locuiesc

La această întrebare 78 de persoane, reprezentând un procent de 35,29%, au răspuns că mai locuiesc cu încă o persoană, 36 de respondenți(16,28%) au spus că mai locuiesc cu în 3 persoane, 34 din totalul respondenților(15,38%) mai locuiesc cu alte 2 persoane, 22 dintre respondenți(9,95%) au zis că mai stau cu alte 5 persoane în timp ce 18(8,14%) au spus că locuiesc singuri și tot 18(8,14%) au spus că locuiesc cu încă 4 persoane. 8 respondenți(3,61%) recunosc că mai locuiesc cu încă 6 persoane, 4 respondenți(1,8%) cu încă 7 persoane, 2 respondenți(0,9%) cu încă 8 persoane și doar 1 respondent(0,4%) recunoaște că mai locuiește cu alte 9 persoane

Date despre motivul prezentării la medic, diagnosticul stabilit, numărul de servicii de medicină primară solicitate de pacient atât la cabinet cât și la domiciliu

Motivul prezentării la medic

În această etapă s-a dorit aflarea motivului pentru care pacienții au apelat la serviciile de asistență primară la general(Grafic nr.15), motivul pentru care s-au prezentat la medicul de familie în funcție de grupele de vârstă(Grafi nr.16), motivul pentru care pacienții s-au prezentat la medicul de familie în funcție de gen (Grafic nr 17), motivul pentru care s-au prezentat la medicul de familie în funcție de mediul de proveniență (Grafic nr.18) și de asemenea, dacă motivul a fost simptomatologia, care a fost aceasta(Grafic nr.19).

Rezultatele obținute sunt prezentate mai jos

Grafic nr.15. Distribuția respondenților în funcție de motivul pentru care au solicitat serviciile de medicină primară

Se poate observa că motivul cel mai important pentru care pacienții se prezintă la medic este simptomatologia, 67 de respondenți care reprezintă un procent de 30,31% au spus că simptomatologia i-a determinat să se prezinte la medic. Al doilea motiv pentru care pacienții se prezintă la medic este consilierea psihologică, 38 de pacienți(17,19%) au recunoscut acest lucru. 30 de respondenți(13,57%) au spus că au venit pentru un bilet de trimitere, 18(8,14%) au venit pentru un control medical periodic, 7(3,16%) s-au prezentat pentru monitorizarea sarcinii, 6(2,71%) au avut o urgență medicală și de aceea au venit în timp ce 4(1,8%) au avut o urgență chirurgicală, 6 pacienți(2,71%) au venit pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice,5 persoane(2,26%) au răspuns că au venit pentru o adeverință , 4(1,8%) au venit pentru prelungirea concediului medical și 2(0,9%) au venit la vaccinare

Grafic nr.16. Distribuția lotului de persoane studiat în funcție de grupe de vârstă și motivul prezentării la medicul de familie

Se poate vedea că distribuția persoanelor pe grupe de vârstă și motivul prezentării la medic este următoarea: Din totalul de 67 de persoane care s-au prezentat la medic pentru o anumită simptomatologie, 17 au vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 19 au 65 de ani și peste 65 de ani și 31 au sub 15 ani. 14 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 10 persoane care au o vârstă de 65 de ani sau peste 65 de ani și 6 persoane care au mai puțin de 15 ani, însumând un total de 30 de persoane, s-au prezentat la medicul de familie deoarece aveau nevoie de un bilet de trimitere. Din 34 de persoane care s-au prezentat deoarece necesitau o rețetă pentru boala cronică 14 aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani și 20 aveau vârste de 65 de ani și peste. Pentru consiliere psihologică s-au prezentat un număr de 38 de persoane. Dintre acestea 9 aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani și 29 de persoane aveau 65 de ani și peste. Ca să-și monitorizeze sarcina, la medicul de familie s-au prezentat un număr total de 7 persoane. Dintre acestea 6 aveau vârste cuprinse 15 și 65 de ani și o persoană avea mai puțin de 15 ani. În perioada în care s-a desfășurat studiul, la medic s-au prezentat 5 persoane pentru că aveau nevoie de adeverință. Toate 5 aveau vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani. 6 persoane au avut o urgență medicală. Dintre acestea 5 aveau o vârstă cuprinsă între 15 ani și 65 de ani și o singură persoană s-a încadrat la categoria 65 de ani și peste. 4 persoane cu vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani s-au prezentat la medic pentru că necesitau prelungirea concediului medical. Pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice s-au prezentat 3 persoane cu o vârstă cuprinsă între 15 și 65 de ani, o persoană avea peste 65 de ani și 2 persoane aveau vârste mai mici de 15 ani. O urgență de natură chirurgicală au avut 2 persoane cu vârste de 65 de ani și peste, o singură persoană cu vârsta cuprinsa între 15 și 65 de ani și o persoană cu o vârstă mai mica de 15 ani. La controlul medical periodic s-au prezentat 18 persoane, toate având vârste mai mici de 15 ani. Pentru vaccinare nu au venit decât 2 persoane cu o vârstă mai mică de 15 ani

Din punct de vedere statistic există o diferență extrem de semnificativă între distribuția pe grupe de vârstă și motivul prezentării la medicul de familie (p<0,001)

Grafic nr.17. Distribuția grupului studiat în funcție de motivul prezentării la medic și gen

Motivul prezentării la medic, se poate observa că, diferă în funcție de gen și anume. Din totalul de 128 de persoane de sex feminin 36 (28,12%) au răspuns că s-au prezentat pentru o anumită simptomatologie, 29 (22,65%) s-au prezentat pentru consilierea psihologică, 20 (15,62%) s-au prezentat pentru a-și lua rețeta pentru boala cronică, 12 (9,37%) au venit pentru un bilet de trimitere, 10 (7,81%) pentru un control medical periodic, 7 (5,46%) au venit pentru monitorizarea sarcinii, 5 (3,90%) au avut o urgență medicală, 3 (2,34%) au venit pentru prelungirea concediului medical, 2 (1,56%) au venit pentru o adeverință și alte 2 (1,56%) pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice, doar o singura persoană de sex feminin (0,78%) a avut o urgență chirurgicală și tot o singură persoană (0,78%) a venit pentru vaccinare

În cazul bărbaților 31 au răspuns că s-au prezentat pentru o anumită simptomatologie, 18 au venit pentru un bilet de trimitere, 14 au venit pentru a-și lua rețeta pentru boala cronică, doar 9 recunosc că au venit pentru consiliere psihologică, 8 bărbați s-au prezentat pentru un control medical periodic, 4 pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice, 3 au avut o urgență chirurgicală și tot 3 au avut nevoie de o adeverință, o singură persoană de sex masculin a avut o urgență medicală, tot o singura persoană de sex masculin a venit ca să-și prelungească concediul medical și de asemenea tot o singură persoană de sex masculin a venit pentru vaccinare. Se poate observa o diferență semnificativ statistică între motivul prezentării la medic și genul respondenților(p=0,034)

Grafic nr.18. Distribuția lotului studiat în funcție de motivul prezentării la medicul de familie și mediul de proveniență

Graficul de mai sus evidențiază motivul pentru care persoanele din lotul studiat s-au prezentat la medicul de familie în funcție de mediul din care provin

Astfel, se poate observa că din totalul de 180 de persoane din mediul rural, 49 reprezentând un procent de 27,22% s-au prezentat la cabinetul medicului de familie datorită unei anumite simptomatologii, 33 de persoane (18,33%) recunosc că au venit pentru că aveau nevoie de consiliere psihologică, 31 au trebuit sa își ia rețeta pentru boala cronică în timp ce 26 (14,44%) au venit pentru un bilet de trimitere, 15 persoane (8,33%) au venit pentru un control medical periodic, 5 persoane din mediul rural (2,77%) au venit pentru monitorizarea sarcinii iar 4 persoane (2,22%) au avut o urgență medicală, tot 4 persoane (2,22%) au venit pentru prelungirea concediului medical de asemenea tot 4 persoane (2,22%) au venit pentru că aveau nevoie de o adeverință, și tot 4 persoane(2,22%) au venit pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice, 3 persoane (1,66%) au avut o urgență chirurgicală în timp ce doar 2 (1,11%) au venit la vaccinare

Din mediul urban cei mai mulți, respectiv 18 persoane, s-au prezentat la medicul de familie din cauza unei anumite simptomatologii, 5 au venit pentru că aveau nevoie de consiliere psihologică, 4 persoane au venit pentru un bilet de trimitere, 3 au avut nevoie de rețeta pentru boala cronică și tot 3 au venit pentru un control medical periodic, 2 persoane au venit pentru monitorizarea sarcinii, tot 2 persoane pentru un bilet de trimitere pentru investigații paraclinice și tot 2 persoane au avut o urgență medicală, doar o persoană a avut o urgență chirurgicală și tot o singură persoană a avut nevoie de o adeverință

Astfel se poate spune că nu există o diferență semnificativ statistică între motivul pentru care pacienții s-au prezentat la medicul de familie și mediul de proveniență (p=0,513)

Grafic nr.19. Distribuția lotului de respondenți în funcție de simptomatologia care i-a determinat să se prezinte la medic

Așa cum se poate observa și din grafic, cele mai importante simptome care îi determină pe pacienți sunt: precordialgiile – așa cum au răspuns 11 pacienți, durerile abdominale – așa cum s-a întâmplat în cazul a 10 respondenți și scaunele diareice – care au fost motiv de prezentare pentru 9 pacienți. Din categoria altor simptome ce i-au determinat pe pacienți sa se prezinte la medicul de familie s-au evidențiat febra, inapetența, tusea sau hematuria

Diagnosticul stabilit

Fiecare pacient din lotul de respondenți are stabilit un diagnostic. În fișa de evaluare pacienții au fost întrebați despre diagnosticul pe care medicul l-a stabilit (Grafic nr.20) . De asemenea s-a făcut o evaluare a lotului studiat în funcție de diagnosticul stabilit și grupele de vârstă (Grafic nr.21), în funcție de diagnosticul stabilit și gen (Grafic nr.22) dar și în funcție de diagnosticul stabilit și mediul de proveniență(Grafic nr.23)

Rezultatele sunt următoarele:

Grafic nr.20. Distribuția lotului de respondenți în funcție de diagnosticul stabilit

Așa cum se observă și pe grafic, un număr de 28 de pacienți(12,66%) au răspuns că au fost diagnosticați cu cardiopatie hipertensivă, 14(6,33%) au p tulburare de tranzit intestinal, 12(5,42%) au dislipidemie iar 11(4,97%) au o viroză respiratorie. Restul de 131 de respondenți(59,27%) au fost diagnosticați cu o gama variată de afecțiuni printre care se pot enumera: infecția urinară, neoplasme localizate la nivelul diferitelor organe, episoade depresive, litiază renală, B.P.O.C, adenom de prostată etc.

Grafic nr.. Distribuția grupului de persoane studiat în funcție de grupele de vârstă și diagnosticul stabilit

Așa cum se poate observa și din graficul de mai sus 33 de persoane au fost diagnosticate cu o afecțiune a aparatului digestiv. Din acestea 12 aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 17 aveau sub 15 ani și doar 4 aveau 65 de ani sau mai mult. Cele mai multe persoane care au fost diagnosticate cu o boala cardiovasculara, respectiv 27, aveau o vârstă de 65 de ani sau mai mare. De asemenea 12 persoane care au fost diagnosticate cu boală cardiovasculară aveau o vârstă cuprinsă între 15 și 65 de ani. Din totalul de 22 de persoane care au fost diagnosticate cu o boală metabolică 11 persoane aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 10 persoane aveau 65 de ani sau peste și o singură persoane avea sub 15 ani. 11 persoane erau însărcinate sau au născut și sunt în perioada de lăuzie, dintre acestea 10 aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani și o singură persoană avea sub 15 ani. Cu o boală a aparatului musculo-scheletal au fost diagnosticate 8 persoane, din care 6 aveau vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani și 2 persoane aveau 65 de ani sau mai mult. 20 de persoane cu vârste sub 15 ani au fost sănătoase din punct de vedere clinic și la fel s-a întâmplat cu 5 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani. Cu o tumoră au fost diagnosticați 10 respondenți cu vârsta de 65 de ani s-au mai mult și 4 respondenți cu vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani. Cu o boală a aparatului urogenital au fost diagnosticați 4 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 2 persoane cu vârste de 65 ani sau mai mult și o singura persoane cu o vârstă mai mica 15 ani. Boală a aparatului renal a fost diagnosticul pe care l-au primit 3 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani și o persoană care avea mai mult de 65 de ani. O boală dermatologică aveau 3 persoane cu vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani, 1 persoană care avea mai mult de 65 de ani și 4 persoane cu vârste mai mici de 15 ani. Cele mai multe persoane diagnosticate cu o boală psihiatrică, respectiv 5, aveau mai mult de 65 de ani, 2 persoane diagnosticate cu o boală psihiatrică aveau intre 15 și 65 de ani. Copii sunt cei mai mulți care au fost diagnosticați cu o boală a aparatului respirator, respectiv 9, 6 persoane aveau mai mult de 65 de ani și 2 persoane diagnosticate cu o boală a aparatului respirator aveau vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani. Cei mai mulți dintre cei care au fost diagnosticați cu o boală neurologică au fost cei cu vârste mai mari de 65 de ani, respectiv 7, 2 aveau vârste sub 15 ani și 1 avea între 15 și 65 de ani. Din totalul de 6 persoane diagnosticate cu o boală oftalmologică, 5 aveau mai mult de 65 de ani și o persoană se încadra la categoria 15 -65 de ani. 2 persoane cu o vârstă de 65 de ani sau mai mult au suferi un traumatism sau un accident, același lucru s-a întâmplat și cu o persoana cu o vârsta cuprinsa între 15 și 65 dar și cu o persoană cu o vârstă mai mica de 15 ani. 5 persoane cu o vârsta mai mica de 15 ani au fost diagnosticate cu o boala ORL și o persoană cu vârsta cuprinsa intre 15 și 65 de ani

Diferența între distribuția pe grupe de vârstă și diagnostic este semnificativ statistic diferită (p<0,001)

Grafic nr.22. Distribuția lotului studiat în funcție de diagnostic și gen

Din punct de vedere al diagnosticului, există o diferență între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin.

Din cele 128 de femei 28 (21,87%) au o boală cardiovasculară, 15 (11,71%) au o boală a aparatului digestiv, 12 (9,37%) suferă de o boală metabolică în timp ce 11 (8,59%) sunt fie însărcinate fie au născut și sunt în perioada de lăuzie, 13 (10,15%) sunt sănătoase în timp ce 7 (5,46%) au o boală ce ține de aparatul musculo-scheletal, 6 (4,68%) au fost diagnosticate cu o boală dermatologică și tot 6 (4,68%) cu o boală a aparatului respirator, 5 femei (3,90%) au fost diagnosticate cu o boală psihiatrică, tot atâtea,respectiv 5 (3,90%) au o boală urogenitală, de asemenea tot 5 (3,90%) au fost diagnosticate cu o boală oftalmologică și tot 5 (3,90%) cu o boală neurologică, 3 persoane de sex feminin (2,34%) au fost diagnosticate cu tumoră, 3 (2,34%) cu o boală ORL și tot 3 (2,34%) cu o boală a aparatului renal în timp ce doar o persoană de sex feminin a suferit un traumatism sau un accident

În cazul bărbaților, din cele 93 de persoane de sex masculin incluse în studiu, cei mai mulți, respectiv 18, au fost diagnosticați cu o boală a aparatului digestiv, 12 au răspuns că sunt sănătoși din punct de vedere clinic, 11 au fost diagnosticați cu o tumoră, 11 cu o boală cardiovasculară și tot 11 cu o boală a aparatului respirator, 10 suferă de o boală metabolică și 5 de o boală neurologică, 3 au suferit un traumatism sau un accident și tot 3 au fost diagnosticați cu o boală ORL, 2 au o boala psihiatrică, 2 suferă de o boală dermatologică și tot 2 au fost diagnosticați cu o boală a aparatului urogenital, o singură persoană a fost diagnosticată cu o boală oftalmologică, tot o singura persoană suferă de o boală aparatului musculo-scheletal și tot o singură persoană suferă de o boală a aparatului renal

Astfel se poate observa că există o diferență semnificativ statistică a diagnosticului în funcție de genul respondenților (p=0,003)

Grafic nr.23. Distribuția grupului studiat în funcție de diagnosticul stabilit și mediul de proveniență

Așa cum se poate observa și din grafic din totalul de 180 de persoane din mediul rural care au participat la studiu, cei mai mulți,respectiv 34 care reprezintă un procent de 18,88% au fost diagnosticați cu o boală cardiovasculară, 26 (14,44%) au fost diagnosticați cu o boala a aparatului digestiv, 21 de persoane reprezentând un procent de 11,66 nu au fost diagnosticați cu nici o afecțiune, 20 (11,11%) suferă de o boală metabolică, 16 persoane (8,88%) au fost diagnosticate cu o boală a aparatului respirator în timp ce 12 (6,66%) au o tumoră, 8 persoane (4,44%) suferă de o boală neurologică, 7 persoane (3,88%) fie sunt gravide fie au născut și sunt în perioada de lăuzie, 6 persoane (3,33%) au fost diagnosticate cu o boală dermatologică și tot 6 (3,33%) au o boală ORL, 5 persoane (2,77%) au fost diagnosticate cu o boală a aparatului urogenital și tot 5 persoane (2,77%) suferă de o boală a aparatului musculo-scheletal, 4 persoane reprezentând un procent de 2,22% suferă de o boală psihiatrică și tot 4 persoane (2,22%) au o boală oftalmologică, 3 persoane (1,66%) au suferit un traumatism sau un accident și tot 3 persoane (1,66%) au fost diagnosticate cu o boală a aparatului renal

Din numărul total de 41 de persoane din mediul urban cei mai mulți, respectiv 7 persoane, au fost diagnosticate cu o boală a aparatului digestiv, 5 suferă de o boală cardiovasculară, 4 sunt gravide sau au născut și sunt în perioada de lăuzie și tot 4 nu suferă de nici o afecțiune, 3 persoane au fost diagnosticate cu o boală psihiatrică și tot 3 persoane cu o boală a aparatului musculo-scheletal, 2 persoane au primit diagnosticul unei boli metabolice, tot 2 persoane au o boală neurologică, tot 2 persoane suferă de o boală oftalmologică, tot 2 persoane au o boală dermatologică și tot 2 persoane au o boală a aparatului urogenital, o singură persoană a primit diagnosticul unei boli a aparatului renal și tot o singură persoană a suferit un traumatism sau un accident și de a asemenea doar o singură persoană suferă de o boală a aparatului respirator

Astfel se poate spune că există o diferență nesemnificativ statistică între mediul de proveniență și diagnosticul pe care, persoanele care au participat la studiu, l-au primit (p=0,489)

Numărul de servicii de asistență primară solicitate in ultimul an, atât la cabinetul medicului de familie cât și la domiciliu, motivul pentru care s-a solicitat vizita medicului de familie la domiciliu

Din această categorie fac parte întrebările legate de numărul de vizite făcute de respondenți medicului de familie în ultimul an (Grafic nr.24.), numărul de vizite făcute medicului în funcție de grupele de vârstă (Tabel nr.4),numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an și gen (Tabel nr.5),numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an și mediul de proveniență (Grafic nr.25), numărul de vizite la domiciliu solicitate de respondenți în ultimul an (Grafic nr.26.),numărul de vizite la domiciliu solicitate în funcție de grupele de vârstă (Tabel nr.6), numărul de vizite la domiciliu solicitate în funcție de gen (Grafic nr. 27), numărul de,numărul de vizite la domiciliu solicitate în ultimul an și mediul de proveniență(Grafic nr.28) dar și motivul pentru care a fost solicitată vizita la domiciliu (Grafic nr.29),

Rezultatele obținute sunt prezentate mai jos

Grafic nr.24. Distribuția în funcție de numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an

Cei mai mulți respondenți,respectiv 71(32,12%), au spus că în ultimul an au făcut o singură vizită medicului. 40 de persoane (18,09%) au zis că s-au prezentat de 2 ori, 34 dintre respondenți (15,38%) recunosc că venit de 11 ori în ultimul an la medicul de familie, 18 (8,14%) s-au prezentat de 4 ori, 13 (5,88%) s-au prezentat de 5 ori, 11 (4,97%) de 3 ori, tot 11 (4,97%) de 6 ori, 10 (4,52%) de 10 ori, 5 (2,26%) de 7 ori, tot 5(2,26%) de 9 ori iar 3 respondenți(1,35%) au spus că s-au prezentat la medic de 8 ori în ultimul an

Tabel nr.4. Distribuția lotului studiat în funcție de grupele de vârstă și numărul de vizite la cabinetul medicului de familie, din ultimul an

În ultimul an, la medicul de familie s-au prezentat o singură dată un număr total de 71 de persoane. Dintre acestea 30 aveau sub 15 ani, 24 de persoane aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani și 17 persoane aveau 65 de ani și peste. Din 40 de persoane care s-au prezentat de 2 ori la medicul de familie în ultimul an 24 aveau mai puțin de 15 ani, 12 aveau o vârstă cuprinsă între 15 și 65 de ani și doar 4 avea 65 de ani și peste. Cele mai multe persoane care au vizitat medicul de 3 ori în ultimul an, respectiv 7, au avut vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, 3 persoane aveau 65 de ani au peste și o persoana avea sub 15 ani. Din totalul de 18 persoane care au vizitat medicul de familie de 4 ori în ultimul an, 9 persoane aveau 65 de ani și peste, 5 persoane aveau vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani și 4 persoane aveau mai puțin de 15 ani. De 5 ori în ultimul an au venit la medic 6 persoane aveau vârste cuprinse intre 15 și 65 de ani, 5 persoane aveau mai mult de 65 de ani și 2 persoane aveau sub 15 ani. Din cele 11 persoane care au venit de 6 ori la medic în ultimul an, 7 aveau vârste cuprinse intre 15 și 65 de ani și 4 aveau mai mult de 65 de ani. 5 persoane au venit de 7 ori la medic în ultimul an și dintre acestea 4 aveau mai mult de 65 de ani și una avea vârsta cuprinsa intre 15 și 65 de ani. Doar 2 persoane de 65 de ani și peste au venit de 8 ori la medic și doar 1 avea vârsta cuprinsa intre 15 și 65 de ani. Un total de 5 persoane cu vârste de 65 de ani și peste au venit de 9 ori la cabinetul medicului de familie. De 10 ori în ultimul an au venit 10 persoane. Din acestea 7 aveau 65 ani și peste și 3 aveau intre 15 și 65 de ani. Un total de 34 de persoane au venit de 11 ori la medic în ultimul an, dintre acestea 22 aveau 65 de ani și peste iar 12 aveau vârste cuprinse între 15 și 65 de ani

Media numărului de vizite la medicul de familie pentru grupa de vârstă sub 15 ani a fost 1,75±1,01, pentru grupa de vârstă cuprinsă între 15 ani și 65 de ani, media numărului de vizite a fost 4,33±3,63 iar pentru grupa de vârstă de 65 de ani și peste, media numărului de vizite făcute medicului a fost de 6,34±3,95 , diferența mediei numărului de vizite la medicul de familie diferind semnificativ statistic în funcție de grupa de vârstă (p<0,001)

Tabel nr.5. Distribuția lotului studiat în funcție de numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an și gen

În funcție sex, dintr-un total de 128 de persoane de gen feminin, 39 de persoane (30,46%) au mers doar o singură dată la medic în ultimul an, 26 de femei (20,31%) au vizitat cabinetul medicului de familie de 2 ori în timp ce 21 dintre persoanele de gen feminin (16,40%) au mers la medicul de familie de 11 ori, 7 femei (5,46%) au făcut 4 vizite medicului, tot 7 (5,46%) au făcut 5 vizite și tot 7 (5,46%) au făcut 10 vizite, 8 persoane de sex feminin (6,25%) au spus că în ultimul an au făcut 6 vizite la medicul de familie, 4 dintre femei (3,12%) au răspuns că au mers la medicul de familie de 3 ori în ultimul an, 3 (2,34%) au mers de 7 ori, tot 3 (2,34%) au mers de 8 ori și tot 3 (2,34%) au mers de 9 ori

Din totalul de 93 de persoane sex masculin, 32 relatează că s-au prezentat la cabinetul medicului de familie o singură dată în ultimul an, 14 spun că au venit de 2 ori în timp ce 13 spun că au venit de 11 ori, 11 dintre bărbați recunosc că au venit de 4 ori în ultimul an la medicul de familie, 7 relatează că au venit de 3 ori, iar 6 spun că au venit de 5 ori, 3 bărbați au venit de 6 ori și tot 3 recunosc că s-au prezentat de 10 ori la medicul de familie, 2 au venit de 7 ori și tot 2 de 9 ori

Astfel se poate observa că nu există o diferență semnificativ statistică între numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an și genul respondenților( p=0,446)

Grafic nr.25. Distribuția grupului studiat în funcție de numărul de vizite făcute medicului în ultimul an și mediul de proveniență

În funcție de mediul de proveniență, numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an este următorul:

Din totalul de 180 de persoane din mediul rural mai mult de un sfert, respectiv 54 de persoane care reprezintă un procent de 30%, au relatat că au venit doar o singură dată la cabinetul medicului de familie, in ultimul an, 33 de persoane care reprezintă un procent de 18,33% au vizitat cabinetul medicului de familie de 2 ori în ultimul an în timp ce 31 de persoane (17,22%) recunosc că au venit la medic de 11 ori, 16 persoane (8,88%) spun că au venit de 4 ori la medicul de familie în ultimul an, 11 dintre respondenți spun că s-au prezentat de 5 ori la medicul de familie, 9 persoane care reprezintă un procent de 5% spun că au venit de 6 ori și tot 9 (5%) spun că au venit de 10 ori, 8 (4,44%) dintre respondenți recunosc că s-au prezentat de 3 ori la cabinetul medicului de familie, 4 persoane reprezentând un procent de 2,22% recunosc că s-au prezentat de 7 ori, 3 (1,66%) spun că au venit de 9 ori și 2 persoane (1,11%) au răspuns că au venit de 8 ori la medicul de familie în ultimul an

Din totalul de 41 de persoane din mediul urban, 17 persoane au spus că au venit la medic o singură dată, 7 persoane recunosc că au vizitat cabinetul medicului de familie de 2 ori în ultimul an, 3 persoane spun că au venit de 3 ori și tot 3 spun că au venit de 11 ori, 2 persoane relatează că s-au prezentat de 4 ori, tot 2 persoane relatează că au venit de 5 ori, tot 2 persoane recunosc că au venit de 6 ori și tot 2 persoane zic că au venit de 9 ori, o singură persoană relatează că a venit de 7 ori, tot o persoană relatează că a venit de 8 ori și de asemenea tot o persoană spune că a venit de 10 ori

Între mediul de proveniență și numărul de vizite făcute medicului de familie în ultimul an nu există o diferență semnificativ statistică

Grafic nr.26. Distribuția respondenților în funcție de numărul de vizite la domiciliu pe care le-a solicitat în ultimul an

După cum se poate observa și din grafic, mai mult de jumătate dintre respondenți adică 127 care reprezintă un procent de 57,46%, au răspuns că în ultimul an nu au solicitat deloc vizita medicului la domiciliu, 61 de persoane reprezentând un procent de 27,6% au solicitat vizita medicului o singură dată, 28 (12,66%) au solicitat de 2 ori, 3 (1,35%) au avut nevoie de 3 vizite la domiciliu și doar 2 (0,9%) au răspuns că au solicitat vizita medicului la domiciliu de 4 ori

Tabel nr.6. Distribuția grupului studiat în funcție de grupele de vârste și numărul de vizite la domiciliu solicitate în ultimul an

Din totalul de 61 de persoane cu vârste mai mici de 15 ani, 27 nu au solicitat niciodată vizita medicului de familie la domiciliu, 24 spun că au avut nevoie de 1 vizită la domiciliu, 9 spun că i-au solicitat medicului să vină la domiciliu de 2 ori și o singură persoană a avut nevoie de 3 vizite la domiciliu

În cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 ani și 65 de ani, 48 nu au solicitat niciodată vizita medicului de familie la domiciliu, 16 au avut nevoie de 1 vizita din partea medicului, 12 spun că au solicitat de 2 ori vizita medicului la domiciliu, 1 persoană a beneficiat de 3 vizite și tot o persoană a avut nevoie de 4 vizite din partea medicului.

Din cele 82 de persoane cu vârste de 65 de ani și peste, 52 spun că nu au solicitat niciodată vizita medicului de familie la domiciliu, 21 relatează că au avut nevoie de o vizită, 7 i-au solicitat medicului să vină la domiciliu de 2 ori, 1 persoană a beneficiat de 3 vizite la domiciliu și tot o persoană a beneficiat de 4 vizite

Diferența mediei numărului de vizite la domiciliu efectuate de medicul de familie nu diferă semnificativ statistic în funcție de grupa de vârstă (p=0,274)

Grafic nr.27. Distribuția grupului studiat în funcție de numărul de vizite la domiciliu solicitate în ultimul an și gen

Așa cum se poate observa și din grafic, numărul de vizite la domiciliu solicitate de pacienți, în funcție de gen nu diferă foarte mult.

Din 128 de persoane de gen feminin 72 (56,25%) relatează că nu au solicitat nici o vizită la domiciliu în ultimul an în timp ce 32 de femei au răspund că au solicitat vizita medicului la domiciliu o dată în ultimul an, 19 persoane au spus că au avut nevoie de 2 vizite la domiciliu, 3 femei au avut nevoie de 3 vizite în timp ce doar 2 au solicitat vizita medicului la domiciliu de 4 ori

Din 93 de persoane de sex masculin mai mult de jumătate relatează că nu au avut nevoie de vizita medicului la domiciliu în ultimul an în timp ce 29 de persoane recunosc că i-au solicitat medicului sa îi viziteze la domiciliu o dată în ultimul an și doar 9 persoane au solicitat vizita la domiciliu de 2 ori în ultimul an

Se observă că diferența numărului de vizite la domiciliu solicitate în ultimul an în funcție de gen este nesemnificativ statistică (p=0,232)

Grafic nr.28. Distribuția respondenților în funcție de numărul de vizite la domiciliu solicitate în ultimul an și mediul de proveniență

Numărul de vizite la domiciliu în funcție de mediul de proveniență se prezintă în felul următor:

Din numărul total de 180 de persoane din mediul rural, mai mult de jumătate, respectiv 106 care reprezintă un procent de 58,88% au răspuns că nu au solicitat vizita medicului de familie, la domiciliu, în ultimul an, 47 de persoane reprezentând un procent de 26,11% au spus că au avut de nevoie de o vizită la domiciliu din partea medicului, 22 dintre participanții la studiu din mediul rural (12,22%) au relatat că au chemat medicul la domiciliu de 2 ori, doar 3 persoane reprezentând un procent de 1,66% recunosc că au solicitat vizita medicului la domiciliu de 3 ori și doar 2 persoane (1,11%) au spus că au avut nevoie de vizita medicului la domiciliu de 4 ori

În cazul celor din mediul urban, din 41 de respondenți, 21 nu au avut nevoie sa fie vizitați la domiciliu de medicul de familie, 14 persoane au solicitat vizita medicului de 2 ori și doar 6 persoane au avut nevoie de 2 vizite la domiciliu din partea medicului

Din cele relatate mai sus se poate observa că numărul de vizite la domiciliu în funcție mediul de proveniență nu prezintă diferență semnificativ statistică (p=0,660)

Grafic nr.29. Distribuția lotului de respondenți în funcție de motivul pentru care au solicitat vizita medicului la domiciliu

Când vine vorba de motivul pentru care a fost solicitată vizita medicului de familie la domiciliu cele mai multe persoane, respectiv 34, au răspuns că au avut nevoie sa vină medicul pentru copil, 25 dintre respondenți au solicitat vizita din cauza imobilizării, 24 pentru o urgență și 11 datorită sarcinii

Pe baza răspunsurilor obținute în urma aplicării fișei de evaluare s-a făcut o medie a numărului de vizite făcute medicului de familie în ultimul an în funcție de gen (Grafic nr.30) și în funcție de mediul de proveniență (Grafic nr.31) dar și o medie a numărului de vizite la domiciliu solicitate de pacient în ultimul an în funcție de gen (Grafic nr.32) și în funcție de mediul de proveniență (Grafic nr.33)

Grafic nr.30. Media numărului de vizite făcute medicului de familie în ultimul an în funcție de gen

Media numărului de vizite la medicul de familie în ultimul an pentru persoanele de sex masculin incluse în studiu (4,065±3,58) este nesemnificativ statistic (p=0,308) mai mică față de media numărului de vizite la medicul de familie pentru persoanele de sex feminin (4,586±3,85)

Grafic nr.31. Media numărului de vizite făcute medicului de familie în ultimul an în funcție de mediul de proveniență

Media numărului de vizite la medicul de familie a celor din mediul rural (4,550±3,81) este diferită nesemnificativ statistic (p=0,127) față de media numărului de vizite a celor din mediu urban (3,561±3,33)

Grafic nr.32. Media numărului de vizite la domiciliu solicitate de pacienți în funcție de gen

Media numărului de vizite la domiciliu pentru persoanele de sex masculin (0,505±0,66) nu diferă semnificativ statistic (p=0,122) față de media numărului de vizite la domiciliu pentru persoanele de gen feminin (0,678±0,92)

Grafic nr.33. Media numărului de vizite la domiciliu solicitate de pacient în funcție de mediul de proveniență

Media numărului de vizite la domiciliu de care au beneficiat persoanele din mediul urban (0,634±0,73) nu este diferită semnificativ statistic (p=0,812) față de media numărului de vizite la domiciliu de care au beneficiat cei din mediul rural (0,600±0,84)

CONCLUZII

Organizația mondială a medicilor de familie (Wonca) a elaborat în 1991 o definiție a ceea ce înseamnă medicina de familie dar și o serie de caracteristici ale acesteia. De-a lungul timpului această definiție a suferit mai multe modificări. Astfel, în 2002, în 2005 și în 2011 au fost prezentate variantele revizuite ale acestei definiții. De asemenea, tot în 2011, la conferința internațională a medicilor de familie, organizată la Varșovia, Colegiul Elvețian al Medicilor de Familie au revizuit și au prezentat copacul Wonca care înglobează tot ceea ce înseamnă de fapt medicina de familie

Medicul de familie joacă un rol foarte important în viața pacienților săi și de aceea evaluarea adresabilității acestora poate să releve o multitudine de aspecte

Astfel din dorința de a evidenția adresabilitatea, unui grup de pacienți, la serviciile de medicină primară, prin lucrarea de față s-a încercat atingerea mai multor obiective și anume:

Evaluarea principalelor motive pentru care pacienții se adresează serviciilor de medicină primară

Identificarea principalelor grupuri populaționale care solicită serviciile de medicină primară

Compararea motivelor de prezentare la medicul de familie în funcție de sexul pacientului

Compararea motivelor de prezentare la medicul de familie în funcție de mediul de rezidență al pacientului

Identificarea motivelor de prezentare la medicul de familie pentru pacienții neasigurați

Pe baza celor expuse în capitolele anterioare se pot trage multe concluzii extrem de importante

În primul rând, s-a putut observa că până în momentul de față , în România, nu există studii foarte clare care să evidențieze adresabilitatea pacienților la serviciile de medicină primară. Marea majoritate a studiilor se orientează mai mult spre evidențierea accesibilității pacienților decât a adresabilității.

În al doilea rând, pe baza fișei de evaluare aplicată unui grup de 221 de persoane din mediul urban și rural s-a putut observa că principalele grupuri populaționale, care se adresează cel mai frecvent medicului de familie, sunt reprezentate de copii și de vârstnici.

Era oarecum de așteptat ca vârstnicii să reprezinte unul din cele mai importante grupuri populaționale care se adresează medicului de familie deoarece aceștia prezintă multiple comorbidități. De asemenea, tot vârstnicii sunt cei care văd în medicul de familie un posibil partener de conversație atunci când simt nevoia să stea de vorbă cu cineva. După o viață întreagă în care au avut ceva de făcut, fie la locul de muncă, fie acasă, odată ajunși la vârsta pensionării pentru foarte mulți dintre aceștia adaptarea la noul stil de viață este uneori destul dificil și de aceea apelează la medicul de familie, pentru un sfat sau o vorbă bună

Copiii, mai ales cei mici, care se află în perioada de creștere au o imunitate mai scăzută și de aceea, pentru cea mai mică simptomatologie, sunt aduși de părinți la medicul de familie. Cel mai frecvent este o simplă durere abdominală sau un guturai dar părinții se îngrijorează și preferă să se asigure că nu este nimic sever în neregulă cu copilul lor. Medicul îi consultă, le dă un tratament și în același timp liniștește părinții asigurându-i că totul va fi bine

Din punct de vedere al motivului pentru care pacienții s-au adresat serviciului de medicină primară, s-a putut observa că cel mai important a fost simptomatologia. Motivul imediat următor, care i-a determinat pe pacienți să se adreseze medicului de familie a fost necesitatea unei consiliere psihologice.

Localitatea, unde își desfășoară activitatea medicul de familie la care s-a realizat studiul, este una destul de mică. Pacienții își permit să se deplaseze până la cabinetul medicului pentru cele mai mici simptome. De cele mai multe ori, s-a observat că se prezintă pentru dureri abdominale, scaune diareice sau dureri toracice. Medicul îi evaluează pe fiecare în parte, oricât de nesemnificativă ar părea simptomatologia acestora și le dă un tratament care să li se potrivească. Atunci când elaborează un plan de tratament, medicul ține cont nu doar de aspectele medicale, dar și de cele sociale și culturale

Atunci când au o anumită problemă, de natură mai personală, s-a observat că pacienții, mai ales cei din mediul rural, se adresează medicului de familie. Îi relatează care este situația și speră ca medicul să-i ajute să găsească o soluție. Medicul ascultă răbdător ceea ce pacientul are de spus și apoi încearcă să ii ofere cele mai bune sfaturi. Relația dintre acesta și pacienții săi se bazează foarte mult pe respect și încredere. De aceea pacienții continuă să treacă pragul cabinetului de medicină primară.

În urma studiului realizat s-a putut observa că femeile vin mai des la cabinetul medicului de familie decât bărbații. Este un lucru cunoscut, faptul că acestea sunt mai preocupate de sănătatea lor. Pe baza rezultatelor obținute s-a putut concluziona că persoanele de gen feminin vin mai des la cabinet fie pentru o anumită simptomatologie fie pentru că solicită ajutorul medicului într-o anumită problemă personală (consilierea psihologică)

Bărbații se adresează medicului de familie doar atunci când este absolută nevoie și de aceea s-a observat că aceștia s-au prezentat mai mult pentru a-și lua un bilet de trimitere sau pentru rețeta pentru boala cronică.

Marea majoritate a persoanelor care au participat la studiu sunt asigurate și au putut astfel să beneficieze de serviciile de medicină primară în mod gratuit. A existat însă și un număr de 5 persoane care erau neasigurate în momentul în care s-a desfășurat studiul. Acele persoane, au trebuit să plătească costul întreg al serviciilor. Motive ca biletul de trimitere sau simptomatologia sau chiar urgența medicală au fost cele care i-au determinat pe acești pacienți neasigurați să se prezinte la medicul de familie și să-și asume costul serviciilor

Ca o concluzie generală, se poate spune că evaluarea adresabilității pacienților din lotul studiat a expus aspecte extrem de variate. Motivele pentru care pacienții se prezintă la medic, sunt multe și datorită încrederii și respectului pe care medicul le insuflă, pacienții pot să își rezolve foarte multe probleme, atât de sănătate cât și probleme mai personale.

LIMITELE LUCRĂRII

Lipsa studiilor privind adresabilitatea populației la serviciile de medicină primară pentru a realiza compararea rezultatelor obținute în cadrul prezentului studiu cu alte studii similare

Caracterul subiectiv al datelor colectate, fiecare respondent completând fișa utilizată conform propriei percepții și nivelului de educație

Realizarea unui studiu descriptiv care permite generarea de ipoteze privind adresabilitatea pacienților la serviciile de medicină primară, dar nu și verificarea acestor ipoteze

Nivelul de educație scăzut și vârsta avansată a multora dintre respondenți poate genera erori de înțelegere a întrebărilor din fișa de evaluare

Numărul scăzut al participanților la studiu

Includerea în studiu a persoanelor care s-au adresat unui singur medic de familie, ceea ce nu ne permite să avem o imagine asupra fenomenului studiat

Distribuția diferită a populației pe grupe de vârstă și medii de rezidență face ca rezultatele obținute să nu ne ofere informații valabile pentru o populație omogenă din punct de vedere al acestor caracteristici

Bibliografie

World Health Organization. 1981. Global strategy for health for all by the year 2000. Geneva: World Health Organization

Restian A. Bazele medicinei de familie. Vol.1 București: Ed. Medicală; 2002.

Allen J., Willson A., Freazer R. The academic bases of general medicine. British Medical Journal. 1992; 268: pag 2060-2065

Oprea S., Oprea R., Pop S., Onacă E. Locul și rolul medicului de familie în cadrul unui sistem de sănătate public, ”Clujul Medical” 83(1), 2010: 60-65

WONCA EUROPA 2002 Buletin Informativ pt. Medicii de Familie – Definitia Europeana A Medicinei de Familie vol.5 2005: 122 – 137

World Organization of National Colleges, Academies and Academic Associations of General Practitioners/Family Physicians(WONCA-Wonca Europe). 2011. The European Definition of General Practice/ Family Medicine – Revised edition Varșovia: Wonca Europe

Mincă D.G. Sănătate Publică și Management – curs pentru studenții facultății de medicină ISBN:973-708-042-4 București: Ed. Universitară ”Carol Davila”; 2005

Garoschy D., Cojocaru G. Sistemul de sanatate – România în context european. București: Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. 2007

Doboș C., Finanțarea Sistemelor de Sănătate în Țările Uniunii Europene. România în Context European, Calitatea Vieții 21(1-2) Ed. Academiei, 2008

Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război în vigoare de la 28.10.2002, Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 783 din 28.10.2002

Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare în vigoare de la 08.11.2000, Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 553 din 08.11.2000

Ordonanța de urgență nr.102/1999 privind protecția specială și incadrarea în muncă a persoanelor cu handicap în vigoare de la 01.07.1999 până la 01.01.2007, Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 310 din 30.06.1999

Portal MedFam. Disciplina și specialitatea de Medicină Generală/Medicina Familiei [Internet] Portal MedFam 2001 Sept 01 [citat în 2015 iunie 04]. Disponibil la http://www.medfam.ro/medicina-familiei/

European Union of General Practitioners/Family Physicians. Romania – Family Medicine in Romania [Internet]. Călin Bumbuluț [CB]: European Union of general Practitioners/Family Physicians [citat în 2015 iunie 05]. Disponibil la http://www.uemo.eu/national-sections/205-romania.html

Bourgueil Y., Marek A., Mousquès J. Three Models of Primary Care Organisation in Europe, Canada, Australia and New-Zealand. Issues in health economics – IRDES [Internet] 2009 aprilie 02 [citat în 2015 iunie 05]. Disponibil la http://www.nivel.nl/sites/default/files/bestanden/QES%20141English.pdf

Starfield B. Primary Care, Balancing Health Needs, Services and Technology Oxford: Oxford University Press; 1998.

Jakubowski E., Reinhard B. Health Care Systems In The EU – A comparative study. Luxembourg: European Parliament; 1998 [citat în 2015 iunie 06] . Disponibil la http://www.europarl.europa.eu/workingpapers/saco/pdf/101_en.pdf

Panait L, Marginean M. Primary healthcare sector in Europe. Magement in sănătate; 12(4) 2008: pag 17-24.

The European Union of general practitioners. GP in Europe [Internet] The european Union of General Practitioners [citat în 2015 iunie 06]. Acesibil la www.uemo.org

Seifert B, Svab I, Madis T, Kersnik J, Windak A, Steflova A et al. Perspectives of family medicine in Central and Eastern Europe. Family Practice. 2008;25(2):113-118.

Kochen M, Himmel W. Academic careers in general practice: scientific requirements in Europe. European Journal of General Practice 2000; 6 (2):62–65

Windak A, van Hasselt P. Primary care and general practice in Europe: Central and East., Oxford Textbook of Primary Medical Care. Volume 1,Oxford: Oxford University Press 2004: 70–73 .

World Health Organization. Trends in primary care: Western Europe [Internet] World Health Organization [citat în 2015 iunie 07]. Accesibil la http://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/primary-health-care/data-and-statistics

Goold S, Lipkin M. The doctor-patient relationship. Journal of Geneneral Internal Medicine. 1999;14(S1):S26-S33.

Graber M. The overlapping roles of the rural doctor . AMA Journal of Ethics. 2011 13(5):273-277.

Pomerantz A. Ethics conflicts in rural communities: overlapping roles.In:Nelson WA, Handbook for Rural Health Care Ethics: A Practical Guide for Professionals. Lebanon, NH: University Press of New England for Dartmouth College Press; 2010: 108-125.

Townsend T. Ethics conflicts in rural communities: privacy and confidentiality. In: Nelson WA, Handbook for Rural Health Care Ethics: A Practical Guide for Professionals. Lebanon, NH: University Press of New England for Dartmouth College Press; 2010: 126-141.

van Weel C., Roberts R., Kidd M., Loh A. Mental health and primary care: family medicine has a role , Mental Health in Family Medicine 5(1): 3-4[Internet] 2008 martie 10 [citat în 2015 iunie 06] Accesibil la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2777546/

Steinmetz D, Tabenkin H. The difficult patient' as perceived by family physicians. Family Practice. 2001;18(5):495-500.

Rosenblatt L., Meyer F. Psychosocial issues in advanced illness, UpToDate [Internet] 2015 aprilie 13 [citat în 2015 iunie 06]. Accesibil la http://www.uptodate.com/contents/psychosocial-issues-in-advanced-illness?source=search_result&search=Psychosocial+issues+in+advanced+illness&selectedTitle=1%7E150

Block SD. Assessing and managing depression in the terminally ill patient. ACP-ASIM End-of-Life Care Consensus Panel. American College of Physicians – American Society of Internal Medicine. Annual Internal Medicine 2000; 132:209.

Chochinov HM, Kristjanson LJ, Hack TF, et al. Burden to others and the terminally ill. Journal of Pain and Symptom Management 2007; 34:463.

Back A, Arnold R, Tulsky J. Mastering Communication with Seriously Ill Patients: Balancing Honesty with Empathy and Hope, Cambridge University Press, 2009

Heflin M.T. Geriatric health maintenance, UpToDate[Internet] 2014 spetembrie 22 [citat in 2015 iunie 07]. Accesibil la http://www.uptodate.com/contents/geriatric-health-maintenance?source=search_result&search=Geriatric+health+maintenance&selectedTitle=1~10

Robinson T.E., White G.L. Jr, Houchins J.C., Improving Communication With Older Patients: Tips From the Literature, Family Practice Management, 2006 Sepembrie 12;13(8):73-78

Pham HH, Schrag D, Hargraves JL, Bach PB. Delivery of preventive services to older adults by primary care physicians.The Journal of American Medical Association 2005; 294:473.

Delbanco T. A patient-centered view of the clinician-patient relationship, UpToDate[Internet] 2014 noiembrie 04 [citat în 2015 iunie 07]. Accesibil la http://www.uptodate.com/contents/a-patient-centered-view-of-the-clinician-patient-relationship?source=search_result&search=A+patient-centered+view+of+the+clinician-patient+relationship&selectedTitle=1~150

O'Connor AM, Légaré F, Stacey D. Risk communication in practice: the contribution of decision aids. British Medical Journal 2003; 327:736.

Hoffmann TC, Montori VM, Del Mar C. The connection between evidence-based medicine and shared decision making.The Journal of American Medical Associtation 2014; 312:1295

Iezzoni LI. Going beyond disease to address disability. New England Journal of Medicine 2006; 355:976.

Leplatte D, Rosenblum KL, Stanton E, Miller N, Muzik M. Mental health in primary care for adolescent parents. Mental Health Family Medicine 2012 ianuarie 13; 9(1): 39–45.

Sarri R. Health and social services for pregnant and parenting high risk teens. Children and Youth Services Review 2004;26:537–60

Akinambi LJ, Cheng TL, Kornfeld D. A review of teen-tot programs: comprehensive clinical care for young parents and their children. Adolescence 2001;36(142):381–93

Van der Klis K.A,et. al.- „Teenage pregnancy: trends, characteristics and outcomes in South Australia and Australia”. Australia and New Zeeland Journal of Public Health 2012;26:125–31.

Betancourt J.R., Green A.R, Carrillo J.E. Cross-cultural care and communication. UpToDate[Internet] 2014 august 01 [citat în 2015 iunie 07]. Accesibil la http://www.uptodate.com/contents/cross-cultural-care-and-communication?source=search_result&search=Cross-cultural+care+and+communication&selectedTitle=1~150

Beach MC, Price EG, Gary TL, et al. Cultural competence: a systematic review of health care provider educational interventions. Medical Care 2005; 43:356.

Carrillo JE, Green AR, Betancourt JR. Cross-cultural primary care: a patient-based approach. Annual Internal Medicine 1999; 130:829.

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 1990 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 1995 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2000 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2010 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2011 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2012 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2013 [citat în 2015 iunie 08] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Institutul național de statistică. Unitati sanitare pe categorii de unitati, forme de proprietate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete, Institutul Național de Statistică, 2014 [citat în 2015 iunie 08] ] Accesibil la http://statistici.insse.ro/shop/

Societatea Națională de Medicină a Familiei/ Medicină Generală. Date Statistice, Societatea Națională de Medicină a Familiei/ Medicină Generală, 2009

Ministerul Sănătății Publice. Planul Strategic Al Ministerului Sănătății Publice 2008-2010, Ministerul Sănătății Publice, 2008

Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Raport de Activitate pe Anul 2014, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, 2014

Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Raport de Activitate pe Anul 2013, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, 2013

Anexa 1

Fișă de evaluare

Adresabilitatea pacienților la serviciile de medicină primară

Sex: a) M

b) F

Varsta:

Mediu: a) Rural

b) Urban

Statut: a) Asigurat

b) Neasigurat

Se află pe lista medicului de familie la care se face studiul:

a) Da

Nu

Nivel de educație: a) Școala primară

b) Școala gimnazială

c) Școala profesională

d) Liceu

e) Școala postliceală

f) Facultate

g) Studii Postuniversitare

Venitul lunar al familiei: a) < 500 lei

b) 500 – 999 lei

c) 1000 – 1499 lei

d) 1500 – 1999 lei

e) >2000 lei

Numărul de persoane cu care locuiți:

Motivul prezentării la medic: a) Urgență medicală

b) Urgență chirurgicală

c) Simptomatologia

d) Monitorizarea sarcinii

e) Vaccinare

f) Control medical periodic

g) Bilet de trimitere

h) Investigații paraclinice

i) Eliberarare de adeverință

j) Prelungire concediu medical

k) Eliberare certificat medical constatator al decesului

l) Eliberarea rețetei pentru boala cronică

m) Consiliere medicală

n) Consiliere psihologică

o) Altele

Dacă motivul este simptomatologia, care este aceasta? :

Diagnosticul stabilit:

De câte ori ați apelat la serviciile de medicină primară in ultimul an?

De câte vizite la domiciliu ați beneficiat in ultimul an?

Motivul pentru vizita la domiciliu: a) Urgență

b) Control periodic pentru: – copil

– sarcină

– lehuzie

c) Imobilizare