Ingrijirea Bolnavului CU Accident Vascular Cerebral Hemoragia Cerebrala

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..4

CAPITOLUL I – Anatomia și fiziologia vascularizatiei cerebrale……………….4

Arterele carotide…………………………………………………………..4

Artera carotidă comună…………………………………………………4

Artera carotidă internă…………………………………………………..4

Artera carotidă externă…………………………………………………..4

Sistemul subclavio-vertebral…………………………………………..4

Artera vertebrală…………………………………………………………..5

Arterele cerebrale intracraniene………………………………………6

Sistemul arterial cerebral anterior sau carotidian………………6

Artera oftalmică……………………………………………………………7

Artera cerebrală medie(sylviană)……………………………………8

Artera cerebrală anterioară…………………………………………….9

Artera comunicantă-posterioară…………………………………….9

Sistemul arteriar cerebral posterior sau vertebro-bazilar….10

Artera bazilară…………………………………………………………..10

Artera celebrală posterioară…………………………………………11

Sistemele anastomotice……………………………………………….11

Anastomoza oftalmică………………………………………………..11

Anastomoza dintre arterele occipitale și vertebrală…………12

Poligonul arterial cerebral Willis………………………………….12

CAITOLUL II-Prezentarea teoretică a bolii…………………………………………….14

Definiție………………………………………………………………….14

Etiologia………………………………………………………………….14

Fiziopatologia………………………………………………………….15

Anatomie patologică…………………………………………………18

Simptomatologie………………………………………………………20

Diagnostic……………………………………………………………….21

Clasificare……………………………………………………………….22

Evoluția și prognostic……………………………………………….25

Tratament………………………………………………………………..27

Profilaxie………………………………………………………………..28

CAPITOLULIII-Supravegherea bolnavului din momentul internării și până la

externare……………………………………………………………………29

Contribuția asistentei la stabilirea diagnostic de nursing….29

Diagnosticul de nursing……………………………………………….32

Conduita de urgență a asistentei medicale în faza de

prespitalizare……………………………………………………………..32

Internarea bolnavului în spital……………………………………..33

Contributia asistentei la stabilirea diagnosticului medical..34

Pregătirea condițiilor de igienă……………………………………..36

Asigurarea igienei generale și parțiale………………………….38

Asigurarea alimentației……………………………………………….41

Urmărirea,notarea funcțiilor vitale și vegetative……………42

Pulsul…………………………………………………………….42

Tensiunea arterială………………………………………….42

Respirația……………………………………………………….42

Temperatura…………………………………………………..43

Explorări funcționale……………………………………….44

Recoltarea de produse biologice și patologice………………46

Aplicarea măsurilor terapeutice…………………………………..47

Educația sanitară………………………………………………………48

Externarea bolnavului……………………………………………….49

CAPITOLUL IV-Prezentarea celor trei planuri de îngrijire………………………50

CAPITOLUL V-Analiza cazurilor de boală…………………………………………….59

CAPITOLUL VI-Concluzii generale asupra lucrării………………………………..60

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………61

=== Ingrijirea Bolnavului Cu Accident Vascular Cerebral ===

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..4

CAPITOLUL I – Anatomia și fiziologia vascularizatiei cerebrale……………….4

Arterele carotide…………………………………………………………..4

Artera carotidă comună…………………………………………………4

Artera carotidă internă…………………………………………………..4

Artera carotidă externă…………………………………………………..4

Sistemul subclavio-vertebral…………………………………………..4

Artera vertebrală…………………………………………………………..5

Arterele cerebrale intracraniene………………………………………6

Sistemul arterial cerebral anterior sau carotidian………………6

Artera oftalmică……………………………………………………………7

Artera cerebrală medie(sylviană)……………………………………8

Artera cerebrală anterioară…………………………………………….9

Artera comunicantă-posterioară…………………………………….9

Sistemul arteriar cerebral posterior sau vertebro-bazilar….10

Artera bazilară…………………………………………………………..10

Artera celebrală posterioară…………………………………………11

Sistemele anastomotice……………………………………………….11

Anastomoza oftalmică………………………………………………..11

Anastomoza dintre arterele occipitale și vertebrală…………12

Poligonul arterial cerebral Willis………………………………….12

CAITOLUL II-Prezentarea teoretică a bolii…………………………………………….14

Definiție………………………………………………………………….14

Etiologia………………………………………………………………….14

Fiziopatologia………………………………………………………….15

Anatomie patologică…………………………………………………18

Simptomatologie………………………………………………………20

Diagnostic……………………………………………………………….21

Clasificare……………………………………………………………….22

Evoluția și prognostic……………………………………………….25

Tratament………………………………………………………………..27

Profilaxie………………………………………………………………..28

CAPITOLULIII-Supravegherea bolnavului din momentul internării și până la

externare……………………………………………………………………29

Contribuția asistentei la stabilirea diagnostic de nursing….29

Diagnosticul de nursing……………………………………………….32

Conduita de urgență a asistentei medicale în faza de

prespitalizare……………………………………………………………..32

Internarea bolnavului în spital……………………………………..33

Contributia asistentei la stabilirea diagnosticului medical..34

Pregătirea condițiilor de igienă……………………………………..36

Asigurarea igienei generale și parțiale………………………….38

Asigurarea alimentației……………………………………………….41

Urmărirea,notarea funcțiilor vitale și vegetative……………42

Pulsul…………………………………………………………….42

Tensiunea arterială………………………………………….42

Respirația……………………………………………………….42

Temperatura…………………………………………………..43

Explorări funcționale……………………………………….44

Recoltarea de produse biologice și patologice………………46

Aplicarea măsurilor terapeutice…………………………………..47

Educația sanitară………………………………………………………48

Externarea bolnavului……………………………………………….49

CAPITOLUL IV-Prezentarea celor trei planuri de îngrijire………………………50

CAPITOLUL V-Analiza cazurilor de boală…………………………………………….59

CAPITOLUL VI-Concluzii generale asupra lucrării………………………………..60

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………61

CAPITOLUL I:

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA VASCULARIZATIEI CEREBRALE

In cele ce urmeză prezint pe scurt aspectul morfologic al arterelor extra și intra craniene,precum si al cercului vascular bazat,care se prezintă ca un "sistem distribuitor" al circulatiei cerebrale. De un interes deosebit este prezentarea legăturilor colaterale dintre cele două sisteme:teritoriul anterior – carotidian și teritoriul posterior-vertebro-bazilar,care asigură in mod fiziologic dar și patologic circulatia de supleantă. Deci vascularizația creierului este imparțită în două teritorii arteriale:teritoriul anterior -carotidian sau arterele cerebrale extra craniene și teritorul posteriol-vertebro-bazilar sau arterele cerebrale intra craniene.

Din arterele cerebrale extracraniene fac parte:Arcul aortic până la originea arterei subclaviare din stânga,trunchiul brahio-cefalic,artera subclaviară proximală până la originea arterelor vertebrale precum și arterele carotide comune internă si arterele vertebrale până la intrarea în baza craniului.

Arterele carotide

Artera carotidă comună ia naștere la dreapata din trunchiul brahio cefalic în dreptul articulației sternoclaviculare iar la stânga din porțiunea cea mai de sus a arcului aortic în imediata apropiere a originii trunchiului brahio cefalic.Rareori se poate găsi un trunchi comun bicarotic cu pornire comună din arcul aortic.Este stituată lateral de trahee si laringe,mediodorsal față de venele jugulare și în drumul sau spre craniu se bifurcă în dreptul cartilagiul tiroidian in artera carotidă internă și externă. La nivelul bifurcației se găseste de obicei o ușoară lărgire(bulbus caroticus)care ajunge până la originea a arterei carotide interne.

Artera carotidă internă se situează de obicei lateral sau latero-dorsal față de artera carotidă externă,bifurcația carotidiană fiind un raport cu vârsta și elongația vaselor având deseori forma de candelabru.După segmentul inițial artera carotidă internă se apropie din ce în ce mai mult de artera carotidă externă,prezentând fercvent o curbură medială convexă inainte de baza craniului unde se angajează prin gaura carotidiană.(canalis caroticus). Dacă artera carotidă internă își ia originea după bifurcație în varianta medio dorsală se incruicșează mai întâi cu artera carotidă externă iar apoi mergând în regiunea submandibular să treacă lateral față de artera carotidă externă intrând în craniu.

Artera carotidă externă are ca ramuri principale artere tiroidee superioară,linguală,facială faringeală ascendentă,occipitală și temporală superficială cu artera maxilară.

Sistemul subclavio-vertebral

Artera vertebrală,ca prima ramură a subclaviei poate naște excepțional din arcul aortic(4% pentru cea stangă și foarte rar pentru cea dreaptă).Pornind la origine din partea medio-dorsală sau din punctul cel mai înalt al arcului subclaviei merge înainte mușchiul scalenic descriind o curbură ușoară sau sub forma de "S" îndreptându-se spre craniul pătrunzând în "foramen costotransversal" la nivelul celei de a 6-a vertebră cervicală(90%)Mai rar de la nivelul celei de a 5-a vertebră cervicală ( 5%)apoi prin pars transversaria V2 după fenomenul celei de a 2-a vertebră cervicală(axis)cotește către lateral între axis și atlas și apoi luând direcția în unghi drept către dorsal, trece la circa 1mm peste masa laterală a atlasului cu direcția sagitală către dorsal,apoi către medial în sulcus anterior vertebralis al atlasului(bucla de atlas V3)

În această porțiune pornesc ramurile musculare care formeză anastomoze (comunicare între două conducte sanguine)cu ramurile din artera occipitală(ramura din carotida externă).Trece dorso medial față de articulația altoido-occipital în direcția sagitală prin membrana atlantoido-occipitală posterioară,prin dura mater și arahnoidă.Pe lângă anastomoza occipitală,artera vertebrală mai formează anastomoze cu ramurile trunchiului tiroidian și costocervical.Ca diametru interior al arterei vertebrale cel mai fregvent are între 1,5-5mm(in medie 3,5mm),stânga având în general un volum mai mare;hipoplazia arterei se întâlnește în mai puțin de 10% din cazuri.

Arterele cerebrale intracraniene

Sistemul arterial cerebral anterior sau carotidian

Artera carotidă internă.

Artera carotidă intră în craniu prin “foramen caroticus”stituată ventru medial de “foramen jugularis”parcurgând canalul osos (canalis caroticus)al stâncii temporalului stiuat medial și ventral la vărful căruia părăsește foramen lacerum,se dirijează aproape vertical într-o canelură din parte laterală a corpului osului sfenoid(segmentul C5)și se îndreaptă apoi,fiind lipită tot de osul sfenoid către ventral,urcând în sinusul cavernos(segmentul sinusului cavernos)ca apoi sa se îndrepte din nou către dorsal sub prelungirea anterioară medială a apofizei clinoide (segmentul C3)părăsește sinusul cavernos fiind stituată sub nervul optic în spațiul subarachnoidian(segmentul cisternal C2) și trece în direcția dorso laterală în segmentul terminal(segmentul C1)înaintea ramificașiei in artera cerebrală medie și anterioară.Între segmentul C1 până la segmentul C3 ia naștere artera oftalnică,în segmentul C1 este originea arterei comunicante posterioare,10%artera cerebrală posterioară poate să nască direct din artera carotidă internă.Dimensiunile privind lărgirea arterei carotide interne sunt de 2,8-3,8mm,distanța cea mai scurtă dintre cele două carotide interne la baza craniului fiind în medie de 12mm.Ca ramuri ce iau naștere din artera carotidă interna se descriu artera carotico-timpanală(din porțiunea între canale caroticus),la nivelul sinusului cavenus fiind originea arterelor meningohipofizară,sino-cavernoasă inferioară și capsulară.

Artera oftalmică

Ia naștere de obicei din circumferința retromedială a sifonului carotidian cu curbură convexă către față (C3,C2),merge apoi câteva milimetri medial față de artera carotidă internă,fiind acoperită de această,pătrunde în circumferința medială inferioară a nervului optic,în canalul optic.Dimensiunile sale în lărgime sunt în jurul lui 1mm.Este o arteră,care prin ramurile sale finale (artera supratrohleară și supra orbitală) stabilește anastomoze importante cu ramurile finale(terminale) ale arterei carotide externe.Trebuie de asemeni de amintit anastomoza importantă cu artera meningee medie,ramura din artera maxilară care prin foramen spinosum intră în cavitatea intra craniană medie.Ramura frontală din aceasta trece pe la baza craniului în direcția aripilor osului sfenod și formează o anastomoză (ramul orbitalis)prin fisura orbitalis superior cu artera lacrimală care la rândul ei,este o ramură a arterei oftalmice.Este de menționat și anastomozele arterelor orbitale direct cu artera maxilară prin fisura orbitalis inferior.Din această descriere se relevă faptul că orbita este o zonă excelent alimentată colateral.

Artera celebrală medie(sylviana)

Artera celebrală mijlocie ia naștere din partea laterală a segmentului final al arterei carotide interne (segmentul C1).Are o lungime medie de aproximativ 16,2mm(5-24mm)si o lărgime de2,7mm(1,5-3,5mm).Trunchiul principal (segmentul M1)se împarte în ramurile sale (segmentul M2)de bi pană la pentafurcație.La început ramurile au aceeași direcție ca trunchiul principal medial(mai ales în acesta este scurt)până ce cotesc în regiunea insulară în unghi drept în sus și parțial ușor către medial.Această curbură se găsește la 30mm față de suprafața internă a calotei temprale.Important este dispoziția variată a acestor ramuri.

Artera cerebrală anterioară

Artera cerebrală anterioară ia naștere din artera carotidă internă pe porțiunea medială,urmând apoi un traiect medial către anterior de obicei sinuos până la artera comunicantă anterioară(segmentul precomunicantis A1).Peste 50 ani are de obicei un traiect sub forma de arc convex fiind incovoiata în jos.Rareori artera cerebrală anterioară este hipoplazică (4%)sau aplazică(1%),mai frecvent se întâlnesc diferențe de calibru între cele două artere.Această porțiune precomunicantă are în medie o lungime de circa 13,5mm(8-18,5mm) și o lățime de 2,1mm.Deasupra chiasmei optice cele două artere cerebrale anterioare sunt legate printr-o scurtă anastomoză-comunicantă anterioară.

Artera comunicantă arterioară are o lungime de 0,6mm(0,3-0,7mm)și o lărgime variabilă în medie de 2-2,5mm.Este formată 74%din cazuri ca o arteră singulară de legatură,10%apare dublată cu forma de V sau Y sau sub forma de rețea.După artera comunicantă anterioară artera cerebrală anterioară își urmează cursul(porțiunea post comunicantă),segmentul A2 îndreptându-se înainte și în sus.

Artera comunicantă posterioară

Este o arteră de legatură între sistemul carotidian si vertebro-bazilar(artera cerebrală posterioară)cu amplasare foarte variabilă fiind hipoclazică in 22% din cazuri și aplazică unilateral in 10% din cazuri.Lungimea sa în medie de 14mm (8-18mm)iar lărgimea medie de 1,2mm (0,5-3,25mm)este invers proportională cu lărgimea segmentului P1 a arterei cerebrale posterioare.Deși este descrisă ca făcând parte din sistemul carotidian,unii autori o consideră ca o prelungire a arterei cerebrale posterioare,deci ca făcând parte din sistemul vertebro-bazilar orientată anterior și puțin lateral.

Sistemul arterial cerebral posterior sau vertebro-bazilar

Acest sistem(teritoriu)arterial este format din două artere vertebrale care prin unire formează trunchiul bazilar terminat prin arterele cerebrale posterioare.Artera vertebrală urmează un traiect în linie dreaptă sau ondulată după intrarea ei în spațiul subarahnoidian,nu rareori într-o curbură ușor dorso-convexă situată între trunchiul cerebral și clivus către punctul de unire cu artera vertebrală controlaterală,punct de unire ce se află de obicei pe marginea caudală a punții.Inegale în calibru,artera vertebrală stângă are în medie o lărgime de 2,2-2,3mm (1,5-3,6mm)față de numai 2,1mm(1,8-3,3mm)cât are artera vertebrală dreaptă.Din artera vertebrală nasc o serie de ramuri,prima fiind artera cerebeloasă postero-inferioară (PICA),cu o formă și traiect foarte variabil fiind uneori ram al trunchiului bazilar(10%),Iar în 10% din cazuri fiind lipsa unilateral.Originea sa la 13mm-16mm proximal de formarea arterei bazilare,artera cerebloasă posterio inferioară cu o lărgime de 1,2mm (0,25-1,9mm)formează deseori o buclă ce se întinde până la arcul atlasului.Din aceasta artera pornesc o serie de ramuri ce iriga zone din trunchiul cerebral și cerebel.O alta ramură importantă a arterei vertebrale este artera spinală anterioară,cu un calibru mic,originea ei fiind situată în medie la 5,8mm înainte de unirea cu cea hetero laterală având o direcție caudală și cu un diametru de 0,75mm.

Artera bazilară

Artera bazilară are o lungime de aproximativ 30mm(24-41mm)și o lărgime de 3mm(2,5-3,5mm)Merge de obicei în linie dreaptă în șanțul bazilar uneori sub forma de arc către dreapta sau stânga(10-20%)și mai rar sub forma de "S" între clivus și trunchiul cerebral.Artera cerebeloasă inferioară (AICA)ia naștere din jumatatea treimii inferioare a arterei bazilare.Are dimensiuni în lărgime mult mai mici decât artera cerebeloasă postero-inferioară.Artera cerebloasă superioară își are originea aproape de capătul arterei bazilare,mergând aproape paralel cu artera cerebrală posterioară în porțiunea inițiala,având o lărgime medie de 1,3mm(0,8-2,8).

Artera cerebrală posterioară

Această arteră limită între sistemul carotidian și vertebro bazilar fiind considerată din punct de vedere filogenetic si ontogenetic ca aparținând arterei carotidei inrerne,este de fapt porțiunea terminală(de bifurcație a arterei bazilare).în traiectul său prezintă o porțiune precomunicantă proximală (segmentul P1)cu direcția ventro laterală cu lungime de 5-10mm,apoi a două porțiune (segmentul P2)Ia forma de curbură convexă în jurul laturii cerebrale mergând lateral și posterior.Lărgimea arterei cerebrale posterioare în segmentul P1 este în medie de 2,1mm(0,7-3mm),iar în segmentul P2 ajunge la 2,3mm (1,3-3mm)

Sistemele anastomotice

În cazul stenozelor de grad înalt sau ocluziilor arterelor cerebrale extra sau intra craniene există posibiltatea compensăi acestori perturbari circulatori prin alimentare colatrală cu sânge.Desigur această supleantă provine din arterele care în mod normal nu alimentează creierul dar care prezintă anastomoze cu sistemul intra cranian;situația inversă,adică sustragerea sângelui din circulația cerebrală(teritoriile arterelor carotide interne sau vertebro-bazilar)în cazul unei obstrucți a segmentului proximal al arterei subclaviei sau a trunchiului brahiocefalic.În practică pentru cercetarea neurosonografică Doppler a arterelor cerebrale extra sau intra craninene o importanță deosebită o au urmatoarele circuite sanguine colaterale.

Anastomoza oftalmică

Colaterală oftalmică deja descrisă asigura alimentarea cu sânge a sistemului carotidei interne prin anastomozele pe care le are cu ramuri din carotidă externă pe aceeași parte sau din partea opusă.În domeniul fronto-orbital al anastomozei se găsește o "cumpănă a apelor" care în cazul unei obstrucți a arterei carotide interne situată înaintea originei arterei oftalmice,sângele circulă în mod invers,adică orientat spre creier.De asemeni acest fenomen se observă și în cazul unei stenoze accentuate a arterei carotide interne dar și al carotidei externe homolateral,situație in care circulația în artera oftalmică în sens retrograd este posibilă prin arterele orbitare corespunzătoare circulației care vine din artera carotidă externă de partea opusă(de exemplu,ramura comunicans de la arterele"dorsale nasi"sau anastomoze distale în zone de alimentare a arterelor supra trochleares).Este de menționat ca în regiunea ramurilor finale frontoorbitale ale arterei"ophtalmica"(arterele supra trochlearis și orbitalis)se face estimarea indirectă prin sonografie Doppler a sistemului carotidian.

Anastomoza dintre arterele occiptală și vertebrală

Această anastomoză realizată prin ramurile descendente ale arterei occipitale și ramurile musculare ale arterei vertebrale,ce pornesc din bucla ei din atlas sunt cele mai importante legături extracraniene dintre sistemul carotidian și cel vertebral.Anastomoza occipito-vertebrală este folosită în caz de obstrucție proximală a arterei vertebrale pentru irigarea porțiuni ei distale de asemeni în caz de ocluzie a arterei carotide comune și a arterei carotide externe proximale,atunci însă cu direcție inversă a fluxului.

Artera vertebrală în situația de anastomoză

În situația una din arterele vertebrale se ocluzionează atunci prin compensare crește corespunzător fluxul sanguin în artera vertebrală opusă.În aceași situație se realizează artera vertebrală drept colaterală când se ocluzionează artera subclaviară inainte de originea arterei vertebrale și la ocluzia trunchiului brahio-cefalic.În acest caz se produce așa numitul "subclavian-steal-Effect".

Poligonul arterial cerebral Willis

Acest tip de anastomoză,denumit și circulus anteriorus cerebri reprezintă la baza creierului cea mai importantă anastomoză între sistemul arterial cartidian și cel vertebro-bazilar în componența caruia,cel mai frecvent între cele două artere cerebrale anterioare unite prin artera comunicantă anterioară și cele două artere cerebrale posterioare unite prin comunicantele posterioare.După cum am spus poligonul lui Willis reprezintă cel mai important sistem compensator al presiunii,dar în același timp este un sistem distribuitor pentru arterele ce alimentează creierul.Aspectul său anatomic este foarte variabil iar în 3-4% din cazuri nu este închis;dacă numai 1/4 din cazuri forma sa este tipică completă,în rest se intâmplă ca unul sau mai multe segmente parțiale să fie hipoplazice.Aceasta explică de ce uneori hipoplazia sau chiar agenezia unor porțiuni să reducă sau chiar să împiedcie irigarea colaterală a unei benzi de flux cu perfuzie slabă.Este de asemenea de subliniat ca uneori prin acest inel vascular anastomotic bazal să fie posibilă asigurarea întregii perfuzii a creierului doar de o singură arteră de alimentare a creierului.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

DEFINIȚIE:

Hemoragia cerebrală constituie o suferință cerebrală de o mare gravitate și se caracterizează printr-o revărsare difuză de sânge în interiorul parenchinului cerebral cu dilacerarea acestuia,având ca mechanisme principale de producer fie o ruptură a peretelui vascular,eritrodiapedeza.Aceasta reprezintă hemoragia cerebrală primară,net diferențiată de hemoragiile secundare,generate de o serie de factori etiologici:traumatisme cranio-cerebrale,tumori cerebrale,rupturi ale unor malformații-vasculare etc. În caz de supraviețuire hemoragia tinde să se resoarbă.

ETIOLOGIA:

În etiologia hemoragiei cerebrale intervin teri categori de factori:

A)Factorii de risc

a)Vârsta-Hemoragia cerebrală apare rareori între 20si40de ani,având procentajul cel mai ridicat între 40si60 ani după care incidența ei scade.

b)Sexul- Hemoragia cerebrală are o incidență cu aproximatie egală la cele două sexe,totusi unii autori(Arseni,Alpers,etc.)afirmă ca hemoragia cerebrală ca și infarctul cerebral apare mai des la bărbați.

c)Factorul nervos.Stările de încordare psihică și emoțională au o netă acțiune nefavorabilă asupra organismului în ansamblu.Ele induc descărcări repetate di masive de catecolamine cu efecte hiperlipeniante, hipertensive și aterogene. Cauzează o serie de disfuncții pe plan metabolic.De obicei, factorul nervos actionează împreună cu alți factori de risc:cofeină,alcool,nicotină,toxice,etc.

Cofeina în consumul excesiv de cafea poate fi considerat un factor de risc;tutunul reprezintă un factor nociv prin faptul că nicotina are un efect vasoconstrictor si tahicardizant;alcoolul constituie un factor de risc prin următoarele mechanisme:crește grăsimile circulante în sânge,intensifică unele tulburări de coagulare sanguină,mărește concentrația de acid uric în sânge,crește secreția de catecolanine și de insulină.

B)Factori determinanți

a)Hipertensiunea arterială-fiind un factor care modifică structura peretelui vascular,având rol major în provocarea hemoragiei cerebrale.Împreună cu hipertensiunea arterială intervin și factori de risc care favorizează apariția accidentelor vasculo-cerebrale cum ar fi: diverse cardiopatii,ateroscleroza, arteriopatii de cauze variate,toxice,boli sanguine,etc. Oricât de încrescut ar fi o tensiune arterială,niciodată nu rupe un vas sănătos, adică cu o structură normală. Este necesar ca vasul să fie modificat structural pentru a fi rupt.

b)Ateroscleroza cerebrală este o frecvență și importantă în etiologia hemoragiei cerebrale.Ea este implicată în producerea structurii vasculare,cauzatoare de revărsate hemoragice ale creierului.Poate sta la originea unor anervisme la nivelul cerebral.

C)Factori declansanți

În cazul marii hemoragii cerebrale care se instalează într-o stare de sănătate aparentă fară a se decela vreun factor evidentiabil,sau încliminat:

traume psiho afective,stările de încordare,conflictuale și de tensiue emoțională, oboseală fizică, excesele alimentare și/sau alcoolice,insolația,variațiile bruște de temperatură si de presiune,prezența unor dureri viscerale,etc.

FIZIOPATOLOGIA:

Pentru explicarea produceri hemoragiei cerebrale sau emis două concepte:hemoragie cerebrală produsă prin ruptură vasculară și hemoragie cerebrală diapedetică,capilară.

A)Hemoragia cerebrală produsă prin ruptura vasculară

Hemoragia cerebrală ar fi datorită rupturii unui vas.Ruptura vasculară primitivă este însă foarte rară.În cazuri de anevrisme sau angioame se poate produce o ruptură vasculară,rezultând un revărsat sanguin;dar acesta constituie un hematom,și nu o hemoragie cerebrală propriu-zisă.De asemenea,există rupturi vasculare de cauză traumatică,care determină o contuzie,o dilacerare sau un hematom intracerebral posttraumatic.În cazul unor hemoragii masive,brutale,la un hipertensiv,se constată la necropsie o ruptură arterială indiscutabilă.

După CASTAIGNE trei factori fac posibile aceste rupturi vasculare secundare intracerebrale: Tensionali,vasculari si perivasculari.

1.Factorii tensionali .Hipertensiunea arterială are rol dublu: unul favorizant, antrenând o modificare în structura pereților vasculari; și unul determinant producând ruptura peretului vascular patologic. Astfel hipertensiunea arterială paroxistică este,uneori,cauza unor rupturi vasculare. Hemoragi cerebrale se întalnesc și în atero scleroză cerebrală pură, fără hipertensiune arterială. Hemoragia cerebrală poate apărea în urma unei scăderi bruște a tensiunii arteriale, datorită produceri unei staze circulatorie prin vasoparalizie și creșteri persiuni venoase, care favorizează ruperea venelor cu pereți alterali.

2.Factorii vasculari.Pentru a produce o hemoragie cerebrală este esențial existenta unei fragilități vasculare speciale.Aceasta se poate înâlni în împrejurări diferite:

a)Dispoziții anatomice speciale,hemoragia se produce,adesea pe vasele care au o bogată arborizație capilară;

b)Anomalii vasculare:micile anevrisme congenitale; absența stratului muscular (in artera lenticulo-caudată, cauza cea mai frecventă al hemoragilor) elastică deficientă, lipsa adventicei în unele vase, perete mai subțire decât al altor artere, defecte în membrana bazală.

c)Leziunile peretelui vascular din diferite cauze:

Aterospleroza asociată cu hipertensiunea arterială;stramtorarea lumenului vascular din cauze aterosclerozei,angionecroză și diapedeză hemoragică toate producând hemoragie.

Procesele inflamatorii specifice, cum ar fi sifilisul (Lues) sau nespecifice (arterita,flebita) produc necroza totală a peretelui. Peretele fiind slab, un puseu hipertensiv poate determina ruptura vasului. Alteori procesul inflamator poate produce o obstrucție vasculară în special al venelor.

3.Factorii perivasculari

ruptura vasculară este precedată de modificări struvturale analoge cu cele din ramolisment.Țesuturile nervoase fiind desintegrate se produce ischemie focală care scade rezistenta vasului și hemoragia apare astfel într-un țesut cu infarct de și necroze vasculare. Lacunele perivasculare favorizează distensia vaselor determinate de hipertensiune.În creier există procese fermentative autolitice care acționează asupra vaselor și produc hemoragie.

B)Hemoragia cerebrală fără rupturi vasculare sau prin diapedeză.

La necropsie se constată,rareori,vas rupt în focarul hemoragic.Se presupune că se produc punctele hemoregice prin diapedeză,apoi sângele necrozează vasul și rezultă o hemoragie mai mare,care cuprinde și alte vase vecine,prin acțiunea de alterare a acestora.Cu cât sunt mai multe vase pe un terititoriu mic (de ex,in nucleul lenticular)hemoragia va fi mai mare și mai brutală. Există multe puncte hemoragice, care crescând și confluând, vor produce o hemoragie masivă. Hemoragia se oprește când invazia nu mai interesează vase mari și prin compresiunea vaselor mici de către hemoragia și edemul cerebral.Punctele hemoragice se formează din cauza vasodilatatiei accentuate la nivelul capilarelor și precapilarelor.Hemoragia cerebrală fără ruptură vasculară se produce prin iritația neurovasculară dată de variațiile de tensiune,alterările sistemului nervos și tulburările metabolice,care determină zone hemoragice.Hemoragia primară determină hemoragii arteriale sau venoase secundare în jurul focarului principal sau la distanță. Hemoragiile principale și secundare favorizează apariția edemului cerebral,și astfel apar hemoragii venoasae secundare în nucleii bazali(talamus)și în trunchiul cerebral.

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Sediul hemoragiei cerebrale.Denumirea de hemoragie cerebrală ar trebui să fie inlocuită cu cea de hemoragie encefalică deoarece se înglobează și hemoragiile trunchiului cerebral,precum și cele ale cerebelului.Dar în virtutea obisnuinței se păstrează acest termen referitor la toate revărsatele sanguine din interiorul craniului.

Hemoragia parenchimului cerebral poate avea sediul în orice parte a creierului.Sediul de predilecție este regiunea nucleiilor bazali (74%) și mai rar în substanță albă(26%),iar în ambele împrejurări mai frecvent în emisferul stang.Focarul hemoragic este de obicei unic,rar multiplu(10%)si exeptional bilateral.

Leziunea hemoragică are dimensiuni variabile;se consideră ca focarul trebuie să aibă minim 3 cm diametru pentru al încadra în noțiunea de hemoragie cerebrală. La nivelul nucleilor bazali se disting două variante

a)o localizare mediană (45-75%din cazuri) interesând putamenul, caudatul, lenticularul din talamusul, cu prognostic letal; și

b)o localizare,laterală,care nu este totdeauna fatală.

În ambele situati poate fi cuprins sis sitemul venticular.Dacă adaugăm faptul că presiunea arterială în sistemul cortical este mai mică decât în sistemul profund,reiese ca o ridicare tensională bruscă accentuează diferența de presiune dintre cele două sisteme și deci crește posibilitatea extravazări sângelui în conditi locale modificate(fragilitate vasculară).Sângele extravazat dilacerează și infiltrează țesutul cerebral din jur uneori croindu-si drum spre substanța albă,în interiorul căreia se poate colecta,realizând un hematom intracerebral.În cazul în care hemoragia a avut loc în afara capsulei interne,sângele poate difuza spre cortex și să invadeze spațiul subarachnoidian din valea silviană,constituind hemoragia cerebro meingee.Alteori sângele revărsat se poate îndrepta spre linia mediană,infiltrându-se către ventricolul lateral respectiv și adeseori rupe septul lucid inundând și ventriculul lateral de partea opusă,după care este cuprins și restul sistemului ventricular.

Aspectul microscopic depidne de stadiul hemoragiei.În primul stadiu focarul hemoragic apare o masă circumscrisă de sânge proaspăt uneori coagulat,situată în masa cerebrală pe care o distruge și o comprimă.Pereți cavitați sunt de cele mai multe ori infractuosi,mai rar netezi.În masa hemoragică se observa existența unui țesut nervos dilacerat,amestecat cu eritrocite.Microscopic vasele capilare,precapilare si arteriorele,apar dilatate,cu modificări de structura constând în ruperea intimei și mediei,sau a adventici si elasticei externe,cu relativă conservare a stratului mudcular.În imediată apropiere a leziuni există hemoragie de apariție secundară(hemoragiile marginale)care uneori pot conflua cu focarul mare determinând creșterea în volum al leziuni.Ulterior,într-un stadiu mai avansat apar fenomenele de resorbție și reparație.După circa 24de ore de la debut intervin gliocitele,care se tumefiază citoplasma lor devină acidofilă și apar corpii granulosi. La 48de ore celulele gliale (in special microgliile) se înmulțesc. Apar și infiltrate,perivasculare,alcătuite din polinucleare și limfocite.În țesutul din jurul hemoragiei,neuroni pot fi deformati,sau nemodificați structural sau necrozați.Ulterior hemafiile se lizează,hemoglobina se degradează și culoarea focarului virează de la roșu către brun,și apoi spre galben.Din pereții cavitații ia naștere un țesut de granulație cu macrofaze care invadează focarul.Al treilea stadiul,cel de cicatrizare,care apare aproximativ la 6luni,se observă existența unei cavitați pline cu un lichid de culoare galbuie,având pereți formați de un țesut glioconjunctiv.Cicatricia este produsă de poliferarea elementelor neuroglice și de histiocite.Hemoragiile mici produc o cicatrice liniară,glială,iar cele mari chisturi de culoare galben-verzui pline de lichid.Un grup aparte de hemoragii este reprezentat de hemoragiile de origine venoasă.

Între cele trei teritori venoase ale creierului (sistemul cortico-subcortical,sistemul venelor Galen si sitemelor venelor bazilari) există teritorii de graniță stituate subcortical, adevarate"zone citrice".La nivelul acesta se localizează cu predilecție leziunile parenchimatoase determinate de tulburări ale drenajului venos.("insuficiența venoasă a creierului").Hemoragiile venoase pot fi localizate sau difuze.Cele localizate apar de obicei ca o consecință a unei tromboze a unui sinus venos,aflându-se situate în teritoriul cerebral drenat de acesta.Mai rar se instalează după un infarct cerebral sau prin ruperea unei vene cerebrale dilatate(varice intracerebrale).Hemoragiile cerebrale venoase difuze se perzintă sub aspectul unor multiple focare mici situate în substanță albă,cu forma de amigdale sau semilună.Venele apar mult dilatate,focarel hemoragice aflându-se în relație cu aceste vene sau cu aferențele lor.

SIMPTOMATOLOGIE

Debutul este de obicei de o brutalitate extremă, aparând cu ocazia unui efort, a unei emoți,mese copioasae a unui pușeu hipertensiv sau fară cauză aparentă. Rareori se întalnesc prodroane în zilele premergatoare. Aspectul clinic este de ictus apoplectic, care apare în plină sănătate, cu cefalee violentă, semne meningiene- Grețuri,vărsături,redoare a cefei. Bolnavul își pierde rapid cunostința, cade într-o comă profundă și prelungită (câteva zile). În cazurile mai ușoare,bolnavul nu intră în comă și asistă la instalarea progresivă a paraliziei.COMA -este caracterizată prin pierderea totală a cunostinței, sensibiltații si motivității voluntare.În forme grave apar tulburări de ritm cardiac,respirator,febră mare și transpirații profuze. Respirația este zgomotoasă, fața bolnavului este inexpresivă, apare deviația conjugată a capului și a ochiilor, membrele pe partea paralizate cad inerte, când sunt ridicate, obrazul de partea paralizată bombează în timpul resprirației, aerul fiind expuzat în vecinătatea comisurii bucale de aceeași parte ("semnul pipei").

Lichidul cefalorahidian (LCR) este de obicei hemoragic.

Semnul clinic principal este hemiplagia, care evoluează în aceleași stadii ca la tromboza (hemiplagia flască, spastică,sechele definitive. Evoluția este variabilă, unii bolnavi mor în ziua ictusului, alții în a treia sau a patra zi și unii se pot vindeca cu sechele definitive.Riscul unei noi hemoragii,în lunile sau anii următori este obișnuit.

DIAGNOSTIC

Mulți autori insistă asupra importanței hipertensiuni arteriale în etiologia hemoragiei cerebrale.Din statistcica lui Kreindler și Voiculescu (1965)rezultă că factorii care duc la instalarea bruscă a hemoragiei cerebrale sunt oboseala fizică 15% din cazuri,emoții violente 4,5% și raporturi sexuale.In 40%din cazuri hemoragia s-a produs după 80ani,cea mai mare incidență al hemoragiilor a fost iarna și primăvara.Debutul brusc este considerat pentru hemoragia cerebrală.În condițiile unei presiuni arteriale sistolice în jurul a 220mmHg incidența hemoragiei este de două sau de trei ori mai frecventă.Durerea de cap este considerată,caracteristică pentru hemoragie.Bradicardia este prezenta la 44,7%in cei cu hemoragie cerebrală.Redoarea cefei este absolut caracteristic pentru hemroagia cerebrală77,7%. Un semn a lui Babinski bilateral se găseste mai ales în hemoragia cerebrală(59,7%).

Alte simptome,cum ar fi:vărsăturile,convulsiile,devierea conjugată a ochiilor,cu toate că au o ușoară prevalență în hemoragia cerebrală,sunt de mică valoare în diagnosticul diferențial.

Kreindler și Goldenberg 1960 sunt de părere că diagnosticul diferențial între o hemoragie cerebrală și un infact se poate face mai ușor dacă luăm în considerare și grupa de vârstă căruia aparține bolnavul.

Între 40-49de ani hemoragia este mai frecventă la bărbați și infarctul la femei;hipertensiunea arterială(HTA)reprezintă mai des întâlnită la cei cu hemoragii,debutul nocturn mai comun în ifarcte cerebrale.Coma profundă mai frecventă în hemoragii,cu semne vegetative foarte accentuate și cu semne meningeale mai frecvente în hemoragii.Reflexul cutanat plantat în extensie bilateral (semnul Babinski)este de două ori mai des intalnită în hemoragiile cerebrale decât în infarcte.

În grupa de vârsta 50-59de ani,bărbați fac mai ales hemoragii,HTA fiind mai frecventa.Bolnavi cu infarcte au de multe ori mici ictusuri în antecedente.

Bruschetea debutului caracterizează mai ales hemoragia.Convulsiile sunt mai frecvente în hemoragii.Modificările bilaterale de tonus muscular se văd numai în hemoragii,tot așa ca și hiperreflexivitatea osteo-tendinoase bilaterale.Semnele meningeale se întâlnesc mai ales în hemoragii;Mioza nu se găsește decât in hemoragii cerebrale.

Între 60-69 de ani bărbații fac mai ales infarcte cerebrale și femeile hemoragii.HTA este mai frecventă în hemoragii.Hemoragia are mai des un debut diurn.Ritmul cardiac este de obicei mai ridicat în hemoragii.Semnele menengeale sunt mai puțin caracteristice pentru hemoragie în această grupă de varstă.

Între 70-79 de ani ambele sexe fac de predilecție infarcte.HTA se găsește cam cu aceeași frecvență în antecedentele bolnavilor cu hemoragii sau cu infarcte cerebrale.

În grupa de varstă de 80-89 de ani,debutul este brusc și totdeauna diurn. Hemoragiile sunt exeptionale,rareori se instalează o comă profundă de la început fiind superficială sau absentă.

CLASIFICARE(FORME CLINICE)

1.HEMORAGIA CEREBRALĂ SUPRA ACUTĂ-(sinonime:Hemoragia cerebrală masivă,marea hemoragie cerebrală,hemoragia cerebrală fulgerătoare)Reprezintă aspectul cel mai frecvent întâlnit(40-60%din totalitatea cazurilor)Ictusul apoplectic se declansează dramatic fără semne premonitorii,de obicei la un bolnav în jurul vârstei de 50ani,pletoric și/sau obez,hipertensiv și/sau ateromatos.Momentul vasculo cerebral se instalează în timpul zilei,în plină activitate.Marea dramă apoplectică survine uneori în urma unei psiho traume sau după un alt factor favorizant,dar adeseori fără nici o cauză aparentă.Brusc pacientul are o intensă cefalee,duce mâna la cap,rosteste câteva cuvinte fiind ininteligibile,după care iși pierde cunostința și cade pe locul unde se află.Starea comatoasă domină tabloul clinic:coma este întodeauna profundă (stadiul III sau IV),Mascând partial simptomatologia focală.Bolnavul este areactiv atât la simul verbal,cât și la cei nociceptivi.La examenul obiectiv,pacientul prezintă un facies vultuos,care împreună cu obezitatea caracteristică multor bolnavi cosnstituie așa numitul"Habitus apoplecticus".Redarea de ceafă apare destul de frecvent prin revărsarea sângelui în spațiile subarahnoide.

Se observă intense fenomene respiratroii de tip CHEYNE-STOCKES,

bronhoplegie,acumularea de mucozitați în arborele respirator cu respiratie stertoroasă,chiar edem pulmonar.Hipertermia inițial este centrală prin distensia ventriculară care comprimă centri termoreglarii diencefalici.Ea poate creste ulterior în raport cu gravitatea accidentului vascular și cu eventualele complicații care pot apărea (complicații pulmonare,infecții urinare).O febră care depășește 40 grade Celsius este un semn de prognostic nefavorabil.

Se mai pot observa:Osciilați ale tensiuni arteriale(de obicei în momentul ictusului valoriile tensionale țind să diminue,dar uneori se pot menține ridicate),tahicardie sau bradicardie,tulburări de deglutiție,abolirea refluxului cornean (ultimele două sunt semne de gravitate),transirații profuze,globii oculari prezintă o deviere de partea opusă membrelor paralizate(bolnavul își privește leziunea),strabism divergent sau mișcări dezordonate de plutire asincronă a ochiilor.Apare evident o asimetrie facială datorită unei paralizii faciale de tip central(prin leziuni fasciculului geniculat),manifestându-se prin hipotonia unei hemifete.Se mai observă semnul "pânzei de corabie"(obrazul pe partea paralizată se ridică la fiecare expirație,denumirea prin comparație cu pănzele unei corăbi atunci când sunt suflate de vânt) si "semnul pipei"(la fiecare expirație aerul este eliberat prin comitura bucală homolaterală paraliziei,fenomen comparat cu obiceiul fumătorilor de pipă care elimină fumul prin comisura bucală pe partea opusă comisuri în care își mențin pipa între dinți).

Manifestarea neurologică cea mai obisnuită este deficitul motor de modelul hemiplegiei flasce,dar există și situați în care se constată o spasticitate în jumatatea paralizată de la început.Această siuație poate sugera fie o hemoragie intra ventriculară,fie un accident cerebro-vascular anterior,de aceeasi parte.În cazul în care se observă o hemiplegie bilaterală,întră în discuție fie o hemoragie ventriculară,fie o hemoragie masivă la nivelul trunchiului cerebral.În cazul unei hemiplegii,pentru a se pune în evidenta jumatatea paralizată,ne orientăm după următoarele semne:

-La ridicarea pasivă a membrelor,cele de pe partea hemiplegică cad inerte pe planul patului,

-hipotonia obrajului pe partea paralizată,

-compresiunea înaintea trăgușului sau a globilor oculari cauzează apariția unei grimase numai pe partea sanatoasă,

-existența semnului Babinski homolateral cu hemiplegia,poate apărea si bilateral în cazul unei hemoragii ventriculare,

-uneori pupila este midriatică de partea focalelor hemoragic.(în caz de edem cerebral masiv cu suferința segmentului mezencefalic)

În tabloul dramatic al hemoragiei cerebrale,uneori pot apărea și paroxisme epileptice fie generlaizate fie de model Jacksonian,adeseori repetitive,în salve.Uneori coexistă si hemoragii digestive explozive cu hemateneză,de prognostic foarte grav.

Ele sunt condiționate de leziunile concomitenete la nivelul hipotalamic,fapt care duce la o dereglare a controlului pe care îl exercită sistemul reticular asupra irigației tubului digestiv.

Examenul oftalmoscopic poate evidenția modificările vasculare caracteristice hipertensiuni artero-sclerotice.

În coma vasculară bolnavul mai poate prezenta:retenție sau incontinență

vezicală,oligurie,albuminurie,glicoburie(prin mechanisme centrale).LCR este sanguinolent in 60-70%din cazuri.Semnele clinice de agravare sunt:reducerea progresivă a valorilor tensionale,bradicardie (dar pulsul se poate acclera în concordanță cu febra);Înversarea ritmului respirator,hipotonia musculară generlaizată cu abolirea globală a reflexelor osteo tendinoase și cutanate.Tulburările trofice pot apărea destul de precoce

sub forma unor zone rosiatice cutanate,edeme,flictene,escare de decubit în partea paralizată.

Hemoragia cerebrală supraacută are o evoluție rapidă,ajungând la exitus într-o perioadă de timp de câteva ore până la 1-3 zile.

2.HEMORAGIA CEREBRALĂ ACUTĂ-Are de asemanea un debut brusc,dar mai puțin dramatic, cu sau fără semne prodromale.Simptomul înaugural este CEFALEEA de mare intensitate,după care rapid se instalează o comă mai puțin profundă decât la forma precedentă,dar care se poate agrava progresiv.Simptomatologia vegetativă are o exprimare mai redusă.Examenul neurologic obiectiv evidențiază semnele focale.intensitatea stării comatoase este fluctuentă,uneori ingravescentă cu accentuarea simptomatologiei vegetative evoluând spre exitus intr-o perioadă de câteva zile.Dar există și cazuri cu evoluție favorabilă spre recapatarea cunostinței dar cu persistența deficitului motor hemiplegic.

3.HEMORAGIA CEREBRALĂ SUBACUTĂ-Prezintă mai frecvent fenomene premonitorii decât în formele precedente,căroara le succede o stare de obnubilare asociată cu nelinistea.Examenul neurologic demostrează existența unui deficit senzitivo-motor pe un hemicorp.Starea comatoasă lipseste într-o treime de cazuri.În majoritatea cazurilor are o evoluție favorabilă dar,uneori,turburările atât cele de constiință cât și cele focale,se intensifică ducând la exitus.Alteori,evoluția este ondulantă cu ameliorări și intensificări ale simptomatologiei.Acest tip de hemoragie cerebrală subacută se pretează cel mai mult la diagnosticul diferențial cu atacul ischemic cerebral.

EVOLUȚIA ȘI PROGNOSTICUL

Prognosticul hemoragiei cerebrale este dezastruos,atât prin mortalitate ridicată cât și prin sechele grave la cazurile care supraviețuiesc.Mortalitatea este estimată la 60-80%din cazuri;din ansamblul cazurilor letale 65%mor în primele zile,90%în prima săptămână iar restul până la 4săptămâni.

În hemoragia supraacută,mortalitatea este de 100% în primele ore,maximum în primele 3 zile prin fenomene de suferințe a trunchiului cerebral consecutiv edemului de mare emisferic.În hemoragiile acută si subacute,rata de mortalitate este mai redusă.Gravitatea prognosticului este dată de urmatoarele elemente:

debutul brutal, HTA malignă, comă profundă, hipertermie înaltă, ictusurile repetate, precocitatea escarelor, hemoragiile retiniene, LCR intens sanguinolent, apariția infecțiilor (bronhopulmonară și urinare).

Mai multe tipuri evolutive:

-Evoluția acută bifazică cu un debut cu denivelarea stării de constiență și semne focale ,tablou ce durează câteva zile, după care urmează o agravare progresivă, rareori o evoluție favorabilă;

-Evoluția acută trifazică,la modelul prezent se adaugă o revenire,urmată de o a doua intensificare a simptomatologiei;

-Evoluția hiperacută cu inundare ventriculară,ducând la deces într-o perioadă de câteva ore;

-Forma recurentială manifestată prin accidentări parțiale;aici se încadrează și hemoragia supraacută letală care survine la căteva zile după o sângerare de mai mică intensitate;

-Forma pseudo tumorală("slow-stroke"-atacul apoplectic lent)apare rar, cu o progresiune lentă a simptomelor neorulogice și o denivelare progresivă a nivelului de constiență. Acest tip evolutiv se pretează la diagnostic diferențial cu procesele expansive intracraniene;

-Evoluția cu complicație extracerebrale (cardiace,pulmonare,hemoragii digestive) de obicei de prognostic nefavorabil.

Cazurile de hemoragie cerebrală care supraviețuiesc rămân cu grave sechele; recuperarea funcțională mult redusă iar o parte dintre hemiplegici au și afazie.

Prognosticul îndepărtat,este similar,căci dintre supraviețuitori mulți prezintă recidive letale.

TRATAMENT

Teoretic,orice hemoragie cerebrală ar trebui operată,pentru a se opri sursa hemoragiei și a se evacua sângele revărsat.Hemoragia cerebrală operată dă o mortalitate de 100%la bolnavi comatoși.Tinând seama că hemoragia cerebrală este localizată în capsulo-talamo-striata sau trunchiul cerebral și că este distructivă,este evident că abordarea chirurgicală al hemoragiei riscă să lezeze și zona de țesut cerebral rămas încă în stare de funcționalitate și în loc să aneriorizeze prognosticul,poate să agraveze.Tratamentul cel mai rațional al hemoragiei cerebrale este cel conservator,având obiectivul de a impiedica sfârsitul letal.

Tratamentul al hemoragiei supraacute

Pentru combaterea HTA sângerarea este contraindicată.Medicamentele hipotensive vor fi manipulate cu prudență pentru a nu scade prea mult tensiunea arterială.

Tratamentul edemului cerebral se va face cu prudență folosind soluți hipertonice de glucoză sau sulfat de magneziu,manitol,hidroclorotiazide, corticoizi.

Tratamentul turburărilor neurovegetative.

În tulburările respiratori(Brohnoplezie,secreți bronșice abundente)se indică aspirație bronșică,adminstrarea de oxigen;se va controla febra,aparatul cardio vascular(insuficiența cardiocirculatorie).Pentru tulburările urinare se va pune sondă uretrală(cateterism uretral).

Antibioterapia de protectie se va face cu doze eficiente

(Penicilină 1-2.000.000 U/zi,Streptomicină 1g/zi)sau antibiotice cu spectru larg,injectabil i.v.(Tetran,Reverin)

Aportul hidroelectrolitic prin cercetarea bilanțului hidrielectrolitic.La bolnavii inconstienți,în primele zile aportul electrolitic se va face prin perfuzie i.v.a unei soluți de glucoză 10% 500ml cu NaCl-4g,K-3g,clorură de magneziu 1g,vitamine C si B de trei ori pe zi.Dacă bolnavul varsă se va da și ser fiziologic.După 2-3 zile de la ictus se va începe alimentația prin sondă nazogastrică. rația energetică și fiind suficientă cu un aport caloric echilibrat în glucide,protide,lipide,saruri minerale,vitamine.

Tratamentul hemoragiilor cerebrale acute si subacute

Tratamentul se va face similar cu acela al hemoragiilor cerebrale masive.Se vor administra hipotensoare pentru că HTA fiind un factor important în determinarea hemoragiei cerebrale va trebui tratat corect.Se va recomanda un regim de viață pe cât posibil normal,evitând mersul prea mult pe jos,se va evite excesul interdicțiilor,incetarea lucrului va fi recomandată numai dacă este absolut necesar;Bolnavul se va odihni în timpul zilei,se vor administra totdeauna neurosedative,tranchizante,și se va face o psiho terapie atentă, deoarece hipertensivul este un labil afectiv.

PROFILAXIE

Profilaxia se referă la depistarea precoce a factorilor de risc in accidentele vasculare cerebrale ischemice si cerebrale,alimitarea afectiuniilor unor factori de risc:fumatul,obezitatea, sedentalismul, la depistarea și dispensarizarea unor afecțiuni ce reprezintă elementele de risc major:HTA,diabetul zaharat,boliile cardiovasculare,bolile cu hematocrit crescut,etc.

Tratamentul acestor afecțiuni poate contribui într-o masură variabilă la reducerea incidenței AVC iscemice sau hemoragice,indiferent de topografia lor în SNC.Printre factorii de risc major cel mai împortant ramane HTA sistolică și diastolică,pentru toate decadele de varstă care trebuie să fie corect și permament tratată.

CAPITOLUL III:

SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ LA EXTERNĂ

CONTRIBUIREA ASISTENI MEDICALE LA STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Contribuția asistentei medicale la stabilirea diagnosticului de nursing

Procesul de îngrijire este o metodă organizată și sistematică,care permite acordarea de îngrijiri individualizate,pornîndu-se de la noua concepție privind persoana îngrijită,privind sănătatea bio-psiho-socială formând un tot indivizabil cu necesități fundamentale comune tuturor,cu manifestări specifice pe care si le satisface singur dacă se simte bine.

Cadrul conceptual alVIRGINIEI HENDERSON se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale,definite ca fiind necesități vitale,esențiale ale finței umane pentru a-si asigura starea de bine,în apararea fizică și mentală.

Fiecare din aceste nevoi comportă:-o dimensiune biologică

-o dimensiune psihologică

-o dimensiunesociologica

-o dimensiune culturală

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație;

2.Nevoia de a bea și a mânca

3.Nevoia de a elimina

4.Nevoia de a se misca și a avea o bună postură

5.Nevoia de a dormi și de a se odihni

6.Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca

7.Nevoia de a menține constant temperatura corpului

8.Nevoia de a menține tegumentele curate si integre

9.Nevoia de a evita pericolele

10.Nevoia de a comunica

11.Nevoia de acționa conform propriilor credințe și valori;

12.Nevoia de a fi ocupat și a se realizea;

13.Nevoia de se recrea;

14.Nevoia de a învăța să-si păstreze sănătatea.

Ele pot îmbrăca foarte multe forme variate după individ,starea de sănătate,maturitatea sa,obiceiurile personale si culturale.

ABRAHAM MASLOW psiholog și umanist american afirmă că există 5 categorii de nevoi umane,ierarhizate,în ordinea prioritățiilor,astfel:

1.Nevoi fiziologice,

2.Nevoi de securitate,

3.Nevoi de apartenență,

4.Nevoi de recunoaștere socială,

5.Nevoi de realizare.

Pentru ca persoana să poată ajungă,spre satisfacerea nevoilor de ordin superior, apartenență, stimă, realizare, trebuie satisfăcute întâi nevoile de bază, fiziologice și de securitate. Nesactisfacerea unei nevoi de ordin fiziologic sau psihologic,poate avea repercusiuni asupra uneia sau mai multor nevoi.

Independența la adulți se manifestă prin atinegrea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acțiuni pe care le îndeplineste individul însuși fără ajutorul altei persoane,menținându-se un bun echilibru fiziologic și psihologic.

Dependența este incapacitatea persoanei de a adapta comportamente sau de a îndeplini singur fără ajutorul altei persoane,acțiune care să-i permite un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel incât să fie independent.

Atunci când o nevoie fundamentală este nesatsifăcută din cauza unei surse de dificultate,apoi una sau mai multe manifestări de dependență,care sunt semne observabile ale unei anumite incapacități a persoanei de a raspunde pentru ea însăsi la aceasta nevoie.Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenței,reprezentând orice obstacol major care impiedică satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamnentale.Poate fi cauzate de:

1.Factori de ordin fizic,

2. Factori de ordin psihologic,

3. Factori de ordin social,

4. Factori de ordin spiritual,

5.Factori legat de insuficiența cunoastere.

Intervenția asistenței poate fi asupra unei surse de dificultate direct sau asupra manifestărilor de dependență sau asupra celor două niveluri.Pacientul poate să prezinte patru forme de dependență:

-potențială

-actuală

-descrescândă

-permanentă.

Faza inițială a procesului de îngrijire începe cu colectarea datelor sau culegrea datelor care este un proces continuu,deoarece pe tot parcursul muncii sale,de la internarea pacientului în spital,asistenta nu incetează de a observa,de a intreba,și de a nota datele care îi permite să stabilească actul de îngrijire.

Datele sunt:

-date obiective observate de asistentă despre pacient,

-date subiective-expuse de pacient,

-date conținând informații trecute,

-date conținând informații actuale,

-date legate de viața pacientului,obiceiurilor sale,anturajul său,sau mediul înconjurător.

Toate aceste informații pot fi grupate în două categorii:

-date relative stabile,

-date variabile care sunt în continuă evoluție,schimbare și care cer o constantă reevaluare din partea asistentei.Sunt legate de starea fizică și de condițiile psiho-sociale.

DIAGNOSTICUL DE NURSING

Porniind de la informațiile culese și de la departajarea manifestăriilor de dependență,asistenta poate să definească problemele pacientului și să pună un diagnostic de îngrijire,care va ușura munca clarificând sensul intervențiilor sale.

Obiectiv.Descrierea unui comportament pe care îl asteptăm de la pacient,un rezultat pe care dorim să-l deținem în urma intervențiilor.El vizează deci atitudinea comportamentului său acțiunea pacientului însuși(sau a familiei). Executarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizări constienței voluntare a intervențiilor,planificate pentru a obține rezultatul asteptat. În aplicarea practică, sunt antrenați: pacientul, asistenta,echipa de îngrijire, familia și aparținătorii.

Evaluarea: Este ultima parte a planului de îngrijire care constă în a aduce apreciere asupra programului pacientului în raport cu intervențiile asistentei și este făcută cu regularitate la diverse intervale.Se va evalua reacția pacientului la îngrijiri și satisfacerea pacientului.

CONDUITA DE URGENȚĂ A ASISTENTEI MEDICALE ÎN FAZA DE PRESPITALIZARE

Suferința organismului provocată prin agresiunea unui factori al mediului inconjurător,contribuie o urgență care terbuie tratate din primele clipe de la producerea ei, deoarece întârzierea intervenției poate periclita vindecarea bolnavului,prin apariția unor complicații care îngreunează ulterior actul terape-utic,sau printr-o evoluție nefavorabilă finalizată prin infirmități definite sau deces.

Toate măsurile luate pentru salvarea vieții și sănătății bolnavilor asupra carora au acționat pe neasteptate factori de mediu,alcătuiesc asistența de urgentă,în care măsurile elementare luate imediat formează primul ajutor,care se aplică la orice persoană instruită la locul accidentului.

Se împune incă din primul moment asigurarea unor posibilități adecvate de ventilație pulmonare.În situația instalări unui stop cardiac se iau măsuri bine-cunoscute de resuscitarea cardiacă:masaj cardiac extern cu ritm de 90-100/min,asociate cu respirație artificială (metoda Sylvester).Bolnavul se transportă însotit de un cadru competent care va interveni cu măsuri necesare,la orice schimbare a stării acestuia (puls,T.A.,resp.).

În cazul hemoragiei cerebrale în primul rând se impune o atitudine adecvată în cea ce priveste transportul bolnavului.Deplasarea trebuie facută cu multă prudență,cu mijloace adecvate și cu menajamentele necesare stării grave a bolnavului.Transportul bolnavului la distanțe mari este dăunător,acesta contribuie la extinderea hemoragiei și a edemului cerebral și ca agravarea stării de comă și a fenomenelor de focar.

INTERNAREA BOLNAVULUI ÎN SPITAL

Internarea în spital constituie pentru fiecare bolnav o etapă deosebită din viața sa,deoarece se realizează în scopul vindecării sale dar se intrerup legăturile permanente cu munca,familia și prietenii săi.

În cazul bolnavilor cu hemoragie cerebrală,internarea acestora se face cu ajutorul serviciului de urgență de regulă prin transport cu ambulanța.Bolnavul se predă medicului de gazdă împreună cu protoclul evenimentelor petrecute de la apariția bolii și internarea bolnavului.

Așezarea bolnavului în pat se face asfel:doi salvatori ridică targa până la nivelul patului,iar alți trei vor ridica accidentatul pe mâni păstrându-i poziția perfect intinsă și asigură imobilizarea capului în special, primi doi lasă targa jos,iar ceilalți trei vor aseza bolnavul in pat.

CONTRIBUȚIA ASISTENTEI LA STABILIREA DIAGNOSTICULUI MEDICAL

Medicul efectuează examinarea clinică a bolnavului în colaborare cu asistenta medicală atât în dispensar cât și în spital. Participarea asistentei la examenul clinic medical a bolnavului este o obligație profesională.

Ajutând medicul și bolnavul în examenul clinic,asistenta contribuie la crearea unei climat favorabil pentru relația medic-bolnav.Pentru aceasta asistenta are următoarele sarcini:Să pregătească fizic si psihic bolnavul (dezbrăcare,îmbră-care),să-l aseze în pozițiile necesare și să le prezintă medicului la cerere,să pregătească materialele și instrumentarul necesar,să pregătească documentele medicale(fise,f.o.,rezultatele unor examinări),să asigure ilumnația necesară examinării unor cavități naturale ale organismului,să protejeze bolnavul de traumatisme și curent de aer,să asigură linistea necesară desfăsurări examenului,să pregateasacă produsele biologice ale bolnavului și să le prezintă medicului.Bolnavii cu hemoragii cerebrale din cauza hemiplegiei imobilizați la pat,se simt handicapați si îsi pun intreaga lor nădejde în asistența medicală care are sarcina de a i îngriji. În majoritatea cazurilor în hemoragie cerebrală constiența bolnaviilor este tulburată.

Astfel deosebim stări de la :

-apatie și stupoare,

-obnubilație,

-somnolența și soporul,

-până la comă.

Coma este definită ca pierderea în diverse grade a stării de constiiență,adică a funcțiilor vieții de relație,cu perturbarea mai mulți sau mai puțin profundă a funcțiilor vitale vegetative.Coma poate fi de diverse grade:

-coma usoară sau vigilă-stadiul I

-coma profundă-stadiul II

-coma carus-stadiul III

-coma depăsită-stadiul IV

Îngrijirea bolnavilor inconstienți și comatoși cuprinde două categorii de măsuri:

-măsuri de urgență-în caz de complicați care-i pun viața în pericol imediat (coma reprezintă în toate cazurile o urgență medicală)

-măsuri de îngrijiri generale-comune–indiferent de cauzele care au determinat aceste stări.

I.Măsuri de urgență

Materialele necesare acordării primului ajutor:

aspirator de secreție,deschizător de gură,oxigen,pipa GUEDDEL,mijloace de respirație artificială,aparate perfuzie,transfuzie,seringi și ace sterile,eprubetă, tuburi de cauciuc,mănusi de cauciuc,sonde,medicamente de urgențe și soluții sterile de perfuzie.

Obiective

1.Eliberarea căilor aeriene superioare la bolnavii cu tulburări respiratorii grave.

-curățirea cavități buco-faringiene de mucozități și resturi alimentare,

-asezarea bolnavului în decubit dorsal cu capul într-o parte.

Aceste manevre au drept scop impiedicarea alunecării limbii si lărgirea diametrului antero-posterior al faringelui.

Dacă respirația nu se reia,se va institui imediat respirația “gură-la gură”,sau “gură la nas”.

2.Crearea accesului la o venă și instituirea unei perfuzii

-crearea accesului la o venă,eventual la ambele brațe trebuie aplicate în toate comele profunde care se pot complica în orice moment,cu insuficiență circulatorie periferică.

3.Recoltarea de produse biologice necesare diagnosticului,recomandate de medic.

4.Aprecierea functiilor vitale si vegetative:

-se urmăresc:resp,T.A.,deglutiția,tegumentele,comportamentul bolnavului și se semnalizează medicului.

II.Masuri de ingrijire generală

-Când respirația și circulația sunt stabile în limitele normale,starea comatoasă poate dura încă 8-10-14 zile sau chiar mai mult.În această perioadă asistenta va îngriji și va îndeplini prescripțiile medicului.

-Viața bolnavilor incosntienți depinde în mare masură de constiinciozitatea,te-nacitatea si perseverența cu care asistenta îi va îngriji.

-Îngrijirea bolnaviilor inconstienți,comatosi,trebuie facută todeauna cu convingerea fermă că,printr-o îngrijire și un tratament constiincios,susținut și permament,ei pot fi salvați.

Se împune profilaxia hemoragiei cerebrale prin tratarea energică și consecventă a afecțiuniilor răspunzătoare și a factoriilor de risc:HTA, arterioscleroză,diabetul zaharat,malformațiile vasculare,cardiopatia,etc.

Îngrijirea unui bolnav cu AVC supraacut sau acut în stare de comă ridică importanața problemei atât medicilor neurologi,neurochirurgi și reanimatori cât și personalului medical auxiliar.Este prefereabil ca acesti bolnavi să fie in permanență sub îngrijirea unei echipe de personal calificat și instruit în îngrijirea bolnavilori cu tulburări de constiință și cu tulburări vegetative.

PREGĂTIREA CONDIȚIILOR DE ÎNGRIJIRE

Bolnavul va fi aranjat comod în pat,cu saltea pneumatică.Patul va avea apărător lateral,utilaj auxiliar pentru ca în caz de agitație să nu cadă,să nu se ranească.In funcție de diagnostic și cauza imobilizării se vor asigura utilaje auxiliare(agățătoare din metal sau confecționate din pânză),de care bolnavul să se poată prinde cu mâna sănătoasă și care să-i permite să execute anumite miscări singur.

Asigurarea poziției corespunzătoare

Poziția în pat a pacientului poate ameliora mobilitatea lui și atenua spas- ticitatea.El trebuie întors în pat la cel puțin doua-trei ore.Poziția cea mai bună ar fi culcat căt se poate de mult în decubit lateral drept și stâng.În poziție de decubit dorsal se accentuează spasticitaea și pericolul pentru escare de decubit

a)culcat pe partea hemiplegiei

-patul este drept

-o pernă se află sub capul asezat drept al pacientului

-umărul afectat este tras înainte ca să nu doară,palma priveste în sus

-membrul inferior sănătos este asezat în flexie pe o perna,înaintea membrului inferior paralizat.

b)culcat in decubit dorsal

-capul priveste spre partea paralizată și este sprijinit pe o pernă în usoară autoflexie

-brațul și umărul hemicorpului bolnav sunt intinse pe o pernă cu cotul în ex-tensie mâna deschisă,degetele intinse

-regiunea fesieră de partea afectată este culcată pe o pernă în asa fel încat să fie usor înainte apăsat

-este foarte bine dacă brațul afectat este pe o pernă deasupra capului.

c)culcat cu partea sănătoasă

-capul este culcat drept pe pernă

-corpul întors în decubit lateral

-brațul întins înainte din scapulă (omoplat),este la fel asezat pe o pernă

-mâna și degetele sunt deschise

-membrul inferior de deasupra este asezat înaintea pe o pernă groasă și articulația coxo-femurală și genunchiul în flexie.

Permeabilizarea căilor respiratorii superioare,asigurarea respirației

-asistenta aspiră secrețiile traheobronșice,cu aspirator sau seringă GUYON,

-pentru combaterea complicațiilor bronhopulmonare se administrează antibiotice cu spectru larg.

ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE,A CAPULUI SI A CAVITĂȚII BUCALE

Toaleta bolnavilor constituie una din cindițiile indispensabile ale procesului de vindecare.Majoritatea bolnavilor sunt obijnuiți cu toaleta completă de acasă,dar există bolnavi mai puțin îngrijiti cărora asistenta în timpul spitalizării terbuie să-le dezvoltă deprinderile unei toalete complete pe baza normelor stiințifice de igienă personală.Toaleta zilnică a bolnavului trebuie executat în condiții de liniste și confort.Pentru că un bolnav cu hemoragie cerebrală este imobilizat la pat,în primele zile se va efectua toaleta personală pe segmente (toaleta parțială).

-Se va face toaletă parțială ori de câte ori este nevoie.

La femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi.

-Dupa spălare se frecționeaza cu spirt mentolat

-se îndepartează proteza

-dimineața și seara se va face toaleta cavității bucale cu un tampon de vată înmuiat în soluție de acid boric 1% sau musețel

-limba,buzele gingiile se vor șterge cu glicerină boraxată de 2-3 ori pe zi pentru prevenirea stomatitelor.

La bolnavii în comă care mențin cavitatea bucală deschisă,la nevoie se poate aplica pe gură un tifon umed astfel incât să se permită umezirea aerului inspirat.Mai este necesar sa se facă instilații conjunctivale sau să se aplice unguente oftalmice pentru prevenirea ulcerațiilor corniene.

O atenție deosebită se va acorda igienei părului:

-femeile vor fi pieptănate zilnic,

-se va spăla părul la 1-2 săptămâni.

Prevenirea escarelor

Escarele sunt leziuni profunde ale țesutului prin irigarea insuficientă datorită

comprimărilor indelungate,între porțiunile osoase un plan dur.

Regiunile expuse escarelor corespund punctelor de sprijin ale corpului pe planul 4:

-în D.D.:regiunea occipitală,a scapulelor(omoplaților),sacrala,a feselor,a coastelor,calcaielor

-în D.L.:regiunea trohanteriană,internă și externă a genunchilor,regiunea internă și externă maleolară

-în pozitie sezândă:regiunea ischiatică.

La bolnavii imobilizați la pat pot să apară tulburări trofice.Factorii favorizanți sunt:

căldura,umezeala,materii fecale,scurgerea de urină,transpirații abundente

neglijarea igienei tegumentelor,cearceaf mototolit,edemele,pielea uscată și subțire,vârsta, starea de subnutriție.Rolul asistenței medicale în prevenirea escarelor este de a înpiedica presiunea continuă pe aceleași regiuni.Acesta se poate realiza prin schimbările de poziție frecvente ale bolnavului în pat.Se asigură bolnavilor un pat comod,cu lenjerie curată,cearceaf bine întins,fără cute,saltea antidecubit din burete sau pneumatică.Sub regiunile expuse se asează perne si colaci de protecție.Se vor indepartă din pat resturile alimentare.Cu ocazia toaletei zilnice asistentele vor examina tegumentele.Se pudrează pielea bolnavului cu pudră de talc.Dacă cu toate îngrijirile preventive acordate sau format escare,se va anunța medicul,și plaga se va îngriji după principiile tratamentelor plagilor.

Prevenirea complicațiilor și incidentelor

-se vor face masajul extremitaților în direcția fluxului nervos și miscări pasive pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice.

În caz de hemiplegii,încă din primele zile,se vor evita pozițiile vicioase ale extremităților paralizate prin mobilizarea pasivă a fiecarui articulații de 3-4 ori pe zi.

Prevenirea pneumonilor hipostatice se face prin masajul usor al membrelor și mobilizarea pasivă și activă a degetelor de la picioare și mâini,eventual a gambelor și antebrațelor.

Urmărirea altor tulburări care pot apărea in starea de comă

Se vor urmări tonusul muscular, dimensiuniile pupilei,apariția edemelor colorația tegumentelor,halenă, anunțându-se modificările survenite medicului.

Comportarea personalului față de bolnavii imobilizați trebuie să fie cât se poate de atentă,deoarece acestia sunt irăcibili,mai nervosi,capriciosi.

-Asistenta medicală trebuie să țina seama de starea sistemului nervos,să aibă o comportare plină de blândețe,atitudine calmă,sa se preocupe de programul lor zilnic,să-i scoată la aer (tersă,balcon)eventual cu patul.

Atenția care este înconjurat bolnavul contribuie la intărirea încrederi lui,el va suporta mai usor starea de imobilizare la pat.

Urmărirea faciesului pacientului

Expresia feței bolnavului ne poate arăta de multe ori gravitatea hemoragiei cerebrale.

Faciesul poate fi vultuos,apare pareza facială,la cazurile mai grave apare “semnul pipei”.Bolnavul are globii oculari îndepărtați spre focarul hemoragic,lateral și în sus.

Mai apare midriaza la globul ocular de partea sanatoasă.

Urmarirea stării psihice,fizice și somn al bolnavului

În stabilirea diagnosticului și aprecierea evoluției anumitor boli este necesară cunoasterea stării pshice și a reactivității generale a bolnavului.Acestia determină bolnavului un anumit comportament,tradus prin câteva elemente care împreună cu caracteristicile lor,trebuie cunoscute pentru a fi apreciate prin observație.În cazul hemoragiei cerebrale acestia sunt:

-somnolență –necesitatea de a dormi indelungat,bolnavul se trazeste imediat dar adoarme usor.În cazuri grave coma-stare patologică de inhibiție profundă a activității nervoase superioare,caracterizate prin pierderea completă sau parțială a cunostinței,a miscărilor voluntare și a sensibilității,fiind păstrate funcțiile vegetative fundamentale (circulația și respirația).

-pareze si paralizie

Pareza-este o scădere a funcției motorii musculare.

Paralizia-este dispariția totală a funcției motorii musculare.

In hemoragia cerebrală de regulă apare hemiplegia.

ASIGURAREA ALIMENTAȚIEI

Servirea mesei ridică mari probleme în munca asistentei căci modul în care bolnavul primeste alimentele are de multe ori importanță ca și regimul propriu -zis. În legatură cu servirea meselor, bolnavilor, asistenta va ține seamă de urmatoarele:

-orarul și repartizarea meselor,

-pregătirea servicii meselor,

-distribuirea alimentelor,

-ordinea de servire a mesei bolnavilor.

Alimentația poate fi efectuată in trei feluri:

-alimentația activă, când bolnavul mănâncă singur fără ajutor alimete servite

-alimentația pasivă, când starea bolnavului nu-i permite să se alimenteze singur și trebuie ajutat

-alimentația artificială , când bolnavul este în comă și alimentele trebuie întroduse în organismul bolnavului prin mijloace artificiale.

Se stie că numai soluțiile concentrate de glucoză, hidrolizatele și alte preparate concetrate de proteine nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile energice și calorice și ca atare încă din a doua zi după internare trebuie să se institue o alimtație adecvată pe cale digestivă, utilizându-se o sondă nazo-gastrică în situațiile în care pacientul prezintă tulburari de deglutiție.

Alimentația se face cu păstrarea raportului glucide-proteine 4-1 și glucide-lipide 4-1.Astfel bolnavul cu tulburări de deglutiție, fără intoleranță digestivă, i se va administra, o alimentație cu un debit slab, continuu, constând în propulsarea continuă de alimente omogenizate de consistență variabilă, prin sondă nazo-gastrică.

Rația alimentară constă din produsi alimentari de bază,simpli sau de preparate finite:lapte parțial, smântână de 100g,zahăr 100g, carne de vită 100g,pireu de morcovi 50g,gălbenuș de ou 17g,apă 600-1500ml.Dacă bolnavii sunt cu tulburări de constiență prelungită se pot administra parenteral,soluții concentrate aminoacizi,precum și vitamine în dextroză 33%.

Alimentația bolnavului prin Perfuzie intravenoasă

Perfuzia intravenoasă:introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a soluției medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică,hidroionică și volemică a organismului

Scop:Hidratarea și mineralizarea organismului,administrarea medicamentelor la care se urmăreste efect prelungit. Are și scop depurative,diluând și favorizând excerția din organism al produsilor toxici,completarea proteinelor sau a altor compomente sanguine,și nu in ultimul rând se foloseste pentru alimentarea bolnavului pe cale parenterală.

Pregătirea perfuziei:materiale necesare: dezinfectante-alcool iodat

-pentru puncția venoasă

-perfuzor (ambalat si de unică folosință)

-seringi și ace de unică folosință

-soluție de perfuzat

Pacientul:se pregăteste psihic și fizic, se informează asupra scopul perfuziei.Fizic: se asează intr-o poziție confortabilă atât pentru pacient,cât și ptr persoana care execută perfuzia,în general pacientul stă în decubit dorsal.Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu impiedice circulația de intoarcere la nivelul brațului.Se asează brațul în abducție și extensie maximă,se dezinfectează tegumentele

Montarea perfuziei (execuția):Technica de interținere a liniei intravenoase este o technică aseptică. Asistenta îmbracă manuși pentru evitarea contaminării cu sânge (după spălarea mânilor cu atenție),pregăteste soluția de perfuzat,montează aparatul de perfuzat și lasă lichidul să circule prin tuburi (evitând contaminarea sistemului) pentru îndepărtarea aerului. Alege vena (întâi,locurile distale si apoi cele proximale),aplică garoul,curață locul cu alcool de la centu în afară,întroduce acul,branula în venă,scoate garoul și atasează tuburile,deschide prestubul,fixează rata de flux la 60 picaturi pe minut,menține locul de perfuzie,acoperă cu pansament steril,schimbă pansamentul (când se fixează catetere) la 24 de ore și inspectează zona (o eventuală inflamație) se schimbă punga cu soluție sau flaconul înainte de golirea completă a precedentei,se poate folosi o rată redusă pentru a ține vena deschisă.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:La șfârsitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un tampon și se retrage acul în direcția axului vasului,se asează pacientul comod,i se dau lichide călduțe, (dacă este permis).

Accidente:Hiperhidratarea (La cardiaci poate determina EPA) se reduce ritmul de administrare, sau se intrerupe perfuzia și se administrează tonicardiace. Embolia gazoasă apare din cauza pătrunzirii aerului în curentul circulator.coagularea sângelui pe ac sau canulă se previne prin perfuzarea lichidului cu soluție de heparină.

URMĂRIREA,NOTAREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI A TULBURĂRILOR DE TERMOREGLARE

PULS,T.A.,RESPIRAȚIE,TEMPERATURĂ

Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli,căci modificarea lor reflectă în mare masură starea generală a bolnavului precum evoluția și gravitatea bolii de care suferă.Totalizarea observațiilor asupra funcțiilor vitale și vegetative se consemnează în foaia de temperatură a bolnavului.

Măsurarea și notarea pulsului

Pulsul reprezintă senzația de soc percepută la palparea unei artere superficiale,comprimate incomplet pe un plan rezistent.

Pentru măsurarea pulsului,bolnavul trebuie să fie în repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute.

La bolnavii comatoși pulsul se va lua ori de căte ori este nevoie.Putem întâlni puls tahicardic și bradicardic.

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale T.A.

T.A.,Este presiunea exercitată de pereti arteriali asupra presiuni sângelui circular.Valorile sunt variabile în functie de tonusul neuro-vegetativ,starea glandelor endocrine,starea vaselor sanguine,volumul urinei și al sângelui circulant.Valorile normale se situează între:75-90 T.A. diastolică și 120-140 T.A. sistolică.Se masoară zilnic sau de căte ori este nevoie și se notează în foia de temperatură.

Măsurarea și notarea respirației

Respirația este funcția importantă prin care se realizează aporul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului,în paralel cu eliminarea a dioxidului de carbon rezultat din acestea.Caracteristicile respirației normale sunt:suplă,amplă,regulată,pe nas,lentă și profundă.Frecvența normală este de 16 respirații pe minut la bărbați și 18 respirați pe minut la femei În hemoragia cerebrală întâlnim respireția CHEYNE-STOCKES care este o respireție cu amplitudini crescânde până la maximum și apoi scăzând până la apnee.

Măsurarea și notarea temperaturii

Temperatura-reprezintă rezultatul proceselor oxidative din

organism,generatoare de caldură prin dezintegrarea alimentelor energice. Temperatura se masoară zilnic dimineața și seara cu termometrul.

Valorile normale sunt cuprinse între:36-37°C. În cazul în care temperatura scade vorbim de hipotermie,iar în cazul în care crește vorbim de hipertermie.

Măsurarea,notarea vărsăturilor,evacuărilor de urină și materii fecale

Voma(vărsătura)-Actul reflex prin care se elimină brusc,la exterior,prin gură conținutul stomacal.În caz de vărsături capul se întoarce într-o parte(se pregăteste tăvița renală).Se sterg sau se aspiră din gură resturile alimentare ,prin aceasta se previn și bronhopneumoniile de aspirație.

În hemoragiile cerebrale vărsătura are aspect de “zat de cafea” și este un semn de agravare.

Diureza-Procesul de formare și eliminare a urinei din organism timp de 24 ore În caz de retenție urinară,se aplică un termofor pe regiunea suprapubiană.(se apasă cu grijă vezica urinară).La indicația medicului se va întroduce și fixa sondă vezicală (á demeure)Întrucât sondajele repetate favorizează infecțiile vezicale.

Scaunul- Resturile alimentare supuse procesului de digestie,eliminate din organism prin anus,prin actul defecări.În cazul unui bolnav în comă asistenta medicală va urmări:

-frecvența scaunelor,

-orarul scaunelor,

-cantitatea scaunelor,

-consistența scaunelor,

-forma scaunelor,

-culoarea scaunelor,

-mirosul scaunelor.

EXPLORĂRILE FUNCȚIONALE

1.Examenul LCR-ului

Tratează diagnosticul în peste 70% din cazuri prin evidențierea-macro sau microscopică-a sângelui sau a elementelor sanguine în LCR,în hemoragii.

Efectuarea unei rahicenteze cu prelevarea de LCR pentru investigație este obligatorie.Există cazuri cu exepție riguroasă.Acestea sunt cazurile cu semne de hipertensiune intracraniană și staza papilară.Aceste cazuri sunt depistate cu ajutorul examenului fundului de ochi care se efectuează de medic obligatoriu.

Recoltarea LCR-ului se face de către medic,ajutat de asistent,prin puncție rahidiană.

Puncția rahidiană-pătrundrea cu ajutorul unui ac special printre vertebre,în spațiul subarachnoidian,la nivel lombar (punctie lombară) sau suboccipital (puncție suboccipitală)La un bolnav cu hemoragie cerebrală scopul punției este explorator pentru recoltarea LCR-ului.

Materialele necesare: masă acoperită cu câmp steril pe care se asează ace de puncție rahidiană cu mandren,sterile și uscate,lungi de 3-10cm,seringi de tip RECORD de 2-5-10ml,sterile,2-3pense sterile,dezinfectant(alcool,tinctură de iod,betadină),casoletă ca campuri sterile,casoleta cu manuși sterile, 2 eprubete sterile,uscate și etichetate.Măsuța cu instrumente și materiale se aduce lângă bolnav în momentul începerii puncției.Pregătirea psihică și fizică a bolnavului și alegerea locului puncției.Se anunță bolnavul si i se explică necesitatea puncției. Se controlează ca temperatura camerei să fie de 20°C(dacă se efectuează în salon).Bolnavul este condus în sala de tratament.Daca puncția se face în salon,se izolează patul de restul bolnaviilor printr-un pravan.Se explică bolnavului poziția exactă pe care trebuie să o mențină in timpul puncției.

A. se dezbaracă bolnavul și se asează în poziție sezândă,la marginea mesei de examinare,cu picioarele atârnate.Se încurcisează mâinile bolnavului pe piept și capul aplecat înainte.Spatele se inconvoaie în formă de arc (poziție “spate de pisică” ,și se apasă moderat capul în regiunea occipitală).Bolnavul va fi acoperit,cu exepția locului puncției.Se împinge înapoi zona epigastrică și se spală locul punției(la nevoie va fi ras).Locul puncției este ales de medic:

-Puncție lombară D12-L1 sau L4-L5

-Puncție dorsală D6-D7

B.Bolnavul se asează in pozitie culcată,decubit lateral,la marginea mesei sau patului,ghemuit cu genuchi adusi cât mai mult spre capul aplecat înainte,astfel încat spatele să fie arcuit(poziție “cocoș de pușca”).Asistenta medicalăș îi susține ceafa cu o mâna și coapsele cu cealaltă.

Participarea la efectuarea puncției

-Spălarea pe mâni cu apă curentă și săpun,dezinfectarea cu alcool,se dezinfectează locul puncției cu alcool si cu tinctura de iod,pe o suprafată de 10x10cm.Se izolează cu câmp steril.

-Se prezintă medicului mănuși de cauciuc sterile,o pensă sterilă pentru a-și alege acul pentru puncție.Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncției.Se recoltează probele pentru laborator în eprubete.După extragerea acului se badijoneză locul puncției cu betadină.Se aplică un pansament steril și se fixează cu romplast.Se efectuează spălarea de mâini cu apă curentă si săpun.

-Se notează în foaia de observație data puncției și cantitatea de lichid extras.

Îngrijirea bolnavului după puncție

-Bolnavul va fi așezat foarte atent în poziție orizontală și în momentul plasării lui în pat.Se asează bolnavul fără pernă și se menține în această poziție timp de 24h. Bolnavul se servește și se alimentează la pat numai 6 ore.

-La indicația medicului,se rehidratează bolnavul cu substanată hipo sau izotonice și se administrează medicamente.

Pregătirea lichidului pentru laborator(în cazul puncției explorări)

Epubetele cu LCR recoltat se plasează imediat în termostat sau în baie de apă. Se etichetează repicientele cu lichidul recoltat se completează formularele de recoltare și se transportă imediat eprubetele la laborator,evitând suprainfectarea produsului.

Accidente

Pot apărea în cursul puncției rahidiene:

-amețeli,tulburări vizuale,dureri de cap,greață,tuse,vărsături,

-contractarea feței,gâtului sau a unuia dintre membre,

-șocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope mortale.

2.Arteriografia-este contraindicată în comă,când se poate efectua cu discer-nămând în strictă colaborare cu neurochirurgul,poate oferi elemente diagnostice valabile pentru un proces expansiv.

Antreriografia-introducerea substanței de contrast prin injecție intraarterială pentru evidențierea arterelor.

3.Tomografia computerizată(CT) permite un diagnostic precoce,elegant,rapid și neinvaziv al hemoragiei cerebrale cu stabilirea exactă a sediului și al extinderii încă în cursul vieții ajutând la stabilirea diagnosticului diferențial față de hematoame,tumori,și alte afecțiuni vasculare simțând practicarea unei angiografii traumatizante.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ANTICOAGULANTE

Scopul administrării medicamentelor anticoagulante este împiedicarea coagulării intravasculare a sângelui.mecanismul lor de acțiune deși este diferit,totuși efectul produs este asemănător,actionând inhibitor asupra vreunui factori de coagulare și împiedicând astfel coagularea. Tratamentul anticoagulant poate fi profilaxică sau curativă.

Cu scop profilactic se aplică medicația anticoagulantă la cei supuși unei intervenții chirughicale abdominale sau pelviene,care adesea sunt urmate de tromboze postoperatorii și emboli uneori fatale.Cu același scop se utilizează trantamentul anticoagulant în mariile tramuatisme ale bazinului și ale membrelor inferioare precum și în chirurgia vasculară.

Cu scop curativ se aplică tratamentul anticoagulant și în alte afecțiuni cardio vasculare,insuficiența cardiacă congestive,precum și în cursul explorărilor funcționale intravasculare și cardiace.

Medicamentele anticoagulante după efectul lor se impart in 2 categorii Prima categorie este reprezentată prin heparină cu acțiunea promptă dar de durată scurtă.

Categoria 2 cuprinde derivatele cumarimice indantionice cu acțiune mai lentă,dar prelungită.

Heparina se administrează pe cale IV acțiunea ei se instalează imediat și se concretizează în împiedicarea acțiunii trombinei asupra fibrinogenului.Efectul ei însă dispare în câteva ore,din acest motiv injecțiile trebuie repetate din 4-4,maximum in 6 ore.

Produsele de cumarină și indantionă se administrează pe cale bucală. Efectul lor se instalează abia după o perioadă de latență 6-12 ore și se concretează cu creșterea marcată a timpului de protrombină,în urma inhibări sintezei hepatice a protrombinei și a altor factori de coagulare. Acțiunea lor însă este de lungă durată,prelungându-se de la câteva zile la 2 săptămâni,din acest motiv ritmul lor de adminisrtrare este mai lent.

Se începe tratementul cu heparină, al cărei efect se instalează imediat,repetând injecțiile sub controlul probelor de coagulabilitate din 4-4 sau 6-6 ore. A doua zi după determinarea timpului de protrombină se asociază și derivatul de cumarină. În cursul tratamentului alături de control de laborator bolnavul trebuie supravegheat atent,întrucât se întâmplă ca manifestarile hemoragice să preceadă semnele de laborator. Orice manifestare hemoragică,cât de mică,în cursul tratamentului cu anticoagulante este un semn de alarmă pentru intreruperea tratamentului, sau reducerea dozelor. Epistaticul în aparenta minor, gingivoragia, menstruația aparută în afara ciclului,asistenta trebuie să le raporteze imediat medicului,amănând administrarea dozei urmatoare de anticoagulant până la hotărârea luată de acesta. Alături de obesrvație clinică sângele trebuie căutat zilnic in sedimentul urinar și 2-3 ori săptămânal și în fecale.

În caz ca totuși apar accidente hemoragice atunci de masurile obisnuite din cursul hemoragiilor similare se va administra bolnavului sulfat de protamina în soluție de 1% pe cale IV,care contracarează rapid efectul heparinei.

Hemoragiile pot fi stăpânite și prin transfuzii de sânge proaspat,total,când elementele biologice ale sângelui transfuzat corectează timpul de protrombină.

Această metodă se aplică și atunci când bolnavul, în cursul tratamentului anticoagulant,trebuie supus unei intervenții chirurgicale. Durata tratamentului este hotarată de medic. În general ea se fixează de la câteva săptămâni la câteva luni. Intreruperea medicație anticoagulante orale se face treptat.reducând progresiv dozele ptr ca efectul anticoagulant să se estompeze in 5-7 zile. Se întâmplă ca reacția bolnavului la tratamaentul anticoagulant să se stabilizeze. În acest caz determinarea timpului de protrombină poate fi făcută odată la 2 săptămâni,mulțumându-le între două determinări cu controlul hemoragiilor oculte din scaun și sedimentul urinar.

RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

se face de către asistenta medicală.Fiecare produs ce trebuie examinat la laborator trebuie să se recolteze respectând cu strictețe reguli de generale și particulare,aceștia se referă atât la recoltarea propriu zisă cât și la completarea bonului insoțitor și la transportul la laborator.Recoltarea sângelui se face cu seringi și ace de unică folosință.Recoltarea produselor biologice se face dimineața pe nemâncate.În hemoragia cerebrală analizele de laborator cele mai des întâlnite sunt: hemograma,VSH,Glicemia,ureea,bilirubinimia,timp de coagulare T.C., timp de sângerare T.S..

Recoltarea glicemiei,ureei se recoltează în sticluțe pe clorură de sodiu cu o cantitate de 4cm sînge,care se agită prin mișcări circulare pe masă pentru a evita hemoliza și coagularea.Nu se recoltează glicemia în timpul perfuziei.

Recoltarea sângelui pentru hemogramă

Se recoltează 2ml sânge riguros venos și fără stază,cu o seringă de 2ml și se pun într-o sticluță cu EDTA 2% (anticoagulant).se agită ușor,prin rotirea sticluței pe o suprafață plană,până la izolarea substanței.

Recoltarea pentru VSH-

intr-o seringă de 2ml (obligatoriu)se aspiră 0,4ml anticoagulanți(citrat de sodiu 3,8%) ,iar până la completare celor 2ml se recoltează sânge.Se omogenizeză în seringă și se pun apoi în sticluțe.

Daca nu se respectă aceste indicații,rezultatele vor fi eronate.

Aplicarea masurilor terapeutice

Una din sarcinile cele mai importante ale asistenței medicale este administrarea medicamentelor.Acestea sunt substanțe utilizate cu scopul de a preveni,a ameliora sau a vindeca bolile.

În administrarea lor asistenta medicală trebuie sa cunoască:

1.Doza terapeutică

2.Doza maximă

3.Doza toxică

4. Doza letală

Asistenta trebuie să respecte anumite reguli generale:

1.Respectarea medicamentului prescris

2.Identificarea medicamentului de administrat

3.Verificarea calității medicamentelor

4.Respectarea căii de administrare

5.Respectarea orarurului de administrarea și a ritmului prescris de medic

6.Respectarea somnului fiziologic al bolnavului

7. Respectarea dozei prescrise

8.Evitarea incompabilității dintre medicamente

9.Servirea bolnavului cu doza unică de medicamet

10.Respectarea succesiunii în administrarea medicamentului

11.Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise

12.Anunțarea imediată a greșelilor de administrare a medicamentului

13.Administrarea imediată a medicamentelor deschise (fiole)

14.Prevenirea infecțiilor intraspitalice.

Pentru un bolnav internat cu hemragie cerebrală se pregaătesc hipotensoare

(hipazin,nifedipin,neocristepin),diuretice(furosemid,furantril,nefrix),soluții hipertonice,cortizon și alte medicamente indicate de medic.

EDUCAȚIA SANITARĂ

La pacientul care a suferit o hemoragie cerebrală se va urmări prevenirea contracturilor și a anchiozelor articulare,prin schimbarea periodică la 2ore a posturilor.Membrele vor fi asezate în poziții cât mai fiziologice,se vor practica mișcări pasive,ușoare,blânde pentru menținerea mobilitații în diverse articulații. Prin aceste manevre se evită și compresiunile maselor musculare,ale nervilor care ar putea produce ischemii locale,edeme,tulburări trofice.

O atenție se va acorda psihoterapiei,pacienții vor fi incurajați pentru a depăși handicapul fizic și psihic.Readucerea vorbirii și a gesticulației se va face cu ajutorul logopedului,a personalului medical și mediu.Se va evita cu desăvârșire consumul de alcool și tutun. Mersul va fi susținut de o persoană,apoi bolnavul va merge singur între două bare paralele,ulterior sprijinit în baston și în final fără folosirea cârjelor și a bastonului.

Obiectivul fiind al reabilitării este resocializarea bolnavului,reintroducerea în mediul familial și plasarea într-o activitate posibilă și adecvată capacităților recuperate.

EXTERNAREA BOLNAVULUI

În cazul bolnavilor cu hemoragii cerebrale care au o evoluție favorabilă medicul hotărește perioada când va fi externat.Pentru externare este necesară:

-pregătirea documentației necesară pentru medic în vederea întocmirii epicriziei

-informarea bolnavului și familiei sale cu privire la decizia medicului de a-l externa.

Se face educarea bolnavului privind:

-regimul dietetic și traramentul prescris la externare

-conduita în continuare privind recuperarea motorie și chinetoterapia

-control periodic al T.A.

-control lunar la cabinetul neurologic policlinic teritorial.

Se ajută pacientul să primească hainele de la magazia contrabon și să predea hainele spitalului.Asistenta medicală va însoții bolnavul până la poarta spitalului, în cazul bolnavilor cu hemipareze,plăgi,va anunță ambulanța și va însoții bolnavul până la domiciliu.

CAPITOLUL IV:

PREZENTAREA CELOR 3 PLANURI DE ÎNGRIJIRE

PLAN DE ÎNGRIJIRE:

Caz nr 1

A.Date fixe

Nume si prenume:w.f.

-Naționalitatea:român

-Limba vorbită:română

-Religia:ortodoxă

-Vârsta:54 de ani

-Greutatea:67 kg.

-Înălțime:169cm.

-Alergii:Nu prezintă

-Deficiență:Deficit motor al membrelo din partea dreaptă.

Diagnosticul:sechele după hemoragie subarahnoidiană recidivate.post malformație vasculară profundă tetrapareză pred.hemipareză dreaptă.

B.Date variabile

Domniciliul:str Gh. Doja nr 41 Mediaș

Ocupația:Muncitoare

Echipa de susținere:familia cu doua fiice,soț.

Ex.Neurologic Atitudine:Tetrapareză pred.hemipareză dreaptă limitarea mișcăriilor de lateralitate și de verticalitate.Prezintă tulburări de deglutiție ptr solide si fonație.Reflexele FVP sunt diminuate spre dreapta.

Tegumente reci cianotice,afazie mixtă pred.Apraxia totală a membrului superior drept. Plâns facil. ROT vii la membrele inferioare accentuate la dreapta. Bolnava este in clinostatism se ridică cu dublu sprijin de pe marginea patului.

C.Istoricul bolii:

Bolnavul se internează de urgență pentru un deficit motor al membrelor din partea dreaptă,redoare pe ceafă,valori ridicate de T.A. ,pareză facială de tip central, grețuri,vărsături,amețeli,cefalee,tulburări de vorbire.

D.Anamneza asistentei medicale:

Deficit motor al membrelor din partea dreapta,greturi,varsaturi,ameteli,cefalee,redoarea cefei

T.A.are valori ridicate (210/110mmHg)

E.Anamneza medicala:Antecedente heredo-colaterale:Fara importanta.

PLAN DE ÎNGRIJIRE:

Caz nr 2

A.Date fixe

Nume și prenume: E.P.

-Naționalitatea:maghiară

-Limba vorbită:română,maghiară

-Religia:catolic

-Vârsta:56 de ani

-Greutatea:75 kg.

-Înalțime:180cm.

-Alergii:Neagă

-Deficiență:Nu prezintă

Diagnosticul:Hematom intraparenchimatos de emisferă dreaptă,hemiplegie stângă,HTA,Hipertensiv,diabet zaharat tip II recent depistat,obezitate,bronhopneumonie.

B.Date variabile

Domniciliul:srt Iernuțeni nr 20 Reghin

Ocupația:paznic

Echipa de susținere:familia.

C.Istoricul bolii:

Pacient hipertensiv,cu tratament nerespectat,prezintă în mod brusc un deficit motor al membrelor pe partea stângă,și asimetrie facială precedată de cefalee,motiv pentru care se internează pentru investigații și tratament de specialitate.

D.Anamneza asistentei medicale:

Deficit motor al membrelor din partea stângă,amețeli,cefalee,redoarea cefei,zgomote cardiace ritmice,sindrom febril.

T.A.are valori ridicate (220/120mmHg)

E.Anamneza medicală

Antecedente heredo-colaterale:Fără importanță.

Antecedente personale:H.T.A.

PLAN DE ÎNGRIJIRE:Caz nr 3

A.Date fixe

Nume și prenume:V.M.

-Nationalitatea:română

-Limba vorbita:română

-Religia:ortodoxă

-Varsta:59 de ani

-Greutatea:70 kg.

-Inalțime:180cm.

-Alergii:Nu prezintă

-Deficiență:Deficit motor al membrelo din partea stângă

Diagnosticul:Stare după atac ischemic silvian drept cu hemipareză stângă. Ateroscleroză cerebrală cu sindrom pseudobulbar. HTA st II. Cardiopatie ischemică cronică.

B.Date variabile

Domniciliul:str Progresului nr 14

Ocupația:Pensioanară

Echipa de susținere:familia cu două fiice,soț.

C.Istoricul bolii:

Bolnavul se internează de urgență pentru un deficit motor al membrelor din partea stângă,redoare pe ceafă,grețuri,vărsături,amețeli,cefalee,tulburări de echilibru.

D.Anamneza asistentei medicale:

Deficit motor al membrelor din partea stângă,grețuri,vărsături,amețeli,cefalee

E.Anamneza medicală

Antecedente heredo-colaterale:Părinți sanatoși,decedați la bătrânete.

Antecedente personale:Apendicectomie,neagă alte boli.

CAPITOLUL V:

ANALIZA CAZURILOR

În prezenta lucrare am prezentat trei cazuri de bolnavi cu hemoragie cerebrală internați în clinica de neurologie a Spitalului Clinic Județean din Târgu Mureș

Din datele studiate a reieșit că nevoile fundamentale deficitare la acești bolnavi sunt urmatoarele:

-Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

-Nevoia de a bea și de a mânca

-Nevoia de a elimina

-Nevoia de a dormi și de a se odihni

-Nevoia de a se imbrăca și a se dezbrăca

-Nevoia de a comunica

-Nevoia de a respira

-Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

-Nevoia de a menține tegumentele curate și uscate

-Nevoia de a invăța să pastreze sănătatea.

Pe baza acestor date am stabilit diagnosticul de nursing si obiective,iar prin intervențiile efectuate am participat la procesul de vindecare a acestor bolnavi

CAPITOLUL VI:

CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRI

In lucrarea de față am prezentat îngrijirea bolnavilor cu homoragie cerebrală.Lucrarea este structurată pe cinci capitole.

În primul capitol am descris anatomia si fiziologia sistemului vascular cerebral. În capitolul doi am prezentat teoretic a bolii cu cauzele ei,simptomatologia, tratamentul și măsurile de profilaxie.

În capitolul trei am prezentat participarea asisțentei medicale la supravegherea bolnavuli din momentul internări și până la externare; stabilirea diagnosticului de nursing,efectuarea îngrijirlor,administrarea tratamentului indicat de medic. Capitolul patru cuprinde cele trei cazuri de bolnavi cu hemoragie cerebrală. Capitolul cinci conține analiza cazurilor de boală. Ultimul capitol care se termină cu concluziile generale.Am tratat această temă deoarece am dorit să cunosc mai multe despre această afecțiune,având în vedere,că a crescut numărul cazurilor de hemoragie cerebrală în ultima perioadă.

BIBLIOGRAFIE

Ghid de nursing cu technici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale vol.I. (coordinator Lucreția Titircă)

Editura Viața medicala românească 2002

Ghid de anestezie/terapie intensivă.- Ion Cristea, Marin Ciobanu

Editura Medicală București 2003

Urgențele medico-chirurgicale sinteze.- Lucreția Titircă

Editura Medicală București 2004

Constantin Popa:-Neurologie

Editura Național București 1997

Manual de medicină internă pentru cădere medii.

– Corneliu Borunel

Editura All Bucuresti-2000