Ingrijirea Bolnavului cu Pleurezie Serofibrinoasa de Etiologie Tbc

Cap. I. PREZENTAREA TEORETICĂ A PLEUREZIEI

TUBERCULOASE

Noțiuni de anatomie și fiziologie a pleurei.

Pleura este o structură epitelio-conjunctivă. Ea acoperă atât suprafața externă a plămânului cât si suprafața internă a cutiei toracice.

Pleura viscerală este mai subțire și se compune dintr-un strat de elemente conjunctive străbătut de capilarele sanguine dar și de vase limfatice plecate din lobuli corticali și care ajung pe cale subpleurală la limfoganglioni hilari.

Pleura parietală este mai bogata conjunctivo-vascular decât cea viscerală, mai groasă, iar pe suprafața internă,liberă,este acoperită de mezotelii.

Intre pleura viscerală si pleura parietală există o cavitate închisă numită cavitate pleurală care în mod normal este virtuală și care conține o cantitate infimă de lichid,care favorizează alunecarea.

În condiții patologice cavitatea pleurală poate deveni reală putând fi umplută cu:

puroi(piotorax)

sânge(hemotorax)

aer(pneumotorax).

Când cantitatea de lichid sau aer este mare,plămânul respectiv apare turtit spre hil si funcția sa respiratorie este nulă.

1. Definiție

Pleurezia tuberculoasă este definită ca acumulare de lichid în cavitatea pleurală ca rezultat al localizării de leziuni specifice tuberculoase la acest nivel;ea reprezintă cea mai frecventă determinare pe seroase a tuberculozei.

2. Etiopatogenie

Sub aspect etiopatogenetic, pleurezia tuberculoasă trebuie considerată în special,ca o manifestare a tuberculozei adultului. Este cel mai frecvent întâlnită la adultul tânăr,când poate constitui revelația unei primoinfectii. Frecvența pleureziei ca manifestare a primoinfecției tardive este de aproximativ 20%. Cu cât vârsta la care apare pleurezia este mai mare,cu atât etiologia tuberculoasă este mai puțin probabilă. Coexistența cu determinări pulmonare active sau inactive impune eticheta de pleurezii tuberculoase „de însoțire", aparținând stadiului secundar.

Calea de pătrundere a germenilor la nivelul pleurei este fie hematogenă, fie limfatică, fie prin contaminare sau chiar deversare de conținut cazeos de la un focar subpleural.

Studiile anatomopatologice, precum și tomografia computerizată au demonstrat existența unor focare cazeoase mici, subpleurale, în timpul dezvoltării pleureziei tuberculoase, focare neevidențiate de către radiologia convențională, dar care constituie foarte probabil prin ruperea lor sursa cea mai frecventă de bacili pentru cavitatea pleurală.

Leziunile miliariforme de la nivelul pleurei s-ar explica prin capacitatea structurilor pleurale de a fagocita bacilii,realizând însămânțări multiple, asemănătoare cu cele determinate de diseminarea hematogenă.

Riscul de a face o tuberculoză pulmonară după un interval de 2-5 ani în cazul în care o pleurezie nu a fost tratată corect este cuprinsă între 25% și 50%.

Pleurezia care aparține stadiului secundar al ftiziei recunoaște în special un mecanism de diseminare din aproape în aproape și eventual deversare de conținut cazeos în cavitatea pleurală.

3. Anatomie patologică

Elementul morfopatologic principal este constituit de foliculul tuberculos, care este însoțit de o reacție inflamatorie pleurală importantă. Vizualizarea cavității pleurale permite evidențierea a numeroase granulații gri-albicioase, repartizate uniform pe toată pleura, cu localizare foarte netă în șanțul costovertebral. Frecvent apar bride și aderente. În stadii mai avansate, modificările își pierd din specificitate apărând reacții inflamatorii congestive,cu depozite fibrinoase importante,uneori hemoragice. Lichidul din cavitatea pleurală este serocitrin, mai rar hemoragic.

Microscopic, pleura apare în bună parte denudată, prin distrugerea stratului mezotelial. Stratul conjunctivo-vascular submezotelial apare hiperemiat și acoperit cu depozite de fibrină. La nivelul plămânului, juxtapleural, se pot evidenția leziuni active tuberculoase. Vindecarea se poate realiza prin resorbția lichidului, cu posibilitatea de restitutio ad integrum.

Pahipleuritele constituite influențează funcția respiratorie prin tulburările de distensibilitate pulmonară; ele pot fi de asemenea cauza dezvoltării unei fibroze interstițiale parenchimatoase pulmonare și a bronșiectaziilor.

4. Simptomatologie

Debutul pleureziei tuberculoase este în general acut, dar la aproximativ 30% din cazuri se întâlnește un debut insidios. In această ultimă situație, simptomatologia se reduce la dureri toracice de intensitate medie, eventual fatigabilitate, inapetență, tuse seacă și scădere în greutate. Debutul subacut sau insidios este cu atât mai frecvent cu cât vârsta la care apare pleurezia este mai înaintată.

Manifestările acute sunt precedate de o perioadă de astenie, subfebrilitate, fatigabilitate, tuse seacă, scădere în greutate, diminuarea apetitului constând în așa-zisa „fază de impregnare bacilară”.

Durerea (junghiul), inițial puternică, are tendința la diminuare odată cu acumularea lichidului; ea are toate caracterele durerii pleurale: modificare cu respirația, tusea și poziția. Pacienții pot adopta o poziție antalgică, spre partea bolnavă, pențru a reduce mișcările costale. Pentru aceleași motive pacienții preferă să se culce pe partea bolnava.

Semnele clinice:

Febra, constant întâlnită în cazul debutului acut scade progresiv după 2- 3 săptămâni sau chiar mai rapid. În cazul debutului insidios,ascensiunile termice sunt constante,valorile fiind în general sub 38°.De fapt,evoluția favorabilă a febrei sub tratament tuberculostatic este uneori unicul sau singurul argument etiologic.

Tusea, în general uscată se exacerbează adesea cu modificarea poziției bolnavului.

Dispneea este în relație directă cu volumul revărsatului pleural.

Semnele fizice. De obicei hemitoracele de partea, bolnavă are mișcări mai reduse, fie datorate durerilor. Bombarea hemitoracelui de partea bolnavă este întâlnită la pacienții cu revărsat pleural în cantitate mare. În această situație pot fii prezente deplasarea mediastinului și cordului.

5. Examinării paraclinice:

Examenul radiologic. Volumul de lichid necesar pentru ca o pleurezie să poată determina o opacitate vizibilă radiologic variază între 200-400ml.

Intradermoreacția la tuberculină – a fost apreciată în trecut ca fiind intens pozitivă în caz de pleurezie tuberculoasă. În prezent, majoritatea autorilor raportează reacții medii sau slabe în primele două săptămâni la testarea cu 2 u PPD. O proporție cuprinsă între 10-30% din pleureziile tuberculoase evoluează cu IDR la PPD negativă. Retestarea tuberculinică după 3-4 săptămâni,în cazul în care IDR a fost negativă, poate confirma etiologia tuberculoasă dacă reacția se pozitivează sau, din contră, o poate infirma dacă IDR rămâne negativă.

Examenul lichidului pleural. Aspectul lichidului este cel mai frecvent serocitrin (peste 90% din cazuri) și rareori hemoragie. Foarte rar pleurezia tuberculoasă evoluează cu lichid purulent (empiem pleural tuberculos), presupunându-se că mecanismul patogenic în această situație ar fi deversarea de conținut cazeos din leziunile pulmonare subpleurale.

Examenul bacteriologic poate oferi elementul de certitudine etiologică.

Determinările biochimice din lichidul pleural nu aduc elemente de certitudine pentru etiologia tuberculoasă. Dintre probele biochimice ale lichidului pleural amintim: proteinopleuria (v.n. 30g/l); glicopleuria (v.n.<60mg%); amilazopleuria. Sub raport citologic, în lichidul pleural,în cazul pleureziei tuberculoase, se constată un procent mare de limfocite (peste 80%).

Examenul morfopatologic al pleurei a devenit elementul esențial al investigației pleurei din momentul introducerii puncției bioptice în practica curentă.

In cazul pleureziilor tuberculoase se pun în evidență foliculii tuberculoși în peste 80% din cazuri.

Daca nici puncția bioptică nu a rezolvat problema diagnosticului, se poate apela la toracoscopie sau chiar la toracotomie.

6. Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv al pleureziei tuberculoase se bazează, în primul rând, pe confirmarea bacteriologică și histologică, capabile împreună să asigure diagnosticul la peste 85% din cazuri.

Diagnosticul pozitiv necesită coroborarea datelor clinice, paraclinice contextului epidemiologic și, nu în ultimul rând, evoluția sub tratament.

Argumentele cele mai importante pentru etiologia tuberculoasă pot fi astfel rezumate:

vârsta sub 35-40 ani;

lichid serocitrin cu predominanță de limfocite;

proteine în lichidul pleural peste 30g/l si glicopleurie sub 0.80g/l;

IDR pozitivă la tuberculină sau care se pozitivează după 4-6
săptămâni de tratament tuberculostatic;

vindecarea cu sechele;

evoluție favorabilă sub tratament cu tuberculostatice;

7. Diagnosticul diferențial

Manifestările clinico-radiologice nespecifice precum și informațiile relative pe care le furnizează explorarea paraclinică, în cazul în care nu s-a obținut confirmarea bacteriologică sau histologică,reclamă un diagnostic diferențial foarte riguros.

Debutul pleureziei tuberculoase, mai frecvent insidios la vârsta peste 40 ani,obligă la diferențirea, în primul rând,de pleurezia neoplazică cu care poate fi adesea confundată. Astfel,pleurezia neoplazică evoluează cu o cantitate de lichid mai mare, care se reface rapid după evacuare,nu prezintă febră sau subfebrilitate decât excepțional,lichidul este frecvent hemoragic iar citologia pune în evidență celule neoplazice, tratamentul tuberculostatic este ineficient și boala merge către agravare treptată, eventual cu durerii progresive.

Diagnosticul diferențial al pleureziei tuberculoase se mai face cu: • pleureziile infecțioase, cele secundare infecțiilor cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidii si Rickettsii întrucât pot evolua insidios, cu lichid nu prea abundent, și cu predominanța limfocitelor în lichid.

• pleureziile cardiace prin discreția manifestărilor și caracterele macroscopice ale lichidului și chiar biochimice și citologice, pot fi confundate cu pleurezia tuberculoasă.

Diagnosticul diferențial al pleureziei tuberculoase include, în concluzie,

majoritatea pleureziilor cu lichid clar.

8. Evoluție

Pleurezia tuberculoasă poate evolua spontan favorabil, de obicei lăsând sechele de tipul simfizelor sau pahipleuritelor fibroase sau fibrocalcare. Uneori, sechelele sunt descoperite cu ocazia unui control radiologic, fără ca pacientul să poată semnala antecedente pleurale.

Sub tratament tuberculostatic evoluția este în general favorabilă cu resorbția totală a lichidului în 2-3 săptămâni, dar sechelele chiar în aceste condiții nu sunt deloc neglijabile.

Pleurezia tuberculoasă netratată,sau tratată incorect,chiar dacă evoluează favorabil,prezintă un risc fitiziogen remarcabil, între 25-30% din pacienți făcând o tuberculoză pulmonară în următorii 2 ani.

9. Tratament

Obiectivele principale ale tratamentului se referă la:

resorbția rapidă a lichidului;

prevenirea sechelelor și a determinărilor tuberculoase
pulmonare sau în alte organe;

asigurarea unei funcții pulmonare normale;

Mijloacele terapeutice prin care se realizează obiectivele tratamentului sunt: medicația tuberculostatică, medicația antiinflamatoare și kineziterapia.

La noi în țară tratamentul pleureziilor autonome se efectuează conform unor norme oficiale emise de Ministerul Sănătății care prevăd ca pleureziile sa fie tratate cu scheme de tuberculostatice, în asociație triplă: rifampicină(R), hidrazidă(H), pirazinamidă(Z), primele două luni, zilnic, urmată de 4 luni cu asociere RH-în administrare bisăptămânală.

Asocierea pleureziei tuberculoase cu determinări pulmonare sau în alte organe obligă la aplicarea schemei cu 4 tuberculostatice RHSZ 7/7-21uni, (rifampicină, hidrazidă, streptomicină, pirazinamidă) urmată de RH 3/4-4 luni (rifampicină, hidrazidă).

Durata tratamentului de 6 luni este apreciată ca suficientă.

Pe lângă tratamentul antiinflamator, de obicei cu corticosteroizi adesea este nevoie, mai ales în formele de debut acut, de tratament simptomatic.

In faza inițială, acută, simptomul dominant este durerea, necesitând administrarea de analgezice clasice sau chiar opiacee în cazuri deosebite.

Administrarea de antitusive are ca obiectiv precoce.

Cap. II. SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI DIN MOMENTUL

INTERNĂRII ȘI PÂNĂ LA EXTERNARE SI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE

1. Internarea pacientului in spital.

Internarea bolnavului în spital constituie o etapă deosebită în viața sa deoarece se realizează în scopul vindecării sale dar se rup legăturile permanente cu serviciul, familia, prietenii.

În cadrul serviciului de primire bolnavul are prim contact cu spitalul, acesta având un rol hotărâtor pentru a câștiga încrederea bolnavului în personalul sanitar. Este foarte important ca personalul de la serviciul de primire să știe să se comporte foarte frumos cu bolnavul pentru a i se acorda încredere și convingerea ca v-a fi în siguranță, v-a fi bine îngrijit. Această încredere trebzuie să o aibă și aparținătorii bolnavului.

Internarea bolnavului se face pe baza biletelor de trimitere emise de policlinică sau de dispensar ori prin transfer din alte unității spitalicești. Cazurile de urgență nu necesită bilet de trimitere și internare.

Bolnavul internat este îndrumat la serviciul de primire care este alcătuit din mai multe încăperi, sală de așteptare, birou de înregistrare a bolnavului, cabinet de consultații. Acest cabinet va fii trecut în registrul de internării, aici se completează prima parte a fișei de observație cu datele de identitate și adresa exactă. În vederea examinării bolavului, asistenta va ajuta la dezbrăcarea bolnavului cu atenție în funcție de boala bolnavului. Cu datele culese de la bolnav sau aparținători, medicul completează o parte a fișei de observații. După dezbrăcare, bolnavul va fi condus în camera de baie, unde va fii ajutat să se spele. După îmbăiere, bolnavul va trece în camera de îmbrăcare unde va îmbrăca lenjeria primită din spital sau chiar lenjeria proprie, apoi va fi condus spre salon la indicația medicului.

Bolnavii vor fii însoțiți spre salon și primiți în primul rând pe secție de asistenta șefă, unde îi vor fi înregistrate datele de observație în foaia de observație, în registrul de internări-ieșiri, se mai notează numărul de înregistrare în foaia de observație, completează o anexă la foaia de observație, pentru ca bolnavul să primească alimente din ziua internării, predă bolnavul asistentei de salon, iar asistenta îl v-a primi cu atenție și bunăvoință. Repartizarea în saloane se face în funcție de gravitatea bolii.

Asistenta de salon ajută bolnavul să-și aranjeze lucrurile în noptieră și îl prezintă celorlați bolnavi din salon, îi va prezenta regimul de ordine interioară. Asistenta medicală îi va măsura tensiunea arterială, pulsul, respirația, temperatura și le va trece în foaia de observație și va explica bolnavului ce are de făcut în vederea recoltării analizelor de laborator.

2. Asigurarea condițiilor de spitalizare.

Saloanele bolnavilor pulmonari trebuie sa fie orientate cu ferestrele spre nord pentru a primi la luminozitate intensă si permanentă fără acțiunea directă a razelor solare. In saloane temperatura trebuie sa fie de 19oC si noaptea 14o-15oC, peretii trebuie sa fie zugraviti in culori deschise, iar mobilierul din camere sa fie voosit in alb pentru a crea bolnavului cand este internat in spital un mediu mai obisnuit. Saloanele trebuie sa aiba o ventilatie buna.

3. Asigurarea conditilor igienice a pacientilor internati.

Pregatirea patului si accesorile lui

Este cel mai important mobilier din salon , aici bolnavul isi petrece majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, usor de manevrat, usor de curatat, pentru ca ingrijirile, investigatiile si tratamentul aplicat bolnavului sa nu fie implicat.

Patul bolnabvului este confectionat din tuburi metalice usoare dar rezistente, in general sunt vopsite in alb.

Partea centrala a patului este confectionata din sarma inoxidabila si intinsa pe un cadran de fier puternic.

Accesoriile patului sunt urmatoarele: saltea, perinite, cearceafuri, aleza sau traversa, musama, 2 fete de perna, un plic de panza pentru patura, 1-2 paturi si doua perne.

Schimbarea lenjeriei de pat

Se face pentru a reimprospata patul bolnavului care nu se poate ridica din pat. Daca schimbarea patului se face numai pentru reimprospatare atunci aceasta se va face dimineata inainte de curățarea salonului dar după măsurarea temperaturii, luării pulsului si efectuarea toaletei eventual în timpul acesteia. Se face după tehnici diferite in functie de stara generala si posibilitatile de mobilizare ale bolnavului. Se folosește o lenjerie completă de pat, o mușama curată și uscată, o traversă, o mătură cu lopățică, coș pentru rufe murdare.

Între timp asistenta din partea stângă rulează cearceaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la spatele bolnavului, iar pe suprafața descoperită a saltelei deruleaza lenjeria curată, anterior pregătită, până la sulul lenjeriei murdare. Se întinde bine cearceaful și aleza pe jumătatea liberă a patului și apoi prin aceași manevră se eșalonează în sens invers, se întoarce bolnavul cu multă atenție în decubit dorsal de asistenta din dreaptă și mai departe în decubit lateral stâng de asistenta din stanga, aducând-ul până la marginea stângă a patului, acoperit deja de lenjerie curată. Se îndepărteaza apoi lenjeria murdară și se întinde cea curată pe cealaltă jumătate a patului după care se readuce bolnavul iarăși în decubit dorsal de către asistenta din stânga.

Se aranjeaza colturile cearceafului si se introduc marginile sub saltea, dupa care se aplica pătura.

Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului

Igiena corporală începe de la internare, când bolnavul e îmbăiat și la nevoie deparazitat. Toaleta generală trebuie efectuată atât de frecvent încât să asigure bolnavului o înfățișare curată sau să prevină orice mirosuri neplăcute și orice formă de iritație a pieli. Datoria asistentei medicale este de a păstra pacientul într-o stare de curățenie, indiferent de vârsta sa, de poziție, stare fizică sau afectivă.

Prin toaleta zilnică se înțelege îndepărtarea de pe suprafața pielii, a țesutului cornos descoamat, împregnat de secrețiile glandelor sebacee, praf, resturi de dejecții care aderă la piele. Îndepărtarea de pe suprafața pielii favorizează circulația sangvină și deschide orificiul de secreție al glandelor pielii. Acestii pacientii isi fac de obicei toaleta singuri.

Toaleta de dimineață înviorează bolnavul,îi dă senzația de confort,îl liniștește. Toaleta se face în liniște, confort, ordine și se acordă tuturor bolnavilor.

Ordinea spălării bolnavului este: față, gât, membre superioare, suprafața anterioară a toracelui, regiunea lombară, organele genitale și regionale. Lenjeria de corp și de pat se schimbă ori de câte ori este necesar.

Toaleta se face în funcție de starea bolnavului. Trebuie avut în vedere faptul că mulți bolnavi pulmonari transpiră abundent ceea ce face ca pielea să fie foarte fragilă, care se lezează foarte ușor,și bolnavii fac mai repede escare de decubit. Este bine ca pielea transpirată să fie spălată cu alcool mentolat, care înviorează circulația periferică.

Poziția pacientului în pat.

Bolnavii cu pleurezie tuberculoasă adoptă în pat o poziție antalgică,spre partea bolnavă, pentru a reduce mișcările costale. Pentru aceleași motive preferă să se culce pe partea bolnavă.

Observarea facesului, de multe ori fața bolnavului este congestionată, agitată, cu ochii sclipitori, alteori trădează oboseala sau astenie gravă.

4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative.

Supravegherea funcțiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricăror boli, căci modificarea lor reflectă în mare măsură, starea generală a bolnavului, precum și evoluția și gravitatea bolii de care suferă. Asistenta medicală are obligația să măsoare zilnic și să noteze în foaia de temperatură funcțiile vitale ale organismului (temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația) și funcțiile vegetative (diureza, scaunul).

Temperatura: măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului maximal. Acesta este gradat în scara Celsius, este un termometru cu scara redusă de la 34,5 – 42. Termometrele în uz sunt ținute în soluție de cloramină 2%, care trebuie schimbată la 12h, în borcane pe fundul cărora se pune vată. Temperatura normală a omului variază între 36-370C. Se notează în foaia de temperatură sub formă de curbă cu pastă albastră, o linie orizontală corespunzând la două subdiviziuni de grad. Avem valori patologice atunci când temperatura este mai mică de 360C și vorbim de hipotermie iar când temperatura este mai mare de 370C vorbim de hipertermie. La pacienții cu pleurezie este caracteristică „febra în platou".

Măsurarea temperaturii se face în cavității închise: rect, vagin sau în cavității semiînchise: axilă, plică inghinală și cavitate bucală.

Pulsul: cu ocazia sistolei ventriculare sângele este împins în cavitățile ventriculare ale inimii în arterele mari. Această masă de sânge întâlnește în sistemul

arterial o altă masă de sânge de care se lovește sub influența contracțiilor puternice ale mușchiului cardiac. Pulsul se măsoară în repaus fizic și psihic. Poate fii măsurat pe orice arteră ce poate fii comprimată pe un plan dur {artera radială, carotidă, temporală, humerală, femurală, pedioasă). Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și inelar de la mâna dreaptă. După ce s-a reperat șanțul se va exercita o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete palapatoare, până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului. Se numără pulsațiile timp de un minut. Valorile normale sunt în funcție de vârstă: -la nou-nascut 130-140/minut; -la copilul mici 100-120/minut; — la 10 ani 90-100/minut; -la adult 60-80/minut; -la vârstnic 72-84/minut.

În foaia de temperatură pulsul se noteză cu pix roșu printr-un punct, ținând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsații.

La bolnavii cu pleurezie pulsul este ușor tahicardic.

Atunci când numărul pulsațiilor depășește 90 pulsații pe minut vorbim despre puls tahicardic.

Atunci când numărul pulsațiilor scade sub 60 pulsații pe minut vorbim despre puls bradicardic.

Pulsul se notează în foaia de temperatură printr-un punct, cu pix de culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii patru pulsații

Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali. La pacienții cu pleurezie nu apar modificării.

Măsurarea tensiunii arteriale se face cu aparate speciale numite tensiometre. Se așează tensiometrul pe o noptieră,fară vizibilitate pentru bolnavi. Se aplică strâns manșeta pe brațul sprijinit și în extensie. Cu mâna stângă se fixează pe artera humerală stetoscopul,sub marginea inferioară a manșetei. Se introduc olivele în urechi, cu mâna dreaptă se pompează aer în manșeta pneumatică până la dispariția zgomotelor pulsatile. Privind manometrul,se decomprimă cu ajutorul ventilului până ce se aude primul zgomot – tensiunea maximă (sistolică). Se continuă decomprimarea până la dispariția ultimei unde pulsatile – tensiunea

minimă (diastolică). Se îndepărtează manșeta. Notarea tensiunii arteriale se face cu cifre sau grafic. Valorile normale ale unui adult sănătos sunt: -tensiunea maximă 115-140 mmHg și tensiunea minimă 75-90 mmHg. La bolnavii cu pleurezie nu apar modificări în ceea ce privește valoarea tensiunii arteriale.
Respirația-urmărirea respirației se face în timpul somnului pentru ca bolnavul să nu-și modifice ritmul respirator. Respirația,în mod normal merge paralel cu frecvența pulsului, raportul fiind de 1:4. Frecvența respirației la un adult este de la 16 respirații pe minut la bărbați și 18 respirații pe minut la femei.

Urmărirea respirației se face prin simpla observare a mișcării cutiei
toracice. Se va face fără ca bolnavul să observe, deoarece respirația este un act reflex și conștient care poate fii supus voinței, bolnavul putând modifica ritmul. Respirația se notează în foaia de temperatură cu culoare verde. Fiecare abcisă reprezintă două respirații. La bolnavii cu pleurezie apare dispnee.

Dispneea

Prin dispnee se înțelege o respirație grea dificilă. La pacienții cu

pleurezie dispneea este în relație directă cu volumul revărsatului pleural.

Diureza

Reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 ore. Prin urină sunt eliminate din organism deșeurile provenite din metabolismul proteinelor care devin toxice pentru organism, împreună cu sărurile minerale, alte produse de dezasimilație și apa. Este necesar ca alături de diureză să se treacă și cantitatea de lichide ingerate pentru a se putea stabilii raportul dintre lichidele ingerate și cele eliminate. Diureza se notezează zilnic în foaia de temperatură prin hașurarea cu pix albastru sau creion galben, o linie orizontală corespunzând la 200ml de urină sau cifric în foaia de temepratură, valorile fiziologice ale diurezei variază la femei între 1000- 1400 ml/24ore, iar la bărbați 1200-1800 ml/24 ore. Vorbim de valori patologice atunci când avem 3000 ml/24 ore poliurie. Sub 1000 ml/24 ore este vorba de oligurie. Iar anuria este atunci când urina în vezică este absentă.

Scaunul

Scaunul (materiile fecale) sunt resturi alimentare supuse procesului de absorbție eliminate din organism prin anus, prin actul de fecație. Examinarea curentă a scaunului se face fără pregătirea bolnavului. Scaunele care prezintă modificări patologice sau sunt suspecte vor fi păstrate pentru vizită. Scaunul păstrat pentru vizită va fi recoltat într-un bazinet curat. Omul sănătos are zilnic un scaun. Emisia se face ușor fără eforturi. Scaunul normal este de culoare brună cu miros caracteristic de putrefacție, fără gaze. Observarea caracterelor scaunului și notarea lui în foaia de temperatură.

5. Alimentația bolnavului

Pentru om alimentația constituie substratul vieții fiind realizată prin aportul permanent de substanțe nutritive. Deoarece prin alimentație se menține energia organismului, îngrijirea bolnavilor are în vedere atât stabilirea unui regim alimentar echilibrat corespunzător bolii cât și administrarea lui.

Alimentația bolnavilor pulmonari trebuie să fie adaptată perioadei de evoluție a bolii. In perioadele febrile,dieta bolnavului trebuie să fie alcătuită din alimente lichide și păstoase, bogate în vitamina C. Mai târziu va primi o dietă hipercalorică, dar alcătuită din alimente ușor digerabile. Trebuie asigurat și aportul cantitativ de lichide,luând în considerare și pierderile prin expectorație, dacă aceasta este abundentă. Supravegherea are o importanață deosebită la bolnavii vârstnici care se deshidratează foarte repede. Asistenta medicală se va îngriji de tranzitul intestinal regulat al bolnavului.

6. Administrarea medicamntelor si hidratarea organismului

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea medicamentelor,care se face la patul bolnavului cu punctualitate, respectând: calea, modul de administrare și doza medicamentelor. Medicamentele se administrează numai la indicația medicului.

Asistenta medicală trebuie să intervină cu oxigenoterapie încă înainte de sosirea medicului,însă se va abține de la administrarea oricărui medicament,în afara celor indicate. În schimb ea trebuie să sesizeze efectele secundare ale tuberculostaticelor. Apariția amețelilor sau a scăderii auditive în cursul tratamentului cu tuberculostatice se raportează imediat medicului. Îngrijirea bolnavilor pulmonari pretinde și preocuparea față de psihicul bolnavului.

Pe lângă efectuarea punctuală și conștiincioasă a tuturor sarcinilor de îngrijire, saloanele trebuie transformate în adevărate cămine, cu atmosfera caldă, unde bolnavul se simte bine. În unele instituții, bolnavilor li se recomandă dimineața efectuarea de exerciții fizice și respiratorii, iar în cursul zilei aeroterapie în grădini.

Toracocenteza

Este un gest terapeutic și trebuie efectuat cât mai precoce. Când cantitatea de lichid este mare, se extrage lichid până când pacientul începe să tușească sau să prezinte senzație de constricție toracică. Evacuarea peste limită modifică presiunea pleurală putând să provoace creșterea ulterioară a lichidului.

Scopul toracocentezei

a) explorator

punerea în evidență a prezenței lichidului pleural

recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativă și
calitativă

b) terapeutic

evacuarea lichidului

administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală
(antibiotice, citostatice) după spălarea cavității

Indicații – toracocenteza este indicată în:

boli inflamatorii sau tumori pulmonare

insuficiență cardiacă însoțită de colecții lichidiene în cavitatea
pleurală

Contraindicații -toracocenteza este contraindicată în:

tulburări de coagulare a sângelui-hemofilie

tratament cu anticoagulante

Locul puncției se alege după situația și cantitatea de lichid pleural:

dacă lichidul este în stare liberă, puncția se face în spațiul 7-8
intercostal pe linia axilară posterioară;

dacă lichidul este închistat,puncția se face în plina matitate
zonă stabilită de medic

colecțiile lichidiene tuberculoase și purulente se puncționează
cât mai aproape de nivelul lor superior pentru a preîntâmpina
fistularizarea lor

puncția se face deasupra marginii superioare a coastei
inferioare, indiferent de locul puncției

Pregătirea puncției – materiale

de protecție a patului

pentru dezinfecția tegumentului

instrumente și materiale sterile: 2-3 ace de 10 cm lungime, cu
diametrul lmm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringă de 5 ml și ace
pentru anestezie, pense, mănuși, câmp chirurgical, tampoane,
comprese

alte materiale: romplast, eprubete, lampă de spirt, aparate
aspiratoare (Dieulafoy sau Pontain), recipiente pentru
colectarea lichidului, tavița renală;

Medicamente: atropină, morfină, tonice-cardiace, soluții anestezice;

Materiale pentru efectuarea reacției Rivalta: pahar conic de 200 ml, 50 ml apă distilată, soluție de acid acetic glacial, pipete;

Pregătirea psihică a pacientului: – se informează pacientul cu privire la scopul puncției, poziția în care va sta în timpul puncției.

Pregătirea fizică a pacientului: – se administrează cu 30 min. înaintea puncției 1 fiolă de atropină pentru a prevenii accidentele (atropina scade excitabilitatea generală și a nervului pneumogastric). Se așează în poziție șezandă la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel,cu mâna de partea bolnavă ridicată peste cap până la urechea opusă sau cu trunchiul ușor aplecat în față, cu antebrațele flectate pe brațe ,cu mâinile la ceafa, coatele înainte. Pacienții cu stare bună se așează călare pe un scaun cu spătar, antebrațele fiind sprijinite pe spătarul scaunului. Pacienții în stare gravă se așeză în decubit lateral, pe partea sănătoasă, la marginea patului.

Execuția puncției: – se face de către medic ajutat de două asistente medicale. Se desfășoară în salon sau în sala de tratament. Asistenta 1 pregătește radiografia pacientului, își spală mâinile și le dezinfectează. Asistenta 2 administrează 1 fiolă de atropină cu 30 minute înaintea puncției, așează mușamaua, aleza pe masa de puncție și dezbracă toracele pacientului. Medicul stabilește locul puncției. Asistenta 2 așează pacientul în poziția corespunzătoare locului ales. Asistenta 1 pregătește locul puncției, îl dezinfectează și servește seringa cu anestezic.Medicul efectuează anestezia și așteaptă efectul anesteziei. Asistenta 1 servește mănușile chirurgicale, apoi câmpul chirurgical. Asistenta 2 menține pacientul,îl supraveghează. Medicul așează câmpul chirurgical în jurul toracelui sub locul puncției. Asistenta 1 servește acul de puncție adaptat la seringă și dezinfectează locul puncției. Medicul execută puncția, aspiră lichidul. Asistenta 1 preia seringa cu lichid și îl introduce în eprubete, servește aparatul aspirator. Asistenta 2 menține pacientul, îl îndrumă să-și rețină tușea, observă culoarea feței și respirația. Medicul introduce soluțiile medicamentoase în funcție de scopul puncției. Medicul retrage acul de puncție. Asistenta 1 dezinfectează locul și îl comprimă cu un tampon steril, aplică pansament uscat fixat cu romplast, ajută pacientul cu mișcări blânde, să se așeze în pat, îi ridică membrele inferioare, scoate aleza și mușamaua, învelește pacientul.

Îngrijirea ulterioară a pacientului: – se asigură repaus la pat pe o perioadă prescrisă de medic. Se supraveghează funcțiile vitale, culoarea tegumentelor, periodic. Se informează imediat medicul în cazul apariției cianozei, dispneei, tahicardiei, secrețiilor bronșice.

Pregătirea produsului pentru examinare: – examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul, și cantitatea lichidului extras. Lichidul poate fii:

• seros sau serocitrin (este limpede, galben deschis având cauze
inflamatorii,sau având drept cauza o tulburare circulatorie (insuficiență
cardiacă, cancer pulmonar)

• tulbure (lichidul poate fi purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent)

• hemoragie sau serohemoragic (este roz sau roșu intens în hemoragiile
pleurale și pleurezia hemoragică). Se măsoară cantitatea lichidului extras.
Examinarea biochimică constă în reacția Rivalta.

Reacția Rivalta-pozitivă confirmă diagnosticul. Într-un pahar conic se pune 50ml apă distilată și o picătură de acid acetic glacial. Cu o pipetă se lasă să cadă 1-2 picaturi din lichidul extras prin toracocenteză.

Reacția Rivalta pozitivă dacă picătura se transformă într-un nor asemănător cu fumul de țigara. Lichidul este exsudat rezultat din procesul inflamator.

Reacția Rivalta negativă dacă picătura cade într-un pahar,fară să se modifice aspectul. Soluția rămâne clară, lichidul e transudat – neinflamator.

7. Recoltarea produselor biologice și patologice.

Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice completează simptomatolgia bolilor cu elemente obiective, exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia și biochimia organismului. Aceste elemente confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluția bolii și eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariția unor complicații.

Asistenta medicală pe baza planului complex de îngrijire alcătuit sub îndrumarea medicului, va pregăti bolnavul pentru examinările paraclinice: radioscopie, radiografie toracică, spirografie. Va explica bolnavului necesitatea recoltării de sânge pentru efectuarea analizelor. Va avea grijă de transportul bolnavului la serviciile de explorări și tratamente constituind măsurile de reanimare și în timpul transportului.

Utilitatea și obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul de recoltare al produselor care se analizează și modul cum se efectuează examenul de laborator. Asistenta medicală recoltează sânge pentru: determinarea V.S.H., determinarea hemogramei, determinarea examenelor biochimice. Asistenta va ajuta medicul la efectuarea toracocentezei,colectează lichidul pleural, îl pregătește pentru laborator.

Radioscopia – este metoda cea mai expeditivă de examinare radiologică. Bolnavul este așezat între sursa de raze Roentger și ecran, imaginea fiind citită imediat.

Radiografia – este fixarea imaginii radiologice pe o placă fotografică. Radiografia este un document obiectiv care poate fii păstrat pentru comparații ulterioare.

Spirografia – permite înregistrarea mișcărilor respiratorii. Se pot executa toate măsurătorile statice și dinamice. Ea poate fi asociată cu probe ergometrice.

Alte examinării care se mai fac în pleurezii:

Tomografia computerizată (C.T.);

Examinarea cu ultrasunete;

Rezonanță magnetică nucleară (R.M.N.);

Biopsia pleurală;
Examenul sputei

Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secrețiilor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse.

Scopul este explorator – pentru examinării macroscopice, citologice,
bacteriologice,parazitologice,în vederea stabilirii diagnosticului.

Pregătirea materialelor necesare:

• materiale sterile:

cutie Petrii,pahar conic;

scuipătoare specială (sterilizată fără substanță dezinfectantă);

• materiale nesterile:

pahar cu apă;

șervețele sau batiste de unică întrebuințare ;

c) Pregătirea pacientului:

se anunță și i se explică necesitatea executării examinării;

se instruiește să nu înghită sputa, să nu o împrăștie;

– se instruiește să expectoreze numai în vasul dat și să nu
introducă în vas saliva;

d) Execuție:

i se oferă paharul cu apă să-și clătească gura;

i se oferă vasul de colectare în funcție de examenul cerut;

se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse;

se colectează sputa matinală sau adunată din 24h;

e) Recoltarea sputei se mai poate face prin:

frotiu faringian și laringian;

spălătură gastrică;

spălătură bronșică;

f) Pregătirea produselor pentru laborator:

– recipientele se acoperă, se etichetează și se trimit la laborator.
La bolnavii cu pleurezie tuberculoasă examenul sputei este negativ,

bacilul Koch va fii evidențiat în lichidul pleural.

Intradermoreacția la tuberculină: se execută cu tuberculină purificată PPD. Se dezinfectează tegumentul în treimea mijlocie a feței anterioare a antebrațului. Din tuberculină doza I se injectează intrademic 0,1ml până la apariția unui edem "coajă de portocală" cu diametrul de 5 mm care persistă circa 10 minute. Se citește la l0minute.

Reacție pozitivă – eritem infiltrat de minimum 5-10mm. Ea indică o hipersensibilitate față de toxina bacilului tuberculozei aflat în organism.

Dacă rezultatul este negativ sau dubios se va repeta cu doza a II-a la 15zile. La bolnavii cu pleurezie tuberculoasă IDR. la tuberculină este pozitivă.

8. Educația sanitară. Profilaxia pleureziei tuberculoase.

Trebuie sa aibă ca prim obiectiv mijloace de protecție față de infecții încrucișate. Bolnavii trebuie instruiți asupra modului de prevenire a împrăștierii sputei în timpul tusei și asupra utilizării scuipătorilor. Asistenta trebuie să lămurească bolnavul asupra efectului dăunător al fumatului în bolile bronho -pulmonare și să-i atragă atenția asupra rolului fumatului în îmbolnăvirile canceroase bronho – pulmonare. Bolnavul fumător trebuie să plece din spital lămurit asupra faptului că tusea lui "tabagică" de multe ori ascunde debutul unei boli canceroase a aparatului respirator, care trebuie verificat prin examinării de specialitate. Bolnavul cu afecțiuni respiratorii trebuie educat in privința evitării:

mediului poluant (alergeni, fumul, substanțele toxice sunt
iritante pentru mucoasa cailor respiratorii;

evitarea respiratului pe gură în anotimpul rece și umed;

evitarea contactului cu persoane care prezintă afecțiuni
respiratorii;

evitarea aglomerărilor în epidemiile virale;

combaterea obezității (obezitatea duce la reducerea expansiunii
cutiei toracice; Obezii sunt receptivi la infecții respiratorii
deoarece plămânii nu se dilată în întregime și secrețiile nu sunt
mobilizate;

Protecția muncii pe secția de pneumo-ftiziologie prevede purtarea măștilor de tifon în cursul unor procedee de îngrijire:facerea patului, predarea lenjeriei murdare,recoltarea de spută și secreție nazofaringiană. Masca trebuie să acopere atât cavitatea bucală cât și orificiile nazale. Hainele de protecție se vor schimba cât mai des,iar înainte de a părăsii serviciul,se va face baie și se va schimba complet îmbrăcămintea. Asistenta din astfel de servicii este bine să-și petreacă timpul liber în aer curat,ea se va prezenta conștiincios și regulat la controale sanitare periodice.

Externarea pacientului

Momentul externării este stabilit de medicul de secție. În momentul externării asistenta medicală are o serie de sarcini:-să adune toate documentele bolnavului în vederea formulării epicrizei;

să fixeze cu bolnavul ora plecării pentru a-i putea asigura
alimentația și medicația până în ultimul moment;

va verifica dacă hainele cu care a venit bolnavul sunt
corespunzătoare anotimpului iar dacă nu sunt va anunța
familia;

de asemenea va anunța familia cu 2-3 zile asupra datei ieșirii
din spital;

îi va înmâna lui sau familiei lui biletul de ieșire din spital;

asistenta medicală îl va însoți la magazia de haine,de
unde,după îmbrăcarea bolnavului va prelua de la
acesta,efectele spitalului;

i se va explica bolnavului tratamentul pe care trebuie să-l
urmeze în continuare;

va informa bolnavul asupra regimului de viață și mai ales,
asupra celui alimentar început în spital;

i se va recomanda bolnavului să urmeze toate indicațiile
medicului, să se prezinte la control, la o lună de la externare,
iar apoi mai rar în funcție de evoluția bolii.

Cap. III. PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE

CAZUL1 CULEGEREA DATELOR

Date fixe: Numele și prenumele: S.B. Vârsta : 25 ani

Data nașterii: 16.01.1981

Înălțime: 1.80

Greutate: 78kg

Religie: ortodoxă

Sex: masculin

Date variabile: Str. Libertății, nr.145, loc.Târgu-Mureș, jud.Mureș Ocupația: student Echipa de susținere: familia Condiții de viață: corespunzătoare Antecedente heredo-colaterale

neagă TBC
Antecedente patologice personale:

bolile infectocontagioase ale copilăriei

apendiceectomie în anul 2000

Anamneză bolnavului: Boala debutează acut în urmă cu o săptămâna, cu junghi toracic stâng, febră 38o-39°, tratate cu ampicilină și gentamicină injectabile. Se internează în stare generală alterată pentru investigații și diagnosticare.

Motivele internării:

junghi toracic

febră, frisoane

– stare generală alterată Problemele pacientului:

dureri toracice.dispnee

febră, frisoane

inapetență, astenie fizică

constipație, meteorism abdominal

anxietate

Diagnostic la internare: Pleurezie stângă de etiologie TBC Data internării: 03.04.2006 Data externării: 18.04.2006

CAZUL 2

CULEGEREA DATELOR

Date fixe: Numele și prenumele: A.C. Vârsta: 21 ani

Data nașterii: 3.02.1985 înălțime: 1.72m

Greutate: 57kg

Religie: reformat

Sex: masculin

Date variabile: str. Principală, nr. 44, loc. Gornești, jud.Mureș

Ocupația: mecanic Echipa de susținere: familia Condiții de viață: corespunzătoare

Antecedente heredo-colaterale:

– neagă T.B.C.

Antecedente patologice- personale:

bolile infectocontagioase ale copilăriei

amigdalite acute repetate

Anamneză bolnavului:

Bolnavul acuză dureri toracice, febră 38-39°C, tuse iritativă, scădere ponderală, apetit scăzut. Se prezintă la medic care îi pune diagnosticul de Pleurezie serofibrinoasă a marii cavități stângi și este internat la clinica de Pneumoftiziologie din Târgu-Mureș pentru confirmarea diagnosticului și tratament.

Motivele internării:

junghi în regiunea hemitoracelui stâng

febră neregulată

tuse seacă

scădere ponderală

Probelemele pacientului:

durere

febră, frison

scădere ponderală

anxietate

Diagnostic de internare: Pleurezie serofibrinoasă a marii cavități de etiologie T.B.C.

Data internării: 06.04.2006 Data externării: 12.05.2006

Măsurarea funcțiilor vitale

Examene de laborator:

Examinări paraclinice:

examen radiologic

intradermoreacția la tuberculină (I.D.R.)

toracocenteza

examenul lichidului pleural

examenul sângelui

E.K.G.

sumar de urină

Administrarea medicamentelor:

Alimentație și hidratare:

In primele zile bolnavului i se recomandă repaus la pat.Pe cursul spitalizării bolnavul va urma un regim hiposodat cu multe proteine și glucide,si multe lichide pentru hidratarea organismului.

Concluzii generale:

Am urmărit pacientul A.Z., în vârsta de 21 ani timp de 6 zile și am constatat o rapidă îmbunătățire a stării generale a acestuia.

Bolnavul se internează în stare gravă,i se efectuează examene radiologice și de laborator care relevă unele modificării ale valorilor normale ale analizelor de sange,iar radiografia toracică ne arată prezența lichidului în partea stângă a plămânilor.

Îngrijirile acordate și tratamentul efectuat au dus la îmbunătățirea stării bolnavului și a nevoilor deficitare. Nevoia de a respira este parțial satisfăcută după efectuarea puncției. Bolnava nu mai acuză durerii după efectuarea puncției, febra începe să scadă după administararea antipireticelor. Bolnavul se alimentează corespunzator,și-a recăpătat pofta de mâncare și consumă multe lichide pentru a compensa pierderile suferite în perioada febrilă.

Tratamentul a constat în administarea de: Tuberculostatice (Izoniazidă, Pirazinamidă); Corticoterapie (Prednison); Antibiotice după antibiogramă, vitamine din complexul B. Tratamentul medicamentos este benefic pe perioada spitalizării.

CAZUL 3.

CULEGEREA DATELOR

Date fixe: Numele și prenumele:M.A. Vârsta: 28ani

Data nașterii: 3.11.1978 Înălțime: 1.72m

Greutate: 57kg

Religie: ortodoxă

Sex: feminin

Date variabile: str. Principală, nr. 44, loc. Sântana de Mureș Ocupația: croitoreasă Echipa de susținere: familia Condiții de viață: corespunzătoare

Antecedente heredo-colaterale:

– neagă T.B.C.

Antecedente patologice – personale:

– bolile infectocontagioase ale copilăriei

Anamneză bolnavului:

Doamna F.S. se prezintă la medic acuzând durere toracică, dispnee, febră, frisoane, transpirații, îndeosebi noaptea. La indicația medicului de familie, a urmat un tratament injectabil cu Ampicilina 2×500 mg. Starea pacientei se agravează, necesitând spitalizare și tratament de specialitate.

Motivele internării:

durere toracică

febră,frisoane

transpirații

scădere ponderală

Probelemele pacientului:

durere

febră, frison,transpirații

inapetență,scădere ponderală

anxietate,insomnie,somn neliniștit

Diagnostic de internare: Pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C.

Data internării: 10.05.2006

Data externării: 10.06.2006

Urmărirea funcțiilor vitale:

Examen de laborator:

Examinări paraclinice:

examen radiologic-ne arată prezența lichidului pleural

intradermoreacția la tuberculină(I.D.R.)-pozitivă

toracocenteza

examenul lichidului pleural

examenul sângelui

sumar de urină

Administrarea medicamentelor:

Alimentație și hidratare:

In primele zile bolnavei se recomandă repaus la pat. Pe cursul spitalizării bolnava va urma un regim hidric,hiposodat cu multe proteine, glucide și multe vitamine.

Concluzii generale:

Am urmărit pacienta F.S. timp de 8 zile și am constatat o îmbunătățire a stării generale a bolnavei. Bolnavei i s-a recoltat sânge pentru efectuarea analizelor biologice, sânge pentru V.S.H., hemoleucogramă, glicemie, transaminaze, fîbrinogen. Valorile examenelor biologice sunt ușor modificate, însă V.S.H.-ul este foarte ridicat. S-a recoltat urină pentru sumar de urină, ale cărui rezultate sunt bune. De asemenea s-a recoltat spută și lichid pleural pentru determinarea bacteriei care a produs infecția. Sputa a ieșit negativă,însă în lichidul pleural s-a evidențiat prezența bacilului Koch.

Bolnava a fost supusă unei radiografii toracice care arată prezența lichidului pleural în cavitatea pleurală.

La internare bolnava prezintă temperatură crescută 39.9°C care se menține în platou câteva zile, pulsul a fost puțin crescut, T.A. normală, și respirația este deficitară.

Tratamentul prescris de medic constădin: Tuberculostatice (HTN, Pirazinamidă, Rifampicină), Corticoterapie (Prednison), Simptomatice (Paracetamol, Diclofenac, Codenal), Antibiotice (Augmentin) și vitamine din complexul B.

Tratamentul a fost urmat corespunzător, efectele sale fiind benefice.

După efectuarea punctiei pleurale (toracocentezei) bolnava urmează un regim alimentar hiposodat, cu conținut crescut de proteine și glucide.

Nevoile deficitare sunt satisfăcute în momentul externării.

Cap.IV. ANALIZA CAZURILOR DE BOALĂ PREZENTATE IN

PLANURILE DE ÎNGRIJIRE

Primul caz de boală este al pacientului S.B. în vârsta de 25 ani, domiciliat în Tg-Mureș la clinica de Pneumoftiziologie cu următoarele simptome:junghi toracic, febră ridicată, stare generală alterată, cu diagnosticul de pleurezie stângă de etiologie TBC. I se efectuează bolnavului o puncție pleurală pentru evacuarea lichidului. Cantitatea eliminată este de 800 ml, lichidul având aspect serocitrin.

Bolnavul prezintă 6 nevoi fundamentale deficitare: nevoia de a respira,nevoia de a menține temperatura în limite normale,nevoia de a mânca, nevoia de a elimina, nevoia de a comunica, nevoia de a se odihni.

Obiectivele specifice legate de afecțiunea de bază avute în vedere de asistenta medicală sunt: asigurarea condițiilor de spitalizare,asigurarea unei bune respirații, asigurarea unui climat adecvat pentru menținerea temperaturii constante,asigurarea unui regim alimentar corespunzător,atât cantitativ cât și calitativ, asigurarea igienei corporale adecvate pentru menținerea tegumentelor curate și uscate. In funcție de nevoile • deficitare asistenta medicală a efectuat următoarele îngrijiri:

în vederea obținerii unei bune respirații asistenta a asigurat bolnavului
un salon curat și bine aerisit și așează bolnavul în poziție semișezândă,
decubit dorsal sau lateral pe partea bolnavă;

combaterea durerii se face prin schimbarea poziției bolnavului și prin
administrarea de analgezice;

în vederea scăderii temperaturii asistenta medicală asigura un salon
aerisit,combate deshidratarea prin administrarea de lichide și
administrează bolnavului medicație antipiretică;

alimentația bolnavului va cuprinde multe proteine și vitamine care să
ajute la creșterea imunității bolnavului;

asistenta va ajuta bolnavul pentru efectuarea igienei corporale;lenjeria
bolnavului și cea de pat vor fischimbate cu o lenjerie curată și uscată.

Valorile normale ale produselor biologice au fost ușor modificate, excepție făcând V.S.H.-ul, care a fost foarte crescută.

Tratamentul urmat de bolnav a constat din: Tuberculostatice (Rifampicin, Pirazinamidă, Izoniazidă); Corticoterapice (Prednison); Simptomatice (Paracetamol, Codenal, Diclofenac); Antibiotice pe baza antibiogramei (Augmentin); și Vitamine din complexul B.

La externare starea bolnavului este bună,bolnavul trebuie să urmeze tratamentul prescris la domiciliu, să se ferească de frig și eforturi fizice. Se va prezenta la control la o lună de la externare.

Al doilea caz urmărit este al unei pacient A.C. în vârstă de 21 ani, domiciliată în Gornești,care se internează în Clinica de Pneumoftiziologie cu următoarele acuze: junghi în regiunea hemitoracelui stâng, febră, frisoane, transpirații, tuse seacă, scădere ponderală cu diagnosticul de pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C.

Este supusă unei radiografii toracice care evidențează prezența lichidului pleural în cavitatea pleurală. În urma puncției pleurale se extrag 900ml. lichid serocitrin, care examinat relevă prezența bacilului Koch în lichidul pleural.

Se recoltează sânge pentru investigații de laborator. Valorile produselor biologice sunt normale sau foarte puțin modifîcate,iar V.S.H.-ul este foarte accelerat. Examenul urinii este normal,iar în spută nu se evidențiază bacilul Koch.

Bolnavul prezintă 5 nevoi fundamentale deficitare: nevoia de a respira,nevoia de a menține temperatura în limite normale,nevoia de a mânca și a bea,nevoia de a comunica,nevoia de a elimina.

Obiectivele specifice legate de afecțiunea de bază avute în vedere de asistenta medicală sunt: asigurarea condițiilor de spitalizare,asigurarea unei bune respirații,asigurarea unui climat adecvat pentru menținerea temperaturii constante,asigurarea unui regim alimentar corespunzător,atât cantitativ cât și calitativ, asigurarea unui somn liniștit pe perioada spitalizării. În funcție de nevoile deficitare asistenta medicală a efectuat următoarele îngrijiri:

în vederea obținerii unei bune respirații asistenta a asigurat
bolnavului un salon curat și bine aerisit și așează bolnavul în poziție
semișezandă,decubit dorsal sau lateral pe partea bolnavă. În
situațiile grave va administra O2.

combaterea durerii se face prin schimbarea poziției bolnavului și
prin administrarea de analgezice.

în vederea scăderii temperaturii,asistenta asigură un salon
aerisit,combate deshidratarea prin administrarea de lichide și
medicație antipiretică.

alimentația bolnavului va cuprinde multe proteine și vitamine care
să ajute la creșterea imunității bolnavului.

Tratamentul urmat de bolnav a constat din:

Tuberculostatice :Rifampicin,Pirazinamidă,Izoniazidă

Corticoterapice: Cortizon

Simptomatice: Paracetamol, Codenal

Vitamine: vitamine din complexul B

Antibiotice după antibiogramă.

La externare starea bolnavului este bună,bolnavul trebuie să urmeze tratamentul prescris la domiciliu,să se ferească de frig și eforturi fizice. Se va prezenta la control la o luna de la externare.

Al treilea caz urmărit este al unei paciente M.A. în vârsta de 28 ani, domiciliată în Sântana de Mureș, care se internează în Clinica de Pneumoftiziologie

cu următoarele acuze: durere toracică, febră, frisoane, transpirații, inapetență, scădere ponderală cu diagnosticul de pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C.

Este supusă unei radiografii toracice care evidențează prezența lichidului pleural în cavitatea pleurală. În urma puncției pleurale se extrag 700ml. lichid serocitrin,care examinat relevă prezența bacilului Koch în lichidul pleural.

Se recoltează sânge pentru investigații de laborator. Valorile produselor biologice sunt normale sau foarte puțin modificate, iar V.S.H.-ul este foarte accelerat. Examenul urinii este normal,iar în spută nu se evidențiază bacilul Koch.

Bolnava prezintă 5 nevoi fundamentale deficitare: nevoia de a respira, nevoia de a menține temperatura în limite normale,nevoia de a mânca și a bea, nevoia de a comunica, nevoia de a dormi.

Obiectivele specifice legate de afecțiunea de bază avute în vedere de asistenta medicală sunt: asigurarea condițiilor de spitalizare, asigurarea unei bune respirații,asigurarea unui climat adecvat pentru menținerea temperaturii constante,asigurarea unui regim alimentar corespunzător, atât cantitativ cât și calitativ,asigurarea unui somn liniștit pe perioada spitalizării. În funcție de nevoile deficitare asistenta medicala a efectuat următoarele îngrijiri:

în vederea obținerii unei bune respirații asistenta asigură bolnavei
un salon curat și bine aerisit și așează bolnava în poziție
semișezândă,decubit dorsal sau lateral pe partea bolnavă. În
situațiile grave va administra O2.

combaterea durerii se face prin schimbarea poziției bolnavei și prin
administrarea de analgezice.

în vederea scăderii temperaturii,asistenta asigură un salon
aerisit,combate deshidratarea prin administrarea de lichide și
medicație antipiretică.

alimentația bolnavei va cuprinde multe proteine și vitamine care să
ajute la creșterea imunității bolnavei.

Tratamentul urmat de bolnavă a constat din:

Tuberculostatice :Rifampicin,Pirazinamidă,Izoniazidă

Corticoterapice: Cortizon

Simptomatice: Paracetamol,Codenal

Vitamine: vitamine din complexul B

Antibiotice după antibiogramă.

La externare starea bolnavei este bună,bolnava trebuie să urmeze tratamentul prescris la domiciliu, să se ferească de frig și eforturi fizice. Se va prezenta la control la o lună de la externare.

CAP. V. Concluzii generale asupra lucrării

Lucrarea cu titlul "Îngrijirea pacientului cu pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C." cuprinde cinci capitole:

Primul capitol tratează, probleme legate de structura aparatului respirator respectiv a pleurei, definiția, etiopatogenia, anatomia patologică, simptomatologia, semnele clinice, examenele paraclinice, diagnosticul pozitiv, diagnosticul diferențial, evoluția și tratamentul pleureziei serofibrinoase de etiologie T.B.C.

Al doilea capitol se referă pe larg la atitudinea pe care o adoptă asistenta medicală în acordarea îngrijirilor pe secția de pneumoftiziologie la un pacient cu pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C:

supravegherea bolnavului din momentul internării și până la
externare

asigurarea condițiilor de spitalizare

asigurarea igienei corporale și generale

poziția bolnavului în pat

urmărirea funcțiilor vitale și vegetative

alimentarea bolnavului

tratamentul medicamentos al bolnavului

intervențiile asistentei medicale în efectuarea toracocentezei

efectuarea recoltărilor biologice și patologice

educația sanitară

profilaxaia pleureziei serofibrinoase de etiologie T.B.C.

externarea bolnavului.

In al treilea capitol sunt prezentate 3 cazuri de boală prin intermediul dosarului de îngrijire.

Capitolul patru cuprinde analiza cazurilor de boală prezentate în planurile de îngrijire.

BIBLIOGRAFIE

1. L. Gherasim

Medicină Internă vol.I Ed. a II-a București,2003

2. M. Popescu, I.P. Stoicescu, C. Didilescu Pneumologie Clinică Ed.Universității "Lucian

Blaga" Sibiu, 1999

3. Roxana Maria Albu

Anatomia și fiziologia omului, Ed.1996

Georgeta Baltă

Borundel Corneliu

Mozes Carol

Lucreția Titircă

Tehnica îngrijirii bolnavului,Vol.1,II, Ed. 1978

Manual de medicină internă pentru cadre medii, Ed. 1995

Tehnica îngrijirii bolnavului,Vol. I, II, Ed.1978

Ghid de nursing, Ed. 1995

8. Gorea Rodica

Cursurile de Medicină Internă din anul II

9. Matei Elena Cursurile de nursing