Ingrijirea Pacientei CU Operatie Cezariana

„ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU OPERAȚIE CEZARIANĂ”

CUPRINS

Noțiuni generale de anatomie a sferei genitale 1

Operația cezariană 6

Indicațiile operației cezariene 6

Stări patologice medicale și chirurgicale 8

Pregătirea preoperatorie 9

Tehnica operației cezariene 10

Timpii operației cezariene segmentare 10

Operația cezariană corporeală 13

Timpii operației cezariene corporeale 13

Modificări morf-funcționale ale organismului în timpul sarcinii 15

Modificări generale 15

Modificări locale 20

Plan de îngrijire 1 22

Plan de îngrijire 2 31

Plan de îngrijire 3 39

Bibliografie 45

OPERAȚIA CEZARIANĂ

Noțiuni generale de anatomie a sferei genitaIe.

Aparatul de reproducere al femeii este reprezentat de organele genitale. Organele genitale feminine se împart în organe genitale interne și externe.

Organele genitale externe sunt:

• regiunea pubiană

• labiile mari

• labiile mici

• glandele Bartholin

• orificiul extern al uretrei

• clitorisul

• himenul

Organele genitale interne sunt:

• vaginul

• uterul

• trompele

• ovarele

Vaginul:

Este un organ musculo – membranos, nepereche ce unește organele genitale externe de restul organelor genitale.

Vaginul este cuprins între rect, înapoi și vezica urinară înainte. Este turtit transversal în treimea inferioară și dinainte înapoi în treimea medie.

Porțiunea superioară prin inserția fundului de sac pe colul uterin capătă o formă cilindrică.

Extremitatea superioară a vaginului se inseră pe colul uterin după un plan oblic de sus în jos și dinapoi înainte, astfel că peretele posterior este mai lung cu 1 – 2 cm decât cel anterior.

Prin inserția vaginului pe col se formează bolta sau domul vaginal (fundul vaginal)

Domul vaginal este divizat în:

-fundul de sac (fornixul posterior)

-fundurile de sac laterale

-fundul de sac anterior

suprafața interioară a pereților vaginali este străbătută de câte o coloană longitudinală, anterioară și posterioară și de pliurile transversale care pleacă de la aceste coloane.

Uterul:

Este un organ musculo – cavitar în care au loc diferite fenomene legate de gestație și de naștere.

Uterul constituie segmentul intermediar între vagin și trompe.

Are forma unui trunchi de con turtit în sens anterior – posterior având baza orientată în sus și vârful în jos.

Uterul este format din trei părți:

-corpul care este triunghiular cu baza în sus numit corp

-vârful care se numește col

-între corp și col se găsește o porțiune ușor îngustată numită istm

Istmul uterului – este reprezentat printr-un șanț semicircular, vizibil numai pe fața anterioară și pe cea laterală.

Corpul uterin – are un aspect coaxial turtit antero – posterior.

Colul uterin – are formă cilindrică ușor bombat la mijloc, este comparat cu un butoiaș.

Intersecția vaginului pe colul uterin îl împarte pe acesta în două părți: porțiunea supravaginală – este aproape cilindrică și porțiunea vaginală – are formă tronconică.

Dimensiunile uterului

La femeia adultă sunt următoarele:

-lungimea 6 cm lățime la nivelul fundului de 4 cm și grosimea de 2 cm;

-greutatea uterului, în mod obișnuit uterul este organ nepereche unic și median;

-greutatea este în medie de 50 – 70 g

Structura uterului

Peretele uterului este format din trei tunici: seroasă, musculară și mucoasă.

Tunica seroasă sau peritoneul este format de foița peritoneală care îmbracă uterul.

Tunica musculară sau miometrul are o grosime medie de 15 mm și este stratul cel mai bine reprezentat.

Se consideră că miometrul este format din trei straturi:

-stratul extern conține fibre longitudinale și circulare

-stratul mijlociu e format din fibre anastomozate și se numește strat plexiform. El este străbătut de numeroase vase sangvine mai ales de vene și poartă numele de stratul vasculosum.

Stratul intern este constituit din fibre longitudinale și circulare. Fibrele circulare formează sfincterul istmului.

Tunica mucoasă sau endometrul aderă strâns la miometru fără întreruperea unei submucoase.

Mucoasa cavității uterine este netedă, are o culoare roză – roșiatică e foarte aderentă la miometru și fiabilă.

Uterul în timpul sarcinii.

I se mărește considerabil volumul ceea ce duce la modificarea direcției și raporturilor sale. Inițial mărimea uterului interesează numai corpul uterin.

Modificările gravidice interesează toate trei tunicile sale, sunt însă caracteristice pentru miometru și endometru.

După naștere uterul reia forma și dimensiunile obișnuite.

Ovarul

Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii și determină caractere sexuale primare. În ovare se produc ovule. În afară de acest rol ovarele mai îndeplinesc un rol important de glande endocrine.

Ovarul a fost comparat cu o migdală verde, el are forma unui ovoid puțin turtit. Este dispus cu axul mare vertical și i se descriu două fețe, două margini, două extremități.

Culoarea, aspectul, consistența și dimensiunile ovarelor se modifică în raport cu vârsta și perioadele fiziologice ale femeii.

Aspectul ovarului – este neted și regulat până la pubertate. De la această epocă capătă un aspect neregulat, suprafața sa fiind prevăzută cu numeroase depresiuni, cicatrici unele liniare altele neregulate.

Numărul ovarelor – în mod normal sunt două. Pot exista ovare supranumerare precum poate lipsi un ovar.

Dimensiunile ovarului – cresc cu vârsta până la maturitate. La femeia adultă are aproximativ următoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm lățime, 1 cm grosime.

După menopauză el se atrofiază progresiv.

Greutatea ovarului – la femeia adultă este de aproximativ 6 – 8 g. La fetițe are dimensiunile și greutatea pe jumătate ca la femeia adultă. În perioada preovulatorie, ovarul care va elibera ovulul își mărește volumul devenind de două ori sau chiar de trei ori mai mare ca înainte. Și în timpul gravidității ovarul purtător al corpului galben are un volum mărit.

Structura ovarului – ovarele sunt organele principale ale aparatului genital feminin. Pe de altă parte la nivelul lor se dezvoltă și se maturizează celulele sexuale feminine.

Funcția ovarului – are funcție endocrină, se instalează la pubertate și durează până la climateriu. Hormonii secretați de ovar sunt estrogenii și progesteronul. Ovarele percepute prin palpare la femeia în climateriu sunt considerate patologice, posibil purtătoare ale unor procese cariochinetice.

Rolul ovarului – ovarul produce ovulul care după fecundare dă naștere oului determinând gestația.

El secretă hormonii sexuali care pregătesc organele genitale în vederea gravidității, îi protejează evoluția, menține și dezvoltă caracterele sexuale feminine.

Trompele uterine.

Sunt două conducte musculo – membranoase care se întind de la coarnele uterine până la ovare.

Forma – are o lungime 10 – 12 cm, ea prezintă patru segmente: infundibulul, porțiunea ampulară, istmul și porțiunea uterină.

Structura – peretele trompei este format din trei tunici: seroasă, musculară și mucoasă.

Tunica seroasă este o dependință a peritoneului.

Tunica musculară este formată dintr-un sistem spiralat de fibră musculară netedă.

Tunica mucoasă este formată din lamina proprie și dintr-un epiteliu unistratificat cilindric.

Operația cezariană

Este o intervenție obstetrico-chirurgicală prin care, prin secțiunea peretelui abdominal și uterin (histerectomie) – se extrage fătul și anexele sale din cavitatea uterină.

Indicațiile operației cezariene

Indicațiile operației cezariene pot să fie:

•absolute sau majore când nu există altă cale de rezolvare a nașterii;

•relative atunci când operația oferă avantaje și are mai puține riscuri pentru mama și făt;

•complexe atunci când sunt prezente simultan mai multe anomalii, care luate în parte nu indică cezariana, însă considerate în complexul lor indică operația cezariană drept cel mai bun procedeu de rezolvare a nașterii.

Indicații fetale

•suferința fetală: bătăile cordului fetal (când oscilează);

•disproporția dintre mărimea fătului și bazin (mărimea bazinului se apreciază prin pelvimetrie iar aprecierea volumului fătului se face prin ecografie);

•așezările vicioase ale fătului (ex: așezările transverse, pelviana Ia prima naștere);

•RH negativ cu titrul de anticorpi crescut unde tratamentul este sangvinotransfuzia;

•prezentații craniene deflectate;

•membrane rupte fără posibilitatea de declanșare a travaliului, (în acest caz, dacă nu se recurge la operație cezariană aproape la 100% din cazuri apare infecția amniotică.

Cauze materne

•bazin distocic (ex: bazin de șchiopătare, bazin strâmbat);

•placenta praevia care se face: programată (când a fost descoperita ecografic) sau de urgență;

•dezlipirea prematură a placentei. O formă severă a dezlipirii placentei este apoplexia placentară.

Indicații medicale

•boli cardiace;

•operații pe cord în antecedente;

•afecțiuni ORL;

•afecțiuni oftalmologice;

•uter cicatricial (fie după operație cezariană, sau miomectomii);

•operația cezariană de urgență în scop vital matern (ex: ruptura uterină, făt mort intrauterin cu apoplexie și tulburări de coagulare).

Alte indicații

•primipara în vârstă (de peste 35 ani);

•sarcină după tratament de sterilitate;

•cezariana la cerere.

Stările patologice medicale și chirurgicale

Acestea, asociate sarcinii impun o atitudine ecletică.

•tuberculoza: în mod excepțional, când funcția respiratorie este redusă se poate indica extragerea fătului prin operație cezariană;

•cardiopatiile: intervenția chirurgicală provoacă modificări hemodinamice. De aceea indicația este obstetricală și excepțional medicală;

•hipertensiunea arterială; glomerulonefritele cronice. întreruperea sarcinii în perioada viabilității fătului va fi impusă de agravarea bolii, deci se va executa operația cezariană numai în ultim caz;

•sindromul de abdomen acut chirurgical. indiferent de cauza, survenit în ultimul trimestru de sarcină când desfășurarea este foarte gravă. Tratamentul chirurgical propriu afecțiunii respective este precedat de extragerea fătului prin operație cezariană;

•cancerul și sarcina. în ultimul trimestru al sarcinii, indiferent de organul afectat, tratamentul propriu-zis al cancerului trebuie să fie precedat de operație cezariană;

•unele afecțiuni extragenitale ca: diabetul, boala Basedow, epilepsia, pot da o indicație pentru operație cezariană.

Pregătirea preoperatorie

Având în vedere faptul că operația cezariană este, de cele mai multe ori, o operație de urgență o pregătire preoperatorie în adevăratul sens al cuvântului, este greu de făcut. Prin urmărirea prenatală se cunosc deja o serie de parametri clinici și de laborator. Se vor evita examenele vaginale repetate.

•Abdomenul și perineul se rad, gravida este clismată, se face un sondaj vezical steril, fiind utilă menținerea unei sonde de cauciuc (Nelaton) în timpul intervenției, de asemenea este utilă o irigație vaginală cu dezinfectante;

•Pe masa de operație, gravida este așezată în poziție Trendelenburg redus și se badijonează cu benzină, pentru degresajul pielii apoi cu alcool iodat sau tinctură iodată;

•Trebuie pregătite mijloacele de reanimare a nou născutului:

*sondă pentru intubație traheală,

*aspirator de mucozități,

*oxigen,

*analeptice,

*cardiorespiratorii etc.

Tehnica operației cezariene

Operația cezariană segmentară

Principiul intervenției constă în extragerea abdominală, a fătului printr-o incizie a peretelui abdominal și a segmentului inferior și apoi peritonizarea cu lamboul penitoneo-vezical.

Timpii operației cezariene segmentare

1. Incizia peretelui abdominal se face printr-o secțiune mediană subombilicală sau printr-o incizie transversală. Pfannenstiel.

Primul tip de incizie a tegumentelor se preferă în operațiile de urgență, deoarece oferă un câmp de vedere mai larg și mai mare. După deschiderea peritoneului se aplică câmpuri protectoare.

2. Incizia peritoneului uterin. Deasupra reflexiunii peritoneului aproximativ la 2-3 cm, pe fața anterioară a se

Operația cezariană segmentară

Principiul intervenției constă în extragerea abdominală, a fătului printr-o incizie a peretelui abdominal și a segmentului inferior și apoi peritonizarea cu lamboul penitoneo-vezical.

Timpii operației cezariene segmentare

1. Incizia peretelui abdominal se face printr-o secțiune mediană subombilicală sau printr-o incizie transversală. Pfannenstiel.

Primul tip de incizie a tegumentelor se preferă în operațiile de urgență, deoarece oferă un câmp de vedere mai larg și mai mare. După deschiderea peritoneului se aplică câmpuri protectoare.

2. Incizia peritoneului uterin. Deasupra reflexiunii peritoneului aproximativ la 2-3 cm, pe fața anterioară a segmentului inferior, se ridică, cu o pensă, peritoneul, care în această regiune este decolabil. Se face o butonieră, prin care se introduce foarfeca curbă și boantă, se decolează peritoneul spre dreapta și spre stânga, cu ajutorul foarfecelui introdus prin butonieră, după care se incizează peritoneul în sens transversal pe locul decolat. Ambele tranșee peritoneale sunt împinse în sus și în jos, punându-se în evidență forța anterioară a segmentului inferior.

3. Incizia segmentului inferior. Se execută o incizie transversală a segmentului inferior la mijlocul lui, cu ajutorul bisturiului. Apar membranele sau lichidul amniotic, dacă membranele au fost incizate. Incizia este prelungită cu ajutorul ambelor degete arătătoare, introduse În plaga uterină, degete care se privesc prin fata lor dorsală, prin tracțiune laterală în sens invers. Se obține o breșă transversală convenabilă, de 12-13 cm.

Avantajele secțiunii transversale sunt:

•incizia transversală nu impune decolarea vezicii,

•este paralelă cu direcția generală a vaselor,

•este paralelă în direcția generală a fibrelor musculare,

•evită de cele mai multe ori placenta,

•oferă posibilitatea unei suturi ușoare și corecte,

•oferă o peritonizare perfectă.

Din aceste motive se preferă incizia transversală a segmentului inferior.

4. Extracția fătului. Se introduce mâna în breșa uterină cu fața dorsală spre simfiză, palma modelându-se pe craniul fetal, pe care îl împinge în sus. Această manevra duce la luxarea craniului prin breșa uterină, fapt Ia care contribuie și ajutorul, care împinge în jos, transabdominal fundul uterului. Unii aplică forcepsul la scoaterea craniului. Se degajă umărul posterior, tracționînd craniul în sus, apoi umărul anterior când craniul se trage în jos. Se extrage fătul care așează pe un câmp steril după ce în prealabil s-a secționat cordonul ombilical.

5.Exteriorizarea uterului și extragerea placentei

După nașterea fătului se scoate uterul în afara cavității abdominale, introducându-se mâna în uter. Se administrează ocitocice sau tetanizante (Ergomet) I.V care ajută Ia decolarea placentei. În mod obligatoriu, se face apoi controlul manual al cavității uterine.

6.Sutura segmentului inferior

Se reperează cele două capete ale plăgii uterine și se suturează. Primul gest este să punem la capetele tranșei de incizie două fire înnodate. Se dă unui ajutor să tragă cele două fire în mod divergent. Prin această manevră punem sub tensiune plaga pe care o putem sutura mai ușor și mai estetic.

7. Peritonizarea liniei de sutură a segmentului inferior

Se face în mod variat în: bursă., “în redingotă”…

În cazul suturii în redingotă, marginea superioară a peritoneului se fixează pe segmentul inferior, pe dedesubtul liniei de sutură musculoasă după care lamboul peritoneovezical se aduce deasupra primului și se suturează, cu surjet, pe fața anterioară a uterului.

8. Închiderea abdomenului. După terminarea suturii peritoneului se scot câmpurile introduse în abdomen, se face o toaletă riguroasă a cavității peritoneale după care se închide peretele abdominal în mai multe straturi. Este prudent să drenăm acolo unde bănuim că există o posibilitate de infecție.

Operația cezariană corporeală

Deși simplă și rapid de executat este mai rar indicată având în vedere dezavantajele sale: pericolul infecției peritoneale, riscul unei rupturi uterine Ia o sarcină ulterioară, complicațiile frecvente post-operatorii.

Indicațiile principale ale operației cezariene corporale sunt:

•așezarea transversală a fătului cu lichid scurs și uterul mulat pe făt;

•sarcina la cardiace decompensate sau alte afecțiuni unde se impune intervenția în poziție semișezândă;

•placenta praevia și apoplexia uteroplacentară cu hemoragii mari unde există o mare urgență;

•cezariana urmată de histerectomie;

•prezența aderentelor după cezariană anterioară care face inabordabil segmentul inferior.

Timpii operației cezariene corporeale

1.Incizia peretelui abdominal

Se poate face printr-o secțiune mediană subombilicală și apoi aplicarea de câmpuri protectoare pentru o bună izolare a cavității peritoneale și a organelor interne.

2. Incizia mediană a peretelui uterin

Este de aproximativ 15-20 cm. Se face întâi cu bisturiul o butonieră, care se prelungește în sus și apoi în jos cu foarfecele, sub protecția degetului.

3. Extracția fătului

Se face prin apucarea sa de un picior.

4. Exteriorizarea uterului și extragerea placentei

Se face ca și în operația cezariană segmentară.

5. Sutura tranșei musculoase a uterului

Se face in trei straturi:

•primul strat: musculo-musculos în toată grosimea mușchiului uterin în de endometru (cu fire simple sau în opt);

•al doilea strat: sero-musculo-musculo-seros cuprinzând peritoneul aderent și o parte din miometru (se face cu fire simple sau surjet);

•al treilea strat: sero-seros cuprinzând numai peritoneul aderent de stratul muscular (se face cu fire întrerupte de catgut sau surjet). Acest strat acoperă complet tranșa musculară.

6. Închiderea peretelui abdominal

Se face în straturi anatomice după o prealabilă eliminare a câmpurilor și toaleta cavității. Drenăm acolo unde este cazul.

Modificări morfo – funcționale ale organismului

în timpul sarcinii

A.MODIFICARI GENERALE

Sarcina reprezintă o stare fiziologică specială care presupune adaptarea organismului matern la noile condiții create și la necesitățile produsului de concepție.

Modificările produse explică apariția unor manifestări pe care asistenta trebuie să le cunoască și să ajute gravida să înțeleagă că acestea sunt determinate de sarcină și vor dispărea după naștere. Au loc modificări hormonale și metabolice, se observă o intensificare a activității tuturor aparatelor și sistemelor.

Sistemul nervos

-pot apărea o serie de tulburări psihice, fatigabilitate în funcție de tipul de sistem nervos al gravidei.

-anxietatea, tulburarea somnului, reprezintă manifestări destul de frecvente.

Sistemul endocrin

-acționează în strânsă interdependență cu sistemul nervos.

-hipertrofia unor glande (adenohipofiza, corticosuprarenala și tiroida) determină creșterea cantității de hormoni.

-prolactina atinge un nivel maxim, chiar înainte de naștere și inhibă gonadotropii.

-corpul galben de sarcină înlocuiește corpul galben menstrual, acționează până în luna 3 – 4 când funcția este preluată de placentă.

Metabolismul

-crește în sarcină datorită hiperfuncției tiroidiene, intensificării activității cordului și aparatului respirator.

-temperatura corpului crește ușor până în luna a 3-a de sarcină.

-crește lipemia (1000 1200 mg) care, asociată cu hipercoagulabilitatea explică riscul flebitelor în sarcină.

-gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 gr/kg corp) scăderea având influențe negative asupra fătului.

-se produce imbibiție gravidică prin retenție de apă datorită estrogenilor și hormonilor corticosuprarenali.

-crește volumul plasmatic până Ia 7 luni, apoi scade progresiv.

-se modifică metabolismul fosfocalcic; la termen o gravidă cedează în medie 30 mg calciu pe zi fătului, în special între săptămânile 30 – 40.

Tegumentele

-pot apărea carii dentare, fracturi,

-pielea este lucioasă catifelată,

-glandele sebacee și sudoripare sunt mai active, gravida transpiră abundent,

-la 50 – 75 % din gravide apare hiperpigmentația pe față (masca sau cloasma gravidică)

-vergeturile abdominale de culoare roz Ia primipare și sidefii la multipare, apar mai ales în luna a VI-a sau a VII-a și sunt urmare pe de o parte a creșterii în volum a uterului și pe de altă parte a creșterii activității adrenocorticoizilor.

Sistemul osteo-articutar

Sistemul osteo-articular suferă modificări prin decalcifiere.

-relaxarea articulației bazinului și chiar a celor intervertebrale (mai ales Iombare), laxitatea ligamentară antrenează dureri la nivelul coloanei,

-datorită imbibiției gravidice și prin intervenția hormonilor steroizi placentari, a relaxinei se produce relaxarea simfizei pubiene; gravida poate acuza durere,

-modificarea mersului și posturii este determinată de creșterea progresivă în greutate, de schimbarea centrului de greutate urmată de accentuarea curburii lombosacrate.

Aparatul respirator

-în ultimele luni de sarcină uterul gravid, limitează mișcarea diafragmului împingându-l în sus cu aproximativ 4 cm; apare o hiperventilație constantă datorită nevoilor crescute de O2,

-scade concentrația de CO2 din sângele matern și ușurează trecerea acestuia de la făt prim placentă.

Aparatul cardio-vascular

Acesta suferă cele mai importante modificări anatomice, funcționale și hemodinamice.

-crește debitul cardiac între săptămânile 10 – 30, putând depăși cu 50 % valoarea normală,

-crește ritmul cardiac cu 10 -15 bătăi/minut, la începutul sarcinii atingând maximul către săptămâna a 30-a,

-crește volumul sanguin (cu aproximativ 1230 ml), inima făcând un efort considerabil pentru a împinge sângele și în circulația fetoplacentară,

-pot apărea modificări ale T.A., ușoară scădere în prima jumătate probabil datorită vasodilatației produsă de activitatea hormonală; este considerată patologică creșterea peste 140/90 mm Hg,

-crește presiunea venoasă în membrele inferioare datorită compresiunii exercitată de uterul gravid ceea ce favorizează apariția varicelor Ia membrele inferioare și aparatul genital,

-crește coagulabilitatea, ceea ce predispune Ia tromboză.

Aparatul digestiv

Acesta prezintă modificări care se instalează precoce și care interesează toate segmentele:

-ptialismul și pialoreea pot fi jenante,

-grețurile și vărsăturile apar mai ales dimineața,

-creșterea sau pervertirea apetitului,

-dureri epigastrice și arsuri retrosternale,

-Ia nivelul cavității bucale:

-hipertrofia gingiilor, gingivita de sarcină datorită creșterii de estrogeni (edeme și sângerare) și progesteron, lărgirea spațiului periodontal – tulburări care dispar după naștere,

-carii dentare mai ales la multipare,

-la nivelul stomacului:

-diminuarea secreției gastrice în primul și al doilea trimestru,

-diminuarea motilității și tonusului gastric datorită acțiunii hormonilor asupra fibrelor musculare; Ia multipare și obeze e posibil să apară hernia hiatală,

-Ia nivelul intestinului,

-scade peristaltismul ceea ce explică tendința la constipație alături de compresiunea exercitată de uterul gravid asupra rectului; apar frecvent hemoroizi,

-Ia nivelul ficatului și vezicii biliare:

-ficatul este mult solicitat; cresc transaminazele,

-colecistul evacuează mai încet.

Aparatul excretor

-crește diureza la 1500 – 1800 ml/24 h,

-scade densitatea urinară,

-spre sfârșitul sarcinii pot apărea: ușoară albuminuire și glucozuire,

-polakiurie și disurie datorită compresiunii,

-hipotonia și dilatația uretro-pielo-caliceală cauzată de presiunea exercitată de uterul gravid.

Tulburări neurologice

-compresiune pe nervii pelvici determinată de creșterea uterului,

-durere lombară din cauza: lordozei exagerate, tracțiunii asupra nervilor, compresiunii pe rădăcinile nervoase,

-senzație de furnicături în mâini,

-cefalee mergând până la migrenă, anxietate, nesiguranță,

-vertij, amețeli mergând până Ia leșin în prima perioadă cauzate de instabilitatea vasomotorie, hipotensiunea ortostatică și hipoglicemie.

B. MODIFICARI LOCALE

1. Glanda mamară

Sânii cresc în volum, se dezvoltă o rețea venoasă (HaIler), areola mamară este pigmentată, prezintă niște proeminențe numite tuberculi Montgomerij.

Apare secreția intrării în acțiune a prolactinei, cea lactată fiind inhibată în timpul sarcinii de către estrogeni și progesteron, produși de placentă.

După naștere, odată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar, sub influența prolactinei se produce secreția lactată.

Apariția secreției lactate și nu a colesterolului în timpul sarcinii are importanță în sarcina oprită în evoluție.

2. Aparatul genital

a.) Modificările uterului

Volumul uterului crește ajungând la următoarele diametre Ia termen: 32 – 37 cm de la 6,5 cm vertical; 24 cm de la 4 cm – transvers; 22 – 23 cm de la 2,5 cm antero-posterior.

Capacitatea crește de la 2 – 3 ml la 4 – 5 l la termen, patologic putând ajunge la 10 – 15 l.

Greutatea de la 50 g ajunge la 1000 – 1200 g.

Grosimea pereților crește în primele două luni de la 10 – 15 mm la 19 mm pentru ca apoi să se subțieze datorită distensiei.

Forma piriform în tura a doua, sferoid în lunile 3, 4 și 5 și ovoid în lunile 6 – 9.

Consistenta păstos ramolit, la început datorită vascularizației abundente și imbibiției gravidice; în lunile 3 – 4 este elastic și renitent după luna a 5 – a din cauza lichidului amniotic.

-în primele 6 săptămâni uterul este organ intrapelvin,

-luna a 3-a – la mijlocul distanței dintre ombilic și simfiza pubiană,

-luna a 5-a la nivelul ombilicului,

-luna a 7-a la mijlocul distanței dintre apendicele xifoid și ombilic,

-luna a 8-a la nivelul coastelor false,

-luna 8 ½ – la apendicele xifoid,

-luna a 9-a la două laturi de deget sub apendicele xifoid.

Vulva și vaginul

Prezintă o congestie locală, culoare violacee din cauza creșterii vaseularizației din zonă.

Apare o secreție vaginală datorită hormonilor estrogeni și progesteron, un lichid vâscos.

Se formează dopul gelatinos care are rol de barieră în calea invaziei bacteriene (Ia nivelul colului).

I. Plan de îngrijire

Nume: P.J.

Vârsta: 26 ani

Domiciliu: Baia Mare, Republicii 18/2

P. J. este internată la Spitalul Județean în data de 29.03.2003 la P.S. unde urmează să fie programată pentru operație cezariană. Prezintă dispnee, constipație.

Are 41 săptămâni de sarcină.

Antecedente personale:

•mai are o fetiță pe care a născut-o tot prin operație cezariană;

•menarha: la 14 ani, cicluri regulate;

•a mai fost operată la 16 ani de apendicită.

Deși a mai avut o operație cezariană (în urmă cu 2 ani) susține ca îi este frică. Noaptea nu se poate odihni și este agitată. Prezintă anxietate moderată numai înainte de intervenția chirurgicală.

P.J., căsătorită, locuiește într-un apartament cu 3 camere împreună cu soțul ei și fetița sa în vârstă de 2 ani. Lucrează la o croitorie particulară în oraș. Soțul este maistru Ia aceeași croitorie.

•veniturile familiei sunt bune

•este de religie ortodoxă

•nu fumează și nu consumă băuturi alcoolice

Operația cezariană este programată în 03.04.2003 (după patru zile de la internare).

•U.M. = 2 VI 1998

•prima bătaie fetală la patru luni de la sarcină

•greutatea: 80 kg

•BCF =138 b/min

•T.A. = 130/70 mmHg

•temperatura 37°C

•circumferința abdominală – la nivelul ombilicului

Efectuarea pelvimetriei externe:

Diam. Bispinos 23 cm

Diam. Bicresc 30 cm

Diam. Ditrohanterian 28 cm

Diam. Anteroposterior 21 cm

Examenul de urină:

•albuminurie, puroi – negative

•membrane nemodificate

•RBW negativ

În urma operației cezariene pacienta are un băiețel:

•greutatea 2700 gr

•lungimea 51 cm

•scor Abgar 9

Operația cezariană a decurs bine și după 6 ore este transferată la secția Maternitate. Starea generală este bună, funcțiile vitale și vegetative sunt în limitele normale.

Nevoi alterate: PRE-OPERATOR

•A evita pericolele

•A dormi, a te odihni

•A respira

•A te mișca

•A elimina

•A fi curat, îngrijit

•A comunica

Nevoi alterate: POST-OPERATOR

•A evita pericolele

•A dormi, a te odihni

•A te mișca

•A elimina

•A te îmbrăca dezbrăca

•A fi curat, îngrijit, a-ți păstra tegumentele intacte

•A te alimenta, hidrata

•A comunica

II. Plan de îngrijire

Nume: S. P.

Vârsta: 23 am

Domiciliul: Baia Mare, str. Olteniei 11/26

S.P. este internată la Spitalul Județean în data de 10.IV.2003, ora 1230 unde urmează să se facă operația cezariană.

Prezintă anxietate moderată din cauza informațiilor insuficiente pe care le-a primit. La început se simte singură, dar a doua zi s-a obișnuit cu noul anturaj.

Este plasată într-un salon cu o femeie de 27 ani la care urmează să i se facă tot operație cezariană.

Antecedente personale:

•nu mai are copii, nu a făcut avorturi

•nu a mai prezentat stări patologice

•menarha: Ia 15 ani, cicluri regulate

A.H.C. – fără importanță

S.P. este căsătorită, locuiește într-un apartament cu 4 camere împreuna cu soțul și părinții acestuia cu care se înțelege bine.

•veniturile familiei sunt bune

•ocupația: vânzătoare la magazinul Hoffer, soțul inginer

•este de religie ortodoxă

•nu consumă toxice

Are 40 săptămâni de sarcină iar operația cezariană se face la două ore de Ia internare.

•U.M. 24 IV 1998

•prima bătaie fetala la 4/5 luni de sarcină

•greutatea 77 Kg

•BCF = 138 b/minut

•T.A. = 140/70 mm Hg

•temperatura = 37°C

•circumferința abdominală – Ia nivelul ombilicului

Efectuarea pelvimetriei externe:

Diam. Bispinos 25 cm

Diam. Bicresc 30 ~cm

Diam. Ditrohanterian 30 cm

Diam. Anteroposterior 22 cm

Examenul de urină:

-albuminurie, puroi/ negative

-membrane nemodificate

-RBW negativ

În urma operației cezariene pacienta are o fetita:

greutatea: 2.900 gr

lungimea 50 cm

scor ABGAR 9

Operația cezariană a decurs bine și după 6 ore este transferată la secția nou născuți. Funcțiile vitale și vegetative sunt normale, stare generală destul de bună.

Nevoi alterate: Post Operator:

•A evita pericolele

•A dormi, a te odihni

•A te mișca

•A avea tegumentele intacte, a fi curat, îngrijit

•A to alimenta, hidrata

•A te îmbrăca, dezbrăca

•A elimina

•A comunica

III. Plan de îngrijire

Nume: D.N.

Vârsta: 28 ani

Domiciliu: Baia Mare str. Transilvaniei nr. 16 ap. 21

Se prezintă Ia Spitalul Județean în data de 28.02.2003 unde este internată pentru programarea operației cezariene.

Deși mai are un copil, pe care l-a născut tot prin operație cezariană susține că îi este frică. Operația cezariană se efectuează la cerere.

Antecedente personale:

•un avort

•un băiețel de 4 ani

•bolile copilăriei: varicelă

Pacienta este căsătorită, locuiește împreună cu soțul ei într-un apartament cu două camere. Condițiile de locuit și veniturile sunt bune.

•este de religie ortodoxă

•ocupație: contabilă

•îi place să înoate, să se plimbe în parc cu soțul și cu copilul ei

•consumă 1-2 cafele pe zi, nu fumează, nu bea băuturi alcoolice

•îi plac supele, ciorbele dar în special cartofii prăjiți.

Are 41 săptămâni de sarcină iar operația cezariană se programează în data de 11.03.2003.

•U.M. = 26.04.1998

•prima bătaie fetală la 5 luni

•greutate 81 kg

•BCF = 136 b/min

•T.A. = 130/70 mm Hg

•temperatura = 37°C

•circumferința abdominală – Ia nivelul ombilicului

Efectuarea pelvimetriei externe

Diam. bispimos 27 cm

Diam. bicresc 31 cm

Diam. ditrohanteriam 28 cm

Diam. anteroposterlor 24 cm

Examenul de urina:

albuminurie/ negative

puroi / negative

•membrane nemodificate

•RBW – negativ

Nevoi alterate: PRE – OPERATOR

•A evita pericolele

•A dormi, a te odihni

•A to mișca

•A respira

•A elimina

•A fi curat, îngrijit

•A comunica

BIBLIOGRAFIE

„Ginecologie și Obstetrică” vol. I și III,

Editura Didactică și Pedagogică, București – 1981.

Autori: Prof. Dr. Ioan Negruț

Prof. Dr. Octav Rusu

„Anatomia Omului” vol. I, Ediția a V-a,

Editura Didactică și Pedagogică, București – 1974.

Autor: Victor Papilian

“Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali”

Editura Viața Medicală Românească, București – 1998, sub redacția Lucreția Titircă.