Astmul Bronsic la Copil. Particularitati de Ingrijire Si Educatie
Cuprins
Pag.
Introducere……………………………………………………………………………………………4
Date din literatura de specialitate
Generalitati…………………………………………………………………….9
Simptome……………………………………………………………………..11
Mecanism fiziopatogenic ……………………………………………….12
Factorii de risc ………………………………………………………………13
Factorii declansatori din aer ……………………………………………16
Alergenii ………………………………………………………………………16
Consult de specialitate ……………………………………………………17
Investigatii ……………………………………………………………………19
Clasificarea si educarea bolnavului in functie de treptele astmului bronsitic ………………………………………………………….20
Educarea pacientului astmatic…………………………………………………………….24
Tratament
Tratamentul intitial …………………………………………………….37
Tratamentul de intretinere …………………………………………..39
Tratamentul de urgenta ………………………………………………42
Tratamentul in cazul agravarii bolii ……………………………..45
Cercetare personala
Obiective …………………………………………………………………..48
Material si metoda ……………………………………………………..48
Rezultate …………………………………………………………………..52
Discutii …………………………………………………………………….62
Concluzii …………………………………………………………………..63
Bibliografie …………………………………………………………………………………………64
INTRODUCERE
Astmul bronsic este o boala a cailor aeriene, in special a bronsiilor.Cercetarile din ultimele decenii au demonstrat ca astmul bronsic este o boala inflamatorie si cronica a bronsiilor ( afecteaza in mod permanent bronsiile) , ceea ce a dus la o schimbare radicala a modului in care se trateaza aceasta boala.
Astmul bronsic apare la persoane cu un anumit teren predispozant, fiind generat de o sensibilitate exagerata a bronsiilor la unul sau mai multi factori.
Particularitatea bronsiilor de a reactiona prin constrictie ( bronhoconstrictie) la stimuli care in mod obisnuit nu au nici un efect asupra celorlalti oameni, poarta denumirea de hiperreactivitate bronsica nespecifica”. O parte dintre pacientii care dezvolta aceasta boala prezinta un raspuns particular al sistemului imunitar ( sistem care are rolul de a ne apara contra infectiilor), raspuns anormal care consta in sensibilizarea organismului la una sau mai multe substante din mediul inconjurator (alergeni). Aceasta particularitate se regaseste in literatura de specialitate sub denumirea de „atopie”.
Pe acest fond, contactul repetat cu: un alergen ( polen, par de animale, acarieni, etc ), poluare atmosferica ( gaze de esapament, etc ), substante volatile ( insecticide, deodorante, etc ), medicamente ( aspirina, indometacina, propranololul, etc ) provoaca, in principiu, un spasm generalizat al musculaturii bronsice ( bronho-constructie ) care produce bicsorarea calibrului bronsic ( obstructie-bronsica ).
Aerul va trece cu dificultate, respiratia va deveni suieratoare si va trebui facut unefort pentru a respira.
In ceea ce priveste importanta astmului bronsic la copil, ea este legata de marea sa frecventa la aceasta categorie de varsta, precum si de gravitatea potentiala, atat imediata, cat si pe termen lng. Intradevar, astmul bronsic este o boala care debuteaza rareori la adult, manifestarile sale debutand cel mai frecvent in copilarie.
Avand o frecventa medie in populatia infantila de aproximativ 5%, astumul bronsic reprezinta principala boala cronica a copilariei ( ¼ din toate cazurile ). Gravitatea imediata a astumului bronsic la copil este cel mai bine exprimata prin cifrele de mortalitate, cuprinse intre 0,45% si 4% si explicate in cele mai multe cazuri, de evolutia nefavorabila a starii de rau astmatic, chiar si in conditiile unui tratament corect. Pe de alta parte, varsta mica imprima astmului bonsic o aluraevolutiva particulara, legata atat de incompleta dezvoltare morfofunctionala a plamanului ( parenchimului) si sistemul bronsic, cat si de imaturitatea mecanismelor locale si generale de aparare imunitara.
Pentru aceste motive „astmul bronsic neglijat al copilului mic constituie unul din factorii etiologici ai bronhopatiei cronice obstructive de la adult”.
Intelegerea fiziopatologiei bolilor alergice a impus focalizarea cercetarilor aspupra fenomenelor ce au loc la nivel molecular. Totodata, pornind de la profilurile fenotipice si genotipice, studiile efectuate in domeniul epidemiologieie si geneticii au evidentiat riscurile asociate cu aparitia bolilor alergice, iar datele farmacodinamice au permis calcularea corecta a costurilor imense ce pot fi atribuite AB.
Prin frecventa, prin gravitatea in unele forme si prin costurile sale, AB constituie o problema de sanatate publica. Cele mai multe cazuri ( peste 50% ) au debutul la varste mici, ceea ce face necesar sa se aplice un tratament in stadii cat mai precoce de boala.
S-a incercat evidentierea rolului poluarii si a microclimatului asupra evolutiei bolii la astmatici si asupra riscului de dezvoltare a unor boli alergice respiratorii la persoanele sanatoase, dar care au fost expuse timp intelungat la factori poluanti. Putem aminti si rolul factorului infectios ( rolul infectiilor virale si microbienei in evolutia astmului bronsic ) si al factorului psihic ( astmul psihogen ).
Evolutia morbiditatii este influentata de mai multi factori printre care si cresterea nivelului de expunere la alergeni, modificarea alimentatiei, expuneea la fumul de tigara. S-a mai spus ca reducerea frecventei si a gravitatii infectiilor din copilarie, ca rezultat al scaderii dimensiuinii familiei, intarzie maturarea mecanismelor imune care controloeaza productia de Ig E.
Putem considera ca AB are un impact social considerabil, dar acordaera unei ingrijiri de calitate duce la ameliorarea sintomelor, imbunatatirea calitatii vietii, scaderea numarului de exacerbari si a celei de internari in spital. In tratament AB sunt implicati nu numai medicii, ci si cadrele medicale specializate si, ince cele din urma parintii.
Programul „Initiativa Globala pentru Astm” ( GINA ) a fost creat pentru a sprijini medicii curanti si oficialii sanatatii publice in reducerea prevalentei, morbiditatii si mortalitatii astmului bronsic.
Ghidul practic are drept scop optimizarea asistentei medicale in AB si isi propune sa contribuie la readucerea prevalentei, a morbiditatii si a formelor severe de astm din tara noastra; ghidul reprezinta un instrument de lucru bazat pe datele cuprinse in Programul elaborat de Institutul National de Sanatate, Bethesda Maryland USA ( Global strategy for asthma management and prevention – GINA ) NHLBI/WHO WORKSHOP Report, 1995.
Noile strategii de tratament a AB pot ajuta pacientii sa isi previna crizele, sa nu aiba tulburari nocturne si sa ramana fizic activi.
Controlul astmului necesita ingrijire continua pe termen lung si monitorizare ( reevaluarea simptomelor si, pe cat posibil, masurarea functiei pulmonare).
Consideram si noi ca „AB este o suferinta care nu se vindeca, dar este posibil a fi controlata, incat viata astmaticilor sa nu difere de a indivizilor normali”.
Ameliorarea conditiilor de igiena a mediului si organizaea unor servicii usor accesibile si in tara noastra vor putea limita efectele negative ale AB asupra vietii pacientilor.
In masura in care progresele terapeutice din ultimii ani au permis recuperaera unui numar tot mai mare de bolnavi cu astm bronsic, in primul plan al preocuparii pneumatologilor in genera, dar si a pediatrilor s-a impus problema pneumatopatiilor cu evolutia cronica si insuficientei respiratorii cronice, conscutiva acestora. Din acest punct de vedere interesul manifestat in literatura studiului acestei patologii apare legitim si acesta din mai multe puncte de vedere: ponderea morbiditatii si mortalitatii prin boli respiratorii cronice nu este neglijabila; un mare numar din bolile respiratorii cronice debuteaza in copilarie ( mucoviscidoza, astmul bronsic etc.); in masura cunoasterii patologiei respiratorii cronice a copilului s-ar putea elabora un ansamblu de masuri capabile de supravietuire, cat si o veritabila profilaxie a insuficientei cronice, atat la copil, cat si la adult.
Conform politicii sanitare promovate in tarile dezvoltate, asistenta medicala are o orientare profilactica predominanta.
Pentru ca astmul bronsic sa poata fi prevenit, contributia societatii si a familiei trebuie sa fie mereu mai eficienta. Una din trasaturile fundamentale ale medicinii moderne este aceea ca a capatat un caracter social tot mai pronuntat. Medicii sunt chemati sa initieze masurile necesare pentru prevenirea imbolnavirilor, dar ele trebuie aplicate de catre un numar mare de persoane implicate, familia avand un rol esential.
Astmul poate fi prevenit. Pentru copii cu antecendente familiale de astm sau atopie este probabil ca evitarea expunerii la fumatul pasiv, alergeni de mediu ( praful de casa, peri de animale etc. ) sa ajute la prevenirea dezvoltarii AB.
Pentru adulti este utila evitarea expunerii la substante chimice sensibilizante la locul de munca.
Noua abordare a tratamentului astmului ajuta pacientul sa previna crizele, sa nu aiba simptome noaptea si sa aiba activitate fizica normala.
Pentru controlul AB este necesara monitorizarea si adaptarea medicatiei in vederea unui raspuins favorabil pe termen lung. Monitorizarea include reevaluaea functiei pulmonare.
Metodele educationale variaza de la pacient la pacient, utilizandu-se mai multe metodeL discutii, demonstratii, casete audio si video , filme etc.
Insusirea de catre pacienti a sfaturilor si recomandarilor facute la fiecare consultatie, este cheia succesului in supravegherea astmului.
Se poate spune ca aceasta boala are un impact social considerabil, dar acordarea unor ingrijiri de calitate duce la ameliorarea simptomelor, imbunatatirea calitatii vietii, scaderea numarului de exacerbari si a celui de internari in spital. In tratamentul astmului sunt implicati nu numai medicii generalisti si specialisti, ci si familia si pacientii insasi, prin intermediul planurilor ghidate de autotratament.
DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE
1. Generalitati:
Pacientii cu astm bronsic au o respiratie dificila. Dificultatile in respiratie pot aparea din cand in cand sau in cazurile severe in fiecare zi. Crizele de astm pot aparea pe toata perioada vietii (boala cronica) dar pot fi controlate prin tratament medicamentos. Astmul bronsic produce dificultati respiratorii deoarece poate produce inflamatia bronhiilor (principalele ramificatii ale traheei ce patrund in plamani). Inflamatia debuteaza gradat si in timp poate determina contractia muschilor situati in jurul bronhiilor (bronhospasm). Acest efect poate duce la ingustarea sau blocarea cailor respiratorii, ingreunand respiratia, reactie cunoscuta sub denumirea de episod acut de astm (atac, exacerbare sau criza).
Episoadele acute de astm bronsic pot fi rare, dese, usoare sau severe. Cel mai des simptomele pot fi controlate la domiciliu folosind un plan de actiune (plan scris in care se precizeaza care sunt medicamentele necesare tratamentului si cand e necesar un consult de bilizante la locul de munca.
Noua abordare a tratamentului astmului ajuta pacientul sa previna crizele, sa nu aiba simptome noaptea si sa aiba activitate fizica normala.
Pentru controlul AB este necesara monitorizarea si adaptarea medicatiei in vederea unui raspuins favorabil pe termen lung. Monitorizarea include reevaluaea functiei pulmonare.
Metodele educationale variaza de la pacient la pacient, utilizandu-se mai multe metodeL discutii, demonstratii, casete audio si video , filme etc.
Insusirea de catre pacienti a sfaturilor si recomandarilor facute la fiecare consultatie, este cheia succesului in supravegherea astmului.
Se poate spune ca aceasta boala are un impact social considerabil, dar acordarea unor ingrijiri de calitate duce la ameliorarea simptomelor, imbunatatirea calitatii vietii, scaderea numarului de exacerbari si a celui de internari in spital. In tratamentul astmului sunt implicati nu numai medicii generalisti si specialisti, ci si familia si pacientii insasi, prin intermediul planurilor ghidate de autotratament.
DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE
1. Generalitati:
Pacientii cu astm bronsic au o respiratie dificila. Dificultatile in respiratie pot aparea din cand in cand sau in cazurile severe in fiecare zi. Crizele de astm pot aparea pe toata perioada vietii (boala cronica) dar pot fi controlate prin tratament medicamentos. Astmul bronsic produce dificultati respiratorii deoarece poate produce inflamatia bronhiilor (principalele ramificatii ale traheei ce patrund in plamani). Inflamatia debuteaza gradat si in timp poate determina contractia muschilor situati in jurul bronhiilor (bronhospasm). Acest efect poate duce la ingustarea sau blocarea cailor respiratorii, ingreunand respiratia, reactie cunoscuta sub denumirea de episod acut de astm (atac, exacerbare sau criza).
Episoadele acute de astm bronsic pot fi rare, dese, usoare sau severe. Cel mai des simptomele pot fi controlate la domiciliu folosind un plan de actiune (plan scris in care se precizeaza care sunt medicamentele necesare tratamentului si cand e necesar un consult de specialitate). Daca criza este severa poate necesita tratament de urgenta. In cazuri rare aceste exacerbari pot duce la deces. Chiar daca pacientul prezinta putine episoade acute acesta are caile respiratorii inflamate si necesita tratament. Daca inflamatia nu este controlata astmul poate duce la schimbari permanente la nivelul bronhiilor afectand astfel definitiv functia plamanilor.
Cauzele astmului bronsic nu sunt cunoscute. Medicii specialisti considera ca aceasta boala se datoreaza imbinarii factorilor genetici, de mediu si imuni. Acestea pot evolua in astm bronsic si in exacerbari sau episoade acute de astm bronsic.
In cazul in care predomina actiunea factorilor genetici boala apare la mai multi membrii ai aceleasi familii. Persoanele care fac parte din aceste familii prezinta un risc crescut de a dezvolta boala in forma cronica. La unele persoane celulele sistemului imun elibereaza substante chimice care determina inflamatia ca raspuns la alte substante numite alergeni ( ce determina reactii alergice). S-a demonstrat ca expunerea la alergieni precum praful, gandacii si parul de animale au un rol important in aparitia astmului.
Astmul este mult mai frecvent la cei cu alergii desi nu toti cei care sufera de alergii dezvolta astm. Factorii de mediu si stilul de viata in care exista expunere la germeni pot juca un rol important in dezvoltarea astmului bronsic.Unii medici sunt de parere ca apar din ce in ce mai multe cazuri de astm din cauza poluarii si mai putine din cauza expunerii la anumite bacterii sau a altor germeni. De aceea sistemul imun se va dezvolta in asa fel incat va fi mai probabil sa dezvolte alergii si astm bronsic.
Boala astmatica la adulti poate fi determinata si de factori prezenti la locul de munca (astm ocupational). Persoanele care lucreaza cu animale, rasini din plastic, rumegus, cereale, insecticide sau metale, pot dezvolta astm, de obicei datorita faptului ca sistemul imun reactioneaza la aceste materiale. Unii dintre acestia pot continua sa prezinte simptome si la perioade de timp indelungate dupa incetarea expunerii la substantele care le-au cauzat initial.
2.Simptome
Simptomele astmului bronsic pot fi usoare sau severe. De asemenea in unele cazuri pacienti sunt asimptomatici (nu prezinta nici un fel de simptome), pot sa aiba simptome severe zilnic sau mai frecvent simptomele sunt situate intre aceste doua extreme. Intervalul la care apar simptomele poate varia.
Simptomele astmului bronsic cuprind: wheezing ( zgomot suierator care variaza ca intensitate si apare atunci cand caile pulmonare aeriene-bronhiile se ingusteaza); tusea, care de obicei este uscata (fara mucus) si apare mai mult noaptea poate fi uneori singurul simptom; senzatia de constructie ( strangere) toracica; dispnee ce se manifesta ca respiratie dificila; rapida si superficiala; tulburarile de somn si oboseala rapida aparuta pe parcursul exercitiilor fizice.
Un episod acut astmatic apare atunci cand intensitatea simptomelor creste mult. Factorii care declanseaza sau inrautatesc episodul astmatic acut sunt: racelile sau alte boli respiratorii, in special cauzate de virusuri ( cum este gripa); efortul fizic (astm indus de efortul fizic), mai ales daca aerul respirat e rece si uscat; expunerea la factori declansatori (cum este fumul de tigara, aerul poluat, praful sau parul de animale); prezenta unor chimicale sau a altor substante la locul de munca (ast ocupational); modificari hormonale ( ca de exemplu cele care apar la debutul menstruatiei, la pubertate); administrarea de medicamente, ca aspirina ( astmul indus de aspirina) sau antiinflamatoare nesteroidiene.
Multi pacienti prezinta inrautatirea simptomatologiei in timpul noptii. In mod normal, fiziologic functia plamanului se schimba pe parcursul ciclului zi-noapte.
3.Mecanism fiziopatogenetic
Astmul bronsic debuteaza in copilarie sau in primii ani ai adolescentei si se poate intinde pe parcursul intregii vietii. Astmul creste riscul complicatiilor ce apar in boli ca pneumonia sau bronsita. Uneori inflamatia caracteristica astmului bronsic determina ingustarea cailor aeriene si de productie de mucus, ceea ce se traduce in plan clinic prin aparitia dispneei. Caile aeriene se ingusteaza ca o reactie exagerata la anumite substante. Aceste substante sunt cunoscute ca declansatori ai astmului si cuprind: substante la care persoana este alergica (alergieni ca praful sau parul de animale, care determina o inflamatie pe termen lung si pot declansa simptomele) si factorii de mediu precum fumul si aerul rece care pot provoca contractia musculaturii bronhice (bronhospasm) determinand astfel aparitia simptomelor si uneori o noua criza.
Factorii declansatori ai astmului bronsic variaza de la caz la caz. Atunci cand boala e declansata de un alergen ea poarta denumirea de astm bronsic alergic. Daca simptomele au un debut brusc ele sunt reunite sub denumirea de episod astmatic sau exacerbare. Episoadele astmatice acute pot fi rare, frecvente, severe sau usoare. Cu toate acestea in majoritatea cazurilor, simptomele pot fi combatute acasa cu ajutorul unui plan de actiune si desi episoadele severe pot necesita tratament de urgenta ele sunt rareori fatale.
Astmul bronsic se clasifica in: usor intermintent, usor persistent, moderat persistent si sever persistent. Pacientii cu astm bronsic usor intermitent, usor persistent si frecvent , moderat persistent prezinta de obicei simptome numai cand se afla in prezenta unui factor declansator. Astmul bronsic usor intermintent necesita tratament doar in timpul unui episod acut astmatic. Astmul bronsic usor persistent sau moderat persistent trebuie sa urmeze un tratament zilnic pentru a controla inflamatia cronica de la nivelul cailor aeriene. Astmul bronsic sever persistent prezinta simptome aproape tot timpul. Acesti pacienti necesita tratament zilnic si prezinta un risc crescut de a dezvolta episoade astmatice severe care pun viata in pericol si sunt cunoscute si sub denumirea de status astimatic.
Boala astmatica chiar si atmul usor poate produce modificari la nivelul cailor aeriene (remodelare) si totodata pot accelera sau inrautati procesul natural de deteriorare a functiei pulmonare care apare odata cu inaintarea in varsta. Astmul poate influienta de asemenea riscul dezvoltarii BPOC.Astmul cu debut in copilarie poate avea ca rezultat o sensibilitate crescuta la fumul de tigara si astfel un risc mai mare de a dezvolta BPOC.
Uneori boala astmatica nu raspunde la tratament deoarece pacientul nu iti ia medicamentele sau nu le ia corect, nu evita factorii declansatori sau nu urmeaza planul zilnic de tratament si pe cel de actiune. Este important ca acestia sa urmeze corect tratamentul si planul de actiune pentru a preveni progresia bolii si cresterea riscului de deces.
4. Factori de risc
Sunt incriminati mai multi factorii care pot creste riscul ca o persoana sa dezvolte ast bronsic. Unii dintre acestia pot fi controlati, in timp ce altii nu. Factorii de risc major pentru aparitia bolii la adult sunt wheezing-ul cronic care apare inca din copilarie si fumatul. Factorii de risc care nu pot fi controlati:
– sexul: la adultii tineri, femeile fac mai des boala decat barbatii
– tendinta mostenita ( predispozitie genetica ) de reactie exagerata a cailor respiratorii: cei cu aceasta reactie fac mai frecvent boala
– istoric de alergii: persoanele care au mai multe alergii sunt mai predispuse decat restul sa dezvolte astm bronsic; cei mai multi copii si multi adulti cu astm bronsic prezinta si rinita alergica, dermatita atopica sau ambele; studii efectuate pe loturi largi au aratat ca un procent de 40% pana la 50% din copii cu dermatita atopica dezvolta si astm bronsic.
Daca copii au dermatita atopica exista riscul ca ei sa dezvolte la varsta de adult astm bronsic persistent sever.
Istoric familial de alergii sau astm bronsic ( mai multi membrii ai familiei au astm bronsic sau alergii ): fregvent persoanele cu astm bronsic au rude cu astm bronsic sau diverse alergii
Rinitele: adultii care au mucoasa nazala inflamata ( rinita ) au un risc peste medie de a dezvolta astm
Factori de risc ce pot fi controlati:
Fumatul: aproximativ jumatate din cazurile noi de astm la adulti de peste 40 de ani apar la fumatori sau la cei ce au alte boli pulmonare cronice cum sunt bronsita cronica sau emfizemul.
Fumatul in timpul sarcinii: femeile ce fumeaza in timpul graviditatii au un risc crescut pentru aparitia wheezing-ului ( un simptom al astmului ) la copii lor; copii ai caror mame au fumat in timpul sarcinii au o functie pulmonara mai redusa decat cei ai caror mame nu au fumat.
Iritatii de la locul de munca: astmul ocupational poate aparea ca o reactie la anumiiti alergeni de la locul de munca; asemenea alergeni pot inrautati simptomele la cei care deja au astm bronsic.
Praful: expunerea la praf este asociata cu un risc crescut de astm bronsic.
Gandacii: a fost demonstrat intr-un singur studiu ca cei ce traiesc in case infestate cu gandaci au un risc de patru ori mai mae de a fi diagnosticati cu astm decat ceilalti copii.
Asocierea dintre alaptare si riscul de a dezvolta astm bronsic este contradictorie. Intr-un singur studiu s-a demonstrat ca alaptarea exclusiva in primele 9 luni de viata scade riscul copilului de a dezvolta astm bronsic. Cu toate acestea alte studii nu au demonstrat existenta unui efect protector al alaptarii, ci din contra au evidentiat o crestere a riscului de a dezvolta boala. Implicarea animalelor de casa in declansarea astmului bronsic este controversata.
Unele studii indica faptul ca existenta animalelor de companie ca pisicile sau cainiicreste riscul de aparitie al astmului bronsic. Cu toate ca alte studii arata ca prezenta in locuinta animalelor de casa in primii ani de viata ai copilului scade riscul copilului de a dezvolta aceasta afectiune. Daca copilul este deja astmatic si este alergic a aceste animale, existenta acestor animale in casa va inrautati boala.
Factorii de risc care pot inrautati boala sau pot duce la aparitia unor episoade astmatice acute sunt: infectiile severe ale cailor respiratorii superioare, sinuzita, gripa ( infectiile cailor respiratorii superioare determina mai mult de jumatate din episoadele de astm bronsic la adult ) si alergeni cum este praful sau mucegaiul.
5. Factorii declansatori din aer
Frecvent, factorii declansatori se gasesc in aer ( fumul de tigara, poluarea ). Acesti factori pot declansa un episod de astm la unii pacienti. Oprirea fumatului e importanta pentru ca este un factor declansator major al astmului, atat la adulti cat si la copii. Este bine ca in jurul pacientului astmatic sa nu existe fumator.
Femeile gravide care fumeaza in timpul sarcinii cresc riscul de wheezing al fatului.
Expunerea copiilor de varsta mica la fumat pasiv creste posibilitatea ca acestia sa dezvolte astm bronsic si creste intensitatea simptomelor daca acestia au deja astm.
Daca poluarea aerului este ridicata pacientul astmatic trebuie sa ramana in casa. Exista iritanti in aer cum este fumul eliberat din arderea benzinei, petrolului, kerosenului sau a lemnelor din sobe care pot afecta caile aeriene ale copilului. Evitarea acestora reduce simptomele astmului bronsic.
6. Alergenii
Pacientul poate fi alergic la anumite substante ( alergeni ) si limitand expunerea fata de acestea se scade amplitudinea simptomatologiei.
Medicii specialisti nu au putut determina cine ar beneficia, cat de mult ar beneficia cineva si daca efortul de a obtine beneficii din evitarea alergenilor sunt rentabile. Pentru a reduce expunerea pacientului la alergeni trebuie realizat: controlul gandacilor, controlul prafului, controlul parului de la animalele de casa si al alergenilor proveniti de la acestea; se poate realiza interzicand accesul lor in camera copilului si prin aspirarea maia frecventa a casei.
Poate fi necesara si evitarea expunerii la alti factori declansatori ai astmului : polen, aerul rece ( pe timp de iarna pacientul trebuie sa poarte fular in jurul fetei si sa respire pe nas ), mancare care contine factori declansatori, ca de exemplu preparate din cartofi, creveti sau fructe uscate. Aceste mancaruri contin sulfiti care pot provoca simptome de astm. Medicamente cum este ibuprofenul. Atunci cand copilul are dureri se administreaza acetaminofen ( paracetamol ) si nu ibuprofen. Aspirina nu se administreaza la persoane mai tinere de douazeci de ani deoarece exista riscul aparitiei sindromului Reye.
7. Consultul de specialitate
Daca a fost diagnosticat astmul bronsic si exista un plan de actiune ( care precizeaza medicatia ce trebuie administrata in timpul unui episod acut ) atunci trebuie apelat la serviciul de urgenta daca acesta prezinta simptome severe de astm ( zona rosie a planului ) chiar daca a respectat planul:
Adolescentul prezinta inca dificultati in a respira
Adolescentul nu se simpte bine si fluxul sau expirator maxim este inca sub 50% din valoarea normala la 20-30 de minute de la administrarea medicatiei de urgenta.
Trebuie efectuat un consult de urgenta la medicul specialist in cazul in care adolescentul:
Se gaseste in zona rosie a planului astmatic si dupa 6 ore de administrare a medicamentelor de urgenta este inca necesara folosirea medicamentelor cu administrare inhalatorie la fiecare 1-3 ore si fluxul expirator de varf este sub 70% din cea mai buna masuratoare personala.
Are un episod care se gaseste in zona galbena a planului si fluxul expirator maxim se gaseste in continuare la 70% din valoarea normala in ciuda tratamentului la domiciliu conform planului.
Pacientul are simptome astmatice minore, dar care se inrautatesc si pacientul are impresia ca nu mai are cum sa se trateze acasa.
Are un prim episod astmatic si simptomele includ weezing-ul, senzatia de constrictie toracica si dispnee moderata.
Tuseste mucus de culoare galbena, maro inchis sau cu sange.
Trebuie efectuat un consult la medicul specialist in cazul in care pacientul:
Are simptome astmatice, nu exista un plan de actiune si simptomele sunt usoare ( constrictie toracica, tuse si dispnee usoara sau oboseala care apare repede in timpul efortului )
Prezinta simptome situate in zona galbena a planului de actiune, zilnice dar care sunt controlate medicamentos.
Este astmatic si fluxul expirator maxim s-a inrautatit in ultimele 2-3 zile.
Daca pacientul nu a fost diagnosticat cu astm dar prezinta simptomatologie este necesar consultul medicului de specialitate. Multi copii si adolescenti cu wheezing frecvent au astm dar nu au fost diagnosticati. Dintre acestia, cei care sunt putin probabil a fi diagnosticati sunt: fetele ( mai ales adolescentele ), fumatorii sau cei expusi la fumul de tigara la domiciliu, cei cu status socioeconomic precar, cei cu alergii.
8. Investigatii
Exista un test utilizat pentru a urmarii un bolnav astmatic. El se numeste testul oxidului nitric sistemic. Se masoara valoarea oxidului nitric din aerul expirat si o scadere a acestei valorisugereaza ca tratamentul reduce inflamatia caracteristica bolii.
Este necesar ca bolnabul sa efectueze consultatii medicale regulate pentru a monitoriza evolutia sa, pentru a modifica daca este considerat necesar tratamentul zilnic si planul de actiune. Frecventa acestor consultatii depinde de tipul de astm al pacientului. Astfel:
Consultatiile se efectueaza la 6 sau 12 luni daca pacientul are astm bronsic usor intermitent sau usor persistent care este bine controlat pe o perioada de cel putin 3 luni.
Consultatiile se efectueaza la 3 sau 4 luni in cazul pacientilor cu astm bronsic moderat persistent.
Consultatiile se efectueaza la 1 sau 2 luni in cazul celor cu astm bronsic sever persistent sau cu astm bronsic necontrolat.
In cursul acestor consultatii medicul specialist se va interesa daca simptomele si volumul expirator de varf ( maxim ) s-au mentinut constante, s-au imbunatatit ori s-au inrautatit si daca crizele de astm bronsic au aparut in timpul efortului fizic, noaptea, in timpul episoadelor de ras sau plans puternic. Aceste informatii trebuie pastrate de catre bolnav si familia sa intr-un asa numit „jurnal al astmaticului”. Este recomandat ca pacientul sa se prezinte cu peak-flow-meter-ul ( aparatul cu ajutorul caruia se masoara volumul expirator de varf ) pentru ca medicul specialist sa vada daca el este folosit corect.
9. Clasificarea si educarea bolnavului in functie de treptele astmului bronsic
Simptome peste zi, simptome nocturne PEF , variabilitate, FEV medicatii zilnice de control , alte optiuni de tratament mai putin eficace , educatia pacientilor.
Treapta I
Intermitent
Simptome intermitente <2 ori pe saptamana
Exarcerbari scurte ( ore – zile )
PEF normal asimptomatic intre crize ≤ 2 ori pe luna
Asimptomatic intre exacerbari PEF ≥ 80% din cea mai buna valoare personala
Valabilitate < 20%
FEV > 80% din valorile prezise – nu este necesar Branospasmul ocazional se trateaza cu B2 – agonilti inhalatori cu actiune de scurta durata ( a nu se depasi 3-4 doze pe zi ). Acestia pot, de asemenea, prevenii crizele declansate de efort. Informatii de baza despre astm,invatarea folosirii inhalatoarelor si a spacerului, tehnica de masurare a PEF, comportamentul in timpul exacerbarilor, eliminarea factorilor de risc, necesitatea controlului la 2 saptamani sau chiar mai des in cazul exacerbarii simptomelor. S-a realizat scopul tratamentului? Control la trei luni. Daca simptomele nu au fost stabilizate se trece in treapta superioara.
Treapta II
Persistent usor
< 2 ori pe saptamana dar < 1 data pe zi
Crizele pot afecta activitatea si somnul < 2 ori pe luna dar < 1 data pe saptamana PEF >= 80% din cea mai buna valoare personala.
Valabilitate : 20% -30%
FEV > 80% din valorile prezise – doze mici de corticoizi inhalatori (tratament patogenetic). In crize, B2- agonistii inhalatori cu actiune de scurta durata- teofilina cu eliberare prelungita. Cromone (cromolyn, dedocromyl). B2-agonistii inhalatori cu actiune de lunga durata. Anti-leucotnene ( de preferat numai in aceasta treapta sau in astmul indus de aspirina ori la pacientii care nu pot invata sa foloseasca un inhalator ). La fel ca treapta 1 + invata posibilitatea de modificare a tratamentului in functie de PEF, explicarea planului de terapie pe termen lung, scoala bolnavilor de astm, controlul la 2-4 saptamani, mai ales in cazul exacerbarii simptomelor. S-a realizat scopul tratamentului? Control la trei luni. Daca simptomele nu au fost stabilizate se trece in treapta superioara.
Treapta III
Persistent moderat
Zilnic
Crizele pot afecta activitatea si somnul >1 data pe saptamana PEF sub 60-80% din cea mai buna valoare personala.
Valabilitate >30%
FEV peste 60-80% din valorile prezise- doza mica – medie de corticoid inhalator. In crize, B2- agonistii inhalatori cu actiune de lunga durata – doza mica corticoid inhalator plus teghilina ce eliberare conditionata .
Doza mica de corticoid inhalator plus modificator de leucotnene.
Doza medie de corticoid inhalator.La fel ca la treapta II.
Treapta IV
Persistent sever
Permanent
Simptome continue diurne
Exacerbari frecvente
Frecvent activitatea fizica e limitata
Pacientii diagnosticati cu astm sever includ si pacientii cu crize grave intermitente PEF sub 60 % din cea mai buna valoare personala.
Variabilitate > 30%
FEV sub 60% din valorile prezise – doza mare de corticoid inhalator, B2- agonisti inhalatori cu actiune de lunga durata.
Necesita administrare frecventa de bronhodilatatoare- pot necesita corticoid oral de lunga durata initiat la 2 mg/kgc/ zi, maximum 60 mg/zi cu mentiunea incetarii de a reduce corticoterapia pe masura inlocuirii cu corticoterapia inhalatorie in doze mari.
Pentru simptomatologia nocturna teofilina cu eliberare prelungita sau B2 – agonisti inhalatori cu actiune de lunga durata, in doze repetate nocturn. La fel ca treapta III. Ingrijirea bolnavului se va face printr-o colaborare stransa cu medicul specialist.
10. Tratament
In functie de severitatea manifestarilor de boala, astmul bronsic se clasifica in forma intermitenta, persistenta usoara, moderata si severa, fiecare treapta avand un tratament bine determinat ce trebuie urmat 30- 45 de zile, dar cel mai bine 3 luni si doar apoi medicatia poate fi redusa ca doza sau ca interval de administrare.
Bolnavul trebuie sa se adreseze in primul rand medicului de familie , acesta ulterior indreptandu-l catre specialistul aergolog pentru efectuarea testarii la alergenii de mediu, si catre pneumolog, pentru investigarea functiei respiratorii.
Medicatia moderna este cel mai frecvent inhalatorie , cu actiune strict interpulmonara si lipsita de efectele pe intregul organism, fiind de doua tipuri: una de uz zilnic care previne accesele de astm, iar cealalta doar la nevoie stopand accesul de astm. In plus, in atmul bronsic alergic se adauga o medicatie antialergica zilnica, in cazul unui alergen ce nu poate fi scos din mediu, sau doar sezoniera in cazul alergiilor de sezon.
Desensibilizarea sau vaccinarea se adauga tratamentului medicamentos si daca este corect aplicata in primul an de debut al alergiei la copii si adolescenti poate concura la vindecarea bolii , iar la adulti la controlul mult mai eficient al bolii sau in cazul prezentei doar a rinoconjunctiviteialergice poate preveni aparitia astmului bronsic alergic.
EDUCATIA PACIENTULUI ASTMATIC
Cresterea mortalitatii si a morbiditatii cauzate de astmul bronsic –fenomene semnalate de-a lungul deceniului trecut- se datoreaza tratamentului inadecvat si in doze ineficace (subdozate). Se apreciaza de asemenea ca printr-o asistenta medicala primara eficace , se pot preveni majoritatea cazurilor de internari pentru exacerbari astmatice.
In Romania prevalenta astmului bronsic este de circa 7% din populatie ( comparativ cu 4.5% prevalenta apreciata pentru anul 1999. Prin comparatie, in Statele Unite ale Americii, prevalenta este de 4.5 % , boala determinand anual 470.000 spitalizari ( a treia cauza de spitalizare) si 5000 decese.
Studii americane privind copii si adultii cu astm bronsic care au solicitat servicii de urgenta , arata ca:
Mai putin de 50% din pacienti au primit terapie antiinflamatorie in conformitate cu standardele moderne
Numai 28% din adultii spitalizati au primit instructiuni scrise despre managementul corect al bolii lor
Managementul in astmul bronsic este de competenta medicului de familie, atat prin caracterul cronic al bolii, prin implicatiile psihologice, sociale, familiale rezultate, dar si prin necesitatea realizarii unei compliantea a pacientului la terapie si instituirea unui parteneriat cu medicul sau curent.
Educatia pacientului astmatic este parte componenta a acestui management, ca si oportunitatea consultarii altor specialisti atunci cand evolutia sau particularitatea cazului impun acest lucru.
Educatia eficienta a pacientului astmatic presupune in primul rand insusirea de catre medicul de familie a trasaturilor esentiale ale bolii (fiziopatologie, tablou clinic, evolutie) cat si a principalelor tehnici terapeutice si reguli de preventie. Cunoasterea acestor date permite medicului o informare corecta a pacientului sau dar si o evaluare exacta a starii acestuia.
O serie de mesaje sunt dupa opinia noastra indispensabile unei corecte informari si instruiri a pacientului cu astm bronsic.
Ce mesaj trebuie sa transmita medicul de familie:
Inflamatia cailor aeriene joaca un rol central in astm si in managementul acestuia.
Astmul bronsic este un sindrom inflamator cronic al cailor aeriene. Multe celule si mediatori celulari sunt implicate implicate in producerea bolii , in particular mastocitele , eozinofilele, limfocitele T helper, macrofagele, neutrofilele si celulele epiteliale.
Aceasta precizare are rasunet si asupra atitudinii terapeutice, reflecata prin onorarea medicatiei antiinflamatorii steroidiene (considerata in acest momet ca fiind esentiala in terapia de fond a bolii), necesitatea utilizarii unor principii terapeutice noi (ex. Antileucotrienele) si renuntarea la medicamente (folosite masiv in trecut) dar putin utile in momentul de fata ( ex. Antihistaminicele).
Inflamatia este prezenta intotdeauna in anumite grade , in functie de nivelul severitatii astmului si este responsabila de aparitia de episoade recurente cu wheezing , greutate in respiratie, constructie toracica, tuse. Inflamatia determina o hiperreactivitate bronsica la stimuli variati (alergeni,pulberi iritante, aer rece, virusuri) tradusa fiziopatologic prin obstructie bronsica, iar clinic prin wheezing, dispnee, tuse, raluri sibilante .
b) Clinica astmului este variabila in timp, necesitand un management activ.
Astmul bronsic prezinta manifestari variabile in timp, in functie de conditiile de mediu, activitatile pacientului, managementul bolii de catre medic s.a..
Desi se obtine o ameliorare semnificativa a simptomelor astmatice printr-un tratament corect, este indicat ca managementul pacientului sa fie unul activ si indelungat. Trebuie evitata atentia de a renunta intempestiv la terapia antiinflamatorie de fond invocandu-se ameliorarea neta a starii pacientului, lipsa de exacerbari, cresterea tolerantei la efort si imbunatatirea confortului pacientului. In lipsa terapiei antiinflamatorii cortico-steroidiene a la long, procesul inflamator la nivelul mucoasei bronsice evolueaza, cu persistenta hiperreactivitatii bronsice si cresterea vulnerabilitatii la factori trigger, implicit cu cresterea riscului de exacerbare a simptomatologiei.
c) Suspiciunea diagnosticului de astm bronsic se impune la pacientul cu wheezing /tuse cronica
In fata unui pacient cu simptome sugestive (wheezing, dispnee, tuse, constructie toracica) medicul de familie trebuie sa accentueze pe antecedentele heredocolaterale (astm,eczema in familie), personale (infectii ORL,dermatite, conjunctivite) sau terapii concomitente (AINS, betalocante).
De asemenea, unele particularitati ale mediului pacientului pot fi relevante: fumatul activ/pasiv, poluarea, contactul cu substante chimice, animale domestice,etc. Aplicarea peak-flow-metriei, chiar daca nu are relevanta spirometriei, reprezinta o metoda diagnosticata valoroasa pentru diagnosticul pozitiv de astm bronsic in cabinetul medicului de familie.
Componentele tratamentului: terapia farmacologica si educatia pacientului asociate unui parteneriat cu acesta.
Scopul si obiectivele tratamentului farmacologic sunt: prevenirea exacerbarilor si a aparitiei simptomelor astmatice atat ziua cat si noaptea, mentinerea unei activitati zilnice normale (inclusiv exercitiile si efortul fizic), obtinerea unei functionalitati pulmonare normale, efecte secundare cat mai mici, medicatia pe termen lung (de control) si in exacerbari.
Medicatia de control trebuie administrata zilnic in scopul de a obtine si a mentine controlul in astmul persistent. Cea mai eficienta medicatie de control este cea care determina reducerea inflamatiei. Steroizii inhalatori sunt cei mai potenti din acest punct de vedere. Steroizii inhalatori sunt in general bine tolerati si siguri la dozele terapeutice recomandate. Pentru a reduce riscul unor efecte adverse, pacientii care utilizeaza steroizi inhalatori trebuie sa stie: sa utilizeze un specer, sa cunoasca tehnica de utilizare a flaconului presurizant (spray) si sa utilizeze doza minima posibila pentru a mentine controlul
Medicatia in exacerbari (reliever) este utilizata pentru a obtine un efect terapeutic rapid in cazul obstructiei acute a cailor aerienea asociata sau nu cu tuse, constructie toracica, respiratie dificila, wheezing. Aceasta medicatie cuprinde beta-antagonistii cu durata scurta de actiune si corticosteroizii orali. Anticolinergicele pot fi utilizate in anumite circumstante.
Daca medicatia corticosteroida este intrerupta, exista riscul reaparitiei simptomelor astmatice.
Atitudini practice
Educarea pacientului dupa stabilirea diagnosticului de astm.
Medicul de familie are datoria de a realiza o educatie sanitara continua a pacientului sau astmatic si anume:
identificarea preocuparilor pacientului fata de boala sa
stabilirea asteptarilor pacientului de la terapie
Mesajul esential transmis de catre medic pacientului sau este ca astmul poate fi controlat si acesta poate avea o viata normala.
Controlul bolii este posibil atunci cand pacientul coopereaza cu medicul sau. Pacientul are un rol hotarator in controlul bolii sale: el isi va administra medicatia, isi va monitoriza simptomele si va preveni expunerea la factorii declansatori ai crizelor astmatice.
Astmul este o boala cronica caracterizata prin inflamatia cailor aeriene. Pot exista perioade fara simptome, dar caile aeriene raman in continuare vulnerabile si sensibile la actiunea factorilor agresori din exterior. Pacientul trebuie sa constientizeze ca terapia antiinflamatorie pe termen lung este importanta pentru controlul afectiunii sale.
O serie de factori externi pot cauza atacuri de astm ( fumatul pasiv , alergeni , iritanti ).
Astmul este o boala care necesita monitorizare si control pe termen lung, nu poate fi vindecat ,dar poate fi controlat. Boala poate evolua favorabil sa nefavorabil si necesita modificari ale tratamentului.
Educarea pacientului va incepe de indata ce diagnosticul a fost stabilit si va continua la fiecare consultatie.
Instruirea practica a pacientului astmatic
O atentie particulara trebuie data instruirii pacientului asupra manevrarii corecte a dispozitivelor presurizate ( spray ) utilizate atat in terapia de fond cat si in terapia de urgenta. Tehnica defectoasa reprezinta adesea cauza principala a esecului terapiei inhalatorii, determinad, alaturi de agravarea bolii si cresterea frecventei crizelor, scaderea increderii si a compliantei pacientului fata de aceasta modalitate terapeutica. Manevrarea incorecta a spray-urilor forteaza si aparitia de efecte secundare ( micoze, oro-faringiene, tuse sau chiar inducerea de crize astmatice ), cu rasunet negativ asupra psihicului pacientului si a relatiei acestuia cu medicul curant.
In astfel de situatii, medicul trebuie sa verifice in permanenta daca pacientul si-a insusit corect tehnica de administrare inhalatorie ( mai ales in cazul pacientilor putin cooperanti, cu probleme neuro-psihice si de dezvoltare intelectuala, cu educatie precara etc. ), eventual in caz de esec repetat, se recomanda alte metode tehnice mai accesibile: utilizarea spray-ului cu spacer, sau apelarea de dispozitive de ultima ora care indeparteaza dificultatile de manevrare ale spray-urilor clasice.
In anumite situatii, pacientul va trebui instruit si asupra utilizarii corecte a peak-flow-metrului ( pentru evaluarea debitului expirator de varf – PEF ) la domiciliu si a calculului procentului PEF real din PEF teoretic/ sau PEF personal cel mai bun; masurarea personala a PEF-ului este de mare importanta pentru pacient, deoarece permite evaluarea eficientei terapiei de fond si conduita acestuia in situatiile de urgenta.
Situatiile care impun trimiterea pacientului la specialistul pneumolog sau alergolog
Trimiterea pacientului astmatic pentru consultatie/asistenta medicala la specialistul pneumolog sau alergolog se impune in urmatoarele situatii:
Diagnostic si evaluare ( diagnosticul diferential este dificil si problematic, alte conditii care agraveaza astmul, suspiciune de astm profesional);
Tratament specific si educatie ( imunoterapie sau educarea pacientului pentru evitarea anumitor alergeni ).
Alte situatii:
Nu stunt atinse scopurile terapiei, dupa 3-6 luni de tratament. Daca medicul curent considera ca nu exista raspuns satisfacator la terapie, solicitarea timpurie a unui consult de specialitate este conduita cea mai indicata;
Exacerbari amenintatoare de viata;
Pacientul este tratat pentru grad de severitate 4 sau a utilizat mai mult de 2 cure de crticosteroizi orali intr-un an de zile;
Specialistul in astm este alergolog instruit in problema astmului, un pneumolog sau medic practician cu expertiza in domeniul astmului bronsic.
Pacientii cu probleme psihiatrice, psihosociale sau familiale, care interfera cu terapia astmului trebuie trimisi catre un centru psihiatric competent pentru consiliere si tratament.
Diagnosticul etiologic in astmul bronsic si care practic este echivalent cu punerea in evidenta a alergiei respiratorii. Aceasta atitudine este indreptatita prin faptul ca alergia detine un rol important ( desi nu este exclusiv ) in etiologia astmului infantil si este pe de alta parte singurul dintre factorii etiologici perfect cuantificabili ( spre deosebire de factorul infectios, cel psihogen etc. ). Sustinerea etiologiei alergice face apel la urmatoarele argumente: eozinofilia sanguina, puterea histaminopexica si testul latexhistamina ca argumente de prezumtie; teste de provocare bronsica la alrgene, determinarea IgE serice, evidentierea prin imunoflorescenta imunoglobinelor in fragment de mucoasa bronsica, teste de transformare blastica ca argumente de certitudine.
Diagnosticul de certitudine este oferit de punerea in evidenta, prin explorare functionala respiratorie a urmatoarelor elemente: hiperreactivitatea pronsica ( definitorie pentru boala ) la substante farmacodinamice ( prag de histamina etc. ), efort fizic sau dimpotriva, suprimarea bronhospasmului prin inhalare de bronhodilatatoare β2-stimulante.
Masurarea functiei pulmonare evalueaza limitarea fluxului de aer si aduce argumente utile in favoarea diagnosticului de astm bronsic si permite monitorizarea bolii.
AB necunoscut ( anamneza pozitiva, clinic asimptomatic ) si explorarea functionala arata un sindrom obstructiv patent, inhalarea de preparate β2 –adrenergice suprima obstructia, normalizand parametrii ventilatori masurati; AB necunoscut ( simptome clinice de obstructie bronsica prezente ) si explorarea functionala cu evidentierea hiperreactivitatii bronsice si a reversibilitatii la substante β2 –adrenergice. Testele farmacologice sunt considerate obligatorii la copii la care se suspecteaza astmul bronsic. Testarea functiei pulmonare este importanta si in cursul evolutiei bolii, permitand stabilirea mecanismelor de producere a ingustarii bronsice; daca reversibilitatea este totala dupa inhalarea unei doze de β2 –adrenergice, obstructia se datoreaza spasmului musculaturii netede; o reversibilitate partiala traduce ca spasmului bronsic i se adauga edemul mucoasei si hipersecretia bronsica; lipsa raspunsului la bronhodilatatoare la un copil astmatic, timp de 48 de ore, indica un status astmaticus si necesita determinarea gazelor sanguine pentru a putea preciza instalarea respiratorii si monitorizarea evolutiei sub tratament.
In perioada intre crize, testarea functiei pulmonare permite depistarea alterarii functionale persistente in absenta simptomatologiei clinice si adaptarea terapiei la copilul astmatic. Examenul spirografic este folosit pentru evaluarea functionala initiala in astmul bronsic. Debitul expirator maxim de varf ( PEF ) este o metoda accesibila, se utilizeaza peak-flow-meter si este util pe termen lung, pentru evaluarea raspunsului la tratament si aprecierea pronosticului.
La sugar si copilul mic explorarea functionala nu se practica de rutina, ea necesitand aparatura complicata ( Baby Body Plethismograph etc. ).
Testele alergologice ( prich test ) desi foarte populare se practica la copil peste varsta de 3 ani si determina un raspuns incert, ce depinde de foarte multi factori.
Evidentierea in vitro a anticorpilor specifici IgE, prin metoda ELISA si mai ales testul RATS, are specificitate si snsibilitate superioara. Criteriul clinic esential pentru diagnosticul AB il constituie repetarea a cel putin trei episoade distincte de wheezing confirmate de medic, dupa excluderea altor cauze de wheezing ( corpi straini intrabronsici, mucoviscidoza, cardiopatii concegnitale cu sunet stanga-dreapta, sindroame de imunodeficienta etc. )
Ce trebuie sa cunoasca pacientul cu astm bronsic
Astmul bronsic poate fi controlat permitand astfel o viata si activitate normala.
Astmul bronsic este o boala care se caracterizeaza prin inflamatia cronica a cailor respiratorii. Acestea determina hipertrofia mucoasei bronsice si cresterea sensibilitatii cailor respiratorii la actiunea unor factori iritativi din exterior. Aceste modificari sunt mermanente, , chiar daca pacientul se simte bine, nu trebuie sa intrerupa tratamentul medicamentos sau sa se expuna intempestiv la iritanti din mediul inconjurator. Pacientul trebuie sa fie avertizat ca expuneera la astfel de agenti iritanti sau fumatul ( activ sau pasiv ) cresc riscul declansarii unor crize astmatice ( exacerbari ).
Astmul bronsic necesita dispensarizare de lunga durata.
Astmul bronsic nu poate fi vindecat, dar poate fi tratat eficient. Un tratament farmacologic corect si o atitudine preventiva corespunzatoare ajuta pacientul sa aiba un confort si o eficacitate profesionala satisfacatoare.
Simptomatologia indusa de astmul bronsic este variabila in timp. Boala poate prezenta perioade de remisiune neta variabile, adesea de lunga durata. Uneori pacientul poate prezenta exacerbari ale simptomatologiei, cu succesiune rapida si agravari importante ale functiei respiratorii si capacitatii de efort.
Pacientul are un rol esential in controlul bolii sale. El trebuie sa fie educat sa indeplineasca anumite cerinte:
Sa nu-si neglijeze medicatia farmacologica prescrisa;
Pacientul trebuie sa tina o evidenta a simptomelor zilnice ( jurnal de boala );
Sa-si administreze medicatia de urgenta in caz de exacerbare a simptomelor;
Sa evite toti factorii cu potential de agravare a bolii ( fumatul, poluarea, pulberi, iritanti, medicamente prescrise etc. );
Sa se prezinte la control periodic cel mai tarziu la un interval de 6 luni, ori de cate ori evolutia bolii impune consultul medical.
Alaturi de accesibilitatea la mijloacele diagnostice si terapeutice moderne, parteneriatul medic – pacient reprezinta o componenta de prim ordin a unui management activ al bolii astmatice. Cunoasterea trasaturilor pacientului, inclusiv a particularitatilor caracteriale, psiho-afective, familiale, profesionale, economice, se constituie in atu-uri redutabile posibil a fi utilizate de medicul de familie in folosul pacientului si al succesului terapeutic.
Aceste abilitati trebuie insa in permanenta dublate cu mentineea constanta a interesului medicului de familie fata de datele stiintifice noi referitoare la boala astmatica, participarea la activitati de educatie medicala continua sau insusirea de noi tehnici de diagnostice si terapeutice.
Cum se pot preveni crizele de astm
Foarte importante in declansarea crizelor de astm sunt si masurile de mediu:
In cazul alergiei la acarienii din praf, indepartarea din camera a marilor colectoare de praf: carti, draperii, covoare cu par gros, aparatura electro-casnica, tapetul. Zilnic se va aspira praful, se vor sterge cu o carpa umeda suprafetele de mobila. Pernele, pilota nu vor contine pene, ce constituie un mediu de cultura pentru acarieni, ci burete sau melana;
Indepartarea animalelor de companie pentru ca o persoana alergica se poate sensibiliza in timp la mai multi alergeni;
In sezonul de polen, folosirea ochelarilor de protectie, spalarea frecventa a fetei, iar plimbarile in onele inverzite se pot efectua doar pe inserat, cand particulele de polen se depun in sol.
In concluzie, astmul bronsic alergic este o boala multifactoriala, inclusiv cu existenta unei predispozitii mostenite genetic, in care imporante sunt conlucrarea pacient-medic, adeziunea pacientului la tratamentul instituit si educatia pacientului.
Viata pacientulor cu astm
Poate fi estimat impactul astmului asupra vietii pacientului urmarind planul astmatic. Planul de management al astmului poate reduce inflamatia si previne astfel modificarile pe termen luing ale plamanilor si de asemenea reduce severitatea, durata si frecventa episoadelor acute de astm. Pacientul poate intampina dificultati in urmarirea planului. Planul poate fi usor de urmat daca:
Atat pacientii cat si familia sunt informati in legatura cu boala. Realizand acest lucru, se pot controla simptomele si poate scadea astfel riscul de a dezvolta episoade acute; pot fi folosite chestionare tipizate care ajuta pacientul sa realizeze cat stie despre boala sa si cere informatii care trebuie lamurite impreuna cu medicul specialist.
Sunt intelese dificultatile pacientului in a urmari planul. Acestea pot fi de natura fizica, ca de exemplu distanta mare pana la cabinetul medicului specialist sau farmacie, sau bariere emotionale, cum sunt teama fata de boala sau asteptarile de nerealizat. Pentru a solutiona aceste probleme este important ca medicul specialist sa discute cu pacientul.
Sunt stabilite scopuri legate de calitatea vietii adolescentului.
Atunci cand acesta poate sa isi masoare succesele, este mult mai motivat sa isi urmeze constant planul. Deciziile trebuie luate de parinti, impreuna cu adolescentul si trebuie stabilite scopuri cade exemplu lipsa simptomelor nocturne, posibilitatea de a efectua exercitii fizice zilnice, siguranta atacurilor acute.
Dialogul cu medicul specialist poate clarifica daca aceste obiective sunt realiste si cum pot fi ele indeplinite.
Planul astmatic este compus in general din :
Control regulat efectuat de medicul specialist pentru a evidentia boala. Frecventa acestor controale depinde de tipul de astm al copilului. Medicii recomanda controalele periodice la fiecare 6 pana la 12 luni pentru astmul usor intermitent sau usor persistent si care este controlat de cel putin 3 luni, la fiecare 3-4 luni pentru astmul moderat persistent, la fiecare 1-2 luni pentru astmul sever persistent sau necontrolat. Planurile astmatice trebuie prezentate medicului la fiecare control.
Respectarea planului de tratament zilnic. Acesta ajuta la prevenirea sau incetinirea dezvoltarii efectelor astmului bronsic pe termen lung si indica tipul de medicatie zilnic. Planul zilnic de tratament include un „jurnal al astmaticului” in care sunt inregistrate fluxurile respiratorii de varf ( maxime ), simptomele, factorii declansatori si medicamentele de urgenta folosite in episoadele acute; acest plan valoros ajuta familia si medicul specialist in efortul lor de a controla boala; planul de tratament zilnic se combina frecvent cu planul de actiune.
Respectarea planului de actiune. Contine indicatii menite sa ajute familia si bolnavul in controlul episoadelor acute astmatice la domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, ce pot fi apoi evitati sau modificati, ajuta bolnavul sa isi constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul.
Pentru un control cat mai bun al astmului si pentru a respecta planul zilnic de tratament si planul de actiune parintii trebuie sa cunoasca cum sa monitorizeze fluxul de varf, sa identifice factorii declansatori si sa urmareasca daca adolescentul urmeaza corect tratamentul.
Tratament – Generalitati
In ciuda faptului ca astmul bronsic nu poate fi vindecat, simptomele pot fi controlate folosind medicamente, in special corticosteroizii si β2 –agonistii cu administrdare inhalatorie. Medicul specialist va controla bolnavul pentru a elabora un plan de actiune si tipul de tratament necesar. Cu ajutorul acestuii plan se incearca sa se indeplineasca scopurile tratamentului astmului bronsic:
Sa se reduca inflamatia cailor aeriene astfel incat sa incetineasca modificarile lor pe termen lung;
Sa scada severitatea, frecventa si durata crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli;
Sa se trateze episoadele acute cand apar;
Sa asigure o viata normala ( adolescentul sa poata participa la activitatile zilnice cum sunt scoala, activitati sportive si activitatile recreative ) prin reducerea simptomelor.
Tratamentul initial
Sunt multe feluri in care poate fi abordat tratamentul astmului bronsic. Dupa ce a pus diagnosticul de astm bronsic, medicul specialist va discuta cu bolnavii cateva aspecte importante despre tratament.
Acestea sunt:
Corticosteroizii cu administrare orala sau injectabila ( cortocoterapie sistematica ): acest tip de medicamente poate fi administrat pentru a controla simptomele inainte de a incepe terapia zilnica; in viitor se vor mai administra atunci can apar brusc simptome severe, cum sunt dificultatile de respiratie ( episoade acute de astm bronsic ); corticosteroizii cu administrara orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistematia cuprinde prednisonul si dexametazona;
Corticosteroizii cu administrare inhalatorie: acestea sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic; ele reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului si atunci cand sunt administrate in fiecare zi se realizeaza controlul bolii si previn episoadele acute; acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de fluticazona, budesonida si flunisolidul;
β2 –agonistii cu durata scurta de actiune: sunt folositi in tratamentul episoadelor acute de astm, ele relaxeaza caile aeriene si copilul va respira astfel mai usor; aceste medicamente cuprind albuterolul si pirbuterolul;
educatia continua despre astm: cu cat pacientul stie mai multe despre boala cu atat le este mai usor sa controleze boala, ei trebuia sa aiba in vedere ca marea majoritate a simptomelor pot fi controlate si ca pacienti ale caror simptome nu pot fi controlate sunt putini;
modul cum trebuie folosit corect inhalatorul, dispozitiv care introduce medicamentele direct in plaman, daca este folosit corect simptomele pot fi controlate cu succes; multi specialisti recomanda folosirea, odata cu inhalatorul a spacer-ului ( piesa a inhalatorului care se introduce in cavitatea bucala in momentul inhalarii ).
Scopul pe termen scurt al tratamentului este acela de a controla simptomele, scopul pe termen lung este de a preveni aparitia acestor simptome astfel incat pacientul sa aiba o viata normala. Exista cateva aspecte particulare care trebuie luate in considerare in legatura cu astmul bronsic al adultului si adolecentulu:
astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot inbunatati sau inrautati in timpul sarcinii. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvolta complicatii;
astmul la persoanele varstnice: pacientii varstnici au simptome mai severe si un risc de deces mai mare decat pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea de medicamente ce pot inrautati simptomele astmului bronsic;
astmul indus de efortul fizic: efortul fizica determina aparitia simptomelor acute, dar acest lucru poate fi prevenit dpin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic;
astmul si interventiile chirurgicale: pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.
Tratamentul de intretinere
Dupa initierea tratamentului, este important ca pacientul sa afle cat mai multe despre boala si sa dezvolte impreuna cu medicul specialist un plan general de management al bolii. Pentru realizarea acestuia este necesara o buna colaborare intre pacient si medic. Deoarece boala astmatica ia nastere dintr-o interactiune complexa intre factori genetici, de mediu si ai sistemului imun nu se poate aplica acelasi plan tuturor pacientilor. Managementul bolii astmatice consta in:
Un plan de tratament zilnic: acesta evidentiaza in scris modul in care trebuie tratata inflamatia din plamanil; planul ajuta la prevenirea sau incetinirea dezvoltarii efectelor astmului pe termen lung si precizeaza medicatia zilnica necesara; planul zilnic de tratament include un „jurnal al astmaticului” in care sunt inregistrate fluxurile respiratorii de varf ( maxime ), simptomele, factorii declansatori si medicamentele de urgenta folosite in episoadele acute; acest plan valoros ajuta pacientul si medicul specialist in efortul lor de a controla boala; planul de tratament zilnic se combina frecvent cu planul de actiune;
Planul de actiune: contine indicatii menite sa ajute bolnavul in controlul episoadelor acute astmatice la domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, ce pot fi apoi evitati sau modificati, ajuta bolnavul sa isi constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul;
Monitorizarea fluxului respirator de varf: este usor de subestimat severitatea simptomelor, acestea putand fi trecute cu vederea pana cand plamani functioneaza la aproximativ 50% din valoarea cea mai buna a fluxului respirator de varf specifica individului in cauza; masurarea fluxului respirator de varf este un mod eficient de a urmari functia pulmonara la domiciliu si poate fi de ajutr pentru pacienti deoarece cu ajutorlu sau se poate observa cand are loc deteriorarea functiei pulmonare inainte ca aceasta sa scada la un nivel periculos; el se masoara cu ajutorul unui dispozitiv numit peak-flow-metru;
Un plan care urmareste factorii declansatori sau factorii ce inrautatesc boala: in prezenta factorilor declansatori simptomele sunt amplificate, de aceea e importanta evitarea expunerilor pacientului la substante iritante ( fum, aer poluat ) sau la substante la care poate fi alergic ( parul unor animale );
Un plan pentru tratamentul altor probleme de sanatate: daca pacientul are si alte afectiuni asociate cum este de exemplu infectia sinusurilor ( sinuzita ) sau boala de reflux gastro-sofagian, este necesar tratamentul acestora;
Folosirea corecta a medicamentelor indicate: medicul specialist poate ajusta dozele medicamentelor in functie de controlul pe care il realizaza asupra astmului bronsic. Medicamentele folosite sunt:
Corticosteroizii inhalatori: sunt medicamente preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic; acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, proponatul de fluticazona, budesonida si flunisolidul;
β2 –agonistii cu actiune lunga ( salmetrol, formeterol ) sunt folositi uneori cu corticosteroizii inhalatori
corticosteroizii orali sau injectabili ( sistemici ) sunt folositi in tratamentul simptomelor severe sau acute, cum este dispneea ( episod astmatic acut ); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistemica cuprinde prednisonul si dexametazona;
meidcatia de urgenta ce include β2 –agonistii cu durata scurta de actiune si anticolinergicele ( iratropiu ) se foloseste in episoadele acute astmatice; daca sunt folosite de mai mult de 2 ori pe saptamana, excluzand folosirea zilnica in astmul indus de efort, inseamna ca este nevoie de tratament pe termen lung; folosirea in exces a medicatiei de urgenta poate fi daunatoare;
educatia: este importanta pentru cunoasterea bolii;
Cand pacientul are astm bronsic si reactioneaza la alergeni este nevoie de teste cutanate pentru a depista alergenii. Imunoterapia cu vaccinuri antialergice poate fi de ajutor in rare cazuri. Pacientul poate duce o viata normala controlandu-si simptomele prin simpla urmarire a planului de tratament si a celui de actiune. Daca simptomele nu sunt controlate boala poate progresa afectand permanent bronhiile.
Consideratii speciale in tratamentul astmului includ:
astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot imbuinatati sau irautati in timpul sarcini. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvolta complicatii;
astmul la persoanele varstnice: pacientii varstnici au simptome mai severe si un risc de deces mai mare decat pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea altor medicamente ce pot inrautati simptomele astmului bronsic;
astmul indus de efortul fizic : efortul fizic poate determina aparitia simptomelor acute , dar acest lucru poate fi prevenit prin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic.
astmul si interventiile chirurgicale : pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.
Tratament de urgenta
Daca bolnavul are un episod sever de astm bronsic (zona rosie pe planul de actiune pentru astm bronsic) se administreaza medicamentele indicate in planul de actiune si trebuie contactat de urgenta medicul specialist pentru a decide actiunile urmatoare. Aceste actiuni sunt importante daca fluxul expirator de varf al copilului nu revine in zona verde sau ramane in zona galbena dupa administrarea medicamentelor. Pacientul trebuie dus la camera de urgenta in acest caz. In spital, el va primi corticosteroizi si beta2-agonisti inhalatori si posibil se va administra oxigen pentru a imbunatatii respiratia.
Pacienta trebuie sa informeze personalul medical din camera de garda daca este posibil sa fie insarcinata. Medicii vor supraveghea functia respiratorie si starea copilului. In functie de raspunsul functiei pulmonare la acest tratament se va decide de catre medicii specialisti daca pacientul va ramane internat sau i se va schimba planul de actiune si tratamentul.
Unele persoane au un risc crescut de a deceda din cauza astmului.
Pacientii vor fi internatiin serviciul de terapie intensiva unde vor fi inturbati , pentru o respiratie corespunzatoare. Acesti bolnavi trebuie sa apeleze la medic chiar daca simptomele lor sunt de intensitate redusa.
TRATAMENTUL CRIZEI DE ASTM
1. Oxigenoterapie: pentru combaterea hipoxemiei se administreaza oxigen cu ajutorul tubuletelor sau mastilor faciale; hipoxemia contribuie la starea de anxietate a pacientului , agitatiei, cresterea reactivitatii bronsice etc.
2.B2-agonistii cu durata scurta de actiune: administrarea inhalatorie este de predilectie ca urmare a efectului rapid instalat si cu manifestari sistemice mult diminuate. Se folosesc nebulizarile „umede” pe masca cu aparat de aerosoli si „pufurile” prin intermediul dispozitivelor de tip spary. Se utilizeaza Ventolin, Proventil etc . Chiar daca pacientii au primit inainte de sosirea la spital bronhodilatatoare, li se vor administra doze adecvate de β2-agonisti; absenta raspunsului dupa 3 administrati impune nebulizare continua pe masca. In prezent se folosesc mai frecvent doua scheme de administrare a β2-agonistilor: exemplu Albuterol ( Salbutamol ):
– 1-2 pufuri,repetate la nevoie la 5-10 minute, pana la obtinerea ameliorarii, maxim 25 pufuri la adolescent si adult; daca nu se obtine raspuns, la aceasta schema initiala se introduce medicamentul in nebulizare pe masca;
– 4-8 pufuri, via spacer, 3 prize repetate la un iunterval de 20-30 minute/secventa si care se va efectua numai la spital.
3.β-mimeticele neselective ( epinefrina, adrenalina ) au efect bronhodilatator ca β2-agonistii, insa reactiile adverse sunt mai severe ( tahicardie, convulsii, frisoane ); au dezavantajul neselectivitatii ( efecte β2 dar si β1-tahicardie ), dar si avantajul actiunii antiinflamatorii mediata de α–adrenergic. Se pot folosi in inhalatoare in solutii diluate cu ser fiziologic, mai frecvent adrenalina. Pe cale injectabila nu se recomanda pentru tratamentul crizelor de astm, daca β2-agonistii sun accesibili. Calea cutanata poate deveni de preferat in conditiile in care predomina hiperinflamatia, iar volumul curent este foarte mic ( tradus prin diminuarea murmurului vezicular, wheezing absent, incapacitate de a vorbi ); adrenalina si terbutalina se pot administra de 3 ori subcutant, la interval de 20-30 de minute si in momentul aparitiei wheezing-ului, se continua cu calea inhalatorie.
Medicatia antiinflamatoare. Corticoterapia: corticoterapia sistemica este indicata la toti pacientii care nu au raspuns complet favorabil in prima ora de tratament cu β2-agonistii in nebulizare ( 3 doze initiale) . Administrarea incepe in concomitent cu oxigenoterapia, glucorticoizii sub forma de prednison , 1-2 mg/kg/zi (maxim 60 mg/zi, in doua reprize ). Durata tratamentului este pana la atingerea PEF de 70% din valoarea prezisa, care se situeaza de regula intre 3 si 5 zile , dupa care se continua pe cale inhalatorie .
Nu se recomanda in criza de astm bronsic: sedative , mucolitice, antibiotice.
Evaluarea raspunsului la tratament al crizei de astm:
raspuns bun : cu ameliorarea simptomelor si mentinerea acesteia cca. 4 ore; PEF 80% din valoarea prezisa; se continua cu β2-agonisti inhalatori cu actiune de scurta durata , timp de 1-2 zile;
raspuns incomplect: cu ameliorarea simptomelor si revenirea acestora in mai putin de 3 ore de la administrare de β2-agonisti; PEF 60-80% din valoarea prezisa; se continua cu administrare de β2-agonisti inhalatori si corticoizi inhalatori;se introduce corticoterapie sistemica (oral);
raspuns slab: simptome persistente sau agravate; PEF<60%; se continua cu administrare de β2-agonisti cu actiune de scurta durata si β2-agonisti cu actiune de lunga durata; corticoterapie inhalatorie si sistemica; internare in spital daca pacientul se afla la domiciliu.
Tratamentul in cazul agravarii bolii
Daca simptomele astmuilui bronsic nu se amelioreaza sub tratament:
trebuie contactat medicul specialist care sa determine daca exista o afectiune cu simptome asemanatoare astmului cum este sinuzita;
trebuie studiat „jurnalul astmaticului” pentru a identifica noi factori declansatori ( ca de exemplu parul unor animale); medicul specialist poate indica calea cea mai buna pentru a evita acesti noi factori;
trebuiereevaluata medicatia pentru a fi siguri ca este administrata in doze corecte si ca este cea mai potrivita;
trebuie reevaluate planurile astmatice pentru a fi siguri ca sunt cele mai bune
Daca medicamentele sunt ineficiente in controlulul inflamatiei cailor aeriene, medicul specialist va verifica in primul rand daca pacientul foloseste inhalatorul sau spacer-ul corect. Daca el este folosit corect medicul poate creste dozele, inlocui medicamentul sau adauga un medicament nou la tratamentul existent. Uneori medicul poate recomanda si alte medicamente cum ar fi:
medicamente inhibitoare ale degranularii mastocitare ( cromoglicatuil de sodiu, nedocromil )
teofilina
medicamente ce modifica calea de metabolizare a leucotrienelor cum sunt zafirlukast, zileuton si montelukast.
In cazul in care pacientul nu raspunde la tratament, acesta trebuie modificat fie crescand doza de corticosteroid, fie introducandu-se alte medicamente. In general aceste medicamente dsunt prescrise de catre un medic specializat in astmul bronsic. Atunci cand pacientul prezinta astm bronsic si are o reactie pozitiva la alergeni trebuie efectuate testele alergice. Imunoterapia poate fi de ajutor in rare cazuri.
Corticoterapia
Medicatia de control a astmului este cea antiinflamatoare. Corticoizii reprezinta cea mai puternica clasa de substante antiinflamatorii disponibile. Administrarea precoce de corticoizi inhalatori ( Beclometazona, fluticasone etc. ) imbunatateste controlul astmului, normalizeaza functia pulmonara si previne fenomenul de remodelare a cailor aeriene. Doza adecvata este cea ka care se obtine raspunsul optim si uneori poate depasi pe cea din prospectele producatorului.
Cromoglicatul de sodiu si Nedocromilul sunt agenti antiinflamatori moderni cu efecte minime ( tuse ). Necesita administrare de 4-6 saptamani pentru obtinerea efectelor bronhodilatatorii maxime.
Β2-agonisti cu actiune de lunga durata: Salmeterolul si Formoterolul au actiune bronhodilatatoarel efectele secundare sunt mai reduse cand sunt administrate inhalator fata de tablete ( anexietate, tahicardie, cefalee, hipopotasemie ). Se utilizeaza in combinatie cu corticoizi inhalatori, cand efectul dorit este important.
Anti-leucotriene: Zafirlukast si Montelukast sunt antagonisti de receptori de leucotriene care prin administrare orala au dovedit eficacitate in combaterea raspunsului alergic si tardiv si lipsa efectelor adverse semnificative.
Imunoterapia specifica impotriva alergiei la polenuri, acarieni, praful de casa, peri de animale, este luat in considerare cand evitarea alergenilor este imposibila si se face numai de catre specialistii alergologi. In recomandarile moderne desensibilizarea specifica nu este citata. Imunoterapia astmului alergic prin infectii repetate cu concentratii progresiv crescande la alergeni, cu scopul atenuarii manifestarilor clinice, este cunoscuta sub numele de desensibilizare. Se pare ca metoda care este foarte populara si agreata de pacienti, are un important efect psihologic. Efectul devine clinic sesizabil abia dupa 6 pana la 12 luni ( cand doza de alergeni injectata este destul de mare ) si la fiecare administrare exista riscul reactiei anafilactice. Alergenii sunt comercializati ca atare in dilutii succesive; mecanismul de actiune presupune: cresterea anticorpilor IgE specifici antigenului si acestia blocheaza alergenul prevenind reactiile alergice prin interceptarea activarii prin alergeni a mastociltelor si bazofilelor; scaderea producerii de IgE la expunerea la alergeni respiratori; scaderea sensibilitatii celulelor bazofile la alergeni.
Cercetare personala
1. OBIECTIVE
Scopul acestei lucrari a fost acela de a evalua cunostiintele mamelor in ceea ce priveste astmul bronsic, modalitatile de educare si efectuarea tratamentului acestuia.
Principalele obiective pe care mi le-am propus in lucrare sunt:
Identificarea celor mai adecvate educatii pe care trebuie sa le primeasca un pacient astmatic;
Individualizarea ingrijirilor medicale acordate de asistenta medicala in functie de tabloul clinic, de afectiunea si de tratamentul pacientului.
2. MATERIAL SI METODA
Lucrarea de fata este resultatul unui studiu a unor mame internate impreuna cu copiii lor, aflati in criza. Studiul s-a efectuat in Clinica de Pediatrie I din Cluj-Napoca. Unii pacienti au fost repetitiv spitalizati fie pentru reevaluarea clinica, fie pentru efectuarea tratamentului.
Studiul a fost efectuat pe o perioada de 30 de zile din luna mai pana in luna iunie 2009. Suportu cercetarilor l-a constituit un chestionar alcatuit din zece intrebari, fiecare intrebare avand mai multe variante de raspuns. Lotul de studiu a fost constituit din 100 de mame. Fiecare mama a primit cate un chestionar la care a raspuns. Datele obtinute au fost prelucrate statistic, rezultatele fiind prezentate in tabele si grafice.
Chestionar
1. Astmul bronsic este:
a. o boala a plamanilor. manifestata prin crize
b. o boala infectioasa
c. poate aparea la orice varsta
d. poate aparea numai la baieti
2. Factorii care favorizeaza aparitia astmului sunt:
a.fumul
b. praful
c. pene, puf
d. schimbari de mediu
3. Semnele care vestesc o noua criza sunt:
a. respiratia dificila
b. febra ridicata
c. aparitia tusei
4. Salbutamolul este o substanta care se foloseste :
a. pentru tratamentul de durata a bolii
b. pentru prevenirea crizelor
c. atat pentru tratament cat si pentru prevenirea crizelor
5. Tratamentul este eficient atunci cand:
a. nu are nevoie de ventolin intre crize
b. nu prezinta tuse
c. copilul are crize mai rare si raspunde bine la tratament
d. cand nu apar efecte adverse
6. Copilul cu astm bronsic poate sa practice orice sport?
a. da
b. nu
c. nu stiu
7. Care credeti ca ar fi cel mai recomandat sport?
a. volei
b. handball
c. atletism
d. inot
8. Cand credeti ca tratamentul poate f i intrerupt tratamentul?
a. cand s-a terminat spray-ul sau cutia
b. numai la recomandarea medicului
c. niciodata
9. Pentru o buna educare a pacientului trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:
a. intreruperea tratamentului
b. controlul periodic al pacientului
c. aplicarea corecta a tratamentului
d. spitalizarea pacientului
10. Sunteti de acord cu infiintarea unui proogram special de educare in clinicile de pediatrie?
a. nu
b. nu stiu
c. da
3. Rezultate
La prima intrebare “astmul bronsic este”
65 % din mame au raspuns ca este o boala a plamanilor, manifestata prin crize
30 % din mame au raspuns ca poate aparea la orice varsta
5 % din mame au raspuns ca poate aparea numai la baieti
0 % din mame au raspuns ca este o boala infectioasa
Situatia este redata in graficul nr. 1
Grafic 1 Reprezinta raspunsurile date de mame la prima intrebare
La cea de-a doua intrebare “ Factorii de mediu care favorizeaza aparitia astmului “ , rezultatele au fost urmatoarele :
50 % din mame au raspuns fumul
20 % din mame au raspuns praful
20 % din mame au raspuns schimbari de mediu
10 % din mame au raspuns pene, puf
Grafic 2 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a doua intrebare
La cea de-a treia intrebare “ Semnele care vestesc o noua criza “
55 % din mame au raspuns aparitia tusei
40 % din mame au raspuns respiratie dificila
5 % din mame au raspuns febra ridicata
Grafic 3 Reprezinta raspunsurile date de mame la a treia intrebare
La cea de-a patra intrebare “ Salbutanolul este o substanta care se foloseste “
50 mame au raspuns pentru tratamentul de durata a bolii ( 50 % )
30 mame au raspuns pentru prevenirea crizelor ( 30 % )
20 mame au raspuns atat pentru tratament cat si pentru prevenirea crizelor ( 20 % )
Grafic 4 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a patra intrebare
La cea de-a cincea intrebare “ Tratamentul este eficient “
45 mame au raspuns cand nui apar efecte adverse ( 45 % )
23 mame au raspuns cand nu are nevoie de ventilon intre crize ( 23 % )
20 mame au raspuns cand nu prezinta tuse ( 20 % )
12 mame au raspuns cand copilul are crize mai rare si raspunde bine la tratament ( 12 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 5
Grafic 5 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a cincea intrebare
La cea de-a sasea intrebare “ Tratamentul este eficient “
50 mame au raspuns da ( 50 % )
30 mame au raspuns nu ( 30 % )
20 mame au raspuns nu stiu ( 20 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 6
Grafic 6 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a sasea intrebare
La cea de-a saptea intrebare “ Care credeti ca ar fi cel mai recomandat sport “
35 mame au raspuns inot ( 35 % )
25 mame au raspuns handball ( 25 % )
20 mame au raspuns volei ( 20 % )
20 mame au raspuns atletism ( 20 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 7
Grafic 7 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a saptea intrebare
La cea de-a ota intrebare “ Cand credeti ca tratamentul poate fi intrerupt “
75 mame au raspuns numai la recomandarea medicului ( 75 % )
15 mame au raspuns niciodata( 15 % )
10 mame au raspuns cand s-a terminat spray-ul ( 10 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 8
Grafic 8 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a opta intrebare
La cea de-a noua intrebare “ Pentru o buna educare a pacientului trebuie sa se aiba in vedere “
50 mame au raspuns controlul periodic al pacientului ( 50 % )
30 mame au raspuns aplicarea corecta a tratamentului ( 30 % )
15 mame au raspuns spitalizarea pacinetului ( 15 % )
5 mame au raspuns intreruperea tratamentului ( 5 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 9
Grafic 9 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a noua intrebare
La cea de-a zecea intrebare “ Sunteti de acord cu infiintarea unui program special pentru educare in clinicile de pediatrie “
65 mame au raspuns da ( 65 % )
30 mame au raspuns nu stiu ( 30 % )
5 mame au raspuns nu ( 5 % )
Raspunsurile sunt redate procentual in graficul numarul 10
Grafic 10 Reprezinta raspunsurile date de mame la cea de-a zecea intrebare
4. Discutii:
Dupa cum se observa dupa complectarea chestionarului, majoritatea mamelor detin informatiile necesare pentru educarea pacientului astmatic.
Cele mai multe mame considera ca factorii de mediu care favorizeaza aparitia astmului sunt fumatul si schimbarile de mediu.
In ceea ce priveste tratamentul ce trebuie aplicat pacientilor astmatici o mare parte dintre mame considera ca tratamentul e eficient atunci cand nu apar reactii adverse.
Referitor la viata pacientilor astmatici, acestia isi pot controla usor simptomele si pot sa scada astfel riscul de a dezvolta episoade acute.
De asemenea pot fi folosite chestionare tipizate care ajuta pacientul sa realizeze cat stie despre boala sa si care sunt informatiile care trebuie clarificate impreuna cu medicul specialist.
Pentu o buna educare a pacientului trebuie sa se aiba in vedere controlul regulat efectuat de medicul specialist pentru a evidentia boala.
Medicii recomanda controale periodice la fiecare 6 -12 luni pentru astmul usor intermintent sau usor persistent si care e controlat de cel putin 3 luni, la fiecare 3-4 luni pentru astmul moderat persistent, la fiecare 1-2 luni pentru astmul sever persistent sau necontrolat.
Planul zilnic de tratament include un “jurnal al astmaticului “ in care sunt inregistrate fluxurile respiratorii de varf (maxime ) , simptomele, factorii declansatori si medicamentele de urgenta folosite in episoadele acute.
Acest plan valoros ajuta familia si medicul specialist in efortul de a controla boala. Acest plan include indicatii menite sa ajute familia si bolnavul in controlul episoadelor acute astmatice la domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori ce pot fi evitati sau modificati, ajuta bolnavul sa-si constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul.
Pentru un control cat mai bun al astemului si pentru a respecta planul zilnic de tratament parintii trebuie sa stie cum sa monitorizeze fluxul de varf, sa identifice factorii declansatori si sa urmareasca daca pacientul urmeaza corect tratamentul.
5.CONCLUZII
Suportu cercetarilor l-a constituit un chestionar alcatuit din zece intrebari, fiecare intrebare avand mai multe raspunsuri. Lotul de studiu a fost constituit din 100 de mame.
Dupa complectarea chestionarului s-a observat ca aproape 60% din mame au stiut ce este astmul, 49% au stiut care sunt factorii declansatori, 55% cunosc semnele care vestesc o noua criza , 40% au stiut cand tratamentul este eficient. De asemenea 40% au stiut ca un copil astmatic poate practica unul din sporturile favorite. Intrebarea care a adus un punctaj de 70% a fost aceea de Infintarea unui program special pentru educarea pacientilor .
Una din consecintele cel mai putin placute ale astmului este faptul ca duce la degradarea calitatii vietii: copilul bolnav de astm lipseste foarte mult de la scoala, ceea ce afecteaza performantele sale scolare.
Aici intervine rolul asistentei medicale in evolutia favorabila a bolii. Trebuie sa detinem spiritul de convingere pentru a face ca fiecare dintre pacienti sa accepte si sa inteleaga importanta respectarii anumitor reguli impuse, necesitatea adoptarii unui nou stil de viata, totul cu scopul de a mentine sub control aceasta boala.
O educatie sanitara productiva efectuata in acest sens ii scuteste pe bolnavi : de aparitia altor complicatii ale bolii, de agravarea starii sau trecerea intr-o forma mai dificila a astmului fiind insa nevoie de colaborare din partea pacientului, constiinciozitatea, perseverenta de pastrare a starii de bine.
Astmul bronsic este o boala care, desi nu se vindeca, tratata corespunzator se poate ameliora, iar pacientul va duce o viata aproape normala.
VI. Bibliografie
Practical Guide for the Diagnosis and Management of Asthma U.S. Department of Health and Human Services, Public Health Service National Institutes of Healt, National Hear, Lung, and Blood Institute – 1998
Miron Bogdan, Florin Mihaltan, Dragos Bumbacea – Managementul Astmului Bronsic la Adult – Program National de Educatie Medicala Continua pentru medicii de familie EdAsma 2001.
Pierre Godeanu – traite de Medecine, Tome 1, Ed. Flammarion, 1992.
Arnaiz NO, Kaufman JD – New developments in work related Asthma Clin Chest Med 2002 Dec, 23 (4): 737-47.
Akinbami LJ, Schrendorf KC – Trends in childhood asthma : prevalence, health care utilization and mortality. Pediatrics 2002 Aug 1; 110(2 pt.1) 315 – 2.
Leigh JP, Romano PS, Schenker MD, Kriss K – Costs of occupational COPD and asthma. Chest 2002, Jan.; 121(1); 264-72.
Chan DS, Callahan CW, Moreno C – Mulridisciplinary education and management program for children with asthma. Am J Health Syst Pharm 2001 Aug 1; 58 (15): 1413 – 7.
Cross S – Asthma inhalation delivery systems: the patient’s viewpoint. J Aerosol med 2001; 14 Suppl.1 S 3-7.
Gani F, Pozzi E et al – The role of patient training in the management os seasonal rhinitis and asthma: clinical implicacions. Allgery 2001 Jan; 56 (1): 65-8.
Prof. Dr. Caius Duncea – Bolile aparatului respirator. Editura Medicala Iuliu Hategan, Cluj-Napoca 1998
Ungureanu Gabriel – Terapeutica Medicala. Editura Polirom, Iasi 2000
Titirca Lucretia – Urgente medico-chirurgicale. Editura Medicala, Bucuresti 2001
Titirca Lucretia – Nursin – tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de Asistentii medicali. Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2000
Gherasim Leonida – Medicina interna,bolile aparatului respirator. Editura Medicala, Bucuresti 1995
Serban Viorel – Medicina interna. Editura Excelsior, Timisoara 1995
Popescu I Gr. – Bolile alergice. Editura Medicala, Bucuresti 1997
Conferentiar Dr. Elena Gligor – Recuperarea pacientilor cu patologie respiratorie. Editura Riscoprint, Cluj-Napoca 2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Astmul Bronsic la Copil. Particularitati de Ingrijire Si Educatie (ID: 155351)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.