Analiza Unor Extracte Organice cu Potential Terapeutic Izolate din Organisme Marine

CUPRINS

pag.

INTRODUCERE

Organismele marine constituie o sursa practic inepuizabila de materie prima pentru industria farmaceutica.

Prin complexitatea continutului lor (vitamine si precursori vitaminici, elemente minerale, aminoacizi esentiali, proteine cu efect imunostimulator, lipide complexe, glicozaminoglicani si proteoglicani, lectine etc.) ele pot fi considerate ca sursele viitorului sn industria farmaceutica si cosmetica.

Literatura de specialitate semnaleaza existenta a numeroase substante elaborate de organisme marine si respectiv extracte obtinute din aceste organisme cu proprietati farmacologice.

Numeroase observatii au condus la concluzia ca diverse tesuturi de origine animala sau vegetala, administrate sn organism pe diferite cai, sub forma de alimente sau extracte (exemple: gelatina, cleiul de peste, colagen, complex lipidic cu lecitina, agenti de floculare, produse furajere sub forma de hidrolizate proteice etc.), mai mult sau mai putin purificate, pot imprima organismului o rezistenta notabila fata de germeni patogeni sau conditionat patogeni, contribuind sn acelasi timp la stimularea organismelor tinere, la combaterea asteniei infantile, la activarea imunitatii nespecifice etc. Acesti factori de protectie nu sunt nici vitamine si nici antibiotice, formand o clasa aparte de elemente foarte putin cunoscute care au efecte de co – stimulatori imuni.

Ecosistemul Marii Negre este, sn multe privinte, unic prin speciile vegetale si animale pe care le cuprinde. Exista numeroase specii marine (de exemplu cainele de mare – Squalus acanthias) insuficient valorificate pe plan mondial.

Exista deja o gama larga de produse (indigene si de import), mai ales ca suplimente nutritive si produse dermato-cosmetice, care utilizeaza surse de origine marin (cartilaj de rechin, carcase de crabi, alge, epibioza marina) care se comercializeaza pe piata romaneasca.

Pentru o cunoastere mai profunda a compozitiei lor complexe, precum si a efectelor lor biologice, se impune pe viitor studiul efectelor lor in vitro si in vivo, cat si standardizarea unor metode de analiza si control.

Lucrarea de fata constituie un pas sn aceasta directie, propunandu-si analiza biochimica a unor resurse biologice de origine marina.

CAP. I DATE GENERALE PRIVIND SUBSTANTE BIOLOGIC ACTIVE DIN ORGANISME MARINE

I.1 Scurt istoric al cercettrilor referitoare la substanse biologic active din organisme marine

Biotehnologia si implicit obtinerea si folosirea substantelor biologic active sunt cuprinse sn istoria stiintei si civilizatiei umane sncepand cu primele observatii empirice pana la stadiul actual, cand biotehnologia a devenit un domeniu de sine statator, iar cercetarea si aplicarea substantelor biologice active – o directie evidentiata de rezultate practice sn diverse domenii.

Sn aceasta evolutie a biotehnologiei generale s-a evidentiat si domeniul specific al "biotehnologiei marine", caruia i se prevede sn secolul urmator o pozitie primordiala. Motivatia predictiei rezulta din faptul ca apele planetare ofera o diversitate de organisme mult superioara celei din mediul terestru, iar produsele obtinute vor depasi calitatea produselor similare obtinute din organisme terestre.

Sn trecut, extractele de origine animala au fost folosite mai putin, iar cele de origine marina si mai putin. Exista cateva relatari despre folosirea sn antichitate a molustelor ca elixir medical si a extractului de peste sn tratamentul cataractelor si rahitismului.

Epoca moderna si contemporana introduce terapia fiziologica cu vitamine, hormoni, enzime, readucand sn atentie folosirea extractelor biologic active de origine animala, inclusiv de origine marina.

Acumularea sn timp a unui volum mare de informatii care au subliniat diversitatea compozitiei chimice si spectrului larg de actiune al substantelor biologic active din organismele marine a determinat instituirea unor programe nationale si internationale de cercetare sn domeniu.

Desigur ponderea activitatilor de cercetare si a rezultatelor obtinute apartine tarilor cu iesire la mare, dar sn primul rand tarilor puternic industrializate ca S.U.A., Japonia, Franta, Rusia.

Domeniul cuprinde organisme marine de la bacterii la vertebrate, organisme din care s-au obtinut o diversitate de substante biologic active cu diverse functii si aplicatii.

Activitatea romaneasca sn domeniu a tinut pasul cu istoria si evolutia acestor cercetari. Sn cadrul cercetarilor marine romanesti care au debutat cu 100 de ani sn urma, la Marea Neagra, se regasesc si informatii despre substantele biologic active din organisme marine rezultate din interferenta acestui domeniu cu lucrarile legate de fiziologia animala marina.s3,36s

Totusi cercetarile legate de evidentierea, evaluarea si valorificarea substantei biologic active s-au constituit ca directie distincta sn cadrul "Biochimiei marine". Practic activitatea de cercetare a cuprins majoritatea organismelor marine existente sn zona litoralului romanesc al Marii Negre.

Prezentate succint si sn succesiune aproape cronologica, aceste cercetari au snceput cu izolarea, purificarea si caracterizarea chimica a unor extracte din alge marine sn vederea obtinerii unor substante ca manitol, acid alginic, zaharuri sulfatate, agaroza, agaropectine, potentiale de a fi utilizate sn diverse domenii.

Cu scopul de valorificare superioara a resurselor biologice marine s-au efectuat cercetari pentru obtinerea unor extracte cu aplicatii sn industria alimentara – gelatina, clei, colagen, complex lipidic cu lecitina si agenti de floculare.

Desigur, cercetarile romanesti au dus la acumularea unui volum mare de date si informatii care au fost prezentate sn referate, comunicari si articole.

Credem ca si sn viitor (sn pofida unui declin de moment) Marea Neagra va suscita interesul unor colaborari internationale complexe.

S-a constatat ca diferite organisme marine precum: alge unicelulare si pluricelulare, diferite specii de nevertebrate (celenterate, moluste, crustacee etc.) si pestii produc prin biosinteza o gama larga de substante dotate cu proprietati biologic active.

I.2 Epibioza marint

Epibioza marina reprezinta un organism care traieste pe suprafata altor organisme.

Este o specie prezenta constant sn infralitoralul cu substrat dur, sn epibioza algala.

Obtinerea si caracterizarea concentratului din epibioza marina:

Epibioza este recoltata de pe recifii artificiali, prin raclare.

Procedeu de obtinere:

EPIBIOZA MARIN~

(amestec de moluste, alge, crustacei)

pasta omogena

material uscat aglomerat

Pulbere fina sau semifina Pulbere cu granulatie

mai mare de 0,25 mm

AMBALARE – DEPOZITARE

I.3 Algele

Algele (sncr. Phycophyta) sunt organisme vechi, procariote si eucariote, unicelulare si pluricelulare, care au o mare raspandire sn mari si oceane.

Algele marine sunt: aproape toate algele brune (cl. Phaeophyceae), majoritatea algelor rosii (cl. Rhodophyceae) si unele alge verzi (cl. Chlorophyceae).

Alaturi de organismele marine de origine animala, atat la algele microfite cat si la cele macrofite s-au evidentiat o serie sntreaga de compusi bioactivi cu utilizare sn industria farmaceutica.s31s

Algele fitoplanctonice si cele macrofite (si unele nevertebrate) din mediul marin elaboreaza prin sinteza diferite substante cu activitati antibacteriene, antifungice si antivirale. Cercetari recente au pus sn evidenta actiunea antibacteriana a fitoplanctonului fata de germeni aerobi si anaerobi. La alga Asterionella japonica, activitatea antibacteriana este data de doua substante identificate ca fiind un nucleo si un compus lipidic. Compusul lipidic prezinta remarcabile proprietati antibacteriene sn urma iradierii luminoase. Extractul apos de Asterionella notata s-a dovedit a fi activ fata de stafilococii patogeni. s31s Din culturile de Chlorella s-a extras o alta substanta denumita chlorellina a carei activitate antimicrobiana nu este prezenta sn celulele ei proaspete, ci se manifesta numai dupa o oxidare secundara a acizilor grasi si a compusilor asociati. S-a stabilit, astfel, ca acizii grasi liberi, de origine algala, ca de exemplu: acidul linoleic, sunt bacteriostatice puternice chiar si la concentratii mici (10 ppm). Din algele verzi s-au izolat prin extractie cu eter si metanol, o alta categorie de substante cu proprietati antimicrobiene, dobandite prin expunerea la lumina.s31s

S-a contatat prezenta sn apa marina a unui mediator chimic care poate declansa sau inhiba sinteza antibioticului elaborat de fitoplancton si s-a emis ipoteza ca aparitia sn apa de mare, sn timpul primaverii, a acestui mediator care blocheaza activitatea antibiotica a algelor este legata de prezenta peridineelor aflate sn cantitate abundenta sn aceasta perioada.

Spectrul farmacodinamic pe care sl prezinta substantele de origine algala nu se limiteaza numai la actiunea antibacteriana, algele marine elaborand si fungicide pe langa alti metaboliti. Astfel, sub aspect farmacodinamic, substantele de natura terpenoidica s-au dovedit a fi compusi toxici, inhibitori si activatori asupra anelidelor, ascaridelor si pestilor. s31s Cercetarile facute asupra algelor macrofite au avut drept rezultat extragerea diferitelor substante bioactive, cu posibilitati de utilizare sn practica medicala.

Din algele macrofite se extrag si fucocoloizii – care au capatat posibilitati largi de utilizare sn industria farmaceutica.

O serie de substante algale au aplicatii deosebit de importante sn medicina ca medicamente si droguri. De exemplu sn Japonia foarte putini oameni se smbolnavesc de boala lui Basedow, pentru ca populatia acestei tari consuma alge marine, sn special Laminaria, care este cea mai eficace sn profilaxia acestei boli. Aceasta alga este mult utilizata, dupa interventii chirurgicale, sn terapia mixedemului, a gusei, podagrei si afectiunilor reumatismale. s31s

Din grupul substantelor bioactive de origine algala si-au gasit aplicatii sn practica medicala urmatoarele:

acizii alginici: se gasesc sn algele brune sub forma de saruri; sub forma de alginat de sodiu, se utilizeaza ca material pentru amprente dentare, la sndulcirea medicamentelor, la fabricarea medicamentelor cu proprietati astringente si anticonceptionale, ca substituient de plasma, iar sub forma de comprese unguente si pansamente pentru vindecarea diferitelor rani, are proprietati de emulsionare. s31s

fucoidanul: este un poliglucid extras din alge brune; este utilizat sn terapeutica medicala, ca factor coagulant. s31s

laminaranul – poliglucid, extras din alge brune; sulfatul de laminaran are proprietati antilipemice si anticoagulante; se pare ca laminaranul poate fi folosit ca snlocuitor al plasmei. s31s

manitolul: se gaseste sn alge brune; se foloseste ca liant la fabricarea tabletelor medicamentoase, la prepararea produselor alimentare pentru regim de dieta si pentru diabetici; diferite saruri de manitol au rolul de coagulanti, acceleratori sau inhibitori ai diferitelor procese fizico-chimice, emulgatori si stabilizatori. s31s

agar – agar: e un poliglucid ce se extrage din anumite alge rosii; are proprietati gelifiante si se foloseste ca mediu de cultura solid sn microbiologie, sn industria farmaceutica si alimentara, precum si ca suport solid pentru analiza electroforetica.s31s

acidul Kainik: principalul activ extras din alge rosii; este un antihelmintic; s-au utilizat preparate sub forma de pudra de alge uscate sau sub forma de siropuri din extractele de alge rosii (ca antihelmintice), preparate cu o mica toxicitate pentru om. s31s

La algele unicelulare, sntr-o proba de plancton liofilizata, s-a constatat prezenta urmatoarelor vitamine: carotinele si vitaminele A1 si A2 (vitamina antixeroftalmica, antiinfectioasa); vitamina D2 (calceferol); vitamina PP (nicotinamida); vitamina B6 (pe A1 si A2 (vitamina antixeroftalmica, antiinfectioasa); vitamina D2 (calceferol); vitamina PP (nicotinamida); vitamina B6 (piridoxina); vitamina B2 (riboflavina); vitamina B3 (acid pantotenic). s31s

Diatomeele (alge unicelulare) sunt bogate sn acizi grasi nesaturati care, pe langa proprietatile similare vitaminei E, poseda si un spectru antibiotic foarte larg. s31s

Sn fitoplanctonul marin sunt prezente, sn cantitati snsemnate, steroli si provitaminele D.

La Marea Neagra, algele pluricelulare litorale s-au dovedit a fi o sursa importanta de vitamina B12 (alge albastre, alge verzi), vitamina B1, vitamina B2, vitamina PP (la Cladophora sinraschensis), vitamina E (alge verzi), vitamina C (acid ascorbic) si folacina (alge brune si verzi). s31s

La algele rosii s-a evidentiat prezenta unor cantitati destul de snsemnate de prostaglandine.

Obtinerea si caracterizarea concentratului din alge marine:

Materia prima se colecteaza din depozitele naturale de pe plaje mai ales dupa perioadele de furtuna sn urma carora valurile aduc la mal cantitati considerabile de alge. Colectarea imediata a acestora asigura calitatea si igiena produsului.

Procedeul de obtinere a concentratului pulverulent:

Colectarea materiei prime sn cuve de

material plastic de capacitate 40 – 50 litri

SP~LARE CU AP~ DE MARE

SP~LARE CU AP~ DULCE

SCURGERE PRIN SITE CU OCHIURI apa de spalare sn

de 1 cm2 amestec cu nisip

si alte materiale

USCARE

la 40 – 500C sn etuva

M~CINARE- RECIRCULARE

moara cu ciocane

SITARE – fractiune

dispozitiv cu site vibratorii cu granulatie mare

pulbere fina cu granulatie

0,15 – 0,20

Randament fata de materia prima 80 – 85 %.

Durata procesului pentru obtinerea a 10 kg produs – 48 ore. Procedeul este simplu si asigura calitate pulberii din alge marine.

I.4 Celenteratele

Celenteratele (sncr. Coelenterata) sunt metazoare simple exclusiv acvatice, majoritatea marine, solitare sau coloniale, libere sau fixate pe substrat (hidra, meduza, coralul).

Din celenteratele marine s-a obtinut un extract denumit – palitoxina – care manifesta proprietati vasoconstrictoare si poate fi folosit sn tratamentul bolilor de inima.s31s

Sntr-o lucrare de referinta despre substantele biologic active din organismele marine se mentioneaza obtinerea de prostaglandine din extractele unor specii de meduze vest – indiene. Astfel, dintr-o meduza din marile calde (Plexaura homomalla) se extrag prostaglandine care se utilizeaza sn tratamentul migrenelor si a cancerului (de tip 15 – epiprostaglandine) si care actioneaza asupra contractiilor musculare, a presiunii sangvine si asupra sistemului nervos.

Literatura semnaleaza faptul ca din nematocistii unor meduze (celenterate) din zona tropicala a Australiei, s-a obtinut un extract proteic (salin) cu proprietati toxice, care a fost folosit ca instrument sn studiul contractiei musculare si transportului de Ca2+.

Din diversitatea organismelor cercetate s-au studiat comparativ, mai ales doua celenterate: ctenoforul Mnemiopsis leidyi invadator si meduza Aurelia aurita. S-a remarcat dotarea superioara a meduzei fata de ctenofor sn ceea ce priveste concentratia proteinelor, lipidelor si acizilor nucleici (meduza are un continut mai mare de acizi uronici, iar ctenoforul prezinta sn cantitate mare acid uric). Speciei Mnemiopsis leidyi s-a atribuit o dotare cu un echipament enzimatic mult mai eficient fata de cel al meduzei. Sntr-un experiment pe o cultura de microorganisme din genul Proteus s-a semnalat ca introducerea sn mediu a extractului primar obtinut din Mnemiopsis leidyi declanseaza un proces de inhibitie a proliferarii bacteriene; comparativ extractului din meduza a fost indiferent fata de dezvoltarea aceleiasi populatii microbiene.

Sn urma unor cercetari s-a obtinut niste extracte liofilizate cu potential activ de modulatori ai stimularii blastice a limfocitelor, aspect ce poate avea relevanta sn cercetarea imunologica, vizand utilizarea acestor organisme marine ca sursa de substante imuno – active (centrimom).

Deci ambele extracte se comporta ca modulatori ai raspunsului lemfocitelor umane la PHA, dar activitatea extractului din Mnemiopsis leidyi este mai intensa pentru concentratii egale de extracte folosite.

I.5 Molustele

Molustele (sncr. Mollusca) sunt organisme nevertebrate, sn marea lor majoritate acvatice bentale, sn special marine, avand principalii reprezentanti din clasele: Gastropoda (melci), Bivalvia (scoici) si Cephalopoda (calmar, sepie, caracatita).

Molustele din Marea Neagra, sn general, si midiile, sn special, sunt poate organismele cel mai amanuntit cercetate, din zona litoralului romanesc, sn cadrul programelor IRCM si strainatate. Lipsa mobilitatii si rezistenta deosebita care le-a facut sa existe si sn prezent pot fi cateva argumente pentru ca acest interes sa fie de durata si sa se prelungeasca sn concordanta cu tendintele de revigorare a Marii Negre care vor sncepe prin refacerea populatiilor de bivalve.

Astfel din molustele marine au fost izolate, purificate si caracterizate fractiunile cu aminoacizi liberi, fractiunile lipidice, proteice si poliglucidice. S-a evidentiat prezenta si au fost izolate enzimele: amilaza, lipaza, proteaze, glicozidaze, celulaze, catalaza si peroxidaza.

Cercetarea diversificata a molustelor din Marea Neagra a semnalat si prezenta unor oligopeptide cu proprietati inhibitorii.

Din melcul Rapana thomasiana a fost izolat, purificat si conditionat un extract cu actiune de inhibitie enzimatica a pepsinei. Aceste cercetari s-au finalizat sn obtinerea unui produs farmaceutic antiulceros (inhibitor al pepsinei).

Se atribuie proteinelor continute de carnea midiilor o valoare alimentara deosebita, caracterizata de un grad de asimilare de 85% datorat prezentei sn proportie de 30% a proteinelor hidrosolubile, dar si a prezentei aminoacizilor liberi care confera carnii o aroma deosebita. Dupa alte relatari, 40% din totalul aminoacizilor liberi din carnea midiilor sunt aminoacizi esentiali, iar concentratia ridicata de aminoacizi liberi, 0,7% din materialul proaspat, se explica si prin functia filtratoare a midiei si a capacitatii acesteia de a asimila aminoacizi liberi din apa marii.

Plecand de la observatia adezivitatii bivalvelor la suportul stancos s-au facut cercetari pentru cunoasterea genezei si proprietatilor acestui adeziv. Adezivul secretat de moluste este o proteina cu structura deosebita formata prin repetarea unui decapeptid de 80 de ori si prin prezenta dehidroxifenilalaninei (DOPA), a lizinei si a doi si patru hidroxiprolinei. Nu se cunoaste mecanismul care conduce la sntarirea proteinei si determinarea unei rezistente de forte de 107 N/m2. Produsul obtinut de Bio Palimer Farmington Connectitut – S.U.A. a fost testat sn vederea folosirii sn medicina, chirurgie, protectie antifouling. Pretul de cost ridicat a facut imposibila folosirea la scara larga drept pentru care cercetarile s-au orientat spre inginerie genetica pentru obtinerea acestei proteine originara din organisme marine prin culturi bacteriene.

Studiul enzimologic al molustelor marine sn general si al celor din Marea Neagra sn special ofera si alte informatii privind integrarea si specificitatea biochimica. Astfel, sn diferite specii de moluste este semnificativa prezenta unor enzimes31s ca: leucin – aminopeptidaza, piruvat kinaza (enzima din M. edulis este indiferenta), L. aminooxidaza (din midii), izoenzimele LDH.

Enzimele proteolitice extrase din diverse specii de bivalve nu se deosebesc de proteazele decelate la mamifere, nu variaza calitativ pozitia taxonomica (REID – citat de s31s). Interesanta pentru sublinierea specifitatii biochimice a molustelor este semnalarea prezentei unei proteaze acide la M. gallaprovincialis, sn stare de proenzima, iar transformarea acesteia sn enzima este un proces lent catalizat sn mediu acid. Totodata prezenta pepsinei sn mediu activeaza enzima proteolitica din extract aflata sub forma de zimogen. Enzima izolata si denumita "mitilidaza" este de tip catepsina cu doua valori de PH optim de actiune. s31s

Prezenta celulazelor la molustele marine este legata de pozitia filogenetica, de nutritie si se manifesta diferit fata de substrat, cu afinitate mare pentru celuloza si indiferenta fata de dextrine, pectine si acid alginic. s31s

Lipazele din moluste au activitate mai putin intensa prin comparatie cu cea izolata din pancreasul de porc, dar sn schimb, are un spectru mai larg.

Comparatii interspecifice au aratat ca activitatea amilazica la moluste este asemanatoare cu cea observata la pesti bentofagi si la mamiferele superioare (caine, iepure) si mult mai mare decat la crustacei. s31s

Prezenta si izolarea taurinei din hidrolizatele de midie justifica aprecierea care se face midiei de a fi sursa concurentiala pentru obtinerea acestei substante biologic active.

Derivati ai glucidelor cu importante caracteristici biologic active au fost semnalati, izolati si caracterizati din bivalve marine. Este cazul SMPZ care se diferentiaza de heparina extrasa din alte organisme avand un efect anticoagulant nesemnificativ, sn schimb s-a manifestat ca factor hipolipemiant si hipocolesterolemiant.

Asociatii glicoproteice de tip lectina sau alte tipuri prezente sn midii au fost subiectele unor cercetari aplicative care au condus la obtinerea unor produse utile sn cosmetica si sn farmaceutica.

Midiile detin superioritatea sn mediul marin sn ceea ce priveste biosinteza vitaminelor hidro- si liposolubile.

Remarcabila este prezenta provitaminelor D si a vitaminelor din grupul D care poate ajunge pana la 0,1% din substanta uscata (Mytilus galloprovincialis).s31s

Molustele sunt capabile sa sintetizeze steroli din produsi intermediari existenti sn plancton, paralel cu acumularea directa a sterolilor – care pe langa colesterol si alti derivati contin si provitamine D. s31s Alaturi de acestea se citeaza prezenta carotenoidelor sntr-un spectru variat ca: -, - si - carotine, 4-ceto- carotina, 4-hidroxi--carotina, luteina, epoxi-5,6-luteina, zeaxantina, izozeaxantina, aloxantina, astaxantina etc. s31s Grupul vitaminelor hidrosolubile este reprezentat sn extractele de moluste de catre: vitamina B6 (piridoxina), mezoinozitol, vitamina B3 (acid pantotenic), biotina (vitamina H), vitamina PP (nicotinamida) (Masato 1962 citat de s31s). Stridiile din genul Ostrea s-au dovedit a fi bogate sn vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina PP (nicotinamida) si vitamina C (acid ascorbic). s31s Molustele marine, atat cele cu cochilia moale cat si cele cu cochilia tare (si cele comestibile) contin vitamina B12 (cobalamina) sntr-o cantitate mai mare decat carnea de porc, carnea de vita sau ficatul de vitel. s31s

Din molustele marine s-a izolat si colina sub forma libera sau esterificata (saruri).

Sn cochiliile midiilor se gaseste calciu sub forma de carbonat, astfel s-au obtinut saruri de calciu – clorura, lactat, levulinat – de puritate comparabila cu a sarurilor existente sn circuitul farmaceutic.

Molustele marine reprezinta surse potentiale de medicamente anticanceroase, sntrucat la aceste organisme marine s-a semnalat extrem de rar prezenta unor tumori benigne si niciodata maligne (cancer). La bivalvele genului Mercenaria s-a gasit, sn concentratii mari, o substanta – mercenen – care inhiba cresterea celulelor tumorale, avand efect antitumoral la soareci, dar si la celulele umane (la sn vitro). Mercenenul nu are activitate inhibitorie sau efecte toxice asupra celulelor anmiotice-umane normale; deci foarte important este faptul ca aceasta substanta omoara atat in vivo cat si in vitro numai celulele neoplazice, neavand efecte toxice sau inhibitorii asupra celulelor normale. s31s

Unele moluste contin o substanta – eledoisina – care manifesta o actiune vasodilatatoare si hipotensiva la animale si om si de stimulare a muschilor netezi extravasculari. s31s

Din moluste s-a obtinut substante cu proprietati cardioactive ca: un preparat care este mai eficient decat nitroglicerina si alte doua substante care se aseamana cu Dopa, respectiv catecolaminele. s31s

Din hemolimfa unui gastropod marin s-a mai extras o aglutinina care este capabila sa aglutineze bacteriile marine si celulele rosii din sangele vertebratelor.

Sn molustele marine (unii melci si cateva bivalve) s-a evidentiat si prezenta sulfomucopoliglucidelor care contin calciul necesar dezvoltarii partii minerale din cochilie. s31s S-au efectuat studii farmacologice asupra sulfomucopoliglucidelor extrase din bivalvele Mytilus galloprovincialis si Mya arenaria; considerandu-se ca exista sn viitor posibilitatea utilizarii acestor moluste ca surse de materie prima pentru extragerea de heparinati naturali cu utilizari sn medicina.s31s Sulfomucopoliglucidele extrase din aceste moluste prezinta o actiune protectoare asupra hiperlipidemiei si hipercolesterolemiei la sobolanii intoxicati cu Triton A-20 si au un efect anticoagulant nesemnificativ, aproape neglijabil, ceea ce le diferentiaza de heparinas31s. Sn constitutia tegumentelor exterioare ale molustelor intra un mucopoliglucid omogen cu caracter neutru – chitina.s31s

La molustele bivalve (midii) s-a evidentiat prezenta hormonilor sexuali: testosteronul sn gonadele masculine si extrogeni sn gonadele feminine. Din gonadele si ficatul unor cefalopode s-au izolat testosteron si progesterona (Nikitina si colaboratorii, 1977, citat de s31s). Din unele moluste s-a izolat histamina care exercita efecte la nivelul aparatului cardiovascular, al musculaturii netede, pielii, secretiei gastrice si la nivelul unor glande exocrine (stomacale, salivare), stimuland secretia acestora. Histamina de origine marina participa la reglarea irigarii locale a organismului normal, participa sn raspunsul anafilactic si determina stari alergice prin efecte de crestere a sensibilitatii organismului (antagonisti sunt adrenalina si acetilcolina) s31s.

Remarcabila este si observatia prin care ganglionii molustelor bivalve sunt formatiunile cele mai bogate sn serotonina comparativ cu ai altor organisme cercetate s31s, aceasta avand rol depolarizant si excitator asupra neuronilor. Serotonina are proprietati vasoconstrictoare, stimuleaza peristaltismul intestinal, contractia muschilor netezi si favorizeaza sn concentratii normale transmisia influxului nervos. s31s

O descoperire surprinzatoare din ultimii ani a fost evidentierea la unele specii de moluste a unor cantitati destul de snsemnate de prostaglandine. Prostaglandinele (si tromboxanii) se folosesc sn tratamentul hipertoniei, a astmului, a alergiilor, calmeaza nervii, ele nu numai ca vindeca ci si previn smbolnavirile. s31s

La unele moluste s-a pus sn evidenta prezenta hormonului specific insectelor – ecdizona. s31s

I. 6 Crustaceii

Crustaceii (sncr. Arthropoda, subsncr. Mandibulata, clasa Crustacea) sunt, sn mare majoritate, specii acvatice, marine si foarte putine de apa dulce si terestri. Multe specii acvatice sunt planctonice, constituind hrana altor animale, altele sunt consumate si industrializate de om.

Populatia de Artemia din lacul Techirghiol participa la formarea namolului terapeutic si reprezinta o sursa potentiala de substante biologic active. s33s

Acest crustaceu este capabil de a trai sn mediu marin, dar din motive de autoprotectie si conservare s-a adaptat la mediul hipersalin. s18s Astfel, populatia de Artemia din lacul Techirghiol s-a considerat ca fiind "perimarina" Populatia de Artemia din lacul Techirghiol este pertenogenetica.s33s

Principalii constituenti biochimici ai crustaceilor din Techirghiol sunt: proteinele, glucidele si lipidele.

Variatia continutului principalilor compusi biochimici sn cursul dezvoltarii exemplarelor (embrion – adult) este ascendenta numai sn ceea ce priveste proteinele; variatia continutului de lipide este descendenta, iar a glucidelor prezinta un maxim sn stadiul nauplial, apoi scade cand organismul se maturizeaza.s7s

Specificitatea Artemiei din lacul Techirghiol se accentueaza la nivelul constituentilor lipidici. Astfel, prin comparatie cu populatiile din Spanias23s, sn extractul lipidic al exemplarelor din Techirghiol nu s-au decelat fasfoinozitol sau acizi fosfatidici, sn schimb apare sfingomielina. Specia din lacul Techirghiol sintetizeaza sau asimileaza acizi grasi de tipul:16:2W4 si 22:6W3. La populatia de Artemia s-a gasit si acidul 18:3W3 sn proportie semnificativa fata de totalul de acizi grasi.

A fost subliniata importanta cunoasterii continutului de acizi grasi, s14s aratand ca profilul acizilor grasi din speciile cultivate indica un nivel scazut fata de valorile acelorasi acizi grasi din speciile salbatice.

La specia din lacul Techirghiol sunt prezenti si acidul linoleic si arahidonic. La acesti constituenti se mai adauga si prezenta carotenului, riboflavinei si a unei proteine cu o textura aparte care o face sa fie usor asimilabila si recomanda Artemia ca sursa de hrana sn alimentatia umana.s24s

Ti activitatea enzimatica este corelata ca intensitate cu stadiul evolutiv, fiind mai intensa sn extractele obtinute din exemplarele mature fata de extractele din chisti sau nauplii. Activitatea amilazica si proteazica prezinta valori sub nivelul celor de referinta.s10s Atfel, populatiile partenogenetice sunt snzestrate si cu inhibitori ai activitatii enzimatice.

Din toate tesuturile investigate de la crustacei s-a izolat testosteronul si progesterona; continutul acestor hormoni creste pe masura maturizarii sexuale. s31s

Sn constitutia carapacei crustaceilor intra un mucopoliglucid omogen cu caracter neutru – chitina. s31s

I. 7 Pestii

Supraclasa Pesti (sncr. Vertebrata, subsncr. Gnatostome) este reprezentata prin vertebrate acvatice si se subsmparte sn doua clase: pesti cartilaginosi (rechinul, pisica de mare, vulpea de mare etc.) si pesti ososi (acipenseride: nisetru, morun, cega etc.).

Pestii marini si oceanici au fost sursa principala de alimentatie de acest tip, dar si surse de substante biologic active. Exploatarea industriala, atat sn pescuitul marin cat si oceanic, a dezvoltat sn paralel si cercetarea stiintifica sn domeniu. Pestii marini si oceanici s-au impus cantitativ sn domeniul cercetarii atat din punct de vedere al interesului pentru extractia substantelor biologic active cat si datorita imperativului de valorificare superioara a deseurilor de la prelucrarea pestilor.

Ca si molustele, pestii marini si oceanici au fost supusi unui spectru larg de cercetare care a condus la obtinerea de produse cu efecte antisclerotice, a unor uleiuri farmaceutice, a hialuronidazei si a unui extract cu proprietati de inhibitie a hialuronidazei din care, prin conditionare, s-a ajuns la medicamentul Alflutop folosit sn terapia afectiunilor reumatismale. Astfel, pe baza unor extracte din organisme marine – pesti oceanici si pesti din Marea Neagra – s-au obtinut medicamente cu o compozitie complexa ca: Macronil, Alflutop, Hialuronidaza, Inhibitor de pepsina, Complexe enzimatice. s31s

Sn general, materia prima folosita la obtinerea unor extracte biologic active este alcatuita din deseuri de la prelucrarea industriala a pestilor (viscere cu icre si lapti, viscere fara icre si lapti, icre cu lapti sau capete, aripioare, cozi). Fiecare din aceste deseuri aveau o prelucrare separata pentru obtinerea diverselor extracte nucleoproteice, lipidice sau enzimatice.

Felul de viata, varsta, nutritia, gradul de mobilitate sn mediul marin infuenteaza compozitia biochimica globala a pestilor. s31s Variatia sezoniera anuala a acestora este caracterizata de doua maxime de acumulare, primavara si toamna, impuse respectiv de pregatirea pentru reproducere si constituirea rezervelor pentru iernat.

Alte aspecte particulare sunt legate de mobilitatea speciei care imprima proteinelor un dinamism energetic al metabolismului. Flamanzirea – fenomen frecvent iarna, este snsotita de scaderea continutului proteic din muschi, a glicogenului din ficat si intensificarea proceselor proteolitice. Aceeasi intensitate se manifesta si vara, determinand o crestere a continutului de peptide si aminoacizi (de exemplu: guanina). Variatiile concentratiei de aminoacizi (1g – 5g/ 100g proteina) sunt dependente de aceeasi factori mentionati anterior, dar si de altii. Astfel, sn timpul stocarii pestelui, creste continutul unor aminoacizi liberi datorita autolizei enzimatice a proteinelor, sn etapele urmatoare, sub influenta altor tipuri de enzime – decarboxilaze si dezaminaze, cantitatea de aminoacizi se diminueaza. O problema tehnologica este denaturarea proteinelor din carnea pestilor sn timpul refrigerarii si congelarii. Aceasta denaturare este caracterizata de scaderea continutului de proteine hidrosolubile si este datorata enzimelor din carnea si viscerele pestilor.

Rechinii au atras atentia prin echipamentul imunitor deosebit de eficient si prin capacitatea de a rezista la actiunea agresiva a agentilor oncogeni; mai mult, cartilajul de rechin ar putea contine un "factor inhibitor de angiogeneza".s2s Rechinii din Marea Neagra au fost cercetati si sn legatura cu prezenta unui inhibitor al tripsinei. Astfel extractul proteic izolat din viscerele de rechin Squalus achantias din Marea Neagra a avut o activitate de inhibitie al tripsinei comparabila cu a altor inhibitori naturali mentionati sn literatura s31s.

Cu scopul de valorificare superioara a resurselor biologic marine s-au efectuat cercetari pentru obtinerea unor extracte cu aplicatii sn industria alimentara: gelatina, clei, colagen, complex lipidic cu lecitina si agenti de floculare.

Din rezidurile de la prelucrarea pestelui oceanic s-a obtinut un clei aplicabil sn procesele de vinificatie. Cleiul este o substanta macromoleculara de natura proteica care, smpreuna cu apa, formeaza solutii coloidale. Proteinele cleiului animal sunt glutina din vezici, solzi, cartilagii si oseina din oasele craniului si coloanei vertebrale. Importanta cleiului de peste, de unde deriva si interesul pentru valorificarea materiei prime pescaresti, este aplicarea la limpezirea vinului. s8s Initial, cleiul folosit la limpezirea vinurilor albe – ichtiol – se prepara din vezici de nisetru, morun, cega, somn. Pornind de la insuficienta acestei materii prime si necesitatea produsului pentru "cleierea" vinului s-a cautat adoptarea unor tehnologii cunoscute sn industria pescareasca la obtinerea unui clei din capete de peste ale carui caracteristici sa corespunda cerintelor cenologice.

Din deseuri de la prelucrarea pestelui s-a obtinut sn laborator si unii produsi cu proprietati floculante care ssi pot gasi utilizare sn domeniul purificarii apelor reziduale. Un exemplu de preparare a unor astfel de produse este prezentat sntr-un brevet americans34s, care porneste de la proprietatile floculante ale nucleoproteinelor si prezenta lor sn cantitate mare sn compozitia chimica a laptilor de peste, a sangelui de pasare si a culturilor de microorganisme. Deci, componenta activa din produsele cu proprietati floculante propusa spre investigare este de natura nucleoproteicas34s. Nucleoproteidele prezinta doua tipuri structurale, cu o conformatie alungita a particulelors23,32s – nucleoprotamine sn lapti si nucleohistone sn icre (deci, acizi nucleici, protamine si histone). Dispozitia filiforma a acestor tipuri structurale confera extractelor nucleoproteice capacitatea de a se smbiba cu apa, de a se absorbi pe particulele fazei dispersate si, sn final, de a declansa floculareas32s. Ambele grupari – prostetica si proteica – concura la declansarea efectului de floculare sn sistemele disperse liofobe. s23,32s

Sn acest sens deseurile de la prelucrarea pestelui oceanic congelat a oferit o materie prima potrivita scopului umarit de a obtine un extract cu proprietati floculante. Cercetarile din prima etapa au pus sn evidenta capacitatea de floculare a unor extracte obtinute din gonade de peste. Prezenta acelorasi componente active a condus la extinderea investigatiilor fata de domeniul preconizat sn literatura de referintas34s de la lapti la amestecul de lapti si icre.

Prin valorificarea pestilor marini cu valoare alimentara redusa (bacaliar sau bacaliar – hamsie sau bacaliar – sprot) si a deseurilor de la prelucrarea industriala a pestelui (capete, viscere, oase) s-au obtinut produse furajere sub forma de hidrolizate proteice.

Glicogenul localizat sn diverse organe ale pestelui, dar sndeosebi sn ficat si muschi, prezinta variatii mai putin legate de ritmurile fiziologice si mai mult de instalarea flamanzirii sau de folosirea glicogenului ca suport energetic. Glucoza este singurul glucid liber din carnea pestelui, dar dupa starea de rigor mortis apar cantitati mari de maltoza, pentozofosfati, rigoza, ca rezultat al degradarii glicogenului si ATP. s31s

Sn cartilagii, la balena Balenoptera borcalis, sulfomucopoliglucidele decelate sunt similare constitutiei Keratan-sulfatului si contin o cantitate mare de acid sialic, precum si cantitati mici de galactozamina, manoza si fructoza.(Nakagawa, 1971, citat de s31s).

Continutul lipidelor la pesti se constituie drept criteriu de apreciere al acestora din punct de vedere al valorii alimentare.

Pestii din Marea Neagra au sn general un continut de lipide sntre 2% si 14% din materialul biologic proaspat; sn acest interval exista variatii legate de specie. s1s La diverse specii sn compozitia lipidelor intra fosfolipide si acizi grasi.

Din viscerele de peste oceanic si marin s-a obtinut un extract fosfolipidic cu un continut preponderent de lecitina. Specificitatea biochimica a pestilor marini mai poate fi sustinuta si de prezenta fosfatidil sulfocolinei si sulfatidelor izolate din glanda rectala a rechinilor.

Din pesti s-a obtinut atat extracte enzimatice (hialuronidaza, amilaza, catepsina) cat si extracte cu proprietate de inhibitie a activitatii unor enzime (antihialuronidaza).

Din diversitatea enzimologiei pestilor marini, care cuprinde aspecte legate de dependenta activitatii enzimatice de organ, tesut si specie, semnificativa este intensitatea deosebita a catepsinelor (complex proteolitic) care se manifesta chiar sn conditiile temperaturilor scazute ale conservarii prin congelare.

Activitatea acestor enzime este considerata ca determinanta sn procesul de alterare rapida a carnii pestelui dupa instalarea starii de "rigor mortis". Prezenta si efectele acestor enzime au fost valorificate sub forma unui extract enzimatic cu aplicatii sn industria pielariei (catepsine). s20s

O alta enzima prezenta sn tesuturile pestilor – hialuronidoza, a fost cercetata sn vederea valorificarii sn scopuri farmaceutice. Lucrandu-se sn aceleasi conditii pe trei specii diferite din Marea Neagra, s-au obtinut extracte totale cu activitate hialuronidazica diferita.s31s Hialuronidaza a fost obtinuta initial din icre si lapti de hamsie sub doua forme farmaceutice, dupa care tehnologia s-a extins si asupra viscerelor din peste oceanic. s26s

Enzima extrasa din viscere de hamsie s-a dovedit a fi cea mai activa, comparabila din acest punct de vedere cu enzima extrasa din testicule de bovine.s31s

Deci, cercetarile au fost extinse si asupra pestilor oceanici – viscere, icre si lapti de stavrid oceanic, unde prezenta enzimei a fost superioara cantitativ, ca urmare si randamentele de extractie mult mai mari.

Simultan cu determinarea, izolarea si purificarea hialuronidazei din pestii marini, s-a extras din pestele marin marunt un complex polipeptidic cu proprietati de inhibitie a hialuronidazei. s27,31s

Cercetarile anterioare au investigat rechinii sn legatura cu prezenta si extractia vitaminelor A si D. s31s Referitor la prezenta si extractia acestor vitamine se mentioneaza lipsa unor argumente privind rolul primordial al radiatiilor UV sn biosinteza provitaminelor D. Se sugereaza ipoteza unor reactii enzimatice sau a unor mecanisme mitogenetice declansate sn timpul cresterii celulelor ca fiind determinante sn biosinteza vitaminei D. S-a decelat provitamina D sn diverse organe si tesuturi ale pestilor din Marea Neagra si s-a subliniat predominanta cantitativa a acesteia sn muschi.

Sn organele si tesuturile pestilor planctonofagi predomina colesterolul care participa activ la sinteza hormonilor sexuali si indirect la metabolismul apei (cantitatea de colesterol este prezenta sn gonadele din stadiile IV si V de maturitate).

Provitaminele D din organele si tesuturile pestilor planctonofagi se afla sn cantitati mai mici, comparativ cu nevertebratele bentonice de talie mare.

Sn ficatul pestilor de la Marea Neagra se gaseste vitamina A, iar sn uleiul obtinut din ficatul de rechin (Marea Neagra) – vitamine din grupul D.

S-a decelat la peste:  -carotina, ,  – criptoxantina, tunaxantina, luteina, zeaxantina, diatoxantina, cintiaxantina, astacenul,  – doradecina si alti pigmenti neidentificati. s31s

Sn mod constant si permanent, sn sangele rechinilor s-a gasit o cantitate mare de anticorpi. S-a demonstrat ca daca acesti anticorpi se extrag si se introduc sn doze corespunzatoare sn corpul bolnavilor, vindecarea se produce rapid.

CAP. II LIPIDELE ORGANISMELOR MARINE

Sn ceea ce priveste lipidele organismelor marine, s-a remarcat ca nu exista diferente sntre lipidele de origine animala si vegetala. Ceea ce le diferentiaza este prezenta sn compozitia lipidelor de origine marina a acizilor grasi cu numar impar de atomi de carbon sn catena si ramificarea catenei. Dupa acelasi autor prezenta acizilor grasi polinesaturati de tipul C--3 (C18, C20, C22) sn general bazati pe modelul acidului linolenic, situeaza organismele marine sn randul surselor preferate pentru extractia acizilor grasi polinesaturati de snalta puritate. s15s

Alte categorii de lipide citate ca fiind specifice organismelor marine sunt triacilglicerolii, 1 alchil 2-3 acil glicerolii si fosfolipidelor. Legat de fosfolipide, o observatie particulara pentru pestii marini, este capacitatea acestora de a folosi concomitent proteinele si fosfolipidele ca rezerve nutritive sn perioada de flamanzire. Folosirea si consumul fosfolipidelor presupune declansarea unei dezorganizari celulare. Se pare ca la pestii marini este reversibil, sn timp ce pentru vertebratele terestre acest consum de fosfolipide ar putea avea efecte distrugatoare.

Interesanta din punct de vedere biochimic este si repartizarea fosfolipidelor sn tesutul muscular al pestilor marini. Astfel lipidele din muschii rosii sunt mai bogate sn fosfolipide prin comparatie cu muschii albi pentru aceeasi specie de peste. s16s

Alaturi de aceasta, chiar daca nu intra sn categoria lipidelor, dar amplifica specificitatea biochimica, sunt hidrocarburile normale sau ramificate, saturate, cu rol de bariera hidrica sau cu rol energetic. s17, 19s Dupa aceeasi autori hrana este factorul determinant al specificitatii lipidelor din organismele marine sn general si al continutului si varietatii de acizi grasi sn special. Se argumenteaza prin asemanarile structurale existente sntre lipidele extrase din moluste, pesti si mamifere marine.

Steroizii sunt categoria de compusi lipidici care sn general nu s-au diferentiat sn raport cu sursa – terestra, acvatica, dulcicola sau marina, totusi la unele filumuri inferioare din fauna marina s-a constatat o anume specificitate si la aceasta categorie de compusi.

Sntr-un studiu comparativ asupra concentratiilor lipidelor sn extractele unor moluste de la litoralul romanesc si bulgar, s-a urmarit evidentierea unor diferentieri care ar putea avea cauze ecologice. Astfel, la toate exemplarele analizate au predominat lipidele neutre, fosfolipidele si glicolipidele, dar extractele din Rapana thomasiana de la litoralul romanesc s-au diferentiat prin prezenta acidului 15:0 tipic bacteriilor si prin concentrarea acizilor grasi polinesaturati sn lipidele neutre.

Midia "romaneasca" a aratat prin comparatie un continut mai mare de acid decohexanoic si pentadecanoic. Dar comparatia sterolilor atat la exemplarele de midii, cat si de Rapana thomasiana din ambele zone s-a aratat la momentul respectiv asemanatoare atat calitativ cat si cantitativ, ceea ce subliniaza ca diferentele ecologice (de zona) influenteaza anumite categorii de lipide, dar mai putin compozitia sterolilor.

Observatii comparative a doua organisme legate prin relatie de nutritie – gasteropodul Rapana thomasiana, predator si midia M. galloprovincialis, ca sursa de hrana, au aratat ca la trecerea acizilor grasi de la sursa la consumator acestia sunt modificati conform necesitatilor acestuia. Cu aceasta ocazie autorii au subliniat si importanta sezonului rece pentru recoltarea acestor organisme sn vederea extractiei acizilor grasi polinesaturati. Diferenta sntre midie si gasteropod se accentueaza la nivelul fosfolipidelor; astfel sn extractul lipidic al melcului s-au gasit doua fractiuni de ceramid etil amino fosfonat absente sn extractul de midie, desi sunt mentionate ca fiind prezente de unele lucrari s13s; sn schimb extractul de midii contine sfingomielina.

Examinarea acizilor grasi la midiile din Marea Neagra a evidentiat prezenta esterilor metilici ai acizilor grasi, compusi tipici pentru fungi, alge micro- si macrofite, celenterate, gasteropode. Originea si functia lor sn organismul molustelor nu a fost elucidata, dar prezenta lor sn concentratii mari uneori depasind concentratia trigliceridelor, le confera un rol metabolic importants18s. Exemplarele de midii plasate la adancime medie contineau o cantitate mai mare de compusi steroidici prin comparatie cu acelea plasate la extreme, suprafata si adanc.

Nevertebratele marine sunt caracterizate de o compozitie sterolica complexa sntre 50 – 70 tipuri de steroli a caror origine si functie snca nu este suficient cunoscutas29s. Daca sterolii au functii diverse sn organism, atunci vor fi inegal distribuite sntre organismele specializate, cum este cazul sterol esterilor din gonade, a caror prezenta este asociata cu transformarea acestora sn hormoni, a sterolilor sn manta asociata biotransformarii sn vitamina D s.a.m.d. Dar asemanarile structurale sntre sterolii sistemului digestiv cu sterolii din alte organe readuce sn atentie importanta dietei, respectiv a dietei fitosterolice, fiind transformati si distribuiti altor organe. Semnificativ ca particularitate biochimica a molustelor sn general si a midiilor sn special este prezenta epidioxisterolilor – 9 care reprezinta un intermediar al biotransformarii sterolilor si care acumulat sn exces este eliminat prin rinichi.s30s Dupa aceeasi autori, specificitatea molustelor marine este data si de valoarea raportului steroli liberi / steroli esterificati, care este de 10 sn timp ce la speciile similare dulcicole este de 2. Determinismul factorilor ecologici, salinitatea, nutritia, sn acumularea unei anumite compozitii sterolice la midie este o problema snca deschisa. Astfel se argumenteaza prin diferentele existente sntre midiile din Marea Neagra si cele din ocean sau apa dulce al caror continut de steroli se coreleaza variatiei salinitatii.

Dar rezultatele comparative sntre midiile din Marea Neagra si cele din Marea Baltica nu confirma aceasta ipoteza.s11s Alternantele concentratiilor sterolului 1 sn midii sn corelatie cu snfloririle algale, respectiv diminuarea fitoplanctonului argumenteaza rolul dietei. Cert este ca factorii ecologici sunt determinanti pentru compozitia sterolilor sn midii si probabil si pentru alte nevertebrate, ceea ce anuleaza afirmatia anterioara privind independenta acestei categorii de lipide fata de actiunea factorilor externi.

Pestii din Marea Neagra au sn general un continut de lipide sntre 2% si 14% din materialul biologic proaspat. Desigur, sn acest interval exista variatii legate de specie. Astfel, la bacaliars1s – Odontogadus merlangus euxinus, lipidele reprezinta 2,1% din greutate, la hamsie – Engraulis encrasicholus ponticus, 4,6%, iar la sprot – Sprattus sprattus, 12,3%. Din totalul lipidelor la speciile mentionate, 9,2%, 18,77% respectiv 41,6% o reprezinta fractiunea fosfolipidica. Referitor la prezenta acestei fractiuni, sn alte lucrari se mentioneaza diferentieri sntre lipidele extrase din muschii rosii si muschii albi sn ceea ce priveste continutul de fosfolipide. s31s Sn aceleasi lucrari se subliniaza sensibilitatea acestor lipide la variatiile de temperatura din timpul procedeelor de conservare prin refrigerare sau congelare. Se avanseaza parerea ca majoritatea acizilor grasi liberi prezenti sn carnea pestilor provin prin hidroliza fosfolipidelor ce se desfasoara pe durata conservarii.

Structura anumitor acizi grasi din compozitia lipidelor confera o anume specificitate biochimica pestilor marini. Astfel se mentioneaza prezenta unor acizi grasi cu mai mult de o legatura metilenica sntre legaturile duble si a acizilor grasi continand sn catena un ciclu furanozidic.s12s Din anumite observatii asupra tipurilor de acizi grasi din extractele lipidice ale unor organisme din Marea Neagra s-a selectat prin comparatie cu datele din literatura aspecte asociative sau specifice. Astfel prezenta acizilor grasi de tipurile 21:5w3, 22:1w9, 24:1w11 ar putea conduce la o apartenenta de grupul pestilor marini, sn timp ce acizii 20:3w9 si 20:2 au aparut numai la exemplarele de hamsie, iar 17:0, 18:1w1 si 24:1w9 la bacaliar. Se mentioneaza ca si sn cazul pestilor si al altor organisme marine examinate, nutritia este factorul determinant al varietatii continutului de acizi grasi.

Din glanda rectala a rechinilor s-a izolat fosfatidil sulfocolina si sulfatide.s12s

Din viscerele de pesti oceanic si marin s-a obtinut un extract fosfolipidic cu un continut preponderent de lecitina.

Lecitina – fosfatidil colina – este o glicero fosfolipida din categoria lipidelor coplexe, prezenta sn toate celulele vegetale, animale si microbiene, avand un important rol metabolic si structural.

Sntr-o acceptie generica, mentinuta si sn prezent sn desemnarea produsului industrial, lecitina cuprinde un complex de fosfolipide sntre care ponderea o are fosfatidil colina, alaturi de fosfatidil etanol amina, fosfatidil serina, fosfatidil inozitol. Sn acest sens se poate cita STR MICh 11640-85 pentru "Lecitina ex ovo" cu aplicatii sn industria medicamentelor – "lecitina contine fosfolipide totale din galbenusul de ou".

Din punct de vedere al valorii alimentare, pestii sunt apreciati si datorita continutului de lipide.

CAP. III PRODUSE FARMACEUTICE PE BAZ| DE ORGANISME MARINE

ALGE VERZI-ALBÃSTRUI

Spirulina

Apele planetei noastre ascund înca numeroase bogatii care nu sunt înca exploatate. Folosite eficient, avantajele pe care acestea ni le ofera pot avea o contributie remarcabila la ameliorarea sanatatii noastre. Una dintre aceste bogatii sunt algele.

Algele sunt plante acvatice cu o structura foarte simpla, continând mari cantitati de clorofila (un pigment cu rol în procesul de fotosinteza). Clorofila este eficienta mai ales pentru eliminarea toxinelor si stimuleaza sistemul imunitar. De asemenea, algele au proprietati antiinflamatoare si antibacteriene. Contin mult mai multe vitamine si substante minerale decat majoritatea alimentelor traditionale si, din aceasta cauza, sn ultimii ani se folosesc, alaturi de Laminaria (o alta planta acvatica), ca supliment alimentar natural. 

Dintre algele de diverse tipuri se evidentiaza sn mod deosebit Spirulina Max (algele verzi albastrui) si Chlorella (algele de smaragd). Algele constituie un material hranitor cu o compozitie ideala. 40 – 60% din substanta uscata a acestora este constituita din molecule proteice mici si usor digerabile. Datorita continutului proteic foarte ridicat, sunt indicate sn alimentatia vegetarienilor pentru completarea necesarului de aminoacizi.

Prin continutul deosebit de bogat sn saruri minerale si oligoelemente, algele ocupa un loc aparte sn cadrul florei terestre. Acesta este motivul principal pentru care sunt folosite sn cantitati industriale ca materie prima pentru extractia iodului, bromului si a manganului.

Algele sunt extrem de bogate sn potasiu si iod. Din aceasta cauza, sunt recomandate persoanelor care urmeaza tratament cu diuretice. Datorita continutului crescut de iod, administrarea lor ca supliment alimentar poate corecta si unele insuficiente tiroidiene. Continand cantitati mari de fier, sunt considerate ca fiind cea mai adecvata sursa naturala de fier.

Clorofila din componenta lor are un efect regenerant si un apreciabil efect antibacterian. Datorita acestor calitati, algelor li s-a acordat un loc important sn cadrul cercetarilor biomedicale. Pentru clarificare tuturor efectelor terapeutice s-au initiat numeroase cercetari sn S.U.A., Japonia, Franta si Marea Britanie. Aceste cercetari au avut rezultate deosebite, sn special sn profilaxia si terapia infectiilor virale. S-a demonstrat eficacitatea acestui extras sn cadrul infectiilor cu diverse tipuri ale virusului herpetic, cu virusul gripal A si cu virusul HIV 1 (agentul etiologic al SIDA). Mai recent, sn India, s-au studiat efectele profilactice si terapeutice ale spirulinei asupra degenerarii maligne a mucoasei bucale.

Pe parcursul acestui program de cercetare s-a demonstrat eficacitatea medicala deplina a elementelor componente ale acestui extract. Printre altele, a devenit o certitudine faptul ca algele fortifica sistemul imunitar, contribuind sn mare masura la legarea radicalilor liberi. Din aceasta cauza, sn prezent, medicii o utilizeaza din ce sn ce mai frecvent si pentru tratamentul adjuvant al unor boli maligne. 

ACTIUNE TERAPEUTICÃ:

Spirulina contine peste 50 de principii bioactive, prin care intervine sn reglarea tuturor functiilor organismului:

– normalizeaza schimburile de substante la nivel celular;

– restabileste legaturile intercelulare degradate;

– are actiune antioxidanta;

– stimuleaza si regleaza productia de corticosteroizi, insulina, hormoni tiroidieni, andrenalina, noradrenalina;

– stimuleaza cresterea prin prezenta factorilor de crestere mentionati;

– creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii;

– are rol antitoxic prin facilitarea eliminarii metalelor grele, toxinelor si radionuclizilor, cu rol important sn aparitia bolilor maligne;

– previne scaderea numarului de leucocite dupa roentgen terapie;

– creste sinteza de hemoglobina si numarul de eritrocite;

– stimuleaza activitatea organelor hematoformatoare;

– are efecte benefice sn afectiunile oculare;

– micsoreaza timpul de coagulare si viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);

– hipolipemiant si hipocolesterolemiant;

– stimuleaza spermatogeneza, combate impotenta si frigiditatea;

– stimuleaza lactatia;

– controleaza senzatia de foame si reduce pofta de mancare;

– regleaza procesele digestive.

INDICA|II TERAPEUTICE:

– hepatite cronice, ciroza hepatica, gastrite, ulcer gastric si duodenal;

– diabet zaharat tip II si, sn asociatie cu insulina – diabet zaharat tip I

– insuficienta renala si corticosuprarenala;

– obezitate;

– anemii;

– hipertensiune arteriala;

– cardiopatie ischemica;

– distonie neurovegetariana, suprasolicitare nervoasa, efort intelectual sustinut – studenti, elevi, intelectuali;

– carenta de calciu si magneziu (contine Ca si Mg organic asimilabile);

– creste lactatia tinerelor mame;

– impotenta, frigiditate;

– glaucom si cataracta;

– retinopatii;

– sncetinirea procesului de smbatranire;

– profilaxia infectiilor microbiene si virale;

– profilaxia bolilor maligne;

– radioprotectie;

– cresterea performantelor sportive.

Nu are contraindicatii si efecte adverse.

Spirulina Walmark

Contines38s un extract original, 100% natural, din Spirulina platensis, care se dezvolta în unele lacuri alcaline din regiunile subtropicale ale Australiei si în apele alcaline ale unor lacuri din America Centrala si Africa, fiind folosita pentru efectele sale curative înca din antichitate.. Spirulina sau “alga albastra-verzuie” sau spirulina plankton, este cea mai bogata sursa naturala de clorofila, ca si de proteine usor digerabile. Pe langa acestea, spirulina contine fier chelat, calciu, zinc, magneziu, vitamina A, vitamine din complexul B. Ajuta la controlul greutatii corporale prin reducerea apetitului, ajuta la mentinerea glicemiei în limite normale, are o activitate antibacteriana moderata, ajuta la stimularea neoformarii de tesuturi, accelerând astfel procesul de vindecare, împrospateaza natural respiratia si promoveaza conditia generala buna si vitalitatea.

Continut: Fiecare tableta contine:

Spirulina Plankton 500 mg

Doza: 3 capsule cu 30 de minute snaintea meselor

Ambalaj: 30 tablete, 100 tablete.

stomatite, ulcer gastric, parazitoze intenstinale.

Compozitie: Spirulina platensis 0.080g, Epibioza marina 0.210g

Actiune farmacologica: Spirulina este o alga marina cu o compozitie: bogata sn proteine, carbohidrati, lipide, vitamine (A, B1, B2, B6, B12, E, acid pantotenic, acid nicotinic, acid folic) -clorofila, carotenoide, oligoelemente (Ca, Mg, Fe, Zn, Mn, K, Na). Aminoacizii au rol important sn producerea polipeptidelor, hormonilor cerebrali si sn corectarea functionarii sistemului endocrin sn producerea insulinei. Pigmentii clorofilieni prezenti sn ambele tipuri de alge au efecte pozitive sn procesele de oxidoreducere la nivel celular, cu mentinerea elasticitatii si a capacitatii de transfer membranar. Stimuleaza anabolismul proteic si metabolismul general. Creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii. Epibioza de origine marina este un complex bogat sn proteine si multiminerale, cu roluri complexe. Calciul, magneziul si fosforul joaca un rol esential sn formarea tesutului osos. Aportul insuficient de calciu produce fenomene grave de carenta. Rolul cel mai important al magneziului consta sn activarea majoritatii enzimelor existente sn organism. Oligoelementele sunt indispensabile functionarii normale a proceselor metabolice din organism. Zincul controleaza si regleaza procesele metabolice, activitatea enzimelor si mentine integritatea celulelor. Intra sn componenta multor enzime de importanta vitala, care catalizeaza multe reactii biochimice. Este indispensabil sn biosinteza proteinelor si implicit a acizilor nucleici (ARN si ADN).

Indicatii: Rahitism, hipocalcemie, hipovitaminoze de diverse cauze, sindrom nevrotic, convalescenta, cresterea rezistentei organismului la infectii, cresterea capacitatii la efort fizic la sportivi si la persoanele ce efectueaza munci fizice sn conditii grele. Ameliorarea starii de oboseala la persoanele de varsta a III- a si inducerea senzatiei de confort.

Mod de administrare: 1 cps de 3 ori / zi, sn cure de 3 luni.

Prezentare farmacologica: Flacon cu 40 capsule gelatinoase tari.

SPIRULINA & CHLORELLA

Continut: s37s

Spirulina platensis (spirulina) 0,200g,

Chlorella pyrenoidosa (chlorella) 0,160g.

Actiune terapeutica:

Spirulina si Chlorella sunt alge marine cu o compozitie bogata sn proteine, carbohidrati, lipide, vitamine (A, B1, B2, B6, B12, E, acid pantotenic, acid nicotinic, acid folic) a-clorofila, carotenoide, oligoelemente (Ca, Mg, Fe, Zn, Mn, K, Na). Aminoacizii au rol important sn producerea polipeptidelor, hormonilor cerebrali si sn corectarea functionarii sistemului endocrin sn producerea insulinei. Pigmentii clorofilieni prezenti sn ambele tipuri de alge au efecte pozitive sn procesele de oxidoreducere la nivel celular, cu mentinerea elasticitatii si a capacitatii de transfer membranar.

Stimuleaza anabolismul proteic si metabolismul general. Creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii.

De asemenea Chlorella, datorita continutului ridicat sn fibre celulozice este considerata un adjuvant foarte bun sn curele de slabire.

Indicatii:
– cresterea performantelor sportive;

– adjuvant sn curele de slabire;

– gastrita hiperacida, ulcer gastric si duodenal;

– adjuvant sn tratamentul hepatitei cronice si acute;

– hipovitaminoza de diverse cauze;

– stari de fatigabilitate;

– carente de calciu si magneziu;

– profilaxia infectiilor microbiene si virale.

Mod de administrare:

1-2 capsule de 3 ori pe zi, sn cure de 3 luni.

Prezentare:

Flacon cu 40 capsule tari gelatinoase.

Producator:

MEDICA FARMIMPEX S.R.L. Bucuresti

CHLORELLA MAX

Algele de smaralds37s contin vitamine, minerale si aminoacizi esentiali. Tabletele de Chlorella Max stimuleaza sistemul imunitar. Este recomandat sn: cure de slabire, hepatite acute si cronice, ulcer gastric si duodenal, carente de Ca si Mg, anemie feripriva.

Producator: 4Life

Prezentare:

Flacon cu 100 tablete.

O tableta contine:

Extract de alge de smaragd – 200 mg.

Mod de administrare:

Ca supliment alimentar, pentru copii 2 x 1 tablete; adulti 2 x 2 tablete pe zi sau conform recomandarilor.

Alge Marine

activitate de SOD (superoxid dismutaza), fapt ce claseaza algele marine ca unul dintre cei mai puternici antioxidanti.

Produsul este recomandat sn:

prevenirea bolilor sn care sunt implicati radicalii liberi; cresterea performantelor la sportivi; adjuvant sn tratamentul hepatitei cronice si acute; stari de fatigabilitate; carente de Ca si Mg.

Prezentare: Flacon cu 40 capsule tari gelatinoase.

Mod de consum: 1 cps x 3 ori /zi.

EPIBIOZA

si fosforul joaca un rol esential sn formarea tesutului osos. Aportul insuficient de calciu produce fenomene grave de carenta. Rolul cel mai important al magneziului consta sn activarea majoritatii enzimelor existente sn organism. Oligoelementele sunt indispensabile functionarii normale a proceselor metabolice din organism. Zincul controleaza si regleaza procesele metabolice, activitatea enzimelor si mentine integritatea celulelor. Intra sn componenta multor enzime de importanta vitala, care catalizeaza multe reactii biochimice. Este indispensabil sn biosinteza proteinelor si implicit a acizilor nucleici (ARN si ADN).

Indicatii: Rahitism, hipocalcemie, hipovitaminoze de diverse cauze sindrom nevrotic convalescenta cresterea rezistentei organismului la infectii cresterea capacitatii la efort fizic la sportivi si la persoanele ce efectueaza munci fizice sn conditii grele. Ameliorarea starii de oboseala la persoanele de varsta a III-a si inducerea senzatiei de confort.

Mod de consum: 1 cps de 3 ori/zi, dupa mesele principale, in cure de 3 luni.

Prezentare: Flacon cu 40 capsule tari gelatinoase.

BEAUTY SLIM

Actiune farmacologica: Beauty Slim este un produs special creat pentru persoanele care vor sa slabeasca natural. Contine plante cu actiune tonica (ceai verde, guarana, chlorella), vitaminizanta si mineralizanta (chlorella, mar, epibioza) diuretica (papadia, orthosiphon, mar), anticelulitica (ceai verde, guarana).

Taratele de grau sn contact cu sucul gastric ssi maresc volumul, creeaza senzatia de satietate, favorizeaza formarea bolului alimentar si eliminarea toxinelor din organism. Se asigura sn acest fel o pierdere sn greutate naturala, fara pierderea vitaminelor si mineralelor necesare functionarii normale a organismului.
Mod de consum: 1 lingurita/zi, sn locul mesei de seara, timp de 1 luna.

Prezentare: Cutie cu 800g pulbere.

Spasmostop

Compozities37s: epibioza, calciu natural, valeriana extract.

Prezentare farmaceutica: capsule.

Indicatii: sn tetanie calcipriva, hipomagnezienemie, spasmofilie.

Mod de administrare:3 – 6 capsule / zi.

Rheuma – Mer

Mn, K) aminoacizi esentiali (metionina, cisteina, histidina, arginina, leucina, alanina, fenilalanina) etc. Actiune farmacologica: Rheuma-Mer stimuleaza metabolismul tesuturilor cartilaginoase si conjuctive (prni adaus de substante nutritive si eliminarea substantelor nedorite) si contribuie la mentinerea mobilitatii articulatiilor.

Indicatii: antireumatic, antiinflamator recomandat sn: coxartroza, gonartroza, spondiloza, artroza articulatiilor; adjuvant sn tratamentul parodontozei.

Mod de consum: 2 cps x 3/ zi.

Prezentare: Flacon cu 40 capsule.

CARTILAJUL DE RECHIN

Este recunoscut faptul ca rechinul este una din cele mai vechi vietuitoare pe scara filogenetica, o adevarata “fosila vie”, având o morfologie nemodificata de 400 de milioane de ani. Rechinii sunt vietuitoare cu o constitutie simpla, al caror organism este adaptat la maxim pentru supravietuirea în conditii foarte dificile. |esutul cartilaginos este reprezentativ în cadrul scheletului totalizând 6-8 % din greutatea corporala. De asemenea, rechinii poseda si un sistem imunitar deosebit de eficient. Rechinii nu dorm niciodata. În patologia rechinului nu se întâlnesc deloc tumorile maligne. Fiind considerat de catre oceanologi un organism perfect, pe buna dreptate se pune întrebarea: “În ce consta secretul rechinilor?” Într-un studiu publicat în 1983, doi cercetatori renumiti de la Massachusetts Institute of Technology, au demonstrat ca în cartilajul de rechin se afla substante care inhiba dezvoltarea retelei sangvine ce asigura nutritia tumorilor, împiedicand astfel proliferarea lor. William Lane, un cunoscut cercetator american al vietii marine si un adept al alimentatiei sanatoase, a publicat în 1993 o carte cu titlul “Rechinii nu se îmbolnavesc de cancer “ în care a adunat laolalta toate cunostiintele existente în prezent pe aceasta tema. Biochimistul Carl Luer din Sarasota – Florida a descoperit, în cartilajul de rechin, 6-7 tipuri de proteine care inhiba dezvoltarea retelei vasculare actionând ca substante antiangiogenetice. Dr. Patricia D’Amore a studiat rolul hotarâtor al retelei vasculare în dezvoltarea tumorilor metastatice, fapt confirmat si de un grup de medici din Boston precum si de dr. Noel Weidner printr-un studiu publicat în 1991, în revista The New England Journal of Medicine. În cartea sa, dr. Lane subliniaza rezultatele încurajatoare obtinute prin introducerea cartilajului de rechin în terapia bolnavilor de cancer din Costa Rica si Mexic. Dr. Prudden, unul dintre pionierii cercetarilor în acest domeniu, a descoperit ca anumite glucide ce intra în compozitia cartilajului de rechin, denumite mucopolizaharide au, pe lânga rolul imunomodulant, si un efect antiinflamator. Dr. Serge Orloff, specialist reumatolog, de la Institutul Jules Bordet din Bruxelles a administrat cartilaj de rechin în tratamentul bolnavilor cronici, tentativa soldându-se cu rezultate deosebit de favorabile. De altfel acest tratament este utilizat de mai multi ani si în traumatismele articulare ale sportivilor si pentru cei care practica body building. S-a dovedit cu certitudine ca extractul de cartilaj de rechin nu este toxic, indiferent de doza utilizata. Animalele bolnave de cancer pe care s-a experimentat acest extract au trait mai mult, sau chiar s-au însanatosit, iar cele care nu au primit acest preparat au decedat.

Concluzia fireasca a acestor realitati este ca extractul de cartilaj de rechin este deosebit de eficient în profilaxia cancerului (fiind un adjuvant important în terapia tumorilor maligne) si, deoarece are efect antiinflamator si imunomodulator, se recomanda în terapia unor boli cronice: în cazul artropatiilor acute si cronice (reumatism), traumatismelor osteoarticulare, bolilor autoimune si de sistem, psoriazisului si retinopatiei diabetice.

Atentie! Consumul cartilajului de rechin nu poate substitui tratamentul chirurgical, citostatic si radioterapia în cazul bolii canceroase. Utilizarea este recomandata numai în paralel cu acestea sau în urma lor. Pe toata durata terapiei cu acest produs se recomanda o supraveghere medicala stricta. Se interzice categoric administrarea acestor preparate la gravide, la cei care au suferit fracturi osoase sau infarct miocardic. Utilizarea lor se recomanda doar dupa 5-6 saptamâni de la accident sau de la interventiile chirurgicale.

SHARK AID

Producator: 4Life

90 sau 360 tablete

O tableta contine:

Cartilaj uscat de rechin (puritate 100%) 750 mg

Mod de folosire:

Ca supliment alimentar, 3 x 2 tablete pe zi sau în functie de recomandari.

Macronil

Este un extract de macrous31s atlantic degresat si deproteinizat.

Prezentare farmaceutica: drajeuri si pulbere.

Actiune farmaco – terapeutica: are proprietatea de a reduce densitatea microflorei totale si a stafilococului auriu hemolitic din caile respiratorii superioare cu micsorarea semnificativa a numarului de purtatori de stafilococ auriu hemolitic; extractul influenteaza favorabil procesele inflamatorii ale cailor respiratorii superioare sn special rinitele acute si cronice, cu efect profilactic si curativ de lunga durata. Testat pe copii a stimulat cresterea sn greutate si a avut un efect favorabil asupra starii lor generale.

Compozitie: Continutul ridicat de histidina din drajeuri (contine si alti aminoacizi), iar pe de alta parte si prezenta vitaminei B6 (piridoxinei) sn cantitate mare explica rezistenta antimicrobiana pe care o confera organismului prin stimularea producerii de anticorpi; iar continutul sn viatmina B12 (ciancobalamina) are un rol important sn metabolismul proteinelor si sn desfasurarea mecanismelor de crestere.

Macronilul, primul medicament romanesc obtinut din materie prima de origine marina constitue obiectul mai multor brevete de inventie si se realizeaza industrial la Intreprinderea de Medicamente "Biofarm".

Alflutop

Este un extract apos naturals37s cu valoroase calitati terapeutice obtinut din peste marin marunt.

Compozitie: Solutie apoasa, sterila, 1 ml de solutie continand 10 mg concentrat bioactiv, extras si purificat din organisme marine, care consta din mucopolizaharide, condroitin sulfat, aminoacizi, peptide, ioni de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu, Zn, cu actiune antihiluronidazica, antiinflamatoare si restitutiva, avand drept conservant maximum 5 mg fenol.

Prezentare farmaceutica: se realizeaza industrial sub forma de fiole (fiole brune de 1 ml, continand 10 mg concentrat bioactiv – 10 fiole / cutie), spray si flacoane de frectii.

Actiune farmaco – terapeutica: are proprietati antihialuronidazice, antireumatice, antiinflamatoare, dermorestitutive, nutritive tisular, trofice si biostimulatoare.

Efectul antiinflamator si tisular restitutiv consta sn inhibarea hialuronidazei care devine "inapta" pentru depolimerizarea acidului hialuronic distribuit sn sntregul tesut conjunctiv, sn umoarea vitroasa, lichidul sinovial si sn alte lichide biologice, fiind un "liant tisular", actionand ca un "ciment" intercelular;

Componentii specifici din produs favorizeaza biosinteza acidului hialuronic, smbunatatind calitatea lichidului sinovial si a cartilajului afectat;

Cele doua fenomene, si anume, inhibitia hialuronidazei si sinteza acidului hialuronic converg sinergetic, spre un rezultat final comun, si anume spre un efect antiinflamator si tisular restitutiv, initiind, de asemenea, alte procese de restructurare enzimatice.

Indicatii: se utilizeaza sn terapia artropatiilor de tip degenerativ reumatismal: coxartroze, gonartroze, spondiloze (artroza coloanei vertebrale), artroze interfalangiene (sncheieturile mainilor si picioarelor) si, sn general, a tuturor afectiunilor care au la baza inflamatia; si sn covalescenta ca fortifiant.

Mod de administrare: 1 fiola / zi intramuscular profund, timp de trei saptamani.

Acest produs natural cu efecte remarcabile este usor de administrat, nu da reactii secundare si nici adverse (desi, uneori, pot aparea cresteri ale tensiunii arteriale si dureri sn articulatiile injectate, fara a necesita sntreruperea tratamentului), spre deosebire de medicamentele similare obtinute prin sinteza chimica.

Produsul se va administra cu prudenta sn boli autoimune (poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoetica, lupus eritematos, sclerodermie), sub stricta supraveghere medicala.

Produsul a fost brevetat de Institutul Roman de Cercetari Marine (titular Intreprinderea de Medicamente "Biofarm").

Arthro-Mer

Compozities37s: extract din peste marin.

Indicatii: se utilizeaza sn boli reumatismale cronice degenerative.

Mod de administrare:3 / zi.

Nature-Min furnizeaza majoritatea mineralelor de care organismul are nevoie, sn special calciu, fosfor si magneziu, sn proportii echilibrate.

O cutie contine: 180 tablete.

ULEI DE PETTE
OMEGA 3 FISH OIL

Studii efectuate asupra eschimosilor au aratat ca, sn conditiile sn care regimul lor alimentar este format sn cea mai mare parte din produse de peste si diverse fructe de mare, frecventa bolilor cardiovasculare este foarte scazuta. Totodata, s-a observat ca sn alimentatia acestora, carbohidratii (glucidele) au o pondere mult mai mica decat proteinele si grasimile. Sn societatea moderna se consuma mult proteine si lipide; sn schimb, principala cauza a mortalitatii sunt bolile cardiovasculare.

Deoarece, indiferent de zona geografica, continutul sn lipide al unei alimentatii normale este aproximativ acelasi, s-a ajuns la concluzia ca sursa efectului protector pentru eschimosi este uleiul de peste. Este demn de remarcat faptul ca, sn timp ce alimentatia eschimosilor contine peste 13 % acizi grasi denumiti Omega 3 (acizi grasi nesaturati cu lanturi lungi de atomi de carbon), cea a danezilor contine doar 0,84 %. La eschimosi, care consuma carne de peste si foca, aparitia infarctului de miocard este de aproximativ 400 de ori mai mica decat sn societatile civilizate. Prin consumul acestor alimente, acizii grasi Omega 3 se acumuleaza sn organism sn cantitati de cel putin 10 ori mai mari decat sn urma alimentatiei obisnuite.

Uleiul de peste are sn compozitie acizi grasi nesaturati cu lanturi lungi de atomi de carbon, cei mai importanti fiind acidul eicosopentaenoic si acidul docosohexaenoic care sunt implicati sn sinteza prostaglandinelor, reglatoare a numeroase procese biochimice. Prostaglandinele sunt implicate sn raspunsul imun, functionalitatea aparatului cardiovascular, reduc nivelul colesterolului si al trigliceridelor, smpiedica agregarea trombocitara, si astfel scad riscul de ateroscleroza, hipertensiune arteriala si infarct de miocard. Deoarece reduc vascozitatea sangelui, contribuie la smbunatatirea conditiilor de circulatie sangvina, crescand aportul de oxigen al tesuturilor.

Este cunoscut ca, la diabetici, riscul aparitiei bolilor cardiovasculare este de 5 ori mai mare. La eschimosi se constata un nivel scazut al lipidelor sn sange si o toleranta normala la glucoza. Sn conditiile unui consum crescut de glucide, nivelul glucidelor sn sange creste, iar toleranta la glucoza scade, favorizand astfel aparitia diabetului. Cercetarile efectuate pe animale de catre medicul american David P. Rose au aratat ca acizii Omega 3 pot preveni cancerul de sân (care are o frecventa foarte scazuta la eschimosi) precum si cel de colon (intestin gros). În 1994 revista medicala New England Journal of Medicine publica un studiu ce arata ca fumatorii care consuma peste se îmbolnavesc mai rar de bronsita si emfizem pulmonar (uleiul de peste reduce inflamatia si contracareaza efectele nocive ale fumului de tigara). Autorul acestui studiu a demonstrat ca fumatorii care consuma peste au un risc de a se îmbolnavi de boli cronice pulmonare mult mai mic (bronsita- cu 33%, respectiv emfizem- cu 66% mai mic).

Consumul de ulei de peste ofera sperante si celor afectati de psoriasis. Cercetatorii japonezi au administrat acid eicosopentaenoic pacientilor suferinzi de psoriasis, care au snregistrat ameliorari dupa 2-3 luni de tratament, aceste ameliorari persistând pe toata durata tratamentului.

Deoarece acizii grasi din uleiul de peste cresc sinteza de prostaglandine si prostacicline, au si efecte antiinflamatoare, fiind recomandati si sn tratamentul inflamatiilor cronice (afectiunilor reumatismale). În aceste afectiuni, dupa câteva luni de tratament cu ulei de peste, s-a constatat ameliorarea certa a durerilor matinale.

Acizii grasi Omega 3 actioneaza si asupra sistemului imunitar, crescand rezistenta la infectii. Se mai pot recomanda si sn unele boli ale sistemului nervos (scleroza sn plagi). Administrarea uleiului de peste s-a dovedit benefica si sn protejarea pielii. Concentratia cea mai mare sn acizi grasi nesaturati Omega 3 o au somonul si heringul.

Atentie! Acizii grasi nesaturati sunt deosebit de sensibili fata de radicalii liberi; de aceea, sn paralel cu administrarea uleiului de peste sau a celui de Primula, se recomanda consumul de preparate antioxidante.

Uleiul de ficat de morun a aparut sn momentul de declin al folosirii extractelor de origine animala, iar succesul terapeutic s-a mentinut timp de multi ani.

OMEGA 3 FISH OIL

Producator: 4Life

50 si 100 capsule gelatinoase

O capsula contine:

Ulei concentrat de peste 1000 mg care are în componenta:

EPA (acid eicosapentaenoic) 180 mg

DHA (acid docosahexaenoic) 120 mg

Vitamina E 10 U.I.

Mod de folosire:

Ca supliment alimentar, zilnic 1-2 capsule de 2-3 ori

pe zi, dupa servirea mesei sau în functie de recomandari.

SALMON OIL

Producator: 4Life

120 capsule gelatinoase

O capsula gelatinoasa contine:

Ulei de somon 1000 mg

Vitamina E (tocoferol) 1 U.I.

Mod de folosire:

Ca supliment alimentar, zilnic 1-2 capsule de 2-3 ori,

dupa servirea mesei sau conform recomandarilor.

Arctic-Sea Super Omega-3

Viaredin

Viaredins38s contine un extract din Garcinia Hanburyi, o planta de origine indiana. Felii subtiri de fructe sunt supuse procesului de preparare si sunt folosite pentru productia de AHC (acid hidroxicitric) care este o substanta similara acidului citric. AHC actioneaza prin suprimarea apetitului alimentar si împiedicarea formarii si depozitarii de grasimi si colesterol. Spre deosebire de alte substante folosite pentru reducerea greutatii, AHC nu afecteaza functionarea creierului sau a sistemului nervos central si nu da dependenta. Efectul AHC poate fi marit prin ingestia unei cantitati suficiente de apa (6 – 8 pahare pe zi), prin consumul de fibre si prin limitarea consumului de grasimi si alcool.

Continut: Fiecare tableta contine :

VITIS IDAEA (concentratie 25:1) 100,0 mg

GARCINIA HANBURYI 250,0 mg

GOKU KOLA (concentratie 4:1) 100,0 mg

GUARANA (concentratie 4:1) 150,0 mg

SPIRULINA 75,0 mg

LUCERN~ (concentratie 5:1) 10,0 mg

BETAINA 100,0 mg

COLINA BITARTRAT 250,0 mg

INOZITOL 125,0 mg

CARNITINA 100,0 mg

LECITINA 25,0 mg

dl-METIONINA 100,0 mg

CROM 12 mcg

IOD 10,0 mcg

VITAMINA B6 5,0 mg

Mod de administrare: 2 tablete de doua ori zilnic, jumatate de ora înaintea meselor, în primele zile ale dietei dupa care o tableta de doua ori zilnic.

Prezentare farmaceutica: 30 tablete.

CAP. IV MATERIALE SI METODE UTILIZATE

IV.1 Probe biologice de analizat

Probele au fost prelevate din mediul natural si au fost prezentate ca atare. Sn vederea analizelor, probele au fost prelucrate dupa cum urmeaza:

AMESTECUL DE ALGE MARINE este reprezentat de alge recoltate din depozitele naturale de pe plaje, mai ales dupa perioadele de furtuna, cand valurile aduc la mal cantitati considerabile de alge. Colectarea imediata a acestora asigura calitatea si igiena produsului.

Colectarea se face sn cuve de material plastic de capacitate 40 – 50 litri. Spalarea se face atat cu apa de mare cat si cu apa dulce si se scurge prin site cu ochiuri de 1 cm2. Produsul obtinut se usuca la 40 – 50 0C, sn etuva.

Macinarea se face sntr-o moara cu ciocane, iar sitarea se face sntr-un dispozitiv cu site vibratorii cu ochiuri de 0,15 – 0,20 mm; se obtine o pulbere fina cu granulatie de 0,15 – 0,20 mm.

EPIBIOZA este recoltata de pe recifii artificiali, prin raclare. Colectarea se face sn cuve sau galeti din material plastic. La locul de colectare se face si o prima spalare cu apa de mare, operatie ce continua sn laborator cu apa curenta.

Concasarea si macinarea primara se face sntr-un concasor cu ciocane, obtinandu-se o pasta brun – cenusie, omogena, cu miros specific marin, care se usuca la 40 – 50 0C, sn tavi de inox.

A doua macinare, fina, se face sntr-o moara cu ciocane si sita, urmata de cernere sntr-un dispozitiv cu site vibratorii, cu ochiuri de 0,20 – 0,25 mm. Pulberea obtinuta se ambaleaza sn pungi de polietilena – ambalaj dublu – sn cantitati de maxim 1,5 kg si se depoziteaza sn loc uscat si racoros.

MIDIILE au fost desfacute sn componente (cochilii, carne);

PETTII au fost transformati sn tocatura omogena;

CARTILAGIUL DE RECHIN a fost fractionat sn portiuni mici;

IV.2 Metode de lucru utilizate, cu descrierea modului de lucru

1. Solutia extractiva eterica

Mod de lucru

10 – 25 g produs biologic pulverizat se extrag cu eter etilic sntr-un aparat de extractie continua (tip Soxhlet) sau prin agitare mecanica sau manuala, sn repetate randuri, la temperatura mediului ambiant, sntr-un vas adecvat, pana ce solutia eterica nu mai lasa reziduri prin evaporare.

Extractele eterice reunite si filtrate se concentreaza la 50 ml sntr-un aparat de distilare. Acest extract poate contine compusi chimici liposolubili: uleiuri volatile, substante grase, steroli, triterpene, carotenoide sau carotinoide, acizi grasi, acizi rezinici, alcaloizi baze, agliconi flavonici, agliconi ai antracenozidelor (emodine, emodoli), cumarine si clorofila.

Reactii de identificare pentru principalele grupe de compusi:

Identificarea sterolilor prin reactia Liebermann – Bourchard:

3 – 10 ml extract eteric se evapora sntr-o capsula de portelan pe baia de apa (la nisa). Reziduul se dizolva sn 0,5 ml cloroform, apoi se aduga 0,5 ml anhidrida acetica. Solutia rezultata se trece sntr-o eprubeta uscata, dupa care cu ajutorul unei pipete se aduce la fundul eprubetei, 1 – 2 ml acid sulfuric concentrat (R). La zona de contact a celor doua lichide apare un inel rosu – brun, iar stratul superior se coloreaza, dupa 5 – 10 min. sn verde – albastru, daca sunt prezenti sterolii.

Sn cazul sn care solutia rezultata prin dizolvarea reziduului (sn cloroform si anhidrida acetica) este de culoare verde (clorofila), se smparte sn doua eprubete. Una din eprubete se foloseste pentru efectuarea reactiei, iar cealalta ca martor de culoare.

Identificarea carotinoidelor prin reactia cu acid sulfuric concentrat (reactia Carr – Price):

3 – 10 ml extract eteric se evapora sntr-o capsula de portelan pe baie de apa (la nisa). Reziduul se trateaza cu 2 – 3 picaturi de reactiv Carr – Price (R). Pigmentii carotinoidici dau cu acest reactiv o culoare albastra care trece sn rosu. Cu acidul sulfuric concentrat carotinoidele se coloreaza sn albastru intens sau verde albastru.

Identificarea acizilor grasi prin reactia de obtinere a unui reziduu onctuos:

Solutia apoasa alcalina din palnia de separare se trateaza cu acid clorhidric concentrat pana la pH = 3 – 4. Solutia apoasa acida devina opalescenta datorita acizilor grasi care se extrag prin agitare repetata cu eter etilic sau de petrol (3 x 25 ml). Extractele eterice reunite se deshidrateaza (cu sulfat de sodiu anhidru). Daca prin concentrarea extractului eteric (sntr-un aparat de distilare) se obtine un reziduu onctuos, sunt prezenti acizii grasi. s6s

2. Solutia extractiva apoasa

Produsul biologic este uscat si extras prin fierbere cu 50 – 100 ml apa distilata timp de 15 min. Solutia apoasa filtrata se concentreaza la 50 ml.

Sn aceasta se pot gasi urmatorii compusi chimici: glucide (oze, poliuronide, polioze), glicozide (poliholozide, heterozide), taninuri, substante proteice, alcaloizi saruri etc.

Extractia cu apa este preferata sn cazul produselor verzi, deoarece apa nu extrage clorofila.

Identificarea poliholozidelor mixte prin reactia de precipitare sn metanol (reactia Molish):

– solutiile apoase 10% obtinute la cald, prin produsele biologice se toarna sn fir subtire peste un volum de 3 – 5 ori mai mare de metanol si se lasa sn repaus 10 – 15 minute. Se obtine un precipitat alb – floconos care se coloreaza sn violet la adaugarea de 2 – 3 picaturi de hemetoxilina. Dupa filtrare, pe filtru se retine precipitat colorat. s6s

3. Determinarea substantei uscate

Determinarea se efectueaza sn fiole de cantarire al caror diametru se alege astfel sncat proba luata sn lucru sa formeze un strat de aproxiamtiv 5 mm grosime.

Determinarea substantei uscates35s se efectueaza prin:

Uscarea sn etuva:

Fiola de cantarire cu proba luata sn lucru se tine sn etuva, la 105 0C, timp de 3 – 4 h, daca nu se prevede altfel;

se raceste sn exicator;

se cantareste;

se continua uscarea pe perioade de cate 1 h, urmate de racire sn exsicator si cantarire, pana la masa constanta.

4. Factorul de smbibare

Prin factor de smbibares6s se sntelege volumul total (sn mililitri) pe care sl ocupa 1 g produs biologic dupa smbibare cu apa.

Determinarea factorului de smbibare se efectueaza sntr-un cilindru sau sntr-o eprubeta gradata 25 ml, cu dop rodat, cu scara de gradatie snalta de 10 – 12,5 cm si cu subdiviziuni de 0,1 ml.

Modul de lucru

1 g produs biologic, pulverizat sau nu, conform prevederilor din monografia respectiva si cantarit la balanta analitica, se introduce sn cilindru sau sn eprubeta gradata descrise anterior si se umecteaza cu 1 ml alcool (R) sau cu 1 ml acetona (R). Se adauga 25 ml apa si se agita energic timp de 1 h, astfel: primele patru agitari la intervale de cate 5 min, apoi din din 10 sn 10 min, pana la 1 h, agitand de fiecare data cate 1 min. Se lasa sn repaus timp de 5 h, apoi se citeste volumul ocupat de produsul biologic si mucilagul care adera de acesta.

Pentru stabilirea factorului de smbibare se calculeaza valoarea medie a trei determinari si se raporteaza la 1 g produs biologic.

5. Extractul lipidic

Procedeu de extractie a lipidelor din probele biologice s4s

tesut ex. 6 g

– 2 minute cu 3 ml apa = 30 ml

OMOGENIZARE metanol cloroform 2:1 v/v

– la temperatura camerei

CENTRIFUGARE

sediment

supernatant REEXTRAC|IE 38 ml metanol cloroform 0,2 N HCl

–- 2 1 0,8 v/v

OMOGENIZARE

pentru a se asigura extractia fosfoinozitidelor

supernatant CENTRIFUGARE -500rpm

-20 minute

Rezidii

supernatante reunite 20 ml cloroform +

20 ml apa

SEPARAREA FAZELOR ––- sn palnie

faza superioara contaminanti

faza inferioara

NEUTRALIZARE –- cu solutie alcoolica de NH4OH sn metanol

EVAPORARE ––– la Rotoevaporator la T=30-350 C

––– benzen pentru sndepartarea urmelor de apa

Fractiune lipidica bruta preluata sn cloroform sau

cloroform metanol 2:1 v/v pastrat la -100C

Determinarea cantitatii de lipide totale s-a facut prin metoda gravimetrica:

s-au extras lipide cu amestec cloroform: metanol 3:1 la rece, iar apoi extrasul lipidic s-a concentrat la rece pe baie de apa.

capsulele sn care s-a facut concentrarea s-au adus la masa constanta prin sncalzire sn etuva la 1050C;

masa de reziduu extras s-a determinat prin cantarire si s-a raportat la masa totala de produs din care s-a facut extractia.

6. Determinarea continutului proteinei totale solubile conform metodei Lowry

Principiul metodei – Dozarea proteinelor (domeniul 25 – 500 g) se bazeaza pe formarea unui complex cupric cand proteina reactioneaza cu un reactiv alcalin de cupru (reactia biuretului) si pe reducerea fosfomolibdatilor si fosfowolframatilor din reactivul Folin – Ciocalteu de catre compusii fenolici din proteina (sn special tirozina).

Solutii si reactivi:

1. Reactiv Folin-Ciocalteu:

Sntr-un balon de refluxare se introduc pe rand:

100 g Wolframat de sodiu (Na2WO4•2H2O)

25 g molibdat de sodiu (Na2MO4•2H2O)

––––––––––––––––––––

Se aduc 700 ml apa bidistilata.

Se dizolva sarurile sn apa, dupa care se adauga:

Se refluxeaza la flacara 10 ore; se adauga 150 g sulfat de litiu (LiSO4) dizolvat partial sn 50 ml. apa si cateva picaturi de brom.

Amestecul se fierbe 15 min. fara refrigerent;

Se raceste la temperatura camerei; Se dilueaza la 1 litru; Se filtreaza.

Reactivul va avea culoarea galben-aurie.

Se pastreaza sn sticle brune, foarte curate, snchise ermetic, la 40C (cand este redus reactivul devine verzui). Snainte de sntrebuintare se dilueaza 1:10 cu apa distilata.

2. Reactiv alcalin de cupru:

A – carbonat de sodiu anhidru(Na2CO3) solutie 10% sn hidroxid de sodiu 0,5N

B- solutie 0,5% sulfat de cupru (CuSO4•5H2O) sn citrat de sodiu 1%.

Snainte de sntrebuintare se amesteca 10 parti A cu 1 parte B.

3. Solutie standard de albumina serica bovina 10 mg %, preparata sn apa;

4. Extract proteic total (material biologic prelucrat).

Modul de lucru – 1 ml preparat proteic, 1 ml reactiv alcalin de cupru se amesteca bine si se lasa sa stea 10 minute la temperatura camerei pentru formarea proteiatului de cupru. Dupa aceea se aduga 3 ml reactiv Folin – Ciocalteu (diluat 1/10).

Probele se agita energic si se incubeaza 10 minute la 500C, se racesc si se colorimetreaza la 660nm fata de apa distilata.

Construirea curbei etalon – Din solutia standard de albumina serica se realizeaza dilutii dupa cum urmeaza:

TABEL Construirea curbei etalon pentru dozarea proteinelor totale prin metoda Lowry

Sn fiecare proba se adauga cate 1 ml reactiv alcalin de cupru, se incubeaza 10 minute la temperatura camerei, apoi se adauga cate 3 ml reactiv Folin – Ciocalteu (diluat 1/10), se agita energic si se incubeaza 10 minute la 500C. Dupa racirea probelor ele se colorimetreaza la 660 nm fata de apa distilata. Se realizeaza o curba etalon trasand pe abscisa g/ml proteina, iar pe ordonata D.O.660. (E660).

Calculul rezultatelor – Densitatile optice ale probelor cu solutii de proteina a caror concentratie dorim sa o determinam, sunt transformate sn termeni de concentratie cu ajutorul curbei etalon. Daca aceste densitati optice sunt mai mari decat cele din curba etalon, se procedeaza la diluarea preparatului proteic. Sn calculul ulterior al concentratiei se tine seama de factorul de dilutie.

De exemplu, un preparat proteic a fost diluat 1 la 10 si apoi din nou 1 la 10. Se determina sn cazul acestui preparat diluat o densitate optica de 0,28 care corespunde pe curba etalon unei concentratii de 15 g/l. Prin urmare, preparatul nediluat prezinta o concentratie proteica de 15×100=1500g/ml=1,5mg/ml.

Observatii:

Reactivul alcalin de cupru se prepara extemporaneu pentru a evita carbonatarea sau precipitarea hidroxidului cupric;

Adaugarea adauga 3 ml reactiv Folin – Ciocalteu trebuie efectuata rapid, deoarece sn mediul alcalin reactivul este distrus;

Pentru dezvoltarea culorii, amestecul de reactie trebuie sa aiba pH=10; asigurarea alcalinitatii este conditia reproductibilitatii rezultatelor;

Sncalzirea probelor la 500C timp de 10 minute poate fi snlocuita cu stationarea la temperatura camerei timp de 45 minute;

Sn concentratii mari afecteaza determinarile: sulfatul de amoniu, glicina, hidrazina, sarurile de potasiu, acidul sulfosalicilic.

7. Determinarea activitatii catalazei prin metoda Sinha

Principiul metodei – Metoda este bazata pe faptul ca bicromatul de potasiu, sn mediul acid, este redus de peroxidul de hidrogen la acetat cromic, care poate fi colorimetrat la 570 nm. Deoarece bicromatul nu absoarbe sn aceeasi regiune, prezenta compusului sn mediul de reactie nu interfera cu determinarea colorimetrica a acetatului cromic. Preparatul de catalaza este lasat sa actioneze asupra H2O2 ramasa dupa stoparea reactiei enzimatice este determinata colorimetric.

K2Cr2O7+8CH3COOH+3H2O2 2(CH3COO)2Cr3++7H2O+2CH3COOK+8sOs

portocaliu verde

Solutii si reactivi:

1. Reactiv bicromat – acid acetic glacial, preparat prin amestecarea unei parti de K2Cr2O7, solutie 5%, cu trei parti de acid acetic glacial;

2. Solutie tampon K2HPO4-KH2PO4 0,01M, pH=7;

3. Solutie H2O2 0,08M, obtinuta prin pipetarea a 0,88ML perhidrol (solutie 30%) si diluarea cu solutie tampon (2), pana la 100 ml;

4. Solutie H2O2 0,16M, preparata sn solutia tampon (2); (0,44moli add 25ml tampon);

5. Preparat enzimatic (materialul biologic prelucrat).

Construirea curbei etalon – Din solutia stoc H2O2 0,08M (80moli H2O2/ml) se fac dilutii conform tabelului:

TABEL Construirea curbei etalon pentru dozarea activitatii catalazice prin metoda Sinha

Modul de lucru

La 1 ml solutie H2O2 diluata conform tabelului, se adauga 2 ml reactiv bicromat, probele se incubeaza la fierbere timp de 10 minute, se racesc sub jet de apa si se colorimetreaza la 570 nm fata de apa distilata.

Determinarea activitatii enzimatice- Se efectueaza 5 probe stopate la intervale diferite de timp, astfel:

TABEL. Determinarea activitatii enzimatice

Calculul rezultatelor- Valorile extinctiilor se transforma sn moli H2 O2 consumat/1ml preparat enzimatic/temperatura camerei.

Constanta de viteza monomoleculara K pentru descompunerea H2 O2, sub actiunea catalazei, poate fi determinata utilizand ecuatia pentru o reactie de ordinul I:

K=1/t log(S0/S)

Unde: So este concentatia initiala de H2O2

S este concentratia de H2O2 dupa t minute.

Valorile K sunt schitate fata de timpul de reactie, exprimat sn minute, iar constanta de viteza a catalazei K(0) la O minute este determinata prin extrapolare.

Continutul sn catalaza a preparatului enzimatic este exprimat sn termeni de Katalasefaahigkeit sau "Kat.f", confort formulei:

Kat.f.=K(O)/g/ml proteina

care necesita si determinarea proteinelor (prin metoda Lowry sau metoda spectrofotometrica) sn preparatul enzimatic.

8. Determinarea activitatii amilazei conform metodei iodometrice

Amilazas5s, 1,4-glucanhidrolaza catalizeaza hidroliza polizaharidelor solubile formate din unitati de glucoza legate prin legaturi  1-4 glucozidice.

Amilaza actioneaza asupra amidonului prin scindarea legaturilor 1-4 glucozidice, producand fragmentarea substratului sn molecule mai mici: dextrine, maltodextroze, maltoza, glucoza. Sn functie de greutatea moleculara a dextrinelor rezultate, acestea dau cu iodul coloratii diferite, dupa cum urmeaza:

Dextrinele cu mase moleculare mici (acrodextrine) nu dau reactii de culoare cu iodul.

Principiul metodei

Amidonul ramas nehidrolizat sn urma actiunii enzimei din proba biologica (ser, urina) este dozat colorimetric cu iod.

Solutii si reactivi:

1. Substrat tamponat: 13,3 g Na2HPO4 si 4,3 g acid benzoic. Se dizolva sn 250 ml apa distilata la fierbere. Se adauga 5 ml suspensie rece continand 200 mg amidon. Se lasa sa se raceasca. Se aduce la 500 ml cu apa distilata. Se pastreaza la 40C (solutia trebuie sa fie limpede).

2. Solutie stoc iod: 3,56 g KlO3 si 45 g Kl. Se dizolva sn 800 ml apa distilata. Se adauga prin picurare 9 ml solutie HCl 12 M agitand continuu. Se aduce la 1l cu apa distilata. Se pastreaza la +40C timp de maxim un an.

3. Solutie de iod pentru determinari: se face o dilutie din solutia stoc 1:10 cu apa distilata. Se pastreaza la +40C maximum 2 luni.

4. Solutie acid clorhidric 1N.

Modul de lucru

Se folosesc baloane cotate de 25 ml.

Calculul rezultatelor

(EM – Ep) / Em x 800 = unitati amilazice / dl ser

9. Determinarea activitatii lipazei conform metodei Shiabi – Bishop

Tiacilglicerol acilhidrolaza catalizeaza hidroliza acizilor grasi din triacilgliceroli.

Scindarea legaturii esterice conduce la eliberarea a 2 molecule de acid gras si a uneia de beta-monoacil glicerol.

Lipazeles5s actioneaza la interfata ester – apa avand ca substrat substante aflate sn suspensie.

Viteza de reactie a enzimei este strans legata de gradul de dispersie al suspensiei.

Principiul metodei

Se masoara modificarea turbiditatii unei emulsii de ulei de masline (solutie de substrat) snainte si la diferite intervale de timp bine stabilite, dupa adaugarea enzimei.

Solutii si reactivi:

Tampon Tris-deoxicolat

3 g Tris

6 g deoxicolat de sodiu

se dizolva sn 800 ml apa distilata

se ajusteaza pH-ul la 8,8 cu HCl

se aduce la 1000 ml cu apa distilata sn balon cotat

tamponul se poate pastra 6 luni la frigider.

ulei de masline purificat pentru sndepartarea acizilor grasi prin trecerea pe o coloana de alumina sn proportia 1:1 ulei/alumina. Eluatul se controleaza cu rosu metil, care trebuie sa indice valori slab acide (absorbtia la 502 nm trebuie sa fie mai mica de 0,02).

emulsie de ulei de masline:

1 g ulei de masline

100 ml etanol absolut

substrat:

4 ml emulsie ulei de masline

96 ml tampon Tris deoxicolat

se agita energic

standard de lipaza purificata.

Modul de lucru

Calculul rezultatelor

10. Determinarea activitatii fosfatazei alcaline prin metoda cu p-nitrofenilfosfat

Principiul metodei – Cantitatea de p-nitrofenol eliberat per unitatea de timp, determinata sn mediul alcalin la 400-420nm, este o masura a activitatii fosfatazei:

Fosfataza

alcalina

O2N OPO3H2 + H2O HO NO2 + H3PO4

incolor sn mediu alcalin si acid galben sn mediu alcalin

Solutii si reactivi:

1. Comprimate de p-nitrofenilfosfat;

2. Solutie tampon, pH = 10,5;

3. Solutie tampon substrat (tampon glicina – KOH 0,1M, pH=10, p-nitrofenilfosfat 1,25mM: se prepara prin dizolvarea a 46,4mg p-nitrofenilfosfat sn 100ml solutie tampon);

4. Solutie NaOH 0,02N;

5. Preparat enzimatic (material biologic prelucrat).

Mod de lucru – Amestecul de reactie consta din: 2,00ml solutie tampon substrat, 0,05ml ser este incubat 30 de minute la 250C, dupa care reactia enzimatica este stopata cu 10,0ml solutie NaOH 0,05N.

Densitatea optica este citita la 405 nm fata de un martor preparat similar, dar sn care serul este adaugat dupa solutia de NaOH.

Calculul rezultatelor

D.O.405 = (D.O.405 proba- D.O.405 martor)

iar activitatea enzimatica exprimata sn U/l ser este calculata dupa formula:

D.O.405 x 12,5 x 1000)/(30 x 18,5 x 0,05) = D.O.405 x 434

unde:

18,5 cm3/mol este coeficientul de extinctie la 405nm;

12,5 este volumul final;

0,05 este volumul serului;

30 este numarul minutelor de reactie enzimatica.

Observatii:

Daca D.O.405 este mai mare de 0,8 – se recomanda diluarea a 0,1 ml ser cu 0,9 ml solutie fiziologica de NaCl si reluarea determinarii, sn calculul rezultatelor tinandu-se seama de factorul de dilutie.

11. Determinarea activitatii peroxidazice prin metoda Brad si colaboratorii

Peroxidazeles4s desemneaza o grupa de enzime specifice (NAD peroxidaza, NADP peroxidaza, acid gras peroxidaza, citocrom peroxidaza, glutation peroxidaza, glutation peroxidaza), cat si nespecifice care pot dona hidrogenul unui numar mare de substrate.

Sistemele de detoxifiere ale organismului contin peoxidaze nespecifice capabile sa oxideze oxigenul peroxidic la O2-.

Sn tesuturile si secretiile mamiferelor nespecifice se gasesc sn: leucocite (mieloperoxidaza), lapte (lactoperoxidaza), ficat, splina, uter, glande salivare, peretele intestinal, mucoasa intestinala, plaman, glanda tiroida.

Reactiile catalizate de aceste enzime sunt:

peroxidaza

DH2 + H2O2 2N2O + D DH2 = donor de hidrogen

Principiul metodei

Benzidina este oxidata de apa oxigenata sub actiunea peroxidazei din preparatul enzimatic. Reactia are loc sn prezenta acidului ascorbic sn calitate de indicator redox.

Produsul de oxidare al benzidinei este de culoare albastra. Pentru determinarea activitatii enzimei se masoara timpul de aparitie al acestui produs sn sistem (timpul de oxidare al donorului de hidrogen).

Solutii si reactivi:

Tampon acid acetic – acetat de sodiu 0,1 M pH = 4,7

H2O2 1% sn solutie acetat

Solutie acid ascorbic 1% sn solutie tampon acetat

Reactiv benzidina: 0,230 g benzidina se dizolva sn 3 ml acid acetic glacial. Se adauga 6,8 g acetat de sodiu cristalizat si se aduce la un volum final de 250 ml cu apa distilata

Preparat proteic cu activitate peroxidazica: se rad 5 g de hrean, care se suspenda sn 100 ml tampon acetat o ora la cald. Se decanteaza supernatantul.

Se dilueaza preparatul dupa cum urmeaza:

Modul de lucru

Se folosesc cele cinci dilutii de preparat enzimatic, corespondente numarului probei.

Se determina timpul necesar pentru oxidarea celor 11,2 moli de acid ascorbic din proba, dupa care solutia de benzidina devine albastra.

Calculul rezultatelor

Viteza reactiei catalizate de peroxidaza se exprima sn moli acid ascorbic oxidat/1 ml preparat enzimatic/1 min. la temperatura camerei.

Cu ajutorul rezultatelor obtinute se poate construi un grafic, trasand pe ordonata viteza de reactie si pe abscisa ml preparat enzimatic concentrat din proba.

12. Determinarea activitatii pepsinei si a indicelui ei de inhibitie prin metoda Anson

Pepsinas35s actioneaza asupra proteinelor native, catalizand hidroliza a aproximativ 30% din totalul legaturilor peptidice din structura substratului. Produsii hidrolizei peptice sunt polipeptide, oligopeptide si mici cantitati de aminoacizi; pH optim de actiune este 1,5 – 2,0. Pepsina nu hidrolizeaza keratinele, fibroina din matase, ovomucoidul, spongina si conchiolina. De asemenea, nu ataca protaminele si produsii hidrolizei proteinelor cu mase moleculare mici. Hidroliza are loc cu o viteza mai mica decat sn cazul proteinelor native, iar pH optim de actiune este 4,0. Substituirea gruparii amino a restului de acid glutamic este esentiala pentru manifestarea activitatii enzimatice. Snlocuirea izomerului L cu D conduce la disparitia activitatii catalitice.

Aceasta enzima proteolitica activa la pH acid se gaseste sn sucul gastric al mamiferelor, pasarilor, reptilelor si pestilor, sn celulele principale din fundusul stomacului de la mamifere si la unele nevertebrate.

Actiunea pepsinei poate fi urmarita prin diferite metode fizico – chimice:

masurarea vascozitatii solutiilor proteice – substrat;

dozarea produsilor eliberati, solubili sn acid tricloracetic;

titrarea cu formol a gruparilor amino eliberate sn urma actiunii enzimei;

determinarea continutului sn tirozina si triptofan, sn produsii de hidroliza;

masurarea directa a absorbtiei sn U.V. a peptidelor formate dupa actiunea enzimei asupra hemoglobinei;

determinarea activitatii de coagulare a laptelui;

utilizarea albuminei serice marcate izotopic ca substrat.

Principiul metodei Anson de determinare a activitatii enzimatice a pepsinei se bazeaza pe hidroliza hemoglobinei de catre pepsina, la pH 1,8 – 2,0 si la temperatura de 35,50C, permitand formarea unor compusi solubili sn acid tricloracetic si dozarea spectrofotometrica a produsilor eliberati la 280 nm.

Solutii si reactivi:

Unitatea de pepsina – UP(Hb) – este masa enzimei care, sn conditii standard, elibereaza sntr-un minut produsi a caror absorbanta la 280 nm este egala cu absorbanta unui milimol de L-tirozina.

Prepararea substratului. 2,000g hemoglobina denaturata dupa Anson (R) se tritureaza sntr-un mojar cu 20 – 30 ml acid clorhidric (R) 0,06 mol/l. Amestecul se aduce cantitativ sntr-un balon cotat, se ajusteaza pH-ul la 1,8 cu acid clorhidric 0,1 mol/l si se completeaza cu acid clorhidric (R) 0,06 mol/l la 100 ml. Se centrifugheaza la 4000 rot/min timp de 15 min. Se prepara snainte de folosire.

Solutie de pepsina. 0,2 g pepsina, cantarite la balanta analitica, se tritureaza cu apa sntr-un mojar timp de 15 min. Amestecul se aduce cantitativ sntr-un balon cotat si se completeaza cu apa la 100 ml. Solutia se prepara snainte de folosire.

Solutie de L-tirozina. 60,4 mg L-tirozina (R) se dizolva sn 1000 ml acid clorhidric 0,1 mol/l, sntr-un balon cotat (solutia contine 0,1812 mg L-tirozina sau 1 mol L-tirozina sn 3 ml solutie). Solutia se prepara snainte de folosire.

Solutie de acid clorhidric 0,06 mol/l – 0,1 mol/l.

Solutie acid tricloracetic 50 g/l.

Modul de lucru Sn cinci flacoane de 50 ml se introduc cate 5,0 ml substrat. Sn doua flacoane (flacoane – martor) se aduga cate 10 ml acid tricloracetic (R) 50 g/l. Cele cinci flacoane se tin sntr-o baie de apa termostatata la 35,5 + 0,10C timp de 5 minute. Se introduce sn fiecare flacon, la intervale de 30 s si sub agitare, cate 1,0 ml solutie de pepsina. Exact dupa 10 min., tinand seama de ordinea de adaugare a solutiei de pepsina, se introduc sn trei flacoane (flacoane – proba) cate 10 ml acid tricloracetic (R) 50 g/l. Flacoanele se scot din baie, se agita bine si se tin la temperatura camerei timp de 10 min. Se filtreaza printr-un filtru din hartie Schleicher – Schüll nr. 589 sau Whatman nr. 2. Se determina absorbanta solutiilor – proba si a solutiilor – martor filtrate, la 280 nm, folosind ca lichid de compensare o solutie preparata din 5 ml acid clorhidric (R) 0,06 mol/l, 10 ml acid tricloracetic (R) 50 g/l si 1 ml apa.

Absorbanta medie a celor trei solutii – proba trebuie sa fie cuprinsa sntre 0,10 si 0,35. Din absorbanta medie a solutiilor – proba se scade absorbanta medie a solutiilor – martor. Cu ajutorul curbei – etalon de L-tirozina se determina concentratia sn micromoli pe mililitru solutie.

Construirea curbei etalon a solutiei de L-tirozina. Din solutia de L-tirozina care contine 1mol/3 ml se prepara o serie de solutii, prin diluare cu acid clorhidric 0,1 mol/l, conform urmatorului tabel:

Se traseaza curba – etalon a L-tirozinei prin determinarea absorbantelor solutiilor diluate, la 280 nm.

Calculul rezultatelor

Activitatea enzimatica a pepsinei se calculeaza conform formulei:

sn care:

P = micromoli de L-tirozina pe mililitru solutie – proba;

m = masa pepsinei luate sn lucru (sn miligrame);

16 = volumul total al amestecului (sn mililitri).

13. Determinarea activitatii tripsinei dupa metoda Anson

Principiul metodei

Metoda se bazeaza pe hidroliza hemoglobinei de catre tripsinas35s, sn conditii standard, si dozarea colorimetrica a produsilor eliberati, exprimati sn L- tirozina.

Solutii si reactivi:

Unitatea Anson (U Anson) reprezinta masa tripsinei care, sn conditii standard, elibereaza pe minut produsi de scindare ai hemoglobinei, a caror absorbanta la 720 nm este egala cu absorbanta unui milimol de L-tirozina.

Prepararea substratului. 2,300 g hemoglobina (R) se dizolva, prin triturare, sn 10,0 ml apa, se adauga 8,0 ml hidroxid de sodiu 1 mol/l, 36,0 g uree (R), 72,0 ml apa si se tin la 250C timp de 40 min. Se adauga 10,0 ml dihidrogenofosfat de potasiu (R) 1 mol/l, 14,0 g uree (R) si se filtreaza; pH-ul final se ajusteaza la 7,5. Se prepara snainte de folosire.

Solutia de baza de L-tirozina contine 8 ³ 10-4 mmol L-tirozina/5 ml.

Se dizolva 0,2896 g L-tirozina (R) sn 1000 ml acid clorhidric (R) 0,2 mol/l, sntr-un balon cotat. La 10,0 ml din aceasta solutie se adauga 0,5 ml formaldehida (R) si se completeaza cu acid clorhidric (R) 0,2 mol/l la 100 ml, sntr-un balon cotat. Solutia se prepara snainte de folosire.

Solutie de tripsina. 1,000 g tripsina se dizolva sn 1000 ml apa, sntr-un balon cotat. 10,0 ml din aceasta solutie se dilueaza cu apa la 100 ml, sntr-un balon cotat. Solutia se prepara imediat snainte de folosire.

Reactiv Folin – Ciocalteu diluat

Reactiv acid tricloracetic 490 g/l

Reactiv uree

Reactiv dehidragenofosfat de potasiu

Reactiv formaldehida

Reactiv acid clorhidric 0,2 mol/l.

Modul de lucru

Un amestec de 5,0 ml substrat si 1,0 ml solutie de tripsina se aduce la temperatura de 250C si se mentine la aceasta temperatura exact 10 min, sntr-un pahar de laborator de 50 ml. Se adauga 10 ml acid tricloracetic (R) 490 g/l, se lasa sn repaus la temperatura camerei timp de 30 min. si se filtreaza (proba).

Sn paralel, se efectueaza determinarea cu o proba – martor obtinuta astfel: 10 ml acid tricloracetic (R) 490 g/l si 5,0 ml substrat se amesteca bine, astfel sncat sa precipite sntreaga masa de hemoglobina (R). Se aduga 1,0 ml solutie de tripsina, se amesteca, se lasa sn repaus timp de 30 min si se filtreaza (martor).

Sn doua flacoane de 50 ml se introduc cate 5,0 ml din filtratele de la proba si martor, se adauga cate 10 ml hidroxid de sodiu 0,5 mol/l si cate 3 ml reactiv Folin – Ciocalteu diluat (R), picatura cu picatura, sub continua agitare si sn acelasi ritm (solutia – proba si solutia – martor). Dupa 5 min. se determina absorbanta solutiei – proba la 720 nm, folosind ca lichid de compensare apa.

Sn paralel, se prepara solutia – etalon de L-tirozina din 5,0 ml solutie de baza de L-tirozina, 10 ml hidroxid de sodiu 0,5 mol/l si 3 ml reactiv Folin – Ciocalteu diluat (R) adaugat sn aceleasi conditii. Se determina absorbanta solutiei obtinute la 720 nm, folosind ca lichid de compensare apa.

Calculul rezultatelor

Activitatea enzimatica a tripsinei se calculeaza conform formulei:

sn care:

Ap = absorbanta solutiei – proba;

Ae = absorbanta solutiei – etalon de L-tirozina.

14. Determinarea activitatii chimotripsinei dupa metoda Anson

Principiul metodei

Determinarea activitatii enzimatice a chimotripsineis35s se bazeaza pe hidroliza esterului etilic al clorhidratului de L-tirozina (TEE-HCl) de catre chimotripsina, la pH 6,2 – 6,3 si la temperatura de 250C si titrarea ionilor de hidrogen eliberati cu hidroxid de sodiu.

Solutii si reactivi:

Unitatea de chimotripsina – UCHT(TEE-HCl) – este masa enzimei care, sn conditii standard, hidrolizeaza un milimol de substrat pe minut.

Prepararea substratului. Se dizolva 0,6142 g ester etilic al clorhidratului de L-tirozina (R) si 1,461g clorura de sodiu (R) sn 50 ml apa, se aduga 2,5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/l, se agita si se completeaza cu apa la 100 ml, sntr-un balon cotat. Solutia se prepara snainte de folosire.

Reactiv – clorhidratul de L – tirozina

Reactiv – clorura de sodiu.

Modul de lucru

Sntr-un flacon de 100 ml cu peretii dubli, se introduc 40,0 ml substrat si se conecteaza la un ultratermostat, la 25 + 0,10C. Cand temperatura continutului din flacon ajunge la 25 + 0,10C se ajusteaza pH-ul solutiei la 6,2 – 6,3 cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l si se agita cu ajutorul unui agitator electromagnetic. Se adauga 1,0 ml chimotripsina 0,05% m/v sn apa si se pune sn functiune un cronometru. Variatia pH-ului, datorata gruparilor carboxil eliberate de substrat sn urma actiunii hidrolitice a chimotripsinei, este corectata sn permanenta cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/l astfel sncat pH-ul sa fie 6,2 – 6,3. Titrarea dureaza 5 min. si este luata sn considerare atunci cand se folosesc 0,9 – 1,1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/l pe minut. Pentru dozare sunt necesare trei determinari, folosindu-se sn calcul valoarea medie a rezultatelor obtinute.

Calculul rezultatelor

Activitatea enzimatica a chimotripsinei se calculeaza conform formulei:

sn care:

V = volumul de hidroxid de sodiu 0,02 mol/l folosit pe minut la titrare (sn mililitri);

n = 0,02 (cantitatea gruparilor carboxil neutralizate de 1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/l, sn milimoli);

m = masa chimotripsinei luata sn lucru (sn miligrame).

15. Determinarea cantitativa a totalului de  – caroten

Principiul metodei

Se aplica metoda colorimetrica a lui Willstäter si Stoll, modificata, folosind ca substanta de referinta -carotens6s sol. 2,5 mg % sn benzen. Citirile se efectueaza la un fotometru, la =460 nm sn cuve de 1 cm. Principiul metodei consta sn saponificarea esterilor xantofilici cu KOH 10 % (R), extractia xantofilelor rezultate sn eter si masurarea intensitatii coloratiei solutiei eterice.

Determinarea curbei etalon a -carotenului

Din solutia benzenica de -caroten 2,50 mg % se pipeteaza cate 0,1; 0,2; 0,3; 0,4; 0,5; 0,6 si 0,7 ml sn baloane cotate de 10 ml si se completeaza la semn cu benzen. Se agita usor, se determina extinctiile la un fotometru si se alcatuieste graficul de valori.

Mod de lucru pentru determinarea cantitativa a totalului carotenoidic din produse biologice: 1,0000 g produs biologic maruntit se extrage repetat cu eter, prin refluxare pe baia de apa. Solutiile eterice se reunesc, se concentreaza la cca. 10 – 12 ml, dupa care se adauga 10 ml KOH 10 % sn metanol si se supune saponificarii prin fierbere pe baia de apa electrica timp de 1 -2 ore. Proba se raceste, se aduga 2 – 3 volume de apa, dupa care se efectueaza 5 – 6 extractii succesive cu cate 5 – 10 ml eter. Solutiile eterice reunite se mentin pe sulfat de sodiu anhidru, se filtreaza si se aduc la balon cotat de 100 ml. Se completeaza la semn prin spalarea reziduului cu mici portiuni de eter. Se determina extinctia la un fotocolorimetru sn conditiile determinarii curbei etalon a -carotenului. Pentru extinctii mai mari de 0,3 se vor efectua dilutii, astfel sncat valorile ulterioare ale acestora sa fie cuprinse sntre 0,1 si 0,3.

Calculul rezultatelor

Cantitatea totala de carotenoide din produsul biologic se afla, fie folosind curba de etaloane prin interpolarea extinctiilor, fie aplicand formula de calcul de mai jos:

sn care:

Ep = extinctia probei

a = g produs biologic (substanta uscata) luat sn lucru.

16. Determinarea acidului ascorbic s-a facut titrimetric, utilizand o metoda redox

Principiul metodei

Acidul ascorbic s4s (vitamina C) este oxidat cu ajutorul dicromatului de potasiu sn prezenta KI.

Excesul de ion dicromat reactioneaza cu ionii iodura, eliberand iod.

Cr2O72+ + 9 I- + 14H+ 3sI3s- + 2Cr3+ + 7H2O

Iodul eliberat coloreaza mediul de reactie cu amidon sn albastru.

Solutii si reactivi:

Solutie standard acid ascorbic 1,5 g/dl

Se prepara prin dizolvarea a 0,15 g acid acsorbic p.a. sn 10 ml apa distilata.

Solutie K2Cr2O7 0,1N

Se cantaresc 4,9035 g K2Cr2O7 fin pulverizat si uscat la 120 – 130 0C. Se aduc sn balon cotat de 1000 ml si se dizolva. Se completeaza la semn cu apa distilata.

Solutie iodura de potasiu 0,1 N

Se cantaresc 16,6 g KI care se aduc sn balon cotat de 100 ml, se dizolva si se completeaza apoi la semn cu apa distilata. Se pastreaza sn sticle brune.

Acid clorhidric concentrat

Solutie amidon 1 %

1 g amidon se tritureaza cu 5 ml apa. Amestecul se toarna sncet si sub agitare sn 100 ml apa la fierbere. Se mai fierbe 2 – 3 minute la foc mic, pe sita de azbest, pana cand lichidul devine transparent sau usor opalescent.

Suc de fructe proaspete (mere, portocale, grapefruit) filtrat prin vata si tifon.

Modul de lucru

Sn doua vase Erlenmayer de 300 ml se pipeteaza

Se aduga 100 ml apa sn ambele vase si cate 5 – 6 picaturi KI 0,1 N.

Se titreaza cu K2Cr2O7, 0,1 N pana la coloratie albastru persistent.

Calculul rezultatelor

Concentratia acidului ascorbic sn proba (g/dl) + Vp/Vst x 1,5

Vp = volumul de solutie K2Cr2O7 cu care s-a titrat proba

Vst = volumul de solutie K2Cr2O7 cu care s-a titrat standardul.

CAP. V REZULTATE SI DISCUTII

Am obtinut urmatoarele rezultate:

Caracterizarea organoleptica a produselor

Pulberea de alge marine

Pulbere de epibioza marina

Analiza chimica generala la alge marine

Determinari preliminare

Analiza chimica generala la epibioza marina

Determinari preliminare

Analiza fizico – chimica si biochimica a puberii din alge si concentratului de epibioza marina

Rezultatele determinarilor chimice si biochimice efectuate pe maceratul apos de alge marine

Rezultatele determinarii activitatii enzimatice a maceratului apos de epibioza marina

Rezultatele determinarii activitatii enzimatice si de inhibitie enzimatica a maceratului apos de midii

Rezultatele determinarii activitatii enzimatice si de inhibitie enzimatica a maceratului apos de peste

Rezultatele determinarii activitatii de inhibitie enzimatica a cartilagiului de rechin

Discutii:

Probele prezinta activitate enzimatica apreciabila, care poate fi amplificata prin separarea unor substante balast sn timpul prelucrarii.

La prelucrare se va avea sn vedere regimul termic, sn special pentru componentele biochimice termolabile (enzime, vitamine).

Materia prima poate fi prelucrata sub forma de pulberi si amestecata cu alte substante, sn functie de scopul propus.

Determinarea continutului proteinei totale solubile conform metodei Lowry

Pentru dozarea proteinei totale prin metoda Lowry s-a realizat urmatoarea curba etalon:

Curba etalon pentru dozarea proteinei totale prin metoda Lowry

absorbanta (E)

Determinarea activitatii catalazice prin metoda Sinha.

Sn scopul determinarii activitatii catalazei prin metoda Sinha s-a realizat urmatoarea curba etalon:

Curba etalon pentru determinarea activitatii catalazei prin metoda Sinha sau Curba de calibrare a H2O2 0,08 M

absorbanta (E)

Determinarea cantitativa a totalului de  – caroten.

Curba etalon pentru determinarea cantitativa a  – carotenului

E

CAP. VI CONCLUZII

Produsele analizate au prezentat caracteristici organoleptice adecvate pentru utilizarea lor sn industria farmaceutica.

Compozitia chimica generala a produselor a evidentiat substante cu potential terapeutic ridicat (steroli, carotenoizi, vitamine, acizi grasi etc.).

Activitatile enzimatice evidentiate (sn special pentru cele doua oxidoreductaze) confera produselor si actiune locala eficienta antibacteriana si antioxidativa dand indicatii pentru includerea cu succes a extractelor sn produse cosmetice.

Podusele analizate au manifestat si activitati de inhibitie enzimatica. Acestea pot fi utilizate sn scopuri terapeutice sub diferite forme farmaceutice.

Pe baza analizei chimice a acestor produse se poate trage concluzia ca ele constituie materii prime valoroase pentru industria farmaceutica si pentru cea cosmetica.

BIBLIOGRAFIE