Servicii Sociale Specializate Oferite Victimelor Violentei Domestice

=== 1a8be2c3be5878a2a840c4d4c4bd82bd7531b056_507377_1 ===

CAPITOLUL 2

SERVICII SOCIALE SPECIALIZATE OFERITE VICTIMELOR VIOLENTEI DOMESTICE

Asistența socială este activitatea profesională de ajutorare a oamenilor, grupurilor sau comunităților pentru a-și restaura sau mări capacitatea lor de funcționare socială existentă și de a crea condiții (de către societate), care să favorizeze acest scop. Nu este numai o disciplină și o activitate, ci și o metodă și o practică.Asistența socială practică aplicarea valorilor umane la munca socială, ca și aplicarea principiilor și tehnicilor la unul din următoarele domenii:

-ajutarea oamenilor, consiliere în familie și grup;

-ajutarea comunităților și grupurilor pentru a obține sau îmbunătăți serviciile sociale și sanitare;

-participarea la forul legislativ.

Practica asistentului social pretinde cunoștințe privind dezvoltarea umană și comportamentul (cunoștințe din domeniul social, economic și cultural) și o serie de noțiuni privind instituțiile cu caracter social și cultural; ea solicită o interacțiune cu toți acești factori umani, tehnici etc.

Legislația prezentă din multe țări cu tradiție vizavi de victimele violenței domestice ,s-a dezvoltat în sensul unui sistem de asistență și protecție socială și a stabilit cadrul și competența asistentului social atunci când se confruntă cu astfel de cazuri.

Conform standardului american (1982), asistentul social poate deveni orice persoană care a terminat o școală sau un colegiu de asistență socială (după bacalaureat) și care folosește cunoștințele și priceperile pentru a obține servicii sociale pentru asistați la nivel de:individ;familie;grup;comunitate;organizație;societatea în ansamblu.

Asistența socială poate să ajute vemeile victime ale violenței domestice să-și mărească capacitatea de rezolvare a problemelor care le-au făcut dependente și să obțină resursele de care au nevoie, facilitând interacțiunea dintre acestea și mediul său social.

(Traian Rotariu ,Petre Iliuț-Ancheta sociologică și sondajul de opinie,pg.236 ,2007)

Sistemul de asistență socială încearcă să determine organismele și organizațiile de profil de a se considera responsabili față de victimele violenței domestice și să influențeze politica socială.

Din punct de vedere legislativ ,Asistența Socială se află sub protecția Legii nr.292/2011 care definește profesia ca fiind domeniul de intervenție pentru populațiile căruia i se adresează ,precum și principiile de intervenție ce se impun în Asistența Socială.

Considerațiile din acest capitol –se vor a constitui doar un minimum fundal epistemologic pentru înțelegerea mai cuprinzătoare și mai nuanțată a anchetei și sondajelor de opinie vizavi de vizavi de victimele violenței domestice .

Prin urmare , făcând referire la victimele violenței domestice,asistentul social nu se angajează în discuții filosofico-semantice privind concept ca cel de ,,realitate,, ,subiectivitate , ,intenționalitate,cunoaștere ,etc ci va opera cu ele în înțelesul consacrat,al consensului tacit din comunitatea științifică,al ceea ce se numește ,,luatul ca atare ,, (taked for granted).

Centralizarea de protecție socială în orașele mari ,mai ales în cele reședință de județ are ca principal obiectiv de activitate ,acoperirea unor nevoi punctuale prin măsuri de sprijin preponderent pasive care constau în acoperirea unor nevoi punctuale prin măsuri de sprijin preponderent pasive ,constând doar în verificarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea unor benbeficii de Asistența Socială neânsoțite de măsuri active depășite a situațiilor de dificultate . (Cosmin Goian ,2010)

În practica Asistenței Sociale ,care se adresează victimelor violenței domestice accentul se pune pe intervenția centrată ,pe implicarea și responsabilizarea comunității din care acestea face parte .

Abordarea practică a asistentului social vizavi de victimele violenței domestice urmărește atât restabilirea echilibrului psiho-social pentru acestea, cât și dezvoltarea unor relații funcționale cu întreaga comunitate ( satul – pentru mediul rural și cartierul –pentru mediul urban ).

Instrumentarea unui caz în care sunt implicate victimele violenței domestice ,presupune indiferent de specificul acestuia sau domeniul abordat ( protecția copilului ,a persoanei cu nevoi speciale ,a bătrânului , a femeii ) parcurgerea unui traseu comun tuturor cazurilor din practica asistenței sociale . (Adrian Păscuță, Mihaela Tomița ,Loredana Trancă,,2011)

Din punct de vedere legislativ ,Asistența Socială se află sub protecția Legii nr.292/2011 care definește profesia ,domeniul de intervenție ,populațiile căruia i se adrsează ,precum și principiile de intervenție în Asistența Socială.

Realitatea socială este constituită din structuri ,forțe și condiții ,, obiective,, existente în afara conștiinței și voinței individului –dar și într-o component subiectivă.

Clasica distincție ,,factori obiectivi ,, și ,, factori subiectivi ,, apare mai nou,în literatura de specialitate ca factori ce stau sub controlul aistentului social-adică cei subiectivi- și factori ce scapă acestui control –factori obiectivi.

De asemenea ,foarte apropiați ca și conținut sunt așa-numiții ,,factori ideologici,, , pentru primii ,și ,, factori structurali ,,pentru cei din urmă .

Renunțarea la discursul în termeni obiectivi și subiectivi se face în temeiului faptului că ,dintr-o perspectivă mai largă,,obiectivul ,,social este produsul ,construcția,,subiectivului,,uman.

Realitatea subiectivă centrată pe asistența socială care vizează victimele violenței domestice înseamnă,în coordonatele ei esențiale ,următoarele aspecte:

-asistenții sociali care au în vizor victime ale violenței domestice acționează în virtutea unei motivații,care nu se reduce la nevoile de bază ( hrană,somn,sex,îmbrăcăminte,locuință) ci cuprinde și trebuințe de ordin superior,cum ar fi norma reciprocității în relațiile interpersonale,atașamentul față de valori generale /umane (solidaritate ,dreptate,adevăr).

Relevarea dimensiunii subiectiv-interpretative a realității sociale și a relației inextricabile cu obiectiv-structural are o mare importanță în înțelegerea statutului epistemic al cercetărilor bazate pe anchetă și sondaje în ceea ce privește familiile cu risc de excluziune.

Aceasta pentru că respectivele metode au prioritate în investigarea sistematică a ideilor,reprezentărilor ,valorilor, atitudinilor ,opiniilor ,etc …deci a subiectivității .

Mai cu seamă când este vorba de intențiile oamenilor ,este greu de închipuit că un asistent social poate avea acces la ele altfel decât prin intermediul chestionarului sau al interviului .

Așadar asistentul social care are în vizor victimele ale violenței domestice are , așadar ,un formidabil atu epistemologic:el poate interoga direct obiectul de cercetat, subiectul uman adică, despre caracteristicile sale, despre stările interioare,despre relațiile cu ceilalți,despre mediul său de viață,etc. ceea ce nu se întâmplă în alte zone ale cunoașterii.

De la sfârșitul anilor 1960,perspectiva funcționalistă macrosociologică,până atunci dominant ,pierde teren în favoarea celor interpretative microsociologice (interacționiste ,fenomenologice și etnometodologice) sau ,mai recent,a celor care încearcă o sinteză micro- macrosociologică (sociologia cognitivă,structuralismul constructivist,teoria structurii).Caracteristicile comune ale tuturor acestor noi orientări –foarte diferite între ele, de altfel-sunt centralitatea actorului și constructivismului .

Realitatea socială-tratată în diferitele variante ale sociologiei funcționaliste (etnologică,structural,sistemică clasică și moderată) ca datum,ca realitate sui-generis care există independent de subiect și exercită asupra acestuia un sistem complex de constrângeri,determinându-i comportamentul-este înțeleasă ca realizare ,respectiv ca o construcție (în dubla accepțiune a termenului ,de produs /rezultat și de proces) înfăptuită în activitatea colectivă cotidiană.

Din perspectiva sociologiilor constructiviste-indiferent dacă este vorba despre constructivismul cognitiv al fenomenologilor (Berger și Luckmann),despre constructivismul practic al etnometodologilor (Cicourel ,Mehan),despre cel structuralist (Bourdieu) sau despre cel ,, al structurii ,, (Giddens)-educația ( socializarea) victimelor violenței domestice socială ,îndeplinește nu ( numai) o funcție integratoare și reproductivă ,ci (și) o funcție constituitivă și de schimbare ,fiind implicată fundamental în însuși procesul de construcție ( obiectivare ,instituționalizare,structurare) a lumii sociale .

În acest context teoretic ,a cărui dezvoltare coincide în linii mari cu ascensiunea ideologiei descentralizării și filosofiilor individualiste ,se consideră că victimele violenței domestice

îndeplinesc o funcție educativă nu / numai( în raport cu un sistem de referință colectiv și în beneficiul acestora ,ci (și) în raport cu indivizii care o alcătuiesc.

Asistenții sociali sunt angajați în demonstrarea efectelor culturii și ale mediului familial asupra poziției sociale a victimelor violenței domestice (conceptul de ,,reproducție socială,, a devenit clasic,în special ca urmare a lucrărilor lui Pierre Bourdieu),dar o analiză critică a teoriilor și a faptelor care stau la baza procesului complex de transmitere realizată de părinți săraci și de anturajul lor nu au fost decât de puține ori încercată.

În ceea ce privește le privește pe victimele violenței domestice ,din punctual de vedere al asistenței sociale,întâlnim două teze:

•Unii afirmă că nu mai există educație realizată în sânul familiei,fie pentru că aceasta a fost deposedată în profitul unor instanțe exterioare,fie pentru că ea însăși ,din cuza sărăciei evidente ,a ,,demisionat,, din responsabilitățile sale.În fața unor astfel de puncte de vedere contradictorii,adesea puternic marcate de presupoziții ideologice ,interogația sociologului este necesară.

El este condus direct către întrebări mai largi cu privire la familie- pentru care nici o definiție nu este și nu poate fi satisfăcătoare-și la ceea ce este,riguros vorbind,această structură primară, universală în ceea ce privește unele dintre componentele sale (reguli de rudenie,filiație,reglementare a raporturilor dintre sexe,circulație a bunurilor,procese de socializare…) dar total fluctuantă în formele și regulile sale de funcționare.

Importanța acestei structuri primare pentru organizarea socială este dovedită de interesul pe care i l-au acordat dintotdeauna instanțele considerate a fi responsabile de orientarea vieții colective:forme economice, puteri politice ,curente filosofice și religioase.

O tentativă mai consistentă de interpretare sociologică în ceea ce privește victimele violenței domestice aparține așa- numitei Școlii de la Chicago,care , confruntată cu ,,explozia,, cazurilor sociale apărute în societatea americană interbelică,a avansat un set de ipoteze și paradigme care încearcă să surprindă influența proceselor de schimbare și dezvoltare,mai exact a efectelor secundare negative declanșate de acest fenomen.

Conform acestei orientări,geneza și dinamica victimelor violenței domestice sunt determinate de marile crize sociale și economice,de fenomenele de urbanizare și exod rural.

Rata victimelor violenței domestice este mai ridicată în ariile și zonele caracterizate prin deteriorare fizică,declin de populație,dezintegrare culturală,,ceea ce împiedică de multe ori exercitarea adecvată a controlului social al comunității, generând fenomene de ,,dezorganizare socială, marginalizare ,devianță de la normele de conduită morală.(Rodica Ciurea Codreanu – Aspecte sociale ale modelelor familiale ale tranziției în România: accelerarea tranziției,pg. 226,2010)

Deși nu a definit explicit sistemul social,funcționalismul clasic a pornit de la premisele omologiei între acesta și sistemele organice,deschise și negentropice,cu autoreglare,capabile să-și refacă continuu echilibrul prin schimburi energetice și informaționale cu mediul,conservându-și structura.

În consecință,el a accentuat rolul elementului ά în menținerea echilibrului și în reproducerea structurii; orice adaptare sau ajustare era concepută în condițiile respectării regulii de organizare internă a sistemului .

Teoria modernă a sistemelor sociale definește însă,sistemul social ca sistem evolutiv,morfogenetic,capabil să-și refacă echilibrul și să se acomodeze atât la schimbările mediului,cât și la cele interne nu numai prin feed-back negativ,ci și prin modificări ale regulii de organizare internă –feedback pozitiv,morfogeneză.

Analistul vieții sociale are,așadar,un formidabil atuu epistemologic:el poate interoga direct obiectul de cercetat,subiectul uman adică ,despre caracteristicile sale, despre stările interioare,despre relațiile cu ceilalți,despre mediul său de viață,etc.,ceea ce nu se întâmplă în alte zone ale cunoașterii .

Așadar ,în anchete exprimarea opiniilor și a altor stări subiective se face prin răspunsul la întrebări,care se evaluează aproape exclusiv cu scale de tip calitativ:scalele ordinale,când este posibilă o ierarhie a stărilor sau scale nominale,când între scări nu se poate realize o relație de ordine.

Scala normală este cel mai simplu instrument cu ajutorul căruia mintea omenească reduce,sintetizează infinita varietate a situațiilor empirice,prin includerea lor în tipuri și categorii,clase ,etc,definite prin elemente comune sau apropiate.

Prin urmare,aplicarea unei scale nominale nu este altceva decât realizarea unui sistem de clasificare –pornind de la o caracteristică sau de la un grup de caracteristici-astfel încât fiecare entitate empirică este inclusă în una ,și numai în una ,din clasele stabilite.

Un exemplu foarte la îndemână de scală nominală îl constituie clasele caracteristicii ,,stare civilă,,; acestea sunt în număr de patru și nu implică nici o ordine ierarhică:sărac ,fără studii,fără ocupație,necăsătorit,cu sau fără copii .

Cea mai simplă formă de clasificare este cea dihotomică.Aici,cele două clase pot fi interpretate în mai multe sensuri.

Mai întâi,ele pot fi private ca elemente ale unei scale nominale ,cum este cazul cu stările ,,masculin ,, și ,, feminin ,, ale variabilei ,,sex,,.

În al doilea rând,o clasă aparte poate semnifica prezența unei însușiri iar cealaltă absența ei.În acest caz se vorbește de caracteristici de tip atribuitiv,cu ajutorul cărora putem distinge indivizii ce posedă un anumit atribuit de cei ce nu-l posedă.Dar această din urmă interpretare introduce practic o distincție ierarhică ,căci cei ce nu posedă atributu au un statut ,,inferior,, celor ce-I posedă.Ne apropiem deci de o scală ordinală ,deși ,la drept vorbind ,o relație de ordin nu se poate definei decât într-o mulțime ce conține cel puțin trei elemente.

În sfârșit ,cazul dihotomic mai poate fi privit ca o variabilă ce ia două valori numerice:pentru lipsa atributului și pentru prezența lui .

Evident că deja această din urmă interpretare este excesivă și astfel de artificii de cuantificare nu se fac decât în cazuri deosebite.Se poate ajunge la măsurare și prin operația de numărare a indivizilor ce posedă un anumit atribut .Este vorba de situații în care entitățile empirice de referință sunt unități complexe ,formate din mulțimi de indivizi.Abordarea cantitativă în sens de numărare nu presupune operațiile delicate ale cuantificării ,ci doar identificarea unităților empirice de un anume gen și inventarierea lor.

Ea nu siluește cu nimic abordarea fenomenelor sociale,fiind o prelungire firească și o depășire normal a cunoașterii commune .

Singurul aspect criticabil în acest demers constă în aceea că,în procesul de numărare ,atenția se centrează spre masa de indivizi și nu spre fiecare entitate luată ca atare ,scăpându-și deci din vedere infinita varietate a aspectelor cercetate și caracterul unic al entităților cu care se lucrează,în cazul nostru putem aduce specificarea că familiile cu risc de excluziune trebuie să se afle în permanență în vizorul asistentului social.Acesta este prețul pe care îl plătesc abordările cantitative de gen numărate ,în rândul cărora se înscrie clar și ancheta sociologică ,preț compensate de alte avantaje.

În concluzie,voi sublinia că există două tipuri de abordări cantitative,esențialmente diferite: una bazată pe măsurare și alta pe numărare .Aceasta înseamnă că anumite metode de investigare pot fi considerate,dintr-un punct de vedere , cantitative și din , altul calitative .

Roluri ale practicienilor

Reprezentând unul din factorii educativi ,de cea mai mare importanță pentru realizarea terapiei colective și individualizate a victimelor violenței domestice,asistența socială contribuie ,în cea mai mare măsură la îndeplinirea sarcinilor cu rol de integrare în societate ,natura statusului lor solicitând ,,asistența,, în toate fazele prin care aceste victime trec.Având sarcini multiple în domeniul de integrare social a victimelor violenței domestice,asistentul social se numără printre principalele cadre specializate în cazurile sociale,tradiția profesiei impunându-le sarcini particulare de terapie și prevenție socială.

Așa,cum menționează literatura de specialitate,asistentul social este nevoit să piardă mult timp cu corespondența, și cu anchetele ce vizează victimele violenței domestice,efectuând situații statistice zilnice asupra îndatoririlor de care răspunde.Se înțelege că această activitate extreme de laborioasă,dar reductibilă,în ultimă instanță,la sarcini de evidență și statistic,nu mai lasă prea mult loc desfășurării muncii specific de asistență socială,,Ne pierdem foarte mult timp-sublinia un asistent social- cu ancheta , cu completarea foilor,cu tot felul de detalii statistice care nu ne mai permit să ne facem meseria pentru care am fost calificate.Din toate acestea au de pierdut familiile pe care le avem în vizor printer care se numără și victime ale violenței domestice.

Asta nu înseamnă că asistentul social nu reușește să-și facă pe deplin datoria …..Dimpotrivă el merge în teren , cunoaște familiile de care este direct răspunzător,cunoaște problemele cu care acestea se confruntă,, una din problemele stringente fiind sărăcia ,lipsa educației sanitare,lipsa educației sexual,violențele domestic ( semnalate de multe ori de rude , prieteni sau vecini) (P.Elefterie,pg.79,1997)

Pentru aceasta rolul primordial al practicienilor constă în :

Ascultarea activă care presupune concordanța între limbajul verbal și nonverbal, folosirea răspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea, formularea întrebărilor ( consiliere psihologică).În acest context, consilierea victimelor violenței domesticepresupune o cunoaștere profundă a particularităților de individuale,experimentarea unor strategii de consiliere specifice, precum și adaptarea comportamentului și atitudinilor.

În manifestarea ascultării active, asistentul social v-a ține cont de problemele cu care victimele violenței domestic se confruntă și urmărește cu atenție ceea ce i se spune. Este importantă adaptarea tonului și a ritmului de vorbire, la modul de comunicare al victimelor violenței domestic deoarece vocea este un instrument care comunică emoțiile și sentimental de neputință pe care aceștia le transmit. Solicitările formulate pe un ton plăcut și ferm în același timp, dar în nici un caz amenințător sau milos, invită la comunicare deschisă.Atunci când îi sfătuiește sau comunică cu aceste victime asistentul social trebuie să fie un instrument care comunică mesaje .

Observarea este abilitatea de a culege informații relevante, de a identifica incongruențele, prin analiza comportamentului verbal și nonverbal al acestor victim aflate în dificultate.

Nu totdeauna prin metoda observației poate surprinde dificultățile caracteristice cu care victimele violenței domestice se confruntă.

De aceea evidențierea situațiilor critice care apar în exercitarea activității profesionale a asistenților sociali s-au dovedit a fi tot mai necesare .

Comportamentul verbal  poate evidenția tendința victimelor violenței domestic de a repeta și de a pune accentul pe cuvintele care au legătură cu problema lor. Există cazuri în care unele victim au probleme de vorbire,ceea ce-i determină să se simtă frustrați de faptul că nu pot comunica, să se bâlbâie, să facă pauze sau să comunice mai mult nonverbal.

Comportamentul nonverbal  se referă la contactul vizual sau limbajul ochilor, expresiile feței, gesturi,mișcări, poziții, contactul fizic. Expresia facială reflectă ceea ce sime o victimă supusă violenței domestic când teama și grijile sunt adunate toate la un loc fără cale de ieșire din această situație .Expresia facială reflectă emoții ca:,frica, supărarea etc.Este nevoie de precauții în formularea unor concluzii pe baza comportamentului nonverbal, deoarece anumite manifestări sunt determinate cultural, sunt în mare măsură inconștiente.

Confruntarea constă în identificarea și conștientizarea discrepanțelor, în asistarea victimelor violenței domestic pentru a găsi soluții la problemele cu care se confruntă. Anumite credințe acționează ca bariere în calea schimbării.Se bazează pe ascultarea activă, pe reflectarea empatică a emoțiilor și sentimentelor, pe sumarizare și parafrazare. Este important ca asistentul social să evite judecarea acestor victime.

Focalizarea presupune direcționarea conversației cu victimele violenței domestic spre aspectele pe care le consideră importante pentru a depăși momentele prin care trec. Atunci când unele victime evită să vorbească despre situația cu care se confruntă ,asistentul social trebuie să observe și să evalueze singur situația . (P.Elefterie,pg.80,1997)

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Scopul dercetării

Am pornit această cercetare plecând de la ideea că realizarea unei analize calitative și cantitative în ceea ce privește victimele violenței domestice , în cadrul propriilor familii dar și , reprezintă, o inițiativă de care toți factorii de răspundere din domeniu trebuie să țină cont.

Așa cum am spicuit în literatura de specialitate violența domestică (ca formă aparte de abuz intrafamilial) este o importantă problemă socială, care presupune eforturi deosebite din partea autorităților și a specialiștilor, preocupați de analiza cauzelor și de activitatea de prevenire.

Studiul de față a pornit de la nevoia de informații calitative și cantitative privind victimele violenței domestice,, în vederea îmbunătățirii sistemului de prevenire, intervenție și combatere a acestui fenomen.

Așadar scopul acestei lucrări este :

●Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de a preveni acest fenomen;

●Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în analiza ,și evaluarea victimelor violenței în familie;

●Realizarea evaluării inițiale, și aplicarea unei consilieri din partea specialiștilor în domeniu;

●Analiza diferențelor existente între datele de referință, din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestei cercetări.

Apare deci necesitatea analizei ,printr-o acțiune concertată, pentru a preveni apariția diferitelor tulburări în ceea ce privește violența domestic în familie.

3.2.Obiectivele lucrării

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece ancheta socială și susținerea morală și psihică a victimelor violenței domestice, joacă un rol deosebit de important în viața socială a acestora și trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode din ce în mai perfecționate care vizează menținerea și reducerea acestora într-o stare psihică satisfăcătoare.

În această idee obiectivele cercetării au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Îmbunătățirea statusului emoțional al victimelor asupra cărora s-a produs violența

●O bună inserție socială și familială;

●Analizarea ,observarea și evaluarea victimilor ;

●Pe baza observațiilor din literatura de specialitate, precum și a rezultatelor cercetării, am urmărit proiectarea unui program de intervenție, centrat pe îmbunătățirea imaginii de sine și pe creșterea nivelului respectului de sine a victimelor supuse violenței domestice.

3.3. Obiective practice

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,deoarece , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale unei anchete profesionale și satisfacția victimelor violenței domestice,atunci când văd că forurile răspunzătoare sunt implicate direct în problemele lor.

O altă motivație care a contribuit la alegerea acestei teme a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate .Astfel motivele acestei lucrări sunt :

●Realizarea evaluării inițiale pe baza dicuțiilor purtate;

● teoriicare pot avea o explicație asupra acestui fenomen;

●Determinarea incidenței cazurilor de agresare în familiile;

●Efectele nefavorabile ale violenței domestic asupra femeilor;

●Perspectiva principalelor dimensiuni ale fenomenului de agresare fizică ;

●factorii favorizanți care duc la violența domestic în familie;

●Distribuția valorilor indicilor de violență pe dimensiunea rurală sau urbană;

●Măsurarea frecvenței cazurilor de violență pe forme și tipuri concrete de manifestare;

●Distribuția indicilor de violență în raport cu diferitele caracteristici,socio-economice și psiho-sociale ale victimelor;

●Determinarea profilului familiilor în care se manifestă diferite forme de violență ;

În urma interviurilor, situația impusă mi-a permis să utilizez metoda observației participative și să analizez cu mai multă atenție și mai mult interes aspecte ușor de evitat și întâlnite des la victimele violenței domestice.

Pentru atingerea obiectivelor am stabilit următoarele tematici:

●Interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la interviurile și observarea victimelor violenței domesticeși afectați emoțional ;

●Sprijinul oferit asistenții sociali.

3.4.Ipoteza lucrării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:

1.victimele agresate în familie au o imagine de sine negativă, mai accentuată comparativ cu membrii unei familii organizate unde nu au loc acte de violență;

2.Victimele agresate în familie ,au o stimă de sine mai scăzută ,în acord cu natura provenienței lor.

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

1.Victimele agresate în familie vor ezita să răspundă la anumite întrebări ,pe care ei le consideră incomode din punctul lor de vedere ,dar absolut necesare pentru asistentul social,pentru a putea face o evaluare corectă;

2.Izolare și marginalizare din cauza diferențelor sociale ( intervine diferența dintre victimele agresate în familie și victimele care provin din familii cu comportament normal);

3.5.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoilevictimelor violenței domestic din punctual de vedere al asistentului social.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza anchetării victimelor alcătuite din copii ,bătrâni și femei,pe baza consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei; Trebuie menționat faptul că,dată fiind susceptibilitatea deosebită a victimelor supuse cercetării,aceștia nu știau că sunt observați,evitând astfel apariția fenomenelor de blocaj și inhibiție.

Metoda convorbirii a urmărit stimularea în exprimare avictimelor ,fără a le pune în dificultate.Discuția a fost orientată în direcția surprinderii frământărilor interne al subiecților,a mediului în care își desfășoară viața și activitatea,a descoperirii cauzelor care au condus la violență.

Metoda biografică a contribuit la descoperirea antecedentelor tulburărilor și a comportamentului victimelor agresate,pe baza relatărilor. Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile acestora ,în antecedente pentru a afla motivul ce a dus laviolența domestică.

Metoda testelor a urmărit stabilirea motivelor care a dus la agresarea lor ,folosind chestionarul Chage și Audit.

Metoda experimentului psihologic a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce a prelucrat fapte provenite din observație.Experimentul a presupus o stare activă a victimelor și a implicat o activare metodică care a fost orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei prezentată sub formă de tabele și grafice .

=== 1a8be2c3be5878a2a840c4d4c4bd82bd7531b056_513069_1 ===

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Florian,167,2012-Violența de la Ala Z, Editura Mihaela Press, București,2013

Traian Rotariu ,Petre Iliuț-Ancheta sociologică și sondajul de opinie,Editura Coloseum , București 2007

Cosmin Goian – Violența fenomen social de amploare , IRIS , București ,2010

Adrian Păscuță, Mihaela Tomița ,Loredana Trancă-Familia în societatea modernă,Editura Polirom,București,-2011

Rodica Ciurea Codreanu – Aspecte sociale ale modelelor familiale ale tranziției în România: accelerarea tranziției,Editura All , 2010

P.Elefterie-Violența domestică,Editura Radical ,Craiova ,1997

Mitrofan. I., C.Ciupercă C. – Fenomene violente petrecute în familie Editura Mihaela Press, București,1998

Zamfir C – Politici sociale, Editura Alternative, București, 2007

Neamțu G. (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003

P.Elefterie -Problematica reacției sociale,Editura Coloseum ,București,2007