Selectia Si Promovarea Functionarilor Publici. Exigente Psiho Sociale Si Administrative

=== 008b5795ce0a453193966e3789812b59b06fcf72_157566_1 ===

SELECȚIA ȘI PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI. EXIGENȚE PSIHO-SOCIALE ȘI ADMINISTRATIVE

CUPRINS

CAPITOLUL 1 FUNCȚIONARII PUBLICI – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Clasificarea funcțiilor publice. Categorii de funcționari publici

1.2 Managementul funcțiilor publice și al funcționarilor publici

1.2.1 Planul de ocupare al funcțiilor publice

1.3 Evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici

1.4 Cariera funcționarilor publici

CAPITOLUL 2. STRUCTURA, ORGANIZAREA ȘI ROLUL AGENȚIEI NAȚIONALE A FUNCȚIONARILOR PUBLICI

CAPITOLUL 3. FORMAREA ȘI PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

ANEXE

CAPITOLUL 1 FUNCȚIONARII PUBLICI – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Prin lege, prin funcționar public se înțelege persoana ce este numită într-o funcție publică, în condițiile legislației. Funcționarul public, ce a fost eliberat din funcția pe care o deținea, dar care a rămas în corpul de rezervă al funcționarilor publice, își menține în continuare calitatea de funcționar public.

Conform prevederilor regăsite în conținutul alineatului 3 al articolului 2 din Legea 188/1999, în executarea prerogativelor conferite de puterea publică pe care o dețin, funcționarii publici au următoarele atribuții:

Să pună în executare toate legile și restul actelor normative

Să elaboreze diverse proiecte de acte normative, dar și alte reglementări specifice autorității sau instituției publice pe care o reprezintă, dar și să asigure avizarea acestora

Să elaboreze proiectele strategiilor și politicilor, a programelor și a studiilor, a analizelor și statisticilor ce sunt necesare pentru realizarea și implementarea diverselor politici publice, precum și a documentației ce este necesară în cadrul executării legilor, pentru realizearea unei bune competențe a autorității sau instituției publice

Să asigure consilierea, controlul și auditul intern public

Să gestioneze eficient atât resursele umane, cât și resursele financiare

Să colecteze creanțele bugetare

Să reprezinte interesele autorității sau instituției publice, în raporturile pe care aceasta le are cu diverse persoane fizice sau persoane juridice, de drept comun sau privat, atât din România cât și din străinătate, în limita competențelor ce îi sunt stabilite de către conducătorul autorității sau instituției publice

Să reprezinte interesele autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea în instanțe

Să realizeze diverse activități ce sunt conforme cu strategia de informatizare a administrației publice

Lista completă a funcțiilor publice, ce sunt prevăzute de legea anterior menționată poate fi găsită în Anexa 1 a prezentei lucrări de diplomă.

În ceea ce privește corpul funcționarilor publici acesta reprezintă, conform legii, totalitatea funcționarilor publici ce fac parte din cadrul autorităților administrative autonome, dar și din cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală.

De asemenea, lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și alte servicii publice poate fi consultată în Anexa 2 a acestei lucrări.

Principiile care stau la baza exercitării unei funcții sunt clar prevăzute în art. 3, al Legii 188/199, respectiv:

Legalitate, imparțialitate, obiectivitate

Transparență

Eficiență și eficacitate

Responsabilitate – în conformitate cu prevederile legii

Orientare către cetățeni

Stabilitate în exercitarea funcției publice

Subordonare ierarhică

Se impune a se menționa în cuprinsul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă faptul că toate funcțiile publice de execuție, ce sunt temporar vacante, pe o perioadă de cel puțin 30 de zile, pot fi ocupate pe o perioadă de timp determinată, în anumite condiții, mai precis:

Prin redistribuirea din corpul de rezervă a funcționarilor publici ce îndeplinesc toate condițiile specifice pentru a ocupa funcția respectivă

În situația în care corpul de rezervă al funcționarilor publici nu există, prin numire, pe o perioadă determinată, prin concurs. Persoana astfel numită în funcție capătă calitatea de funcționar public, dar numai pe perioada vizată, ea neavând dreptul, la încheierea perioadei contractuale, de dreptul de a face parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici

Prin lege, beneficiază de statute speciale funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în cadrul unor anumite servicii speciale, cum ar fi:

Structurile de specialitate din cadrul Parlamentului României

Structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale

Structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ

Serviciile diplomatice si cele consulare

Autoritatea Vamală

Poliția și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative

Alte servicii publice, ce sunt stabilite prin lege

1.1 Clasificarea funcțiilor publice. Categorii de funcționari publici

În conținutul articolului 7 al Legii 188/1999 legiuitorul a reușit să facă și o clasificare a funcțiilor publice, mai precis:

Funcțiile publice generale și funcțiile publice specifice

Funcțiile publice de clasa I

Funcțiile publice de clasa II

Funcțiile publice de clasa III

Funcțiile publice de stat

Funcțiile publice publice teritoriale

Funcțiile publice locale

Prin funcții publice generale se înțelege totalitatea atribuțiilor și a responsabilităților ce au caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, pentru îndeplinirea competențelor de tip general.

Prin funcții publice specifice se înțelege totalitatea atribuțiilor și a responsabilităților ce au caracter specific unor autorități și instituții publice, ce sunt stabilite pentru îndeplinirea competențelor lor specifice ori care necesită responsabilități și competențe specifice. În condițiile legii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate dispune echivalarea funcțiilor publice specifice cu funcțiile publice generale, fie prin statute speciale, fie la propunerea autorităților și instituțiilor publice.

Prin definiție, funcțiile publice de stat sunt acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul ministerelor, al organelor de specialitate ale administrației publice centrale, dar și în cadrul autorităților administrative autonome.

Funcțiile publice teritoriale sunt acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul instituției prefectului, a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ce fac parte din administrația publică centrală a unităților administrativ – teritoriale.

Prin funcții publice locale se înțelege acele funcții publice stabilite și avizate, în condițiile legii, în cadrul aparatului propriu al autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora.

Clasificarea funcțiilor publice

Prin lege, funcțiile publice sunt împărțite în trei clase, ce sunt definite în raport cu nivelul studiilor ce sunt necesare pentru ocuparea funcției publice, respectiv:

Funcțiile de clasa I – includ totalitatea funcțiile publice pentru ocuparea cărora se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungã durată, de asemenea absolvite cu diploma de licență sau echivalentă

Funcțiile de clasa a II‐a – cuprind totalitatea funcțiile publice pentru a cãror ocupare sunt cerite studii superioare de scurta durată, cu diplomă de absolvire

Funcțiile de clasa a III‐a – includ funcțiile publice pentru ocuparea cărora sunt necesare studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diploma de bacalaureat

În funcție de nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice pot fi împărțite in trei mari categorii :

Funcții publice corespunzãtoare categoriei Înalților funcționari publici

Funcții publice corespunzãtoare categoriei funcționarilor publici de conducere

Funcții publice corespunzãtoare categoriei funcționarilor publici de execuție

Demn de menționat în cuprinsul prezentului subcapitol este faptul că functionarii publici numiți în funcțiile publice din clasele a II‐a și a III‐a pot ocupa numai funcții publice de execuție.

De asemenea, conform prevederilor regăsite în conținutul articolul 11 al Legii 188/199 funcționarii publici pot să fie:

Funcționari publici definitivi – sunt funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevãzutã de lege și au obținut rezultat corespunzãtor la evaluare. De asemenea, în această categorie intră și persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupãrii funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și respectiv, 6 luni (în funcție de nivelul studiilor absolvite)

Funcționari publici debutanți – sunt persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant

În categoria înalților funcționari publici sunt încadrate toate persoanele care sunt numite în una dintre urmãtoarele funcții publice:

Secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;

Secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

Prefect;

Secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

Subprefect;

Inspector guvernamental

Prin lege, în categoria funcționarilor publici de conducere sunt incluse toate persoanele ce sunt numite într-una dintre urmãtoarele funcții publice:

Director general și director general adjunct din aparatul autoritãților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora

Director și director adjunct din aparatul autoritãților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

Secretar al unitãții administrativ‐teritoriale;

Director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitãțile administrativ‐teritoriale, în cadrul instituției prefectului, în cadrul aparatului propriu al autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

Șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;

Șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia

Sunt denumiți funcționari publici de execuție din clasa I toți funcționarii publici ce sunt numiți în funcții publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.

Funcționarii publici de execuție din clasa a II‐a includ toate persoanele numite în funcția publica generalã de referent de specialitate, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

În categoria funcționarilor publici de execuție din clasa a III‐a sunt incluse toate persoanele numite în funcția publica generalã de referent, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

Gradele profesionale ale funcțiilor publice de execuție

Toate funcțiile publice de execuție sunt împărțite pe diferite grade profesionale, dupã cum urmeazã:

Gradul superior, ca nivel maxim;

Gradul principal;

Gradul asistent;

Gradul debutant

Categoria înalților funcționari publici

Prin lege, înalții funcționari publici sunt funcționarii publici care realizeazã managementul de nivel superior în administrația publica centrală, dar și în autoritãțile administrative autonome.

Pentru a putea ocupa o funcție publică corespunzãtoare categoriei înalților funcționari publici persoana respectivă trebuie să îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiții:

Are cetãțenia română și domiciliul în România;

Cunoaște limba română, scris și vorbit;

Are vârsta de minimum 18 ani împliniți;

Are capacitate deplină de exercițiu;

Are o stare de sãnãtate corespunzãtoare funcției publice pentru care candideazã, atestată pe baza de examen medical de specialitate;

Îndeplinește condițiile de studii prevãzute de lege pentru funcția publică;

Îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice;

Nu a fost condamnată pentru sãvârșirea unei infracțiuni contra umanitãții, contra statului sau contra autoritãții, de serviciu sau în legatură cu serviciul, care impiedică înfãptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni sãvârșite cu intenție, care ar face‐o incompatibilã cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

Nu a fost destituită dintr‐o funcție publică sau nu i‐a încetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

Nu a desfãșurat activitate de poliție politică, astfel cum aceasta este definitã prin lege

Are studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungã durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

Are cel puțin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice;

A absolvit programele de formare specializatã pentru ocuparea unei funcții publice corespunzãtoare categoriei inaltilor funcționari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;

A promovat concursul național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici

Toții înalții funcționari publici care sunt eliberați din funcția publică au dreptul la compensații materiale, stabilite în conformitate cu legea privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.

Evaluarea înalților funcționarilor publici

Prin lege, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici se face anual, în condițiile legii (Anexa 3).

De asemenea, evaluarea generalã a înalților funcționari publici se face o dată la 2 ani, în scopul confirmãrii cunoștințelor profesionale, a aptitudinilor și a abilitãților necesare exercitãrii funcției publice.

Inalții funcționari publici au obligația să urmeze anual diverse cursuri de perfecționare profesionalã, în condițiile legii. Atât evaluarea anuală a înalților funcționari publici cât și evaluarea generală a acestora este realizată de cãtre o comisie de evaluare, ai cărei membri sunt numiți prin decizie a primului‐ministru, la propunerea ministrului internelor și reformei administrative.

1.2 Managementul funcțiilor publice și al funcționarilor publici

În conținutul articolului 19 al Legii 199/1999 se stipulează că pentru crearea și dezvoltarea unui corp de funcționari publici profesionist, stabil și impartial se înființeazã, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Agenția Nationala a Funcționarilor Publici, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridicã.

La conducerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) este numit, de către primul ministru, la propunerea ministerului de resort, un președinte, ce are rang de secretar de stat. În exercitarea atribuțiilor care îi revin, președintele emite diverse ordine ce au caracter normativ și individual.

Agenția Nationala a Funcționarilor Publici este finanțatã de la bugetul de stat, atribuțiile sale fiind pe larg menționate în cadrul acestei lucrări, în capitolul special dedicat.

1.2.1 Planul de ocupare al funcțiilor publice

Prin lege, Planul de ocupare a funcțiilor publice stabilește:

Numãrul maxim al funcțiilor publice ce sunt rezervate promovãrii funcționarilor publici;

Numãrul maxim al funcțiilor publice care vor fi rezervate în scopul promovãrii rapide;

Numãrul maxim al funcțiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;

Numãrul maxim al funcțiilor publice care vor fi înființate;

Numãrul maxim al funcțiilor publice care vor fi supuse reorganizãrii;

Numãrul maxim de funcții publice pe fiecare clasa, categorie și pe grade profesionale;

Numãrul maxim al funcțiilor publice de conducere și al funcțiilor publice corespunzãtoare categoriei inaltilor funcționari publici

Acest Plan de ocupare a funcțiilor publice este elaborat anual, după consultarea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici, respectiv:

De cãtre Agenția Nationala a Funcționarilor Publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autoritãțile și instituțiile publice din administrația publica centrala – se aprobă prin hotãrâre a Guvernului

De cãtre primar sau, dupã caz, de cãtre președintele consiliului județean, prin aparatul de specialitate, pentru autoritãțile și instituțiile publice din administrația publica localã – se aprobă prin hotãrâre a consiliului local, respectiv a consiliului județean

Planul de ocupare a funcțiilor publice se întocmește centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite și pe fiecare instituție din subordinea acesteia sau finanțatã prin bugetul său.

Legea prevede că, pentru autoritãțile și instituțiile publice din administrația publică localã, proiectul planului de ocupare a funcțiilor publice se transmite Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu 45 de zile înainte de data aprobãrii.

În situația în care Agenția Nationala a Funcționarilor Publici constată neregularitãți în structura acestuia, autoritãțile sau instituțiile publice au obligația să modifice proiectul planului de ocupare a funcțiilor publice, pe baza observațiilor primite de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în conformitate cu prevederile legii.

1.3 Evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici

Agenția Națonală a Funcționarilor Publici administreazã evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritãțile și instituțiile publice.

Evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici este ținută în cadrul fiecãrei autoritãți sau instituții publice, potrivit formatului stabilit de cãtre Agenția Nationala a Funcționarilor Publici.

Autoritãțile și instituțiile publice au obligația să îi transmită Agenției Naționale a Funcționarilor Publici toate informațiile ce sunt cuprinse în evidența funcțiilor publice și a funcționarilor publici din cadrul acestora.

Pentru asigurarea gestionãrii eficiente a resurselor umane, dar și pentru urmãrirea carierei funcționarului public, autoritãțile și instituțiile publice trebuie să întocmească dosarul profesional pentru fiecare funcționar public în parte.

Formatul standard al evidenței funcțiilor publice și a funcționarilor publici, precum și conținutul dosarului profesional sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

De întocmirea și actualizarea dosarelor profesionale ale funcționarilor publici, dar și de asigurarea păstrării acestora în condiții de siguranță răspund autoritățile și instituțiile publice.

În cazurile de transfer ale funcționarului public sau de încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia, autoritatea sau instituția publică este obligată să pãstreaze o copie a dosarului profesional, originalul fiindu-i înmânat funcționarului public, pe baza de semnatură.

Prin lege, autoritãțile și instituțiile publice sunt obligate să îi comunice Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în termen de 10 zile lucrãtoare, orice modificare ce a survenit în situația funcționarilor publici.De asemenea, toate persoanele care au acces la datele ce sunt cuprinse în evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, precum și la dosarul profesional al funcționarului public sunt obligate să păstreze confidențialitatea datelor cu caracter personal, în condițiile legii.

La solicitarea funcționarului public, autoritatea sau instituția publică aferentă este obligatã să îi elibereze acestuia un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, dar și vechimea în muncă, în specialitate și în funcția publică.

Functionarii publici au dreptul să fie aleși sau numiți într‐o funcție de demnitate publică, în condițiile legii.

De asemenea, înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică, dar numai dupã încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu. În plus, în aceleași condiții, aceștie pot și să candideze pentru funcții de demnitate publică.

1.4 Cariera funcționarilor publici

Funcția publică poate fi ocupată de orice persoană care îndeplinește urmãtoarele condiții:

Are cetãțenia română și domiciliul în România;

Cunoaște limba română, scris și vorbit;

Are vârsta de minimum 18 ani împliniți;

Are capacitate deplină de exercițiu;

Are o stare de sãnãtate corespunzãtoare funcției publice pentru care candideazã, atestată pe baza de examen medical de specialitate;

Îndeplinește condițiile de studii prevãzute de lege pentru funcția publică;

Îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice;

Nu a fost condamnată pentru sãvârșirea unei infracțiuni contra umanitãții, contra statului sau contra autoritãții, de serviciu sau în legatură cu serviciul, care impiedică înfãptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni sãvârșite cu intenție, care ar face‐o incompatibilã cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

Nu a fost destituită dintr‐o funcție publică sau nu i‐a încetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

Nu a desfãșurat activitate de poliție politică, astfel cum aceasta este definitã prin lege.

Ocuparea funcțiilor publice poate fi realizată numai în condițiile prevăzute de lege, respectiv :

Promovare;

Transfer;

Redistribuire;

Recrutare;

Alte modalitãți prevãzute expres în legislație

Recrutarea în vederea intrãrii în corpul funcționarilor publici se realizează prin concurs, în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop, prin planul de ocupare a funcțiilor publice. Toate condițiile de participare, ca și procedura de organizare a concursului sunt stabilite prin lege.

Concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante are la baza principiile competiției deschise, al transparenței, al meritelor profesionale și al competenței, precum și pe cel al egalitãții accesului la funcțiile publice.

Condițiile minime de vechime ce trebuie îndeplinite de persoanele care participă la concursul pentru ocuparea unei funcții publice de execuție sunt clar stabilite :

Un an în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional asistent din clasa I

Opt luni în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional asistent din clasa a II‐a

Șase luni în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional asistent din clasa a III‐a

Cinci ani în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional principal;

Nouă ani în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional superior.

Condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare participãrii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere se stabilesc astfel:

Doi ani în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere de: șef birou, șef serviciu și secretar al comunei, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora;

Cinci ani în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere, altele decât cele prevãzute anterior

Pentru a putea participa la concursul de recrutare ce este organizat pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere, candidații trebuie să fie absolvenți ai unor studii de masterat sau postuniversitare în domeniul administrației publice, management ori în specialitatea studiilor necesare exercitãrii funcției publice.

CAPITOLUL 2. STRUCTURA, ORGANIZAREA ȘI ROLUL AGENȚIEI NAȚIONALE A FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) este instituția care asigură managementul funcțiilor publice, dar și managementul funcționarilor publici, ea fiind înființată prin Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 365/2007.

Legea, cu modificările și completările ulterioare, prevede și atributiile ce îi revin Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, activitatea instituției fiind reglementată de HG 1000/2006.

A.N.F.P. este condusă de un președinte și un vicepreședinte (ce au rang de secretar de stat, respectiv de subsecretar de stat), ce sunt propuși de ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiind numiți prin decizia primului ministru.

Printre atribuțiile principale ce îi revin Agentiei Naționale a Funcționarilor Publici pot fi enumerate:

Elaborarea cadrului legislativ ce vizează functia publică li funcționarii publici

Monitorizarea si controlul privind aplicarea reglementărilor în domeniu

Centralizarea necesităților de instruire ce îi privesc pe funcționarii publici

Gestionarea tuturor programelor privind funcția publică, în vederea realizării mangementului funcției și al funcționarilor publici

Colaborarea și dezvoltarea relațiilor de colaborare cu alte instituții din România și de peste hotare, pentru îmbunătățirea pregatirii profesionale a funcționarilor publici

Elaborarea și furnizarea programelor de formare și de perfecționare profesională pentru întreg personalul din cadrul administrației publice

Administrarea bazei de date ce cuprinde evidența la nivel național a funcțiilor publice și a funcționarilor publici din România

Principalii beneficiari ai activității A.N.F.P. sunt funcționarii publici, cetățenii, dar și autoritățile și instituțiile publice.

Astfel, pentru funcționarii publici, A.N.F.P. realizează:

Monitorizarea permanentă a modului de aplicare a prevederilor Legii nr. 188/1999 și a legislației secundare aferente, în vederea respectării principiului transparenței în domeniul organizării și dezvoltării carierei într-o funcție publică

Perfecționarea pregătirii profesionale a tuturor funcționarilor publici

Diverse mecanisme pentru recompensarea performanțelor individuale

Planificarea carierelor în funcții publice, prin intermediul planurilor de ocupare a acestora (elaborate de ANFP), având în vedere respectarea strictă a principiilor egalității de șanse, principiul profesionalismului, al competenței și al motivării

Premisiele unui sistem unitar transparent de salarizarea funcționarilor publici, motivant, dar și predictibil

Agenția Națională a Funcționarilor Publici are rolul de a eficientiza managementul funcției publice și pe cel al fincționărilor publice, asigurând continuitatea și celeritatea serviciului public și stabilind diverse norme deontologice în cadrul raporturilor dintre cetățeni și funcționari publici.

De asemenea, A.N.F.P. asigură respectarea reglementărilor legale privind funcția publică și pe funcționarii publici, instituind și diverse mecanisme de comunicare eficiente în domeniul inter-instituțional.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici este organizată în subordinea Ministerului Administrației de Interne, sub care și funcționează, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale.

În subordinea ANFP sunt organizate și funcționează centrele regionale de formarea administrației publice locale, ca instituții publice, cu personalitate juridică. Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate avea în aparatul propriu maxim 171 de posturi (exclusiv demnitarii), numărul maxim aprobat incluzând și posturile ce revin cabinetului președintelui.

În calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îi revine rolul să creeze și dezvolte funcționari publici profesioniști, imparțiali și stabili.

În acest sens instituția acționează pe mai multe direcții:

Consolidarea sistemului funcțiilor publice

Perfecționarea și modernizarea continuă a managementului funcțiilor publice și managementului funcționarilor publici

Formarea și dezvoltarea unui sistem informațional de tip integrat pentru funcția publică, dar și pentru funcționarii publici

Dezvoltarea pregătirii profesionale a funcționarilor publici, îmbunătățirea performanțelor profesionale ale acestora

Asigurarea formării funcționarilor publici și a pregătirii profesionale a acestora, prin intermediul diverselor programe de perfecționare și de specializare și perfecționare

Dezvoltarea și implementarea diverselor mecanisme de aplicare efectivă a prevederilor legale, pentru îmbunătățirea cadrului legislativ

Menținerea și îmbunătățirea imaginii corpului de funcționari publici

Agenția Națională a Funcționarilor Publici este condusă de un președinte (cu rang de secretar de stat), ajutat de un vicepreședinte (rang de subsecretar de stat), în cadrul instituției fiind numit și un secretar general, ce are rangul de înalt funcționar public.

Președintele și vicepreședintele A.N.F.P. sunt numiți de prim–ministru, prin decizie, la propunerea ministrului Administrației și Internelor.

Din cadrul personalului ANFP fac parte atât funcționari publici cât și personal contractual, salarizarea acestora fiind realizată în condițiile legii. În funcție de necesitățile instituției, dar și de structura personalului, prin ordin direct, președintele poate înființa, în condițiile legii, servicii, birouri sau compartimente, după caz.

Toate atribuțiile ce le revin compartimentelor și personalului ANFP, ca și circuitul intern al documentelor în cadrul acesteia sunt stabilite prin Regulamentul de organizare, dar și prin fișa postului.

A.N.F.P. își îndeplinește atribuțiile ce îi revin prin lege, prin intermediul structurilor sale funcționale, respectiv Direcții generale, Direcții, Servicii, Birouri și Compartimente, în fruntea cărora se află, după caz, directori generali, șefi serviciu sau șefi birou.

Aceștia sunt responsabili de organizarea, îndrumarea, coordonarea, controlarea activităților realizate de personalul din subordine.

Ministrul Administrației și Internelor (M.A.I.) este cel care aprobă, prin ordin, statutul de funcții, la propunerea ANFP și doar în limita posturilor ce sunt aprobate.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici are în subordinea sa următoarele direcții și direcții generale:

Direcția generală Managementul funcției publice

Direcția Gestionarea procedurilor administrative

Direcția Coordonare centre regionale, Evaluare și perfecționare profesională

Direcția Generală Juridică

Direcția Reglementare, dezvoltare și implementare

Direcția Programe cu finanțare externă

Direcția de Comunicare și relații internaționale

Direcția Economic, Resurse umane, Achiziții, Administrativ și Protocol

Președintele A.N.F.P. conduce propriul său aparat în cadrul instituției, emite ordine cu caracter nominal și individual, iar în condițiile legii poate să numească și să elibereze din funcție personalul.

În subordinea directă a președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sunt incluse :

Cabinetul președintelui A.N.F.P.

Corpul de control al ANFP, ce este organizat și funcționează la nivel de birou

Compartimentul Audit public intern

Direcția Coordonare centre regionale, evaluare și perfecționare profesională

Direcția Programe cu finanțare externă

Direcția Comunicare și relații internaționale

Președintele este ordonator secundar de credite, el reprezentând ANFP în raporturile cu ministerele, cu autoritățile și instituțiile administrației publice centrale și locale, în justiție, dar și în relațiile cu persoanele juridice și fizice.

Vicepreședintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îndeplinește toate sarcinile și atribuțiile ce îi sunt delegate prin ordin de către președinte. În situația absenței acestuia, dar și în cazul imposibilității exercitării funcției de către președinte, vicepreședintele îi preia calitatea de ordonator secundar de credite și toate atribuțiile stabilite de lege.

Înalt funcționar public, Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îndeplinește atribuțiile ce îi sunt stabilite de către președinte, prin ordin, el având în subordinea sa:

Direcția Programe cu finanțare externă

Direcția generală Managementul funcției publice

Direcția Generală Juridică

Direcția Economic, Resurse umane, Achiziții, Administrativ și Protocol

Serviciul Tehnologia informației

Direcția generală Managementul funcției publice include următoarele structuri:

Direcția Gestionarea procedurilor administrative – unde funcționează și Serviciul coordonare metodologică

Compartimentul Monitorizarea aplicării procedurilor administrative

Compartimentul Proceduri administrative și salarizare

În interiorul Direcției Generale Juridice sunt organizate:

Direcția Reglementare, dezvoltare și implementare – unde funcționează:

Serviciul Juridic, Monitorizare și Evaluare

Serviciul Dezvoltare și reglementare

Serviciul contencios

Direcția Comunicare și relații internaționale a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici are în subordine:

Serviciul Inovație, Relații internaționale și Proiecte

Compartimentul comunicare, informare și relații publice

În cadrul Direcției Economic, Resurse umane, Achiziții, Administrativ și Protocol funcționează:

Serviciul Financiar contabilitate

Serviciul Achiziții publice, Patrimoniu și Administrativ

Compartimentul Achiziții publice

Compartimentul Resurse umane.

Cheltuielile curente și de capital ale Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sunt asigurate de la bugetul statului, acestea fiind finanțate prin bugetul MAI, veniturile ce se obțin din tarifele și taxele de participare la programele de formare profesională transformându-se în venituri la bugetul statului.

Agenția poate să beneficieze, în scopul realizării atribuțiilor și a rolului ce îi revine, atât de consultanță și asistență de specialitate în străinătate, cât și de diverse programe de formare și de perfecționarea pregătirii funcționarilor publici, numai în limita fondurilor bugetare ce îi sunt alocate sau a surselor ce sunt atrase, în condițiile legii, din țară sau din străinătate.

CAPITOLUL 3. FORMAREA ȘI PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

În domeniul dedicat calității în cadrul formării pentru administrația publică, în vederea abordării sustenabile și unitare a dezvoltării competențelor în exercitarea unor anumite categorii de funcții, ca și pentru programele ce privesc formarea specializată, obligatorii în vederea ocupării unor categorii funcții publice (înalții funcționari publici) ori stabilite la nivel național pentru grupurile-țintă strategice (funcționarii de conducere, prefecții, subprefecții, secretarii unităților administrativ-teritoriale, etc), Strategia de consolidare a Administratie Publice 2014-2020 vizează consolidarea rolului deținut de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), instituție care urmează să:

Își stabilească prioritățile și să elaboreze ori avizeze (după caz), atât strategiile cât și politicile naționale în domeniul dedicat formării profesionale în administrația publică, prin corelare cu politicile naționale și respectiv cele europene în domeniu, având în vedere necesitățile actuale

Își stabilească diversele competențe necesare, dar și relevante în vederea exercitării diverselor categorii de funcții (ori a diverselor categorii ale activităților specifice exercitării prerogativelor de putere publică), având în vedere sistemele naționale de inventarierea și descrierea competențelor respective, pornind de la necesitățile remarcate în cadrul arhitecturii sistemelor de recrutare și de selecție în funcția publică, ca și a celor dedicate dezvoltării carierei în cadrul funcției publice

Își definească diversele modalități de recunoașterea competențelor ce rezultă din cadrul activităților de învățare ce sunt realizate de către fiecare persoană pe perioada de executare a funcției sale, în mod corespunzător modului de realizare a acestei învățări, respectiv contextul formal, contextul nonformal ori contextul informal

Își redefinească atât prioritățile, cât și obiectivele instituționale în așa fel încăt atribuțiile, respectiv activitățile ce sunt specifice statutului furnizorului de formare să reprezinte obiectul politicilor de promovare unitare, similare celor de branding, de rebranding și de marketingul produsului

Își definească o structură instituțională care să fie adecvată noilor obiective, avându-se în vedere resursele suplimentare alocate

Strategia de consolidare a Administrației Publice 2014-2020 menționează de asemenea că se impune analizarea posibilității înființării unei noi instituții care să aibă atribuții în domeniul dedicat formării profesionale a personalului din cadrul administrației publice, în paralel A.N.F.P. continuând procesul de organizare și de derulare a instruirii dedicate.

În cadrul Strategiei pentru consolidarea administrației publice 2014-2020, printre variantele de propuneri privind metodele de reorganizarea și asigurarea calității sistemului formării profesionale a personalului din administrația publică se află și cea a partajării rolului, propunându-se înființarea unei noi instituții publice care să dețină atribuții în cadrul domeniului de formare profesională și consolidare a rolului privind reglementarea și controlul calității, ce este exercitat de A.N.F.P. (Agenția Națională a Funcționarilor Publici).

Chiar dacă prin înființarea acestei instituții s-a avut în vedere înlăturarea diverselor suprapuneri ale rolurilor privind reglementarea în domeniul dedicat formării profesionale, ca și livrarea efectivă, în cadrul administrației publice românești se impune existența unui mecanism pentru reglementarea, monitorizarea și asigurarea calității nu doar pentru noua instituție, ci și pentru furnizorii de formare profesională a personalului din administrația publică privați, context în care A.N.F.P. are capacitatea asigurării unui asemenea rol, cu precizarea unei consolidări a capacității administrative, dar și financiare a A.N.F.P.

Printre avantajele înființării instituției merită menționate:

Asigurarea formării și perfecționării profesionale specializate în administrație (atât pentru funcționarii publici, cât și pentru personalul angajat, persoanele alese ori numite în funcțiile de demnitate publică, etc)

Atragerea diverselor fonduri și finanțări europene

Generarea unei eficiențe sporite în utilizarea resurselor financiare și a celor umane

Stimularea unui nivel adecvat al calității pe piața formării

Determinarea creșterii calității, a eficienței, a transparenței, ca și a compatibilității diverselor servicii de formare

Dezvoltarea unor rețele de formatori și de formare profesională

Realizarea unui control mai strict al calității în domeniul conținutului programelor de formare pentru diversele activități de învățare

Asigurarea diversificării serviciilor de formare, cu dezvoltarea unor programe de formare specializată ce se derulează prin intermediul diverselor mijloace electronice, etc

În categoria dezavantajelor pot fi incluse:

Vizibilitatea redusă a instituției

Redefinirea poziției pe care aceasta o va ocupa pe piața formării profesionale

Diverse modificări de natură legislativă (ce implică resurse și timp)

Creșterea costurilor dedicate resurselor umane, logistice și financiare.

În domeniul dedicat modalității de finanțare s-a precizat varianta dublei finanțări, respective:

Varianta finanțării integrale de la bugetul statului (prin intermediul bugetului noii instituții)

Varianta auto-finanțării, cu toate riscurile asociate.

În domeniul dedicat formării funcționarilor publici, în ultimi ani s-au remarcat diverse abordări în domeniu, autorii acestora încercând să identifice diversele metode și tehnici de îmbunătățirea procesului de formare, analizându-se posibilitatea standardizării în domeniul formării, al dezvoltării și al recunoașterii competențelor în cadrul administrației publice în vederea îndeplinirii tuturor cerințelor ce sunt specifice asigurării calității.

Astfel, Horia Raboca, în lucrarea sa denumită „Formarea profesională a funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice locale din regiunea de nord-vest” reușește să facă o analiză a procesului de formare profesională în cadrul diverselor instituții publice locale din zona nord-vestică a țării, cu sublinierea importanței deținute de cursurile post-universitare (special dedicate dezvoltării diverselor capacități manageriale în cadrul acestor instituții, ca și a dimensiunilor aferente acestor cursuri.

Autorul reușește să evidențieze tipurile principale de formare profesională prin intermediul cărora se poate asigura o îmbunătățire a activității funcționarilor publici, ca și a abilităților și competențelor acestora, cu indicarea nivelului aferent nevoilor de formare, remarcate în cadrul diverselor instituții publice locale aflate în atenția sa.

De asemenea, Horia Raboca, menționează în lucrarea sa principalele forme prin care pot fi identificate nevoile formării profesionale specifice funcționarilor publici ce sunt angajați în instituțiile publice locale, evidențiind și tipul pregătirii profesionale (respectiv al pregătirii teoretice/pregătirii practice) ce este utilizat în cadrul formării profesionale a acestor funcționari publici.

În domeniul formelor de formare profesionale se remarcă importanța deținută de programele bazate pe schimbul de experiență, formarea inițială a funcționarilor publici (în principal studiile superioare), ca și cursurile post-universitare, programele de masterat având o influență mai redusă.

În domeniul identificării nevoilor de formare a diverșilor funcționari publici ce funcționează în cadrul instituțiilor publice locale, un rol primordial este deținut de procesul evaluării performanțelor profesionale, proces ce nu are capacitatea de a identifica cu acuratețe toate nevoile.

De asemenea, identificarea nevoilor de formare se poate realiza prin efectuarea unor sondaje periodice (interviuri și/sau chestionare), testarea în mod periodic a abilităților și cunoștințelor funcționarilor publici, ca și discuțiile directe/indirecte, respectiv comunicările formale/informale dintre funcționarii publici și șefii direcți ai acestora.

Integritatea în cadrul instituțiilor din administrația publică reprezintă un element primordial în cadrul funcționalității ideale a statului, formarea etică a funcționarilor publici fiind considerată a fi un instrument deosebit de important în procesul dedicat construirii integrității la nivelul instituțiilor de stat, ca și în cel dedicat asigurării unei guvernări publice de o calitate superioară.

Principalul scop al diverselor training-uri de etică dedicate funcționarilor publici este reprezentat de prevenirea fenomenului de corupție, în paralel cu furnizarea către populașie a unor servicii publice de calitate superioară.

În cadrul acestor training-uri de etică se impune ca funcționarii publici să fie informați cu privire la modul de aplicare al diverselor standarde etice, ca și cu privire la obligațiile, respectiv drepturile ce le revin.

Includerea formării etice în cadrul procesului de formare al funcționarilor publici din instituțiile administrației publice locale este considerată de către cei doi autori ca fiind un indicator deosebit al cultivării recunoașterii importanței acesteia, în special în situația în care sunt vizate planurile de acțiune privind punerea în aplicare (cu menționarea diverselor acțiuni specifice), ca și sarcinile dedicate instituțiilor considerate responsabile, cu precizarea termenelor de îndeplinire, dar și a bugetelor aferente.

Diversele strategii în domeniul formării etice a funcționarilor publici din instituțiile administrației publice pot să nu se dovedească a fi eficiente în momentul implementării în practică, în condițiile în care acestea nu sunt însoțite și de un cadrul legislativ aferent, ca și în cazul nu care nu sunt prevăzute bugete proprii, implementarea fiind dependentă de bugetele diverselor instituții publice.

În astfel de situații se impune necesitatea formării etice a funcționarilor publici prin intermediul unor pârghii legale, principalii beneficiari fiind funcționarii publici ce activează în domenii în care se remarcă un risc crescut al integrității.

Anca Jarmila Guță reușește să facă o comparație între managementul public românesc și cel din unele state europene, lucrarea sa „Analiza comparativă a managementului public între România și statele Uniunii Europene” evidențiind modificările esențiale remarcate în administrația publică în ultimii ani, dar și demersurile ce se impun în vederea obținerii unui management public bazat pe performanță și calitate.

În opinia autoarei, procesul de modernizare al administrației publice trebuie să aibe în vedere:

Impunerea unor practici mult mai flexibile în cadrul procesului de angajarea personalului în diversele structuri ale administrației publice

Modificarea stilului de management aferent diverșilor manageri publici ce funcționează la nivelul instituțiilor administrației publice, cu o mai mare concentrare asupra obiectivelor și a calității serviciilor oferite

Modificarea rolului deținut de funcționarii publici, de la stilul clasic tradițional la unul de tip creator, care să reflecte flexibilitatea modului de acțiune și de intervenție al acestora

O reorientare a diverselor instituții publice ce sunt conduse de către manageri publici, cu un accent pus pe calitatea serviciilor oferite populației

Accentuarea preocupării funcționarilor publici spre managementul public adaptabil cerințelor pieței, în vederea eliminării din sistem a stabilității temporare

Recrutarea și promovarea unor manageri publici bine pregătiți profesional, în acest fel reușindu-se asigurarea eficienței, a eficacității și implicit a calității serviciilor oferite publicului

De asemenea, se impune o informatizare completă a instituțiilor din cadrul administrației publice în vederea fluidizării procesului de comunicare, dar și pentru diminuarea gradului de birocratizare semnalat la nivelul marii majorități a instituțiilor.

Datorită faptului că funcționarea diverselor instituții din cadrul administrației publice locale se realizează pe principiul autocoordonării, se impune descentralizare sistemului, delegarea sarcinilor, a competențelor, ca și a responsabilităților la nivelele inferioare structural.

Deoarece în centrul atenției managerilor publici continuă să rămână calitatea și costurile serviciilor oferite publicului, se impune o concentrare a atenției pe cunoașterea necesităților acestora și implicit o comunicare performantă, adaptabilă și de calitate.

O variantă a unui potențial model de guvernanță, dedicat sectorului public din România ne este oferită de către Adelina Dumitrescu în cadrul lucrării „Rolul și importanța guvernării pentru sectorul public. Studiu de caz pentru România”. După ce realizeazî o trecere în revistă atât a entităților publice, cât și a celor private din țara noastră, cu prezentarea asemănărilor și a deosebirilor dintre acestea, autoarea încearcă să definească un model ideal de guvernare dedicat sectorului public, specificând că punerea acestuia în aplicare ar fi destul de dificilă, avându-se în vedere dependența instituțiilor publice de ierarhia statală.

În versiunea Adelinei Dumitrescu, modelul de guvernare dedicat sectorului public ar putea deveni funcțional nu printr-o modificare radicală a structurilor organizatorice deja existente în administrația publică, ci printr-o redefinire a relațiilor pe care acestea le au cu publicul, redefinire ce ar implica în principal inducerea responsabilității și a răspunderii diverșilor funcționari publici ce activează în administrația publică.

Modelul trebuie să aibă capacitatea de a genera și de a implementa la nivelul publicului diverse noțiuni administrative, cea mai importantă dintre acestea fiind responsabilitatea socială, el putând fi creat pe baza relațiilor de interconexiune dintre diversele instituții din cadrul administrației publice, cu toate sferele acestora de influență.

Un model ideal de guvernare dedicat administrației publice din România trebuie să aibă capacitatea de a sprijini și respectiv finaliza complexul proces de modernizarea administrației publice românești, proces demarat în conformitate cu cerințele impuse de diversele structuri ale Uniunii Europene.

În momentul de față se încearcă optimizarea tuturor activităților derulate la nivelul administrației publice, în vederea garantării celor mai bune practici, în paralel cu implementarea unor acțiuni sociale de tip responsabil, realizabile doar prin intermediul implicării totale a funcționarilor publici.

Tendințele moderne în domeniul managementului în administrația publică vizează în principal asigurarea calității tuturor serviciilor oferite publicului, în paralel cu îmbunătățirea constantă a procesului de comunicare.

Autoarea precizează faptul că pentru o implementare ideală a modelului de guvernare dedicat administrației publice din România se impune în mod constant atât documentarea cât și măsurarea tuturor evenimentelor ce se semnalează la nivel de instituție a administrației publice. Nu în ultimul rând, Adelina Dumitrescu subliniază rolul deținut de către O.N.G.-uri în cadrul relațiilor stabilite de instituțiile din administrația publică cu comunitatea, acestea putând acționa atât ca organisme de consultanță, cât și ca „mediatori” în cadrul diverselor grupuri de interese.

În articolul intitulat „Formarea în administrația publică din România. Opțiuni strategice pentru viitor”, autorul Călin Emilian Hințea reușește să facă o analiză a evoluției administrației publice românești după momentul „Decembrie 1989”, delimitând și tendințele sesizate în ultimii ani în acest domeniu.

Astfel, în ciuda faptului că se dovedește a fi unul dintre cele mai interesante domenii, absolvenții din cadrul administrației publice reprezintă încă o minoritate comparativ cu restul persoanelor angajate în cadrul diverselor instituții dedicate serviciilor publice. Mare parte din funcționarii publici cu care autorul a intrat în contact, experți în zone importante ale administrației publice (dezvoltare regională, planificare strategică, etc), consideră educația în domeniu ca fiind una de natură opțională, esențială doar pentru promovarea într-o funcție publică.

Autorul concluzionează faptul că succesul în cadrul administrației publice din România ar putea fi generat de o integrare a sistemului în cadrul internațional, cu evoluția relațiilor internaționale, derularea unor programe publice administrative pentru comunitate, realizarea unor schimburi de experiență la nivel universitar și post-universitar și consolidarea unor obiective cu un grad de complexitate ridicat, care se implice cercetări de tip comparativ, programe de consultanță și așa numitele „diplome duble” acordate funcționarilor din sistemul administrației publice românești.

Din perspectiva aceasta, autorul propune realizarea unor parteneriate la nivelul institutului de învățământ dedicat administrației publice între țara noastră și statele europene, identificând și potențialele probleme ce ar putea fi sesizate, respectiv capacitatea sistemului administrației publice, ca și resursele financiare limitate, dedicate unei astfel de oportunități.

Lăsând la o parte eventualele probleme ce ar putea fi generate de eliberarea unor diplome duale comune, se pot sesiza și deficiențe în cadrul procesului de recrutarea funcționarilor publici, ca și în domeniul finanțării, la care se pot adăuga și eventualele diferențe remarcate la nivelul culturii organizaționale.

În eventualitatea eliminării tuturor acestor probleme, autorul remarcă oportunitățile deosebite conferite de aceste tipuri de studii în domeniul dedicat administrației publice, cooperarea internațională având efecte deosebite la nivelul educației din administrația publică.

În acest sens, autorul evidențiază importanța hub-uri internaționale de învățământ, cu programele de master și pregătire dedicate funcționarilor publici din administrația publică, ca și a programelor de consultanță și cercetare.

În domeniul formării funcționarilor publici, un rol important este deținut de „e-learning”, aceasta este opinia Monicăi Condruz-Băcescu, exprimată în conținutul licrării denumite „e-Learning în România”.

După ce realizează o prezentare a administrației publice din România, cu evidențierea punctelor slabe identificate, autoarea delimitează facilitățile minime ce ar trebui să fie conferite de sistem în vederea modernizării întregului sistem dedicat administrației publice.

În cadrul administrației publice din România se remarcă o preocupare constantă pentru implementarea unui sistem cât mai eficient de e-learning, în ciuda faptului că în ultimii ani au fost semnalate diverse disfuncționalități generate de diverși factori.

Dezvoltarea dinamică din cadrul software-ului educațional a dus la modernizarea procesului de formarea funcționarilor publici, cărora le sunt de altfel puse la dispoziție numeroase formulare inteligente, dedicate diverselor scopuri. Prin intermediului unui sistem e-learning eficient se poate obține o creștere a flexibilității și accesibilității ofertei de perfecționare a funcționarilor publici, venită din partea A.N.F.P. (Agenția Națională a Funcționarilor Publici), întregul proces de perfecționare putându-se derula cu ajutorul tehnologiei comunicării și a informației.

Cu ajutorul diverselor aplicații implementate există posibilitatea derulării programelor complete de formare/învățare (respectiv instruire, rapoarte generate în mod automat, testări online, centralizare diverse rezultate, etc), cursurile de formarea funcționarilor publici putând fi pilotate într-un format blended learning, cu grupuri țintă caracteristice, respectiv dedicate înalților funcționari publici, funcționarilor publici de conducere, funcționarilor publici de execuție, etc.

Se reușește astfel includerea în cadrul programelor de formare dedicate funcționarilor publici a diverselor teme de interes vizând modul de gestionare al documentelor în cadrul instituțiilor publice ale administrației publice, manegementul funcțiilor publice, procesele dedciate achizițiilor publice, ca și investițiilor publice, bazele unui management de proiect, principiile eticii și ale integrității, evaluarea performanțelor diverselor funcții publice, dezvoltarea durabilă, managementul public, managementul schimbărilor în cadrul organizațiilor publice, etc.

Ca urmare a noilor tehnologii din domeniul informației și al comunicării, se remarcă modificarea majoră a perspectivei educaționale dedicate funcționarilor publici, sistemelor tradiționate de formare luându-le locul metodologiile moderne.

În domeniul mobilității carierei funcționarilor publici din țara noastră, Dorin Ion Bumbeneci reușește să aibă o abordare destul de interesantă, după ce, în prealabil, autorul face o prezentare a funcțiilor publice, cu caracterizarea punctuală a acestora. Un loc aparte este acordat distincției determinate de modul de investire al funcționarilor publici, ce generează diverse consecințe atât la nivelul raporturilor de activitate specifice acestora, respectiv personalului auxiliar din administrația publică, cât și la nivel juridic și implicit la cel dedicat jurisdicției potențialelor litigii ulterior constatate.

În opinia autorului, se impune realizarea unui echilibru constant între numărul funcționarilor publici cu rol de decizie și de control și numărul funcționarilor publici de execuție, echilibru care nu poate fi unul uniform, datorită diverșilor factori printre care enumeră tehnologizarea (ce generează o diminuare a numărului funcționarilor de execuție), fluctuația constantă a structurii populației (ca și a numărului acesteia), specificul diverselor probleme aflate în sfera de competență a diverselor instituții ale administrației publice, etc.

În domeniul mobilității funcționarilor publici, autorul remarcă faptul că, stabilitatea, chiar dacă este privită drept garanție în exercitarea dreptului la carieră, prin perspectiva puterilor publici aceasta se prezintă ca și drept subiectiv, ea fiind de altfel reglementată în domeniul eficienței și implicit independenței funcționarilor publici.

Principiul stabilității, care se afla la baza de exercitare a funcției publice, este cel care guvernează de altfel și o mobilitate organizată în domeniul forței de muncă, mobilitatea reprezentând un aspect primordial ân cadrul dezvoltării carierei unui funcționar public datorită faptului că permite o familiarizare a funcționarului public cu diverse alte domenii de activitate, în paralel cu dezvoltarea unor noi aptitudini și implicit a carierei personale.

De asemenea, prin prisma administrației publice, mobilitatea funcționarilor publici generează o dezvoltare a flexibilității acestora, ca și a flexibilității respectivelor instituții în care aceștia funcționează.

În cuprinsul articolului său, autorul mai remarcă faptul că procesul de selecție al funcționarilor publici prezintă un interes deosebit pentru clasa politică, îndeosebi pentru formațiunile politice aflate la putere. În domeniul administrație publice din România, mobilitatea forței de muncă reprezintă o formă de adaptare la actuala fluctuație înregistrată constant pe piața muncii, ca urmare a particularităților și dinamicii diverselor nevoi sociale, ca și a particularităților structurale remarcate la nivelul societății.

Mobilitatea forței de muncă în domeniul administrației publice are în vedere o dezvoltare a productivității muncii, printr-o dezvoltare a stereotipului dinamic dedicat activității specifice, ca și posibilitatea introducerii în cadrul diverselor programe de formare și perfecționarea funcționarilor publici a diverselor noțiuni considerate de importanță majoră pentru creșterea calității serviciilor oferite publicului.

Despre rolul pe care îl deține procesul de formare al funcționarilor publici în cadrul serviciilor publice oferite de instituțiile administrației publice se face vorbire în cadrul articolului semnat de Georgeta Dragomir și Carmen Marina Dragomir, „Aspecte privind rolul procesului educațional în creșterea calității resurselor umane la nivelul administrației publice”.

În opinia autoarelor, îmbunătățirea procesului de formare a funcționarilor publici din cadrul administrației publice din România, ca și perfecționarea continuă a resurselor umane în vederea îndeplinirii standardelor europene în domeniul calității serviciilor oferite publiclui, poate fi realizată prin mai multe metode, respectiv:

Elaborarea și implementarea unor programe de master, în strânsă colaborare cu instituțiile administrației publice locale

Implementarea unor proiecte comune în domeniul cercetării științifice, în paralel cu promovarea diverselor parteneriate comune (la nivel local și regional), scopul general fiind dezvoltarea proiectelor ce pot avea un impact deosebit la nivelul comunităților

Frecventarea unor sesiuni de formare, respectiv cercetare în cadrul unor instituții specializate ori al unor universități de renume din Uniunea Europeană, în vederea creșterea competivității

Dezvoltarea unei infrastructuri de documentare pentru funcționarii publici, un aspect deosebit fiind pus pe sursele din mediul european și nu numai

Dezvoltarea proceselor de analiza activității și eficacității funcționarilor publici

Implicarea personalului din cadrul instituțiilor administrației publice în diverse conferințe, dezbateri, seminarii organizate la nivel internațional, cu teme de impact și interes, cu ulterioarea publicare a contribuției acestora

De asemenea, autoarele propun o implicare a diverșilor specialiști ce activează în cadrul administrației publice în cadrul procesului de formare, respectiv perfecționarea viitorilor absolvenți, în vederea adaptării/readaptării conținurilor aferente diverselor discipline considerate esențiale în cadrul procesului de formare, cu stimularea creativității și a responsabilității.

Includerea în cadrul programelor de studiu a temelor de interes recomandate de factorii de decizie din cadrul administrație publice va avea ca principal obiectiv nu doar lărgirea ofertei educaționale, ci și adaptarea acesteia la viitoarele cerințe și exigențe în domeniul dedicat administrației publice.

Despre rolul deținut de managerii publici în cadrul procesului de reformare a instituțiilor publice din România o opinie interesantă are Armenia Androniceanu, care reușește să facă o trecere în revistă a principalelor principii în domeniul gestionării puterii în cadrul organizațiilor publice, cu definirea rolului managerului public în cadrul reformei sistemului administrativ românesc și identificarea unor propuneri diverse vizând o dezvoltare a metodelor de conducere din cadrul instituțiilor administrației publice.

În opinia autoarei, profilul managerului public include numeroase caracteristici ce sunt esențiale prin prisma noului management public, acesta fiind un element al schimbării, ale căror rezultate sunt orientate prin prioritizare și planificare spre identificarea și implementarea diverselor soluții în vederea îmbunătățirii calității serviciilor publice oferite.

Principalul rol al managerului public trebuie să constea în sprijinirea diverselor politici de reformă ce au în vedere accelerarea modernizării administrației publice, ca și a serviciilor publice acesta coordonând și conducând diverse procese ce implică atât o perspectivă specifică, cât și una generală.

În domeniul managementului public se impune crearea unor diverse departamente ce sunt specializate în analiza și fundamentarea strategică dedicată instituțiilor din cadrul administrației publice, acestea având diverse atribuții în domeniul analizei și al elaborării studiilor de fezabilitate, a studiilor de impact pentru activitatea administrației publice.

De asemenea, se impune o reorientare a managementului funcțiilor publice asupra structurii dedicate postului și nu a sistemului carierei, cu integrarea la nivel extins a tehnologiei informației și comunicațiilor, un aspect primordial în cadrul procesului de comunicare internă, dar și externă.

În acest sens se recomandă folosirea cu precădere a semnăturii electronice oficiale (ca și a ștampilei), o creștere a transparenței la nivel instituțional, dar și managerial, elaborarea bazelor de date la nivel local, baze interconectate la diversele servicii publice, realizarea unei comunicări eficiente cu comunitatea, prin intermediul paginilor web ale instituțiilor administrației publice (cu comunicarea tuturor informațiilor de interes, în acest fel nemaimpunându-se o deplasare la sediile instituțiilor a cetățenilor), folosirea arhivelor electronice, ca și a bibliotecilor virtuale.

Autoarea consideră că se impune acordarea unei atenții speciale propunerii de externalizare a unor servicii publice (precum cel dedicat colectării taxelor, impozitelor ori debitelor) prin elaborarea unor proceduri de concensionare/cedare a acestora, în paralel cu generarea unor mijloace eficiente de control, ceea ce va duce nu doar la reducerea numărului de funcționari, ci și la o eficientizare a calității activității.

Despre reformele din administrația publică în contextul managementului public face referire pe larg Rasim Akpinar, autorul făcând în principal o analiză a stării de fapt din România. Autorul face o prezentare detaliată a sistemului administrației publice din România, cu evidențierea rezultatelor obținute în cadrul procesului de reformă. Se remarcă imposibilitatea mobilizării tuturor resurselor necesare în vederea generării unui cadrul instituțional și legislativ necesar administrației publice (centrale, dar și locale), în vederea implementării unor măsuri eficiente.

De asemenea, au fost enumerate și motivele pentru care în administrația publică românească nu s-a reușit implementarea unei reforme adecvate, printre acestea enumerând diversele constrângeri de natură financiară, o anumită lipsă a determinării politice, experiența limitată în domeniul dedicat structurilor administrative de tip alternativ, o insuficientă pregătire a funcționarilor publici în condițiile fluctuațiilor remarcate pe piața exigențelor și cererilor publice.

Autorul remarcă faptul că, în actualul context al societății românești, se impune ca administrația publică să se reformeze atât din punct de vedere strategic (cu o redefinire a rolului deținut de stat) cât și din punct de vedere organizațional, cu o diminuare a ierarhiilor, o simplificare a diverselor proceduri și flexibilizarea activității funcționarilor publici.

Reformarea administrației publice trebuie să aibă în mod constant în vedere și evaluarea misiunilor specifice administrației publice, ca și a modalităților de îndeplinirea acestora, în acest fel reușindu-se elaborarea unor considerații privind rolul și locul administrației publice în cadrul sistemului social, politic, dar și economic.

De asemenea, se impune periodic realizarea unor analize a cadrelor organizatorice existente, ca și a eficacității sociale specifice activităților derulate de instituțiile administrației publice.

Procesul de selecție și implicit de formare se dovedește a fi unul destul de complex, acesta încercând să scoată în evidență următoarele aspecte:

Tipurile principale de formare profesională la nivelul funcționarilor publici prin intermediul cărora se poate realiza o îmbunătățire a activității derulate la nivelul primăriei, în paralel cu creșterea competențelor și a abilităților

Nivelul la care se poziționează nevoile de formare în cadrul unităților administrativ teritoriale

Evidențierea formelor principale de identificarea nevoilor de formare profesională în cazul funcționarilor publici ce activează în diversele instituții administrative teritoriale

Evidențierea tipului pregătirii profesionale (respectiv pregătire teoretică, pregătire practică) ce este utilizat în cadrul procesului de formare profesională a funcționarilor publici

Evidențierea caracteristicilor principale aferente diverselor cursuri de formare profesională, ce sunt urmate de funcționarii publici

Diversele activități ce sunt legate de selecția, de pregătirea, ca și de îndrumarea profesională a funcționarilor publici sunt considerate a fi preocupări/sarcini fundamentale pentru orice manager public, știut fiind faptul că oricare ar fi tipul, ca și dimensiunea unității administrativ teritoriale, atât rezultatele, cât și performanțele organizaționale sunt direct depenedente nu doar de calitatea muncii funcționarilor publici, ci și de modul îndeplinirii sarcinilor de către aceștia, în vederea atingerii diverselor obiective organizaționale ce au fost propuse la nivelul instituției.

În ciuda faptului că se remarcă interpretări variabile ale conceptelor de selecție și implicit de formare profesională a funcționarilor publici, la modul general acestea pot fi considerate ca fiind procesele planificate prin intermediul căruia se reușește dezvoltarea deprinderilor și cunoștințelor în rândul funcționarilor publici ce acționează într-o instituție.

Procesul de formare a funcționarilor publici include totalitatea activităților ce sunt dedicate dobândirii diverselor cunoștințe și aptitudini ce le sunt necesare funcționarilor publici pentru a-și exercita funcțiile, identificând soluții optime la diversele situații sesizate în cadrul activităților zilnice. Prin prisma scopului urmărit, obiectivul formării funcționarilor publici rezidă în:

Dezvoltarea diverselor abilități, cunoștințe ca și deprinderi individuale ale funcționarilor publici din cadrul unității administrativ-teritoriale

Satisfacerea atât a necesităților curente ale instituției (în domeniul dedicat resurselor umane) cât și a necesităților viitoare

O creștere a eficienței diverselor activități ce se derulează la nivelul unității administrativ teritoriale

Creșterea eficacității activităților ce sunr derulate de către funcționarii publici în cadrul unității administrativ teritoriale

Creșterea performanțelor înregistrate de unitatea administrativ-teritorială

În ceea ce privește scopul formării funcționarilor publici, acesta constă în principal în dezvoltarea performanțelor în activitate ale funcționarilor, cu eliminarea eventualelor deficiențe ce au fost constatate de-a lungul timpului. Prin prisma obiectivelor specifice, activitatea de formare a funcționarilor publici are în vedere:

Susținerea funcționarilor publici în vederea soluționării în interiorul unității administrativ teritoriale a ulteroarelor nevoi din domeniul resurselor umane constatate

Dezvoltarea cunoștințelor funcționarilor publici, ca și a deprinderilor și competențelor acestora, în vederea îmbunătățirii performanțelor individuale

Diminuarea timpilor de studiu pentru funcționarii publici recent angajați și responsabilizarea, respectiv eficientizarea acestora într-un timp mai redus

Standardizarea anumitor practici, ca și a metodelor de muncă

Identificarea cerințelor necesare în vederea implementării corecte și eficiente a diverselor practici/metode cu eficiență dovedită

Furnizarea modalităților practice privind creșterea ori îmbunătățurea nivelului cunoștințelor și a deprindelor în vederea derulării unor activități cu un coeficient ridicat de performanță

Prin prisma formei de desfășurare, procesul de formare a funcționarilor publici din cadrul unității administrativ teritoriale are următoarea clasificare:

Programele de formare ce sunt organizate și derulate de către furnizorii de formare profesională – programe de perfecționare

Programele de formare ce sunt organizate și se derulează în cadrul autorităților și a instituțiilor publice – specializări la locul de muncă, stagii practice, participări la diverse seminarii, conferințe, colocvii, workshop-uri

Programele de formare ce se organizează și derulează în vederea implementării proiectelor cu finanțare externă, a programelor europene ce sunt dedicate dezvoltării domeniului resurselor umane de la nivelul unității administrativ teritoriale

Diverse alte forme de pregătire, așa cum sunt menționate de legislația în domeniul funcționarilor publici

Considerând că orice activitate de formare a funcționarilor publici din cadrul unității administrativ-teritoriale, ar trebui (după caz) să fie finanțată din bugetul acesteia ori cel al autorități, prin prisma formei de finanțare, încadrăm în această categorie:

Programele de formare ce sunt urmate ca urmare a inițiativei funcționarului public

Programele de formare în interesul unității administrativ-teritoriale

Programele de formare în domeniul, ca și specializările regăsite în fișa postului respectivului funcționar public

Programele de formare ce sunt identificate ca fiind necesare ca urmare a diverselor evaluări ale performanțelor profesionale (de tip individual) ale funcționarului public

În aceeași situație considerăm că pot fi incluse și programele de formare ce sunt urmate la inițiativa funcționarului public, cu acordul instituției sau al conducătorilui autorității, în domeniile regăsite în fișa postului, dar neidentificate ca fiind necesare în cadrul evaluării performanțelor individuale profesionale.

În ceea ce privește evaluarea nevoilor de formarea funcționarilor publice, procesul complex prin intermediul căruia sunt colectate diversele informații ce privesc nevoile unității administrativ-teritoriale (implicite sau exprese) ce pot fi îmbunătățite/remediate prin intemediul formării, aceasta reprezintă condiția necesară și obligatorie în cadrul oricărui proces de formarea funcționarilor publice.

Prin prisma pregătirii profesionale, nevoia formării are în vedere ulterioarele obiective, ca și aspirațiile ce vizează îmbunătățirea performanțelor funcționarilor publici ori ce sunt necesare în vederea corectării diverselor deficiențe înregistrate în cadrul activităților funcționarilor publici care nu reușesc să întrunească un anume standard al performanței.

Procesul evaluării nevoilor de formarea funcționarilor publici include:

Procesul colectării informațiilor

Procesul analizei informațiilor ce au fost colectate

Elaborarea planului de formare

Prin intermediul procesului de evaluarea diverselor necesități de formare se reușește protejarea valorilor unității administrativ teritoriale, resursele dedicate formării fiind utilizate numai pentru scopurile acestea, cu cheltuirea eficientă ori eficare (prin prisma rezultatelor ce sunt obținute).

În plus, această evaluare este deosebit de importantă în cadrul procesului de identificarea soluțiilor optime pentru rezolvarea diverselor deficiențe sesizate la nivel profesional de către trainerul respectiv, ce a fost desemnat cu formarea.

În absența identificării tuturor nevoilor și a cerințelor de formare, procesul de formarea funcționarilor publici, ca și cel de pregătire pot reprezenta nu doar risipă de energie și timp, ci și risipirea unor importante resurse financiare și chiar resurse materiale.

În domeniul nevoilor de formarea funcționarilor publici, se identifică:

Nevoia formării la nivelul unității administrativ-terioriale

Nevoia formării la nivelul ocupațional

Nevoia formării la nivelul individului

O importanță deosebită în cadrul procesului privind formarea funcționarilor publici este dedicată identificării diverselor metode prin intermediul cărora pot fi evidențiate respectivele nevoi de formare ale funcționarilor, aceasta constituind de altfel o preocupare constantă și prioritară la nivelul conducerii unității administrativ teritoriale, știut fiind faptul că, în funcție de metoda folosită pot fi evidențiate și diversele aspecte ce sunt legate de respectivele nevoi.

În ceea ce privește modalitățile și metodele prin care pot fi identificare diversele nevoi de formarea funcționarilor publici, unitatea administrativ-teritorială are mai multe opțiuni, respectiv:

Aplicarea chestionarelor

Rapoartele de evaluare ce privesc performanțele funcționarilor publici

Propunerile ce sunt înaintate de conducerrile diverselor compartimente funcționale

Analiza fișelor de post

Diversele oferte ale furnizorilor de formare

Recomandările venite din partea agenților guvernamentale ori a centrelor guvernamentale dedicate formării

Recomandările ce sunt formulate de comisiile de specialitate parlamentare ori guvernamentale

În domeniul metodelor utilizate pentru identificarea diverselor nevoi de formare, cele mai eficiente și eficace sunt considerate:

Metodele ce sunt centrate pe identificarea diverselor probleme – au în vedere identificarea problemelor/deficiențelor în randamentul/performanțele funcționarului public, cu explorarea și analizarea simultană a cauzelor acestora, respectiv dacă sunt generate de anumite carențe sesizate la nivelul deprinderilor/cunoștințelor funcționarilor publici și implicit care deprinderi/cunoștințe se impun a fi îmbunătățite

Metodele ce vizează compararea diverselor competențe individuale ale funcționarilor publici cu competențele necesare în vederea realizării diverselor sarcini de serviciu – sunt recomandate în cazul funcționarilor publici noi angajați, ele prsupunând identificarea modului în care profilul competențelor individuale ale funcționarului public este compatibil cu diversele competențe ce sunt necesarea în vederea îndeplinirii activităților din sarcina sa, în cele mai bune condiții

Procesul de evaluare a formării funcționarilor publici din cadrul unei unități administrativ-terioriale, ce reprezintă o preocupare constantă la nivelul managerilor instituției publice, având în vedere consumul important de resurse financiare, resurse umane, resurse materiale, reprezintă analizarea și evaluarea rezultatelor ce au fost obținute ca urmare a formării, cu stabilirea eficienței respectivelor programe de formare în care au fost incluși funcționarii publici.

În cadrul acestei evaluări sunt incluse complexul activităților ce au în vedere evidențierea atât a aspectelor pozitive, cât și a aspectelor negative ce vizează acel timp de formare, cu reliefarea:

Diverselor aspecte ce țin de procesul de învățare

Metodologiilor, ca și a metodelor de învățare/predare

Tipul cunoștințelor ce au fost dobândite de funcționarii publici

Tipul deprinderilor însușite de către funcționarii publici

În cadrul fiecărui proces de evaluarea programelor de formarea funcționarilor publici, în categoria componentelor primordiale sunt incluse atât valorile, cât și beneficiile rezultate ca urmare a acestor formări, ceea ce face ca modul de evaluare să determine viziuni și interese diverse, ce se pot transforma în forme de protejarea imaginii, respectiv intereselor.

Evaluarea formării funcționarilor publici se realizează nu prin prisma strategică, ci prin cea operațională, diversele informații ce sunt obținute fiind utilizate pentrru evalurea funcționarilor publici și optimizarea procesului de formarea acestora, mai puțin în luarea unor decizii de tip strategic ce vizează investițiile în domeniul dedicat resurselor umane.

Cea mai cunoscută și utilizată metodă de evaluarea programelor de formarea funcționarilor publici este cea a sondajelor de opinie (sondaje post-absolvire), în cadrul cărora funcționarii publici ce au urmat un curs ori un program de formare completează un chestionar sprecial conceput în acest sens.

Evaluarea formării funcționarilor publici poate fi realizată pe mai multe nivele, respectiv:

Nivelul evaluării reacțiilor inițiale ale funcționarilor publici în raport cu procesul formării

Nivelul evaluării procesului de învățare – gradul de însușire de către funcționarii publici a deprinderilor și cunoștințelor ce le-au fost predate

Nivelul evaluării comportamentale – care este gradul de influențare comportamentală la nivelul funcționarilor publici ca urmare a acestei formări și în ce măsură acesta are un efect pozitiv la nivelul derulării activităților ulterioare ale funcționarilor publici

Nivelul evaluării rezultatelor și al impactului formării – în ce grad formarea funcționarilor publici a influențat performanțele ulterioare ale acestora

Eficiența formării funcționarilor publici poate fi cuantificată nu doar la nivel individual, ci și la nivel de grup, respectiv la nivel de instituție administrativ-teritorială, principalele elemente ce sunt avute în vedere incluzând:

Diversele modificări comportamentale ale funcționarilor publici

Cunoștințele, atitudinile și deprinderile insușite de funcționarii publici

ANEXA 1

sursă captură – www.gov.ro

ANEXA 2 – LISTA FUNCȚIILOR PUBLICE

FUNCȚII PUBLICE GENERALE:

Funcții publice corespunzãtoare categoriei înalților funcționari publici

Secretar general al Guvernului

Secretar general adjunct al Guvernului

Secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale

Secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale

Prefect

Subprefect

Inspector guvernamental

Funcții publice de conducere

Director general din cadrul autoritãților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale

Director general adjunct din cadrul autoritãților administrative autonome, din aparatul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale

Secretar al județului și al municipiului București

Director din cadrul autoritãților administrative autonome, din aparatul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, director executiv în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în cadrul autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora

Director adjunct din cadrul autoritãților administrative autonome, din aparatul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, director executiv adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în cadrul autoritãților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora

Secretar al municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului și comunei

Șef serviciu

Șef birou

Funcții publice de execuție

Consilier

Consilier juridic

Auditor

Expert

Inspector

Referent de specialitate

Referent

FUNCȚII PUBLICE SPECIFICE :

Funcții publice de conducere

Arhitect‐șef

Funcții publice de execuție

Inspector de concurenta

Inspector vamal

Inspector de munca

Controlor delegat

Expert în tehnologia informațiilor și a telecomunicatiilor

Comisar

Alte funcții publice specifice

Manager public