Securitatea Energetica

=== 59e88196dcbec4900b4847c51a441721e4cfae17_686181_1 ===

Securitatea energetică

Energia este principalul resort al vieții umane de ani de secole, începând cu revoluția tehnologigică. Aceasta stă la baza funcționării societăilor actuale, fiind motorul care pune în mișcare întrega activitate umană, fiind considerată ca fiind elementul cheie în ceea ce privește dezvoltarea economică, socială și îmbunătățirea calității vieții.

Este unanim reunoscut că resursele naturale, în special cele energetice, au influențat permanent și în mod decisiv evoluția societățiilor, dezvoltarea economică, economiile naționale, iar în ultima vreme, datorită consolidării interdependeței dintre state, economia globală. În anii ‘70, Henry Kissinger, renumitul diplomat american, făcea următoarea afirmație „controlează petrolul și poți controla toate continentele.”

Începând cu secolul XXI, economiile statelor au devenit din ce în ce mai dependente de resursele energetice, în speță petrolul, care este și va rămâne pentru în că ceva vreme, resursa centrală, în domeniu. Totuși, având în vedere caracterul limitat al resurselor energetice, în timp, deoarece acestea nu se regăsesc într-o cantitate infinită, un posibil deficit al acestora ar putea avea un rol important în declanșarea sau amplificarea unor conflicte iar accesul diferențiat la resurse afectează relațiile dintre state cu consecințe dintre cele mai distrugătoare.

Este cunoscut faptul că resursele energetice sunt limitate și repartizate neuniform, pe suparafața pământului. Ideea vehiculată din ce în ce mai des a epuizării, în următorii ani ,a resurselor energetice a determinat ca o bună parte a politicilor externe a statelor să fie din ce în ce mai axate pe asigurarea accesibilității la conducte, la traseele rutelor energetice, consolidarea de parteneriate etc.

Totodată, politicile statelor sunt din ce în ce mai preocupate de identificarea unor căi de utilizare mai eficientă a resurselor energetice cât și găsirea unor metode de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor ce afectează mediul înconjurător dete prin dexploatarea, condiționarea, prelucrarea și utilizarea resurselor.

Am ales această temă prin prisma importanței pe care o prezintă în societățile de astăzi, fiind una de maximă actualitate, deoarece fără energie lumea nu ar putea funcționa nici măcar o singură zi datorită dependenței de aceasta care este una foarte ridicată. Accesul la resursele energetice conferă statelor un înalt gard de confort, în schimb lipsa acestuia, poate genera cu ușurință stări conflictuale între națiuni. Din acest motiv, astăzi se dicută din ce în ce mai mult de securitate în acest domeniu.

Acest studiu va încerca să identifice anumite răspunsuri la întrebări ca: ,,Ce este securitatea energetica?”, ,,De ce este considerată atât de importantă?”, ,,Cum ar putea afecta lipsa acesteia relațiile internașionale dintre state?”, ,,Care sunt principalele riscuri care amenintă astăzi securitatea energetică?”, ,,Ce soluții se pot identifica în vederea limitării excaladării unor conflicte globale?”.

În acest demers, pentru identificarea unor potențiale răspunsuri se vor avea în vedere diferite metode de cercetare. Astfel, în primul rând, prin intermediul metodei istorice se va urmări evoluția conceptului de securitate de-a lungul timpului, conotațiile pe care le-a primit, cu o analiză amănunțită pe securitatea energetică.

Metoda logică (analiza deductivă, inductivă, de generalizare) va fi un mijloc prin intermediul căruia se va realiza efectuarea sintezei punctelor de vedere exprimate atât de diferiți autori specialiști în domeniul securității cibernetice, cu precădere al aviației civile, precum și exprimarea concluziilor proprii.

O altă metodă necesară pentru realizarea studiului de față este cea sistemică care va fi folosită în cercetarea și prezentarea diverselor mijloace de stocare a informației în format electronic, în special a analizei diverselor grafice, rapoarte statistice.

Într- primă fază, studiul de față urmărește să analizeze evoluția conceptului de securitate, iar în paricular, securitatea energetică, să identifice principalele riscuri care aminință status-quo-uliar în final, să propună câteva soluții de preîntâmpinare a apariției unor conflicte.

În primul rând, pentru o mai bună înțelegere a conceptului de securitate cibernetică se va analiza pe scurt, evoluția istorică a termenului de securitate. Astfel, acesta a primit o atenție deosebită mai ales dupa cel de-al doilea război mondial, fiind folosit pentru a justifica anumite acțiuni ca suspendarea libertăților civile, alocarea numeroaselor resurse financiare pentru dezvoltarea acestui segment.

Acesta provine din latinescul securitas/securitatis care face referire la situația de a fi înafara oricărui pericol ori la acel sentiment de siguranță pe care îl are un individ atunci când nu se află sub iminența unui pericol. În sens tradițional, conceptul de securitatea viza securitatea militară, capacitatea de apărare a unui stat cât și puterea armată a acestuia, în contextual în care statul era singurul actor în relațiile internaționale, a cărui preocupare primordială era asigurarea securității interne și externe a propriilor cetățeni. Dacă în timpul Războiului Rece securitatea era sinonimă cu o cursă a înarmării a statelor, dimensiunea militară fiind cea mai importantă în contextual unei lumi bipolare, ulterior acest s-a diversificat, accentual mutându-se pe alte aspecte ale vieții.

De exemplu, istoricul Emma Rotschild a identificat patru moduri prin care termenul de scuritate a fost extins și anume: în primul rând aceasta nu mai face referire doar la națiuni (state) ci se poate vorbi și de o securitate a indivizilor, cea de-a doua vizează o amplificare a acesteia, pe verticală, putându-se discuta de o securitate a spațiului, cea de-a treia este o extensiune pe orizontală ce atinge toate tipurile de securitate, în ansamblul lor iar ultima indică faptul că responsabilitatea în ceea ce privește responsabilitatea asigurării acesteia este difuză, în sensul în care revine statelor, organizațiilor nternaționale, guvernelor locale sau reginonale sau organizațiilor nonguvernamentale.

Din punct de vedere istoric, securitatea energetică a fost asociată în principal cu aprovizionarea cu petrol. În timp ce aprovizionarea cu petrol rămâne o chestiune esențială, complexitatea crescândă a sistemelor energetice necesită o înțelegere sistematică și riguroasă a unei game mai largi de vulnerabilități.

Securitatea energetică este alături de alimentară, financiară parte integrantă dintr-un concept mai larg al problematicii securității naționale și individuale. Atingerea unui anumit nivel de securitate în acest domeniu, al resurselor energetice, depinde de capacitatea statului de a asigura eficient resursele la nivel intern cât și capacitatea acestuia de a menține accesul la ele.

Securitatea energetică are numeroase dimensiuni: securitatea energetică pe termen lung se ocupă, în principal, de investițiile în timp, pentru a furniza energie în conformitate cu evoluțiile economice și nevoile de mediu durabile. Siguranța energetică pe termen scurt se concentrează asupra capacității sistemului energetic de a reacționa prompt la schimbări bruște în cadrul balanței dintre ofertă și cerere. Lipsa securității energetice este astfel legată de impactul economic și social negativ al indisponibilității fizice a energiei sau al prețurilor care nu sunt competitive sau sunt extrem de volatile.

=== 59e88196dcbec4900b4847c51a441721e4cfae17_686334_1 ===

Securitatea energetică

Energia este principalul resort al vieții umane de ani de secole, începând cu revoluția tehnologigică. Aceasta stă la baza funcționării societăilor actuale, fiind motorul care pune în mișcare întrega activitate umană, fiind considerată ca fiind elementul cheie în ceea ce privește dezvoltarea economică, socială și îmbunătățirea calității vieții.

Este unanim reunoscut că resursele naturale, în special cele energetice, au influențat permanent și în mod decisiv evoluția societățiilor, dezvoltarea economică, economiile naționale, iar în ultima vreme, datorită consolidării interdependeței dintre state, economia globală. În anii ‘70, Henry Kissinger, renumitul diplomat american, făcea următoarea afirmație „controlează petrolul și poți controla toate continentele.”

Începând cu secolul XXI, economiile statelor au devenit din ce în ce mai dependente de resursele energetice, în speță petrolul, care este și va rămâne pentru în că ceva vreme, resursa centrală, în domeniu. Totuși, având în vedere caracterul limitat al resurselor energetice, în timp, deoarece acestea nu se regăsesc într-o cantitate infinită, un posibil deficit al acestora ar putea avea un rol important în declanșarea sau amplificarea unor conflicte iar accesul diferențiat la resurse afectează relațiile dintre state cu consecințe dintre cele mai distrugătoare.

Este cunoscut faptul că resursele energetice sunt limitate și repartizate neuniform, pe suparafața pământului. Ideea vehiculată din ce în ce mai des a epuizării, în următorii ani ,a resurselor energetice a determinat ca o bună parte a politicilor externe a statelor să fie din ce în ce mai axate pe asigurarea accesibilității la conducte, la traseele rutelor energetice, consolidarea de parteneriate etc.

Totodată, politicile statelor sunt din ce în ce mai preocupate de identificarea unor căi de utilizare mai eficientă a resurselor energetice cât și găsirea unor metode de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor ce afectează mediul înconjurător dete prin dexploatarea, condiționarea, prelucrarea și utilizarea resurselor.

Am ales această temă prin prisma importanței pe care o prezintă în societățile de astăzi, fiind una de maximă actualitate, deoarece fără energie lumea nu ar putea funcționa nici măcar o singură zi datorită dependenței de aceasta care este una foarte ridicată. Accesul la resursele energetice conferă statelor un înalt gard de confort, în schimb lipsa acestuia, poate genera cu ușurință stări conflictuale între națiuni. Din acest motiv, astăzi se dicută din ce în ce mai mult de securitate în acest domeniu.

Acest studiu va încerca să identifice anumite răspunsuri la întrebări ca: ,,Ce este securitatea energetica?”, ,,De ce este considerată atât de importantă?”, ,,Cum ar putea afecta lipsa acesteia relațiile internașionale dintre state?”, ,,Care sunt principalele riscuri care amenintă astăzi securitatea energetică?”, ,,Ce soluții se pot identifica în vederea limitării excaladării unor conflicte globale?”.

În acest demers, pentru identificarea unor potențiale răspunsuri se vor avea în vedere diferite metode de cercetare. Astfel, în primul rând, prin intermediul metodei istorice se va urmări evoluția conceptului de securitate de-a lungul timpului, conotațiile pe care le-a primit, cu o analiză amănunțită pe securitatea energetică.

Metoda logică (analiza deductivă, inductivă, de generalizare) va fi un mijloc prin intermediul căruia se va realiza efectuarea sintezei punctelor de vedere exprimate atât de diferiți autori specialiști în domeniul securității cibernetice, cu precădere al aviației civile, precum și exprimarea concluziilor proprii.

O altă metodă necesară pentru realizarea studiului de față este cea sistemică care va fi folosită în cercetarea și prezentarea diverselor mijloace de stocare a informației în format electronic, în special a analizei diverselor grafice, rapoarte statistice.

Într- primă fază, studiul de față urmărește să analizeze evoluția conceptului de securitate, iar în paricular, securitatea energetică, să identifice principalele riscuri care aminință status-quo-uliar în final, să propună câteva soluții de preîntâmpinare a apariției unor conflicte.

În primul rând, pentru o mai bună înțelegere a conceptului de securitate cibernetică se va analiza pe scurt, evoluția istorică a termenului de securitate. Astfel, acesta a primit o atenție deosebită mai ales dupa cel de-al doilea război mondial, fiind folosit pentru a justifica anumite acțiuni ca suspendarea libertăților civile, alocarea numeroaselor resurse financiare pentru dezvoltarea acestui segment.

Acesta provine din latinescul securitas/securitatis care face referire la situația de a fi înafara oricărui pericol ori la acel sentiment de siguranță pe care îl are un individ atunci când nu se află sub iminența unui pericol. În sens tradițional, conceptul de securitatea viza securitatea militară, capacitatea de apărare a unui stat cât și puterea armată a acestuia, în contextual în care statul era singurul actor în relațiile internaționale, a cărui preocupare primordială era asigurarea securității interne și externe a propriilor cetățeni.

Dacă în timpul Războiului Rece securitatea era sinonimă cu o cursă a înarmării a statelor, dimensiunea militară fiind cea mai importantă în contextual unei lumi bipolare, ulterior acest s-a diversificat, accentual mutându-se pe alte aspecte ale vieții.

De exemplu, istoricul Emma Rotschild a identificat patru moduri prin care termenul de scuritate a fost extins și anume: în primul rând aceasta nu mai face referire doar la națiuni (state) ci se poate vorbi și de o securitate a indivizilor, cea de-a doua vizează o amplificare a acesteia, pe verticală, putându-se discuta de o securitate a spațiului, cea de-a treia este o extensiune pe orizontală ce atinge toate tipurile de securitate, în ansamblul lor iar ultima indică faptul că responsabilitatea în ceea ce privește responsabilitatea asigurării acesteia este difuză, în sensul în care revine statelor, organizațiilor nternaționale, guvernelor locale sau reginonale sau organizațiilor nonguvernamentale.

Mai departe, lucrarea va urmări să definească, pentru o mai bună înțelegere, conceptul de securitate energetică, așa cum este el interpretat astăzi. Cristian von Hirschhausen definește îl definește ca fiind aceasa stare în care riscurile legate de dependența mare de importurile de energie, instabilitatea politică în producție și/sau țările de tranzit, precum și a altor situații neprevăzute, au costuri totuși rezonabile.

O altă definiție a securității energetice este dată de The International Energy Agency (IEA) care face referire la acea disponibilitatea neîntreruptă a surselor de energie la un moment dat la un preț accesibil. Astfel, aceasta este vazută pe termen lung ca fiind acea capacitate a diferiților actori de a furniza energie în acord cu evoluțiile economice și nevoile de mediu iar pe termen scurt, face referire la posibilitatea sistemului energetic de a reacționa prompt la schimbări bruște de pe piața energetică.

Din punct de vedere istoric, securitatea energetică a fost asociată în principal cu aprovizionarea cu petrol. În timp ce aprovizionarea cu petrol rămâne o chestiune esențială, complexitatea crescândă a sistemelor energetice necesită o înțelegere sistematică și riguroasă a unei game mai largi de vulnerabilități. Energia joacă un rol crucial în securitatea națională a oricărei țări, ca și combustibil pentru alimentarea motorului economic.

Securitatea energetică este alături de alimentară, financiară parte integrantă dintr-un concept mai larg al problematicii securității naționale și individuale. Atingerea unui anumit nivel de securitate în acest domeniu, al resurselor energetice, depinde de capacitatea statului de a asigura eficient resursele la nivel intern cât și capacitatea acestuia de a menține accesul la ele.

Securitatea energetică are numeroase dimensiuni: securitatea energetică pe termen lung se ocupă, în principal, de investițiile în timp, pentru a furniza energie în conformitate cu evoluțiile economice și nevoile de mediu durabile. Siguranța energetică pe termen scurt se concentrează asupra capacității sistemului energetic de a reacționa prompt la schimbări bruște în cadrul balanței dintre ofertă și cerere. Lipsa securității energetice este astfel legată de impactul economic și social negativ al indisponibilității fizice a energiei sau al prețurilor care nu sunt competitive sau sunt extrem de volatile.

Pe parcursul lucrării, securitatea energetică va fi analizată și din primsa dimensiunilor pe care aceasta le prezintă, cum ar fi

Dimensiunea politicilor interne care face refreire la investiții în întreținerea și dezvoltarea infrastructurii energetice, intervenția în caz de urgență energetică, sporirea eficienței energetice, orientarea mixului energetic spre energiile alternative.

Dimensiunea economică are în vedere regulile de funcționare a piețelor, contracte pe termen lung, diversificarea surselor și rutelor, inovarea tehnologică în domeniul energetic.

Dimensiunea geopolitică are în vedere acțiunile de securizare a comerțului internațional cu resurse energetice, adoptarea unui cadru legal global în domeniul serviciilor energetice transnaționale și corporațiilor energetice, necesitatea creării unor concepte strategice și a unor abordări de ansamblu, a relației cu statele vulnerabile.

Dimensiunea politicii de securitate este axată, în primul rând, pe cooperarea eficientă cu statele care prezintă anumite vulnerabilități asupra infrastructurilor energetice, fiind predispose la diferite atacuri teroriste. Statele industrializate, mari consumatoare de resurse energetice, direct sau prin intermediul UE sau NATO, ar trebui să-și extendă

angajamentul și în sfera capacităților de management al riscului și de pregătirea a forțelor militare.

Ulterior, se va încerca indetificarea unor posibile riscuri care amenință securitatea energetică. Amenințările la adresa acesteia pot include mai multe variabile ca, instabilitatea politică a mai multor țări producătoare de energie, manipularea surselor de energie, concurența asupra surselor de energie, atacurile asupra infrastructurii de aprovizionare, precum și accidentele, dezastrele naturale, terorismul și dependența de petrol pentru țările străine.

Bunurile petroliere externe sunt vulnerabile la perturbări nenaturale din conflictul în stat, interesele exportatorilor și actorii nestatali care vizează furnizarea și transportul de resurse petroliere. Instabilitatea politică și economică provocată de război sau de alți factori, cum ar fi revoltele interne sau grevele, pot de asemenea, să împiedice buna funcționare a industriei energetice într-o țară furnizoare.

Perturbațiile pot afecta implicit și alte surse de combustibil, infrastructură sau alte sectoare beneficiare. Astfel, analiza securității aprovizionării cu petrol nu mai este suficientă pentru a înțelege situația securității energetice a unei țări în ansamblu deoarece aceasta nu se rezumă doar la simpla capacitate de alimentare cu resurse energetice.

De exemplu, atacurile teroriste care vizează instalațiile petroliere, conductele, cisternele, rafinăriile sau câmpurile petroliere constituie amenințări reale pentru securitatea energetică iar infrastructura folosită pentru producerea resurselor energetice este un extrem de vulnerabilă la atacurile din exterior.

Pe de o parte, securitatea energetică nu este amenințată doar de acte de terorism, tulburări politice, conflicte armate, ci este vulnerabilă și la fenomene natural ca cutremure, inundații sau distrugeri cauzate de om. De exemplu, o explozie produsă într-o zonă petroliera din din India va determina guvernul să cumpere mai mult petrol, ceea ce va duce la creșterea inevitabilă a prețului internațional al petrolului, afectând în mod inevitabil celelate state.

Pe de altă parte, noi amenințări la adresa securității energetice au apărut sub forma unei concurențe mondiale sporite a resurselor energetice, datorită ritmului crescut de industrializare în țări precum India sau China.

Chiar dacă progresele tehnologice – în petrol și gaze și în surse regenerabile – au schimbat dramatic geopolitica energiei deoarece s-a trecut de la o epocă a deficitului de resurse la una a stabilității, cu toate acestea, securitatea energetică este în continuare amenințată. Pe termen lung, însă, statele, organizațiile internaționale și alți actori implicați ar trebui să răspundă eficient unor provocări ca reducerea puterii de monopol a Rusiei asupra Europei de Est și gestionarea riscului de criză internă, în regiunea Mijlociu și Orientul Mijlociu, atenuarea amenințărilor cibernetice la sistemele de electricitate și identificarea unor noi paradigme de abordare a noilor amenințări venite din partea actorilor non-statali, asupra infrastructurei și producției energetice.

David L. Goldwyneste de părere că cele mari amenințări ale securității energetice modern pot fi împărținte în 3 categorii: satisfacția, incertiduinea și ideoligia.

Astfel, într-o primă accepțiune, prețurile scăzute ale energiei riscă să fie satisfăcute de faptul că amenințarea la aprovizionarea cu energie a dispărut aproape în totalitate, totuși apărările împotriva amenințărilor meteorologice extreme sau atacurilor cibernetice sunt slabe, crescând riscurile unei întreruperi a aprovizionării energetice în anumite regiuni.

Al doilea risc major pentru securitatea energetică este incertitudinea care privește modul de echilibrare a reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a creșterii economice, stabilirea cotei viitoare a gazului din mixul ponderii globale sau capacitatea de dezvoltare a energiei regenerabile. Incertitudinea poate duce la blocarea elaborării unor politici concrete, în acest sens iar lipsa semnalelor din piață determină lipsa unei informări cu privire la următoarele etape ale investițiilor în sectorul energetic.

De exemplu, cu această problem se confruntă Europa, care deși are nevoie de o infrastructură solidă pentru a crea o piață de gaze cu adevărat integrată, totuși acest lucru rămâne în continuare la nivel de proiect deoarece este necesar ca factorii de decizie regionali să creeze o mai mare certitudine pentru a stimula investițiile de care au nevoie pentru securitatea energetică.

Al treilea și cel mai mare risc pentru securitatea energetică globală este ideologia. Astfel, Occidentul se confruntă cu mari provocări în ceea ce privește stabilizarea emisiilor globale, adaptarea finanțării și investițiile în tehnologii, într-o lume unde creșterea economice este scăzută iar bugetele restrânse. În schimb, pentru Asia de Sud și Africa Subsahariană, cea mai mare provocare este creșterea accesului la electricitate, la prețuri accesibile.

Tot David L. Goldwyn este cel care propune si câteva soluții pentru ameliorarea amenițărilor care vizează destabilizarea securității energetice cum ar fi: că statele ar trebui să colaboreze în evaluarea securității energetice, sub formă de stocuri strategice sau infrastructură, instituțiile financiare internaționale cât Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) ar trebui să elaboreze modalități de obținere a unor prețuri corecte, toate națiunile ar trebui să acorde sprijin piețelor mai competitive de petrol și gaze, prin sprijinirea comerțului nerestricționat cu hidrocarburi, să colecteze și să creeze sctructuri care să aibă capacitatea de a împărți, în timp util stocurile de energie și de petrol, gaze și cărbune, în cazul unor înreruperi intenționate sau neințenționate a alimentării cu resurse energetice etc.

Ultima parte a lucrării se va ocupa de găsirea unor soluții în ceea ce privește limitarea sau chiar eliminarea amenințărilor care ar putea spori gradul de insecuritate în domeniul energetic.

Astfel, Daniel Yergin, expert american în probleme energetice, este de părere ca securitatea energetică poate fi menținută la un nivel ridicat, dacă decidenții politici țin cont, în acțiunle lor de diferite aspecte ca: diversificarea surselor de aprovizionare energetică, existența unei singure piețe a petrolului, importanța existenței unor capacități excedentare, a unor stocuri de urgență și a unui surplus de infrastructură, bizuirea pe piețele, înțelegerea importanței interdependenței reciproce dintre companii și guverne, relațiilor dintre furnizori și consumatori, ca recunoaștere a interdependenței reciproce, crearea unui cadru de securitate fizică proactiv, care s ă implice atât producătorii, cât și consumatorii, furnizarea de informații transparente publicului, înainte, în timpul și după ce a intervinit o problemă; – investiții regulate în transformarea tehnologică, obligația de a cerceta, dezvolta și inova în domeniul securității energetice.

Toate aceste soluții menționate anterior pentru atingerea unui grad înalt de securitate energetică trebuie să țină cont și de alte aspecte ca impactul asupra mediului deoarece acțiuni menite sa-l pună în pericol, crează dezechilibru și isntabilitate în ceea ce se numește securitatea de mediu.

Problema securității energetice și politica energetică sunt subiecte de un real interes pentru toate statele lumii, fiind chestiuni care se regăsesc constant pe agendele politice ale celor mai importanți lideri globali deoarece energia stă la baza funcționări statelor, fiind elementul cheie în dezvoltarea economică.

O politica energetică globală unică nu există deoarece fiecare stat cât și fiecare comunitatea de state își crează propria politică energetică, în conformitate cu propriile cerințe, interne și externe. Fiecare țară trebuie să se gândească la propria securitate energetică, prezentă și viitoare, deoarece aceasta este una dintre principalele condiții prealabile pentru creșterea și dezvoltarea propriei economii. În prezent, economia se bazează, în mod tradițional, pe combustibili fosili (petrol, cărbune și gaze naturale), ceea ce conduce la concluzia că numai furnizarea adecvată și eficientă a acestora poate garanta securitatea energetică.

Tranziția la energia regenerabilă ar putea schimba acest aspect, prin creșterea gradului de indepenență energetică, dar din păcate, estimările actuale arată că economia va continua dependența de combustibilii fosili până cel puțin la sfârșitul secolului. Astfel, în cadrul acestui scenariu, combustibilii fosili vor continua să determine destinul viitoarei securități energetice la nivel mondial, iar petrolul va continua să modeleze creșterea economică globală. Independența energetică și securitatea energetică sunt doi termeni strâns legați, în esență, în majoritatea cazurilor, îmbunătățirea securității energetice înseamnă și o îmbunătățire a independenței energetice

BIBLIOGRAFIE

Baumann, Florian, Energy Security as multidimensional concept, CAP Policy Analysis, nr. 1, Martie, 2008

Dolghin, Nicolae, Geopolitica. Dependențele de resursele energetice, Editura U.N.AP, București, 2004

Kalicki, Jan H and Goldwyn, David L., Energy and Security: Toward a New Foreign Policy Strategy, Woodrow Wilson Press, Johns Hopkins University Press, 2005

Kamilla, Mukhametshina Russia and European Energy Security Outcomes of the Nabucco, South Stream and Turkish stream projects, Helsinki Metropolia University of Applied Sciences BBA, 2015

Rotschild, Emma, What is security? în Daedalus, Vol. 124, Nr. 3, 1995

Øverland, Indra, Scholl, EllenKirsten Westphal and Yafimava, Katja, ,,Energy Security and the OSCE The Case for Energy Risk Mitigation and Connectivity”, 2016

documente

The energy charter treaty and related documents a legal framework for international energy cooperation, Dr. Ria Kemper Secretary General Energy Charter Secretariat, 2004

United Nations, Agenda 21, Capitolul 9, ,,Protection of the Atmosphere”, Rio de Janeiro, 1992

SITE-URI

Atlantic Council – Shaping the global future together

www.eia.gov

http://www.oecd.org

.

I