Rolul Sistemului Postura Gest In Realizarea Afiselor Publicitare Numai Partea Teoretica

=== Rolul sistemului postura-gest final_vazut AD ===

Cuprins :

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări, după cum indică și titlul, constă în identificarea și prezentarea sistemului postură-gest. Tema s-a conturat ca urmare a interesului de studiu pentru rolul comunicării nonverbal în interacțiunile sociale, în general și în publicitate, în mod special.

Procesul de socializare a omului, care este o ființă inteligentă, a început din cele mai vechi timpuri. Acest proces a fost posibil prin instrumentul comunicării. Acolo unde comunicarea dintre indivizi sau dintre roluri tinde să se repete se poate vorbi de existența unui canal de comunicare.

Cu cât este mai liber accesul la un canal sau rețea fizică, cu atât va fi mai diversă mulțimea de contacte sociale pe care o reprezintă. Structura unei societăți este adesea reprezentată de o structură a canalelor și rețelelor de comunicare.

Fluxul comunicațional este considerat un factor important în reconstituirea și interpretarea structurilor vieții sociale. Există rețele care nu sunt conforme nici unei structuri fizice observabile. ”Liniile comunicării informale interpersonal sunt adesea restrânse la limitele clasei sociale, familiei, vecinătății, religiei sau rasei. Așadar, canalele, rețelele și cercurile sociale au la bază canale și împrejurări, sau indivizi și subiecte” .

Ernst Cassirer, care a realizat studii despre limbajul uman, a observat modalitățile prin care ființa umană își dezvoltă o gândire dependentă de imagini, simboluri, semne, pornind de la „intelectul arhetipal”, care este un instinct independent de orice altă formă de expresie a limbajului.

Comunicarea vizuală are un impact puternic emoțional asupra publicului căruia i se adresează. Prin canalul vizual se pot comunica diferite sentimente care vor sta la baza alegerilor făcute de public. Acest canal prin două sisteme importante: cel de multisemnal și de multimesaj oferă o funcție plurisemiotică. Comunicarea vizuală are și o „funcție persuasivă ce descrie efectul unui mesaj asupra destinatarului” .

Datorită importanței comunicării, am ales ca subiect pentru această lucrare metodele de comunicare generale, iar cele nonverbale în special.

Comunicarea nonverbală este mult mai importantă decât comunicarea verbală, deoarece, fără să vrea, individul comunică cu interlocutorul prin gesturi, mimică, influențând de fapt, atât decizia interlocutorului cât și exprimarea propriilor frământări.

Această lucrare este structurată pe patru capitole fiind o analiză a afiselor publicitare. În primul capitol am discutat aspectele conceptuale ale termenului de comunciare nonverbal, precum și teoriile clasice și contemporane din domeniul comunicării.

În al doilea capitol prezint modul de realizare al comunicării, mai precis canalele de comunicare. Capitolul al treilea realizează legătura cu partea de analiză și face referire la sistemul postură-gest în ansamblul procesului de comunicare. Ipotezele studiilor reclamelor se referă la faptul că reclamele titlu-slogan-informație pot fi contrazise de imaginea și analiza imaginii.

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA NONVERBALĂ

1.1. Scurt istoric al comunicării.

Istoria comunicării începe concomitent cu apariția omului.

Toate ființele comunică între ele prin diverse metode precum sunetul, simțul care au fost primele semne de comunicare și al oamenilor. În urma evoluției, omul s-a detașat de celelalte ființe, datorită priceperii de care a dat dovadă, în timp ajungând să folosească diverse semnale pentru comunicare. Concomitent cu apariția focului, nevoile și necesitățile omului au dus la primele sunete care au fost primii pași spre vorbire.

Limbajul omului s-a îmbogățit de-a lungul istoriei, în urma evoluției existențiale a factorului uman, devennd tot mai complex. Spațiul și timpul au dus la apariția comunicării prin scris care apoi a culminat cu apariția tiparului și în prezent există mijloace de comunicare diverse, atât între indivizi cât și între diverse grupuri. Comunicarea a devenit un punct cheie în existența omului.

Cu trecerea timpului și evoluția tehnologiei, comunicarea cunoaște noi perspective

Aceasta este perioada de cultivare permanentă și continuă a abilităților de comunicare a oamenilor. În aceeași perioadă apare termenul și conceptul de mass-media.

Evoluția comunicării de masă a fost marcată de evenimente importante datorită apariției mijloacelor de comunicare tot mai perfecționate și performante.

În anul 1827, francezul Niepce realizează prima fotografie, folosind o cameră obscură, care este un prim pas, timid, spre comunicarea prin imagine.

Samuel Morse, în anul 1837, brevetează telegraful, care deși nu era un element de comunicare în masă, a fost punctul de început pentru viitoarele dezvoltări ale utilizării electronice pentru mass-media.

Frații Lumiere aduc conceptul de cinematografie în anul 1895, proiectând primul film. Data de 28 decembrie 1895 a marcat o premieră, importantă, în istoria cinematografiei. În data respectivă, la salonul indian Grand Cafe din Paris, de la Boulevard des Capucines, a avut loc prima proiecție publică de film. Spectatorii au putut urmări nouă filmulețe, grupate sub forma unui buletin de știri.

La distanță de un an de la apariția cinematografiei, Marconi, în 1896 brevetează conceptul de radio. Prima emisiune radiofonică are loc doar în anul 1920. Prima emisiune publică de televiziune se desfășoară în anul 1926, sub tutola lui J. Baird. Anul 1970 aduce în atenția publicului: televiziunea prin cablu, video, casetofoanele, videotexul.

În anii 1980-1990 apar cele mai moderne sisteme multimedia care permit prelucrarea simultană pentru texte, sunete și imagini digitale, iar cel mai important și recent mijloc de comunicare în masă, care este internetul, prin intermediul căruia se câștigă multe bătălii mediatice își face și el apariția.

Aceste realizări au determinat o creștere considerabilă în ritmul comportamentului de comunicare al oamenilor. În prezent elementele mass-media sunt inovații care au condus la principii în jurul cărora oamenii și-au organizat viețile, ceea ce demonstrează că ei depind de ele mai mult decât sunt dispuși să recunoască.

Ștefan Pruteanu, în lucrarea acestuia, subliniază concluziile de mai sus :

"Cu toate acestea, indiferent unde ne va purta tehnologia, dialogul interior și comunicarea interpersonală, față în față, aproape, simțind atingerea, căldura, freamătul și mirosul trupului celuilalt nu vor înceta să rămână supreme și superbe manifestări ale umanității” .

În aceeași lucrare, Ștefan Pruteanu prezintă ideile lui Daniel Bougnox care-și imagina comunicarea realizată în interiorul unor spații care sunt aranjate în cercuri, unde primul cerc îl reprezintă comunicarea naturală, comunicarea animală și expresia comportamentală.

1.2. Limbajul verbal și nonverbal.

În privința formelor de comunicare, Flaviu Călin Rus îdistinge în cartea sa, Introducere în Știința Comunicării și a Relațiilor Publice apărut în 2002, la pagina 39, următoarele tipuri de comunicare:

– comunicare verbală;

– comunicare non-verbală;

– comunicare interpersonală;

– comunicare de grup;

– comunicare mediatizată;

– comunicare așa-zis de masă;

– comunicare esopică;

-comunicare politică și electorală;

-comunicare de întreprindere;

– comunicare publică.

Limbajul corpului este un instrument în discuții și negocieri. Controlul și utilizarea limbajului corpului este esențială atât în negocieri cât și în simple dicuții. Atitudinile participanților semnifică și semnalizează deschiderea și intersul pentru activitatea desfășurată.

Coordonarea în timp și spațiu, mimica și poziția capului, poziția corpului și a picioarelor, gestica sunt elementele care descriu persoanele și situațiile existente.

Limbajul corpului, involuntar, al unui interlocutor participant la negocieri și/sau discuții este indicatorul cel mai util pentru formularea de argumente.

Toate componentele comunicării nonverbale ale unui individ reprezintă de fapt propria lui imagine, așa numita imagine publică, felul în care este observat, studiat și cercetat de cei din jur.

Imagine este o componentă reprezentativă a comunicării nonverbale, a limbajului specific acestuia.

O imagine transmite multe informații, fără aport de cuvinte, generând efectele unui cod specific. Performanța unei imagini este aceea de a fi precisă și de durată. Prin imagini vizuale se transmit mai multe sentimente ce stau la baza alegerii celor care urmăresc imaginile : senzații, emoții.

Stimulii vizuali ai senzațiilor sunt: proporția imaginii, proximitatea, luminozitatea, compoziția imaginii, dinamica și culorile imaginii.

Prin imagini se transmit trei tipuri de informații: explicite, implicite și codificate.

Informațiile explicite – sunt informațiile directe, ce oferă detalii importante legate de: timp, loc, vârstă, religie.

Informațiile implicite sunt acele informații convenționale ce oferă detalii legate de gradul de realism.

Imaginile codificate reprezintă mesaje încorporate în imagini, care prin subtilitatea lor, transmit unele informații

Tipurile de imagini cele mai cunoscute prezente și semnificative în viața de zi cu zi sunt următoarele: imaginea individuală, imaginea unei organizații și imaginea de marcă.

Imaginea individului nu este reprezentată doar de anumite calități ale omului/individului, aceasta fiind o însumare a tuturor calităților și a defectelor.

Imaginea unei organizații. Această imagine reprezintă “un obiect de patrimoniu”. Patrimoniul este definit ca totalitatea lucrurilor moștenite ce aparțin unor colectivități, reprezentând totalitatea drepturilor și obligațiilor care pot fi evaluate ca valoare, în bani. Dimensiunea nematerială este una subiectivă, care nu se poate aprecia în bani, dar are o anumită valoare de piață.

Identitatea vizuală este cea mai importantă parte a unei corporații. Prin identitatea vizuală se prezintă planurile externe și interne ale unei corporații. Prin imagie vizuală se înțelege procesul, actul de discurs nonverbal prin care este asigurată cu ajutorul forței persuasive funcționalitatea mecanismului care este alcătuit din elementele vizuale ale mărcii pe care o reprezintă. Aceste elemente vizuale sunt supuse unui sistem de reguli pentru aplicarea și dezvoltarea organizației.

Imaginea de marcă este conceptul care reprezintă reputația unei organizații, unei corporații, unui brand.

Această imagine se construiește de-a lungul mai multor ani, fiind rezultatul calității și cantității serviciilor, a informațiilor obținute din: mass-media, publicitate, comentarii ale personalului instituției, feed-back al satisfacțiilor pe care îl aduce produsul cumpărătorului, atât prin relații publice cât și prin publicitate.

Imaginea de marcă este una persuasivă, marcată de intenția implicită sau explicită a unei corporații asupra publicului fidel, precum și consumatorului ocazional.

Prin marcă, se garantează calitatea produsului/serviciului prin șase simboluri și semnificații complexe și relevante, fiecare dintre ele fiind importantă.

1.3. Structura și funcțiile comunicării nonverbale.

Unul dintre primele și cele mai cunoscute modele ale comunicǎrii a fost prezentat a fost oferit de cǎtre C. Shannon și W. Weaver încǎ din 1949 și a fost apoi preluat în multe dintre cercetǎrile ulterioare. Acest model a suferit o serie de adaptǎri – una dintre cele mai semnificative fiind aceea cǎ elementului de feed-back i s-a dat o mai mare importanțǎ (pe care autorii inițiali nu au consacrat-o).

Avantajul acestui model este dat de simplitatea procesului și funcționalitatea mai directǎ a elementelor actului de comunicare adaptat la nevoile exprese ale acesteia. Acest model este prezentat în figura 1.

Figura 1 – Structura comunicării

Modul de comunicare este în trei pași: dobândirea informației, transmiterea acesteia sub forma unui mesaj prin atașarea unui anumit înțeles, prin codare.

Elementele componente ale comunicării sunt:

Canalele de transmitere sunt:

– naturale (zgomot, limbă, limbajul corpului, vorbire) sau

– tehnice (scris/tipărire, prin mijloace audio/video, a tehnicii de calcul).

Pentru orice comunicare, trebuie să existe un emițător , un mesaj și un receptor. Dacă mesajul nu este codificat pe înțelesul receptorului, pot apărea alte înțelesuri, care pot fi depistate cu ajutorul comunicării nonverbale.

Emițătorul transmite informația codată către receptor prin intermediul limbajului (verbal sau nonverbal).

Receptorul decodifică acest mesaj, oferind un feed-back. Toate acestea se realizează prin intermediul unui canal de transmitere, într-un anumit context.

Mesajul are mai multe forme: verbal, nonverbal sau mixt. Mesajul verbal se realizează prin utilizarea de cuvinte scrise și/sau vorbite. Mesajele nonverbale reprezintă codificări sub formă de semne, elemente vizuale și/sau auditive, simboluri, limbaj al corpului, elemente de context. Mesajul mixt este o combinație de elemente verbale și nonverbale.

Odată cu apariția globalizării, perioada care mai poartă și denumirea de "mondializare" a dus la schimbări semnificative în domeniul comunicării, fiind un spațiu care prin orizonturile pe care le-a deschis, a devenit cel mai larg spațiu, care într-un fel, se poate spune că le circumscrie și pe celelalte spații. Astfel se obține o extensie la nivel planetar al întregii culturi de masă. Dezvoltarea și însușirea culturii comunicaționale este mai complexă decât orice alt tip, iar între microsocial și macrosocial aceastea o semiologie corectă și îmbunătățită de pragmatică.

Progresul umanității s-a realizat prin combinația inseparabilă dintre societatea umană și comunicare. Societatea umană este un “mod organizat de existență”, care prin comunicare își poate ușura sau îngreuna existența.

Dezvoltarea societății umane este influențată de comunicare, “totul depinde de organizarea comunicării în societatea globală”.

Prin comunicare s-a construit și s-a definit condiția umană. Din acest motiv, mai multe științe se ocupă de studiul comunicării: filozofia, psihologia, psihiatria, lingvistica, criptografia, logica, matematica, lexicografia, retorica, oratoria precum și combinația psiho-lingvistică. Fiecare știință, disciplină, dezbate și analizează aspecte ale comunicării din propriile perspective, sub aspecte particulare și specializate cu sensuri complementare, divergente sau apropiate, după caz.

Comunicarea nonverbală este definită de anumite funcții caracteristice care se manifestă sub anumite criterii: de accentuare și susținere a comunicării verbale, de a suplimenta informațiile oferite prin comunicarea verbală (complementaritate), de sensibilizare a expresivității receptorului (contextualizare), de a substitui comunicarea verbală și una dintre cele mai uzuale și înșelătoare metode, cea a manipulării.

În cazul prezentei lucrări, funcția dominantă pentru afișele cu reclamă este substitutivă, deoarece comunicarea nonverbală înlocuiește aproape complet comunicarea verbală.

1.4. Utilizarea comunicării nonverbale.

Comunicarea este abordată pe mai multe căi în domeniul sociologiei. “Comunicarea este un capitol particular al sociologiei”. Aceste căi de abordare fac referință la: porces, miză și susceptabilitate. Comunicarea ca proces, urmărește determinările sociale și mecanismele psihologice. Abordarea comunicării cu accent pe miză, presupune analiza efectului real al comunicării pentru societate în general, în mod special, pentru fiecare membru al său. În cazul comunicării susceptibile, se pornește de la valorile și idealurile societății ajungându-se la o apreciere favorabilă sau nefavorabilă pentru aceasta.

Comunicarea se clasifică după modele teoretice. Aceste modele au apărut și au fost elaborate în urma numeroaselor studii efectuate asupra comunicării. Aceste modele sunt considerate: “ansambluri de teorii, de principii și de practici puse sub formă de scheme”, ce sunt folosite ca niște mecanisme cognitive și de percepție “transformând o realitate într-o prezentare”.

Criteriile prin care s-au clasificat aceste modele au fost diverse, iar cercetătorul Alexander Mucchielli “le grupează în trei categorii” cu subcategorii aferente.

Cele trei modele conform clasificării lui Mucchielli sunt: modelul pozitivist, modelul sitemic și modelul constructivist.

Modelul pozitivist are o corelație cauză-efect și cuprinde subcategoriile: modelul de teorie a informației (elaborat și fundamentat de Claude Shannon și Warren Weaver). modelul comunicării pe două nivele (sau trepte, în care se încadrează televiziunea și radioul) și modelul marketing care este folosit de corporații.

La rândul său, modelul sistemic cuprinde modelul sociometric (face referire la relațiile de informare existente într-un grup), modelul tranzacțional (bazat pe cercetări psihologice subtile, relații interpersonale), modelul interacționist și sistemic ( bazat pe participarea unei persoane la un sistem de interacțiuni ce îl aduc în legătură cu cei din jur), și modelul orchestrei (bazat pe un grup care este coordonat de un lider).

Modelul constructiv are două elemente ce-l caracterizează: modelul hipertextual (metoda internetului și a comunicării în formate electronice) și modelul situațional (comunicarea se realizează prin intermediul termenilor unui proces).

Autorul acestor clasificări, Mucchielli, preciază că sunt posibile și alte tipuri de modele. Astfel Denis McQuail, care abordează aceeași tematică legată de problema modelelor comunicative nu realizează o clasificare după un criteriu clar și explicit, făcând doar o descriere care respectă o anumită ordine și complexitate, folosite ca factori de delimitare. Conform acestuia, folosindu-se de geometria lui Dante „modelele care ilustrează procesul de comunicare în linie dreaptă, respectiv informatic și cibernetic, continuă cu cele în care comunicarea este în cerc”.

Ioan Drăgan “clasifică modelele teoretice ale comunicării în funcție de științele în interiorul cărora acestea au fost construite, astfel: modele informatice, modele lingvistice, ale comunicării, modele sociologice ale comunicării și modele socio-lingvistice ale comunicării”.

Aceste modele ale comunicării, conform concluziilor elaborate de antropologul Edward Sapir au două idei importante în comun: în societate nu există ”un domeniu, un câmp separat și autonom al comunicării: aceasta fiind parte integrantă a societății, a însăși constituirii, organizării și funcționării societății” iar comunicarea este “procesul social fundamental:faptele sociale se constituie și există în virtutea unor procese comunicaționale”.

Putem observa, conform celor relatate mai sus, că societatea, caracterizată prin fapte sociale nu poate exista în afara zonei comunicării.

CAPITOLUL 2

COMUNICAREA NONVERBALĂ – CANALE DE COMUNICARE

2.1. Canale de comunicare.

Comunicarea nonverbală prin complexul de funcții dezvoltă aria vizualului antrenându-l în analiza atentă a interlocutorului. . Urmărind cu atenția comportamentul interlocutorului se pot descifra diverse semnale transmise cu sau fără intenție de către acesta. De asemenea, prin acest tip de comunicare, crește valoarea auditivă prin receptarea vocii, a intensității cu care se face o expunere anume, manieră mai stângace sau mai abilită de a ascunde ceva prin metoda contrastelor – conflictul dintre limbajul verbal și cel nonverbal.

În comunicarea nonverbală se folosesc semne, coduri și canale de transmitere a mesajelor.

S-a demonstrat că în comunicarea umană sunt implicate șapte sisteme diferite:

1) prezența fizică și îmbrăcămintea;

2) gesturile sau mișcările voluntare;

3) acțiunile întâmplătoare;

4) urmele acțiunilor;

5) sunetele vocale;

6) cuvintele rostite;

7) cuvintele scrise.

Nu întâmplător prezența fizică debutează pe această scară ierarhică, deoarece ținuta și modul de impunere ale acesteia sunt definitorii. Mișcările sigure cu care un om de afaceri intră într-un birou, ținuta dreaptă, privirea sigură toate acestea conduc spre o primă analiză în comunicarea nonverbală deoarece prima impresie este întotdeauna importantă.

Îmbrăcămintea denotă foarte bine atât poziționarea pe o treaptă socială cât și starea interioară. Un om de afaceri nu va greși niciodată dacă va adopta o ținută clasică. Dar sunt situații în care întâlnirile de afaceri nu se derulează în mediul strict de birou, și atunci ținuta trebuie să fie conformă mediului în care se desfășoară confruntarea cu un posibil colaborator.

Ținuta îngrijită, curată, atrage respect și dorința de cooperare. Este ideal ca și culorile să fie în tonul sobru sau degajat în funcție de context. Costumele închise denotă seriozitate, profesionalism și se racordează mai bine la nivelurile de încredere pe care le abordează cei cu care relaționează. Culorile vii sunt de evitat în mediul de birou, dar pot fi agreate într-un context lejer: o terasă, pe un teren de golf. Gradul de adaptare și flexibilitatea adoptării unei ținute sunt importante și pot fi o armă pasivă în câștigarea unei colaborări de succes.

Strângerea de mână este primul impact al comunicării nonverbale care efectuează o primă legătură atât fizică cât și emoțională între două entități. Astfel, prin acest gest al strângerii de mână strămoșii își dovedeau dorința de cooperare și demonstrau că nu dețin arme, transmițând o tentă de încredere noilor veniți.

Impactul strângerii de mână poate lăsa diverse impresii în funcție de căldura mâinii, impactul termic, o mână rece poate stimula încheierea rapidă a legăturii. Deși în alte circumstanțe poate fi apreciată considerându-se că denotă sinceritate, dar relevă de fapt, o stare instabilă a circulației sanguine, o predispoziție spre cădere de calciu – ar spune un doctor. În afara impactului termic, care poate fi rece sau cald, strângerea fermă sau blândă, poate releva de asemenea o bună parte din personalitatea actorului din acest rol strategic. Unii teoreticieni care au studiat îndeaproape aceste ecouri nonverbale au concluzionat:

Limbajul corpului a fost identificat ca fiind unul dintre canalele de transmitere naturală, non-verbală a mesajului, iar în unele cazuri, a feedback-ului în acel proces de comunicare.

Limbajul corpului este de două feluri:

– involuntar, necontrolat

– voluntar și controlat.

2.2. Tipuri și modele de comunicare non-verbală.

Formele comunicării includ comunicarea verbală (prin limbă, oral, scris) și non-verbală prin limbajul corpului (gesturi, mimică, onomatopee, zgomote, diverse materiale audio-video, nevorbit). Comunicarea non-verbală este de mai multe tipuri.

Tipurile și modurile de comunicare non-verbală sunt:

a. Kinezica

b. Teritoriul și spațiul personal

c. Expresii faciale

d. Proxemica

e. Oculezica

f. Artefactele

g. Olfactica

h. Haptica

i. Cronemica

j. Vocea

În continuare se vor prezenta aceste modalități de comunicare pe scurt.

a. Kinesica – este o componentă a limbajului corpului, a cărui comunicare non-verbală se realizează prin gesticulație, expresia feței și mai ales postura corpului.

Fiecare gest are o anumită semnificație, care reprezintă de fapt starea participanților la comunicare, fie că este o simplă discuție sau chiar o negociere.

b.Teritoriul și spațiul personal – reprezintă alegerea distanței de comunicare, fiind primul pas pentru realizarea unui bun raport interpersonal (alegerea distanței potrivită inconștient). Personalitatea indivizilor se află într-o relație determinantă cu patru categorii de zone (spațiu):

– intim ( de la 0-45 cm)

– personal (46 cm-1,22 m)

– social (1,22-3,50 m)

– public (peste 3,5 m)

c. Expresiile faciale – sunt moduri de comunicare prin expresia feței (mimică, zâmbet).

Mimica este o expresie a feței care comunică: preocupare, mânie, frustrare (fruntea încruntată); mirare sau surpriză (sprâncenele ridicate, ochii deschiși); neplăcere (nas încrețit); mânie (nări mărite); nesiguranță, ezitare sau ascundere de informații (buze strânse).

Zâmbetul este foarte important prin caracteristicile lui, în planul comunicării prin contextul în care are loc, cât mai ales prin locul și momentul folosirii. Zâmbetul este instrumentul comunicării care dezarmează, destinde atmosfera, declanșând sentimente de simpatie și duce mai ușor spre convingere.

d. Proxemica – este o comunicare non-verbală prin limbaj corporal, făcând referire la comunicarea prin distanță sau apropiere față de partenerul cu care se realizează această comunicare.

e. Oculezica reprezintă contactul vizual în comunicare. Privirea este esențială în comunicare. Ochii sunt oglinda sufletului. Pentru o persoană plăcută, privirea interlocutorului este ațintită asupra acestuia peste 70% din timp, iar dacă îi este ostilă, i se evită contactul direct, al privirii.

Modul în care o persoană privește sau este privită are legătură cu nevoile personale de aprobare, acceptare, încredere și prietenie.

f. Artefactele – aspectul fizic exterior are un rol important în comunicare, atât cel fizic cât și cel vestimentar. Prezența personală, adică înfățișarea exterioară o reprezintă îmbrăcămintea, vestimentația și amenajarea interioară a spațiului pentru discuție, comunicare.

Prima impresie pe care o persoană și-o concepe despre altă persoană este din perspectiva imaginii acestuia, a aspectului exterior, a curățeniei și a îmbrăcăminții. Contează pozitiv sau negativ, după caz: hainele (călcate sau șifonate), pantofii (lustruiși sau nu), asortarea sau neasortarea culorilor, lipsa igienei bucale, părul neîngrijit.

Hainele trebuie să fie curate și călcate, să se potrivească dimensional, să fie și asortate, adică să reflecte profesionalism.

g. Olfactica – este comunicarea realizată prin mirosuri, ale participanților și/sau ale contextului. Mirosul este unul dintre simțurile care influențează opțiunile și deciziile unei persoane.

h. Haptica – este un tip de comunicare non-verbală exprimată de limbajul corpului, mai exact este comunicarea prin atingere.

i. Cronemica – este reprezentată de efectul timpului asupra comunicării, pe parcursul mesajului, fie înainte, după sau chiar între mesaje. Cronemica reprezintă timpul sau comunicarea temporală, fiind centrată pe utilizarea și organizarea timpului, felul de reacțiune cu aceasta.

Timpul poate fi privit din trei perspective:

– timpul biologic, ce are influență majoră asupra bioritmului și se bazează pe trei cicluri: fizic, emoțional și intelectual.

– timpul cultural,

– timpul psihologic.

j. Vocea – limbajul paraverbal care reprezintă modul prin care se transmite mesajul.

Paralimbajul include viteza cu care se vorbește, ritmul vorbirii, ridicarea sau scăderea tonului vorbirii, volumul vocii, dicția, accentul, folosirea pauzelor, intonația și alte semnale vocale specifice.

Tonul vocii – tonul real al fiecărei persoane se descoperă dimineața după trezire. Când omul devine tensionat sau anxios, vocea se subțiază, devenind stridentă.

Când persoana este calmă și relaxată, tonul vocii coboară, oferind siguranță. În caz de stres sau precipitare, vocea devine aspră, gâtuită. O voce ascuțită, răstită, aparține în general unei persoane labile emoțional iar o voce joasă este expresia unei firi calme și cumpătate.

Volumul vocii este mai ușor de controlat decât tonalitatea vocii. Corecția volumului vocii ține seama de mărimea încăperii, a grupului și de factorii perturbatori ai comunicării.

Viteza cu care se vorbește (ritmul vorbirii) nu reprezintă o valoare dată în sine, nu există un ritm anume al expunerii, al comunicări care să facă eficientă comunicarea. Partea importantă a unei expuneri se rostește rar și apăsat, iar ceea ce este neimportant, se rostește repede.

Intonația – timbrul și variația înălțimii glasului constituie forme de paralimbaj prin care se transmit anumite emoții, sentimente și atitudini.

Dicția reprezintă abilitatea și arta de a articula și pronunța cuvintele corect și clar. Dicția se poate educa prin exercițiu. Ea depinde de articularea corectă și completă a consoanelor și de enunțarea clară a vocalelor.

Accentul este maniera de a pronunța mai apăsat, mai intens sau pe un ton mai înalt, o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt într-un grup sintactic (mesaj colateral).

Pauzele în vorbire – reprezintă un element de comunicare paraverbală. Există pauzele gramaticale (determinate de semnele de punctuație) și pauze nongramaticale folosite în momente critice într-un discurs.

Sunetele vocale imprimă asupra subconștientului o gamă variată de impresii. O voce caldă, calmă, controlată, are efecte ce pot capta atenția sau pot sugera încredere. Un timbru ridicat al vocii trădează dorința de a manipula, de a se impune în contextul unui dialog. O voce prea scăzută trădează neîncredere, sau poate provoca suspiciunea ascunderii unor informații valoroase. Pentru că măsura este cheia tuturor elementelor ce aspiră spre succes, este ideal a se păstra o linie valorică medie – o voce temperată, un timbru vocal plăcut, un ritm al vorbirii normal. Ritmul vorbirii menține trează atenția auditorilor. Alternanța acestuia este primordială, iar pauzele sunt la rândul lor importante pentru a puncta o idee semnificativă.

CAPITOLUL 3

SISTEMUL POSTURĂ-GEST

3.1. Gesturi – clasificare.

O problemă îndelung dezbătută, a fost și încă mai este cea a clasificării gesturilor. Majoritatea cercetătorilor iau ca punct de pornire raporturile gesturilor cu, cuvântul.

Inițial, gesturile au fost împărțite în:

– substitutive,

– completive

– de însoțire a discursului verbal.

În prezent, se consideră că în relația cu planul lingvistic, comunicarea nonverbală poate îndeplini funcții de:

– accentuare,

– de completare,

– de contrazicere,

– de reglaj,

– de repetare

– de substituire.

În continuare se vor prezenta mai multe clasificări ale unor cercetători în domeniu.

Clasificarea propusã de Paul Ekman și Wallace V. Friesen:

„Clasificarea propusã în 1969 de cãtre cei doi specialiști americani grupeazã elementele comunicãrii nonverbale în cinci clase, având la bazã originile, funcțiile și coordonarea acestora: a) embleme; b) ilustratori; c) expresii faciale; d) reglatori; e) adaptori.”

Emblemele sunt gesturi substitutive, elemente non-verbale al căror înțeles este cunoscut de membrii unui grup și folosit pentru transmiterea anumitor mesaje codificate.

Ilustratorii sunt acele elemente non-verbale care însoțesc și completează mesajul verbal prin ilustrații.

Expresiile faciale fac referire la starea afectivă: bucurie, surpriză, tristețe, supărare.

Reglatorii sunt gesturi care controlează interacțiunea cu interlocutorii, gesturi de ascultare (mișcarea capului, privirea, aprobarea prin mișcarea buzelor și alte semnale paralingvistice).

Adaptorii sunt gesturi stereotipe realizate în spații private sau publice, de concentrare sau tensiune maximă.

O altă clasificare a gesturilor este propusă de Desmond Morris care „împarte gesturile primare în șase categorii: a) expresive; b) mimate; c) schematice; e) simbolice; f) tehnice; g) codificate” .

Gesturile expresive sunt cele faciale care au loc întâmplător.

Gesturile mimate reprezintă încercarea de mimare pentru emițător a unei persoane, situație, acțiune sau obiect.

Gesturile schematice sunt strâns legate și derivă din gesturile mimate.

Gesturile simbolice comportă numeroasele variații culturale, unele chiar cu origini obscure.

Gesturile tehnice sunt cele specifice profesiilor și au semnificație doar în domeniile de activitate specifică.

Gesturile codificate sunt ca cele tehnice, specifice anumitor categorii de persoane, ale celor cu deficiențe în vorbire, auz.

Clasificarea lui Roger E. Axtell este una tranșantă care „ia în considerare trei mari categorii de gesturi: a) gesturi instinctive, cum ar fi scărpinatul nasului când suntem gata să spunem o minciunã; b) gesturi codificate (sau tehnice), utilizate, de exemplu, de brokeri; c) gesturi achiziționate, dobândite de oameni ca membri ai anumitor culturi. Unul și același gest dobândit poate avea semnificații diferite într-o cultură sau alta, iar originea lor este adesea neclarã (de exemplu, originea semnului OK)” .

Limbajul trupului este un subiect destul de popular și o parte a persoanelor sunt conștiente că mesajul vizual care se transmite are un rol important în comunicare. La aceste lucruri se adaugă cele prezentate în capitolul anterior, tonul vocii sau modul în care au loc aceste adresări între persoane în timpul comunicării.

Comunicarea eficientă este cheia oricărei relații. Pentru a se obține acest lucru trebuie să se respecte următoarele cerințe:

– ascultarea activă – generând empatie,

– relaxare, zâmbet – demonstrând căldură și preocupare.

Problemele legate de comunicare apar atunci când există anumite bariere, care trebuie înlăturate:

– fizice – zgomote, distanță, întrerupere,

– psihologice – oboseală, nervi, stres, prejudecăți,

– semantice – folosire de termeni tehnici neadecvați discuției cu partenerul sau chiar elemente de jargou

3.2. Semnificația gesturilor.

Jean-Claude Schmitt consideră cã „gesturile sunt imagini care se mișcã, un spectacol“ Gesturile – prezintă mișcări ale corpului sau mișcări ale părților acestuia. Cele mai semnificative sunt cele realizate cu mâinile (fiecare deget are o anumită semnificație), cu capul, cu trunchiul și cu picioarele.

Tehnica gesturilor deschise favorizează canalul de comunicare, deschizând astfel comunicarea. O regulă nescrisă dar aplicată des, este copierea discretă a gesturile și posturii partenerului cu care se realizează comunicarea

Gesturi închise – încrucișarea brațelor și a picioarelor, lăsarea pe spătarul scaunului, începărtarea de interlocutor, privirea orientată în altă parte sau peste interlocutor sunt semnificații ale unei comunicări, negocieri eșuate, fără sorți de izbândă.

Mișcările capului sunt cele mai elocvente comunicări non-verbale: capul ușor înclinat lateral reprezintă o poziție de ascultare cu mare interes, clătinarea capului în sus și în jos se recepționează ca un semn de înțelegere, încurajare, acord iar mișcarea capului la dreapta și la stânga semnifică gestul care neagă, dezaprobă, descurajează.

„Rațiunea gesturilor definește omul și comportamentul acestuia” .

Gesturile sau mișcările voluntare, sunt cele care trădează adevăratul aspect al stării emoționale ale participanților la un dialog, dezbatere, negociere.

Gesturile reținute, trădează o persoană timidă, care evită să aibă inițiativă, gesturile dezinvolte sunt caracteristice celor ce inițiază de obicei un dialog, și mai ales ce pot conduce dezbaterile în favoarea lor.

Indiferent de natura lor, este bine ca aceste gesturi să fie cât mai temperate pentru a nu crea situații confuze sau temeri. Gesturile controlate, manierate, sunt ideale pentru o confruntare benefică ambelor tabere.

Mersul lent, degajat, trădează o personalitate sigură, dezinvoltă, atentă la cei din jur. Mersul cu pași grăbiți este semnul unei persoane foarte active, probabil ușor dezorganizate (se grăbește să ajungă undeva, sau este în întârziere, ori poate se află într-un moment nefavorabil) putând semnifica aflarea un lucru negativ și trebuie urgent să ajungă la destinație.

“Acțiunile întâmplătoare conduc la o descriere realistă a personalității supuse analizei”. Însă, într-o negociere, de obicei participanții experimentați evită stările necontrolate și spontane. Această tactică de reprimare a acțiunilor de acest mod nu este deloc întâmplătoare, fiind doar planificată, pentru a încuraja un mediu profesional de afaceri.

Urmele acțiunilor implică analize subtile ale mesajelor clare, transmise prin intermediul lor. În funcție de impactul acestora se poate bloca un dialog, sau se poate continua pe o altă linie a dezbaterilor mai acide.

Într-o organizație, nivelul de desfășurare al comunicării nonverbale se extinde atât ca formă de interpretare, fiind mai multe persoane prezente dar și ca modalitate de intepretare. Pentru că uneori, același mesaj poate fi înțeles în mod diferit. Este foarte importantă claritatea comunicării pentru o mai bună înțelegere și o bună intermediere a informațiilor ce tranzitează într-un context sau altul; de la un birou către altul; de la subaltern la superior sau invers. Se poate vorbi astfel de traiectorii verticale de sus în jos sau de jos în sus dar și de dezbateri orizontale între emițătorii și receptorii de la același nivel.

În acest context, considerăm că perceperea omului de către om, în procesul comunicării interpersonale poate fi critică (exprimată prin negativism, scepticism, ca urmare a detectării dezacordului între idei, valorile umane și manifestările nonvebale) sau necritică (manifestată sub forma molipsirii psihice, imitației inconștiente și lipsei rezistenței la influențele exterioare). Predispunerea sau receptivitatea, pe linia perceperii anumitor fenomene în lumină pozitivă sau negativă în cadrul relațiilor interpersonale, este definită ca stereotipul social generat de cadrul și condițiile sistemului social la care se subsumează relațiile interpersonale.

3.3. Postura.

Se spune cã postura este un „gest încremenit“. „În opoziție cu mișcarea fluidã a corpului, postura se raporteazã la poziția fixã a corpului” .

Postura oferă mai multe indicii în comunicarea non-verbală decât gesturile, putând fi urmărită și studiată mai pe îndelete.

Gordon W. Hewes spunea: „Corpul uman este capabil sã-și asume o mie de posturi, adicã de poziții pe care poate sã le pãstreze un anume timp fãrã a resimți oboseala“.

Conform celor prezentate de Gordon, preluate în cartea sa de către Septimiu Chelcea și Loredana Ivan, se impune „luarea în considerare a factorilor fiziologici, dar și a celor psihosociali. Suntem de pãrere cã durata unei poziții a corpului se evalueazã în funcție de situația socialã concretã. Cine nu a fost impresionat de nemișcarea militarilor când fac de gardã la drapel? (…) La om, pozițiile corpului sunt limitate: ortostaticã (verticalã), decubit (orizontalã) și șezând. Gama posturilor este mult mai largã; semnalele sunt mult mai variate” .

Conform concepției lui Edward T. Hall care a propus un sistem de notare a posturilor în comunicarea interpersonalã, care totuși recunoaște că „este departe de a fi perfect“, dar lucra fãrã dificultate cu acest sistem, consideră că una dintre cele mai importante operații în notarea proxemicã este determinarea sexului și a posturii de bazã a persoanei care este studiată.

„În ceea ce privește orientarea corpului în comunicarea interpersonalã, Edward T. Hall (1963) o clasifică după criterii geometrice, după unghiul format de respectivele persoane: față în față (face-to-face ), profil către profil (side-to-side), spate către spate (back-to-back). Orientarea corpului transmite semnale ce trebuie interpretate în funcþie de tipul de interacțiune, de apartenență la gen (gender) și la cultură”.

Prin termenul de „posturã“ se înțelege poziția corpului sau a anumitor părți ale acesteia față de repere determinate.

Albert Mehrabian, în lucrarea sa din anul 1972, „aprecia cã postura este mult mai expresivã decât gesturile” .

Comunicarea nonverbalã, utilizeazã două tipuri de repere:

– orientarea unui element al corpului raportat la altul sau la corpul însuși (trunchiul vertical, capul plecat);

– orientarea corpului sau a pãrților sale în raport cu alte corpuri (față spre interlocutor).

În funcție de poziția emiățăorului față de receptor, acesta poate avea o orientare frontalã, posterioarã sau lateralã. Orientarea frontalã este adesea semnalul agresivității, al forței și puterii dominante, în timp ce orientarea posterioarã este simbolul urmăririi interlocutorilor, o diminuare a ostilității în timp. Orientarea lateralã, menită sã blocheze înaintarea partenerului, se interpretează ca agresivitate.

Conform cercetărilor, există două dimensiuni fundamentale ale posturii:

– directă

– relaxată.

Postura reprezentată de linia trupului, a umerilor și a gâtului are cota ei de importanță în comunicare.

Modul în care o persoană se apleacă către partener sau se distanțează de acesta, transmite disponibilitate sau nepăsare.

Linia coloanei, linia umerilor, precum și poziția statului în picioare poate umili și domina.

Capul plecat și umerii lăsați semnalează inferioritate, slăbiciune și timiditate.

Postura dreaptă cu capul sus sau lăsat puțin pe spate, indică mulțumire de sine și superioritate. Încordarea și rigiditatea trădează teamă.

CAPITOLUL 4

SISTEMUL POSTURĂ-GEST ÎN REALIZAREA AFIȘELOR PUBLICITARE

4.1. Publicitatea prin afișe.

Încă din anul 1920 se spunea că secolul în care trăim este unul al reclamei, ziarele câștigând la acea vreme 140 de milioane de lei din publicitate anual. .

Paginile almanahurilor în timpul comunismului erau pline de sloganuri de genul „raioanele specializate ale comerțului de stat vă pun la dispoziție un bogat sortiment de articole“ sau „Gospodine! La orice masă, paste făinoase“. „Se întâmpla de prea multe ori să zicem așa: 45 de ani, o perioada sinistră, miroase urât, nu ne interesează. Publicitatea autohtonă a crescut în 16 ani ca Făt-Frumos: improvizațiile de promovare ale anilor ’90 s-au transformat într-o industrie de sute de milioane de euro. Anii trec, impostorii rămân: „la începutul anilor ’90 nu exista nimic. Până în 1995 s-a coagulat o piață de cumpărare și vânzare de media, în următorii ani au început să prindă contur și serviciile de creație. Din contră, ea trebuie studiată“.

Publicitatea este unul dintre fenomenele cele mai pregnante și mai atrăgătoare ale vieții moderne care a invadat România după anul 1990, chiar dacă exista, în măsură mult mai mică, calitativ și cantitativ și înaintea acestei perioade. Publicul larg a intuit că economia de piață nu poate funcționa fără reclamă.

Receptarea publicității din reviste, de la televiziune, de pe panourile aflate în stradă, a convins același public că se află în fața unei importante componente a culturii de masă.

Regulile de alcătuire ale afișului au “în vedere următoarele caracteristici:

Un afiș trebuie să fie clar, astfel nu sevește la nimic;

Afișul trebuie să aibă legătură cu restul formelor de reclamă din campania publicitară;

Cel mai important scop al unui afiș este de a vinde produsul/servciul sau de a promova ideea/ideologia” .

În ultimul timp stilurile de realizare ale afișelor s-au diversificat, optându-se pentru claritate, sugestibiliate și rafinament.

Un afiș este o compoziție a mai multor elemente principale: titlu, slogan, informație, ilustrație (imagine) și culoare.

Titlul

Titlul reprezintă elementul cel mai important pentru o reclamă tipărită, având diverse funcții: captarea atenției, stimularea interesului pentru mesaj, stârnirea curiozității și determinarea privitorului de a citi textul propriu-zis, specificarea publicului țintă, urmată de o acțiune propriu-zisă.

Sloganul.

“Sloganul fiind specific reclamelor tipărite constă într-un cuvânt sau grup de cuvinte, o expresie sau o propoziție care creează imaginea/personalitatea unui produs/serviciu sau a unei firme ofertante.”

Un slogan trebuie să aibă calitate, să fie concis, scurt, original, complet, credibil, actual, durabil și memorabil.

Informația sau textul informativ.

Textul informativ trebuie să fie: concis, realizat în limbaj obișnuit și cu puține semne de punctuație, fără metafore și fără exces de adjective calificative.

Imaginea sau ilustrația.

Ilustrația trebuie să fie expresivă, convingătoare și corelată cu textul.

Ilustrația poate fi aranjată în pagină la libera alegere, dar există “un iventar de formate clasice:

Silueta – obiectul ilustrat este decupat din context, eleiminându-se orice element din cadru;

Fereastra – constă într-o singură ilustrație mare, care domină pagina, ocupând 2/4 din suprafața ei; titlul și textul explicativ sunt plasate de abicei sub ilustrație;

Ominbus – imaginile obiectelor beneficiază de suprafețe aproximativ egale și sunt dispuse echilibrat în pagină, evitându-se juxtapunerile și suprapunerile; obiectele sunt legate tematic între ele;

Mondrian – se folosește o combinație de dreptunghiuri cu ilustrații, între care nu există text și nici continuitate de mesaj; (format inspirat din stilul pictorului olandez Piet Mondrian);

Banda desenată – prezintă filmic, prin juxtapunere de cadre egale, un mesaj unitar;

Alfabet- se decupează o fotografie în formă de literă sau se grupează mai multe imagini în formă de literă” :.

„Procesarea mentală a ilustrației implică o activitate mai intensă a emisferei cerebrale drepte, ce primește informație vizuală mai ales din partea stângă a imaginii, este de dorit ca fotografiile, în special cele cu încărcătură emoțională, să fie plasate pe jumătatea stângă a suprafeței reclamei, rezervându-se jumătatea dreaptă mai mult pentru text”.

Culoarea.

Fiecare om, interpretează după propriile simțăminte culorile, având diferite reacții pentru fiecare nuanță specifică. Culorile sunt adesea utilizate pentru inducerea anumitor stări: culorile calde (gen galben, oranj, roșu) și culorile reci (gen albastru, violet) afectează starea de spirit a consumatorilor.

Combinațiile culorilor pot oferi efecte vizuale plăcute, chiar decisive pentru convingerea publicului cu privire la produsul/serviciul oferit.

La acestea se adaugă liniile și formele care apar în cadrul imaginilor. Linia subțire indică delicatețe, linia groasă înseamnă putere, linia scurtă este asemuită fermității în timp ce linia lungă semnifică durată. Dacă linia este orizontală, simbolizează calm și stabilitate, iar dacă este verticială induce viteză, activitate, spre infinit. Diagonala semnifică impresia mișcării. Dacă aceasta este la dreapta, induce sentimente pozitive, în timp ce converge spre stânga, produce stări negative. În cazul liniilor intersectate, semnalul transmis este unul de cercetare și analiză.

În cadrul cercetării unui afiș trebuie acordată o mare importanță poziției persoanelor din imagini, prim-planul care atrage sau respinge publicul, decorul care are un rol bine defini în cadrul afișului, locul prezentat care are valoare informațională și simbolică, contextul profesional.

În cadrul unui poster trebuie urmăriți și factorii psihologici ai comunicării. Unul dintre factori este persuasiunea, în cadrul căruia, prin seducție și manipulare, publicul trebuie convins să aleagă obiectul, produsul prezentat. Schimbarea comportamentală sub presiunea majorității calitative nu este de neglijat, purtând denumirea de obediență. Nu trebuie neglijate nici normalizarea (normele de grup), complezența (acceptarea situației sub influențe normative fără schimbarea părerii), conformarea și influența socială.

În continuare se vor prezenta mai multe afișe publicitare, din mai multe domenii și perioade diferite care vor fi analizate prin prisma mesajului non-verbal pe care-l transmit. De asemenea un criteriu pentru alegerea acestor afișe publicitare au fost și publicul țintă căruia i se adresează. Se vor urmări: comunicarea verbala: titlu, slogan, informatia si imaginea oferita, comunicare nonverbala (postura, privirea, alte pozitii ale corpului) și corelația existentă în comunicarea verbală –nonverbală.

4.2. Posterul Coca-Cola.

Figură 5 – Afișul din campania “Coca-Cola” .

Băutura „Coca Cola” a existat din cele mai vechi timpuri. La un moment dar, se spunea că „dacă nu exista, trebuie inventată”.

De-a lungul existenței, această băutura a parcurs etape importante atât prin prisma calității produsului, a ambalajului și mai ales a tipologiile de reclame. Această publicitate a căutat să se axeze pe dorințele clienților, pe pasiunile lor și mai ales să se plieze pentru fiecare categorie de vârstă.

Posterul prezentat este unul mai vechi care deschide linia noilor afișe mult mai pompos realizate.

Prezentare generală

Poziția este una laterală, care nu este adresabilă direct publicului.

Prim planul este al unei sticle de Coca-Cola, a cărei imagine sugerează că această băutură răcoritoare este cea mai importantă. Personajul femini apare undeva, ca în fundal.

Decorul este unul simplu, care vrea să sugereze că totul se învârte în jurul acestei băuturi răcoritoare.

La prima vedere, în cadrul reclamei se poate remarca sticla cu băutură energizantă, iar în fundal o domnișoară fericită care se află în balansoar. Mișcarea capului spre spate, în sus, semnifică o anumită deconectare, asemănătoare stării de visare, a dorinței de detașare. Mișcarea capului înapoi este expresia unei dinamici mai agresive, produsul poate avea efecte negative și pozitive.

Zâmbetul larg, sprâncenele ridicate, ochii deschiși, privirea în față (către public) denota simpatie, atmosferă plăcută, siguranță.

Se poate observa tehnica gesturilor deschise spre comunicare cu publicul prin înclinarea corpului și orientarea feței către acesta.

Locul prezentat în cadrul imaginii are o valoare simbolică. Trezirea de dimineață este mereu una dificilă. Pentru o relaxare, oricând, consumul produsului este oportună. Ambianța plăcută, într-o vreme călduroasă este bine întreținută.

Semnificația culorilor este minimizată de prezentarea într-un fel agresiv al produsului. Culoarea neagră este una sobră dar nu se potrivește în cadrul acestui poster, putând produce o stare de întunecare, de noapte, ceea ce nu corespunde mesajului transmis.

Ilustrația este de genul „bandă desenată” prin suprapunere de imagini. Culorile par șterse dar prin aceasta se subliniază existența din vremuri îndepărtate, a produsului care este în centrul acestei reclame , sticla și conținutul de Coca Cola.

Liniile din cadrul reclamei sunt verticale, ceea ce semnifică infinitul, deșfăsurare rapidă, activitate intensă, potrivită mesajului care apare. Liniile de la balansoar se intersectează cu alte linii ale imaginii, ceea ce îndeamnă la cercetare, analiză.

Mesajul transmis de afișul Coca-Cola : „Be refreshed” îndeamnă publicul ca în orice moment, să ia o pauză pentru a se delecta cu produsul din reclamă „Drink Coca-Cola” și totul va fi ca un nou început, o nouă stare de bine, reflectată și de imaginea domnișoarei din afiș. Este un mesaj scurt, concis și credibil.

Prezentarea comunicațională.

Se încearcă schimbarea comportamentală a publicului sub forma calității produsului. Faptul că persoana din imagine este în ținută de noapte, neprecizându-se în acest fel, vreun anumit statul al acesteia, nu există o anumită influență socială pentru produs. Fiecare se poate conforma, plia, pentru băutura energizantă.

Seducția este realizată prin imaginea domnișoarei, care manipulează publicul prin frumusețea și dorința ei.

Urmărind mimica feței, poziția umerilor se poate observa o ușoară stare de încordare care contrazice într-o oarecare măsură starea de relaxare pe care o oferă băutura energizantă.

Privirea ascunsă, ochii aproape închiși chiar dacă vor să prezinte starea de visare, induc într-un fel, o stare de nesiguranță. Iar mărimea sticlei imprimă o stare agresivitate care schimbă percepția afișului. Din aceste considerente, acest poster nu pare potrivit.

4.3. Posterul Beko.

Figură 6 – Afișul din campania de concurs “Beko” .

Prezentare generală

Prim planul este o postură de lucru, cu o poziție calmă și liniștită a unei gospodine, umbrită de imaginea aspiratorului.

Privind acest poster, publicul este atras atât de realizarea uniformă a imaginii reclamei cât și de mesajul transmis. Doamna din imagine, o desăvârșită gospodină, face curățenie relaxată, în casa care este deja curată. Ordinea și curățenia sunt unele dintre elementele necesare unei bune conviețuiri. Aspiratorul care apare în partea dreaptă, cu o dimensiune mărită face referire la modul în care produsul electrocasnic vine în sprijinul clientului.

Decorul are un rol bine definit în cadrul posterului, reprezentat de căldura căminului, cel mai plăcut loc pentru fiecare persoană, care face parte din public. Locuința este simbolul liniștii sufletești, a relaxării. Contextul profesional este scos în evidență de hărnicia doamnei, care este o gospodină desăvârșită, căreia îi face plăcere să facă curățenie, dacă are instrumentele adecvate.

Titlul afișului este „Concurs”, cuvânt prin care imediat atrage atenția amatorilor de concursuri. Mesajul transmis, reprezintă o chemare, o colaborare, comunicare între companie și public.

Prin sintagma „Uimește-ne cu o zicală ASPIRAțională” se atrage din nou atenția publicului că prin participarea lui, la concurs, poate câștig un aspirator. Publicul este pus în situația de a gândi, de a studia reclama și de a se implica în cadrul campaniei respective. De asemenea se oferă informații legate de perioada concursului și o imagine cu o gospodină care face curat în casa care este un adevărat cămin.

Stilul ilustrativ este „ominbus”, imaginile obiectelor beneficiază de suprafețe egale, dispuse echilibrat în pagină, fiind legate tematic între ele.

Culorile folosite sunt calde, plăcute, relaxante așa cum ar trebui să fie și partea fizică a operațiilor necesare curățeniei. Albul oferă notorietate, mai ales în spațiul locuinței. Culoarea roșie, pune în evidență mesajul și produsul prezentat. Liniile pentru demarcare sunt subțiri și verticale, simbolizând delicatețe spre infinit.

Înclinarea laterală a capului spre umărul drept transmite un semnal de simpatie, o lipsă de voință datorată renunțării la o nouă căutare a unui produs deja descoperit.

Mersul este pe vârfuri și cu pași mici, conform procedurilor de lucru cu aspiratorul în

timpul realizării curățeniei. Mersul pe vârfuri semnifică apropierea pe furiș de „murdărie” și fuga spre „curățenie”. Pașii mici simbolizează dorința de aschimba direcția, de a alege un produs, ca cel din poster.

Tehnica gesturilor deschise este realizată prin orientarea corpului, înclinarea acestuia spre ochiul vigilent al publicului. Zâmbetul larg, sprâncenele ridicate, privirea spre obiectul folosit sugerează aprecierea, atmosferă plăcută și munca plăcerea acelei munci.

Îmbrăcămintea sport semnifică dorința de a participa la treburile casnice, într-o locuință curată, aranjată, primitoare.

Prezentare comunicațională

Folosindu-se de criteriul concursului, prin persuasiune se trasmite semnalul pentru alegerea acestuia. Seducția intervine pe două planuri: al frumoasei gospodine ce-și etalează calitățile și prin mesajul legat de existența unui concurs. Prin aceasta se dorește schimbarea comportamantală a publicului față de produs, cu o acceptare tacită a situației sub influențe normative și informative, însă fără schimbarea părerii. Publicul se va conforma, din dorința de a câștiga produsul.

Imaginea din partea dreaptă nu este în deplină concordanță cu tema concursului, contrazicând cerințele de participare la concurs. Faptul că se prezintă o femeie, gospodină care face curat, automat se reduce câmpul de gândire al participanților la concurs, care tind să se axeze pe „aspirator” și pe „curățenie” în alegerea unei zicale.

4.4. Posterul „Catena te menține sănătos”.

Figură 7 – Afișul din campania “Catena – Te menține sănătos” .

Prezentare generală

Acest afiș se adresează atât vârsnicilor cât și tinerilor care trec prin stresul zilnic al propriilor existențe. În general, farmaciile sunt frecventate doar în cazurile neplăcute, când clientul sau cineva din propriul său anturaj necesită medicație.

Poziția frontală a celor două cupluri de celebrități, denotă o adresare directă spre public. Reprezentanții „Catena” se adresează în mod direct privitorului, îl interpelează și i se prezintă. Pentru a se dezvălui, a se adresa publicului, personajele din imagine au ochii larg deschiși, ațintiți spre privitor.

Prim-planul reprezintă o postură calmă, liniștită, atrăgând atenția publicului prin căldura transmisă și reprezintă o adresare directă destinatarului, sugerând în acest fel profunda lor implicare.

O atenție deosebită în cadrul mesajului se acordă brațelor, palmelor, mâinii, privirii și a capului. Prin modul relaxant din imagine, conferă o anumită siguranță publicului. Poziția mâinilor, atingerile și contactele dintre ei sunt specifice unor relații familiale, mesaj pe care vrea să-l transmită Catena. Prin utilizarea produselor, clientul indiferent de vârstă va fi mereu tânăr: „Vârsta este doar un număr”.

Tehnica gesturilor deschise este completă în acest afiș prin orientarea brațelor deschise către privitori precum și poziția corpului care invită la încredere și comunicare.

Îndreptarea capului înainte, a celor patru personaje demonstrează interesul pentru public.

Zâmbetul larg, sprâncenele ridicate, ochii deschiși, privirea în față (la public) denotă simpatie, atmosferă plăcută și prezentarea reală a informațiilor.

Decorul are un rol bine bine stabilit în cadrul afișului. Acesta împreună cu persoanele din imagine oferă un mesaj unitar. Locul prezentat în cadrul imaginii are o valoare informațională și simbolică: pădure, soare, căldură, sănătate, deci o stare de bine care va persista în timp.

Contextul profesional este reprezentat de mesajul și sloganul transmis.

Ilustrația este realizată cu modelul „Fereastră”,constând într-o singură ilustrație mare care domină pagina, reprezentată de peisajul montan, și care ocupă 2/4 din suprafața ei; titlul și textul explicativ sunt plasate în mijlocul imaginii, încadrate de cele două cupluri celebre.

Semnificația culorilor. Culorile sunt mai sterșe pentru a scoate în evidență chipul personajelor care au o imagine publică perfectă pentru acest produs, precum și pentru evidențierea textului.

Liniile și formele. Liniile sunt subțiri, simbol al delicateței, lungi semnificând o durată îndelungată a valabilității mesajului transmis și orizontale pentru a sublinia calmul și stabilitatea. Formele din imagine sunt dreptunghiulare, având sensul unei diagonale drepte, care produce sentimente pozitive.

Prin titlul sugestiv „Catena – Farmacia inimii” se atrage publicul atât prin prisma suferințelor (boli) cât și a sentimentelor.

Sloganul este unul simplu, credibil ce poate fi actual și durabil: „…te menține sănătos”. Acesta sugerează pasul spre o stare de bine, automenținută de public, prin simpla prezență în aceste farmacii unde primește sfaturi utile, oferte speciale și produse la prețuri mici.

Înfățișarea exterioară, costumul popular simbolizează publicul căruia i se adresează reclama. Peisajul se încadrează perfect cu persoanele din afiș, oferind o stare de liniște, relaxare, undeva la o căsuță în mijlocul munților, la aer curat, unde boala dispare ca prin farmec.

Prezentarea comunicațională.

Posterul seduce prin ambianța veselă oferită de zâmbetele și chipurile luminoase ale celor două cupluri, generații diferite.

Prin această reclamă este manipulat publicul să se apropie de această farmacie, datorită „actorilor” care prin valoarea lor, au cucerit publicul și au o imagine publică excelentă. Se dorește o schimbare comportamentală a publicului sub presiunea calitativă a acestora, similară cu produsele comercializate.

Persuasiunea se manifestă prin alegerea produselor „Catena”, care pe lângă prețurile mici oferă sfaturi viabile iar toată lumea este fericită, zâmbitoare. Inima surâde, atât din dragoste cât și datorită sănătății.

Complezența se manifestă prin informația legată de prețurile mai mici și oferte care există, îndemnând publicul să aleagă această farmacie, chiar dacă are o părere mai bună despre alta, concurențială. Publicul se va conforma.

Participarea celor două cupluri, generații diferite semnifică o asociere a normelor de grup și o anumită influență socială adresabilă tuturor categoriilor.

4.5. Posterul „deodorantul FA”.

Figură 8 – Afișul din campania “Simte-te FAntastic” .

Prima impresie la vizualizarea afișului din campania “Simte-te FAntastic” duce cu gândul la vacanță. Marea aduce senzația de relaxare, plăcere, îndepărtarea de gândurile care frământă oamenii, în zilele obișnuite. Prim-planul este o postură veselă, fericită, în cadrul unui decor exotic de vacanță.

Domnișoara din imagine arată prosopul, deci nu-l aruncă ca și cum ar renunța, folosindu-l pentru a se armoniza cu soarele și nisipul plajei. Produsele companiei „Fa” sunt nelipsite din vacanțe, oferind protecția atât de necesară, a pielii fine.

„Simte-te fantastic” nu este doar titlul posterului cât dorința publicului în general. În cadrul acestui titlu, se pune accent pe silaba „FA”, care are un impact mai mare asupra celor care privesc afișul.

Prin sloganul „Îmi doresc o prospețime pe măsura pasiunii”, fiecare persoană începe să se gândească la diferite situații, momente și cel mai mult, la propriile pasiuni.

Ilustrația se poate considera ca fiind de tipul „Ominbus”, imaginile obiectelor beneficiază de suprafețe aproximativ egale, dispuse echilibrat în pagină, dar de asemenea se poate spune că sunt trei imagini suprapuse: peisajul cu marea, femeia fericită și produsele “FA”, care sunt perfect corelate între ele.

La mare, soarele arzător poate produce efecte negative care se îndepărtează cu produsele companiei, ducând spre fericire, relaxare, detașare de probleme a tuturor care folosesc acest produs, în speță, a domnișoarei care abordează un zâmbet liniștitor și fermecător.

Deși albastrul este considerat ca fiind o culoare rece, în această imagine este simbolul liniștirii sufletești, a relaxării sub razele solare. Liniile trasate sunt subțiri și lungi, semnificând delicatețe și durată, așa cum trebuie să fie produsul prezentat. De asemnea sunt atât orizontale cât și verticale simbolizând în același timp: calmul, stabilitatea, infinitul.

Poziția ușoară a capului îndreptată spre umărul drept semnifică deconectarea, detașarea de problema care este ca și rezolvată.

Mimica prin ochii surâzători, zâmbetul larg fac ca publicul să privească cu atenție mesajul, să-l recepționeze chiar dacă privirea fetei din imagine este una ascunsă, laterală, ceea ce ar putea semnifica anumite informații ascunse.

Îmbrăcămintea se asortează spațiului. Marea liniștită, căldura sufletească și bucuria că se scapă de grija problemelor legate de partea fizică, de corp.

Prezentare comunicațională

Seducția apare atât în cadrul imaginii de vacanță, a decorului cât și în cea a domnișoarei care arată prosopul. Manipularea publicului se realizează prin îmbinarea perfectă a culorilor, albastrul mării, albastru-verzui al deodorantului, albul prosopului și al deodorantului.

Publicul se va conforma acestui produs fără anumite influențe sociale pentru că reclama atrage. Singura ineficiență a acesteia este zâmbetul ce pare unul fals. Expresiile faciale sunt forțate, în contradicție cu titlul posterului care presupune bună dispoziție și relaxare. Faptul că privirea nu este directă, aceasta poate duce la diverse interpretări.

4.6. Posterul CELL-GSM

Figură 9 – Afișul din campania “CELL GSM – Te așteptăm în magazine” .

Prezentare generală

Femeia cu pungile pline de cadouri simbolizează bogăția de sortimente, care corespund tuturor cerințelor. În general femeile sunt cele care se ocupă și sunt preocupate de cumpărături, motiv pentru care în această postare, apare clientul de gen feminin.

La o sumară privire, se poate constata că în prim-plan sunt produsele care au dimensiuni mari, simbolizând valoarea și utilitatea acestora. Oricine poate găsi orice în acel magazin.

Titlul este unul fără anumită rezonanță dar cu impact vizual al companiei asupra publicului „CELL GSM”. Prin sloganul „Te așteptăm și în magazine” se realizează o invitație directă pentru clienții care nu vor fi dezamăgiți de oferta existentă, subliniată de imaginea componentelor pe care compania le comercializează.

Stilul ilustrativ este de tip „Mondrian”, folosindu-se combinații de forme dreptunghiulare cu ilustrații, între care nu există text și nici continuitate de mesaj. Liniile sunt verticale și orizontale, intersectându-se, simbolizând tendința de cercetare și analizare pentru produs.

Culorile abundă, fiind mult prea multe, ducând la o anumită oboseală a privitorului.

Legănarea capului în cazul acestui poster semnifică acordul, compromisul de a cumpăra tot ceea ce-și dorește publicul țintă din aceeași locație.

Mersul legănat afișează o siguranță de sine. Sprâncenele ridicate, ochii deschiși zâmbetul larg semnifică prin mimica gesturilor mirarea, surpriza, bucuria. Privirea îndreptată spre public, directă, reprezintă o bună comunicare și rezonanță cu acesta.

Înfățișarea exterioară plăcută, îmbrăcămintea sobră și sexy se încadrează perfect cu spațiul interior, multicolor al decorului.

Prezentare comunicațională

Manipularea publicului se face prin multitudinea de produse prezentate care seduc publicul în general. Publicul țintă este cel tânăr, avid după noua tehnologie, pentru care nu există limite sociale sau norme de grup.

În contradicție cu mesajul este imaginea fetei, care, fără să vrea, atrage mai mult privirile celor care urmăresc afișul, iar mesajul transmis trece pe plan secund.

4.7. Posterul “Eximtur – Vacanțe la ski”.

Figură 10 – Afișul din campania “Eximtur” .

Prezentare generală

Chiar de la prima privire, publicul este atras de cuvântul „vacanțe”. Este un cuvânt care reprezintă una dintre puținele momente în care omul se odihnește, uitând de grijile de zi cu zi. Publicul începe să-și imagineze cum va fi noua vacanță, raportată la cele care au trecut, cu bune cu rele.

Publicul este asediat cu detalii și servicii pe care agenția de turism Eximtur le oferă clienților săi. De la destinații exotice, în străinătate la minunățiile din România, oferind transport și cazare prin propriile rețele de distribuție. Bărbatul care privește în zare, se pregătește pentru o aventură care să-i readucă tonusul la nivelul dorit.

„Eximtur – Agenția de turism” nu este doar titlul posterului, fiind și o prezentare în vederea comunicării, a companiei cu publicul său.

Prin textul informativ, „Vacanțe la ski în țară și în străinătate”, clientul își poate alege opțiunile pentru un concediu de iarnă, chiar dacă nu schiază dar iubește natura, indiferent de anotimp sau temperatură. Peisajul mirific, ademenește publicul iubitor, cu un mesaj nescris „Munții sunt ai noștrii”.

Informația care se transmite prin mesajul cu numerele de telefon, semnalează clientului că, compania este mereu la dispoziția lor. Orice plăcere are clientul, compania caută să i-o îndeplinească asigurând confort, calitate și siguranță.

Stilul ilustrativ este de tip „Mondrian”, folosindu-se combinații de forme dreptunghiulare cu ilustrații, între care nu există text și nici continuitate de mesaj. Imaginea pare simplă dar edificatoare: omul și muntele. Care pe care cucerește!

Deși albastrul este considerat ca fiind o culoare rece, prin combinația cu alb, oferă o anumită căldură, stare de siguranță și confort.

Culorile din această imagine sunt simbolul liniștirii sufletești, a relăxării sub razele solare în bătaia vântului.

Poziția capului îndreptată în față, semnifică pregătirea de lupta cu pârtia, cu zăpada și demonstarea puterii omului când se întâlnește și se sprijină pe natură.

Mimica prin privirea îndepărtată, semnifică o detașare, o delăsare, o uitare a momentelor trecutului, iar atenția este îndreptată spre viitor.

Îmbrăcămintea se asortează spațiului, timpului și momentului, fiind specifică schiorilor.

Prezentare comunicațională

Imaginea feerică a munților care se intersectează cu albastrul cerului sub privirile schiorului manipulează sentimentele iubitorilor sporturilor de iarnă. Seducția peisajului se contopește în „meniul” unde publicul își poate alege, stabili și confirma o perioadă mult dorită de relaxare. Posterul se adresează publicului, fără a impune anumite influențe sociale sau norme de grup. Fiecare își poate găsi vacanța dorită, fără multe căutări, fiind o comunicare persuasivă a imaginii.

4.8. Posterul “Alege viața reală”.

Figură 11 – Afișul din campania “Alege viața reală” .

Prezentare generală

În ultimul timp, copiii au început să abandoneze relațiile personale cu cei din jur, devenind niște “sclavi” ai internetului și a jocurilor pe calculator. Viața reală a acestora a fost preluată de o viață ireală, virtuală, înșelătoare.

Plictiseala este normal să apară mai ales la vârsta tinereții, a copilăriei. Din plictiseală, copilul ajunge să-și construiască o viață virtuală, devenind dependent de un viciu, cel al internetului.

Afișul prezentat, încearcă să prezinte pericolele lipsei unei educații sănătoase, printr-o falsă “realitate” virtuală.

Același personaj apare de mai multe ori în poster, în aceleași poziții, simbolizând repetitivitatea obiceiurilor zilnice.

Poziția capului aplecat în față reprezintă supunerea, lipsa de voință și chiar de speranță, chiar dacă individul este pregătit de atac în cadrul aplicației pe care o desfășoară.

Mimica feței se poate observa prin fruntea încruntată, semnificând preocupare, mânie și frustrare în același timp. Privirea este una fixă, spre monitor fără zâmbet sau altă trăsătură specifică umanității.

Înfățișarea exterioară este una dezordonată, neglijentă semnificând o stare de nepăsare. Aceasta însă nu este în contrast cu amenajarea interioară a spațiului, unul modest, parcă creat conform sentimentelor și stărilor omului respectiv. Acesta deși pare exaltat de ceea ce face, în timp se va simți frustrat, trist, plictisit, totul fiind doar o chestiune de timp.

Afișul din campania „Alege viața reală” are ca obiectiv principal: crearea sau schimbarea atitudinii publicului consumator de mIRC. Publicul țintă pentru acest mesaj și poster este cel încadrat între 14-25 ani.

Titlul afișului: „mIRC-ul – antidot al plictiselii, cauză a izolării” definește problema pusă de campanie, prin accentuarea unui efect negativ al mIRC-ului – izolarea, pus în opoziție cu un efect pozitiv al acestuia – înlăturarea plictiselii.

Calitățile sloganului sunt concizia și memorabilitatea. Sloganul: „Alege viața reală” punctează alternativa pentru viața virtuală, pledând pentru interacțiunea umană. Astfel dorește să sensibilizeze consumatorii de mIRC, încercând să-i convingă să renunțe la timpul îndelungat petrecut pe acest canal.

Mesajul afișului este sugerat de slogan: captează atenția, stimulează interesul pentru mesaj, stârnește curioziatea și determină cititorul să citească textul propiu-zis al reclamei, îndeamnă receptorul la acțiune.

Informația: „O persoană dependentă de mIRC petrece în jur de 80% din timpul liber pe acest canal. Ea nu mai are o viață normală și sănatoasă” din afiș respectă regulile de mai sus. Pentru că receptorii au la dispoziție un timp limitat pentru a citi informația aceasta este cât mai redusă, scrisă cu un font lizibil, pe un fond monocolor.

Procesarea mentală a ilustrației implică o activitate mai intensă iar informația vizuală se află pe partea stângă a imaginii, imaginea cu logo-ul „mIRC” tăiat, ducând la o mai mare încărcătură emoțională. Pe jumătatea dreaptă se află mai mult text, adică informația propriu-zisă.

În afiș fotografia cu individul care stă la calculator și care a prins rădăcini este multiplicată, fiind pe post de fundal și sugerează faptul că persoanele dependente de mIRC sunt în general foarte multe și numărul acestora este în continuă creștere. Ei încep timid apoi prind rădăcini adânci.

Afișul a vrut să atragă atenția prin contrastul coloristic folosit (alb pe albastru, galben pe nuanțe de gri) care sunt culori mohorâte dar care scot perfect în evidență mesajul pentru receptor. Liniile sunt lungi și mai groase, semnificând puterea de atracție, de lungă durată. Amestecul de forme, produce starea de neliniște, de oboseală. Diagonala cercului este de la stânga la dreapta, simbolizând sentimente pozitive dacă se respectă interdicția din cadrul cercului.

Prezentare comunicațională

În cadrul acestui poster se folosește obediența, schimbarea comportamentală spre presiunea majorității, atât una calitativă cât și cantitativă. Se încearcă o normalizare a existeneței, cu influențe sociale, legate de comunicare și socializare, fără intermediul elementelor virtuale. Se merge pe premiza că tinerii se vor conforma dorinței de evadare, de a porni în căutarea acelui nou, benefic lor.

În contradicție cu mesajul afișului, poziția picioarelor bărbatului, semnifică o stare de încordare, de stres, de agitație. Privirea fixă spre monitor indică și amplifică starea de nervi care care nu este una obișnuită pentru “plăcerea jocului”. Pentru a amplifica mesajul, starea de izolare, aceste imagini trebuiau realizate în mod repetativ, cu distanțe om-calculator diferențiate succesiv, iar rădăcinile să crească odată cu apropierea omului de calculator.

CONCLUZII

Comunicarea este omniprezentă pretutindeni în jurul nostru. Uneori nici nu ne dăm seama de ea, alteori suntem mulțumiți sau nemulțumiți de rezultatele pe care le obținem în urma acestui proces de comunicare.

De cele mai multe ori, cuvintele nu sunt de ajuns pentru a transmite un mesaj sau utilizarea cuvintelor poate fi inutilă (când este zgomot, când spațiul dintre vorbitori este foarte larg, când se vorbește în altă direcție), motiv pentru care comunicarea nonverbală vine în sprijinul acestui mesaj.

Gesturile, postura, mimica, contactul vizual, atingerea corporală, ținuta, mirosurile, tonul vocii pot însoți sau înlocui cuvintele în cadrul unei acțiuni care presupune comunicarea unui/unor mesaje. Toate acestea alcătuiesc comunicarea nonverbală pe care o folosesc toți oamenii atât în mediul normal al existenței cât și în domeniul profesional.

Vestimentația este privită ca o marcă a expresivității, a autorealizării, creativității. Dacă aceasta este rezultatul alegerii personale, atunci ea oglindește personalitatea individului, reprezentând o extensie a “eu-lui”, transmițând astfel informații despre acesta, indiferent că reprezintă o persoană sau o companie. Aceasta împreună cu celelalte elemente nonverbale comunică intens cu interlocutorii.

Experiența anterioară a publicului influențează acceptarea sau respingerea unei reclame, indiferent de cât de bine este realizată. Decodificarea mesajelor non-verbale din cadrul oricărui proces publicitar este un pas important pentru a separa manipularea de realitate, adevărul de fals.

Publicitatea a existat din cele mai vechi timpuri și se află în continuă expansiune fiind de fapt ceea ce vinde produsul/serviciu, prin promovare.

Extrem de puțină lume înțelege și pricepe ce este publicitatea, sau măcar încearcă să priceapă, cei care sunt consumatorii produselor ce sunt destinate reclamelor.

Cei mai mulți consideră reclamele, atât cele prezentate la televiziuni cât și cele printate doar niște mofturi, obositoare, enervante, făcute special pentru a crește prețul produselor. Și cu toate aceste păreri, nimeni nu cumpără un produs necunoscut/nepromovat.

Publicitatea face, poate mai mult decât alte “industrii’, fiind foarte legată de oameni, este făcută cu și pentru oameni. Prin publicitate se vinde un produs, care poate nu este la fel de performant ca unul concurent dar este bine prezentat. Din acest motiv, fiecare companie care-și prezintă un produs acordă multă atenție ambalajului și modului de prezentare.

Mesajul publicitar, verbal sau nonverbal, necesită o mare responsabilitate. Publicitatea nu este domeniul unde orice idee este neapărat un mesaj publicitar. Publicitatea este domeniul în care ideea nu este suficientă, doar obligatorie.

Reclama comercială nu este purtătoarea directă a unei ideologii, chiar dacă proveniența ei o situează într-un alt gen de societate.

O reclamă de succes nu este posibilă fără o cercetarea psihologică. Acest adevăr este recunoscut de către cei care creează și pun în circulație mesajele publicitare care informează și conving consumatorii în același timp.

Modificările din cadrul societății românești, ca efect al reclamei, au în principal conotații pozitive, iar durata lor nu poate fi ușor determinată.

Este posibil să existe modificări ale unor structuri mai profunde în timp, dar ele nu sunt sesizabile.

Fiecare client și fiecare companie are particularități și pentru fiecare în parte se poate găsi cea mai buna variantă de a raporta succesul și avantajul companiei.

BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole

Balaban, Delia, Comunicare Mediatică, București, Ed. Tritonic, 2009.

Boudon, Raymond (coordonator), Tratat de sociologie (cap.14, Comunicarea), Ed. Humanitas, București, 2002

Chelcea, Septimiu (coord), Comunicarea nonverbală în spațiul public, București, Ed. Tritonic, 2004.

Chelcea, Septimiu, Psihologie Socială, București, Ed. Economică, 2005

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana și Chelcea, Adina, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura. Cuvintele nu sunt de-ajuns (ediția a II-a, revăzută și adăugită), București, Ed. Comunicare ro, 2008.

Cuilenburg van J.J. , Scholten O., Noomen G.W., Știința comunicării, București, Ed. Humanitas, 2004.

Darwin, Charles. Expresia emoțiilor la om și animale. Despre instinct (The Expression of the Emotions in Man and Animals), București, Ed. RSR., 1969 [1872].

Dinu, Mihai, Comunicarea umană non-verbală, în M. Dinu: Comunicarea. Repere fundamentale (pp. 208-216), București, Ed. Științifică, 1997.

Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă “ȘANSA” S.R.L.București, 1996

Duduciuc, Alina și Ivan, Loredana coord, Comuncare nonverbală și context social, București, Ed. Tritonic, 2011.

Ekman, Paul, Emotiile date pe față, București, Ed. Trei, 2014

Ekman, Paul, Minciunile adulților. Indici ale înșelătoriei în căsnicie, afaceri și politică, București, Ed. Trei, 2009 [1985].

Ivan, Loredana, Cele mai importante 20 de secunde. Competența în comunicarea nonverbală, București, Ed. Tritonic, 2009.

Ivan, Loredana & Duduciuc, Alina, Comunicare nonverbală și construcții sociale, București, Ed. Tritonic, 2012.

Larson, Charles U., Mesajele nonverbale în persuasiune, în C.U. Larson. Persuasiunea. Receptare și responsabilitate (pp. 269-293), Iași, Ed. Polirom, 2003 [2001].

Levinson, Jay Conrad, Guerrilla Advertising, Metode eficiente pentru creșterea profiturilor investind în reclamă, traducere de L. Decei, București, Ed. Bussiness Tech International Press S.R. L, 1996.

McQuail, Denis, Comunicarea, Institutul European, 1999.

Modoveanu, Maria & Miron, Dorina, Psihologia reclamei. Publicitatea în afaceri., București, Ed. Libra, 1995.

Mucchielli, A. La communication, Etat de savoirs, Auxerre, 1999

Pânișoarǎ, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientǎ, Ediția a III-a, Ed. Polirom, Iași, 2006

Petcu, Marian, Istoria Publicității, Iași, Ed. Polirom, 2007.

Pruteanu, Ștefan, Manual de comunicare și negociere în afaceri, Ed. Polirom, Iași, 2000

Schmitt, Jean-Claude, Rațiunea gesturilor, trad. Doina Marian, București, Ed. Meridiane, 1998.

Stancu, Serb, Relații Publice și Comunicare, București, Ed. Teora, 2006.

Sultana, Craia, Teoria comunicării, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2000

Site-uri web

https://www.catenatv.ro/catena-va-ureaza-sarbatori-fericite-2/

http://www.cellgsmservice.ro/

http://www.coca-cola.ro/ro/home/

http://documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_SUD0QiOh1k0x9CJed9n8W3l.pdf

http://www.ele.ro/frumusete/stiri-frumusete/fa-fresh-dry-noua-generatie-de-deodorante-cu-molecule-care-mentin-parfumul-100-proaspat-timp-de-48-de-ore-si-piele-uscata-46919

https://www.eximtur.ro/

https://www.facebook.com/notes/altex-romania/regulament-de-participare-concurs-uimește-ne-cu-o-zicală-aspirațională/1021087581271539