Rolul Si Importanta Comunicarii Nonverbale In Cadrul Interviului In Randul Studentilor

=== 4d9c976281c9c8607a1a0a7fb5e6c6bea12ce058_127650_1 ===

INTRODUCERE

În lucrarea de față urmăresc să analizez influența pe care comunicarea nonverbală o are asupra recrutorilor la susținerea unui interviu de către studenți, modul în care aceștia pot convinge evaluatorii astfel încât să fie angajați și ce însemnătate acordă tinerii comunicării nonverbale.

În timpurile moderne societatea are ca dominantă interacțiunile sociale care nu se petrec față în față. Aceasta este comunicarea realizată prin intermediul calculatorului care se desfășoară pe rețelele sociale.În tipul acesta de comunicare elementele nonverbale nu sunt vizibile pentru cel cu care interacționezi.Deși aceste elemente apar în mod inevitabil,ele nu pot fi interpretate.

De aceea, comunicarea este mecanică, simplă și se bazează pe cuvinte scrise.

Un proces de angajare are o mare însemnătate pentru oricare student, deoarece poate fi startul către cariera la care năzuiește.Există și situații în care studenții doresc întâi să își finalizeze studiile și apoi să intre pe piața muncii.În această lucrare îmi propun să se reflecte piniile unor studenți români ce au participat la minim un process de angajare.Un asemenea proces poate dura de la osăptămână până la o lună, iar numărul pașilor necesari este în funcție de cerințele formulate de angajator.Angajarea se poate face pe baza unui interviu după ce studentul a aplicat pentru un post vacant la o companie. Există și firme la care se mai dau teste suplimentare care să se verifice anumite ablități ale candidatului.La aceste teste nu există un proces de comunicare între evaluator și aspiranții la postul respectiv. În situația în care se participă la un interviu, apare comunicarea între student și angajator, apărând atât comunicarea verbală cât și cea nonverbală.

Interviul poate fi programat într-o singură zi în fața unei comisii ce reprezintă compania respectivă, sau se poate desfășura în mai multe zile. De obicei la primul interviu participă responsabilul ce se ocupă cu angajarea din Departamentul Resurse Umane și dacă este cazul se mai organizează un alt interviu cu managerul ce va fi șeful direct al candidatului sau cu directorul companiei.

În perioada actuală sunt utilizate foarte des și interviurile pe Skype, la care angajatorul și candidatul se pot vedea, deși întâlnirea se realizează prin intermediul unui calculator, iar elemente ale comunicării nonverbal vor apărea cu certitudine.

Indiferent de tipul de interviu ales interacțiunea între cele două părți are loc față în față, comunicarea verbal fiind însoțită de cea nonverbală. Atât angajatorul cât și aplicantul vor pune întrebări pentru a descoperi dacă există compatibilitate între aspirațiile pe car le are studentul și cernțele pe care le formulează compania.Cele mai multe întrebări vor fi cele ale reprezentanților firmei care vor creiona un portret al candidatului.În general se cer informații suplimentare față de cele din CV pentru a hotărâ dacă aplicantul este potrivit pentru respectiva companie.

Studenții se găsesc la început de drum pe piața muncii, fiind lipsiți de experiența necesară în procesele de angajare, însă după mai multe încercări vor căpăta siguranța ce le va aduce postul pe care îl vizează.

Aspectul esențial în comunicarea nonverbală este faptul că elementele nonverbale pot întări ceea ce este transmis prin comunicarea verbală, de aceea trebuie mare atenție la ceea ce se comunică.Meritul esențial al acestui tip de cercetări este de a atrage atenția oamenilor cu privire la aceste probleme ale comunicării nonverbale, deoarece aceste situații pot fi întâlnite atât în viața de personală, cât și în cea profesională.

Din momentul în care o persoană este convinsă că imaginea sa în societate este mult influențată de mijloacele nonverbale, aceasta se va supraveghea cu mai multă atenție, încercând să își îmbunătățească această imagine.

În acele momente vom deveni cu siguranță mai atenți și la imaginea pe care o au persoanele din jurul nostru și vom începe să le judecăm mai corect .

CAPITOLUL I ELEMENTE NONVERBALE ȘI ROLUL LOR PERSUASIV ÎN COMUNICAREA INTERPERSONALĂ

1.1Relația dintre comunicarea verbală și comunicarea nonverbală

Comunicarea reprezintă un atribut al relațiilor umane care a fost prioritar pentru oameni încă din cele mai vechi timpuri,deoarece reprezenta un mod de legătură între aceștia, prin comunicare reușind ca viața lor să se desfășoare în condiții mai bune, de aceea oamenii au putut evolua și s-au putut apăra împotriva tuturor pericolelor care îi amenință.

A comunica înseamnă a stabili raporturi de putere între cei care o realizează, iar tranzacțiile ce au loc între părțile implicate în proces pot fi simetrice sau complementare,însă un raport de egalitate perfectă între cei care comunică este doar o himeră.(Prutianu, 2000, p2).

Comunicarea între indivizi poate fi verbală sau nonverbală, între aceste două tipuri de comunicare existând o strânsă legătură.

„Limbajul face parte dintr-o clasă mult mai vastă de fenomene – conduitele simbolice- alături de gesturi, artele figurative etc. La baza tuturor acestor fenomene, deci inclusiv a limbajului, se află funcția semiotică. Funcția semiotică desemnează capacitatea de a utiliza semne/simboluri, adică semnificanți, ca înlocuitori ai obiectelor și de a opera cu aceștia pe plan mintal.” (Radu, 1991,p 152)

Limbajul este o caracteristică a oamenilor, care îi diferențiază de majoritatea creaturilor existente în lumea animală și se poate spune că este un factor care a influențat evoluția speciei noastre încă din cele mai vechi timpuri.

Comunicarea verbală nu poate fi separată de cea nonverbală, deoarece se completează una pe cealaltă, comunicarea nonverbală având un rol de ușurare a înțelegerii mesajelor transmise prin comunicarea verbală.

Specialiștii în științele comunicării au ajuns la concluzia că informațiile care sunt transmise prin comunicare nonverbală dețin o pondere mai ridicată comparativ cu cele din comunicarea verbală în realizarea procesului de comunicare în general

Nuanțele pe care le adaugă comunicarea nonverbală însoțesc mesajele pe care un individ le difuzează, putând anula sau întări efectul comunicării de tip verbal .

Atunci când este vorba despre întâlnirile importante(cum este cazul unui interviu), majoritatea oamenilor preferă ca acestea să se desfășoare față în față scopul fiind acela de a fi siguri că mesajul transmis este înțeles pe deplin.

Autorii Kunkzick și Zipfel fac o clasificare a formelor de comunicare nonverbală după canalul prin care aceste informații se transmit: canalul auditiv(comunicare paraverbală), canalul vizual(gestică, mimică, ținută, vestimentație), canalul tactil( atingeri involuntare ori voluntare), canalul gustativ(perceperea unor gusturi), canalul olfactiv(perceperea unor mirosuri).(Kunkzick, 1998, p 20).

Sunt mulți oameni care vor spune că studierea limbajului trupului se constituie într-un mijloc prin care se pot afla gândurile altora, scopul find cel de a-i domina.( Allan Pease ,1997,p4)

Importanța care se acordă comunicării nonverbale diferă de la un individ la altul, canalele utilizate fiind în proporție diferită

1.2 Rolul gesturilor în comunicarea interpersonală

Pe parcursul timpului au fost multe definiții date gesturilor , Jean-Claude Schmitt (1998, pag193), considerând că “gesturile sunt imagini care se mișcă, un spectacol”.

Dacă ne referim la înțelesul pe care îl are cuvântul “gest” în limba română, înțelegem mișcările pe care le face corpul uman, în mod special mâinile, cât și unele comportamente și acțiuni ale omului în cadrul purtării sale în societate( Chelcea, 2005, p127).

Străduința specialiștilor de a cerceta în mod sistematic comunicarea de tip nonverbal a dus la apariția unor noi discipline în domeniul științelor comunicării, domeniu aflat în continuă dezvoltare cum ar fi kinezica.

Fondatorul kinezicii a fost Ray Birdwhistell, iar aceasta a dorit să studieze mesajele ce sunt transmise cu ajutorul gesturilor și al mimicii. (Cristian Radu,2013, p25)

Intenția acestui specialist a fost de a crea pentru limbajul nonverbal un model asemănător celui verbal, în care cuvintele se pot divide în morfeme și foneme.În acest mod, elementele a căror semnificație este redusă au fost denumite kineme, iar cele semnificative kinemorfeme.

Această teorie a fost criticată de alți cercetători pentru motivul că este destul de dificil să stabilești caracterul semnificativ sau nesemnificativ al unui gest, deoarece același gest poate fi semnificativ într-o situație concretă și nesemnificativ în alta.

Specialiștii Paul Eckman și Wallace Friesen fac o clasificare a gesturilor pe care indivizii le fac atunci când doresc să comunice .(Dinu, 1997, p.229).

Emblemele reprezintă gesturi ce înlocuiesc cuvintele în mod convențional sau nu și care în unele situații pot constitui un limbaj în sine (de exemplu limbajul utilizat de surdo-muți) .

Ilustratorii sunt cei care aduc completări limbajului nonverbal și se împart în mai multe categorii . .Bastoanele ce reprezintă mișcări ale mâinii care se fac vertical și care doresc să întărească anumite fraze ce au fost rostite și care se întâlnesc în mod predominant în comunicările publica, exprimând în multe cazuri agresivitatea și dorința de a domina. Pictografele încearcă să reproducă forma unor obiecte la care se face referire în comunicare.

Kinetografele reprezintă mișcări corporale prin care se dorește întărirea celor afirmate. Ideografele, sunt tot mișcări ale corpului ce își propun să facă o ilustrare a evoluției unui raționament efectuae cu scopul ca interlocutorul să înțeleagă raționamentul respectiv.

Mișcările deictice, reprezintă gesturi prin care pot fi indicate persoane, obiecte ori locuri .

Mișcările spațiale ce se referă la relațiile ce se stabilesc între oamenii sau obiectele la care se referă respectiva comunicare.Ritmul pe care îl are o acțiune este pus în evidență de mișcările ritmice .

Ilustratorii emblematici sunt reprezentați de embleme ce sunt utilizate cu obiectivul de a substitui unele cuvinte dintr-un mesaj.

Altă categorie o reprezintă gesturile de reglaj, care au misiunea de orientare sau menținere a comunicării și care fac o sugestie asupra atitudinii persoanelor care comunică în acest mod, prin acestea realizându-se o adaptare a discursului

Gesturile afective sunt reprezentate de atitudinile subiective ale emițătorului, în majoritatea cazurilor acestea fiind făcute în mod involuntar

Adaptorii, sunt gesturi impuse de unele necesități umane și a căror valoare de comunicare este redusă, un exemplu fiind gesturi de manipulare a unor obiecte

În privința indicatorilor comportamentali Peter Collet a realizat o clasificare foarte detaliată a acestora în lucrarea sa “Cartea gesturilor”.

Indicatorii comportamentali pe cre oamenii îi utilizează în viața lor de zi cu zi prezintă un conținut mare de informație.

Un indicator comportamental trebuie să îndeplinească patru condiții pentru ca să poată fi categorisit în acest mod.(Collet, 2005, p 15)

Prima dintre aceste condiții este că este necesar ca acesta să fie un tip de activitate, respectiv o caracteristică a unei persoane desprinsă din aspectul său fizic sau o mișcare executată.Acțiunea este necesar să transmită celor din jur ceva care nu se observă în mod direct, cum ar fi mediul din care provine respectiva persoană, la ce se gândește aceasta, în ce stare sufetească se află sau ce intenții are.În consecință nu orice acțiune efectuată de o persoană este un indicator, ci numai acțiunile care dau interlocutorilor informații referitoare la o persoană. Pot fi acțiuni care nu pot fi recunoscute ca indicatori comportamentali deoarece nu au fost încă descifrați.

Acțiunea trebuie să fie remarcată de alte persoane, un factor decisiv în această privință fiind amploarea acesteia.În această privință mișcările largi au o probabilitate crescută să fie observate de alte persoane, cu precădere dacă sunt executate mai mult timp. Mișcările care durează puțin ar putea să nu atragă atenția deoarece nu sunt observabile multă vreme.

Un alt factor esențial este acela că semnificația acțiunii trebuie să fie recunoscută de cei din jur, deoarece nu este suficient ca să remarcăm doar că cineva a avut o anumită postură sau a avut un gest neobișuit, ci trebuie să descoperim ce însemnătate are acest fapt.

Un studiu al acestor indicatori comportamentali relevă faptul că unii dintre aceștia prezintă tendința de a se multiplica, iar alții de a se estompa.(Collet, 2005,p 16).

Sunt posibile două situații când indicatorii comportamentali se observă mai puțin :în cazul în care o persoană dorește în mod deliberat să păstreze o taină și fără voia sa scoate la iveală intențiile sale reale. .(Collet, 2005,p 16).

Unele semnale transmise sunt făcute lăsând impresia că persoana respectivă nu dorește ca acestea să fie observate.

Indicatorii autentici sunt aceia care indică ce se petrece de fapt în mintea oamenilor și dezvăluie în unele cazuri lucruri pe care individual ar dori să nu se știe despre el.

Există situații în care gesturile sau mimica pot înlocui eficient exprimările verbale, de exemplu cuvintele “da “ și “nu” pot fi înlocuite foarte eficient de mișcări ale capului.

Cele mai multe gesturi care constituie baza comunicării sunt aceleași peste tot în lume. În momentele în care oamenii sunt fericiți vor zâmbi, iar atunci când sunt supărați se încruntă.(Pease, 1997,p9).

Originea pe care le au unele gesturi specific umane se poate urmări până în istoria îndepărtată a speciei noastre. “Scrâșnetul dinților provine din actul atacului și este folosit și astăzi de omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile, chiar dacă acesta nu mai atacă cu dinții. Zâmbetul a fost inițial un gest de avertizare, în timp ce astăzi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei. Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizează pentru a semnala că o persoană nu știe sau nu înțelege despre ce se vorbește”(Pease, 1997,.p10).

O greșeală importantă pe care o poate face cineva care este la început în studierea limbajului trupului este să izoleze un gest de alte gesturi sau să nu ia în considerare contextul în care a fost făcut.

“Scărpinatul capului, de exemplu, poate însemna multe: mătreață, păduchi, sudoare, incertitudine, memorie proastă sau minciună, în funcție de alte gesturi făcute concomitent.” ( Pease, 1997,.p10).

Pentru ca gesturile să poată fi citite corect ele trebuie văzute totdeauna totalitatea lor, fiecare gest fiind aidoma unui cuvânt ce poate avea mai multe semnificații.

“Limbajul trupului, asemenea oricărui alt limbaj, constă din cuvinte, propoziții și o anumită punctuație.”( Pease, 1997,.p10).

Dacă în timpul unui interviu observăm strângerea pumnilor aceasta poate fi un semn de furie dar și de solidaritate. Brațele deschise pot indica atât sinceritate din partea interlocutorului cât și un semn de surpriză. Dacă o persoană își pune mâna la gură, acesta poate fi semn al unei surprize.

Gesturile care implică folosirea palmei pot spune multe despre persoana respectivă, dacă palma este deschisă atunci avem de a face cu o persoană cinstită, ale cărei intenții sunt bune.Dacă observăm că individul își ascunde palmele , atunci este foarte probabil să mintă.Strângerea pumnului de către o persoană poate fi un indiciu că omul respective are o doză destul de însemnată de agresivitate.

În aceeași măsură și postura pe care o are corpul poate oferi indicații referitoare la dispoziția unei persoane. Astfel, dacă dacă interlocutorul menține o poziție verticală este interesat de ceea ce i se spune, dacă adoptă o poziție mai relaxată și începe să se uite la unele documente se poate interpreta că nu este interesat, iar dacă începe să își sprijine capul în mâini este plictisit.

La fel de importante pot fi și gesturile ce se fac cu mâinile și degetele în care de exemplu degetele se împreunează la nivelul ochilor, iar interlocutorul este privit printre acestea, acest gest însemnând neîncredere. Dacă o persoană își poziționează coatele pe masă acest gest denotă o doză de slăbiciune și nesiguranță.

Domeniul studierii gesturilor făcute de o persoană se dovedește a fi foarte complex și este în continuă evoluție, cercetările existente fiind continuate de noi specialiști.

1.2 Rolul privirii în comunicarea interpersonală

Pe parcursul istoriei oamenii au fost interesați de mișcările pe care le pot executa ochii ca și de efectul pe care aceștia îl pot avea asupra comportamentului uman. În sensul acesta se folosesc expresii cum ar fi următoarele: "L-a străpuns cu privirea" , "Are ochi mari de copil" , “Are o privire alunecoasă" , "Are o privire care te îmbie" , "A licărit ceva în privirea lui" , "Are o privire ucigătoare".( Pease ,1997,p107).

În cartea sa cu titlul The Tell-Tale Eye (Ochii care trădează), E. Hess susține că, în toată comunicarea umană, ochii sunt cei care transmit cele mai fidele și exacte semnale, deoarece ocupă un loc focal pe trup, iar pupilele funcționează în mod independent, aceasta depinzând de iluminare, pupilele se dilată sau se contractă, în același mod în care atitudinea sau dispoziția unei persoane se schimbă din pozitivă în negativă și viceversa.(Pease, 1997,p108)

În relațiile interpersonale contactul vizual este foarte important și oferă feed-back privind intențiile interlocutorului.Un studiu recent arăta că”direcția privirii este un mijloc prin care oamenii și alte animale pot transmite informații sociale relevante”(Macrae, 2002, p460).

S-a constatat faptul că unul dintre elementele care facilitează comunicarea nonverbală este contactul vizual, care este primul element perceput atunci când luăm legătura față în față cu alți oameni. Atunci când interacționează în plan social oamenii se privesc în ochi în multe rânduri, însă privirea îndreptată spre celălalt se menține în intervalul 3-10 secunde.Dacă intervalul de contact crește poate să apară un disconfort din partea interlocutorului .(Chelcea, 2005, p 65)

“Nu numai durata privirii are importanță; aceeași importanță are și partea trupului sau a feței asupra căreia este îndreptată privirea noastră, deoarece și aceasta influențează rezultatul negocierilor. Aceste semnale sunt transmise și receptate non-verbal și sunt interpretate exact de către receptor”(Pease, 1997,.p111).

În diverse culturi contactul vizual are semnificații diferite, de exemplu la americani lipsa contactului vizual poate genera suspiciuni de nesinceritate, pe când populațiile asiatice consideră o privire prea insistent ca o impolitețe.

Se remarcă faptul că în general, atunci când discursul are un caracter impersonal și este bazat pe argument logice intensitatea privirii este mai mare decât în cazul discuțiilor personale, femeile acordând mai mare atenție contactului la nivelul ochilor comparativ cu bărbații( Chelcea, 2005, p 66).

Julia Minson de la Harvard are un sfat pentru toți oamenii “ Ar fi bine să se țină cont de faptul că încercând să menții un contact vizual cu cineva care are convingeri contrare poate conduce la rezultate opuse celor pe care le dorești” .( https://www.forbes.com/sites/daviddisalvo/2013/10/21/study-making-direct-eye-contact-is-not-an-effective-way-to-persaude/#7e0d54a1751c

Specialiștii consideră că indivizii sunt mai mai puternici cu cât raportul vorbit-privit este mai mare, și sunt mai supuși în condițiile în care raportul ascultat-privit este mai crescut. ( Chelcea, 2005, p 68).

Dale C.Leathers afirmă că există șase funcții ale modalităților de a privi. Funcția atenției dă un semnal privitor la faptul că persoanele ce interacționează își acordă atenție în mod reciproc sau dimpotrivă, se ignoră.Funcția reglatoare realizează marcarea duratei convorbirii.Funcția de putere se referă la diferențele de statut social între interlocutori.Funcția afectivă va indica emoțiile pozitive ori negative.În ceea ce privește funcția de formare a mpresiei aceasta oferă indicii referitoare la felul în care acesta vrea să fie perceput.Funcția persusivă vizează mărirea credibilității cu ajutorul menținerii contactului vizual.

Autorul D.K.Orban (1999,p.9) afirmă că” prin ochi exprimăm un comportament cognitiv și emoțional. Dăm impresia de gândire profundă, confuzie sau neatenție. Ne dezvăluim emoțiile de frică, mânie, furie și tristețe “

Pe baza contactului vizual se poate face o primă impresie despre o persoană, impresie care în unele situații poate afecta rațiunea și ne poate face o părere preconcepută despre un individ.

Pe baza contactului vizual oamenii pot stabili dacă persoana din fața lor le face o impresie plăcută sau neplăcută, în raport cu durata contactului vizual.

Cu cât contactul vizual este mai îndelungat, cu atât un individ se va simți mai apropiat de o anumită persoană. Aceasta pentru că, din instinct oamenii au tendința de a evita contactul vizual cu cei care le displac, iar dacă acest contact se realizează privirea va reflecta lipsa de interes în privința respectivului individ.

Se poate face această diferență din cât de larg sunt deschiși ochii și cât de mult pot face mișcări mușchii din regiunea ochilor.( http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala)

Există mai multe mai multe funcții pe care contactul vizual le îndeplinește în comunicare și pe care indivizii care comunică le observă unul la celălalt: exprimarea unor emoții,obținerea de feed-back, informarea și reglarea fluxului.

În deschiderea unei comunicări, în majoritatea cazurilor există un contact vizual cu persoana cu care dorim să purtăm o conversație, deoarece acest lucru ne face să înțelegem mai multe lucruri despre respectiva persoană și ne ajută să ne formăm o anumită opinie în privința acesteia.Atunci când o persoană dorește să spună ceva în multe cazuri se uită la interlocutor și așteaptă până acesta termină ceea ce avea de spus și se stabilește un contact vizual.

Când prin contact vizual se vizează obținerea unui feed-back, dacă există o întrerupere a acestuia, cel care transmite mesajul va avea impresia că destinatarul nu a privit cu atenție comunicarea sa.Oamenii care simt nevoia de a fi aprobați au un contact vizual mai mare cu cei din fața lor comparative cu cei care sunt siguri pe ei.

Interesul pentru o conversație poate fi observat de către interlocutori prin menținerea contactului vizual pe toată perioada discuției.

Cazul contrar ne certifică faptul că interlocutorul nu a fost atent și prin urmare nu a acordat o mare importanță comunicării.

Deci se poate spune că un indicator elocvent al atenției interlocutorului este aprobarea vizuală, vitală pentru a păstra interesul pe parcursul conversației.

Semnale care se mai pot pune în legătură cu contactul vizual sunt frecvența cu care indivdul clipește și poziționarea sprâncenelor.

Pe baza acestor aspecte se pot detecta multe stări pe care o persoană poate încerca să le ascundă(supărare, tristețe, bucurie).

Julia Minson de la Harvard are un sfat pentru toți oamenii “ Ar fi bine să se țină cont de faptul că încercând să menții un contact vizual cu cineva care are convingeri contrare poate conduce la rezultate opuse celor pe care le dorești” .( https://www.forbes.com/sites/daviddisalvo/2013/10/21/study-making-direct-eye-contact-is-not-an-effective-way-to-persaude/#7e0d54a1751c).

Cu privire la natura relației dintre persoane, s-a stabilit pe baza unor experimente că la o distanță între interlocutori de trei metri contactul vizual este menținut într-un procent de 65% pe parcursul conversației, în schimb dacă distanța este de 0,6m contactul visual este de doar 45%.

Atunci când privim o persoană părțile pe care le remarcăm în mod prioritar sunt chipul și ochii, iar acesta este încă un motiv pentru care comunicarea vizuală este esențială pentru specia noastră.

1.3Rolul proxemicii in comunicarea interpersonală și valoarea atingerilor

Gael Le Boulche a fost cel care a propus realizarea unei abordări sistemice a proximității și a făcut câteva precizări legate de originea cuvântului( în limba franceză).Astfel el menționează faptul că actualul cuvânt proximitate ce provine din cuvântul latin proximitas este utilizat la început într-un text juridic din anul 1479 și se referă la acte de succesiune.După secolul al XVI-lea conceptul este acela de determinare a poziției obiectelor în spațiu ori de cronologie a evenimentelor(Chelcea, 2005,p41).

Cercetătorul a definit proximitatea în următorul mod” Proximitatea este o judecată de valoare referitoare la perceperea unei distanțe, distanța fiind o expresie a raportului dintre două obiecte distncte în drept, în spațiu și în timp”(Le Boulche, 2001,p3)

Cealaltă disciplină care a fost introdusă destul de recent, proxemica, s eocupă cu studiul mesajelor nonverbale transmise de indivizi atunc când utilizează spațiul.

Fondatorul disciplinei este Edward T.Hall ce pleacă de la supoziția că apărarea teritoriului, care este foarte importantă în cazul animalelor se manifestă în anumite forme și în cazul oamenilor, numai că aceasta îmbracă noi forme care sunt mult mai subtile. (Radu, 2013,p28)

Aspectele cele mai importante pe care le scoate în evidență această disciplină sunt prezentate în rândurile următoare.

Primul aspect se referă la dorința de a marca teritoriul ce există la om de exemplu în faptul că face un gard în jurul casei pe care o deține, își amenajază un birou care să impresioneze vizitatorii, etc..

O anumită așezare în spațiu poate să confere unele avantaje, respectiv unele dezavantaje(de exemplu locul din capul mesei sau în cazul unei încăperi colțul care este opus ușii își propune să ofere un avantaj persoanei care îl ocupă

Un avantaj în comparație cu interlocutorul este și al unei poziții ce se află mai la înălțime în comparație cu o poziție joasă și mai incomodă.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că poziția influențează destul de mult comunicarea( poziția „alături” acționează ca un inhibitor, poziția „fată în față” crează perspectiva unei confruntări, cea mai convenabilă comunicării fiind așezarea la 90°.

Distanța care se menține în timpul unei convorbiri are de asemenea unele semnificații, fiind delimitate patru tipuri de distanțe ce influențează comunicarea.

Zona intimă include zona de la corpul nostru și o distanță de 45 cm față de acesta (zona este favorabilă comunicării tactile și olfactive iar rolul comunicării verbale se reduce. Acesta este un spațiu de protecție pentru un om care nu este accesibil decât persoanelor foarte apropiate (partenerului, copiilor,părinților, celui mai bun prieten).Acest gen de apropiere între interlocutori indică faptul că persoanele sunt apropiate și din punct de vedere psihologic.

Zona personală care este divizibilă într-o subzonă apropiată(de la 45 la 75 cm) și una depărtată (de la 75 la 125 cm).În această zonă persoanele își pot atinge mâinile , fiind distanța ce definește limita de contact fizic cu ceilalți oameni.În această zonă nu simțim căldura și respirația altora și putem avea dificultăți în a păstra contactul vizual.În situația în care acest spațiu este încălcat ne putem simți inconfortabil, acest fapt putând fi remarcat prin mișcări ale corpului(în special ale părții inferioare).Reacția pe care o va avea un individ la pătrunderea altcuiva în spațiul său personal va fi diferită în funcție de relația pe care o are cu interlocutorul(dacă există simpatie ori atracție față de acesta omul va fi mai tolerant)

Zona socială, unde nu mai își face simțită prezența nici un element de intimitate, fiind împărțită la rândul ei în subzona apropiată(1,25-2,25m) și subzona depărtată (2,20-3,60m).Aceasta este distanța la care nu se mai observă cele mai mici amănunte cu privire la interlocutor și la care au loc majoritatea interacțiunilor cotidiene .De acest tip de distanță ține dispunerea care se execută pentru mobilier , deoarece majoritatea oamenilor dorește respectarea acestei zone.Pentru această zonă devine foarte important contactul vizual, obiectivul fiind acela de a păstra un nivel foarte bun al comunicării, iar vocea devine mai ridicată, inflexiunile având rolulde a micșora această distanță.

Zona publică (peste 3,70m), în care contactul vizual devine mai puțin important și crește importanța celui verbal.Aceasta este distanța în care o persoană se simte protejată dar la care se pierd multe detalii ale comportamentului pe care îl are interlocutorul, dar se pot vedea acțiunile întreprinse de acesta.

O așezare strategică poate fi o modalitate prin care se poate coopera cu alte persoane, poziția adoptată de acestea fiind un indiciu al atitudinii pe care acestea o vor adopta.Mark Knapp, în lucrarea sa cu titlul”Comunicarea nonverbală în interacțiunile umane” afirmă că, în pofida faptului că este o formulă general în privința interpretării așezării în jurul unei mese, mediul poate influența și el locul unde preferăm să ne așezăm. (Pease,1997,p149).

Se consideră că înălțimea pe care o are spătarul scaunului unei persoane are o influență în mărirea sau scăderea prestigiului pe care îl are persoană. De aceea persoanele cu funcții de conducere preferă scaunele impunătoare, care au spătare înalte.

Plasarea în birou a anumitor obiecte pot da impresia de prestigiu și contribuie la mărirea autorității( un telefon sofisticat, câteva dosare lăsate la vedere pe care este menționat faptul că sunt secrete, afișarea de diplome obținute de ocupantul biroului, etc,,)

Se poate spune că acest domeniu al comunicării noverbale se află în plină expansiune iar cercetările efectuate nu sunt în acest moment bazate pe concluzii ferme și nu benficiază de argumentații solide din punct de vedere teoretic.

Din această cauză, a spune că proxemica și kinezica furnizează argumente ce nu pot fi combătute nu ste o afirmație realistă.

Domeniul pe care doresc să îl cuprindă este mult prea vast, iar unele teorii pot fi discutabile și îmbunătățite în mod substanțial.

Trebuie însă menționat că aceste cercetări sunt foarte utile pentru studiul comportamentului uman în general și al comunicării de tip nonverbal în special, nu doar pentru specialiști ci și pentru toți oamenii.

Există în mod sigur puțini oameni ce urmăresc în mod voit aspecte cum ar fi distanța ce îi separă de interlocutor, de gesturile făcute de o persoană sau de dispunerea pe care o au persoanele ce comunică în spațiu.

CAPITOLUL II Elemente nonverbale in interacțiunea angajator – student

2.1 Reguli de comportament pentru un interviu de succes

În zilele noastre recrutarea resurselor umane de către o organizație presupune aproape întotdeauna unul sau mai multe interviuri pe care candidatul le susține cu reprezentanți ai organizației respective sau cu angajați ai unor firme de recrutare.

De aceea, oricare om care își dorește să devină salaratul unei firme va trebui întâi să treacă de această etapă care se poate dovedi a fi destul de solicitantă, indiferent dacă experiența în acest domeniu este vastă sau nu .

Studenții nu au experiența de viață a multor interviuri și de aceea găsirea unui prim job se poate dovedi un demers destul de dificil, dată fiind tocmai această lipsă a experienței, care îi împiedică să știe cum să reacționeze în unele situații.

Pentru mulți dintre aceștia, limbajul nonverbal nu prezintă o importanță deosebită, unii fiind convinși că nici recrutorii nu sunt foarte interesați de aceste aspecte.

De aceea se comportă în mod nepotrivit, iar eșecurile repetate îi fac să se întrebe unde au greșit, de ce nu au fost aleși pentru a fi angajați.

În majoritatea cazurilor vina este transmiterea unor semnale nepotrivite interlocutorilor, fapt care conduce la insuccesul candidatului.

Elementele de comunicare nonverbală pot să acompanieze în mod armonios ceea ce omul transmite prin intermediul comunicării verbale.

Comunicarea nonverbală este bazată pe toate mișcările corpului, mimica și gesturile făcute de o persoană într-o anume situație.

Un interviu poate fi un fel de război al nervilor între cele două părți aflate față în față și de aceea pentru candidați este important să se concentreze pe impresia pe care o vor face evitând unele greșeli.

Sun Tzu afirma în cartea sa “Arta razboiului”: “Dacă îți cunoști inamicul și pe tine însuți, nu vei fi în primejdie în 100 de bătălii. Dacă îți cunoști inamicul, dar nu te cunoști pe tine, șansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale. Dacă nu-ți cunoști inamicul și nici pe tine insuți, este sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie.” 

Se spune că recrutorul ar putea să identifice un candidat care are șanse reale să ocupe un post din primele 30 de secunde, acest aspect fiind legat numai de limbajul trupului.( http://marketingportal.manager.ro/articole/tips-si-tricks-61/limbajul-corpului-in-cadrul-unui-interviu-8-reguli-de-baza-4279.html)

Când o persoană se întâlnește cu alta pentru prima dată se studiază omul pe care îl vezi foarte bine pentru a decide dacă individul poate să prezinte încredere, aceste concluzii fiind bazate pe comunicarea nonverbală.

Din acest motiv, din prima clipă din care studentul s-a prezentat la interviul care a fost programat și până la plecare, candidatul trebuie să încerce să transmită semnalele potrivite.

Din puncul de vedere al specialiștilor, limbajul corporal are o complexitate la fel de mare ca cel verbal, existând numeroase zone anatomice care sunt implicate și fiind un mijloc de realizare a unei comunicări la fel de important ca și cel verbal .(https://www.banknews.ro/stire/10355_limbajul_corpului_in_cadrul_interviului.html)

Cercetările efectuate în acest domeniu au relevat faptul că în cadrul unei discuții interlocutorul își face o impresie în funcție de limbajul verbal 10%, de timbru vocal 20% și de limbajul nonverbal în proporție de 70%. (https://www.banknews.ro/stire/10355_limbajul_corpului_in_cadrul_interviului.html)

Pentru recrutorul care știe să descifreze semnele limbajului nonverbal, omul care se află în fața sa este asemenea unei cărți pe care este capabil să o citească.

Din gesturile sau expresiile faciale ale studentului, evaluatorul poate afla multe, începând de la tipul de sentiment pe care îl încearcă( bucurie, dezamăgire, furie , etc), până la gradul de sinceritate al afirmațiilor celui intervievat.

Peter de Paulo afirmă că analiza ce se face comportamentului nonverbal are în vedere:(Chelcea, 2005,p 170)

-o codificare și management al impresiei ce constă în semnale nonverbale emise care să nufie în contradicție declarațiile verbale pe care le face individul

-decodificarea și sensibilitatea nonverbală, ce se referă la recunoașterea cu precizie cât mai mare a semnificației pe care o au semnalele nonverbale ca și atenția care trebuie acordat comunicării nonverbale

-modalitatea prin care poate fi evaluat comportamentul nonverbal al unei persoane unde sunt incluse instrumentele pe baza cărora se înregistrează și se măsoară formele și parametrii semnalelor nonverbale

Recrutorii ar trebui să aibă mai mult timp rezervat pentru prezentarea firmei pe care o fac celor care doresc să intre în organizație, să le arate considerația uilizând semnale nonverbale( să se așeze aproape de persoana cu care discută, să existe contacte cutanate, să se mențină în permanență contactul vizual). ( Chelcea, 2005,p 170)

Este o regulă faptul că succesul unei afaceri va depinde în bună măsură de competența oamenilor de a comunica nonverbal în cel mai potrivit mod cu putință.

Toate semnele ce sunt furnizate de indicii corporale se numesc mai recent gramatica gesturilor iar cel care o cunoaște are un atu în fața interlocutorilor.

Este clar că la un interviu, dacă evaluatorul știe această simbolistică munca lui devine mai ușoară, reciproca fiind valabilă : dacă studentul știe să își stăpânească foarte bine emoțiile, evaluatorul va fi impresionat de prestația sa. (https://www.banknews.ro/stire/10355_limbajul_corpului_in_cadrul_interviului.html))

Studentul trebuie să știe cum să reacționeze dacă se confruntă cu un interviu susținut în fața unui om care aparține unei cultui diferite.

De exemplu, dacă în culturile din Occident contactul vizual reprezintă un mesaj obligatoriu și pozitiv, acest lucru nu este apreciat în Japonia.(http://www.ziare.com/locuri-de-munca/interviu/limbajul-trupului-7-greseli-majore-la-interviul-de-angajare-si-diferente-culturale-1296593)

Pentru americani sau europeni privirea plecată pe perioada desfășurării interviului semnifică dezinteres, în timp ce pentru japonezi constituie dovada unui mare respect față de persoanele din fața sa.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește gesturile, gesticularea excesivă nu este considerată un defect de italieni, însă germanii nu vor vedea acest lucru cu ochi buni.

Pentru sud-americani gesticularea dovedește că cel care își expune ideile este pasionat de subiect, în timp ce asiaticilor nu le este pe plac.

Singura armă strategică ce poate fi folosită fără a da greș cu reprezentanții oricărei culturi este zâmbetul, care are aceeași semnificație pretutindeni și anume plăcerea revederii.

Un student ar putea avea o stare de neliniște înaintea unui interviu, deoarece își face probleme cu privire la ceea ce ar trebui să spună(mai ales dacă se desfășoară într-o limbă străină) sau se gândește dacă emoțiile sale se vor dovedi constructive.( http://www.recrutori.com/news/limbajul-nonverbal-i-importana-sa-intr-un-interviu/)

Sfatul specialiștilor este ca studenții să fie mai puțin preocupați de ceea ce spun, și mai mult de ceea ce transmit prin limbajul nonverbal, care se poate dovedi esențial pentru reușită.

Fly Research a făcut un sondaj în rândul a 1000 de persoane care recrutează și rezultatul a fost acela că 75% dintre interviuri sunt un eșec la trei minute după ce candidatul a intrat pe ușă .

Prima impresie se dovedește a fi foarte importantă, de aceea mesajul care se transmite prin comunicare nonverbală trebuie să fie cât mai potrivit încă de la începutul interviului.

Gândul cel mai important pentru student ar trebui să fie că aceasta este o oportunitate pentru el ca firma să afle despre el cum ar putea fi de folos și în același timp o ocazie ca el să afle mai mult despre organizația respectivă.

S-a constatat faptul că doar 7% din mesajul din timpul interviului este transmis prin intermediul cuvintelor, restul de 93% fiind rezultat din tonul vocii38% și limbajul trupului 55%.

(http://marketingportal.manager.ro/articole/tips-si-tricks-61/limbajul-corpului-in-cadrul-unui-interviu-8-reguli-de-baza-4279.html)

Din acest moment limbajul trupului trebuie controlat în timpul interviului pentru că este un element esențial în relația candidat –angajator .

Cuvintele pot transmite un mesaj, însă limbajul nonverbal poate transmite un mesaj care să fie mai important pentru recrutor, mesaj care să decidă reușita interviului .

Oamenii în general nu își dau seama că interviul începe chiar din sala în care candidații așteaptă să intre la interviu . ( http://www.ziare.com/locuri-de-munca/interviu/limbajul-trupului-7-greseli-majore-la-interviul-de-angajare-si-diferente-culturale-1296593)

În acest context este foarte important poziția pe care o are corpul respectivei persoane, astfel încât o poziție neglijentă pe scaun poate să conducă recrutorul spre concluzia că studentul este dezinteresat.

Poziția care dă impresia că studentul este o persoană de încredere este cea dreaptă, indiferent dacă se stă pe scaun ori în picioare un specialist în domeniu recomandând ca gâtul să fie alungit, umerii și urechile aliniate iar umerii trași spre spate.

Această postură are efecte benefice, oferind senzația de încredere, optimism, energie și forță, lucru pe care recrutorul îl va sesiza cu siguranță.

Senzația oferită de un candidat trebuie să fie de încredere în propriile forțe, dar nu de aroganță , intrarea în sala de interviu realizându-se având un zâmbet ușor pe buze. ( http://marketingportal.manager.ro/articole/tips-si-tricks-61/limbajul-corpului-in-cadrul-unui-interviu-8-reguli-de-baza-4279.html)

În cazul unor emoții ce determină transpirarea mâinilor este recomandabil ca acestea să fie șterse înainte de intrarea în sală.

Nu trebuie ca mâna cu care se salută să fie moale, strangerea de mână trebuind să fie naturală, suficient de puternică.

Nu este recomandabil ca intervievatul să întindă mâna primul, ci trebuie să aștepte ca recrutorul să facă primul acest gest.

Este nepoliticos ca cel căruia i se ia interviul să ia loc primul, mai ales dacă recrutorul nu i-a spus să ia loc și nu i-a indicat locul ales pentru desfășurarea interviului.

O impresie proastă face acel candidat care în timpul interviului se joacă cu hainele ori cu alte obiecte, impresia lăsată fiind aceea de dezinteres.

S-a constatat că o persoană își atinge fața de circa 2000-3000 de ori pe parcursul unei zile, însă este indicat ca la un interviu oamenii să se abțină de la acest gest, deoarece poate indica apariția unei stări de nervozitate.

Brațele nu trebuie să fie încrucișate, deoarece semnalul transmis este cel că persoana este reținută, a trecut în defensivă, ori că interviul îl plictisește, i se pare o pierdere de vreme.

Un alt gest care nu este recomandabil este aprobarea afirmațiilor interlocutorului prin înclinarea capului, în mod excesiv.

Unii candidați consideră că manifestarea acordului în acest mod este un lucru bun, însă de obicei acest gest este considerat a fi unul de slugărnicie, sau un tic nervos.

Scaunul pe care se așează candidatul trebuie lăsat în aceeași poziție care a fost stabilită de recrutor, o depărtare a acestuia demontrând existența neîncrederii sau a unei stări de nervozitate, iar apropierea excesivă de evaluator putând fi considerată o încercare de intimidare.

În timpul interviului, candidatul ar fi bine să stea drept, cu spatele rezemat de spătarul scaunului pe care a luat loc iar mâinile să fie lăsate la vedere, nu pe sub masă, iar atunci când se consideră necesară întărirea afirmațiilor să fie folosite pentru a se transmite mai bine mesajul.

La un interviu în care se decide angajarea sunt emoții, acestea existând și din partea recrutorului și a studentului. ( https://legestart.ro/cum-imi-controlez-limbajul-corpului-in-timpul-interviului-de-angajare-iata-cateva-ponturi-utile/)

Un truc pentru a masca emoțiile este să se mențină un ton al vocii ferm, care va dovedi celui care ia interviul că studentul respectiv este stăpân pe sine, o voce șovăielnică conducând spre impresia de timiditate, care este asociată cu pasivitatea.

Toți cercetătorii recomandă menținerea contactului vizual cu evaluatorul cât mai mult timp posibil, deoarece lipsa unui contact visual denotă nesiguranță, faptul că studentul nu poate avea un răspuns potrivit la întrebarea ce i se adresează, sau chiar nesinceritate.

Chiar în condițiile în care adevărul nu este acesta, în acest mod se face percepția candidatului ce susține un interviu în vederea angajării.

Respirația făcută în modalitatea potrivită este un alt aspect care prezintă importanță la prezentare la un interviu. ( http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-poateajuta-limbajul-corpului-castigi-interviu-angajare-)

La apariția unei stări de nervozitate accentuată respirația își mărește ritmul și se micșorează posibilitatea de a gândi cu claritate, acest fapt putând duce la eșecul unui interviu, deoarece în mod natural se reduce capacitatea persoanei de a gândi în mod clar.

Din acest motiv trebuie exersată respirația pentru a putea fi controlaă într-o anumită măsură.

Atunci când o persoană nu o cunoaște pe cealaltă, aspectul exterior, în mod preponderent ținuta va furiza informații referitoare la candidat.

Îmbrăcămintea acestua poate oferi multe informații, pornind de la situația sa financiară și de la gusturile sale în materie de vestimentație, de abordarea unui stil anume.

Îmbrăcămintea trebuie să fie în același timp confortabilă și decentă, să păstreze o notă de sobrietate potrivită momentului.

Este indicat ca vestimentația să fie potrivită cu angajatorul respective și cu poziția care se dorește a fi ocupată. ( http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-poateajuta-limbajul-corpului-castigi-interviu-angajare-)

Pentru siguranță este de recomandată adoptarea stilului business ori business casual, fără accesorii de dimensiuni mari care pot atrage atența asupra lor.

Ar fi indicat ca intervievatul să nu vină la interviu cu prea multe lucruri personale(laptop, telefon, dosare, etc)

Același lucru trebuie să reflecte și încălțămintea aleasă pentru interviu, care este bines ă fie comodă, dar cu o notă de eleganță.

Și încă un aspect important este faptul că aceasta trebuie să fie foarte curată, pentru a nu lăsa recrutorului impresia de neglijență.

Încheierea interviului este de asemenea un moment important, care oferă indicia referitoare la candidat.

La final, este de recomandat să existe o strangere de mână fermă și mulțumiri aduse recrutorului pentru timpul acordat.

De asemenea, un zâmbet la final ar putea să mărească șansele de reușită ale candidatului.

.

2.2Reguli de comportament pentru un om ce realizează interviuri

Un interviu cu un student se poate dovedi mai dificil decât cel cu o persoană mai în vârstă, care are o experiență a acestui tip de emoții.

Evaluatorul ar trebui să țină seama de acest emoții care sunt inerente și sunt normale pentru primele experiențe de viață și să încerce să vadă dincolo de aparențe.

Emoțiile pot afecta uneori în mod decisive calitatea răspunsurilor pe care studentul le dă angajatorului, rezultatul putând fi nefavorabil pentru studentul respectiv.

Este de notat faptul că mai multă experiență va aduce studentului mai multă stăpânire de sine, deci prima impresie care se crează ar putea fi mult mai bună, studentul având posibilitatea să îșă supravegheze din ce în ce mai bine limbajul nonverbal.

Ar trebui ca cel care face evaluarea să fie atent la toate aspectele pe care i le dezvăluie candidatul, să discearnă dacă acestea fac cu adevărat parte din personalitatea acestuia sau este un rol pe care studentul și-a impus să îl joace pentru a avea mai multe șanse la angajarea în respective organizație.

Abilitatea de a lucra cu oamenii și de a le observa manifestările este diferită pentru diverse persoane, depinzând atât de calitățile native cât și de experiența de viață și educația ce sunt proprii fiecărui individ în parte.

Se poate ca omul să fie un bun ascultător dar să nterpreteze greșit unele semen, mai ales cele ale limbajului nonverbal, acest lucru fiind mai pregnant în cazul diferențelor culturale dintre cei doi interlocutori.

Rolul unui manager care intervievează un candidat nu este acela de realiza un interogatoriu, ci să încerca ca procesul de comunicare să fie cât mai bun. (Ribbens, https://books.google.ro/books?id=wMmnDQAAQBAJ&pg=PT157&lpg= PT157&dq= limbajul+ nonverbal+in+cadrul+unui+interviu)

Chiar dacă cel care realizează interviul are despre sine impresia că este un bun ascultător, atenția acordată limbajului nonverbal trebuie să fie maximă.

O regulă de bază ar fi ca evaluatorul să se asigure că cel căruia i se ia interviul vorește circa 75% din timpul care este alocat interviului.

Un semn de simpatie și înțelegere pentru candidat este oglindirea încrucișată ce reprezintă o combinație dintre o mișcare a brațului cu una ușoară a mâinii, sau o schimbre a poziției împreună cu o mișcare a capului.

Modificările subtile ale expresiei faciale, ale tonului pe care îl are vocea și a mișcărilor mâinilor indică momentele în care un om începe să fie dezinteresat de discuție

Dacă cel care evaluează va afișa o mină impasibilă, studentul ar putea fi timorat și ar putea să nu dea tot ce poate în discuția respectivă.

În interviurile care au ca obiectiv recrutarea, unul dintre cele mai importante aspecte este ca cel care participă la interviu din partea firmei interesate să afle dacă ceea ce spune candidatul despre calificarea, aptitudinile sau experiența sa este adevărat sau nu .

Dacă în cursul discuției, se dorește punerea unei întrebări lămuritoare la care candidatul evită să răspundă, cel care realizează interviul va vedea care este răspunsul urmărind limbajul trupului: o schimbare a poziției, încrucișarea brațelor sau evitarea contactului vizual va indica faptul că omul își dorește să ascundă adevărul, deoarece știe că o cunoaștere a acestor aspecte nu îl va avantaja.

Cel care cunoaște limbajul trupului va detecta imediat un comportament care indică stresul și unele semne de anxietate.

Există cercetări ce au scos în evidență faptul că indivizii au tendința de a emite chiar de la prima întâlnire judecăți de valoare referitoare la ceilalți oameni , cărora le evaluează în mod rapid personalitatea, farmecul, inteligența, atitudinea.

Uneori prima impresie este cea corectă, dar există situații în care flerul persoanei ce realizează interviul nu este de ajuns iar prima impresie se va dovedi greșită.

Pentru cel care intervievează există unele reguli simple care trebuie respectate pentru a nu lăsa propriile prejudecăți să influențeze judecata:

Omul trebuie să recunoască atunci când are prejudecăți și să încerce pe cât este posbil să nu fie dominat de acestea.

Cel care face evaluarea să nu uite că presupunerile pe care le face nu se pot constitui în dovezi

Angajatorii trebuie să încerce să trateze candidații în același fel și să le pună aceleași întrebri, observându-le cu atenție reacțiile

Crearea unei atmosfere destinse este foate importantă pentru un interviu, de aceea bariere fizice între interlocutori ar trebui să fie cât mai puține aceștia fiind de preferat să stea la aceeași masă.

Cei care realizează evaluarea trebuie să fie atenți atât la propriul limbaj al trupului care ar putea spune multe despre ei, cât și la limbajul nonverbal al studentului căruia i se ia interviul.

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND ELEMENTELE DE COMUNICARE NONVERBALĂ LA UN INTERVIU

3.1Metodologia cercetării

Pentru a determina importanța elementelor nonverbale în procesul de angajare s-a realizat un sondaj de opinie online, rezultatele obținute reflectând opiniile grupului ce a răspuns la întrebări.

Metoda folosită pentru culegerea datelor necesare studiului a fost sondajul de opinie, iar cea de prelucrare a datelor a fost una cantitativă, subiecților fiindu-le administrat chestionarul elaborat pentru care am contabilizat felul răspunsurilor primite la aceste întrebări.

Tipul de design utilizat în studiu este cvasiexperimental, deoarece nu s-a intervenit din partea cercetătorului în scopul provocării unor reacții, ci s-a folosit chestionarul fără a se sugera subiecților vreo opinie, iar completarea chestionarului a fost lăsată doar la latitudinea lor.

Cercetarea cantitativă este o cercetare concludentă care are profunzime și presupune intervievarea unui număr relativ mare de subiecți, rezultatele fiind relevante pentru grupul țintă pe care se desfășoară cercetarea.

Însă și în cazul acestor cercetări de tip cantitativ , completarea de către respondenți a unor chestionare ce se bazează pe intuiție și motivație, subiectivitatea tipic umană este imposibil să nu intervină, deci rezultatele obținute pot fi mai mult sau mai puțin așteptate de cercetător.

Am urmărit ca terminologia utilizată să poată fi ușor de înțeles pentru respondenți, chiar pentru cei care nu sunt familiarizați cu noțiunile din sfera sociologiei.

S-a optat pentru utilizarea scalei lui Likert pentru a putea realiza o analiză a răspunsurilor primite .

Scala lui Likert face parte din categoria scalelor de tip ordinal și în cazul utilizării acestei scale vor fi parcurse următoarele etape pentru a putea cuantifica răspunsurile obținute de la subiecți:

se formulează de cei care realizează cercetarea un set de propoziții cu caracter favorabil sau nefavorabil referitor la problema care urmează să fie studiată.

transpunerea acestor propoziții în chestionarele care vor fi înmânate subiecților cercetării care vor fi rugați să-și exprime acordul sau dezacordul în privința informațiilor respective, prin încercuirea uneia din cele 5 gradații ale scalei utilizate.

Se aplică chestionarul elaborat unei populații stabilite în conformitate cu scopul de măsurare, în acest caz studenții din București .

acord total acord indiferent dezacord dezacord total

(A.T.) (A) (I) (D) (D.T.)

fiecărei gradații care există pe scala lui Likert i se atribuie după ce chestionarul este dat spre completare subiecților un set de valori numerice prezentate în rândurile următoare::

în cazul propozițiilor cu aspect favorabil

+2; +1; 0; -1; -2

în cazul propozițiilor cu aspect nefavorabil

-2; -1; 0; +1; +2

se efectuează calcularea scorului realizat de fiecare subiect în parte pentru tema dată sub forma unei sume algebrice a valorilor numerice ce cuantifică opinia sa referitoare la fiecare propoziție, componentă a setului administrat.

Este bine de observat faptul că scala Likert este o scală bipolară în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea față de o temă dată atât prin răspuns pozitiv cât și negativ, al subiecților care completează chestionarul respectiv..

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, și eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”(S.Chelcea, 2001,177).

Chestionarul a fost administrat unui număr de 385 de studenți români de la o facultate oarecare din București, care au vârste cuprinse între 20 și 25 de ani, și care au trecut cel puțin o singură dată printr-un proces de angajare, iar pentru a alege eșantionul reprezentativ care să răspundă la chestionar am urmat indicațiile existente pe site-ul http://www.raosoft.com/samplesize.html.
Se acceptă o eroare de 5%, aceasta fiind o alegere obișnuită și un nivel de încredere de 95%, la o populație de circa 2000000 persoane, mărimea eșantionului fiind de 385 persoane , rezultat după introducerea datelor proprii cercetării noastre, calcul făcut de site-ul indicat, aceasta fiind mărimea minimă a eșantionului pentru ca rezultatele să fie concludente

Unitatea de sondaj este reprezentată de respondent care este student la București , iar unitatea de observare este formată din cei 385 studenți care au dorit să răspundă la întrebările chestionarului.

La această cercetare au participat atât persoane de sex masculin cât și feminin, genul respondenților nereprezentând un criteriu de selecție.

3.2 Obiectivele și ipotezele cercetării

În continuare se vor prezenta obictivele pe care le are cercetarea și ipotezele de la care a plecat aceasta.

3.3 Rezultatele cercetării

1.La întrebarea nr1 cu privire la cunoașterea semnificației expresiei „comunicare nonverbală” , 305 persoane au răspuns AT(79,22%) , 35 au răspuns A(9,09%), iar 45 au răspuns I(11,68%).

Au fost obținute 645 de puncte din maxim , deci un procent de 83,76%, din cele 770 maxim posibile.

Majoritatea persoanelor chestionate declară că cunosc la ce se referă comunicarea nonverbală.

Fig.1 Răspunsuri la întrebarea nr1 Sursa:Reprezentare proprie

2. .La întrebarea nr 2 referitoare la informarea respondenților cu privire la această formă de comunicare , 282 respondenți au spus AT( 73,24%) , 61 au spus A( 15,84%) , 22 au spus I ( 5,81%) , iar restul de 20 au spus D(5,19%).

Au fost obținute 605 puncte, adică 78,57% din maxim posibil.

Cei mai mulți respondenți consideră că s-au informat cu privire la această formă de comunicare.

Fig.2Răspunsuri la întrebarea nr2 Sursa:Reprezentare proprie

3. .La întrebarea nr 3 referitoare la interacțiunea pe care domeniul de activitate o presupune cu persoanele necunoscute , 302 respondenți au spus AT (78,44%) , 26 au spus A( 6,75%) , 17 au răspuns I(4,41%) , iar restul de 40 au spus D( 10,38%) .

Au fost obținute 590 puncte, adică 76,62% din maxim.

Majoritatea respondenților interacționează frecvent cu persoane pe care nu le cunosc și știu cum să se comporte în toate situațiile.

Fig.3Răspunsuri la întrebarea nr3 Sursa:Reprezentare proprie

4. La întrebarea nr 4 referitoare la încercarea respondenților de a descifra comunicarea nonverbală a interlocutorilor, 312 respondenți au spus AT(81,03%) , 38 au spus A(9,87%), iar 35 au spus I(9,0%).

Au fost obținute 662 puncte, adică 85,97% din cele posibile.

Cei mai mulți respondenți spun că încearcă să deslușească modul de comunicare nonverbală a interlocutorilor.

Fig.4Răspunsuri la întrebarea nr4 Sursa:Reprezentare proprie

5. .La întrebarea nr 5 cu privire la experiența la interviurile de angajare, 367 studenți au răspuns AT(95,32%) , iar 18 au răspuns D( 4,67%)

Au fost obținute 716 puncte, adică 92,98% din maximul posibil.

Cei mai mulți respondenți consideră că au experiență în privința interviurilor de angajare.

.

Fig.5Răspunsuri la întrebarea nr5 Sursa:Reprezentare proprie

6. .La întrebarea nr 6 referitoare la remarcarea prezenței elementelor comunicării nonverbale la interviu , 278 de persoane au răspuns AT(72,2%) , 40 au răspuns A(10,38%) , 35 au răspuns I(9,09%) ,iar 32 au răspuns D(8,31%)

S-au obținut 564 puncte, adică 73,24 % din totalul maxim

Fig.6Răspunsuri la întrebarea nr6 Sursa:Reprezentare proprie

7. .La întrebarea nr 7 referitoare la indiciile oferite de comunicarea nonverbală cu privire la atitudinea evaluatorilor față de candidat, 302 studenți au răspuns AT(78,44%), 27 au răspuns A, iar 56 au răspuns I.

S-au obținut 631 de puncte, adică 81,94% din maximul posibil.

Majoritatea respondenților consideră că se oferă indicii prin comunicare nonverbală cu privire la atitudinea pe care evaluatorii o au față de candidați.

Fig.7Răspunsuri la întrebarea nr7 Sursa:Reprezentare proprie

8. La întrebarea nr 8 referitoare la importanța mai mare a unor elemente nonverbale la interviurile de angajare, 314 respondenți au răspuns AT(81,55%), 35 au răspuns A( 9,09%) ,19 au răspuns I (4,93%) , iar 17 au răspuns D(4,41%) .

S-au obținut 646 de puncte, adică 83,89% din maximul posibil.

Studenții cred că există elemente de comunicare nonverbală cu o mare importanță în procesul de angajare.

Fig.8Răspunsuri la întrebarea nr8

9. .La întrebarea nr 9 referitoare la importanța pe care studenții o acordă gesturilor, 315 respondenți au răspuns AT ( 81,81%) , 37 au răspuns A( 9,61%) , iar 33 au răspuns I(8,57%).

S-au obținut 667 puncte, adică 86,62% din maxim.

Fig.9Răspunsuri la întrebarea nr9

10. .La întrebarea nr 10 referitoare la impresia pe care o poate crea zâmbetul , 266 de studenți au răspuns AT( 69,09%) , 68 au răspuns A( 17,66%) , iar restul de 51 au răspuns D( 13,24%).

S-au obținut 549 puncte, adică 71,29% maximul celor posibile.

Zâmbetul este considerat foarte important în obținerea unei impresii favorabile la interviu de majoritatea respondenților.

Fig. 10 Răspunsuri la întrebarea nr 10

11. La întrebarea nr 11 cu privire la importanța pe care o are contactul vizual , 271 studenți au răspuns AT( 70,38%) , 80 au răspuns A( 20,8%) , iar restul de 34 au răspuns D ( 8,83%).

S-au obținut 588 de puncte deci 76,36% din maxim.

Contactul vizual este foarte important pentru majoritatea respondenților.

Fig.11Răspunsuri la întrebarea nr11

12. La întrebarea nr 12 referitoare la descifrarea expresiilor faciale ale interlocutorilor, 295 de persoane au răspuns AT(76,62%) , 54 au răspuns A( 14,02%) , iar restul de 36 au răspuns D(9,35%).

S-au obținut 608 puncte, reprezentând 78,6% din punctajul maxim.

Cei mai mulți respondenți consideră că reușesc să descifreze expresiile faciale ale interlocutorilor.

Fig.12Răspunsuri la întrebarea nr12

13. .La întrebarea nr 13 cu privire la controlul asupra expresiilor faciale , 352 studenți au răspuns AT( 91,42%) , iar 33 au răspuns D(8,57%)

Au fost obținute 671 de puncte, adică 87,14% din maxim.

Pentru majoritatea respondenților controlul expresiilor faciale este foarte important.

Fig.13Răspunsuri la întrebarea nr13

14. .La întrebarea nr 14 cu privire la importanța mișcărilor corpului la un interviu, 311 respondenți au răspuns AT(80,77%), 25 A(6,49%) , iar restul de 49 au răspuns I(12,72%).

S-au obținut 647puncte , adică 84,02% din maxim posibil.

Majoritatea respondenților sunt conștienți de importanța mișcărilor corpului la un interviu.

Fig.14Răspunsuri la întrebarea nr14

15..La întrebarea nr 15 privitoare la relevarea unor aspecte ale personalității prin atingeri , 297 de respondenți au spus AT(77,14%) , 45 au sus A(11,68%) , 12 au spus I(3,11%) , iar 31 au răspuns D(8,05%)

Au fost obținute 608 puncte, adică 78,96% din maxim posibil.

Majoritatea studenților cred că atingerile au importanța lor la interviul pentru un anumit post.

Fig.15Răspunsuri la întrebarea nr15

16. .La întrebarea nr 16 referitoare la importanța vestimentației la un interviu, 287 studenți au răspuns AT(74,54%) , 76 au răspuns A(19,74%) , iar 22 au răspuns D( 5,71%) .

S-au obținut 628 de puncte adică 81,55% din cele maxim posibile.

Importanța vestimentației este mare pentru respondenții acestui chestionar, care consideră că acesta este un important factor de succes.

Fig.16 Răspunsuri la întrebarea nr16

17. La întrebarea nr 17 cu privire la importanța accesoriilor , 293 studenți au răspuns AT( 76,1%) , 68 au răspuns A( 17,66%) , 14 au răspuns I ( 3,63%) , iar 10 au răspuns D(2,59%).

Au fost obținute 644 de puncte adică 83,63% din maxim posibil .

Acesoriile sunt un indiciu al personalității deci reprezintă indicii importante la un interviu.

Fig17.Răspunsuri la întrebarea nr17

18. La întrebarea nr 18 referitoare la spațiul ce se stabilește între două persoane la un interviu , 249 respondenți au spus AT( 64,67%) , 102 au spus A(26,49%), iar restul de 34 au răspuns I(8,83%).

Au fost obținute 600 puncte, adică 77,92% din maxim.

Spațiul dintre două persoane pentru majoritatea respondenților este un factor care poate îmbunătăți procesul de comunicare.

Fig.18Răspunsuri la întrebarea nr18

19 .La întrebarea nr 19 cu privire la creșterea șanselor la interviu prin cunoașterea comunicării nonverbale, 268 de studenți au răspuns AT( 69,61%), 112 au răspuns A(29,09%) , iar restul de 5 au răspunsI(1,29%).

S-au obținut 648 puncte, adică 84,15% din cele posibile.

Cei mai mulți studenți consideră că au mai multe șanse dacă folosesc corect comunicarea nonverbală.

Fig. 19Răspunsuri la întrebarea nr19

20.La întrebarea nr 20 cu privire la mediul din care provin respondenții, 303 respondenți au răspuns a(78,71) , iar 82 au răspuns b(21,29%).

Majoritatea respondenților sunt din mediul urban.

Fig.20Răspunsuri la întrebarea nr20

21.La întrebarea nr 21, privind domeniul în care studiază, 155 studenți au răspuns a(40,25%), 65 au răspuns b(16,88%), 114 au răspuns c(29,61%) , 16 au răspuns d(4,15%), 11 au răspuns e(2,85%), iar 24 au răspuns f(6,23%).

Cei mai mulți studenți ce au răspuns la întrebări sunt de la facultăți cu profil economic, urmați de cei care doresc să fie ingineri, aceste categorii fiind mai interesate în a obține o experiență timpurie în muncă, deoarece în aceste domenii concurența este foarte mare.

Fig.21Răspunsuri la întrebarea nr21

22.La întrebarea nr 22 cu privire la experiența în privința interviurilor 12 studenți au răspuns a(3,11%), 95 au răspuns b(24,67%), iar restul de 278 au răspuns c(72,20%).

Majoritatea respondenților are destulă experiență în ceea ce privește interviurile.

Fig.22Răspunsuri la întrebarea nr22

CONCLUZII

Pe baza rezultatelor cercetării pe care am efectuat-o, se poate trage concluzia generală potrivit căreia pe baza experienței acumulate de majoritatea studenților români care au încercat să obțină joburi în perioada de studii comunicarea nonverbală se dovedește a fi foarte importantă în acest examen foarte dificil din viața lor.

Pentru majoritatea studenților angajarea reprezintă o sursă suplimentară de venit care le asigură o oarecare independență, le conferă o responsabilitate și în aceeași măsură devine un punct forte în CV-ul lor, fiind un punct de plecare în oportunitățile pe care le vor avea în viitor.

Cei mai mulți tineri au încercat(uneori după o experiență nefericită ) să se informeze cu privire la metodele cele mai eficiente prin care și-ar putea stâpâni emoțiile pentru a avea șanse mai mari de a ocupa jobul pe care îl doresc.

Ceea ce este foarte important de menționat este faptul că prima întâlnire cu un om necunoscut este singura șansă să îl faci pe acesta să își facă o primâ impresie favorabilă cu privire la persoana ta.

Foarte multe joburi presupun în ziua de azi contacte frecvente cu persoane necunoscute, ceea ce presupune un stress suplimentar pentru oamenii care ocupă acest gen de posturi și care trebuie să gestioneze acest gen de emoții.

Mulți tineri din ziua de azi au devenit preocupați să descifreze elementele de limbaj nonverbal ale interlocutorilor primul motiv fiind acela de a-și putea da seama ce impresie au făcut asupra angajatorilor.

Preocuparea fundamentală a studenților este să încerce să găsească mereu un loc de muncă mai bun care să prezinte mai multe avantaje din punctual lor de vedere.Este un motiv pentru care tinerii aplică frecvent la diverse posturi, ajungând destul de repede să susțină multe interviuri.

Pe baza experienței acumulate în timp, studenții sunt capabili să observe limbajul nonverbal al persoanelor cu care intră în contact și în același timp încearcă să controleze tot ceea ce se referă la propriul limbaj nonverbal.

S-a constatat că stăpânirea modalității de comunicare nonverbală crește cu vârsta și cu experiența. Oamenii care reușesc să comunice bine nonverbal sunt cei care stăpânesc și codurile de comunicare și în cele mai multe cazuri reușesc mai bine să își edifice relații cu alte persoane și au posibilitatea să dobândească un statut social superior.

Pentru cei care susțin interviuri unul dintre cele mai importante elemente de limbaj nonverbal îl constituie contactul vizual, deoarece ochii pot exprima o gamă întreagă de emoții și sentimente, ca urmare te pot ajuta sau te pot trăda în aceeași măsură.

În timpul unui interviu tinerii învață să mențină contactul vizual atâta vreme cât acest lucru este necesar, deoarece acesta solicită foarte mult atenția unui om.O preocupare prea accentuată în această direcție poate conduce la afectarea limbajului verbal, deoarece persoana se concentrează către privirea interlocutorului.

De altfel, cei mai mulți respondenți cred că privirea din momentele în care se desfășoară interviul poate influența rezultatul acestuia.

Studenții au constatat faptul că un zâmbet sincer va crea cu certitudine o impresie plăcută angajatorilor, deoarece dovedește siguranță.

Pentru mulți tineri descifrarea expresiilor faciale poate fi un demers destul de dificil, deoarece lipsa unei experiențe de viață cu adevărat relevante în acest domeniu i-ar putea înșela și ar putea da unor expresii conotații greșite.

Cu toate acestea, majoritatea respondenților consideră că își stăpânesc destul de bine emoțiile pentru ca expresiile lor faciale să nu releve prea mult din ceea ce doresc să nu se vadă.

Același lucru este valabil și în cazul mișcărilor corpului, studenții căutând să evite gesturile nepotrivite, care ar putea convinge evaluatorii că persoana pe care o au în față nu este potrivită pentru jobul respectiv.

Persoanele cărora le-a fost administrat chestionarul consideră că o vestimentație adecvată, împreună cu alegerea unor accesorii potrivite contribuie mult la crearea impresiei favorabile despre candidat.

Tot mai mulți studenți încep să fie convinși de importanța pe care o are limbajul nonverbal în reușita lor profesională, așa că sunt dornici să afle cât mai multe despre acesta și despre felul în care șansele lor pot crește atunci când le utilizează în mod corespunzător.

BIBLIOGRAFIE

Chelcea S, Comunicarea non-verbală-gesturile și postura.comunicare.ro,

Chelcea S, Tehnici de cercetare sociologică, București,2001

Collet Peter, Cartea gesturilor, Editura Trei,București,2005

Cristian Radu, Comunicare verbală și non-verbală,suport de curs, Univ Babeș –Bolyai, Cluj,2013

Dinu, Mihai. Comunicarea, Ed. Științifică, București, 1997

Kunczick Michael, Zipfel Astrid. Introducere în știința publicisticii și a comunicării, traducere de R. Graf și W. Kremm, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998

Le Boulch, Gael. ,Approche systemique de la proximite: definitions et discussion. Universite Paris IX Dauphine., 2001

Macrae Neil Are you looking at me?Ey gaze and person perception, American Psychological Society,

Pease Allan, Limbajul trupului, Ed Polimark, București, 1997

Prutіаnu Ștеfаn, Mаnuаl ԁе сοmunісаrе șі nеgοсіеrе în аfасеrі. Сοmunісаrеа, Еԁ. Pοlіrοm, Buсurеștі, 2000

Ribbens Geoff, https://books.google.ro/books?id=wMmnDQAAQBAJ&pg=PT157&lpg= PT157&dq= limbajul+ nonverbal+in+cadrul+unui+interviu

http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala

https://www.forbes.com/sites/daviddisalvo/2013/10/21/study-making-direct-eye-contact-is-not-an-effective-way-to-persaude/#7e0d54a1751c

http://marketingportal.manager.ro/articole/tips-si-tricks-61/limbajul-corpului-in-cadrul-unui-interviu-8-reguli-de-baza-4279.html

https://www.banknews.ro/stire/10355_limbajul_corpului_in_cadrul_interviului.html

http://www.ziare.com/locuri-de-munca/interviu/limbajul-trupului-7-greseli-majore-la-interviul-de-angajare-si-diferente-culturale-1296593

https://legestart.ro/cum-imi-controlez-limbajul-corpului-in-timpul-interviului-de-angajare-iata-cateva-ponturi-utile/

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-poateajuta-limbajul-corpului-castigi-interviu-angajare-

http://platinum-development.ro/2013/07/puterea-limbajului-nonverbal-in-interviul-de-angajare

CHESTIONAR PRIVIND IMPORTANȚA COMUNICĂRII NONVERBALE LA UN INTERVIU DE ANGAJARE

1.Cunoașteți semnificația expresiei „comunicare nonverbală”?

2.V-ați informat cu privire la această formă de comunicare?

3.Domeniul dumneavoastră de activitate presupune interacțiuni frecvente cu persoane pe care nu le cunoașteți?

4.Ați încercat să descifrați comunicarea nonverbală a interlocutorilor dumneavoastră?

5.Aveți experiență mare privind prezența la interviurile de angajare?

6.Din experiența pe care o aveți ați remarcat prezența elementelor comunicării nonverbale la interviurile de angajare?

7.Comunicarea nonverbală v-a oferit indicii cu privire la atitudinea evaluatorilor cu privire la dumneavoastră?

8.Există elemente ale comunicării nonverbale care vă par a avea o importanță mai mare la interviurile de angajare?

9.Acordați o importanță mare gesturilor pe care le faceți sau le observați la interviul de angajare?

10.Zâmbetul poate crea interlocutorului o impresie favorabilă?

11.Considerați că este esențial ca între interlocutori să existe contact vizual permanent?

12.Reușiți să descifrați cu acuratețe expresiile faciale ale interlocutorilor?

13.Vă stăpâniți emoțiile pentru ca expresiile faciale să nu vă trădeze sentimentele în momentele cheie ale interviului?

14.Mișcările corpului sunt importante atunci când vă aflați la un interviu?

15.Considerați că atingerile pot releva unele aspecte ale personalității unui individ?

16.Pentru reușita la un interviu credeți că vestimentația pe care o aveți este importantă?

17.Dar alegerea accesoriilor potrivite?

18.Considerați că spațiul dintre persoanele care comunică este un element important în condițiile unui interviu?

19.Credeți că stăpânirea elementelor de comunicare nonverbală vă poate mări șansele la un interviu?

20.Mediul dumneavostră de proveniență este:

a)Urban

b)Rural

21.Domeniul în care vă pregătiți este:

a)economic

b)stiințe sociale

c)inginerie

d)juridic

e)medicină

f)altele

22.Experiența dumneavoastră:

a)un interviu

b)până la zece interviuri

c)peste zece interviuri