Rolul Publicitatii In Dezvoltarea Presei

=== final ===

ROLUL PUBLICITĂȚII ÎN DEZVOLTAREA PRESEI

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ISTORICUL APARIȚIEI PUBLICITĂȚII ÎN PRESĂ

Cum a apărut publicitatea și ce este ea?

Evoluția publicității în presă

CAPITOLUL 2. PUBLICITATEA ÎN MEDIA

2.1 Publicitatea în presa scrisă

2.2 Publicitatea TV

2.3 Publicitatea radio

2.4 Publicitatea on-line

CAPITOLUL 3. ANALIZA EVOLUȚIEI PRESEI DIN ROMÂNIA ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA PUBLICITĂȚII

STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Prezenta lucrare de diplomă, denumită „Rolul publicității în dezvoltarea presei” și-a propus să analizeze modul în care publicitatea, oricare ar fi forma acesteia, reușește să determine diverse influențe asupra presei ce o include.

Lucrarea este structurată pe trei mari capitole, la finalul cărora se regăsește studiul de caz aferent, studiu ce a avut drept temă analiza publicității regăsite într-un periodic local, periodic ce în acest moment nu se mai regăsește pe piața media din România, unul dintre motive fiind chiar publicitatea, după cum se va demonstra în cuprinsul studiului de caz, la finalul cărora au fost atașate câteva concluzii.

Pe parcursul lucrării se va încerca evidențierea aspectului conform căreia publicitatea vizează doar comunicarea, informarea, beneficiarii și potențialii clienți fiind liberi să decidă dacă își doresc sau nu produsul ori serviciul promovat, în sprijinul acestora venind informațiile diverse, ce pot fi analizate la nivelul conștient ori inconștient, rațional ori cu implicații emoționale (în funcție de strategia gândită și pusă în practică).

În funcție de tipul publicității, dar și de capacitatea și abilitatea acesteia de a-i stârni potențialului client interesul, reacția consumatorului poate fi vagă sau dimpotrivă, foarte puternică. Este bine cunoscut faptul că publicitatea nu reprezintă singurul instrument de marketing, ea fiind însă foarte importantă din punct de vedere al comunicării cu publicul țintă, funcția sa primordială constând în determinarea de reacții la informațiile răspândite în spații ce sunt plătite fie de diverse categorii de public, fie de consumatori, fie de către comercianți, în mod indirect.

Publicitatea poate fi determinată atât de nevoile consumatorilor, cât și de natura produselor promovate, în funcție de oportunități, de conținut și de tehnicile folosite aceasta generând opțiuni specifice clienților. Prin publicitate se asigură legătura ideală între consumatori și serviciile ori produsele vizate, ea fiind cu atât mai eficace cu cât reușește să scoată în evidență principalele avantaje și punctele forte.

În funcție de specificul nevoilor clientului, de cel al mărcii promovate, dar și de specificul avantajului din punct de vedere al competiției, fiecare reclamă sau campanie publicitară necesită o anumită strategie, ce implică soluții creative diverse, în funcție de necesități, abilități și împrejurări. Indiferent că este vorba de o campanie sau de o reclamă publicitară, strategia este cea care definește reacțiile consumatorilor, acestea reflectându-se în principal la nivelul serviciului sau a produsului aflat în discuție.

CAPITOLUL 1 ISTORICUL APARIȚIEI PUBLICITĂȚII ÎN PRESĂ

Cum a apărut publicitatea și ce este ea?

Publicitatea este percepută în acest moment ca fiind cel mai cunoscut mijloc de comunicare în domeniul marketing-ului, prin intermediul său reușindu-se realizarea unei prezentări ideale a oricărui serviciu/produs. Prin intermediul publicității se are în vedere, în principal,o promovare și o evidențiere a diverselor servicii/produse, în paralel cu stimularea consumului acestora, ca și/sau achiziționarea serviciilor/produselor respective.

Prin intermediul diverselor tehnici și strategii ce sunt special concepute, ca și prin intermediul metodelor specifice, ce sunt implementate în funcție de abilitățile și de experiențele specialiștilor în marketing, anumite produse și servicii reușesc ca prin intermediul publicității să se poziționeze cu mult mai facil în atenția publicului larg, acestea detașându-se net în fața produselor/serviciilor similare ce sunt prezentate de către concurența în domeniu.

Percepută ca fiind în topul celor mai creative și flexibile instrumente de comunicare regăsite în domeniul marketingului, publicitatea este folosită, în acest moment, în cadrul marii majorități a companiilor existente, obiectivele specifice acesteia variind de la un caz la altul.

De asemenea, publicitatea se prezintă ca o tehnică a comunicării ce vizează derularea demersurilor de tip persuasiv, în procesul dedicat realizării acesteia fiind implicate numeroase tehnici specifice, ce au capacitatea de a provoca diverse presiuni de natură psihologică asupra publicurilor țintă.

În ceea ce privește inițiatorul acestor acțiuni de comunicare publicitară, respectiv așa numitul anunțător, acesta intenționează să îi transmită publicului vizat, în vederea îndeplinirii diverselor obiective de tip comunicațional ce sunt anterior stabilite, diverse mesaje de tip non-personal, ce au ca subiect o societate, un produs ori serviciile oferite de aceasta.

De altfel, în opinia celebrului David Ogilvy, publicitatea nu reprezenta o modalitate de divertisment ori o artă, specialistul considerând-o a fi un mijloc de informare și declarând frecvent că în momentul conceperii unui text publicitar nu urmărește creativitatea ci imprimarea unui conținut deosebit de interesat, astfel încât să se reușească impulsionarea creșterii volumului de vânzări a produsului/serviciului vizat.

De-a lungul evoluției sale, publicitatea a traversat mai multe etape, ce pot fi delimitate în:

Perioada inclusă între începutul derulării diverseloractivități de comerț și momentul inventării tiparului

Perioada inclusă între inventarea tiparului (respectiv în secolul al XVII-lea) și momentul apariției primului jurnal scris

Perioada inclusă între apariția primului jurnal scris (mai precis tot în secolul al XVII-lea) și momentul apariției primului cotidian – respectiv în cursul anului 1777

Perioada inclusă între apariția primului cotidian și momentul descoperirii cromolitografiei (respectiv în secolul al XIX-lea)

Perioada inclusă între momentul declanșării procesului de realizarea diverselor publicații specializate în domeniul publicității și apariția afișajului modern – mai precis finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului trecut

Perioada 1960/1990 – în care au început să fie înregistrate o serie întreagă de progrese deosebite în domeniul dedicat telecomunicațiilor

Perioada ulterioară anului 1990, când accentul s-a pus pe folosirea diverselor rețele informative în vederea conceperii, implementării și dezvoltării diverselor acțiuni publicitare

Se poate aprecia că prima formă a publicității este regăsite încă din perioada Egiptului Antic, când negustorii obișnuiau să strige diverse mesaje pentru a-și vinde mărfurile, o atenție deosebită fiind acordată nu doar conținuturilor respectivelor mesaje, ci și intensității vocii, tonului acesteia, ca și modulațiilor utilizate.

Ulterior, publicitate a cunoscut o evoluție deosebită după momentul folosirii desenelor și a scrisului în vederea transmiterii diverselor informații, primele forme scrise fiind descoperite în spațiul Babilonului, unde comercianții obișnuiau să își afișeze pe tăblițe atârnate în marile piețe, mesaje despre mărfurile pe care le ofereau potențialilor clienți.

De altfel, metoda afișajului s-a constituit încă din perioada antichității în cea mai facilă metodă grafică de a prezenta publicului anumite informații, pe unele ziduri ale celebrelor orașe Pompei, respectiv Herculanum, fiind descoperite urme ale fostelor afișe ce făceau trimiteri la luptele și spectacolele cu gladiatori, ca și invitații la celebrele băi ale acelor timpuri.

Ulterior inventării, în cursul anului 1441, a tiparului (meritul îi aparține celebrului Johannes Gutenberg) se remarcă o dezvoltare deosebită a mijloacelor publicitare, începându-se tipărirea primelor afișe și ulterior tipărirea primelor ziare (în state precum Franța, Olanda, Anglia și Germania).

Nu după mult timp s-a remarcat și apariția anunțurilor publicitare, primele oferte în domeniu fiind regăsite în cursul anului 1630 în ziarul francez „La Gazette de France”, după alte două decenii apărând (tot în Franța) și primul ziar ce era special destinat realizării publicității, el numindu-se „La petit affiche”. Iar la finele anului 1799 se remarcă și începutul publicării diverselor anunțuri de mică publicitate, pionieratul fiind regăsit tot într-un ziar din Franța, respectiv în „Le Journal de Debates”.

În țara noastră, primele informații ce au vizat domeniul publicitar sunt regăsite în ziarul gălățean „Mercur” din anul 1840, în vreme ce primele ziare ce includeau doar anunțuri publicitare au apărut la finele secolului al XIX-lea, respectiv:

În cursul anului 1880 – ”AnoncitorulBirouluipentruanonciuri, informațiuni, comisiuni și espedițiuni”

În ultimul trimestru al anului 1884 – „La publiciteRomaine”

În cursul anului 1886 – „Publicitatea Română”, ca și „Anuncitorul”

Ulterior declanșării revoluției tehnico-științifice, s-a remarcat apariția pe teritoriul țării noastre a diverselor medii și mijloace destinate publicității, acestea fiind folosite treptat în sfere tot mai largi.

Începând cu anul 1926 se remarcă implicarea publicității în radio, televiziunea transformându-se într-una comercială începând cu anul 1947. Ulterior anului 1980, moment în care a început să fie implementată tehnica de calcul și să se declanșeze procesul tehnologizării la nivel național, publicitatea a cunoscut o evoluție fără precedent, după cum se va evidenția în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă.

Evoluția publicității în presă

De la promovarea mărcii, la scoaterea în evidență a prețului, de la avantajele ce se doresc a fi remarcate cu mult mai multă ușurință la beneficiile oferite consumatorului, publicitatea are drept principal scop creșterea volumului vânzărilor și promovarea optimă la nivelul publicului țintă.

Publicitatea vizează doar comunicarea, informarea, beneficiarii și potențialii clienți fiind liberi să decidă dacă își doresc sau nu produsul ori serviciul promovat, în sprijinul acestora venind informațiile diverse, ce pot fi analizate la nivelul conștient ori inconștient, rațional ori cu implicații emoționale (în funcție de strategia gândită și pusă în practică).

În funcție de tipul publicității, dar și de capacitatea și abilitatea acesteia de a-i stârni potențialului client interesul, reacția consumatorului poate fi vagă sau dimpotrivă, foarte puternică.

Este bine cunoscut faptul că publicitatea nu reprezintă singurul instrument de marketing, ea fiind însă foarte importantă din punct de vedere al comunicării cu publicul țintă, funcția sa primordială constând în determinarea de reacții la informațiile răspândite în spații ce sunt plătite fie de diverse categorii de public, fie de consumatori, fie de către comercianți, în mod indirect.

Publicitatea poate fi determinată atât de nevoile consumatorilor, cât și de natura produselor promovate, în funcție de oportunități, de conținut și de tehnicile folosite aceasta generând opțiuni specifice clienților.

Prin publicitate se asigură legătura ideală între consumatori și serviciile ori produsele vizate, ea fiind cu atât mai eficace cu cât reușește să scoată în evidență principalele avantaje și punctele forte.

În funcție de specificul nevoilor clientului, de cel al mărcii promovate, dar și de specificul avantajului din punct de vedere al competiției, fiecare reclamă sau campanie publicitară necesită o anumită strategie, ce implică soluții creative diverse, în funcție de necesități, abilități și împrejurări.

Indiferent că este vorba de o campanie sau de o reclamă publicitară, strategia este cea care definește reacțiile consumatorilor, acestea reflectându-se în principal la nivelul serviciului sau a produsului aflat în discuție.

Prin intermediul unei campanii publicitare de calitate se pot pune în evidență beneficiile produsului ori ale serviciului, calitățile acestuia, avantajele conferite de preț, un plus de valoare și/sau de autenticitate, consolidarea mărcii sau a imaginii, cu efecte directe asupra vânzărilor.

Orice consumator poate fi stimulat, fidelizat prin strategii publicitare special dedicate unui public țintă, interacțiunea dintre acesta și produsul sau serviciul avut în vedere fiind consolidată prin intermediul procesului de marcare. Prin intermediul acestuia se poate obține o identitate unică, în concepția consumatorului fidel implementându-se proiecții și asocieri diverse.

Publicitatea, care poate fi întâlnită aproape pretutindeni, poate influența major reacțiile și comportamentele consumatorilor față de anumite servicii sau produse, ea acționând în general și asupra activităților comerciale.

Prin intermediul publicității, care este întotdeauna plătită de partea interesată de vânzare sau de promovarea mărcii, consumatorii au posibilitatea să se informeze cât mai corect și în detaliu cu privire la ofertele existente, la avantajele produselor sau serviciilor, la calitatea și prețul acestora, în acest fel ei putând alege, în cunoștință de cauză, exact ceea ce îți doresc și/sau au nevoie.

De cealaltă parte și producătorul/ofertantul are posibilitatea de a scoate pe piață exact serviciile și produsele căutate, solicitate de către consumatori, cu repercursiuni directe asupra profitului și/sau imaginii.

Publicitatea se remarcă prin mai multe caracteristici clar definite, una dintre acestea fiind caracterul său public. Serviciul sau produsul avut în vedere în reclama sau campania publicitară devin astfel standardizate, consumatorii recepționând mesaje similare, la care au reacții mai mult sau mai puțin asemănătoare.

Publicitatea are și capacitatea de a-l influența pe consumator, vânzătorul sau ofertantul având posibilitatea de a-și structura și difuza ideal mesajul ce se dorește a fi perceput, cu influențe directe asupra succesului mărcii, identității acestuia, dar și a vânzărilor.

Prin intermediul imaginii, a textului, a culorii, a sunetului si a metodei folosite, publicitatea poate scoate în evidență anumite produse sau servicii ale unei firme/brand, diminuând sau întărind atenția consumatorilor de la acestea.

De regulă publicitatea este folosită atât pentru generarea unei imaginii și a unei identității proprii unui produs sau serviciu, cât și pentru stimularea vânzărilor, simpla sa prezentă influențând comportamentul consumatorilor obișnuiți sau întâmplători.

Orice reclamă publicitară poate fi realizată avându-se în vedere:

Audiența țintă – Reclamă destinată consumatorilor sau destinată unor firme

Mijlocul folosit – Reclamă online, reclamă scrisă (in ziare, reviste, publicații diverse), reclamă outdoor, reclamă media (TV și radio) sau reclamă prin

Scopul urmărit – Reclamă de produs (promovează un produs sau un serviciu) sau de non-produs (promovează o idee, un concept), reclamă de acțiune, reclamă de tip comercial (promovează servicii, bunuri sau idei cu scopul realizării unui profit) sau non-comercial (destinată grupurilor civile sau politice, instituțiilor de tip caritabil), reclamă pentru conștientizare (se are în vedere construirea sau consolidarea imaginii unui serviciu sau produs, prin intermediul unui mesaj atent elaborat)

Aria geografică – Reclamă de tip internațional sau național, reclamă de tip regional sau local

Prin intermediul publicității consumatorul este informat cu privire la calitățile, beneficiile, prețul, etc. ale unui produs, în paralel cu determinarea acestuia de a reacționa.

De asemenea prin publicitate se induce și efectul reamintirii (cum ar fi cazul companiilor Pepsi ori Coca-Cola, unde prin publicitate consumatorului i se implementează ideea de a consuma in continuare produsul respectiv).

În general, obiectivul publicității este în strânsă concordanță cu poziționarea pe piață a produsului sau serviciului respectiv. Astfel, dacă compania producătoare este deja lider în domeniu ori dacă produsul/serviciul este deja recunoscut, se are în vedere stimularea mărcii.

Dacă însă produsul sau serviciul reprezintă o marcă net superioară comparativ cu cea oferită de liderul de pe piață, dar producătorul nu este în topul preferințelor, iar produsul/serviciul este nou apărut, obiectivul publicității constă în convingerea publicului țintă cu privire la avantajele alegerii acestuia, în detrimentul celui de slabă calitate.

Prin intermediul publicității publicul larg este informat ori de câte ori este lansat pe piață un nou produs sau serviciu, informațiile legate de utilizarea și avantajele acestuia, de preț, de modul de funcționare, de realizarea și consolidarea imaginii acestuia.

De asemenea, consumatorul poate fi influențat să prefere o anumita marcă (în defavoarea unora deja consacrate), să o achiziționeze și să devină fidel acesteia.

În ultimul deceniu s-a remarcat dezvoltarea deosebită a publicității online, aceasta fiind o formă specială de publicitate, mesajele transmise publicului țintă fiind distribuite prin intermediul media online (pagini Web, newsletter, e-mail).

Dezvoltarea fără precedent a mediului online în ultimii ani a făcut ca acest tip de publicitate să fie tot mai des utilizată în cadrul campaniilor de marketing și comunicare, unele branduri folosind internetul ca principalul canal pentru comunicarea valorilor reprezentative.

În țara noastră numărul utilizatorilor de internet este în continuă creștere, motiv pentru care și publicitatea în domeniul online a început să se dezvolte vertiginos. În mediul online, comunicarea audiențelor se realizează mult mai facil, prin intermediul formularelor de feedback, e-mail, chat, instant message etc, internetul oferind posibilitatea unui control al expunerii la nivel individual, prin geo-targeting, limitări orare, targetare comportamentală, sex, vârstă,etc.

Pe lângă faptul că mesajul dorit este distribuit instantaneu categoriei de consumatori vizate, publicitatea online are asupra acesteia un impact mult mai puternic comparativ cu alte tipuri de publicitate, mai ales în situația în care este folosită corect.

Publicitatea în mediul online ne conferă statistici detaliate vizând fiecare campanie publicitară în parte, analiza comportamentului de consum media al utilizatorilor (prin intermediul unor softuri speciale) ce constă în principal atât în numărul de click-uri, de vizitatori ori audiența generală, cât și în diverse date demografice.

În cadrul publicității în mediul online un loc primordial este ocupat de sponsorizarea paginilor web, conținutul acestora având un rol foarte important pentru categorii anume de consumatori (publicul țintă pentru un anumit serviciu sau produs), prin natura informațiilor oferite.

Inițial, reclamele online plasate pe diferite pagini de internet constau în logo-uri simple, poziționate cât mai ideal în paginile desemnate ca având cea mai mare priză la public. În această situație însă conținutul nu era plătit de către consumator, ci de cel care sponsorizează campania publicitară.

Primele modele de publicitate în mediul online presupunea ca sponsorul să-i achite proprietarului unei pagini web o anumita taxă lunară ori o taxă în funcție de numărul de afișări, urmând demersurile tradiționalei publicități. Iar consumatorii online vizitau pasiv respectiva pagină web, cu reclamele sponsorizate ce apăreau pe ecran.

Ulterior, publicitatea în mediul online a început să evolueze, utilizatorii de internet fiind angrenați tot mai activ în diferite campanii de marketing, menite să-i determine să viziteze de cât mai multe ori site-ul unei companii, unde sunt postate periodic diverse informații utile legate de serviciile, produsele ori activitățile acesteia.

Primele reclame realizate în publicitatea online erau foarte asemănătoare celor folosite cu precădere în televiziune, specialiștii în marketing prognosticând că un mesaj bine structurat și o imagine aferentă cât mai potrivită îi pot capta atenția utilizatorului de internet, stârnindu-i interesul și reacțiile așteptate.

În ciuda acestui fapt, consumatorii online au reacționat contrar așteptărilor, ei vizualizând rapid sau chiar ignorând multe dintre reclamele pe care se punea un accent deosebit, în favoarea unor pagini web mai atractive, mai pline de informații, mai atent structurate și concepute.

Astfel, au fost concepute și ulterior dezvoltate o serie întreagă de tehnici menite să le capteze atenția utilizatorilor de internet, să-i atragă pe aceștia spre anumite site-uri și să-i fidelizeze, în acest fel compania interesată având certitudinea că serviciile sau produsele sale se află în aria intereselor acestora.

Astăzi este bine cunoscut faptul că un consumator online poate fi atras pe o anumită pagină web, unde este prezentat un anumit serviciu sau produs, fie direct (prin tastarea adresei acesteia), fie indirect, prin legături generate de alte site-uri. În prima situație se presupune că utilizatorul este deja familiarizat cu site-ul pe care îl accesează voluntar, sau că l-a descoperit (urmând să fie sau nu interesat de acesta) prin intermediul motoarelor de căutare, în care acesta este înscris.

Cine oare nu a căutat un anume produs sau serviciu, ori chiar o informație, tastând cuvinte cheie în cunoscutele motoare de căutare Google sau Yahoo ? Și oare cine nu știe că cele mai vizitate sunt site-urile aflate în primele poziții de afișare ?

Prin indexarea paginilor web în motoarele de căutare, prin folosirea celebrelor cuvinte-cheie, companiile ce își doresc promovarea în mediul online pot fi sigure că utilizatorii interesați de produsele sau serviciilor lor vor ajunge în site-urile lor, urmare a legăturii stabilite în timpul unei simple căutări.

Concomitent, în practică multe sunt agențiile de publicitate care le oferă clienților și posibilitatea să-și informeze consumatorii fideli ori în devenire cu privire la paginile web pe care sunt afișate toate informațiile considerate de interes (legate de imagine, marcă, servicii, prezentare, produse) prin promovări active, ce implică și legături directe cu site-ul clientului.

De asemenea nu trebuie neglijată atenția și interesul unui consumator online deja familiarizat cu pagina web vizată. În ciuda faptului că aceasta poate cunoaște site-ul companiei, că este un client fidel, există o mare probabilitate ca acesta, în timp, să nu-l mai viziteze cu aceeași periodicitate și frecvență, fie din cauza lipsei de noi informații, fie prin atragerea interesului de o altă companie, ce promovează o publicitate mai eficientă ori mai agresivă.

Într-o continuă schimbare și dezvoltare, publicitatea online s-a adaptat cerințelor pieței, de la bannere, advertoriale, Direct Mail-uri si publicitate contextuală (principalele metode de propagarea mesajelor de tip publicitar) trecându-se treptat spre nivelul următor, cel al mesajelor video.

Și asta din cauza numărului imens de bannere ce sunt poziționate pe paginile principalelor reviste online românești, ce are ca efect exact fenomenul invers decât cel dorit, respectiv diminuarea semnificativă a atenției consumatorului (și nu stimularea acesteia).

Fenomenul de banner blindness, cum este definit de către specialiști, a implicat o reacție pe măsură din partea marilor agenții de publicitate, care în dorința de a preîntâmpina un blocaj online, au început distribuirea mesajelor prin intermediul clipurilor video.

Pentru eficientizarea unei afaceri și realizarea unei campanii de publicitate în mediul online cât mai eficientă, agențiile de publicitate utilizează diverse tehnici și metode specifice, respectând regulile impuse de internet, care în unele situații sunt destul de stricte.

Spre deosebire de publicitatea tradițională, publicitatea în mediul online ne conferă posibilități mult mai vaste de promovarea unei afaceri, a unui produs, serviciu, ori a unei idei, cu costuri ce se amortizează mult mai rapid.

Astfel, în cazul publicității tradiționale, spațiul folosit pentru promovare este unul destul de limitat, cu costuri deloc de neglijat și destul de restrâns. Din cauza costurilor, dar și a spațiului alocat publicității (câteva secunde la televiziune sau radio, ori câțiva zeci de centimetri pătrați dintr-o revistă sau un ziar considerat de interes prin numărul de cititori) beneficiarul este constrâns să își expună serviciile/produsele ori imaginea într-un spațiu cât mai redus, cu repercursiuni asupra campaniei și implicit asupra afacerii sale.

În cazul publicității în mediul online, beneficiarul are posibilitatea de comunicare mult mai mare, spațiul fiind mult mai ieftin, dar și nelimitat. O pagina web bine concepută și structurată îi poate oferi zilnic, oricărui utilizator de internet, toate informațiile de care acesta are nevoie, de la prezentarea produselor sau serviciilor unei companii, la prețurile cele mai bune ori la calitatea și avantajele oferite de acestea.

Pe internet este mult mai puțin costisitor să le oferi consumatorilor tăi fideli și nu numai tot ceea ce îi interesează, în forme inedite (prin imagini și filmulețe atent selecționate ori concepute), cu prezentarea statisticilor relevante, cu prezentări speciale ce au menirea să le atragă interesul și să le capteze într-un mod ideal atenția.

Ca și spațiul, și timpul este destul de scump și limitat în cadrul publicității tradiționale, mesajele comunicate clienților fiind deseori concentrate la maxim (cu pierderea multor elemente de esență).

De câte ori nu am auzit la radio ori la televiziune o voce (pusă pe o imagine, în cazul TV) care într-un ritm extrem de alert ne recomanda fie „…în caz de efecte adverse, consultați medicul sau farmacistul” fie „pentru sănătatea dumneavoastră consumați cât mai multe fructe și legume”.

Și tocmai din cauza timpului alocat publicității, timp care este foarte scump în publicitatea tradițională, agențiile de publicitate au creat imaginea firmelor sau a unor produse combinând mesajele vizuale cu textele.

În mediul online însă, la fel ca și în cazul spațiului, și timpul este nelimitat, consumatorul de publicitate putând petrece oricât în studierea unei oferte, în analizarea unor informații ori în consultarea diverselor studii cu caracter statistic publicate de către o companie. Este bine știut faptul că o comunicare ideală cu clienții se realizează în momentul în care aceștia sunt convinși să revină periodic pe pagina web a unei companii, și chiar să o recomande prietenilor, cunoștințelor, colegilor.

În cazul promovării magazinelor online, esențial este ca beneficiarul publicității să le ofere clienților săi de pe internet produse de o calitate cât mai ridicată, la prețuri cât mai accesibile, atent aranjate în pagină, cu informații utile dispuse într-un mod cât mai atractiv.

O prezentare cât mai bună, o campanie publicitară eficientă și actualizarea periodică a informațiilor vor ține ridicat interesul consumatorului, efectele reflectându-se în principal la nivelul vânzărilor și al imaginii companiei.

Și imaginea pe care o companie și-o poate construi și dezvolta este una destul de limitată în publicitatea tradițională, consumatorului fiindu-i oferite informații secundare, pe fondul imaginilor statice sau în mișcare, completate uneori de lumini atent studiate ori de linii melodice.

Cine oare nu-și amintește celebrele reclame ale renumitei companii Coca-Cola, în special cu prilejul sărbătorilor de iarnă, când pe fondul muzical specific, într-o atmosferă de tip hibernal, îl vedem pe Moș Crăciun și renii săi venind în goană, cu o sanie ce trage după ea un transport impresionant de băuturi, ori pe simpaticii ursuleți ce ne îndeamnă să le urmăm exemplul și să consumăm băutura carbogazoasă? Informațiile oferite publicului larg sunt foarte sărace, imaginea fiind primordială.

Publicitatea online însă le oferă celor interesați posibilitatea de a-și concepe, dezvolta și întreține imaginea exact așa cum și-o doresc, imaginile fiind întotdeauna însoțite de informații semnificative, de esență.

Comunicarea în mediul online include și diverse scenarii de promovarea vânzărilor, informațiile fiind poziționate prin intermediul hipertextului. Astfel, consumatorii au posibilitatea destul de facilă de a accesa instant și succesiv diverse informații, în orice moment își doresc, fără a mai fi obligați să parcurgă tot conținutul comunicării pentru a afla exact ceea ce îi interesează.

În funcție de scopul urmărit și de publicul țintă vizat, comunicarea în mediul online îi poate oferi consumatorului exact informațiile de care acesta are nevoie pentru a subscrie ideii de publicitate.

Comunicarea cu clientul este și ea diferită în publicitatea online, comparativ cu cea tradițională. De câte ori nu am remarcat la radio, la TV, în ziare ori reviste un anunț privind un produs sau un serviciu care poate ne interesa în mod direct și special? Dar de câte ori am obținut din respectiva reclamă tot ceea ce ne interesa (variante de preț, conținut, posibilități de achiziționare, avantaje sau beneficii, termene de garanție, modalități de folosință)? De foarte puține ori, în marea majoritate a cazurilor fiind nevoie o informare suplimentară, cu alocare de timp, resurse și energie.

În mediul online însă publicitatea ne poate oferi cam tot ceea ce ne dorim, informațiile neprecizate sau absente putând fi descoperite cu ușurință fie pe pagina oficială a companiei producătoare, fie la o simplă căutare pe internet.

Comunicarea este în acest fel mult mai simpla, mai facilă, mai ieftină și chiar mai plăcută, dacă e să luăm în calcul și evitarea contactului cu anumiți agenți de vânzări, dealeri ori reprezentanți nu întotdeauna foarte amabili sau dornici să ne ajute.

Spre deosebire de publicitatea obișnuită, publicitatea online ne oferă un control mult mai eficient asupra investiției făcute, cu rezultate ce se vor resimți în foarte scurt timp, în comparație cu promovarea prin tehnicile speciale SEO, în principalele motoare de căutare, ale cărei rezultate sunt pe termen lung, și asta cu condiția ca optimizarea să fie una de calitate.

Pe lângă acestea, publicitatea online ne conferă și alte avantaje, precum :

Targetare mai eficientă și de calitate – pe zone geografice, ore ori număr de afișări/utilizator

Interacțiuni cu potențialii consumatori

Informații de natură diferită – prin intermediul bannerelor expandabile

Trebuie menționat faptul că publicitatea online nu trebuie achiziționată la întâmplare, ci după o studiere atentă a pieței, a modalităților de promovare puse la dispoziție de agențiile specializate (newletter, e-mail, pagini web), dar și după tipul site-ului web pe care urmează să fie cumpărată reclama (respectiv numărul și profilul vizitatorilor, bounce rate, etc).

Publicitatea online poate fi achiziționată prin:

C.P.M. (sau Cost Per Mille ori Cost per Impression) – publicitatea se cumpără pentru un anumit număr de afișări, respectiv 1 CPM reprezintă costul echivalent a o mie de afișări

C.P.C. (Cost Per Click) – publicitatea se cumpără în funcție de numărul de click-uri date unei anumite reclame, indiferent că aceasta este de tip text, imagine sau animație. Cea mai cunoscută publicitate de acest tip este publicitatea oferită de cunoscutul motor de căutare Google – AdWords

C.P.A. (sau Cost Per Action) – publicitatea este cumpărată în funcție de numărul acțiunilor prestabilite ce sunt generate de consumatorul online care o agreează. Indiferent că cumpără un produs sau un serviciu ori că va completa doar un formular online, plata pentru CPA se face în funcție de acțiunea consumatorului

C.P.L. (Cost Per Lead) – este o publicitate derivată din CPA, ce include trimiterea in site-ul promovat a consumatorului care a dat click reclamei respective. Utilizatorul de internet se autentifică pe acest site, de unde poate cumpăra un serviciu sau un produs. Din banii obținuți, un procent din valoarea tranzacției îi revine publisher-ului unde s-a realizat publicitatea

CAPITOLUL 2. PUBLICITATEA ÎN MEDIA

În societatea modernă, deseori procesul complex al activităților publicitare este perceput prin intermediul clasicei scheme a comunicării, conform căreia mesajul este transmis de la emițător spre un receptor prin intermediul diverselor canale.

Mesajele sunt formulate în interiorul codurilor diverse, ele regăsindu-se în cadrul întregului context comunicațional. Se remarcă astfel:

Emițătorul – în publicitate acesta regăsindu-se în ansamblul complex constituit din client (denumit anunțător, acesta fiind cel care beneficiază de pe urma publicității) și compania de publicitate. Compania sau agenția de publicitate, la cererea emițătorului, realizează diverse produse (în speță, reclamele publicitare), acestea transformându-se în mesaje pentru grupurile țintă, respectiv pentru receptori. Receptorii vor percepe întotdeauna emițătorul ca fiind anunțătorul, mai precis clientul companiei publicitare, cel care plătește campaniile publicitare;

Mesajul – se constituie în produsul finit pe care orice companie de publicitate îl realizează, în urma cererii anunțătorilor (respectiv reclama);

Receptorul – se constituie în publicurile, respectiv grupurile țintă ce sunt vizate de respectivele servicii ori produse pe care intenționează să le promoveze un anunțător;

Codul – caracterizează grupurile țintă vizate de respectivele mesaje publicitare, companiilor de publicitate revenindu-le sarcina de a-l identifica și ulterior de a defini și implementa respectiva campanie de publicitate având în vedere diversele sale caracteristici, dintre care amintim în cuprinsul acestui capitol doar:

Diversele stiluri de viață și valori

Regulile conduitei sociale

Obiceiurile de consum, etc;

Contextul – se constituie în totalitatea mediilor comunicaționale, sociale, economice, dar și culturale în interiorul cărora se derulează diversele campanii publicitare. Demn de semnalat este faptul că acest context deține un rol primordial în cadrul complexului proces al alegerii/definirii mesajului publicitar, ca și al strategiei de comunicare;

Canalul – se constituie din clasicul mediu de comunicare (incluzând presa scrisă, televiziunea, radioul, afișajul, etc), ca și în mediul neconvențional dedicat comunicării.

În societatea modernă, publicitatea se caracterizează prin intermediul mai multor elemente instituționale, mai precis:

Agenția de publicitate;

Anunțătorul – mai precis clientul care este interesat de realizarea unor campanii publicitare;

Diversele instituții media, ca și proprietarii acestora;

Asociațiile profesionale ce reușesc să reglementeze derularea activității de publicitate;

Diversele organizații ce oferă o sferă largă a serviciilor conexe – în această categorie se regăsesc institutele de cercetare, companiile de marketing, studiourile de producție video sau audio, tipografiile, etc.

În cadrul oricărei campanii de publicitate, indiferent de mediul în care aceasta urmează să se deruleze (presa scrisă, televiziune, radio, mediu online, etc) se remarcă definirea mai multor obiective ce sunt urmărite de către client.

Procesul complex al definirii obiectivelor unei campanii publicitare are în vedere nu doar diversele caracteristici ale produselor ori serviciilor ce se doresc a fi promovate/vândute, ci și tipul acestora și implicit diversele obiective de marketing avute în atenție, el implicând:

Identificare, împreună cu beneficiarul campaniei publicitare, a țintelor avute în atenție;

Delimitarea clară de produsele similare regăsite în domeniul marketingului;

Permanenta adaptabilitate la contextul vizat, ca și la realitățile pieței;

Capacitatea de cuantificare – respectiv diversele rezultate ale campaniei publicitare să poată fi ulterior măsurate și analizate.

Cel mai adesea, în categoria obiectivelor urmărite de o campanie publicitară se regăsesc:

Dezvoltarea notorietății și imaginii unui produs, respectiv serviciu – așa numitul awareness;

Definirea și consolidarea unei imagini de marcă în situația lansării unui produs nou;

Construirea încrederii într-o anumită marcă – brandul;

Determinarea în rândul consumatorilor din anumite grupuri țintă a preferinței pentru anumite produse ori servicii, în detrimentul unor produse ori servicii similare – celebrul prefference;

Modificarea imaginii privind un anumit produs, respectiv modificarea percepției consumatorilor cu privire la un produs/serviciu, incluzând relansarea acestui produs/serviciu ori repoziționarea pe piață;

O fidelizare a consumatorilor din cadrul grupurilor țintă în raport cu respectiva marcă vizată (respectiv brand-ul).

În practică, nu de puține ori se remarcă faptul că diversele obiective ale unor campanii publicitare depășesc cu mult sfera publicității, ele reușind să se întrepătrundă cu domeniul marketingului.

Indiferent de mediul în care se derulează publicitatea, o atenție specială este acordată mesajelor campaniei publicitare, știut fiind faptul că marea majoritate a consumatorilor sunt zilnic asaltați de numeroase mesaje, care mai de care mai contradictorii, situație în care, în timp, aceștia reușesc să-și contureze adevărate sisteme de filtrarea acestora.

Astfel, în cazul mesajelor prea complexe ori stufoase, există riscul agasării ori plictisirii consumatorilor, care nu vor mai fi interesați în viitor de produsele/serviciile ce fac obiectul respectivelor mesaje.

În cazul mesajelor atent elaborate și care sunt comunicate în mod corespunzător, se remarcă faptul că acestea sunt percepute de consumatorii vizați, o expunere de durată la astfel de mesaje având capacitatea de a imprima in timp rezultatele scontate asupra consumatorilor.

2.1 Publicitatea în presa scrisă

Deși campaniile de publicitate implică aplicarea unor metode, concepte și reguli, bine definite, practica a demonstrat faptul că o reclamă deosebită, cu impact direct asupra publicului vizat, se conturează destul de greu, atenția maximă fiind acordată atingerii diverselor obiective ce sunt urmărite.

În materia publicității în presa scrisă, indiferent de mesajul transmis creatorii de publicitate au în vedere în permanență mai multe reguli, acestora adăugându-li-se inspirația, experiența, ca și imaginația.

Astfel, se remarcă importanța delimitată de headline – titlul mesajului publicitar, cu mențiunea că în cadrul publicității în presa scrisă un titlul bun are capacitatea de a capta în mod instantaneu atenția diverșilor consumatori din cadrul publicului vizat.

O dată atrasă atenția consumatorului asupra titlului mesajului publicitar, acesta poate fi captat și de întreaga reclamă difuzată în media scrisă, motiv pentru care se impune ca titlul să aibă capacitatea:

De a introduce un text publicitar central;

De a comunica diversele beneficii regăsite în textul mesajului publicitar;

De a accentua numele respectivei mărci;

De a se adresa în mod direct unei anumite categorii de consumatori.

În vederea realizării titlurilor de impact pentru consumatori în cadrul presei scrise se are în vedere așa numita declarație de strategie, titlul constituindu-se într-o frază de tip cheie ce are capacitatea de a răspunde mai multor întrebări (aceasta fiind, de altfel, caracteristica unui titlu de impact), cum ar fi:

Reușește textul titlului să-i atragă atenția consumatorului de presă scrisă?

Reușește textul titlului să-l intrige pe consumator?

Reușește textul titlului să-l implice involuntar pe cititorul de presă scrisă?

Reușește textul titlului să-l încurajeze pe cititor să parcurgă întreg textul mesajului publicitar?

Titlul are capacitatea de a le oferi consumatorilor de presă scrisă anumite promisiuni ori beneficii considerate de aceștia ca fiind relevante?

Titlul mesajului publicitar reușește să își aducă o contribuție esențială în întărirea numelui/imaginii respectivei mărci ce face obiectul campaniei publicitare în presa scrisă?

În practică, se remarcă existența mai multor tipuri de titluri, dintre care enumerăm:

Prezentare a diverselor beneficii;

Enunțare fapte;

Repetare afirmații;

Selectivitate – constând în identificarea grupurilor țintă;

Informare cu privire la anumite noutăți, știri;

Impunerea unei întrebări – se reușește stârnirea curiozității consumatorilor de presă scrisă?

Utilizarea unor analogii;

Îndemnuri;

Utilizarea unor metafore.

În cadrul publicității în presa scrisă, o atenție deosebită se acordă realizării unei reclame de impact în format tipărit, definirea acesteia incluzând o serie întreagă de caracteristici.

La o simplă analiză a unei reclame din presa scrisă se poate delimita și nivelul implicării respectivului autor al acesteia, un copywriter profesionist, cu experiență în domeniu, reușind să promoveze/vândă un produs/serviciu mult mai bine, comparativ cu un coleg de-al său ce urmează toți pașii conceperii unui mesaj publicitar, dar care nu reușește să se implice, respectiv să „vadă” respectivul proiect.

În cadrul mesajului publicitar regăsit în presa scrisă se impune acordarea unei atenții deosebite conținutului acestuia, ce trebuie să includă și elemente ce prezintă avantajele respectivului produs/serviciu pentru consumatorul de presă scrisă, nu cât de mult reprezintă produsul/serviciul pentru respectivul producător/vânzător al acestuia, ori pentru compania de publicitate.

Un rol important în publicitatea din presa scrisă îi revine copywritter-ului, acesta având capacitatea de a imprima „umanitatea” banală în orice limbaj de marketing, incluzând chiar și textele ce conțin termeni cu un nivel apreciabil al complexității.

Se recomandă, de asemenea, conceperea textului mesajului publicitar într-un mod cât mai direct, cu formule simple, evitându-se conținutul stufos ce va plictisi consumatorul de presă scrisă, acesta renunțând la citirea mesajului. Astfel, mesajele cele mai agreate de către consumatori sunt cele directe și specifice, în conținutul cărora se evită:

Folosirea clișeelor;

Revizuirile;

Alternarea frazelor lungi cu cele scurte;

Utilizarea unor termeni complecși, de specialitate.

În ceea ce privește calupul textului publicitar, (bloc principal de text), se impune ca acesta să fie în legătură directă cu titlul mesajului, utilizându-se un paragraf de tranziție. În ceea ce privește stilul, acesta se poate constitui sub forma unui dialog, al unui enunț, a unei povestiri, ori a înșiruirii unor atribute.

Demn de menționat este faptul că această parte a mesajului publicitar din presa scrisă trebuie să susțină, să dezvolte conținutul regăsit în titlu, el având capacitatea să confirme așteptările pe care consumatorii le au de la respectivul produs/serviciu ce face obiectul publicității.

Ulterior etapei dedicate definirii conceptului creativ și cea a conceperii titlului mesajului, se are în vedere definirea așa numitului „vizual în tipăritură”, cu mențiunea că se remarcă și situații în care din ideea vizualului se desprinde titlul respectivului mesaj publicitar.

În cadrul oricărei reclame regăsite în presa scrisă se remarcă existența titlului, a blocului principal de text, a sloganului, a imaginii, ca și a siglei, aranjarea tuturor acestor elemente determinând conturarea machetei (respectiv layout). Se cunoaște faptul că principalul scop al unei reclame, indiferent de tipul acesteia, constă în imprimarea impactului la nivelul consumatorului, demers ce se dovedește a fi destul de dificil de realizat.

Și asta deoarece este dovedit faptul că un produs/serviciu nu poate fi promovat/vândut decât în situația în care acesta reușește să îi atragă consumatorului (viitor cumpărător) atenția.

Chiar dacă imaginea deține un rol important în cadrul acestui proces, ea nu reușește întotdeauna să le atragă consumatorilor atenția, motiv pentru care se recomandă asocierea acesteia cu un slogan (respectiv headline). Și, în ciuda faptului că „o imagine face cât 1.000 de cuvinte”, se impune încadrarea ei în cadrul „întregului” ce include nu doar conceptul creativ, ci și o poziționare cât mai avantajoasă a produsului/serviciului.

În practică, deseori se folosesc unele imagini șocante pentru evidențierea unui produs/serviciu, acestea neavând nici un fel de legătură cu produsul/serviciu promovat/vândut, ele reușind să determine o serie întreagă de dezavantaje respectivei campanii publicitare.

Există însă și situații când o reclamă are un impact deosebit asupra consumatorilor, chiar și în absența oricărei imagini, textul fiind cel care reușește să atragă atenția în mod deosebit prin conținutul său.

Eficacitatea unei campanii publicitare în presa scrisă depinde foarte mult de vizibilitatea acesteia, ceea ce implică nu doar o optimă expunere media, ci și o targetare cât mai bună a publicului vizat.

În ceea ce privește designul mesajelor publicitare regăsite în presa scrisă, se remarcă existența mai multor principii de bază, respectiv:

Unitate – mesajul publicitar trebuie să îi convingă pe consumatorii de media din contextul întregului. În situația în care acesta este delimitat în mai multe părți, ce nu creează impresia unui întreg, consumatorul poate resimți un efect controversat, cel mai adesea el devenind confuz;

Succesiune – se impune ca toate elementele ce sunt incluse în cadrul unei reclame să fie astfel aranjate încât acestea să asigure o facilitate în citirea mesajului începând cu colțul din stânga sus înspre colțul din dreapta jos, astfel atenția consumatorului de presă scrisă fiind stimulată să parcurgă întreg mesajul publicitar. În forma clasică a aranjării, se optează pentru aranjarea în „S” sau în „Z”;

Armonie – impune imprimarea unei anumite compatibilități între diversele elemente regăsite în conținutul publicitar distribuit în presa scrisă;

Accent – are în vedere atragerea atenției consumatorului de presă scrisă asupra unui anumit element din conținutul mesajului publicitar, restul fiind ușor defavorizate, în acest fel evitându-se apariția fenomenului aplatizării reclamei, determinat de o prezentare egală a diverselor elemente regăsite în mesaj;

Contrast – determină ieșirea din tipare a respectivei reclame, prin intermediul diverselor forme, dimensiuni și culori. De asemenea, se impune a se menționa că nivelul de atractivitate al oricărui layout crește considerabil în situația existenței unui contrast deosebit;

Echilibru –determină impresia stabilității prin intermediul utilizării simetriei, existând și riscul ca aceasta să îi confere consumatorului de publicitate impresia lipsei de imaginație a creatorilor. Pentru realizarea unui echilibru se impune necesitatea existenței elementelor de formă și mărime egale în ambele părți ale mesajului publicitar (dreapta/stânga).

Pe lângă toate acestea, se impune ca în conținutul acestui subcapitol al prezentei lucrări să se facă vorbire și despre importanța reprezentată de culoare în cadrul mesajelor publicitare din presa scrisă, ele putând să atragă în mod deosebit atenția consumatorilor, cărora le poate imprima diverse stări, prin punerea în valoare a diferitelor elemente.

Spre exemplificare, culoarea albă, considerată a fi instrument primordial în conturarea machetei cu impact la consumator, impune și anumite reguli de folosire, printre care și menținerea în marginile mesajului publicitar, știut fiind faptul că poziționarea sa în centrul mesajului poate determina distragerea atenției consumatorului de la respectivul mesaj publicitar.

2.2 Publicitatea TV

În cadrul oricărui mesaj publicitar video se remarcă existența componentelor esențiale, respectiv:

Componenta video – deseori denumită vizual;

Componenta audio – incluzând efecte sonore diverse, muzică de genuri diferite, dar și cuvinte.

Realizarea unui mesaj publicitar pentru televiziune demarează cu elementul vizual, cunoscut fiind faptul că televiziunea se constituie într-un mediu al imaginilor. Cele mai multe dintre mesajele publicitare difuzate în televiziunile din țara noastră reușesc să combine diverse tehnici vizuale, remarcând:

Testimonialul – respectiv mărturia, utilizându-se anumiți lideri de opinie pentru grupurile de public vizate (aceștia fiind fascinați de prezența unor persoane publice), dar și persoane absolut necunoscute;

Vorbitorul – reclamele publicitare includ o persoană ce se adresează direct anumitor consumatori din publicul țintă, cu realizarea unor demonstrații de produs ori chiar cu indicarea acestuia, produsul fiind poziționat în centrul atenției, nu respectivul vorbitor. Această tehnică este destul de populară în televiziuni, pentru promovarea anumitor produse, știut fiind faptul că modul ideal prin care poți determina un consumator de media să cumpere un anumit produs este acela de a-i arăta cum funcționează și mai ales a-i demonstra multitudinea beneficiilor conferite de o eventuală achiziționare a acestui produs;

Cadre apropiate – respectiv close-up, sunt foarte utilizate, știut fiind faptul că în situația ecranelor reduse ca dimensiuni (cum este cazul televizoarelor obișnuite), panoramarea își pierde din importanță;

Povestire – implică aceeași tehnică utilizată în cazul conceperii unui mini-film;

Comparație – include alăturarea unor noțiuni diferite, contrare, incluzând nu doar produsele, ci și stilurile de viață ce sunt asociate acestora;

Metafora –prin intermediul acesteia se reușește substituirea mărcii cu o imagine, cu un simbol ori cu expresii ce nu au nimic în comun cu marca, toate reușind însă să scoată în evidență calitățile, ca și caracteristicile asupra cărora se intenționează atragerea atenției;

Cadre statice, fotografii – determină structurarea unui mesaj publicitar coerent;

Slice of life – implică o veche tehnică dramatică, anumiți actori, special aleși pentru acest scop, jucând într-o poveste dedicată în mod special respectivului produs/serviciu. Multe dintre mesajele publicitare de acest gen încep cu prezentarea unei probleme în fața consumatorilor, produsul promovat fiind apoi prezentat ca cea mai bună soluție de rezolvarea acestei probleme;

Interviu cu consumatori din sfera de influență a publicului vizat – acesta implică nu folosirea unor actori, ci a persoanelor necunoscute, care vorbesc în fața camerei despre experiențele lor în legătură cu respectivul produs/serviciu promovat;

Situații, vignete – implică realizarea mesajului publicitar prin succesiunea rapidă a diverselor situații ce reușesc să susțină o anumită idee – cazul mesajelor publicitare ce includ dulciurile, băuturile răcoritoare, ca și produse de larg consum, deseori imaginile fiind însoțite de un fond sonor reprezentativ pentru situația reflectată în acestea;

Animație – implicând tehnica 3D, dar și desenele animate.

Deseori, în cadrul diverselor mesaje publicitare regăsite în televiziune se remarcă fenomenul combinării diferitelor imagini în vederea obținerii unor senzații deosebite asupra consumatorului de publicitate, respectiv prin intermediul încadraturilor (incluzând gros planul, prim-planul, planul mediu, ca și planul general), prin intermediul trecerilor, prin cel al culorilor, dar și al regiei, montajului și sunetului.

O atenție deosebită este acordată montajului, cu combinarea cadrelor filmate, știut fiind faptul că „lipirea cadrelor, succesiunea acestora, tăierea sau prelungirea lor, intercalările ori trecerile artistice având un impact foarte mare asupra telespectatorilor”.

În plus, se cunoaște faptul că marea majoritate a cadrelor foarte scurte și care se succed rapid reușesc facil să tensioneze consumatorii de televiziune, în timp ce cadrele lungi imprimă senzația plictiselii, oferind informații destul de sărăcăcioase ca impact.

Tragicul este, de asemenea, cu mult mai puternic perceput în situația alăturării cu încetinitorul a cadrelor, imaginile concentrate reușind să determine falsa impresie a dinamismului.

Gros-planul se utilizează ori de câte ori se urmărește fie întărirea unor afirmații/impresii, fie contrazicerea acestora, cel mai adesea fiind încadrate mâinile și ochii, ce dezvăluie gesturi, emoții sau trăiri, putând determina stări de tensiune, de liniște ori de iritare. Astfel, se cunoaște faptul că atunci când se dorește inducerea „senzației de credibilitate, de inocență ori de sinceritate asupra unui personaj, camera de luat vederi va poposi pe privirea acestuia”.

De asemenea, prezentarea în gros-plan a unor ochi frumoși, de dimensiuni mari, limpezi și culoare albastră determină impresia sincerității, curățeniei sufletești, consumatorul de media putând să-și modifice radical percepția despre respectiva persoană.

Și astfel, orice afirmație ori susținere a acestei persoane va fi cu mult mai ușor de acceptat de către publicul vizat, în ciuda faptului că acesta, în condiții normale, ar putea manifesta o atitudine reticentă.

În situația în care se intenționează inducerea unei senzații de înțelepciune asupra consumatorului de publicitate, se utilizează imagini gros-plan, incluzând ochi îmbătrâniți, ce sunt marcați de riduri, persoana respectivă reușind să impună respect și considerație.

De asemenea, se cunoaște că nimic nu poate întări mai mult o informație, un mesaj, decât niște ochi apatici, ce par a fi lipsiți de vitalitate, în vreme ce vitalitatea ochilor unei persoane are capacitatea de a determina senzația de greutate chiar și celor mai banale afirmații.

Înțelepciunea, dar și respectul pot fi induse în conținutul video prin prezentarea aspectului unor mâini îmbătrânite, ce sunt crăpate de muncă, în vreme ce veridicitatea informațiilor poate fi serios afectată în cazul suprapunerii unor imagini ce reprezintă mâini pătate/murdare, ca și unghii neîngrijite.

Utilizarea unui plan mediu în vizual reușește să inducă senzația liniștii, a relaxării, a calmului, orice telespectator având senzația că subiectul urmărit este diminuat ca și importanță.

2.3 Publicitatea radio

Se remarcă faptul că radioul se dovedește a fi un mediu preferat de specialiștii în publicitate, mai ales prin prisma numeroaselor efecte determinate de mesajele publicitare.

Utilizarea radioului în publicitate face posibilă atingerea grupurilor țintă vizate, acesta conferind, în plus, și o libertate deosebită în cadrul procesului de creație.

În ciuda faptului că mesajul publicitar în radio se dovedește a fi unul deosebit de flexibil, eficientizarea acestuia se face prin intermediul mai multor parametri, cel mai adesea utilizându-se sunetele/zgomotele memorabile ce sunt asociate respectivei mărci/brand promovat.

În cazul publicității prin radio, se cunoaște faptul că esențiale pentru potențialii consumatori sunt primele cinci secunde, motiv pentru care în acest interval se are în vedere captarea întregii atenții a audienței, cu mențiunea că numărul cuvintelor rostite se recomandă a nu depăși valoarea de 60.

În cazul acestor tipuri de mesaje, pot fi utilizate mai multe voci, o voce, două voci (în dialog), ca și efecte din aria dramatizării, în funcție de concept și regie.

2.4 Publicitatea on-line

În acest moment, în România,marea majoritate a campaniilor publicitare online utilizează formate de tip standard, mult mai ineficiente comparativ cu formatele interactive rich media. Ca grad de popularitate, pe poziția secundă se află campaniile bazate pe bannerele interstitiale (utilizate în 16,5% dintre campanii), locul al treilea fiind ocupat de bannerele video (6,45%).

În mediul online din România pot fi găsite numeroase site-uri de tip comercial, ce le oferă vizitatorilor diverse servicii online. Atent concepute, structurate și mai ales întreținute, acestea conțin numeroase informații utile unor anumite categorii de consumatori online, scopul acestora fiind unul pur comercial.

În ceea ce privește renumitele bannere din publicitatea în mediul onlinese remarcă următoarele tipuri:

Tipul floating ad – pe măsură ce utilizatorul online derulează conținutul unei pagini web, bannerul floating ad se mișcă pe pagină concomitent cu aceasta;

Tipul expanding ad – este un tip de banner publicitar care are capacitatea să își extindă automat dimensiunile, sau ca urmare a unei acțiuni a utilizatorului online (de exemplu trecerea cu mouse-ul peste reclama publicitară);

Tipul wallpaper ad – acest tip de banner modifica fundalul paginii web pe care este plasat, pe măsură ce aceasta este lecturată de utilizatorul online;

Tipul trick banner – bannerul poartă această denumire din cauza mesajului de eroare sau a alertei pe care o afișează, el fiind asemenea unei ferestre prevăzută cu mai multe butoane;

Tipul pop-up – acest tip de banner reprezintă o fereastră publicitară ce se suprapune peste pagina de internet ce a fost deschisă spre lecturare de către utilizatorul online;

Tipul pop-under – bannerul este asemănător celui de tip pop-up, deschizându-se în spatele ferestrei afișată pe pagina principală, devenind vizibil doar după ce aceasta este inchisă;

Tipul video ad– este un tip de banner publicitar ce îi prezintă utilizatorului online mesaje publicitare realizate în format video, asemănătoare spoturilor publicitare întâlnite în televiziune.

Publicitatea este cu atât mai eficientă cu cât se reușește crearea, plasarea, dar și exploatarea la maxim a acestor bannere, considerate cele mai populare în promovarea online.

Publicitatea în online include și vastul domeniu oferit de celebra companie Google, principalul avantaj al Google AdWords îl reprezintă modul de afișare al reclamelor. Google, cea mai mare rețea de publicitate din mediul online, atrage aproape 90% din numărul utilizatorilor de internet la nivel mondial, pe plan local 96% dintre internauții români apelând la acesta ori de câteori au nevoie să caute ceva.

Excellent targetat, cu adresabilitate mare în rândul diferitelor clase sociale, Google este motorul de căutarece permitepromovarea Google AdWords, cu poziționarea ideală a anunțurilor diverse (fie deasupra, fie lângă rezultatele căutării), pe site-urile partenere de căutare și conținut, incluzând și bloguri ori alt eproduse, dar și prin Google Mail, afișând anunțurile publicitare în partea dreaptă sau de sus a ecranului, după scanarea căsuței de e-mail, în funcție de conținut și pe baza cuvintelor cheie.

Comparativ cu alte modalități de comunicare și promovare online, campania prin Google este pe termen lung, iar costurile sunt mici, clientul plătind axact câ tconsumă (plata se realizează la cost/click, bugetul neconsumat putând fi raportat).

Avantajele oferite de Google Adwords sunt multiple, respectiv:

Metoda de promovare este una cu indice R.O.I.destul de mare (Return Of Investment);

Campania este destul de dinamică, ea putând fi optimizată oricând pentru obținerea unor rezultate deosebite, cu un buget minim;

Rezultatele campaniei sunt vizibile în scurt timp;

Audiența poate fi targetată cu ușutință, campania se adresează în mod direct utilizatorilor de internet interesați de produsele/serviciileoferite de clienți;

Metoda este oricând cuantificabilă, putându-se verifica în orice moment numărul clienților generați paginii web. Impactul campaniei poate fi măsuratori când, cu acces la numărul vizitatorilor, la paginile accesate, la serviciile/produsele de interes, dar și la statistici ce reflectă câți dintre aceștia s-au transformat din simplii vizitatori în clienți;

Campania este afișată doar în momentul în care un potențial client își manifestă interesul, spre deosebire de alte metode de promovare;

Metoda oferă posibilitatea analizării comportamentului vizitatorilor de pe pagina web, în funcție de informațiile furnizate putându-se modifica strategia de comunicare, cu implicații directe asupra clienților;

Toate modificările realizate sunt imediat înregistrate de sistemul de căutare, orice înlocuiri, îmbunătățiri, suplimentări fiind preluate aproape instantaneu de Google;

Metoda oferă un control total asupra bugetului aplicat campaniei, care poate fi stopată oricând;

Plata se realizează doar în momentul în care un utilizator de internet ajunge pe pagina web prin intermediul reclamei, plătindu-se numai pentru persoanele strict interesate de serviciile sau produsele afișate/promovate pe aceasta.

Eficacitatea unei campanii prin Google AdWords depinde în mare măsură și de alegerea cuvintelor cheie, ca și de desemnarea paginilor web pe care vor fi afișate anunțurile.

Alegerea cuvintelor cheie se realizează ținându-se cont de natura domeniului, dar și de legăturile cu pagina web, cuvintele fiind regăsite pe site-urile partenere, în funcție de necesitate.

Un rol important în comunicare îl are și alegerea categoriei site-ului pe care să se realizeze promovarea (topics), cele considerate neinteresante din punct de vedere al performanței în atragerea de vizitatori fiind excluse din schema de promovare.

Promovarea online prin bannere este una dintre cele mai folosite metode în acest moment, prin intermediul acesteia putându-se evidenția un brand, un produs, un serviciu, o imagine. Bannerele, ce sunt create pentru comunicarea în mediul online, se distribuie pe toate site-urile partenere Google, astfel putându-se direcționa cu ușurință, pe orice pagină web, utilizatoriilor de internet ce sunt interesați de un anumit produs, serviciu ori imagine.

Bannerele, care sunt promovate prin metoda Google AdWords, pot fi animate sau nu, ori bannere de tip flash, poziționarea acestora în cadrul site-urilor partenere Google făcându-se în funcție de formate:

Bannere mobile leaderboard: 350 x 50 – ce suntdisponibiledoarpentruimagini care nu suntanimate

Bannere largeleaderboard: 970 x 90

Bannere leaderboard: 728 x 90

Bannere largerectangle: 336 x 280

Bannere half-page: 300 x 600

Bannere inlinerectangle: 300 x 250

Bannere square: 250 x 250

Bannere smallsquare: 200 x 200

Bannere wideskyscraper: 160 x 600

Bannere skyscraper: 120 x 600 

Cei care își doresc o expunere cât mai mare, trebuie să utilizeze cât mai multe formate de bannere, care se crează și rapid și nici nu costă atât de mult, fiind:

Bannerele leaderboard: 728 x 90.

Bannerele inlinerectangle: 300 x 250

Bannerele wideskyscraper: 160 x 600

Promovarea prin bannere pe Google este în strânsă dependență cu dimensiunea fișierelor, aceasta crescând de la 50 la 150 KB, modificare bine venită pentru toți cei care sunt adepții promovării prin bannere gen flash, cu o durată a animației limitată, respectiv mai mică de 30 de secunde.

Eficiența unei campanii în mediul online este influențată în mare măsură și de bannerele prin care aceasta se realizează, performanțaputând fi determinatăși de:

Mesajulbannerului – Trebuiesă fie cât mai clarșireprezentativ, săsepoatăevidențiaînfataconcurenței. Cum bannerul este de cele mai multeoriafișatpepagini web saturate de informații, mesajul este indicatsă fie cât mai simplu, dar foarteinteresant, pentru a atrageatențiașiinteresulvizitatorilor.

Bannerele complexe, încărcate, atrag rate scăzute de click, internauțiirefuzândsălecturezemesajecomplicatesaulungi. Textulconținut de banner nu trebuiesă fie nici el foartecomplex, acestlucrudeterminându-lpeutilizatorul de internet sădea click șisăajungăîn pagina web promovatăpentru a afla mai multeamănunte.

În text trebuie menționate și mesajetipice, de acțiune, dar șicele de îndrumare a utilizatoruluicătreserviciulpromovat.

Designulbannerului – Este foarteimportantăalegereacorectă a lățimiișiînălțimiiunui banner, vizibilitateaacestuiape o pagină web depinzândfoartemult de format. Șidimensiunea este importantă, bannerele mari afectândtimpul de încărcare al paginilor, timpîn care vizitatoruls-arputeaplictisișiarrenunța la interesulmanifestatinițial.

De asemenea, la concepereadesignuluiunui banner trebuiesă se ținăcontși de imaginilefolositeînacesta, eletrebuindsăcompletezeși nu sădublezebanneruldinpunct de vedere al informației.

În plus, eficiența unui banner poate fi influențată și de animații (maxim 5 slide-uri) care nu trebuiesă fie exagerateșinicisădepășească 15 secunde (se pierdeinteresulvizitatorului).

Sunetul poate avea și el un rol, cucondiția implementării soluției de accesare la comanda utilizatorului, și nu automat. Modul de alegere al culorilor, poziționarea logo-ului, diverse elemente de design – pot șielecontribui la eficiența unei campanii, cu condiția ca acesteasă fie în strânsă concordanță cu imaginea generală privind marca produsuluioriserviciuluipromovat.

Dimensiunilebannerului – Dimensiunile standard suntstabilite de IAB (Internet Advertising Bureau), un biroulcompusdin 500 de companii de media (reprezintă peste 80% dinadvertisingul online din SUA), fondatînanul 1996 la New York.

Cele mai folositedimensiunipentrubannerele online suntcele ce au 728 x 90, 468 x 60, 160 x 600, 120 x 600 și 300 x 250 pixeli, integrarealor in cadrulunui design al paginii web avândrolulde amaximizarezultatelecampaniilor de promovare.

Cea mai mare rată de click (CTR) – de 0,37 % este realizată de bannerul rectangle cu dimensiunea de 300 x 250 pixeli, el obținând în medie cu peste 75% mai multe clickuri decât alte bannere de alte dimensiuni.

Poziționarea bannerului – este de asemenea importantă pentru succesul unei campanii, ea depinzând de layout-ul paginii web ce va găzdui reclama. Vizitatorii unui site au deseori tendința să filtreze pagina, fără a derula până la finalul acesteia, motiv pentru care cea mai bună vizualizare o au bannerele amplasate în cadrul central, în zona denumită “abovethefold“.

De asemenea, cele mai bune rezultate pot fi obținute de bannerele plasate atât în zona de sus a paginii web, cât și în cea de conținut.

Bannerul amplasat direct pe linia de vizualizare a vizitatorilor (pe partea centrală, unde sunt afișate informațiile de conținut) are o vizualizare mai bună, cât și marginea din stânga a paginii web, unde de multe ori este plasat meniul site-ului.

Urmează marginea din dreapta sus a paginii, de unde bannerul poate fi remarcat fără derulare, cu specificarea că marea majoritate a vizitatorilor tind să citească de la stânga la dreapta.

O zonă mai puțin bună pentru amplasarea unui banner este headerul (deasupra meniului principal), asupra căruia utilizatorii de internet nu poposesc multă vreme (ei fiind agresați de această amplasare), ca și footerul și părțile laterale amplasate în partea de jos a unei pagini web.

CAPITOLUL 3. ANALIZA EVOLUȚIEI PRESEI DIN ROMÂNIA ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA PUBLICITĂȚII

În România anului 2018 redacțiile din diferite organizații ale mass-mediei încearcă tot zadarnic să se alinieze standardelor occidentale, cele mai apropiate de nivelul acestora fiind cele dedicate știrilor. Interesul tot mai crescut al publicului pentru știrile actualizate în timp real, dar și capacitatea tot mai crescută a acestuia de a selecta informațiile oferite și de a-i taxa pe jurnaliștii care fie nu se informează corect, fie își fac meseria cu anumite deficiențe s-a reliefat în cota de piață alocată televiziunilor, dar și ziarelor.

În multe dintre redacțiile instituțiilor de presă la mare căutare în acest moment se lucrează “la foc continuu”, succesul jurnaliștilor reflectându-se în principal asupra impactului informațiilor furnizate publicului larg. Și tocmai de aceea activitatea jurnaliștilor din România depinde în mare măsură de redacția în care aceștia activează.

Astfel, devine evident faptul că faptul că nu poate fi pus semnul egal (din punct de vedere al activității desfășurate) între un jurnalist al redacției de știri al televiziunilor Antena 3 sau PRO TV și unul care lucrează la Kanal D, Prima TV sau chiar TVR 1.

Și în presa scrisă situația este asemănătoare, un redactor al cotidianului Adevărul, Gândul ori chiar al tabloidelor Libertatea și Cancan neputând fi evaluat în același mod ca unul ce lucrează la Revista 22 sau Dilema Veche.

Cea mai bună imagine asupra jurnaliștilor ce activează pe piața media din România a fost realizată în urmă cu câțiva ani de Natalia Valisendiuc, aceasta reușind să realizeze un studiu complex privind portretul socio-profesional al jurnaliștilor autohtoni. Astfel, autoarea a realizat o cercetare calitativă, având ca eșantion un număr de 51 de jurnaliști, ce activau în 40 de instituții din mass-media românească.

Concluziile studiului nu sunt deloc îmbucurătoare pentru publicul larg, amator de știri de presă, autoarea concluzionând că marea majoritate a jurnaliștilor români se află încă în faza de asimilare, ei având încă serioase deficiențe la capitolul normelor de etică și normelor profesionale implementate în occident.

În ciuda faptului că, ori de câte ori au ocazia, jurnaliștii români se auto-proclamă ca fiind adevărați formatori de opinie, susținând că ei acționează întocmai ca niște adevărați “câini de pază” ai societății și că prin acțiunile lor nu fac decât să apere drepturile, dar și libertățile persoanelor fizice, în realitate lucrurile stau cu totul altfel.

Nici la capitolul obiectivitate sau corectitudine jurnaliștii români nu au obținut rezultate prea bune în studiul autoarei menționat mai sus, aceasta apreciind că oamenii din presa românească au deseori tendința de a se abate de la cele mai cunoscute principii de etică.

Natalia Valisendiuc a atras atenția, în concluziile studiului său, și asupra deficiențelor la capitolul pregătire profesională ale jurnaliștilor intervievați, mulți dintre aceștia dovedind în timpul cercetării că au serioase probleme în ceea ce privește corectitudinea și imparțialitatea în redactarea materialelor de presă.

În încercarea de a oferi publicului informații cât mai noi și de interes, mulți sunt jurnaliștii care omit să opteze pentru mai multe surse, oferindu-i publicului larg fie informații trunchiate, fie denaturate.

Din păcate nivelul profesional al jurnaliștilor din România este în continuă scădere, mulți profesioniști fiind cei care, fie din cauza stresului, fie din cauza salariilor tot mai mici, sau fie din cauza implicării tot mai acerbe a politicului în mass-media, au ales să renunțe la practicarea acestei meserii.

Pe lângă acestea, numeroasele așa-numite “școli de televiziune”, creația unor foști jurnaliști de succes sau a unor trusturi de presă în mare vogă (cum ar fi Trustul Intact) au creat pe bandă rulantă jurnaliști de ocazie, atrași de mirajul presei, de imaginea pe care și-o pot construi dacă nu la nivelul publicului larg, cel puțin la nivelul cunoștințelor și al rudelor. Redacțiile instituțiilor de presă din România nu mai sunt de multă vreme locul de întâlnire al jurnaliștilor cu pregătire, dar mai ales experiență.

Dezvoltarea jurnalismului în mediul online a atras după sine și nevoia actualizării în timp real a informațiilor considerate de interes, cele mai căutate pagini web fiind cele ale ziarelor, tabloidelor și televiziunilor care știu să speculeze știrea și să o pună în evidență prin imagini cât mai edificatoare, de impact.

În ciuda faptului că nivelul de profesionalism este mult mai scăzut comparativ cu acum câțiva ani, mass-media românească a devenit o forță impresionantă de mobilizarea maselor, atât intelectual cât și emoțional, multe fiind situațiile în care influențele acesteia au fost majore, fapt ce uneori a dus și la crearea conceptului de „război mediatic”.

Mijloacele de comunicare în masă sunt și ele, pe zi de trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.

Din păcate, așa cum sesizau și specialiștii ce au studiat portretul jurnalistului român, în ultima vreme, fie din lipsa oamenilor, fie din cea a timpului sau fie pur și simplu din lipsă de profesionalism, tot mai mulți sunt jurnaliștii care și-au făcut un obicei din a copia de la colegii de breaslă, indiferent că este vorba de informații sau de imagini. Și nu de puține ori pe paginile web ale unor cotidiene cu tradiție în media românească vom găsi capturi surprinse din jurnalele unor televiziuni sau imagini copiate de pe site-urile altor ziare.

Permanenta modificare a mediului politic, scăderile drastice a volumului de încasări din publicitate (datorate crizei), dar și preferințelor fățișe sau nu ale managerilor unor instituții de presă au dus treptat la apariția fenomenului de politizare în cadrul multor redacții românești, acesta reflectându-se în special în obiectivitatea și corectitudinea știrilor oferite publicului larg.

Nu de puține ori jurnaliști cu experiență s-au văzut puși în situații dificile, subiectul știrilor lor de senzație intervenind direct la cel mai înalt nivel al instituției în care aceștia activau fie pentru a nu se da publicității respectiva știre, fie pentru denaturarea voită a conținutului acesteia.

Din păcate, puține mai sunt astăzi în România redacțiile în care jurnaliștii reușesc să își facă meseria profesional, corect și obiectiv, fără teama că demersurile lor ar putea genera diferite implicații politice ce s-ar răsfrânge asupra lor sau fără să încerce obținerea unor avantaje materiale. Și, în ciuda faptului că se auto-declară imparțiali, tot mai mulți sunt jurnaliștii aserviți politic, ce fac jocurile unor partide, ale unor grupuri de interese sau ale unor persoane, având un scop și un motiv bine stabilit.

Indiferent că își desfășoară activitatea într-o redacție a unui ziar (clasic ori online) sau în cea a unei televiziuni (generaliste sau de nișă), jurnaliștii trebuie să își exercite profesia liber și independent, în conformitate cu principiile privind dreptul la informație și dreptul la o liberă exprimare, ce se regăsesc atât în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Codul Deontologic al Jurnalistului, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Constituție.

În ceea ce privește rolul și conduita profesională, drepturile dar și obligațiile jurnaliștilor, acestea sunt clar stipulate în cadrul unui Cod Deontologic, la prevederile cărora consimt liber toți jurnaliștii ce sunt membrii ai unor organizații profesionale, organizații patronale sau sindicale.

În mass-media românească interesul public este reprezentat de orice problemă care vizează modificări ale vieții comunității, pe lângă domeniul politicului fiind incluse și toate domeniile ce prezintă un interes pentru majoritatea comunității. Interesul public nu este reprezentat de percepția autorităților legată de acesta, prin interes public înțelegându-se, de exemplu și modul în care acționează instituțiile statului. În categoria interesului public major sunt incluse și toate acțiunile, gesturile, omisiunile sau declarațiile politicienilor, ale liderilor acestora și funcționarilor publici, viața acestora privată fiind de asemenea considerată de interes public în situația în care ea este relevantă în exercitarea funcției.

Din păcate, în ultima vreme, constatăm o predilecție a anumitor redacții din media românească pentru anumite subiecte, puțini fiind jurnaliștii ce nu sunt aserviți, într-un fel sau altul, politicii. Iar meseria de jurnalist a pierdut tot mai mult atât la capitolul calitate, cât și la cel al obiectivității, interesele personale sau ale managerilor trusturilor de presă fiind puse înaintea rolurilor bine delimitate ale jurnaliștilor, în categoria efectelor determinate de acest fenomen regăsindu-se și reducerea drastică a volumului de publicitate, mai ales în contextul în care, în societatea contemporană, oricine are posibilitatea de a-și construi o pagină web, pe care să-și poată face publicitate după bunul plac.

Căderea regimului comunist a schimbat categoric atât drepturile jurnalistului român, cât și percepțiile publicului din România, el fiind astăzi mult mai pretențios, cu o inclinație mai mare spre analiză, dar și spre informații de tip cancan. Astfel, se poate afirma cu certitudine că mass-media românească a intrat într-o nouă etapă după majorele schimbări ce au avut loc pe scena politică la finalul anului 1989, odată cu apariția pe piață a primelor ziare, posturi de radio și de televiziune private.

Ulterior, presa românească a încercat permanent să se alinieze standardelor internaționale, după anul 2000 în țara noastră conturându-se și ulterior dezvoltându-se și mass-media de tip comercial. Și tot în aceeași perioadă și-au făcut apariția pe piață și publicațiile on-line, dar și fenomenul cross-mediei.

În ciuda acestor aspecte, în ultimul deceniu, pe fondul recentei crize economice și financiare s-a remarcat o cădere liberă a presei în România, indiferent de forma acesteia, cele mai mari efecte reflectându-se, cu precădere, asupra publicității, un domeniu ce la un moment dat avea capacitatea de a susține întreaga activitate a unui cotidian, a unei televiziuni ori a unui trust de presă.

Efectele resimțite de mass-media românească ca urmare a crizei economice au fost de departe mult peste așteptări, ele reflectându-se la nivelul tuturor segmentelor, de la presa de specialitate la presa de divertisment, de la cotidiene centrale și cele locale și ulterior la publicațiile săptămânale sau bilunare, de la publicitate zilnică la publicitatea săptămânală ori chiar lunară. Și din păcate au fost dramatic afectate toate domeniile presei românești, indiferent de vechime, profilul sau prestigiul dobândit în timp.

În România, presa a cunoscut o dezvoltare fără precedent după anul 1989, când în doar câteva luni au apărut pe piață peste 1.500 de publicații, dintre care 65 de cotidiene. Numărul acestora din urmă a tot crescut în anii următori (1991 – 83 de cotidiene, 1992 – 102 cotidiene), pe piața românească impunându-se publicații precum Tineretul liber, Universul, Dimineața, Dreptatea sau Azi, cotidian ce avea un tiraj zilnic de 700.000 de exemplare.

Ziarul considerat în perioada comunnistă drept „organ al Comitetului Central de Partid”, Scânteia, s-a transformat în Adevărul,  prima sa ediție pe piața României democratice fiind semnalată chiar în ziua de 25 decembrie 1898, ziua în care a fost împușcat fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu.

În primii ani de după Revoluție pe piața mediei românești au apărut săptămânalele Expres și Zig-Zag (cu tirajul de 600.000 de exemplare/ediție), revista 22 și România literară (tiraj de 100.000 de exemplare/ediție), dar și celebrul ”Evenimentul zilei” (22 iunie 1992), la conducerea căruia s-a aflat ani de zile redactorul șef Ion Cristoiu, ce a reușit să stabilească recordul de 600.000 de exemplare/zilnic.

Din păcate, așa cum am menționat, media românească a intrat într-un declin accentuat începând cu anul 2009, când pe fondul crizei ce își anunța prezența au început să fie practicate reduceri salariale și disponibilizări numeroase, în paralel cu anunțarea primelor falimente, volumul publicității scăzând dramatic în absolut orice domeniu al mediei.

Primul care a început seria diminuărilor salariale a fost trustul de presă deținut de familia liderului politic Dan Voiculescu, Intact Media Group, care în februarie 2009 a anunțat diminuarea bugetului alocat salariilor angajaților cu 20% și peste 50 de concedieri. La acea vreme trustul de presă era considerat ca fiind unul dintre cele mai puternice pe piața media, el având în subordine posturile de televiziune Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, cotidienele Jurnalul Național și Financiarul, dar și numeroase reviste dedicate în general femeilor. În ciuda măsurilor luate, după numai câteva luni Intact a anunțat noi restructurări și concedieri, de această dată fiind afectați nu doar jurnaliștii din Capitală, ci și colaboratorii și corespondenții din țară.

Tot la începutul anului 2009 și trustul Ringier România a recunoscut că are probleme financiare, motiv pentru care a luat decizia să închidă primul cotidian gratuit românesc, Compact (26 februarie 2009), cu concedierea celor aproximativ 50 de angajați.

Și tot cam în aceeași perioadă și cotidianul Evenimentul zilei a făcut disponibilizări din motive economice, 36 de jurnaliști pierzându-și locurile de muncă. La fel ca și trustul Intact Media Group, și Ringier a continuat după numai câteva luni seria disponibilizărilor, de această dată pierzându-și locurile de muncă un număr de 150 de angajați (cei mai mulți dintre aceștia fiind șefi de departamente și redactori).

Iar revista Diva, special dedicată femeilor, a fost considerată nerentabilă, pe fondul unor încasări extrem de reduse din publicitate și vânzări, ea fiind închisă, cu concedierea tuturor angajaților.

Și la cotidianul Gardianul seria disponibilizărilor a început tot în primăvara anului 2008, când jurnalistul Alecu Racoviceanu, membru al Consiliul Editorial al ziarului, a anunțat concedierea a 22 de angajați, închiderea ediției de Transilvania și reducerea cu 20% a bugetului destinat salariilor.

Decizia a venit după câteva săptămâni de tensiune în redacții, generate de întârzieri în plata salariilor de aproape 60 de zile. În ciuda tuturor măsurilor luate, Gardianul, cotidian apărut pe piața în anul 2002, a intrat în faliment, ultima ediție tipărită (dar și ediția online) datând din ziua de 7 ianuarie a anului 2010.

Demn de menționat este faptul că acest ziar a fost cel care, în perioada anterioară declarării falimentului, a desfășurat o amplă campanie îndreptată împotriva președintelui României, Traian Băsescu, jurnaliștii acestuia publicând seria dezvăluirilor incendiare legate de fuga din țară a sirianului Omar Hayssam, condamnat pentru terorism, ca și filmuțelul în care Băsescu este surprins pe când lovea peste față un copil, la un miting electoral.

Și cotidianul Ziua, aflat pe piața media românească încă din anul 1994, și-a închis atât ediția tipărită cât și pe cea online în anul 2010, în ciuda tuturor demersurilor de redresare economică ale directorului Sorin Roșca Stănescu.

Trebuie menționat de asemenea că atât cotidianul Ziua, cât și cotidianul Gardianul erau editate de către grupul de presă Ziua, fiind deținute de Asociația Salariaților Petrom.

Nici la trustul Media Pro, celebru pe vremuri pentru salariile plătite de Adrian Sârbu angajaților, lucrurile nu au stat mai bine, tirajele cotidienelor Pro Sport și Gândul scăzând dramatic, în paralele cu numeroase dificultăți întâmpinate de patronat cu plata la timp a salariilor. În ciuda faptului că inițial PubliMedia Internațional anunțase că nu se va renunța la brandurile locale, editate de către companie, în varianta online, după câteva luni acestea au fost închise, fiind considerate de asemenea nerentabile.

Nici televiziunile românești nu au fost ocolite de criză, Romantica TV, parte a trustului Realitatea-Cațavencu fiind vândută la un preț derizoriu, în vreme ce canalul dedicat știrilor sportive, Telesport, a fost închis. Aproape jumătate din numărul total al redactorilor trustului media au fost disponibilizați, iar după reduceri salariale drastice Realitatea TV s-a văzut nevoită să opereze noi concedieri.

În ciuda tuturor măsurilor, Realitatea TV nu își mai achită nici obligațiile către stat, dar nici cele către partenerii de afaceri, trustul Mediafax solicitând acum câțiva ani intrarea în insolvență pentru o datorie de 50.000 de euro.

Demersului Medifax i-a urmat solicitarea agenției de presă Reuters, care i-a solicitat Tribunalului București să declanșeze procedurile de insolvență pentru datorii în valoare de 60.000 de lei. De asemenea, la nivelul agenției de presă NewsIn numărul editorilor și al redactorilor a fost redus cu 60 %, optându-se pentru închiderea ediției de print a cotidinaului Business Standard.

Și ziarul Cotidianul, apărut pe piața media în data de 10 mai 1991 și-a închis porțile ca urmare a crizei economice, ultima ediție fiind tipărită în data de 22 decembrie 2009. Patronatul nu a recunoscut niciodată că ar avea probleme financiare, varianta oficială fiind că s-a optat pentru închiderea temporară, până la identificarea unui nou investitor.

Ziarul Ziua, ce a luat ființă la inițiativa cunoscutului Ion Rațiu, era editat de către grupul de presă Realitatea-Cațavencu în perioada declanșării crizei în România, controversatul patron Sorin Ovidiu Vântu declarând în vara anului 2009 că nu mai are în intenție să subvenționeze nici un fel de producție de print, fiind interesat doar de televiziune și mediul online.

Nici investițiile afaceristului Dinu Patriciu nu au fost ocolite de criză, în ciuda numeroaselor măsuri ce au fost luate. Salariile au fost diminuate, concedieri s-au realizat periodic, calitatea editorială a publicațiilor a scăzut dramatic. Toate cele 33 de ediții locale ale cotidianului Adevărul, Adevărul de seară, au fost grav afectate de efectele crizei.

Singurele care au reușit să se mențină pe o linie considerată ”de plutire” au fost tabloidele Click, Cancan și Libertatea, mare parte din succesul editorial datorându-se stilului agresiv practicat de jurnaliști, subiectele de scandal având o foarte mare priză la publicul românesc.

Conform datelor publicate în Monitorul Oficial, cotidianele Capital și Evenimentul zilei au fost vândute de către Ringier România pentru suma de 200.000 de euro Editurii Evenimentul, cumpărătorul fiind nimeni altul decât controversatul om de afaceri Bobby Păunescu.

După câțiva ani de criză românească, piața media arată altfel. Mii de jurnaliști și-au pierdut locurile de muncă, sute de periodice au dat faliment, iar zeci de cotidiene și televiziuni și-au încetat apariția.

În ciuda faptului că peste hotare autoritățile au intervenit pentru a salva o parte din media, în România nimeni nu a făcut nimic în acest sens, fiind susținute prin diverse sponsorizări și contracte de publicitate doar trusturile media afiliate, fățiș sau nu, unor formațiuni politice.

Urmare a acestui fapt s-a ajuns la o situație fără precedent în mass-media românească, în care opiniile jurnaliștilor sunt tot mai des cenzurate, de cele mai multe ori pe criterii politice sau economice. În acest sens, numeroase sunt semnale de alarmă ce vizează presiunile tot mai mari exercitate de politic asupra presei românești, principalele efecte reflectându-se la nivelul economic și editorial.

De altfel, ca și în anii trecuți, așa după cum o demonstra raportul FreFex privind libertatea presei, în România anului 2018 instituțiile media sunt tot mai des supuse presiunilor de tip politic, economic sau venite din partea autorităților publice (în special cele financiare).

Autorii raportului sus-menționat au ajuns la concluzia că în țara noastră, de-a lungul ultimilor ani a existat un număr foarte redus de jurnaliști independenți, constatându-se și o degradare a limbajului de exprimare, în paralel cu numeroase jigniri și agresiuni la nivelul breslei.

De asemenea s-a constat și intensificarea atacurilor în rândul oamenilor de presă, în paralel cu politizarea discursurilor și a materialelor oferite publicului larg. Mai mult, conform documentului menționat, unele instituții de presă românești înțeleg să folosească abuziv dreptul la o liberă exprimare în demersurile de intimidarea unor persoane sau grupuri de persoane din mediul social, politic ori cel al justiției.

În paralel, pe rolul instanțelor românești au fost semanalate tot mai multe dosare ce privesc diverse abateri de tip etic și nu numai ale jurnaliștilor din anumite instituții de presă, care optează să fie imparțiali în anumite situații, promovând diverse mesaje ce le sunt favorabile unor entități sau grupuri potente financiar.

Și nu puțini au fost politicienii (ca și ocaziile) în care aceștia au solicitat public închiderea unor instituții de presă, încălcând astfel cele mai elementare principii ale democrației.

Așa cum menționam și la începutul acestui capitol, diminuarea bugetelor și a veniturilor în mass-media are efecte pe termen lung nu numai la nivel redacțional, cât mai ales editorial, tot mai multe fiind organizațiile de presă ce tind să uite principiile deontologiei și eticii profesionale, în dorința de a supraviețui pe piață.

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

În cadrul STUDIULUI DE CAZ al prezentei lucrări de diplomă, denumite „Rolul publicității în dezvoltarea presei” se va încerca realizarea unei analize privind evoluția pe care a cunoscut-o de-a lungul anilor publicitatea în cadrul unui cotidian local, mai precis a periodicului Jurnal de Dâmbovița, care în acest moment nu mai apare pe piață, în ciuda faptului că la un moment dat acesta cunoscuse o amploare deosebită, în conținutul paginilor sale regăsindu-se un volum important al publicității, după cum se va reflecta în cuprinsul prezentei cercetări.

Așa după cum bine se cunoaște și a fost și menționat în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă, în vederea realizării unei analize complexe a publicității poate fi realizată numai în contextul în care sunt luați în calcul totalitatea factorilor ce au influențe asupra acesteia, începând de la limbajul utilizat în textele publicitare ori a celor din proximitatea acestora, a organizației ce concepe și implicit transmite aceste texte, ca și a ideilor ce se încearcă să fie promovate.

Atât mass-mediei, cât și publicității, nu le pot fi negate importanța participării acestora la complexul fenomen cultural, specific fiecărei perioade/generații.

În cazul periodicului Jurnal de Dâmbovița, ce se prezenta drept „săptămânal de informații, mărturisiri și interviuri” ce se constituie în subiect de analiză al prezentei cercetări, la o simplă trecere în revistă a primelor mesaje publicitare regăsite în aparițiile din primii ani ai acestuia, se poate remarca faptul că textele alese pentru reclamele poziționate în diverse pagini (special dedicate publicității sau nu) pot fi încadrate stilului argumentativ. Marea majoritate a textelor acestor reclame regăsite în primele ediții ale periodicului anterior menționat au tendința de a determina ușoare modificări de tip comportamental asupra cititorilor, implicând atât deciziile de cumpărare a unor produse și servicii, ca și îmbunătățirea imaginii unor servicii, produse sau chiar societăți comerciale.

Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă următorul mesaj publicitar:

Încercând să ignorăm mesajul eronat pe care această reclamă încearcă să-l inducă cititorilor periodicului (chips „cu vitamine și proteine” – tehnică des uzitată, în vederea creșterii volumului de vânzări, până în momentul intervenției autorităților din domeniul protecției consumatorilor, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, moment în care s-a impus și implementarea legislației comunitare în domeniu) nu poate să nu ne mire lipsa de inspirație a mesajului transmis, acesta fiind în contradicție totală cu textul ce trebuia să facă produsul mai atractiv (respectiv „Aromă friptură de pui” versus „cu vitamine și proteine”).

De asemenea, producătorul ce a optat să-și facă în acest mod publicitate în cadrul publicației anterior amintite, încearcă să acționeze în două direcții prin publicarea acestei reclame, în paralel cu promovarea (discutabilă) a produsului încercându-se și identificarea unor potențiali parteneri de distribuție: „Intervievăm companii serioase în distribuția Halli-Lulu”.

În ceea ce privește poziționarea acestei reclame, se remarcă faptul că aceasta s-a bucurat de proximitatea unui careu rebus, ceea ce putea atrage atenția unui număr mult mai mare de cititori/potențiali clienți, știut fiind faptul că în perioada ultimului deceniu al secolului trecut (de când datează această reclamă) marea majoritate a populației era interesată de acest mod de petrecerea timpului liber, ulterior pe piață apărând revistele specializate în integrame diverse.

Lipsa de inspirație în conceperea textului publicitar se poate regăsi și în reclama ce încearcă să inducă ideea brandului Philips, autorii acestuia concepând un text care acum ar putea să stârnească indignarea specialiștilor în copy-writting: „un televizor alb-negru nu vă poate oferi niciodată satisfacțiile vizuale pe care numai un televizor color vi le poate conferi”.

În ceea ce privește motivul determinării potențialilor clienți, acesta are forma „se apropie Olimpiada de iarnă și campionatul mondial de fotbal SUA 1994”, acestuia adăugându-i-se și o prezentare a ofertei ce se dorea a fi una specială „cele mai ieftine televizoare color din România – Philips Grundig, cu și fără telecomandă, cu garanție și service asigurate, pot oricând să aducă farmecul și culoarea lumii în casa dumneavoastră”:

De asemenea, se poate remarca nu doar simplitatea textului, ci și lipsa de creativitate, în absența oricăror mijloace stilistice încercându-se atragerea atenției potențialilor clienți.

Analizând o parte dintre materialele publicitare regăsite în săptămânalul ce se constituie în obiect de studiu al prezentei lucrări de diplomă, se poate remarca faptul că marea majoritate a textelor nu reușesc să depășească o simplitate de tip anunțiativ, acestea încercând, de cele mai multe ori, să îi informeze pe cititori cu privire la ce anume vând, unde vând și uneori și cu cât vând (remarcându-se deseori sintagma „cel mai avantajos preț”).

Astfel, în marea majoritate a textelor publicitare se remarcă utilizarea stilului de tipul anunțiativ-rgumentativ.

Este și cazul următorului anunț publicitar, care se remarcă în primul rând prin lipsa de amploare a spațiului (societățile fiind probabil preocupate mai mult de partea financiară – constând în costurile percepute de departamentul specializat al periodicului per suprafața de spațiu publicitar, decât de imaginea pe care le-o oferă potențialilor clienți, fie aceștia persoane fizice ori persoanelor juridice:

Textul publicitar este extrem de înghesuit în cadrul casetei, ceea ce nu face decât să îl obosească în mod excesiv pe cititor, acesta trecând repede peste el, fără să-l mai urmărească/studieze.

În plus, creatorii textului publicitar dovedesc o lipsă deosebită de inspirație prin inserarea în caseta publicitară a unei imagini ce nu doar că este ne-sugestibilă, ci nici nu este bine realizată, unghiul oferit cititorilor neavând, nici pe departe, capacitatea de a-i determina pe aceștia să devină potențiali clienți ori să vizualizeze parte dintre produsele comercializate.

Se remarcă, de asemenea, repetiția pe care creatorul textului a înțeles să o folosească, după prezentarea celor două societăți comerciale în antetul casetei publicitare (cu caractere bolduite), optându-se pentru reintroducerea numelor celor două societăți, chiar la începutul textului, caracterele literelor utilizate făcând, de asemenea, notă discordantă cu restul textului.

Nu s-a luat în calcul însă o evidențiere a produselor oferite spre vânzare potențialilor clienți, acestea fiind aranjate aleatoriu, fără nici un fel de altă prezentare.

În cursul anului 1996, remarcăm deja în periodicul ce face obiectul de studiu al prezentei cercetări includerea pe prima pagină a acestuia a publicității electorale:

Poziționat în partea dreaptă laterală (spațiu despre care s-a demonstrat că reușește să atragă privirile cititorilor, acestea plecând de la stânga sus, dreapta sus și ulterior dreapta jos), anunțul este unul destul de redus ca dimensiune, în ciuda puterii financiare de care dispunea în acel moment respectiva formațiune politică promovată, respectiv P.D.S.R.

Demn de remarcat este poziționarea (întâmplătoare sau nu) a acestuia deasupra unui articol care, cu siguranță, a reușit să atragă privirile cititorilor periodicului, dacă nu prin conținut, cel puțin prin titlul mai mult decât alambicat și care ar putea concura cu titlurile regăsite în tabloidele din societatea contemporană: „Paznicul prefecturii a primit un cap în gură de la Cosmin Liță (fratele „celebrului” Adrian Liță – patronul videotecii porno și fiul multmediatizatei judecătoare Dincă)”.

În ceea ce privește publicitatea în campania electorală din anul 1996, se poate remarca în captura de mai sus și stilul practicat încă de atunci, mai precis cel al disimulării potențialelor influențe politice asupra cetățenilor cu drept de vot sub forma unor interviuri (deseori se realizau reportaje), ce nu purtau (de regulă) semnătura unui jurnalist, „solicitate” unor lideri de partid, poziționați în funcții de conducere, aceștia încercând să construiască o imagine cât mai bună organizației din care proveneau, prin intermediul răspunsurilor oferite la așa-zisele întrebări, întrebări ce erau atent elaborate, tocmai pentru a servi intereselor partidului politic dispus să plătească fățiș publicitatea sau să încheie cu presa așa numitele „contracte de sponsorizare”.

Așa cum se poate remarca din captura de mai jos, încă din anul 1996 mica publicitate era bine definită în cadrul acestui periodic, formatele fiind asemănătoare celor regăsite în marile cotidiene, cu evidențierea casetelor publicitare ale clienților ce își doreau o evidențiere a imaginii:

Trebuie remarcat faptul că marea majoritate a anunțurilor regăsite în pagina dedicată micii publicități nu aduceau nici un fel de venituri periodicului, după cum o demonstrează talonul „Mica Publicitate”, poziționat în partea din stânga sus, ce le era oferit în mod gratuit cititorilor, pentru o singură apariție în periodic, cu mențiunea că tot ceea ce trebuiau aceștia să facă era să-l completeze și ulterior depună.

Cu toate acestea, susținând pagina de mică publicitate (respectiv oferindu-i o formă consolidată, puternică în fața cititorului neavizat), periodicul câștiga din casetele publicitare poziționate în josul paginii, casete pentru care se percepeau sume deloc neglijabile, având în vedere prețurile practicate în acea perioadă, când clientul plătea spațiul publicitar măsurat în cm2.

Trebuie însă remarcat anunțul din dreapta jos, ce se constituie fie într-o disimulare a unui eventual contract de sponsorizare „ascuns” fie în susținerea financiară efectivă a periodicului, în schimbul unor anumite „favoruri” (cel mai adesea un ziar obținea anumite informații „sensibile” despre o persoană ori o societate comercială, în schimbul „omiterii” publicării acestora realizându-se un așa numit contract de publicitate).

Este, apreciem noi, și cazul de față, anterior menționat, al SC Complis SA, care îi informa pe cititorii acestui cotidian cu privire la faptul că execută la comandă „drumuri din beton de ciment, îmbrăcăminți asfaltice și reparații îmbrăcăminți asfaltice, construcții…”.

Greu de crezut că într-o perioadă în care marea majoritate a societăților cu astfel de servicii în portofoliu primeau contracte „cu dedicație” (în acea perioadă fiind puține cazurile în care erau anchetate cazurile de corupție ori abuz în serviciu) o societate de un asemenea nivel ar fi încercat să-și găsească eventuale contracte prin anunțurile publicitare modeste, publicate nu pe prima pagină (cum ar fi fost normal într-o astfel de situație) ci în josul paginii de mică publicitate, spațiul publicitar fiind de asemenea modest.

La mai bine de un deceniu de la aceste abordări, se remarcă în cadrul publicității regăsite în periodicul ce face subiectul prezentei analize, o repoziționare a conceputului publicitar, casetele fiind mult mai „aerisite”, informațiile mai bine structurate, cu evidențierea datelor de contact, în acest fel acestea fiind cu mult mai vizibile pentru cei interesați:

De asemenea, se remarcă faptul că la mai bine de la 15 ani din momentul apariției, periodicul nu reușise să-și definească o bază de date a clienților de publicitate plătitori (caz în care veniturile obținute de acesta ar fi fost cu mult mai mari, în paginile de mică publicitate regăsindu-se același talon al gratuității anunțului:

Chiar dacă talonul este în continuare valabil pentru o singură apariție, se remarcă faptul că acesta se adresează acum doar persoanelor fizice, în plus departamentul de publicitate impunând condiția ca vechimea talonului să nu fie mai mare de cinci zile.

Și publicitatea electorală regăsită în paginile săptămânalului și-a schimbat radical formatul, respectiv de la simplele casete uni sau bi-colorate ori interviurile/reportaj trecându-se la prezentarea reprezentanților formațiunilor politice (ori a independenților) cu mențiunea că P.S.D.-ul, continuatorul P.D.S.R.-ului de odinioară (a cărei casetă publicitară a fost regăsită pe prima pagină a săptămânalului analizat) și-a conturat și un mesaj publicitar pentru candidații săi, respectiv: „…eu am ales Pucioasa, este rândul tău s-alegi”:

De asemenea, se remarcă și apariția primelor spații publicitare dedicate programelor regionale (costurile acestora fiind unele deosebite), cu mențiunea că acest aspect vine să demonstreze apropierea acționariatului ori chiar a administratorului acestui periodic de potentații politici ai momentului (la acea vreme PD-L, ce era sprijinit din umbră de fostul președinte – și fost membru al acestei formațiuni politice, Traian Băsescu):

Și, deși ar putea părea dificil de crezut, în rândul unor oameni politici continuă să se manifeste fenomenul publicității ascunse sub forma reportajului, după cum o dovedește întreaga pagină pe care un edil și-a permis să-și prezinte realizările, dar și „proiectele de succes”, în dosul acestui reportaj (foarte bine ilustrat, cu imagini bine încadrate) ascunzându-se cu siguranță un contract de „sponsorizare” ori o potențială relație de amiciție cu patronul săptămânalului:

Începând cu anul 2009 se remarcă în paginile periodicului analizat și apariția mesajului publicitar aparținându-i unei instituții de învățământ superior, cel mai probabil acesta fiind plătit prin intermediul finanțării primite de la Uniunea Europeană:

Trei ani mai târziu, remarcăm radicala modificare a publicității regăsite în periodic, culorile luând locul reclamelor alb-negru:

De asemenea, se impune a se remarca modul de abordare al textului publicitar, în ambele cazuri, în cadrul casetelor publicitare, regăsindu-se evidențiate elementele de impact la publicul larg, mai precis nr. de telefon al campingului, prețurile de cazare, ca și beneficiile oferite de o firmă de telefonie mobilă.

În cuprinsul paginilor dedicate micii publicități și în anul 2013 se regăsește același talon de publicitate gratuită, termenii fiind însă neschimbați ca în urmă cu șase ani.

Remarcăm de asemenea modificarea stilului de prezentare al unor anumite companii, textul reușind să se încadreze perfect nu doar în context, ci și în raport cu imaginile alese spre a fi incluse în caseta publicitară:

Nu putem să nu remarcăm și faptul că periodicul s-a adaptat noilor tehnologii, acesta construindu-și o identitate în mediul online, promovarea acesteia realizându-se pe fiecare pagină a ediției tipărite.

Tot în această perioadă se continuă seria materialelor publicitare dedicate unor potențați politic, și de această dată fiind promovați reprezentanți ai formațiunii politice aflate la putere, în speță P.S.D., cu mențiunea că materialul promoțional politic (poziționat în susul paginii) este structurat în două părți, una dintre acestea fiindu-i rezervată și reprezentantului „aripii tinere” din PSD. În plus, trebuie menționat și faptul că ambele materiale publicitare de campanie poartă de această dată semnătura unui jurnalist:

Începând cu anul 2015, mare parte din reclama plătită regăsită în paginile acestui periodic provine de la cunoscutul producător Artic, formatul paginii de mică publicitate menținându-se neschimbat, cu nemodificatul talon gratuit, acordat persoanelor fizice.

Așa după cum se remarcă din captura anterioară, în paginile săptămânalului încep să-și facă apariția și reclamele-anunțuri, în cazul de față o instituție a administrației publice comunicându-le cetățenilor programul de lucru!

Obiceiul se remarcă și câțiva ani mai târziu, în anul 2017 regăsind în paginile ziarului un anunț al unei alte instituții din administrația publică locală privind organizarea unei licitații pentru închirierea suprafețelor de teren aferente unor chioșcuri de ziare:

CONCLUZII

Așa cum a demonstrat-o studiul de caz al prezentei lucrări de diplomă, publicitatea poate avea un rol determinant în cadrul procesului dedicat dezvoltării presei, indiferent de perioada de analizat ori de contextul specific acesteia (mediul politic ocupând un loc prioritar).

În cazul de față, s-a reușit evidențierea faptului că în absența unei publicități coordonate, care să știe să se adapteze din mers la diversele cerințe și fluctuații sesizate la nivelul pieței, oricât de importantă ar fi imaginea unui ziar ori vechimea acestuia, la un moment dat problemele financiare își vor impune influențele, consecințele putând fi, ca în foarte multe cazuri, deosebite (respectiv falimentul).

Astfel s-a întâmplat și în situația săptămânalului ce a făcut obiectul de studiu al cercetării prezentei lucrări de diplomă, care ani la rândul (peste 20) a înțeles să susțină aparența unei publicități solide în paginile sale printr-un artificiu practicat pe vremuri de marea majoritate a ziarelor locale, respectiv metoda talonului gratuit de mică publicitate.

Chiar dacă paginile pline de publicitate ale unui ziar, indiferent care ar fi acesta, pot atrage și o serie întreagă de clienți buni plătitori, în timp procedeul își va manifesta efectele, cel mai adesea bugetul de venituri fiind cu mult mai mic decât cel al cheltuielilor.

În absența unor sponsori puternici din prisma financiară, dar și în lipsa unor materiale editoriale de impact, care să le atragă atenția cititorilor și inclusiv potențialilor clienți de publicitate (cele mai interesante, în acest context, se dovedesc a fi anchetele și dezvăluirile) respectivul ziar nu se va putea menține o perioadă îndelungată pe piață, mai ales în condițiile în care mediul online (respectiv mass-media din mediul online) a reușit să se impună covârșitor în ultimii ani, costurile ziarelor și publicațiilor din online fiind, categoric, cu mult mai reduse comparativ cu edițiile print (incluzând hârtia de ziar, tipografia, consumabilele, abonamentele la utilități, spațiile – ce trebuie să fie civilizate, demne de redacția unui ziar, etc).