Rolul Imm Urilor din Domeniul Serviciilor In Dezvoltarea Activitatii Economicedocx

=== Rolul imm-urilor din domeniul serviciilor in dezvoltarea activitatii economice ===

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOMENIU: ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAM DE STUDIU: ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof.univ.dr. Cecilia Irina Rabontu

Absolventă:

Popescu M. Maria

Târgu Jiu

– 2016 –

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAM DE STUDIU: ZI

SPECIALIZAREA: EONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR

ROLUL IMM-URILOR DIN DOMENIUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ACTIVITATII ECONOMICE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof.univ.dr. Cecilia Irina Rabontu

Absolventă:

Popescu M. Maria

Târgu Jiu

– 2016 –

CUPRINS

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări este acela de a analiza sectorul IMM-urilor, datorită rolului deosebit pe care îl joacă în sfera economică a fiecărei țări, situându-se la baza dezvoltării economiei.

Am ales această lucrare deoarece IMM-urile constituie un pilon al creșterii economice în orice stat din Uniunea Europeană, IMM-urile realizând o mare parte a cifrei de afaceri și crează locuri de muncă pentru o mare parte din populația ocupată.

În România, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt considerate ca reprezentând un factor cheie pentru creșterea economică, inovare, ocupare a forței de muncă și integrare socială. Flexibilitatea și adaptabilitatea sectorului IMM sunt trăsături esențiale pentru depășirea perioadelor de criză economică.

Creșterea economică în societatea modernă este condiționată din ce în ce mai mult de dezvoltarea serviciilor. Economia viitorului este o economie a serviciilor, după cum se poate observa în statele dezvoltate.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole, iar în final am încheiat cu concluzii, bibliografie și opis.

În primul capitol, „Aspecte generale privind serviciile”, am prezentat aspectele teoretice ale serviciilor pentru populație, respectiv serviciilor pentru întreprinderi și am expus clasificarea lor.

În cel de-al doilea capitol am evidențiat „IMM-urile din domeniul serviciilor” pe plan național. Capitolul debutează cu specificitatea IMM-urilor, după care am continuat cu studierea impactului sectorului întreprinderilor mici și mijloci în economia românească și am efectuat o analiză a dinamicii acestui sector unde am adăugat date exacte prelucrate după Institutul Național de Statistică al României. În încheierea acestui capitol am evidențiat că sectorul comerțului este reprezentativ pentru IMM-urile din România, un procent de aproximativ de 40% din totalul de unități active.

Lucrarea conține și un set de concluzii în care am extras cele mai elocvente aspecte reieșite din studiile efectuate și bineinteles datele bibliografice cu ajutorul cărora am realizat prezenta lucrare.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND SERVICIILE

Servicii pentru populație

Mult timp importanța activităților de servicii nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economiști și încadrate, se părea o dată pentru totdeauna, în sfera neproductivă.

De aceea, serviciile nu au o definiție clară, însă o mare parte din economiști consideră, serviciile ca un ansamblu de necesități, în care beneficiarul cumpără sau utilizează nu un bun, ci o anumită utilitate și care îi aduce anumite satisfacții imateriale, în cele mai multe situații și care au că scop satisfacerea unor nevoi personale sau sociale.

Asociația Americană de Marketing definește serviciile în felul următor: „serviciile reprezintă activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material”.

Pe măsura dezvoltării societății, realizarea de noi produse și servicii, alături de mărirea veniturilor și a timpului liber al populației duc la un progres exponențial a nevoilor și cererii de servicii.

Serviciile destinate populației au în primul rând rolul de a satisface multitudinea trebuințelor oamenilor și de a stimula dezvoltarea personalității umane.

Astfel, serviciile destinate populației se regăsesc, în principal, în sfera consumului, influențând nivelul și calitatea acestuia; în același timp însă, ele se întâlnesc și în sfera distribuției, implicându-se, în acest caz, în reluarea ciclului producției bunurilor materiale, chiar în accelerarea lui, participând, în acest fel, la progresul general al societății.

Alte servicii destinate populației, ca de exemplu, învățământul, sănătatea, turismul, etc. sunt considerate, simultan, servicii pentru producție pentru că alcătuiesc, mențin, remediază fizic și psihic forța de muncă, condiție esențială în sporirea producției în societatea contemporana.

O definiție explicită a serviciilor pentru populație semnalează că: „serviciile pentru populație vizează satisfacerea unor cerințe de regulă repetabile ale populației, constând în acoperirea unor necesități general umane (biologice sau altele) ori apărute în urma conviețuirii. Efectele lor se prezintă ca prestații sau ca un complex de bunuri și prestații ce diversifică oferta globală, având un rol însemnat în caracterizarea nivelului de trai al unei societăți, prin structură, volum și calitate”.

Existența unei largi tipologii a serviciilor pentru populație aduce în discuție, pentru analiza și înțelegerea fenomenului, necesitatea stucturării acestora, definirii unor categorii omogene, cu un comportament similar:

1. după natura relațiilor economice și financiare ce intervin între prestator și beneficiar, avem:

– servicii de piață, plătite de populație;

– servicii non-market, sau finanțate public.

2. după caracteristicile beneficiarului, avem:

– servicii personale, la care cetățenii apelează în mod direct și care satisfac mai ales trebuințele individuale;

– serviciile sociale ce reprezintă satisfacerea unor nevoi generale de organizare socială a existenței oamenilor, a societății în ansamblul ei.

3. din punct de vedere existențial, serviciile din sfera consumului sunt:

– servicii independente, cele care se află în relație de substituire sau de indiferență față de consumul de bunuri materiale;

– servicii asociate bunurilor, care adaugă utilități noi bunurilor pe care le însoțesc, crescându-le valoarea.

4. după conținutul activității, enumerăm:

– servicii cu caracter industrial;

– servicii cu caracter neindustrial.

5. după nivelul de dezvoltare și importanța pentru consumul populației, serviciile pot fi:

– servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei;

– servicii organizate ca activități separate în interiorul unor sectoare.

Principalele categorii de servicii pentru populație se pot structura astfel:

– prestarea de servicii pentru populație cu caracter individual, care includ serviciile de prelucrare intermediară și de finisare în vederea realizării unor produse sau lucrări; servicii privind producerea și conservarea alimentelor, pentru realizarea confecțiilor, încălțămintei și alte lucrări pe bază de comandă individuală; serviciile spălătoriilor și curățătoriilor chimice, etc.;

– servicii de transport pentru populație, cuprinzând transportul de călătorii (feroviar, rutier, naval și aerian) și transportul de mărfuri pentru populație;

– servicii de piață si telecomunicații, radioteleviziune și publicitate destinate să asigure informarea rapidă.;

– servicii de alimentație publică;

– servicii turistice;

– comerțul cu amănuntul;

– servicii comune cu serviciile pentru întreprinderi, precum: serviciile de traduceri, învățământ privat personal, servicii bancare și de asigurări, servicii profesionale și de consultanță;

– serviciile de gospodărire comunală și locativă;

– servicii de transport și distribuire a energiei electrice și termice;

– servicii de învățământ;

– servicii de ocrotire a sănătății;

– servicii de cultură și artă;

– servicii de asigurări sociale și asistență socială;

– alte categorii de servicii pentru populație.

Cea mai importantă categorie de servicii ca pondere în consumul populației este reprezentată de serviciile prestate cu plata populației (în România 80%).

Funcțiile specifice activităților ce efectuează servicii cu plată, rezultate din calitatea lor de coparticipat la schimburile pe piață sunt:

▪ Funcția realizării valorii serviciilor – marfă efectuată;

▪ Funcția echilibrării pe ansamblu și în profil teritorial a balanței de venituri și cheltuieli bănești ale populației;

▪ Funcția de a contribui la diversificarea consumului individual; Funcția de promovare a unor produse.

Cele mai importante grupe de servicii prestate cu plata populației sunt:

servicii de transport (toate categoriile de transporturi) și serviciile asociate activităților de transport;

servicii de poștă și telecomunicații, de radio-televiziune, difuzarea presei, mica publicitate, etc.;

serviciile de transport și distribuire a energiei electrice și termice, a gazelor, de alimentare cu apă și alte servicii aferente;

servicii publice, edilitare și asigurare a cerințelor sanitare (servicii de asigurare a cerințelor sanitare comune în centrele populației, servicii publiceedilitare);

servicii de gospodărie comunală și locativă;

servicii de igienă personală și estetică umană;

servicii de ocrotire a sănătății (serviciile privatizate în domenii), turism, sport, cazare hotelieră, agrement;

servicii comune cu serviciile pentru întreprinderi, nu numai prin natura unității prestatoare, dar și prin părți importante ale conținutului lor (servicii de stenodactilografie, traduceri, învățământ particular, servicii bancare și de asigurări, servicii profesionale și consultanță);

alte servicii (servicii de închirieri de obiecte, servicii de publicitate, servicii de loterie și pronosticuri, servicii personale diverse, etc.).

Servicii pentru întreprinderi

Creșterea economică în societatea modernă este condiționată din ce în ce mai mult de dezvoltarea serviciilor de producție (pentru întreprindere). Acestea cuprind ansamblul activităților de servicii utilizate ca factori intermediari de producție, atât pentru întreprinderile din sectorul producției materiale, cât și pentru cele din sectorul terțiar.

Serviciile pentru agenții economici sunt adresate consumului intermediar, influențând efectuarea la nivelul cerințelor actuale a procesului de producție din întreprindere.

Esența economiei moderne constă în aceea că producția materială și cea a serviciilor nu sunt separate, fiind de fapt activități complementare în același proces de producție.

Funcțiile serviciilor, care în țările dezvoltate reprezintă în mod normal 70-80 % din costurile de producție în cele mai multe întreprinderi, pot fi clasificate în cinci categorii:

– înainte de producție: cercetare-dezvoltare, fundamentarea și finanțarea investițiilor, studii de piață, aprovizionare, formarea, recrutarea și selecția personalului etc.

– în timpul producției: finanțare, gestiunea resurselor umane, materiale și financiare, controlul calității, asigurarea siguranței procesului de producție, întreținerea și repararea utilajelor ș.a.

– vânzarea producției: logistică, publicitate, rețele de distribuție etc.

– în timpul utilizării produselor: leasing, mentenanță, consultantă, studiul comportamentului în consum al produselor etc.

– după utilizarea produselor: managementul deșeurilor, reciclare etc.

În ultimele decenii în țările dezvoltate, creșterea importanței funcțiilor de servicii în întreprinderi este justificată de ponderea lor în costurile de producție, ajungându-se să devină dominante.

Dezvoltarea importanței funcțiilor de servicii în întreprinderi este dovedită și de creșterea ponderilor meseriilor de servicii în sistemul angajărilor, indiferent în ce sector își întreprinde activitatea societatea respectivă.

Creșterea în mod continuu a rolului și importanței serviciilor pentru producție este argumentată și de valoarea tot mai mare care o constituie în totalul investițiilor întreprinderii, investițiile nemateriale, adică cele pentru cercetare-dezvoltare, formarea și perfecționarea personalului, studii de piață.

Sectorul serviciilor pentru întreprinderi este deosebit de dinamic și de complex, putând fi totuși identificate trei caracteristici majore, valabile pentru ansamblul serviciilor cuprinse în această categorie și care le diferențiază de celelalte categorii de servicii : o concentrare spațială cu mult mai mare, atât pe scară interurbană, cât și intra-urbană; o internaționalizare mult mai puternică; un rol foarte important în dezvoltarea regională și cea a comunităților locale.

Evoluția serviciilor pentru producție poate fi determinată prin succedarea a trei “valuri” conform rolului pe care acestea îl ocupă în satisfacerea nevoilor în procesul de producție.

Primul val, este identificat în perioada interbelică în SUA, iar în Europa Occidentală în perioada 1950-1960 și se referă la apariția și cristalizarea serviciilor ce dețin un rol secundar pentru întreprinderi: consultanță fiscală, contabilă, juridică.

Al doilea val este localizat între anii 1965-1975 și se prezintă prin tendința de “externalizare” a serviciilor, mai exact prin transferarea unei mari game de servicii prestate într-o societate spre organizații de servicii independente juridic. Totodată, serviciile specializate aflate în interiorul societățiilor sunt puse la dispoziția și altor firme spre utilizare. În componența acestor servicii externalizate se regăsesc serviciile de transport, servicii de cercetare și proiectare, servicii de pază, curățenie și reparații.

Al treilea val se manifestă în prezent și face referire la creșterea “explozivă” a serviciilor “avansate” ale producției. În această categorie se pot regăsi serviciile de organizare de experimente și teste, studii de fezabilitate, controlul tehnic și diagnosticarea.

Cauza esențială a extinderii acestor servicii o semnifică necesitatea adoptării de către agenții economici a unei strategii de concepție și obținere a produselor, de adaptabilitate a producției și reclama adecvată cu scopul de a atinge cerințele unui mediu descris printr-o concurență tot mai accentuată.

Deși datele statistice focalizate numai pe serviciile pentru producție sunt relativ sărace, specialiștii afirmă cu certitudine că expansiunea acestor activități a fost cea mai dinamică , constituind una dintre cele mai înseminate modificări din cadrul sferei serviciilor, în ultimele 3-4 decenii.

De o importanță majoră este și tendința de diversitate și adâncire a nivelului de specializare a serviciilor pentru producție. În țările dezvoltate, gama acestor servicii include peste 300 de tipuri cu un nivel ridicat de specializare, oferite atât în domeniul industriei, agriculturii, cât și în sfera serviciilor însăși.

Majoritatea serviciilor pentru întreprinderi dețin un caracter original, apariția și extinderea acestora argumentând caracterul dinamic al cererii de servicii. Un exemplu îl constituie firmele de consultanță în afaceri, care furnizează întreprinzătorilor consultanță pentru a-și pune în practică ideile și planurile de creare a unor noi firme.

Una din cele mai frecvente explicații folosite ale evoluției rapide a serviciilor pentru producție o constituie aceea că societățile au “externalizat” anumite acțiuni care înainte erau realizate de ele însele.

Trebuie subliniat faptul că dacă externalizarea serviciilor de producție este o realitate are loc paralel cu progresul terțiarului intern al firmelor.

În practică, se observă că tendința de externalizare este foarte puternică. Acest lucru poate fi explicat prin costurile de producție care sunt diferite în funcție de formula aleasă. Deci acest criteriu are rol decisiv privind externalizarea, respectiv internalizarea serviciilor.

Structura serviciilor pentru întreprinderi conține o paletă extrem de variată de activități, unele “clasice”, din vechime de sute de ani și unele “moderne”, de dată recentă și ritmuri impresionante de evoluție.

Specialiștii au analizat legătura dintre natura serviciilor cu caracterul cererii care trebuie îndeplinită, și au efectuat următoarea clasificare a serviciilor pentru întreprinderi:

1. servicii administrative, financiar-contabile și de personal, categorie care se împarte în activități îndeplinite de mai multe tipuri de unități economice: cabinete de consultanță financiară și economică, cabinete de contabilitate juridică și fiscală, societăți de recrutare a personalului, firme prestatoare de servicii birocratice. Aceste întreprinderi prestatoare de servicii iau parte în mod nemijlocit la concretizarea bunurilor economice prin garantarea funcționalității administrative împreună cu cele trei componente: gestiunea juridică, financiară și economică, gestiunea administrativă și gestiunea personalului;

2. servicii de gestiune a producției bunurilor materiale diverse, sunt activități realizate de un număr semnificativ de societăți de diverse grupări: firme de inginerie industrială, a structurii de producție, a fabricației, firme de cercetare-dezvoltare, întreprinderi de calcul și control al calității, întreprinderi de reciclare. Serviciile prestate de aceste societăți realizează funcția de gestiune a producției constituită din două laturi: ingineria industrială a cercetării-dezvoltării și administrarea producției propriu-zise;

3. servicii comerciale sunt acțiuni îndeplinite de societăți specializate precum: firme specializate în marketing, societăți specializate în studii de strategii de marketing, societăți de servicii publicitare, firme de intermediere comercială, firme de promovare a exporturilor, firme de servicii post-vânzare, întreprinderi de mărci și brevete. Aceste servicii participă la stabilirea funcțiunii comerciale a compartimentelor producătoare de bunuri care se împart în: promovarea comercială, vânzarea, garanția produselor și garanția protecției pentru mărci și brevete;

4. servicii logistice, de comunicare și transport, realizate de firme specializate în astfel de activități, precum: cabinete de investigare și organizare, întreprinderi de consiliere în informatică, firme de transport, depozite, agenții de voiaj, agenții imobiliare, firme de leasing, firme de arhitectură. Aceste servicii contribuie la stabilirea funcției logistică, comunicare care este alcătuită din următoarele elemente: organizare-informare, achiziționare de mărfuri, transporturi-depozitare, gestiunea mobiliară și imobiliară, ingineria infrastructurii;

5. servicii publice care au dobândit o însemnătate ridicată în ultima perioadă și se referă la: firme de salubrizare, de întreținere a clădirilor, firme de pază și protecție;

Ținând cont de Clasificarea Activităților din Economia Națională, serviciile pentru întreprinderi sunt prezentate astfel:

1. reparații de autovehicule în unități de tip industrial;

2. tranzacții imobiliare;

3. închirieri mașini și echipament fără operator;

4. informatică și activități conexe;

5. activități juridice, contabilitate și revizie contabilă;

6. arhitectură, inginerie și alte consultații tehnice;

7. publicitate;

8. asanarea și îndepărtarea gunoaielor, salubritatea și alte activități similare;

9. alte servicii.

Principalele categorii de servicii pentru producție, care pot fi totodată incluse și în sfera serviciilor pentru populație, sunt considerate de marea majoritate a specialiștilor în domeniu următoarele:

– comerțul

– transporturile

– telecomunicațiile

– serviciile de intermediere financiară

– serviciile de cercetare-dezvoltare.

Comerțul reprezintă una din cele mai vechi ocupații omenești, ce are un rol remarcabil atât față de producători, cât și de consumatori, fiind considerat serviciul fără de care nu se poate desfășura viața economică.

Importanța comerțului pentru orice țară este argumentată de faptul că posedă valori importante în crearea PIB, indiferent de nivelul de dezvoltare, ponderi care se plasează, în general, între 10-20 %, chiar și mai mult în unele țări. Comerțul contribuie cu un procent de 10% populație ocupată în comerț din total populație activă, existând însă diferențe mari de la o țară la alta datorită gradului de dezvoltare și progresului tehnic.

În România, din datele statistice reiese că activitatea de comerț prezintă o relativă stabilitate în raport cu populația ocupată, numărul societăților de comerț, cifră de afaceri.

Actualmente participăm la accentuarea nivelului de concentrare a acestei activități, fapt ce se exprimă prin creșterea numărului societăților comerciale mari paralel cu păstrarea la cote înalte a numărului de firme comerciale mici. Activitatea de comerț de astăzi scoate în față cea mai folosită formă de asociere, franșiză ce reprezintă utilizarea acelorași forme de vânzare tangibile, sub o marcă unică.

Transporturile și telecomunicațiile constituie o altă grupare de servicii clasice care participă la crearea PIB cu procente aflate între 5% și 10% în raport cu nivelul de dezvoltare al țării în cauză. Rolul acestor servicii este atât unul social, cât și economic fiindcă contribuie în mod constant la eficientizarea economiei, la îndeplinirea nevoilor de deplasare și comunicare.

Numărul întreprinderilor private în acest domeniu este progresiv în funcție de costurile ridicate pe care le implică înființarea unei astfel de societăți.

Referitor la serviciile de telecomunicații, putem afirma că au avut loc transformări revoluționare, cu privire la apariția telefoniei mobile și internetului. În România, cererea către serviciile de telefonie este progresivă, aspect justificabil prin sporirea remarcabilă a numărului de firme care exercită o activitate modernizată.

Alături de serviciile clasice pentru unitățile economice au apărut și o multitudine de servicii moderne intensive în cunoaștere. Enumerăm astfel serviciile de consultanță, serviciile de analiză și asistență de specialitate, structurate sub forma cabinetelor care prestează pe bază de contract.

Serviciile de intermediere financiară au evoluat într-un ritm lent dat fiind impactul direct asupra situației economico-financiară a întreprinderilor industriale, îndeosebi a celor mici si mijlocii.

Principalele astfel de servicii sunt: leasingul și factoringul.

Leasingul a progresat în ultimele decenii ca procedeu de finanțare pe o durată de timp medie sau lungă, și astfel, o condiție de promovare a vânzarilor, în special a exporturilor de echipamente.

Operațiunile de leasing reprezintă, în fapt, un pachet de servicii pe care le oferă societatatea de leasing partenerilor lor producători de mărfuri sau furnizori de servicii. Este vorba de serviciul de finanțare din partea unei societăți de leasing ( numită locator/finanțator), unei bănci sau societăți de investiții, contractarea de echipamente în structura cerută de beneficiar, asigurarea lor, punerea la dispoziția beneficiarului pe baza unui contract de locație, cu posibilitatea de transfer în final a proprietății bunurilor ce formează obiectul contractului către beneficiar.

Factoringul este operațiunea desfășurată pe baza contractului prin care o parte, numită “aderent” transferă în proprieatea unei alte părti, numită “factor”, o anumită categorie a creanțelor sale. Societatea factor, în schimbul unui comision se obligă să-i achite aderentului valoarea creanțelor cedate, substituindu-se acestuia în drepturile sale față de debitorii de la care urmează să recupereze sumele respective.

Serviciile de cercetare-dezvoltare reprezintă esența progresului economic și social. Astfel de servicii includ mai multe elemente, precum: cercetarea fundamentală și aplicativă, dezvoltarea pragmatică. Caracteristica acestor servicii constă în faptul că pun la dispoziție cunoștințe noi în raport cu cele deținute la momentul prestării lor.

Fondurile alocate pentru aceste servicii se diferențiază în funcție de nivelul de dezvoltare al țării, în cauză, contribuind la crearea PIB cu 2-3%, multe dintre aceste servicii fiind puse în seama statului.

Având în vedere evoluția serviciilor din domeniul IT se remarcă o utilizare din ce în ce mai intensă a acestora de către întreprinderi și regăsim în acest sens următoarea clasificare:

– servicii de proiectare a structurii și conținutului unei pagini web sau scrierea de cod program necesar creării și/sau implementării de software de aplicații ;

– servicii de proiectare a structurii sau scrierea de cod program necesar dezvoltării de aplicații software la cerere, altele decât pentru website, baze de date sau pachete soft integrate;

– servicii de proiectare, dezvoltare și implementare a sistemelor de rețea precum intranet, extranet și a rețelelor virtuale proprii.

Servicii de consultanță privind IT : servicii de consultanță pentru hardware reprezintă servicii pentru asigurarea asistenței în probleme legate de exploatarea resurselor de calcul, furnizarea de expertiză în domeniul hardware, servicii combinate de stabilire a necesarului de resurse hardware. Servicii de consultanță pentru sisteme de software cuprind serviciile de furnizare de expertiză asupra sistemelor IT și software. Servicii de suport tehnic.

Servicii de management a facilităților calculatorului – include serviciile privind monitorizarea infrastructurii IT a clienților (hardware, software, rețea). Alte servicii privind tehnologia informației – cuprinde servicii de reconstituire a datelor, servicii de instalare produse software și alte servicii de suport tehnic.

Servicii de procesare și de găzduire a datelor – includ serviciile complete de procesare și raportare a datelor furnizate de clienți a datelor introduse, inclusiv servicii de întreținere a bazelor de date.

Dezvoltarea altor pachete de software include soft -urile de operare a sistemului, de rețea, de baze de date, de aplicații, etc. Întreținerea, repararea și contabilizarea echipamentelor de calcul – cuprinde serviciile de mentenanță, de reparare a calculatoarelor și echipamentelor de calcul. Revânzarea de software și hardware – se referă la vânzarea de software care un sunt dezvoltate în propia întreprindere și hardware care nu sunt produse în propria întreprindere.

CAPITOLUL II

IMM-URILE DIN DOMENIUL SERVICIILOR

2.1 Specificitatea IMM-urilor

În ultimul deceniu a fost înregistrată o dezvoltare însemnată a micilor afaceri care și-au întins activitatea în țările din S-E Asiei. În urma dezvoltării acestui sector s-a intensificat prosperitatea, dezvoltarea nivelului de trai și un progres important, atât a acestor țări, cât și a statelor industrializate.

P. Drucker afirma că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creșterii economice.” Acest tip de afacere contribuie în mare măsură la stabilirea unor obiective esențiale ale oricărei economii.

IMM-urile dețin un rol remarcabil în economie din următoarele aspecte:

• flexibilitatea structurilor care le dă o capacitate mare de adaptare la variațiile mediului economic;

• IMM-urile se pot adapta relativ ușor într-un sistem industrial regional, ceea ce înseamnă pe de o parte că participă la dezvoltarea economică a regiunii, iar pe de altă parte la diminuarea șomajului și dezvoltarea nivelului de trai, deoarece oferă locuri de muncă;

• dimensiunea redusă a lor, duce la evitarea birocrației exagerate și la evitarea dezumanizării;

• întreprinderile mici și mijloci alcătuiesc la nivelul individual un sistem mult mai ușor de verificat/condus.

IMM-urile sunt organisme cu vocație industrială sau comercială cu un centru de profit și cu o singură activitate.

Nu există o definiție in totalitate recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o afacere trebuie să îndeplinească anumite condiții.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte:

– dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal, profitul, (cel mai frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).

– unitatea de conducere: Confederația generală a întreprinderilor mici și mijlocii (Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere stăpânită și condusă de o persoană. Statisticile arată că 45% au fost create și conduse de una și aceiași persoană.

Principalele criterii luate în calcul pentru încadrarea unei întreprinderi într-una din cele trei categorii (micro, mică sau mijlocie) sunt: personalul angajat și cifra de afaceri.

Definiția Comisiei Europene referitoare la IMM-uri definește trei categorii de întreprinderi mici și mijlocii:

• Microîntreprinderi: întreprinderi cu mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 2 milioane Euro.

• Întreprinderi mici: întreprinderi cu un număr de angajați între 10 și 49 precum și o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 10 milioane Euro.

• Întreprinderile mijlocii: întreprinderi cu un număr de angajați între 50 și 249 precum și cu o cifră de afaceri anuală nu mai mare de 50 milioane Euro (sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 43 milioane de Euro).

În România, definirea IMM-urilor este încă diferită de cea din Uniunea Europeană, ea realizându-se pe baza prevederilor Legii nr. 346/2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Comparând definiția IMM-urilor din România cu cea recomandată de Comisia Europeană se poate observa că doar din punct de vedere al numărului de angajați, aceasta este identică. Din punct de vedere al cifrei de afaceri, definiția română este mai restrictivă, nivelul maxim al acesteia fiind de 8 milioane Euro indiferent de încadrarea întreprinderii într-una din cele trei categorii (micro, mici sau mijlocii). În plus, profitul brut al întreprinderilor mici și mijlocii nu poate să depășească echivalentul în lei a 5 milioane de Euro și ele trebuie să fie independente.

Un alt factor important este acela că o întreprindere ce este IMM nu poate deține mai mult de 25 % din capitalul social al unei întreprinderi considerată întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci acea întreprindere nu mai este considerată ca făcând parte din categoria intrepinderilor mici si mijlocii.

Aceste tip de întreprinderi se pot constitui în orice domeniu de activitate, în special, servicii, construcții, comerț cu amănuntul sau ridicata. În sectorul serviciilor, prezintă servicii specializate cu un proeminent caracter tehnic (exemplu: saloane de coafură și cosmetică, spălătorii etc.). Astfel de servicii pot fi puse la dispoziția, atât consumatorilor individuali, cât și agenților economici.

Nu se încadrează în categoria IMM-urilor:

·          societățile bancare;

·         societățile de asigurare și reasigurare;

·         societățile de administrare a fondurilor financiare de investiții;

·         societățile de valori mobiliare;

·         societățile cu activitate exclusivă de comerț exterior.

Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă eșalonul cel mai însemnat și important al întreprinderilor, realizând diverse funcții economice, tehnice și sociale. În favoarea acestei premise, se aduc următoarele argumente:

• crează cea mai semnificativă parte a P.I.B. din orice țară, în general, între 55%-95%;

• pune la dispoziție locuri de muncă pentru o mare parte a populației ocupate;

• determină în proporție mare inovațiile tehnice practicabile în economie;

• în ultima perioada, în quasitotalitatea statelor lumii, inclusiv în Uniunea Europeană, IMM-urile sunt singurele care generează locuri de muncă;

• exprima cel mai sporit dinamism în cadrul economiei de piață, situație certificata de evoluția numărului lor, de volumul cifrei de afaceri și de marimea populatiei ocupate, imun întreprinderilor mari;

• demonstreaza flexibilitate și adaptabilitate sporita la cerințele și transformarile pieții, avantajoase celor de talie mai mica, procesul decizional accelerat caracteristic întreprinzătorului și implicarea sa directa în actiunile curente;

• constituie una dintre sursele de venituri la bugetul statului;

• infatiseaza posibilitatea de împlinire profesionala și sociala a unei părți considerabile a populației, de regula a segmentului său cel mai dinamic și inovator, care „trage" economia după el;

• constituie germenii viitoarelor intreprinderi mari, în general în domeniile noi ale economiei, în ramurile sale superioare ce se bazeaza pe tehnică și tehnologie multilaterala și performanta;

2.2. Evolutii ale IMM in Romania

In Romania, transferul de la economia de piata a semnificat progresul a doua elemente: trecerea dreptului de proprietate asupra societatilor de la stat la oameni de drept privat, denumit proces de privatizare, cat si ivirea unor societati particulare noi, infiintate ca urmare a schimbarilor din unitatile detinute inca de catre stat. Aceste doua modalitati de evolutie au detinut inseminate repercursiuni asupra pietei muncii. In timp ce privatizarea a insemnat diminuarea locurilor de munca, noul sector privat a elaborat cea mai insemnata parte a noilor locuri de munca. Tinand cont de fapul ca marea majoritate a noilor intreprinderi sunt mici si mijloci (“IMM”), rezulta ca acest sector a captivat un numar foarte mare din persoanele fara loc de munca si a participat la alcatuirea unei noi generatii de administratori si de angajati.

De constituirea si progresul sectorului de IMM-uri in societatea romaneasca se poate discuta dupa 1990, prin Decret-Lege 54/1990 si Legea 31/1990 se constituie cadrul juridic care reglementa infiintarea si functionarea unor intreprinderii, fapt ce a dus la nenumarate mutatii caracteristice activitatii economice.

Astfel IMM-urile constituie un factor de dezvoltare determinant in economie si detin o pozitie importanta in structurile economice ale fiecarei tari, avand valori insemnate in cifra de afaceri in totalul intreprinderilor, contribuie la crearea de noi locuri de munca, la crearea unui cadru concurential stimulativ, la realizarea valorii adaugate a tarii,sprijina cresterea capacitatii de inovare, creaza cea mai insemnata parte din PIB.

IMM-uri reprezinta un element important in orice economie si este cunoscuta ideea conform careia sunt considerate un pilon al cresterii economice. Deoarece in orice stat din Uniunea Europeana, IMM-urile realizeaza o mare parte a cifrei de afaceri si creaza locuri de munca pentru o mare parte din populatia ocupata. De la aceasta regula nu face exceptie nici Romania: in anul 2014, cifra de afaceri a IMM constituie 1.102.959 milioane lei, iar aproximativ doua treimi din personalul firmelor din tara noastra isi presteaza activitatea in sectorul IMM-urilor.

Ponderea microintreprinderilor din Romania aflata in numarul total de IMM-uri in anul 2014 reprezinta un procent de 89%, sub media din Uniunea Europeana de 92%.

Sectorul intreprinderi mici avand o pondere mai insemnata, 9% in raport cu media de 6,4% din Uniunea Europeana.

Figura 1: Numarul intreprinderilor mici si mijloci active dupa numarul de salariati

*Sursa datelor: Prelucrare date de pe Institutul Național de Statistică al României

Din analiza IMM-urilor pe regiuni de dezvoltare reiese ca ponderea cea mai mare a intreprinderilor mici si mijloci se regaseste in Bucuresti, 128.016 de firme in anul 2014, iar cele mai putine firme se afla in regiunea de Sud-Vest Oltenia, 37.581 de intreprinderi in acelasi an. Fapt ce denota existenta unui mediu de afaceri mai ridicat in capitala si potential antreprenorial inalt al intreprinzatorilor bucuresteni.

Tabelul 2: IMM-uri active pe regiuni de dezvoltare

*Sursa: www.insse.ro (Anuarul Statistic al Romaniei)

Se poate observa si o crestere consecutiva pentru IMM-urile din Romania in anul 2013 si 2014 dupa o perioada de instabilitate.

Examinarea IMM-urilor din punct de vedere al repartizarii pe domenii de activitate scoate in evidenta ca sectorul comertului este reprezentativ pentru IMM-urile din Romania, un procent de aproximativ de 40% din totalul de unitati active.

Cele aproape 50.000 de IMM-uri active in industrie in 2014 evidentiaza un alt aspect pozitiv, Romania detinand mai multe IMM-uri in industria prelucratoare.

Privind analiza IMM-urilor pe domenii de activitate în perioada 2012-2014, cele mai multe firme au fost identificate în sectorul industriei prelucrătoare, comerț cu ridicata și cu amănuntul, constructii, repararea autovehiculelor și motocicletelor, activități profesionale, științifice și tehnice.

Tabelul 3: Unitati locale active pe activitati ale economiei nationale la nivel de sectiune CAEN Rev.2, clase de marime dupa numarul de salariati.

*Sursa datelor: Prelucrare date de pe Institutul Național de Statistică al României

Se observa ca in perioada analizata, IMM-urile au evoluat pozitiv in toate domeniile de activitate, inregistrandu-se cresteri semnificative ale numarului de intreprinderi mici si mijlocii.

De exemplu, in cadrul activitatilor „Comert cu ridicata si cu amanuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor” regasim cel mai mare numar de intreprinderi si anume 176 031 in 2014 mai mare cu 6 474 fata de anul 2012.

Cele mai multe intreprinderi inmatriculate in anul 2014 fac parte din gruparea microintreprinderi, iar zona în care acestea predomină este București/Ilfov (28.96%), pe locul doi se situeaza regiunea de Nord – Vest (14.09%), urmata de regiunea Sud – Est (10.56%).

Cele mai slabe judete in sfera de initiativa antreprenoriala din societatea romaneasca se afla in Covasna si Ialomita cu 552 de inmatriculari, respectiv 674.

Tabelul 4: IMM-uri înființate în functie de regiune in anul 2014

*Sursa: www.IMMromania.ro

Programele de educatie antreprenoriala persista sa fie o solutie pentru a stimula initiativa antreprenoriala in randul tinerilor si pregatirea potentialilor intreprinzatori cu cunostintele necesare cu scopul de a pune in valoare potentialul inovator si creativ pe care il detin afacerile debutante.

2.3 IMM-urile prestatoare de servicii din Romania

Economia viitorului este o economie a serviciilor, după cum vedem în țările dezvoltate.

Prestarea de servicii este orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri, in conformitate cu Codul Fiscal.

Întreprinderea prestatoare de servicii este o categorie a intreprinderilor mai speciala, in sensul ca deosebirea serviciilor fata de bunuri da specificitate constituirii, dar si functionarii unei astfel de intreprinderi. Fie ca vorbim de servicii comerciale sau sociale specificitatea unitatilor care le realizeaza si le comercializeaza este una bine delimitata in literatura de specialitate. Daca discutam de servicii bancare, servicii educationale, de transport sau turistice, servicii de sanatate, servicii de curatatorie, de consultanta, sportive, juridice, etc , descoperim ca această multitudine de activitati confera studiului nostru un scop precis de observare a multitudinii de unitati prestatoare de servicii si de stabilire a trendului urmat de numarul de intreprinderi pe total servicii dar si pe categorii.

Intreprinderile prestatoare de servicii capata importanta odata cu dezvoltarea sectorului terțiar, care in ultima vreme in Romania a devenit sectorul preponderent detinand o pondere mai mare de 50% in realizarea PIB. Specificitatea acestor intreprinderi contribuie intr-un mod sustinut la evolutia numarului, dar si a cifrei de afaceri in cadrul unei economii. Eterogenitatea serviciilor alaturi de celelalte caracteristici ale serviciilor isi pun amprenta asupra intreprinderilor prestatoare de servicii transpunand acestora o variabilitate extrem de mare, data fiind, de altfel tipologia serviciilor.

Intreprinderile de servicii satisfac o gama variata de nevoi, atat ale populatiei, cat si ale intreprinderilor.

Unele unitati prestatoare de servicii se pliaza doar pe nevoile populatiei, precum cele care presteaza servicii de ingrijire personala, educationale, de ingrijire persoane varstnice sau copii, servicii religioase, sportive, turistice, altele doar pe nevoile altor intreprinderi precum reparatii, inginerie, transfer de tehnologie, etc., dar cele mai numeroase au ca scop satisfacerea unor nevoi mixte si ne referim aici la telecomunicatii, servicii bancare, transport, consultanta, servicii juridice, financiare, leasing, etc.

In functie de clasificarea activitatilor economiei nationale (CAEN rev 2, 2012), putem constata diversitatea intreprinderilor prestatoare de servicii la nivelul economiei nationale (ANEXA 1).

Tabelul 5 : Numărul intreprinderilor prestatoare de servicii active pe activitati ale economiei nationale (CAEN Rev.2)

*Sursa: www.insse.ro

Se observa ca din anul 2012 pana in 2014 numarul intreprinderilor pe ansamblul economiei au evoluat pozitiv. Aceeasi evolutie a urmat-o si numarul intreprinderilor de servicii, ceea ce denota ca cererea pentru servicii exista si sustine si oferta de servicii realizata de aceasta categorie de intreprinderi.

Graficul 6: Evolutia IMM-urilor prestatoare de servicii in numarul total de intreprinderi din Romania in perioada 2012-2014.

*Sursa: www.insse.ro

Se constata din analiza cu privire la locul IMM-urilor prestatoare de servicii in numarul total de unitati, ca pe piata romaneasca au aparut intreprinderi cu domenii de activitate dintre cele mai diferite.

Cresterea rolului sectorului tertiar in cresterea economica se regaseste si in numarul de intreprinderi din acest domeniu care are o pondere de aproximativ 76% in totalul de intreprinderi. Trendul evolutiei numarului intreprinderilor mici si mijloci prestatoare de servicii urmeaza trendul general al activitatilor economice din perioada analizata, inregistrand cresteri, ceea ce ne da speranta ca perioada in care efectele crizei s-au manifestat a trecut si ca sectorul tertiar alaturi de intreaga economie incepe sa revina pe trendul crescator.

Analizand IMM-urile prestatoare de servicii pe domenii de activitate, reiese ca acestea au evoluat pozitiv in toate domeniile de activitate, inregistrandu-se cresteri semnificative, iar cele mai multe intreprinderi sunt inmatriculate în sectorul comertul cu ridicata si cu amanuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor, activități profesionale, științifice și tehnice, transport si depozitare.

Tabelul 7: Unitati locale active pe activitati ale economiei nationale la nivel de sectiune CAEN Rev.2, clase de marime dupa numarul de salariati.

*Sursa datelor: Prelucrare date de pe Institutul Național de Statistică al României

Se observa din analiza IMM-urilor prestatoare de servicii in functie de principalele categorii de servicii in perioada 2012-2014 ca unitatile prestatoare de servicii de comert prezinta un trend interesant, comertul înregistrand o ascensiune rapidă și inedită, antrenând preocupările specialiștilor în vederea cunoașterii acestui sector. De exemplu, in cadrul activitatii, intalnim cel mai mare numar de intreprinderi si anume, 176 031 in 2014 mai mare cu 6 474 fata de anul 2012.

IMM-urile cu obiect de activitate “Transport si depozitare” au crescut inregistrand un numar de 39 568 unitati in anul 2014 mai mare cu 5 603 fata de anul 2012.

In actuala perioada, beneficiari de servicii au cerinte si exigente tot mai ridicate, iar intreprinderile prestatoare de servicii sunt nevoite sa depuna eforturi continue pentru imbunatatirea serviciilor prestate. Ele trebuie sa cunoasca, atat necesitatile, cat si asteptarile clientilor lor. In prezent, se manifesta pregnant tendinta de stratificare a claselor sociale, fiecare clasa avand nevoie de servicii diferentiate si in functie de posibilitatea de plata.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTUL IMM-URILOR DIN DOMENIUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ACTIVITATII ECONOMICE

3.1 Starea actuala de dezvoltare economica a Romaniei

Pentru analiza nivelului de dezvoltare economica a României, am luat in considerare 4 indicatori economici, și anume:

Produsul Intern Brut

Populatia ocupata

Investitii in economia romaneasca

Productia, consumul intermediar si valoarea adaugata.

Pentru a evalua nivelul de dezvoltare a României, am ales o serie de indicatori care să scoată în evidență, atât performanțele economiei, cât și standardul de viață al populației.

1.Nivelul si dinamica PIB

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, Produsul Intern Brut, principalul indicator de caracterizare a evolutiei economice nationale a inregistrat, in anul 2015, un salt de 3,8 %, comparativ cu anul anterior, situandu-se la 712,832 milioane lei, în prețuri curente.

Graficul 8: Evolutia PIB in Romania

-milioane-

Sursa: www. Institutul National de Statistica

In ceea ce priveste evolutia PIB pe ultimii patru ani, am constatat din graficul realizat ca s-a inregistrat o crestere considerabila in anul 2015, comparativ cu anul 2012, respectiv 117 465 milioane lei.

La creșterea PIB în anul 2015, raportat la 2014, au contribuit toate ramurile economiei, cu excepția agriculturii, silviculturii și pescuitului.

Figura 9: Contributii la cresterea produsului intern brut, pe categorii de resurse

*Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

Contribuții pozitive mai importante având următoarele ramuri:

● comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor; transportul și depozitarea; hotelurile și restaurantele (+1,0%), cu o pondere de 15,8% la formarea PIB și al căror volum de activitate s-a majorat cu 6,4%;

● construcțiile (+0,6%), cu o pondere de 7,4% la formarea PIB și al căror volum de activitate s-a majorat cu 8,8%;

● informațiile și comunicațiile (+0,6%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,7%), dar care au înregistrat o creștere semnificativă a volumului de activitate (11,8%);

● industria (+0,5%), cu o pondere de 23,2% la formarea PIB și al cărei volum de activitate s-a majorat cu 2,0%;

● impozitele nete pe produs (+0,7%), cu o pondere de 12,1% la formarea PIB, și al căror volum de activitate s-a majorat cu 5,7%.

“O contribuție negativă importantă la creșterea PIB a avut-o exportul net (-1,6%), consecință a creșterii cu 4,7% a volumului exporturilor de bunuri și servicii corelată cu o creștere mai mare a volumului importurilor de bunuri și servicii, cu 8,4%”, spune INS.

Produsul intern brut in trimestrul I 2016 a fost, in termeni reali, mai mare cu 1,6% comparativ cu trimestrul IV 2015.

Graficul 10: Produsul intern brut trimestrial al României, în perioada 2015 – 2016 (date ajustate sezonier)

Sursa: www.insse.ro

Se observa din grafic față  de același trimestru din anul 2015, faptul ca Produsul intern brut indica o creștere cu 4,2% pe seria ajustată sezonier.

Pentru 2017, Comisia Nationala de Prognoza estimează un avans al economiei românești de 4,3%.

2. Populatia ocupata

Populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 15 ani si peste care desfasoara o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii de cel putin o ora in perioada de referinta, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

În trimestrul III al anului 2015, populația activă a României era de 9370 mii persoane, din care, 8757 mii persoane erau ocupate și 613 mii persoane erau șomeri.

Tot in aceasta perioada, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 63,2%, în creștere față de trimestrul anterior, iar rata de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani a fost de 67,8%, la o distanță de 2,2 puncte procentuale față de ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.

Din analiza populatiei ocupate in functie de principalele activitati economice ale Romaniei pe anul 2014, reiese ca sectorul serviciilor este predominant in crearea de locuri de muncă pentru o mare parte din populația ocupata.

Graficul 10: Populatia ocupatã civilã, pe principalele activitãti ale economiei nationale, în anul 2014

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

Pe locul doi in privința ponderii foarte ridicate a populației ocupate se regaseste sectorul de agricultură, la mare distanță fata de ramura constructiilor.

Figura nr.11 Structura populatiei ocupate, dupã statutul profesional, pe sexe si medii,în anul 2014

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

Analizand structura populatiei ocupate dupa statul profesional, se constata ca salariatii detin cea mai mare pondere ( 67.9%) in totalul populatiei ocupate.

Lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati reprezentau in anul 2014, 31% din populatia ocupata.

Persoanele de sex feminin reprezentau cea mai mare parte in categoria salariatilor de 68.2% si 18.3% in cea a lucratorilor familiali neremunerati.

O discrepanta pe sexe se constata in randul patronilor, numarul femeilor din aceasta categorie fiind de 2 ori mai mic decat al barbatilor.

Structura populației ocupate după nivelul de educație devine tot mai importantă în ultima vreme și constituie unul din factorii esențiali ai progresului unei națiuni.

Tabelul 12: Ratele de activitate, ocupare si somaj, dupã nivelul de educatie,

pe sexe si medii

-%-

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

In Romania, în anul 2014, conform Institutului National de Statistica, 58,1% din populația ocupată are un nivel mediu de educație (60,8% în cazul forței de muncă masculine și 54,6% în cazul celei feminine).

Pe locul al doilea în structura populației ocupate in acelasi an s-a plasat populația cu nivel superior de educație, cu o pondere de 19,2 % (16,7% în cazul forței de muncă masculină și 22,3% în cazul celei feminine).

Graficul 13: Evolutia numãrului mediu al salariatilor

-Mii persoane-

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

Repartizarea populatiei ocupate pe forme de proprietate arata ca ponderea persoanelor ocupate in sectorul public este mai mica decat cea a persoanelor ocupate in sectorul privat.

Investitii in economia romanesca

În anul 2015, investițiile nete realizate în Romania au crescut cu 8,4%.

Tot in acest an, investițiile nete realizate în economia națională, au însumat 71335,3 milioane lei, fiind în creștere cu 8,4%, comparativ cu anul 2014.

Tabelul 14. Investițiile nete realizate în economia națională

Sursa: www.insse.ro

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, investițiile nete realizate în economia națională  au crescut cu 8,4%, creștere înregistrată la toate elementele de structură: alte cheltuieli cu 12,3%, utilaje (inclusiv mijloace de transport) cu 10,8% și lucrări de construcții noi cu 5,2%. 

Figura nr.14: Ponderea investitiilor nete pe elemente de structura

-procente-

Sursa: www.insse.ro

Analizand investitiile nete pe elemente de structura, se observa in anul 2015, comparativ cu anul 2014  o creștere a ponderii investițiilor nete în “Alte cheltuieli” cu 1,3%  și în “Utilaje (inclusiv mijloace de transport)” cu 1,0 puncte procentuale. Ponderea investițiilor nete în “Lucrări de construcții noi” a scăzut cu 2,3 puncte procentuale.

Din analiza investitiilor pe activitati ale economiei in Romania, reiese ca in anul 2015 cea mai mare pondere a investitiilor, se regaseste in sectorul “comert/servicii”, fiind in crestere cu 4,1 puncte procentuale fata de anul 2014.

Despre investiti straine

Figura 15. Structura investițiilor pe activități ale economiei naționale, în anul 2015 comparativ cu anul 2014

-procente-

Sursa: www.insse.ro

Se observa din graphic

Productia, consumul intermediar si valoarea adaugata

In anul 2015, cresterea Produsului Intern Brut a fost de 3,8% ca urmare, in primul rand, a cresterii sustinute a serviciilor, dar si a industriei si constructiilor.

Principalele domenii de activitate si-au adus contributia, prin valoarea adaugata bruta, la cresterea Produsului Intern Brut.

În anul 2015, comparativ cu anul precedent, producția industrială a crescut cu 2,7%.

Daca am compara productia industriala realizata in 2015 cu cea din 2012, am constata o crestere cu peste

3.2 CONTRIBUTIA IMM-URILOR PRESTATOARE DE SERVICII LA CRESTEREA ECONOMICĂ

Contributia esentiala a IMM-urilor prestatoare de servicii la cresterea economica constituie astazi o realitate recunoscuta. Sublinierea efectelor economice si sociale favorabile conduc la considerarea sectorului acestor intreprinderi ca o sfera de interes strategic pentru economie.

Efectele pozitive produse de sectorul IMM-urilor prestatoare de servicii intr-o economie se exemplifica in:

imbunatatirea mediului concurential; IMM-urile prestatoare de servicii prin marimea redusa si numarul mare intensifica caracterul de atomicitate a pietei, reducand in acest mod capacitatea firmelor mari de a o sugestiona; astfel, puterea acestor intreprinderi de a stimula concurenta incetineste in general pozitiile de monopol ale marilor societati, diminuand sansa acestora de a mari preturile si de a fi lipsite de rezultate in ceea ce priveste imbinarea factorilor de productie;

individualizarea puternica a serviciilor puse la dispozitie de catre IMM-uri si de eficacitatea activitatii desfasurate, fapt ce contribuie la dezvoltarea caracterului concurential al pietei;

crearea volumului mare de noi locuri de munca; IMM-urile prestatoare de servicii genereaza un numar mai ridicat de noi locuri de munca comparativ cu intreprinderile mari, cu o valoare de capital mai mica activand diminuarea fluctuatiilor aflate pe piata muncii si reprezentand cea mai importanta modalitate pentru combaterea somajului;

receptivitatea amplificata la cerintele pietei cuvenita contactului nemijlocit cu aceasta; reiese asadar o buna adaptare a ofertelor IMM-urilor prestatoare de servicii la nevoile clientilor; iar prin flexibilitatea lor aparte, capacitatea de inovare, viteza rapida de reactie, IMM-urile prestatoare de servicii aspira sa ajunga singurele societati care presteaza servicii intr-un mediu tot mai activ si complex;

constituirea de modalitati de progres si adaptare a tehnologiilor, conform unor cerinte concrete;

ocuparea niselor de piata care nu sunt cu profit pentru intreprinderile mari, exploatandu-le intens si eficace ca pe adevarate oportunitati; IMM-urile care presteaza servicii garanteaza frecvent o mai eficienta imbinare a unor factori de productie fata de intreprinderile mari;

ancorarea in economiile locale prin exploatarea resurselor locale; prin abilitatea IMM-urilor care presteaza servicii de a raspunde nevoilor locale si informatiilor amanuntite cu privire la pietele locale, aceste societati actioneaza mai eficient comparativ cu societatile mari din interiorul sau exteriorul localitatii;

dezvoltarea ca un element esential a infrastructurii de care este dependenta economia; astfel, IMM-urile care presteaza servicii actioneaza ca furnizori specializati de servicii pentru firmele mari prin intermediul operatiunii de subcontractare; aceste servicii externalizate de intreprinderile mari sunt puse la dispozitie de intreprinderile mici si mijloci la preturi inferioare;

stimularea progresului capacitatilor antreprenoriale, adica crearea unui volum extins de intreprinzatori apti sa-si asume anumite riscuri; intreprinderile mici si mijloci prestatoare de servicii asigura un teren admirabil de manifestare a spiritului de antreprenor, a celui managerial, iar in acelasi timp duce si la dezvoltarea rezervei de lucratori calificati si semicalificati;

sprijinirea investitiilor, ce au ca sursa economiile populatiei ori alte fonduri care intr-un alt mod ar fi neproductive;

distribuirea mai convenabila a puterii economice, in general, in societate, cu rezultate favorabile in planul de echilibru politic si social pe un termen lung.

Dinamica sectorului IMM-urilor prestatoare de servicii din Romania reprezinta efectul unui ansamblu cuprinzator de conditii si cauze caracteristice precum: absenta acestui sector inainte de 1990; specificitatile de natura legislativa privind organizarea si functionarea acestor firme; viteza de restructurare, privatizare a firmelor de stat.

In scopul stimularii sectorului intreprinderilor mici si mijloci prestatoare de servicii in Romania, legislatia prevede o categorie de masuri precise directionate spre directii majore, precum:

● constituirea unui cadru avantajos pentru a infiinta si dezvolta IMM-urile care presteaza servicii prin: reducerea procedurilor administrative; protejarea accesului acestor intreprinderi la serviciile publice, activele nefolosite ale firmelor comerciale de stat; progresul furnizarii gratuite a unor servicii de consultanta si asistenta;

● subventionarea de programe de dezvoltare;

● atribuirea de sprijin economico-financiar, facilitati fiscale si bancare;

● organizarea, monitorizarea si analiza de catre guvern asupra politicilor si proiectelor de dezvoltare a IMM-urilor prestatoare de servicii;

Cresterea rolului sectorului tertiar in cresterea economica se regaseste si in numarul de intreprinderi din acest domeniu care are o pondere de 76% in totalul de intreprinderi. Trendul evolutiei numarului intreprinderilor mici si mijloci prestatoare de servicii urmeaza trendul general al activitatilor economice, inregistrand cresteri, ceea ce ne da speranta ca perioada in care efectele crizei s-au manifestat a trecut si ca sectorul tertiar alaturi de intreaga economie incepe sa revina pe trendul crescator.

In intervalul anilor 2012-2014, numarului IMM-urilor prestatoare de servicii a fost caracterizat de o crestere constanta majorandu-se de la 359 818 intreprinderi in anul 2012 pana la 387 732 mii intreprinderi in anul 2014.

Tabelul .Evolutia in dinamica a numarului IMM-urilor prestatoare de servicii, mii unitati.

Sursa: www.insse.ro

O astfel de evolutie este intalnita in tarile fost comuniste, unde comertul a reprezentat un adevarat “magnet” pentru intreprinzatori datorita lipsei de resurse financiare. Motivele care argumenteaza acest lucru sunt: bariere scazute de intrare, capital util de pornire scazut, viteza rapida de rotatie a capitalui circulant, perspectiva de producere imediata a profitului.

Datele analizate releva cresterea numarului de locuri de munca in sectorul IMM-urilor prestatoare de servicii. Astfel, numarul total al angajatilor in IMM-uri care presteaza servicii este de aproximativ 2 milioane de salariati in anul 2014, mai mare cu 2 puncte procentuale fata de anul 2012.

Tabelul . Personalul din unitatile active, pe activitati ale economiei nationale la nivel de sectiune CAEN Rev.2, clase de marime dupa numarul de persoane ocupate.

Sursa: www.insse.ro

Din perspectiva distribuirii pe clase de mărime, în anul 2014, numărul de angajati din IMM-urile prestatoare de servicii era distribuit între cele trei clase de mărime, astfel: 34,1% angajați în microîntreprinderi, 27,4% în întreprinderile mici și 19,4% în întreprinderile mijlocii.

Figura . Distribuirea personalului din IMM-urile prestatoare de servicii pe clase de marime, in anul 2014.

Sursa: Prelucrări și calcule proprii dupa Institutul National de Statistica

In mod istoric, societatile mici angajau mai multe persoane comparativ cu microîntreprinderile, în timp ce firmele mijlocii angajau mai multe persoane decât intreprinderile mici, evoluțiile din perioada crizei au schimbat gradual structura. Valorile celor trei clase de mărime, scot in evidenta un aport mare al microîntreprinderilor prestatoare de servicii în totalul populatiei ocupate.

Cifra de afaceri

Variația cifrei de afaceri in anul 2014 pentru fiecare categorie de mărime în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii prestatoare de servicii arată că intreprinderile mici sunt categoria cea mai proeminenta in cifra de afaceri, microintreprinderile inregistrand insa un progres mai lent.

Figura . Ponderea cifrei de afaceri generate de unitatile active, pe activitati ale economiei nationale la nivel de sectiune CAEN Rev.2, clase de marime dupa numarul de persoane ocupate, 2014 (%).

Sursa: Prelucrări și calcule proprii dupa Institutul National de Statistica

Se poate observa, ponderea cifrei de afaceri a IMM-urilor prestatoare de servicii in economia nationala de 24%. Cifra de afaceri globala fiind distribuita in functie de clasa de marime a firmelor: 9% in intreprinderile mici prestatoare de servicii, 8% in microintreprinderile prestatoare de servicii, 7% in intreprinderile mijloci prestatoare de servicii. Se observa si un usor avans al IMM-urilor prestatoare de servicii fata de intreprinderile care au 250 angajati si peste si o pondere a cifrei de afaceri de 5 puncte procentuale.

Valoare adaugata

Valoarea adăugată brută (VAB) calculează contribuția întreprinderilor și sectoarelor în cadrul economiei naționale constituind un indicator mai concret al performanței economice a firmelor astfel încât să elimine din calcul cheltuielile intemediare care se includ în structura cifrei de afaceri. Prin intermediul economiilor de scară și capacității mai accentuate a capitalului, intervenția IMM-urilor prestatoare de servicii la valoarea adăugată brută este mai scăzută decât contribuția lor la cifra de afaceri și la populația ocupată dintr-o economie.

Grupul UE 27, în anul 2010 , sectoarele se estimau cu o contributie la valoarea adaugata bruta a IMM-urilor astfel: industrie 36%, constructii 10%, comerț 20%, servicii 43%.

Structura sectorului IMM-urilor din economia romaneasca este diferită comparativ cu aceste rezultate economice, incat: IMM-urile din cadrul industriei creeaza o VAB mai scazuta decat IMM-urile din comert (25% fata de 26%), IMM-urile din constructii avand o contributie mai ridicata (12%), iar IMM-urile prestatoare de servicii mai mica (36%).

Figura .Ponderea cifrei de afaceri generate de IMM-uri prestatoare de servicii, pe clase de mărime, 2014 (%)

Sursa: Prelucrări și calcule proprii dupa Institutul National de Statistica

La nivel european, cat si national, întreprinderile mici și mijlocii prestatoare de servicii sunt considerate ca avand o importanta cruciala in creșterea economică. Identificând importanța majora a IMM în dezvoltarea economică, Uniunea Europeană în anul 2008 a adoptat inițiativa Small Business Act, prin care se conturează o agendă strategică menită să creeze un climat propice IMM și să permită potențarea energiilor antreprenoriale la nivel european. Accentul pe antreprenoriat și pe rolul IMM este reluat în strategia Europa 2020, prin care se dorește deschiderea corectă a pieței unice pentru micii antreprenori. În cazul României, politica publică recunoaște importanța IMM, existând instrumente variate de sprijin, atât direct, prin fonduri naționale și europene, cât și indirect, prin conturarea unui cadru de reglementare favorabil. Cu toate acestea, politica actuală în domeniul IMM este un mix de aspecte contrastante, având în vedere că se investesc anual sume consistente în raport cu PIB-ul României, dar că nu există vreun consens referitor la eficiență sau rezultate. În acest context, la inițiativa Comisiei Naționale de Prognoză (CNP), și beneficiind de sprijin prin Fondul Social European, a apărut evidentă necesitatea aprofundării de o manieră mai riguroasă a contribuției sectorului IMM la creșterea economică. O astfel de abordare pune în prim plan necesitatea dublării „impresiilor” calitative (sondaje de percepție, opinii de experți etc.), cu metode cantitative, din instrumentarul statistic și econometric, capabile să valideze noi abordări de politică sau să contureze noi metodologii de estimare a tendințelor majore pe termen mediu.

Economia romaneasca este sustinuta de activitatea IMM-urilor, precum si a marilor companii, indeosebi a celor cu capital majoritar strain, dar si a celor cu capital de stat. Desi au o pondere numerica de peste 99,7% din numarul total de intreprinderi, influenta IMM-urilor asupra evolutiei economice a tarii este mult mai redusa (de circa 55-56% din PIB). Intreprinderile formale joaca un anumit rol in economie, dar sectorul informal acopera inca un segment foarte mare din aceasta. IMM-urile autohtone sunt luate in considerare mai mult "la pachet" cu marile intreprinderi, atunci cand factorii de influenta externi (precum s-a dovedit a fi recesiunea din perioada 2009-2011) afecteaza puternic si in ansamblu activitatea economica si stabilitatea sociala. 
Majoritatea intreprinderilor din Romania au pornit ca afaceri de familie, bazandu-se pe un minimum de cunostinte ale persoanelor implicate in conducerea afacerii. Multe dintre aceste persoane nu au un bagaj suficient de cunostinte in materie de management sau marketing, iar intreprinderea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a dezvolta afacerea, prin derularea unor campanii de marketing ori de promovare a produselor. Nivelul educational si tehnic al majoritatii IMM-urilor permite supravietuirea economica a acestora, dar sansele de atragere, angajare si mentinere in activitate a competentelor, indeosebi banageriale, tehnice si de piata, sunt in continuare destul de limitate. Multe intreprinderi nu si-au stabilit tinte de penetrare a pietei sau de crestere a cotei de piata, neconsiderand necesara atragerea si angajarea unor specialisti, de exemplu, in calitatea produsului sau in promovarea acestuia pe piata, accentul fiind pus de obicei pe realizarea productiei si pe abilitatea patronului de a gestiona/de a mentine afacerea pe "linia de plutire". Datele statistice relevante arata ca circa 57% dintre microintreprinderile actuale sunt intreprinderi de subzistenta, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii si familiei acestuia. 
In prezent, exista o serie de instrumente de finantare a afacerii provenite din surse financiare interne sau externe, dar care sunt, in general, greu accesibile IMM-urilor. Spre exxemplu, pentru accesarea fondurilor europene pe baza de proiecte, foarte multe IMM-uri nu indeplinesc conditiile de eligibilitate intrucat nu dispun de fondurile necesare cofinantarii proiectului, participatia proprie obligatorie fiind de minimum 15% din cheltuielile eligibile, ceea ce poate reprezenta uneori o suma considerabila, prohibitiva. In general, IMM-urile au acce la microfinantarea oferita de o multime de IFN-uri si, partial, la creditarea bancara acordata de o serie de banci comerciale, dar ambele forme implica costuri foarte mari de indatorare in raport cu rata de rentabilitate a afacerii derulate. In ceea ce priveste imprumutul bancar, bancile comerciale impun adesea conditii de creditare prea restrictive pentru a putea fi respectate de catre IMM-uri, care sunt astfel considerate nebancabile. In plus, imprumutul bancar este garantat fie de proprietarul afacerii in nume si pe cont personal, fie de FNGCIMM S.A. – I.F.N., care percepe un comision semnificativ pentru acordarea garantiilor cerute de banca creditoare. 
In economia nationala se poate constata functionarea anumitor lanturi productive (nu foate numeroase) in care sunt implicate si IMM-uri si, de asemenea, se manifesta unele legaturi de cooperare pe orizontala ale acestor intreprinderi. Fiecare companie functioneaza, simultan, pe unul sau mai multe lanturi de aprovizionare, avand rol fie de furnizor, fie de client de produse sau servicii. Cu toate ca multe dintre companii au relatii traditionale, bazate pe incredere si respect intre partenerii comerciali, in practica, la nivel sectorial, apar adeseori disfunctionalitati, unele insurmontabile (cum ar fi, de pilda, intarzierea platilor sau lipsa infrastructurii logistice), pe lanturile de cooperare si valorificare a oportunitatilor de afaceri existente, ceea ce ingreuneaza derularea afacerilor si limiteaza eficacitatea acestora.