Valente Educative Si Formative ale Basmului

PARTEA I : FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

Capitolul 1 : Basmul – Aspecte teoretice

Caracteristici ale basmului

Literatura română a fost dintotdeauna bogată în creațiile operelor literare pentru copii,

oferind argumente populare începând cu operele populare.

Creațiile literare populare îi ajută pe copii să privească aspectele vieții prin prisma bucuriilor și a necazurilor, prin idealurile omului, prin înțelepciune și tradiții, prin frumusețile limbii, oferind astfel copiiilor anumite norme de viață și modele complete, depline prin eroii desăvârșiți care ating perfecțiunea.

Operele artistice în proză ocupă locul cel mai important în literatura pentru copii. Ele aparțin atât literaturii populare din care fac parte basmele, poveștile, snoavele și legendele, dar și din literaturii culte, în care se încadrează și snoavele, schițele, povestirile, dar și romanele. Basmele și poveștile sunt în topul preferințelor copiiilor.

George Călinescu s-a ocupat de basm într-un studiu cât se poate de amplu, acesta a apărut pentru prima dată în „Revista de istorie literară și folclorˮ între anii 1957-1958, acest studiu fiind tipărit mai apoi într-un volum postum Estetica basmului (1965).

Conform criticului : „Basmul este o oglindire a vieții în moduri fabuloase. Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observție morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.Și fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măști pentru felurite tipuri de indivizi. Ființele neomenești din basm au psihologia și sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm.ˮ (Călinescu,G., 1965, p 1, 9) .

Un loc extrem de important în folclorul românesc îl ocupă basmele.

Basmul este specia literară a genului epic , în proză sau în versuri , cu o acțiune de mare întindere , în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice , în care personajele ce reprezintă binele se luptă cu cele ce reprezintă răul , în final binele ieșind triumfâtor .

Basmul reprezintă una dintre cele mai vechi specii ale literaturii fiind semnalat incă din antichitate . Acesta are ca sursă certă de inspirație mitul, care este înscris în timpul ,,circular, reversibil și recuperabilˮ.

,,Cert este că basmele se pierd în negura vremurilor și sunt plăsmuiri ale geniului artistic al tuturor popoarelor, constituind istoria retrăită mitic, a acestora și menținând, peste timp, valoarea lor de inițiere în viața colectivității.ˮ (Gh.Ghiță,1975,p.48.)

Prin intermediul basmelor „visuri ale popoarelorˮ, oamenii și-au exprimat atât modul de existență material cât și cel spritual, proiectându-și astfel cele cutezătoare vise, aspirațiile fiind pe măsură îndreptându-se spre victoria dreptății și al fericirii în lume, basmul fiind o pledoarie pentru existența umană.

Indiferent de simplitatea ori lejeritatea caracteristică unor povestiri, acestea îi duc pe copii fără îndoială, la gândul de a fi exact ca și cei buni care într-un final trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, dar în același timp îi duc cu gândul și la frica, teama față de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ar fi ca și personajele negative.

Despre originea basmului există mai multe teorii , iar printre cele mai importante se numără teoria ritualistă si teoria indianistă , teoria antropologică și teoria mitologică . Mitul ne vorbește despre existența ființelor fantastice capabile sa realizeze călătorii atât cosmice cât și terestre , dar să nu uităm și de existența zmeilor , a balurilor cu șapte capete .

Basmul este cel care induce conceptul de lume repetabilă , ceva existent încă de la începutul începuturilor.

Basmele prezintă o incredibilă atracție a copiilor, în special pentru vârstele mici. Acestea au fermecat, au oferit o nouă cale de acces spre tainele Universului stârnind imaginația și alimentând cele mai ascunse și îndrăznețe aspirații, dar și dorințe ale copiilor.

Chiar și cei mai mari povestitori ai basmului au fost convinși de influența educativ-formativă a basmului.

„La o vârstă fragedă copii nu pot avea o noțiune clară asupra ideii de bine și rău. O astfel de noțiune se însușește treptat. Pentru aceasta, în copilărie este nevoie de haina plină de vrajă și de mister a basmului…ˮ (Ch.Perrault,2011,p.3.)

Prin ascultarea sau lecturarea basmelor se ajunge la stimularea diferitelor procese intelectuale precum și afective ale copiilor cum ar fi: interesul, memoria, imaginația,emoțiile și sentimentele, limbajul.

Prin ceea ce reprezintă basmele, ele pur și simplu produc stârnirea unor trăiri emoționale puternice și estetice, care stau la baza convingerilor morale, a formării trăsăturilor de caracter și a personalității.

Basmul recurge la inaginație în general și asta pentru a-l face pe copil să se identifice cu personajele acestuia, încercând să îl facă se vadă prin prisma personajelor, devenind un model.

„Copilul contemporan, mult mai informat, mai emancipat decât cel de altădată (datorită climatului familial și social) rămâne fidel valorilor tradiționale, dar acceptă și chiar reclamă trecerea literaturii actuale dincolo de jocul gratuit, de gingășia disimulată,

de peripeții și năzdrăvenii, în lumea gravă a ideilor și sentimentelor proprii epocii noastre. Revoluționarea genului constă tocmai în această scoateredin inerție și stereotipie, prin dinamizarea și aplicarea lui la viața socială…Nu avem însă nevoie de o literatură uscată, tehnicistă, ci de una valoroasă, de largă fantezie, care să nu anihileze poezia funciară din sufletul copilului, nici joaca, nici gingășia, dar care să întărească valorile sociale civice fără de care viitorulde aur al patriei nu poate fi cucerit.ˮ (Al.Andrițoiu, 1976, p. 4.)

Legătura dintre basm și mit a fost realizată, de către Frații Grimm, de Wesselski și Vladimir Propp. Însă odată cu trecerea timpului, mitul a început să își piardă din însemnătate prin degradarea sacrului și a transformării lui în profan. Astfel eroii și zeii trasnformându-se în persoanje umane și fiind înzestrați cu puteri supranaturale.

1.2 Tipologia basmului

După specificul și tematica acțiunii, precum și după caracteristicile personajelor, basmele se clasifică în felul următor : ♦ fantastice

♦ animaliere

♦ nuvelistice

♦ populare

♦ culte.

Printre cele mai cunoscute basme se regăsesc cele populare si culte. Paralel cu basmul popular, apare basmul cult care preia motivele litarare/narative, dar și tehnicile acestuia. Basmul popular presupune o narațiune continuă, întodeauna în proză. Autenticitatea basmului ne trimite la o perioadă îndepărtată, mai exact un timp mitic. Această intrare este realizată cu ajutorul formulelor inițiale și finale, cu ajutorul cărora este proiectată acțiunea, spre final luând sfârșit această buclă temporală, prin revenirea la timpul real.

Spre deosebire de basmul popular, cel cult presupune o narațiune amplă cu o mulțime de persoanje purtătoare ale unor valori simbolice cum ar fi binele și răul în diferite ipostaze. În acest caz acțiunea este bazată pe supranatural, miraculos, ireal ce ne prezintă drumul pe care eroul îl parcurge, mai exact ne înfățișează maturizarea la care ajunge acesta după toate obstacolele pe care le înâlnește de-a lungul călătoriei sale.

Tot aici eroul este ajutat de către personaje ce au puteri supranaturale cu ajutorul cărora pătrunde într-o lume magică, nemaivazută, nemaiînâlnită .

Printre particularitățile basmului cult se evidențiază clișeele compoziționale precum formulele tipice fiecărui basm (inițiale,mediane,finale). Diverse motive literare cum ar fi:călătoria,victoria eroului,lupta, probele depășite,demascarea și pedepsirea personajelor negative , dar și căsătoria, timpul în care se petrece acțiunea este unul imaginar, vag, redat într-un mod general, tărâmul acesta și tărâmul celălalt. Stilul elaborat pe care îl abordează prin îmbinarea narațiunii cu dialogul și cu descrierea la fel cum se întâmplă în basmul modern, cifrele magice simbolice, lucrurile miraculoase în care fabulosul este văzut ăn mod realist și nu în ultimul rând convenția basmului, care este acceptată încă de la început de către cititori, efectul asupra acestora fiind unul de delectare și relaxareprin această acceptare a miraculosului.

Basmul cult reprezintă pracurgerea drumului maturizării de către erou.

„Basmele reprezintă categoria miraculosuluiˮ. (Michael Jarrety, 2001, p.98.)

Acesta diferă față de restul scrierilor fantastice cum ar fi nuvela , tocmai pentru că ne prezintă evenimente si totodată personaje purtătoare ale unor valori simbolice cu caracteristici supranaturale Acțiunea basmului implică totodată prezența fabulosului prezența elementelor supranaturale) fiind supusă unor stereotipii, acțiunea fiind una convențională (tocmai datorită construcției basmului, ea fiind una stereotipă), care pune în evidență parcurgerea drumului maturizării de către eroul nostru.

Una din trăsăturile importante ale basmului este stereotipia. Ea vizează structura compozițională, registrul în care se încadrează personajele, dinamica acțiunii precum și tematica. Printre altele, stereotipia prezintă o pondere formativă în gradul de educație al copiilor, tocmai prin personificarea și metamorfozarea personajelor reprezentând la poli opuși binele și răul, defectele și calitățile.

Stereotipia basmului este evidențiată prin următoarele: cifre fatidice, motive literare, dar și formule (inițiale, mediane și finale). Orice basm începe și se sfărșește cu o serie de formule tradiționale, care variază de la povestitor la povestitor.

Formulele exprimă de fapt o relație, mai exact o atitudine, fiind vorba despre poziția pe care o adoptă fiecare autor în parte față de conținutul basmului său.

Una dintre cele mai cunoscute formule a basmului românesc este : ,,A fost odata..ˮ, ea demonstrând existența unor personaje, astfel plasându-le în timp. O altă formulă inițială se formează prin adăugarea unor noi elemente ,,ca niciodatăˮ, care relatează unicitatea întâmplărilor.

În general formulele mediane sunt mai numeroase, uneori ele fiind constituite în adevărate fraze ritmatice.

Spre exemplu în basmul:,,Povestea lui Harap-Albˮ scris de Ion Creangă, câteva dintre formulele mediane prezente sunt: ,,și merg ei o zi si merg doua și merg patruzeci și nouă; și mai merge el cât mai mergeˮ , ,,Dumnezeu să ne ție, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai esteˮ, avănd rolul de a întreține curiozitatea și suspansul cititorului și de a trece de la o secvența narativă la alta. ,,Deși convenționale și nelegate semantic de conținutul particular al narațiunii, aceste formule au funcții complexe, care privesc raportul protocolar dintre povestitor și ascultători.ˮ(Pop , Ruxăndoiu , Folclor literar românesc).

Basmul românesc ne oferă o mulțime variată de formule finale, iar una cu totul originală o avem în basmul cult ,,Povestea lui Harap-Albˮ cu rolul de a-l scoate pe cititor din lumea fantasticului: ,,Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încăˮ.

Cine se duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea si mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdăˮ unde observăm umorul amar între lumea fabulosului si cea a realului.

Alte formule: ,,Ș-apoi încălecai pe-o coasă/ Și vă spusei o poveste frumoasăˮ, ,,Și încălecai p-un mărăcine/Să m-asculte orișicineˮ, „Și m-am suit pe-o roată/și v-am spus povestea toatăˮ.

Aceste formule au rolul de a stârni hazul, precum și buna dispoziție a cititorilor, deși prin ceea ce conțin acestea este negată veridicitatea faptelor povestite de către autor. Atât în basmele străine cât și în cele românești se întâlnesc formule ale imposibilului cum ar fi: când se potcovea puricele; când puricii în cer zburau și pe sfinți îi chișcau; când mâncau șoareci pe pisici; când râurile erau lapte și malurile mămăligă; când porcii vorbeau în versuri; când erau muștele cât găluștele de le prindeau vânătorii.

În fiecare basm sunt prezente cifrele fatidice (numerele magice), simbolice: spre exemplu cifra 3 – ,,trei fete ale împăratuluiˮ, ,,trei feciori de împăratˮ; cifra 6 – balaurul cu șase capete; cifra 12 si 24, precum și obiectele miraculoase unele fiind grupate câte trei

( „trei smicele de măr și apă vie și apă moartăˮ).

Putem spune că basmele reprezintă partea estetică a fabulosului, miraculosului.

Prin convenția pe care o presupune basmul, atât cititorii cât și personajele acceptă încă de la început fabulosul, supranaturalul care poate fi explicat prin întâmplările incredibile nemaivazute în lumea reala, dar și acceptarea altor legi ale naturii decât cele firești ale lumii, cele reale.

Supranaturalul, miraculosul sau fabulosul nu determină cititorilor reacții de frică, sau de uimire specific acestuia, ci încântarea.

„În cadrul miraculosului elementele supranaturale nu provoacă vreo reacție particulară nici personajelor, nici cititorului. Nu atitudinea față de evenimentele relatate este caracteristică miraculosului, ci însăși natura acestor evenimenteˮ. (Tzvetan,T., 1983, p. 56)

1.3 Evoluția basmului de-a lungul timpului

În studiul său asupra basmului, Nicolae Constantinescu propune un nou model al basmului alcătuit din secvențe dinamice precum: echilibru – lipsă – lichidarea lipsei – echilibru parțial, ceea ce ar semnifica aderența la tradiție, iar abatarea de el inovație.

Nicolae Constantinescu propune acest nou model al basmului urmărind afirmațiile făcute de V. I . Propp și interpretând rezultatele analizei făcute asupra basmelor din ,,Antologiaˮ lui Ovidiu Pîrlea.

Afirmația pe care o face Constatinescu și anume cum că: ,,Basmul are o stabilitate extraordinarăˮ face referire la rolul important al povestitorilor, mai exact colectivitatea, care demonstrează necesitatea de a păstra și a reproduce basmul cât mai aproape de modern.

De-a lungul timpului au avut loc numeroase transformări asupra basmelor, mai exact schimbări asupra nivelului structural, schimbări ale personajelor și al limbajului, dar și al formulelor narative.

Propp face referire la trei posibile cazuri de transformare. Una dintre ele ar fi individualizarea ( spre exemplu: împărăția de peste nouă mări și nouă țări care devine oraș ), ce-a de-a doua referire este generalizarea ( împărăția de peste nouă mări și nouă țări numită într-un fel devine o altă împărăție ), iar ce-a de-a treia posibilă transformare este raționalizarea ( spre exemplu : calul zburător devine un cal oarecare ).

,, Ceea ce este valabil pentru diferite elemente ale basmului este și pentru basmul ca întreg: dacă se adaugă un element suplimentar, atunci consecința este o simplificare; dacă se procedează invers, consecința este o reducereˮ. (V.I.Propp, 1970, p.67.)

De-a lungul timpului s-au realizat o mulțime de studii cu scopul de a reduce mulțimea tipurilor de basme existente, astfel încât să se ajungă la un arhetip inițial. Drept rezultat stă la baza cititorilor cel mai cunoscut index de motive care apar în proza populară, index realizat de A. Arne și completat de S.Thompson.

Modernismul este denumit ca expresie a crizei umanismului (ceea ce reprezintă o asumare culturală). Se identifică o opoziție între rațiune și imaginație sau opoziția dintre spirit și suflet. Această opoziție ar media două tipuri diferite de integrare a omului/ființei umane și anume, unul dintre ele ar fi existența spiritului care este una rațională și activă, iar cel de-al doilea tip exsitența sufletului (având ca expresie poezia) care este un conservatoare și contemplativă.

Printre cei care au adus un aport destul de important și semnificativ asupra modificării basmului și o cheie de lectură contemporană, se numără si Carl Gustav Jung, care pornește de la o interpretare psihanalitică dintr-un studiu clasic care îi aparține.

Capitolul 2: Rolul și importanța basmului în viața copiiilor

2.1 Tema și subiectele basmului

Tematica generală a basmului este lupta dintre bine și rău, evidențiată însă diferit ca și o luptă între adevăr și minciună, dreptate și nedreptate, curaj și lașitate, bunătate și răutate, generozitate și egoism, dar și între hărnicie și lene.

Această tematică este precizată mai exact de complexitatea vieții, ea fiind prezentată printr-o varietate care cuprinde diferite aspecte conflictuale precum: cele sociale (bogăție – sărăcie , lupta împotriva acesteia), cele morale ( lene – hărnicie, lașitate – curaj, viclenie – cinste, egoism – generozitate, minciună – adevăr ), și în cele din urmă cele estetice ( urâțenie – frumusețe).

Pe lângă cele prezentate mai sus, concret protagonistul străbateun drum al maturizării, al inițerii pe parcursul căruia dobândește valori morale și etice.

Cele mai des întâlnite motive narative putem enumera următoarele: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, muncile, demascarea răufăcătorilor, pedepsirea acestora, căsătoria, existența umană limitată la timp (Tinerețe fără bătânețe și viață fără de moarte), eliberarea astrelor (Greuceanu), mama vitregă (Fata babei și fata moșului), împlinirea unei meniri (Frumoasa din pădurea adormită).

Printre unele dintre cele mai cunoscute basme moderne românești, care fac parte din literatura pentru copii putem încadra ,,Cartea cu Apolodorˮ, scrisă de Gellu Naum. Sunt cunoscute, deoarece mai multe dintre operele sale au fost traduse în diferite limbi, în țări precum: Germania, Elveția, Franța și Olanda .

Gellu Naum s-a născut pe 1 august 1915 și moare în 29 septembrie 2001 în București. A fost fiu de poet si este considerat în continuare unul dintre cei mai mari și mai importanți reprezentanți români ai curentului suprarealist.

În anul 1926, acesta se înscrie la liceul ,,Dimitrie Cantemirˮ din București, acolo unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Reușește să debuteze cu doua poezii pe care le publică în revista ,,Cuvântulˮ. Își continuă studiile la Universitatea din București, acolo unde studiază filosofia.

Îndemnat de către prietenul lui, pictorul Victor Brauner, Gellu Naum pleacă la Paris, unde continuă cu studiile de filozofie la Sorbona, pregătindu-și o teză de doctorat despre Pierre Abélard, acesta fiind un filozof scolastic francez. Tot la Paris devine un important membru al grupului suprarealist francez, condus de André Breton.

În 1941 se formeză grupul suprarealist romăn format din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Paul Păun și Virgil Teodorescu. Formarea acestui grup îl face pe André Breton să facă următoarea afirmație: ,,Centrul lumii suprarealiste s-a mutat la București”. La scurt timp, mai exact în anul 1947, grupul se destramă datorită impunerii realismului socialist, aceasta rămânând unica formă de exprimare în literatură. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie pe ascuns poeme suprarealiste precum Heraclit poemul din 1958.

Acesta începe să fie recunoscut ca fiind un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985), opera sa a avut un succes imens, fapt pentru care a fost tradusă în principalele limbi internaționale. De-a lungul întregii sale activități a primit numeroase distincții. Printre premiile acordate se află și premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1986 și Premiul european de poezie , Münster din anul 1999.

În anii 1950-1960 publică mai multe cărți de literatură pentru copii. Gellu Naum era considerat un scriitor special, de avangardă.

,,Cartea cu Apolodorˮ este una dintre cele mai cunoscute și apreciate cărți de poezii din litaratura pentru copii. Ea a fost publicată pentru prima dată in anul 1959.

Deși poate la prima vedere pare doar o carte pentru copii, ea poate fi citită si de adulți. Chiar dacă ajungem la vârsta maturității, nu trebuie să uităm niciodată de copilul din noi. Cu acest gând m-am hotărât sa recitesc una din poveștile preferate din copilărie, pe parcurs dându-mi seama ca sunt lucruri importante, pe care atunci când eram mică nu le asimilam sau mai degrabă nu le apreciam la adevărata lor valoare. Două dintre cele mai importante motive literare prezente în această operă sunt dorul și prietenia.

În această operă, Gellu Naum, ne transpune într-o lume cu totul și cu totul specială. O lume fabuloasă, în care realul se împletește cu fantasticul, unde aflăm povestea vieții unui pinguin, unul special, nemaivăzut, redată sub forma poeziei.

Aici facem cunoștiință cu Apolodor, pinguinul de la circ, care era tenor, lucra în Târgul Moșilor și era mistuit de dor, de dorul familiei: al părinților și al fraților.

În cele ce urmează, aș vrea să prezint scrisoarea unui critic literar către eroul nostru:

Scrisoarea unui critic literar către un prieten pinguin:

Dragă Apolodor ,

Cănd unui critic literar îi place o carte , sau un personaj literar așa ca tine , el scrie repede un articol și îl publică imediat la gazetă . Dacă se intămplă să fie și prieten cu autorul, atunci pune mâna pe telefon și îl felicită că a dat la iveală ceva atât de frumos .

Criticul literar , dragă Apolodor , este , dacă nu știi , un specialist în cărți și cunoște o mulțime de personaje , care mai de care mai ciudate , iar aceste îi cer , toate , să le laude . Așa că el a devenit zgârcit cu vorbele bune , ca nu cumva să le irosească . Din fire criticul e mai degrabă înclinat să descopere o seamă de cusururi într-o carte , decât să se bucure de pur și simplu de ea . Orice carte e ca o încăpere frumos luminată , dar la scriitorii fără talent se produce mereu câte un scurtcircuit și ești nevoit să te izbești de colțul mesei sau să dărâmi câte un scaun .

Criticii nu suportă să se lovească și țipă tare dacă e întuneric . Dar să ne întorcem la tine și la cele două cărți bine luminate în care apari tu , dragă Apolodor .

L-am cunoscut pe inventatorul tău – îl cheamă Gellu Naum – și tare aș fi vrut să pun măna pe telefon și să îmi risipesc , de dragul tău , toate vorbele bune .

Dar , Apolodor , trebuie să afli că el a plecat acum vreo doi ani într-o misterioasă călătorie , în Labrador sau pe Mississippi , într-un bac , sau a zburat , în cosmos , pe urmele tale , și n-are nici un telefon în apropiere , nici măcar unul mobil . Tocmai de aceea vorbesc acum cu tine . Te știu de mult , de pe vremea când nici prin cap nu îmi trecea că o să ajung critic literar și intram în cărți mai ușor decât pe ușa casei ( odata am dispărut într-o carte o vacanță întreagă ) și mă împrieteneam cu ființele de acolo mai bine decât cu colegii de clasă.

Atunci m-am împrietenit cu tine , pentru că erai ,, grăsuț , curat , atrăgător ˮ și cântai , ca și mine , la cor . Tu m-ai învățat cum se joacă cuvintele unele cu altele , cum se prind de mână în rime : Târgul Moșilor , Apolodor , zâmbitor , tenor , dor , implor , picior peste picior , Labrador , zbor , bimotor , Bosfor … Dacă mergi așa , din rimă în rimă , ajungi la capătul cărții .

Vezi , asta era o adevărată invenție , dar am înțeles-o abia mai târziu : cum tu călătoreai foarte mult , ca să nu te rătăcești și să te poți întoarce acasă , inventatorul tău ți-a marcat drumul cu o rimă călăuzitoare și pentru că erai mic , ca s-o recunoști ușor , a facut-o să semene cu codița numelui tău : dor . Așa se face că ai putut să ajungi înapoi la București , la prietenii tăi de la circ , după ce ai umblat hai-hui prin toată lumea .

Când te-am cunoscut nu știam nimic despre Gellu Naum , dar între timp am aflat lucruri importante și mă gândesc să ți le spun și ție . Gellu Naum , dragă , Apolodor , este un mare poet suprarealist , adică – cum să-ți explic ca să înțelegi – un poet care poate să zboare , să viseze , cu ochii deschiși și să scrie cu ochii bine închiși la ce a visat , ca la dictare , fără să încurce nici o literă , sau să fotografieze ce visează noaptea ți să-ți arate ziua pozele developate cu o substanță creată chiar de el , să se întâlnească , ca la comandă , cu cineva la care se gândește , fără să-și fi dat nici o întâlnire , să coboare pe o scară fără treapte și să ajungă unde nici cu gândul nu gândești , în niște ape tulburi și stranii pe care nimeni nu le poate controla cu mintea .

Despre toate acestea a scris Gellu Naum și cărțile lui de poezii sunt extraordinar de căutate azi . Tu te-ai fi așteptat , ca un pinguin cinstit și drept ce ești , ca Gellu Naum să fi avut o viață fără griji, dacă e un om atât de interesant și valoros . Dar n-a fost deloc așa . Există ceva ce se numește istorie și care încurcă îngrozitor viețile poeților .

Tocmai în perioada în care te-ai născut tu , direct la Circul din București , lui Gellu Naum și iubitei lui ( să știi că poeții sunt întodeauna îndrăgostiți ) le-a mers cel mai rău .

Pe atunci oamenilor le era foarte foame și frică și poezia tăcuse cu totul . Și-atunci ai apărut tu , care erai atât de jucauș , de isteț și de inocent , încât , ce mai încolo-încoace , ai păcălit istoria . Dar , inventatorului tău , dragă , Apolodor , i-a fost greu , mai târziu , să se gândească la anii aceia răi , încât n-a prea vrut să vorbească nici despre tine . L-am întrebat într-o zi și nu mi-a răspuns . Nu ești tu de vină , ci cum ti-am spus istoria .

Să-ți spun , dragă , Apolodor , de ce nu ești ca alții. Ești pinguin și om , pentru că vorbești ,cânți , plângi și mergi mereu ca un om , dar ai pene albe și negre cioc și aripi , ești mic și mare , ești pentru copii și pentru toți ceilalți , ești un picaro și un Wilhelm Meister ( nu-i nimic dacă nu știi ce înseamnă asta ) , ești erou și locuiești într-o parodie , ba chiar într-un evantai de parodii , dar tu ești atât de original incât nimeni nu te poate imita . Porți în toate ocaziile frac . Porți , de asemenea , fără să te sinchisești , numele unui celebru arhitect constructor din Damasc .

Ești femecător , ești tenor , voiajor , visător și seducător . De tine s-au îndrăgostit o maimuțică și mai mulți cititori . Ai prieteni nemaipomeniți în lumea ta și cămila Suzi îți este chiar ca o mamă , iar cangurul Ilie și cu leul Amedeu faci un trifoi de neuitat .

Dar ai prieteni și în lumea astalaltă , reală , care sunt și prietenii mei : Florin , Tina , Dana , Rodica , Anca , Liviu , Cătălin , Leo , Mircea , Alexandru , Dan , Adriana , Nicolae . Toți te știu pe dinafară și fiecare cunoște bine viața ta aventuroasă , episod cu episod și vers cu vers . Ție poate nici nu-ți pasă de asta . pentru că ești um pinguin independent și semeni cu creatorul tău , care a fost întodeauna un om liber . Și pentru că iar pornești în lume , dragă , Apolodor , îți doresc să rămâi vesel și curajos , chiar ăn momentele critice , de pildă când te intânești cu tâlharul din Connecticut . Pot sa-ți spun de pe acum un secret : povestea ta se termină cu bine . Cât despre mine , e timpul să ies din carte .

Ioana Pârvulescu

București , martie 2003

Prima parte a cărții ni-l prezintă pe Apolodor, care mistuit de dorul familiei sale, din Labrador hotărăște sa plece in căutarea acesteia. Deși era tenor la circul din București, ideea de a fi din nou alături de familie îi dă curajul și forța necesară de a porni în această nouă aventură. Și nu orice aventură, ci una presărată de peripeții, noi obstacole și diferite încercări la care este supus în lunga sa călătorie.

Acțiunea basmului este una lineară și se desfășoară pe o perioadă de timp mai îndelungată. Drumul pe care se hotărăște Apolodor să îl facă, este unul de parcurgere al maturizării de către acesta și presupune mai multe acțiuni convenționale care se împletesc cu momentele subiectului. O situație inițiala, care reușește să modifice, să tulbure într-un fel sau altul echilibrul deja stabilit. În zadar au încercat prietenii lui Apolodor să îl înveselească câtuși de putin, acesta a pornit hotărât în lume pentru a-și găsi familia.

Acest drum nu a fost deloc unul ușor, pentru că Apolodor află ca știe prea puține lucruri despre familia sa, aceasta nefiind în Labrador, ci la Polul Sud. Tot datorită acestei călătorii pe care o parcurge in căutarea sinelui, pinguinul nostru își dă seama că a pornit pe un drum anevoios, drum din care iși dă seama că nu toți oamenii sunt la fel.

El descoperă că oamenii sunt de mai multe feluri, iar pentru a reuși să le faci față, inclusiv celor mai nedrepți și necinstiți, e nevoie de multă îndrăzneală, agerime, perspicacitate și totodată istețime chiar și atunci când crezi că ești mai mic sau lipsit de apărare în fața adversarului.

Odată cu trecerea timpului, pericolul era din ce în ce mai mare, numărul persoanelor care doreau într-un fel sau altul să îi facă rău creștea tot mai mult, iar el incepea să își piardă speranța. El este trimis pe lună de către tâlharii americani, reușind să supraviețuiască și acestei grele încercări, cunoșterea sa de sine prinde un nou contur, o noua dimensiune cea a universalității și a verticalității.

Este conștient de faptul ca nici o încercare la care este supus nu reușește să treacă fraudulos, racheta cu care a fost răpit și trimis pe lună de către tâlharii americani aterizează în același loc de unde a pornit, vazându-se din nou nevoit să treacă încă o dată prin aceleași încercări și pericole de la început.

Pe parcursul călătorie sale, ajunge în diferite locuri ale lumii, printre care Africa și Asia. Cuprins de gânduri mii și mii, Apolodor se gândea că va muri, dar mergând agale întâlnește o maimuțică. La această întâlnire, pinguinul nostru cunoaște dragostea. Pentru a nu o întrista pe maimuțică el acceptă să o ia de soție, insă parinții acesteia se văd nevoiți să intervină pentru a-i împiedica să comită o greșeală. Pun totul cap la cap, iar cel mai important argument adus de către părinții maimuței a fost unul cât se poate de clar și plauzibil: nepotrivirea dintre cei doi, Apolodor nu poate trăi în Africa, iar fiica lor nu îl poate urma la Polul Sud.

Astfel Apolodor hotărăște să își continue aventura. Ajunge în Asia, acolo unde găsește o comoară, care reușește să îl schimbe și e vorba tocmai despre o schimbare în bine. Astfel pățania lui Apolodor, ne aduce la cunoștința un lucru bine știut, și anume că banii nu aduc fericirea. Astfel putem observa cât de mult, dorința de auto-depășire cât și tentația pot schimba idealul personajului pentru care a făcut atât de mult sacrificii, acest lucru arătându-ne și imensa schimbare de caracter prin care a trecut. Însă Apolodor pierde câțiva ani buni, răsfățându-se în fel și chip. Până într-o zi, când își amintește de fapt care a fost motivul călătoriei sale și hotărăște să plece mai departe, nevoia de autocunoaștere fiind mult mai mare decât dorința.

În cele din urmă, reușește să își întâlnească familia, care ii face o primire extrem de călduroasă. Nu durează mult până când Apolodor ajunge să își dea seama cât de mult îi lipsesc prietenii de la circul din Târgul Moșilor, din București și i-a o hotărâre uluitoare și anume aceea a de a se întoarce înapoi de unde a plecat. Apolodor își dă seama în cele din urmă că de fapt locul de care aparține sufletul lui este alături de prietenii săi din cadrul circului, acolo este centru lui.

Cea de-a doua parte a cărții cu Apolodor, ni-l prezintă pe acesta, alături de doi prieteni de care este foarte apropiat: cangurul Ilie și Amedeu, cel mai cumsecade leu. Alături de acești doi prieteni trăiește momente nemaipomenite si trece prin diferite întâmplări, formând un trio nemaipomenit. Împreună descoperă noi dimensiuni si învață sa vadă și să cunoască noi sensuri ale lumii înconjurătoare.

Ultima parte a fragmentului ni-l arată pe Apolodor tolănit pe plajă, fiind foarte cald, eroul nostru hotărăște să se arunce în mare și să înoate în adâncurile acesteia printre scoici si nave pierdute, demult uitate ăn adîncurile mării. Simplitatea debordantă de care Apolodor dă dovadă atunci când înoată, faptul că se bucură de orice lucru simplu, le stârnește celor doi prieteni ai săi, leului Amedeu și cangurului Ilie un sentiment de admirație, care însă se resemnează, nici unul dintre ei neștiind să înoate.

Cadrele în care întâmplările se petrec, se schimbă în permanență, acest lucru se întâmplă datorită acțiunii, având o deosebită mobilitate în spațiu: la circ, în deșert, la Polul Sud, în Africa și Asia, pe gheața unui racitor, pe plajă ori la mare, indiferent că e vorba de lumea de deasupra sau lumea de sub ape.

Această lume a necuvântătoarelor care ne este prezentată de Gellu Naum, reușește să ne surprindă mai mereu prin diferite trăsături ale universului uman pe care personajele le dobândesc pe parcursul întregii acțiuni.

2.2 Personajele basmului și trăsăturile acestora

În general, personajele basmelor sunt oameni, dar și ființe imaginare / himerice, ele sunt purtătoare ale unor însușiri de caracter precum spirit de sacrificiu, altruism, generozitate, bunătate, curaj ori vitejie în unele cazuri, frumusețe atât fizică cât și spirituală, sensibilitate.

Personajele sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele și răul în diferite situații. Specific basmului este modalitatea prin care persoanjele ajung să se individualizeze prin limbaj. Limbajul naratorului este dominat de umor și oralitate, portretele fizice ale personajelor fiind memorabile. Eroul este sprijinit în decizia pe care o ia, avînd mereu alături de el prieteni. Cu toții încearcă să îl incurajeze pe Apolodor și să îi ridice moralul, astfel dând dovadă de altruism si prietenie adevărată.

Propp este cel care studiază basmul după funcțiile personajelor, mai exact prin funcție înțelegem ,,o faptă săvârșită de un personaj și bine definită din punctul de vedere al semnificației ei pentru desfășurarea acțiuniiˮ. Astfel funcțiile personajelor fantastice sunt fundamentale și constante, pe de altă parte putem spune că persoanjele, ca însușiri sunt totodată variabile și derivate.

Basmul sugerează un model de comportament eroic, având în vedere incercările prin care trece personajul principal, lupta dintre bine pe care o duce cu forțele răului.

Adversarii personajului principal sunt supradimensionați fizic. Un rol foarte important îl au ajutoarele eroului, dotate cu însușiri excepționale având darul vorbirii, capacitatea de metamorfoză, gesture tipice.

Apolodor, eroul nostru, este prezentat ca fiind ,,grăsuț, curat, atrăgător, purta un frac strălucitor..ˮ. Nu are puteri supranaturale și nici însușiri nemaipomenite, era un pinguin obișnuit, dar întâmplările prin care trece de-a lungul călătoriei și drumul pe care pornește stârnit de sentimentul de dor pentru familia lui și care îl mistuie pe zi ce trece din ce în ce mai mult, acesta dobândește o serie vastă de calități, astfel încât devine mai cumpătat, mai bun, mai viteaz, mai generos, invață să își respecte promisiunile făcute, dar si cât de importantă este prietenia. În cazul nostru, răul nu este reprezentat de personaje himerice, ci de oameni cum ar fi tâlharii americani sau Salliver Tom și tatăl acestuia, tâlharul din Connecticut. Aceștia reprezintă un rău necesar, având rol de inițiator.

Calitatea sa inițială este bunătatea. Gellu Naum face din eroul său un reprezentant al spiritului uman în genaral, deoarece Apolodor, personajul principal din operă nu excelează prin nimic, decât prin omenescul său, care este pe cât se poate de firesc și totodată prin slăbiciunile sale. Astfel scriitorul este interesat să ofere personajului valori etice, care sunt realizate cu ajutorul cu fantastic umanizat.

Personajele care apar în basme de cele mai multe ori sunt înzestrate cu puteri supranaturale, ele fiind grupate în două categorii și anume în personaje care reprezintă forțele binelui și personaje care reprezintă forțele răului.

Unele dintre personaje sunt personificări ale bunătății, ale frumuseții, ale dreptății, ale vitejiei, ale curajului, iar altele sunt simboluri ale fățărniciei, ale răutății, ale urâțeniei ori ale lașității. Victoria va fi de fiecare dată de partea binelui, personajele intermediare nu există, ele fiind ori pozitive ori negative.

Personajele care apar în operă sunt următoarele :

Protagonistul Apolodor, care era tenor în corul din Târgul Moșilor; Pisoiul Tiț – coleg de cor; Ariciul – coleg de cor; Ursul – coleg de cor; Iepurele Buză – Lată tot coleg la cor; Cămila Suzi – considerată a doua mamă a lui Apolodor, cea care l-a învățat prima gamă ; Maestrul Domisolfala – dirijorul corului de stat; Mateloții de pe pescadorul Meteor; Castorul Bursuk – cronicar; Sora cămilei Suzi; O maimuță;

Domnul și doamna Cimpanzeu, tatăl și mama maimuței; Banditul Salliver Tom; Tâlharul din Connecticut – tatăl lui Sillver Tom; Savantul Fergus Mac-Piggot; Patruzeci de gură-cască; Primarul Bigg al orașului Saint-Loui; Negrul Jim; Negrul Jack; Căpitanul Cyrus Smith; Carlos Alfandor – profesorul din Uruguay; Bunicul Apolodorin; Tatăl Apolodorel; Mama Apolodorica ; Unchiul Apolodorini.

Basmul înfățișează o lume exotică ce cuprinde tipare de oameni de o frumusețe nemaivăzută, dar și de un rar bun simț. Existența personajelor o reprezintă o condiție esențială. Datorită acestei condiții esențiale, personajele cât și eroii sunt stimulați de anumite dorințe, iar între ei se formează anumite relații de rudenie, ori prietenie, de compensare sau de opoziție.

Acestă întâmplare ne face să realizăm că punctul acesta de regăsire al sinelui este de fapt copilăria. Exact la fel cum se întâmplă în zilele noastre, dorința de reîntoarcere în copilărie , după o viață tumultoasă în cazul unora , plină de încercări și aventuri unele plăcute altele mai puțin plăcute, în care ajungem să cunoaștem dragostea, eșecul, frica, să avem diferite temeri și în final absolutul, toate acestea făcându-ne să ne gândim la copilăria fără nici o grijă, dar totuși plină de sens.

Deși copiiilor nu li se va părea nimic ieșit din comun, nereușind să descifreze cel mai probabil multe din sensurile ciudate sau ascunse din călătoria parcursă de pinguinul Apolodor, totuși ei se pot bucura pe deplin datorită rimelor pline de haz și noimă.

În schimb, probabil că majoritatea adulților care vor reciti ,,Cărțile cu Apolodorˮ scrise de Gellu Naum o vor face din dorința de a se reîntoarce în copilărie și se vor gândi la reînnoirea permanentă a pactului cu sinele.

Influența basmelor în viața copiiilor

Lumea basmelor este una cu totul aparte, poate fi cosiderată o lume supranaturală.

Basmul are un rol foarte important in viața copiilor, datorită acestora copiii învață să verbalizeze, dar și să treaca peste anumite temeri sau frustrări pe care le dobândesc de-a lungul timpului.

În altă ordine de idei, trebuie să avem în vedere faptul că basmele nu numai că fascinează copilăria, ci și impun modele de urmat. Nu de puține ori îi auzim pe copii spunând că și-ar dori să devină exact ca și personajele lor preferate din basm, care de-a lungul timpului și-au găsit un loc special în copilăria acestora.

Pe de altă parte, cei mai mulți dintre psihanaliști sunt de părere că prin intermediul basmelor, copiii reușesc să socializeze mult mai ușor și să își dezvolte unele calități, precum și trăsături pozitive de caracter.

Unul dintre cei mai importanți psihanaliști ai lumii basmului, Bruno Bettelheim aduce un argument extrem de important și valoros într-una din cărțile sale, în care ne vorbește despre importanța uluitoare a basmului în viața copiiilor pentru rezolvarea conflictelor, dar și despre o stabilitate psihologică mai bună.

Nici unul dintre copii nu ar trebui să fie privat de lectura basmelor și a poveștilor. Pe lângă faptul că îi conduc într-o lume magică, necunoscută și plină de mistere, suspans, dar și magie, în același timp reușesc să le dezvolte în mod armonios gândirea, imaginația și totodată pasiunea pe care o dobândesc pentru lectură.

Partea a II-a: Valențe educative și formative ale basmului

Capitolul 3: Particularități ale valențelor educative și formative ale basmului

3.1 Valențe ale dialogului și ale expresivității în basm

Limbajul poetic al operei ,,Cartea cu Apolodorˮ de Gellu Naum are un caracter particular tocmai prin originalitatea autorului și prin forța expresivă care ne transmite mult mai mult decât limbajul științific, reușind să sugereze astfel cititorilor stări emoționale profund umane. Prin cuvinte uzuale, limbajul poetic folosit de către autor reușeste să pună în valoare noi forme și strucuturi, care în general reușesc să exprime mult mai mult a cărui receptare implică intuiția estetică a cititorului.

Prin limbajul poetic abordat, autorul folosește mijloace specifice precum: elemente de prozodie în poezie cum ar fi ritmul, cadența, rima, măsura și aliterația, ele se materializează concret prin figurile de stil precum metafora, personficarea și alegoria.

În acest basm narațiunea este realizată de către un narator omniscient, dar nu și obiectiv, deoarece intervine de cele mai multe ori prin reflecții ori unele comentarii, care sunt adresate indeosebi cititorilor și ascultătorilor . Astfel , putem spune că naratorul este responsabil doar cu discursul, să spună povestea.

Limbajul naratorului este plin de umor și dominat de oralitate, cu ajutorul cărora realizaează portrete fizice memorabile. Specific basmului este modul în care se individualizează persoanjele, cu ajutorul limbajului. Eroul, al cărui caracter evoluează pe parcurs face excepția de la regulă.

Umorul și oralitatea stilului se realizează prin diferite mijloace, acest lucru fiind posibil prin apariția unor diferite expresii narative tipice prezente cum ar fi (și atunci , și apoi, în sfârșit , după aceea), dar și prin versurile ritmate pline de haz. Aici se simte amprenta precum și stilul autorului.

În basmul lui Gellu Naum, narațiunea se îmbină cu dialogul și descrierea direct cu stilul indirect pe care îl abordează:

,,Gellu Naum nu dă narațiunii sale simpla formă a expunerii epice, ci topește povestirea prin dialog, reface evenimentele din convorbiri sau introducere în povestirea faptelor dialogul personajelorˮ. ( Tudor Vianu, 1966, p.43) .

Dialogul are o dublă funcție, exact la fel ca și în teatru, deoarece acesta susține caracterizarea personajelor precum și evoluția acțiunii. Prezența acestuia este una extrem de importantă, tocmai datorită rolului său, acela de a susține realizarea scenică a secvențelor narative. Totodată acesta implică și maturizarea la care ajunge eroul, spectatori fiind atât personajele, cât și cititorii. Prin folosirea dialogului, autorul iși lasă personajele să se descrie singure, prin modul lor de a vorbi, astfel cititorii trag singuri concluziile și reușesc să cunoscă personajele mult mai îndeaproape.

În cadrul basmului ,,Apolodorˮ un rol important este asigurat de către expresivitate, deoarece aceasta ajută la dezvoltarea unor virtuți precise, alese, precum curajul și spiritul de sacrificiu al eroului nostru. În general eficiența educativă a creației artistice depinde de valoarea estetică, patosul și elocvența care la finalul operei sunt redate de către autor.

3.2 Valori instructiv-educative și formative ale basmului în cadrul formării trăsăturilor de caracter

Pentru a percepe corect procesul intructiv – educativ care se desfășoară în școală, copilul trebuie să plece încă din grădiniță cu o serie de cunoștiințe asimilate odată cu trecerea timpului, care pe parcurs să îl poată ajuta să reproducă intr-o limbă corectă din punct de vedere fonetic și gramatical, să fie cursivă, coerentă, dar și expresivă.

Prima și principala funcție a operei literare este o funcție estetică, aflată în strânsă legătura cu opera de față.

,,Ea poate aduce un spor cognitiv sau poate influența în mod autentic în măsura în care răspunde întâi exigențelor esteticuluiˮ (C. Parfene,E.D.P1, p.20.)

Dezvoltarea limbajului nu presupune numai utilizarea și înțelegerea structurilor verbale, ci și învățarea exprimării propriilor idei și sentimente.

Toate acestea pot fi realizate prin apropierea copiiilor de lumea magică, minunată a basmelor, o lume în care lucrurile imposibile sunt posibile, o lume în care realul se împletește cu fantasticul, lume care de-a lungul timpului a încântat copilăria a generații întregi.

Prin cunoșterea basmelor, copiii își lărgesc orizontul și ies în evidență trăsăturile personajelor, astfel copiii au posibilitatea de a deosebi frumosul de urât, dar si binele de rău, iar în final să urmeze exemplul personajelor pozitive .

,,Oricât de simple și ușoare ar fi aceste povești, ele nasc fără îndoială între copii, dorința de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiți. În același timp se naște în sufletul lot teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răiˮ ( Charles Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor).

Toate aceste basme, pe care copiii le iubesc și le ascultă cu plăcere, într-un fel sau altul răspund necesității lor de a cunoaște, de a ști, de a înțelege. Din alt punct de vedere, prin aceste basme se formează educația morală considerată o necesitatea, dar și o probabilitate.

În cele mai multe cazuri, educația morală se realizează încă de la vârste fragede, iar acest lucru este posibil deoarce atunci când este mic copilul dă dovadă de o mai mare maleabilitate psihică, astfel se poate acționa educativ sub aspect formativ și informativ.

Tot ceea ce este imposibil in realitate, prin intermediul basmului în mintea copiilor se transformă în real prin valori stimulative pe plan imaginar. Atât basmele cât și poveștile reușesc să trezească în mintea copilului interesul prin părțile sale previzibile, dar și imprevizibile, prin participarea la rezolvarea unor conflicte, atfel copiii fiind martori ai întâmplîrilor prin care trec eroii.

Prin basme , copiii își dezvoltă anumite calități cum ar fi altruismul, să distingă binele de rău și totodată își dezvoltă personalitatea, gândirea, atenția și descoperă lumea minunată a cărților.

În altă ordine de idei, prin basm copiii se transpun în pielea personajelor și vor concluziona că odată cu trecerea timpului vor trece prin anumite încercări și trăiri care îi vor întări și ajuta pe parcursul vieții.

Valoarea formativă a basmelor reprezintă factorul de stimulare al proceselor atât cognitive cât și afective ale copiilor, acestea ajutând la formarea unor trăsături de voință și de caracter.

Conținutul valorilor formative produce un impact impresionant prin abordarea unei probleme majore și anume cea a existenței prezentată sub forma unor anumite aspecte cum ar fi nașterea și moartea, casătoria și fericirea, bogăția și sărăcia, timpul și spațiul în care acțiunea este plasată și nu în ultimul rând valoarea conduitei morale.

Cititnd aceste basme copiii reușesc să își formeze anumite păreri despre câteva din următoarele calități: dreptate, vitejie, curaj, perseverență, dar și hărnicie.

Felul în care se desfășoară acțiunea basmului, a evenimentelor le dezvoltă copiilor memeoria și atenția, imaginația și spiritul de observație.

De multe ori prin basm copilul își caută și își găsește un mediu propriu prin care întâmplările, dar și personajele basmului care îi fac fericiți, în acest mod copilul reușește să se transpună în șirul evenimentelor acțiunii fiecărui basm.

Ținând cont de latura formativă a basmului prin conținutul, dar și prin eroii săi reușește să imprime în gândirea copilului un fel de împlinire imitativă.

Într-o oarecare măsură , basmul ajută la formarea unui lucru extrem de important mai exact formarea gustului estetic precum si dezvoltarea limbajului copiilor, acestea fiind posibile la o anumită vârstă. Acesta îi dezvoltă copilului capapcitatea de a-și verbaliza singur trăirile și proiecțiile.

Basmul stimulează afectivitatea copiilor, care este necesară în formarea caracterului moral , dar și al comportamentului. Unul dintre cei mai importanți metodologi ai povestirii pentru copii afirmă: ,,Bucuria copiilor rezultă și din gimnastica intelectuală care li se cere pentru a urmări, fără să ceară ceva, o înlănțuire de peripeții . Această înlănțuire nu este atât de grea încât să nu mai fie amuzantă, dar nici atât de ușoară încât să le lase mintea neocupatăˮ.(Sarah Benne Bryant)

Ascultând aceste basme, povești copiii fac comparații, fac asemanări și deosebiri, astfel apare atitudinea persoanlă pe care o dobândește fiecare față de situațiile cu care se confruntă personajele basmului. Astfel copilul își manifestă simpatia, antipatia față de care își leagă modelele etice deja dobândite sau față de care își poate exprima respringerile.

Spre sfârșitul copilăriei, cei mici ajung să conștientizeze ca de fapt nu există nici un zmeu și nici Făt-Frumos, și în timp ajung să recunoască personajele și situațiile din basm ca și cum ar fi o convenție, astfel în mintea copiilor se produce un proces denumit ,,demitizareˮ a lumii cunoscute din basm și pe care la final ajung să le părăsească pentru lecturarea altor povești ori basme.

Operele artistice valoroase au întotdeauna o semnificație ideologică, ele comunică o anumită conștiință socială.

Copiii au întodeauna o predilecție constantă pentru subiecte de tip conflictual cu acțiuni angrenate în mod dinamic ce presupun un deznodământ fericit cu privire la eroul pozitiv pe care îl îndrăgesc.

Capitolul 4: Dimensiunea filosofică a basmului în literatura pentru copii

4.1 Plurivalența lecturii ( Basmele sunt adresate și adulților, nu numai copiiilor )

Tematica literaturii pentru copii este extrem de vastă, dar și una specială. Dorința de nou, această dorință nelimitată a cititorilor se îndreaptă către diferite aspecte ale vieții. O bună literatură pentru copii am putea spune că e gustată de toate vârstele. Fiind bogată în argumente, ea aduce argumente convingătoare și bine structurate.

Postmodernismul a fost tema de dezbatere a unor subiecte partizane. Cronologia postmodernismului începe odată cu anul 1920. Acesta are manifestări în diferite discipline cum ar în artă, în filisofie și cea mai importantă în literatura.

Ceea ce trebuie să înțelegem e că basmele nu sunt numai pentru copii , ele pot fi citite și de către adulți. De ,,Micul Prințˮ sunt convinsă că a auzit toată lumea și sunt de părere ca indiferent de vârstă mereu vom găsi acea plăcere de a citi, reciti și chiar de a ne regăsi de fiecare dată intr-o asmenea operă, deoarece tema acestei opere ne vorbește despre prietenie și frumos, cunoaștere și cel mai important despre iubire . Opera lui Antoiane de Saint Exupery este o poveste poetică și filosofică sub forma unui basm pentru copii . Limbajul este unul simplu și ordonat , deoarce este o carte ce trebuie să fie înțeleasă de către copii, reprezentând de fapt modelul prin care autorul ne expune o concepție simbolică a vieții. ,,Micul Prințˮ este o capodoperă a literaturii universale. Prin aceasta scriere , autorul ne invită să regăsim copilul din noi , pentru că e important să nu uităm că ,,toți oamenii au fost mai întâi copiiˮ (dar puțini dintrei ei își mai aduc aminte). Ca și în zilele noastre, Micul Prinț este mereu în căutare de prieteni, de necunoscut, iar pe pământ întâlnește din nou singurătatea și absurditatea exsitenței (factori întâlniți și de oamenii din zilele noastre).

O altă scriere iubită și apreciată atât de către copii cât și de către adulți a fost Harry Potter. Volumele acestei cărți aparțin genului fantastic, ele tratează o lume a vrăjitorilor, o lume care te duce cu gândul spre necunoscut, nemaivăzut, o lume care stârnește curiozitatea cititorilor, o lume cu semnul întrebării atât pentru copii cât și pentru adulți.

Ar trebui să luăm în seamă următoarele ,,Poate e numai o amânare. Dar fiecare an trecut, e unul pierdut. Gustul unei generații se strică, iar sufletul crește strâmbˮ (Cezar Petrescu ), ca pe un semnal de alarmă și în zilele noastre.

Literatura nu se adresează numai copiilor ci și adulților care au nevoie de acest gen, în măsura faptului în care le lipsesc anumite modele la care să se poată raporta, lipsă care îi face să ajungă să simtă debusolați, lipsiți de apărare, pierduți, de multe ori alegând ceea ce nu este bine pentru ei, stând in spatele unor lucruri care sunt la modă, dar ne referim de fapt la acele lucruri care în esență sunt lucrurile care contează, care sunt cu adevărat importante.

Pe măsură ce înainteaza în vârstă, percepția oamenilor despre lucrurile din jur se schimbă, percepția despre viață, totul este pus într-o altă lumină.

Putem spune că pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, aceștia capătă mai multă experiență de viață și încep să vadă lucrurile prin prisma unei profunzimi, observă subtilitățile introduse în basm mult mai repede decât copiii.

Ceea ce nu se știe este faptul că la începuturile literaturii pentru copiii , basmele erau adresate defapt adulților, acestea având o tentă filosofică, fapt ce nu era la îndemâna copiiilor, deorece ei probabil nu și-ar fi dar seama de conținut propriu-zis, își formau idei de suprafață, pe când adulții iși dădeau seama de profunzimea și subtilitățile introduse într-un basm.

În timp aceste lucruri au fost schimbate, datorită modului diferit de a gândire al oamenilor în general.

,,Optimismul ce se desprinde din basme dovedește că însuși sufletul mulțimilor, al maselor simte și e convins de devizul că binele biruie răul în lupta vieții. În consecință socotesc cea mai potrivită lectură pentru copii și pentru tineret basmul, creația populară, cu optimismul său.ˮ (Agârbiceanu, I., 2007,p. 12-13).

4.2 Dimensiunea filosofică a basmului cu referire la cărțile cu ,,Apolodorˮ

Literatura pentru copii își propune educarea auto-cunoașterii, ca premisă a identității personale.

Predarea literaturii pentru copii are un rol extrem de important sau mai bine spus ocupă un loc special atât în învățământul primar cât și cel preșcolar, deoarece ajută la dobândirea unor noi informații în toate domeniile ce se axează pe cunoaștere.

,,Scopul cunoașterii este acela de a forma oameni liberiˮ.(Jean Chateau, Ecole Education,în Revista de pedagogie,nr.9/1993,p.21)

La fel ca și adulții copiii își pun întrebări despre lume fiind mereu curioși chiar și când vine vorba despre problemele existențiale cum ar fi viața și moartea, iubirea și prietenia, precum și lumea din care fac parte adulții și relațiile acestora cu ceilalți.

Copiii nu vor înțelege noțiunile de abstract, insă pot fi angrenați în discuții ce presupun un caracter filosofic pe baza textelor narative sau poetice având un scop clar și precis în acest sens și anume acela de a-i învăța să gândească.

Prin cele menționate mai sus, ne putem da seama de capacitatea de stimulare a mecanismului intelectual prin care copilul înțelege și interacționează și prin care îți construiește propriul stil de gândire.

Fiecare dintre cursurile de literatură pentru copii aduce în primă fază câte o problematică particulară, subiecte clasice ce dețin o mare însemnătate raportându-ne la cele care sunt adresate copiilor, dar și subiecte reieșite din cotidian, din propria lor trăire prin care aceștia trec și pe care încearcă să o înțeleagă.

Literatura și filosofia sunt într-o strânsă corelație cu rațiunea și mitul, aflate într-un nivel conceptual și cel poetic.

Literaturii pentru copii nu i s-a oferit o mare importanță, ea fiind considerată un gen minor ale căror dimensiuni filosofice nu ar fi putut fi valorizate la nivelul de cunoaștere a celor mici, asta în cazul în care la nivel european filosofarea cu cei mici se practică de peste douăzeci de ani in Europa, față de contextul învățământului actual de la noi.

Cel care a pus bazele practicii filosofice în învățământul primar și preșcolar, este M.Lipman, profesor american, prin lucrările sale în secolul XX. Conform spuselor lui Lipamn filosofia este vizează anii cu vârste cuprinse între 4 si 11 ani.

Chiar dacă cei mai mulți care fac parte din învățământ au privit cu scepticism această refelexie filosofică cu privire la cei mici, cu trecerea timpului și-au dat seama de această reflexie privind capacitatea copiilor, în final au început să privească cu ochi mai buni aceaste practici, în final fiind considerate la momentul de față un adevărat fenomen.

Spre exemplu, în Franța există librării de specialitate dedicate filosofiei pentru copii care dețin reviste, cărți, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure având în vedere că tot mai mulți copii sunt fascinați de citirea unor subiecte de o asemenea anvergură.

Filosofia are ca suport textele literare, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute.

Întrebările filosofice pot fi puse la orice vârstă, insă într-o oarecare măsură în acest caz înțelegem că în acest caz, copilăria reprezintă vârsta întrebărilor.

Astfel în accepțiunea multor copii, textele litarare devin într-un fel sau altul un fel de proces al inițierii, în cadrul unui proces de maturizare.

Însuși Bruno Bettelheim prin lucrarea sa ,,Psihanaliza basmuluiˮ a stârnit o mare curiozitate avînd în vedere interpretarea basmelor și a ajuns să convingă prin simplu fapt că aceste povești captează atenția fiind citite copilului, îi îmbogățește și îi stimulează imaginația, precum și creativitatea, ăl ajută la dezvoltarea inteligenței, în felul în care reușeste să își distingă și să își controleze propriile emoții pentru a fi conștient de acceptarea unor dificultăți apărute pe parcursul vieții, ei fiind astfel capabili să depășească anumite situații-limită.

Filosofia folosește dialogul, astfel în altă ordine de idei putem face referire la la textul scris de Gellu Naum prin aventurile pinguinului său. Problematizarea presupune un efort din partea copiiilor prin care ei pot trece de la specific la general. Educația de care a avut parte Gellu Naum, cel care a urmat studii filosofice în cadrul universității din Buccurești și mai apoi continuând la Paris, în Franța iși face simțită amprenta în cadrul acestei opere.

Aventura prin care trece pinguinul nostru, Apolodor este una de a parcurgere a unui drum inițitic. Pleacă în căutarea fraților săi din Labrador trăiește povesti interesante la care nu s-ar fi gândit vreodată pe parcursul drumului său spre Labrador.

Apolodor ajunge să cunoască diferite clase sociale de oameni, oameni diferiți,își dă seama ca oamenii nu sunt la fel, că nu toți îți doresc binele, se integrează în spații geografice destul de diferite, astfel după ce ți-a regăsit familia începe să simtă lipsa prietenilor din cadrul circului și hotărăște să se întoarcă din nou la circul din Bucrești, unde era tenor.

Pornind de la acest text, elevii pot înțelege anumite dimensiuni filosofice care îi privesc atât pe adulți cât și pe ei. Vor fi noțiuni de valoare universală în care cadrul didactic află răspunsul unor cuvinte, întrebări precum călătoria, prietenia și nostalgia: de ce oamenii călătoresc?, ce este nostalgia?, care sunt cele mai importante persoane dupa care avem sentimente de nostalgie atunci când suntem departe ele?, care este diferența dintre un frate și un prieten?, care sunt restul sentimentelor pe care le simți față de persoanele de care îți este dor?, ce reprezintă cuvântul familie pentru voi?, dar prietenia?, de ce e nevoie să ai prieteni?.

Acest dialog trebuie dirijat de către cadrul didactic și presupune argumentarea, care la rândul ei reprezintă explicarea unei idei bine susținute. Astfel în această dezbatere reflexivă este nevoie să avem în vizor înțelegerea și interpretarea subiectului filosofic.

Este important rolul pe care îl are cadrul didactic asupra acestuia, deoarece dându-i libertatea necesară de a comunica, îi și încurajazează pe copii să își exprime gândurile și sentimentele, ănsă le oferă libertate în ceea ce privește interpretarea, știind că de-a lungul timpului a existat un mic conflict ce a vizat mereu atitudinea cadrului didactic și atitudinea elevului având în vedere înțelegerea asupra studiului unui text.

Această dezbatere filosofică ajută în primul rând la o gândire care dobândește un alt sens în momentul în care este exteriorizată , prinde formă și contur și ajunge să se concretizeze prin limbaj.

În acest fel, prin demersul reflexiv explicat mai sus, copiii își dezvoltă limbajul și totodata și-l îmbogățesc, învață să gândească singuri, să aibe parte de o întâlnire estetică, lingvistică, afectivă dar și intelectuală cu textul, prin familiarizarea cu acesta .

Valorificarea dimensiunilor filosofice ce o presupune literatura pentru copii și specificitatea copilului ce pune mereu întrebări metafizice, reușeste să dea o altă notă, un nou statut copilului, subliniând pluralitatea și divergența interpretărilor referitoare la întelesurile vaste ale lumii.

Partea a III-a: Demers practic aplicativ

Capitolul 5: Demers practic aplicativ

5.1 Scopul și obiectivele demersului practic-aplicativ

Scopul demersului practic-aplicativ al lucrării de față presupune identificarea asemănărilor și deosebirilor privind modul de predare al basmului atât în învățământul primar cât și cel preșcolar .

Obiectivele pe care mi le-am propus prin această lucrare sunt următoarele:

Identificarea reacțiilor comportamentale și a deprinderilor morale atât ale copiiilor din cadrul învățământului primar cât și a celor din cadrul învățământului preșcolar prin intermediul basmului ,,Apolodorˮ scris de Gellu Naum.

Stabilirea diferențelor privind modul de predare al basmului atât în cadrul învățământului primar cât și preșcolar .

5.2 Ipotezele demersului practic-aplicativ

Ipotezele pe care mi le-am propus în cadrul acestei lucrări sunt următoarele:

Principalele deprinderi morale dobândite de copiii din cadrul învățămîntului primar și preșcolar în vederea lecturării basmului ,,Apolodorˮ, de Gellu Naum sunt următoarele: curajul, altruismul, bunătatea, spritul de sacrificiu și generozitatea.

Capacitatea elevilor din cadrul învățământului primar și preșcolar de a înțelege și a transmite mai departe mesajul receptat din cadrul basmului și reacția acestora vis a vis de acest aspect.

În cadrul predării basmului la atât la școală cât și la grădiniță, o principală caracteristică a acestuia o reprezintă dezvoltarea și tot odată îmbogățirea limbajului.

5.3 Eșantionul demersului practic-aplicativ

Eșantionul demersului practic-aplicativ a fost alcătuit din 48 de subiecți, aceștia fiind împărțiți în două categorii și anume: preșcolari și școlari din orașul Timișoara. Acesta a avut loc în cadrul grădiniței P.P NR.32, activitatea având loc la grupa mare, subiecții fiind în număr de 23. În cadrul grădiniței, copiii au avut vârste cuprinse între 5-6 ani, iar în cadrul școlii Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” copiii au avut vârste cuprinse între 8-9 ani și, iar subiecții au fost în numar de 25.

5.4 Metoda aplicată: demers practic-aplicativ (experiment)

Am realizat un studiu comparativ, putem spune o paralelă, privind modul de predare al basmului în cadrul învățământului primar cât și în cadrul învățământului preșcolar, urmărind impactul pe care îl are basmul asupra copiiilor, și am rămas surprins uimită de reacția copiiilor prin felul în care am interacționat cu aceștia, interesul pe care l-au arătat pe timpul desfășurării întregii activități.

Basmele au un impact puternic asupra copiiilor, spun acest lucru pentru că prin basm copiii își dezvoltă limbajul, învață să verbalizeze și să își învingă unele temeri.

Printre metode se numără taxonomia lui Bloom, realizată pe cele șase clase comportamentale, pentru a-mi da seama dacă prin acestea am atins obiectivele propuse la începutul activității instructiv-educative.

Capitolul 6: Prelucrarea și interpretarea datelor obținute

6.1 Studiu comparativ privind predarea basmului în învățământul primar cât și în învățământul preșcolar

Creațiile artistice în proză ocupă cel mai important loc în literatura pentru copii.

Lectura este plurivalentă și spun acest lucru, deoarece basmele nu sunt numai pentru copii. Un exemplu concret ar fi volumele cărții Harry Potter ,un basm modern și de mare actualitate care a produs o explozie atât în rândul copiiilor, al adolescenților, dar și al adulților fiind o carte bazată pe fantastic, o lume magică în care bineînțeles tema generală a fost lupta dintre bine și rău determinată de complexitatea vieții și prezentată într-o mare varietate de aspecte conflictuale precum cele sociale (bogăție-sărăcie ; exploatare-luptă împotriva acesteia); morale (curaj-lașitate; îngâmfare-modestie; minciună-adevăr; egoism-generozitate) și nu în ultimul rând aspecte estetice (urâțenie-frumusețe).

Aspectele multiple pe care le îmbracă lupta dintre bine și rău se traduc într-o mare diversitate de motive, cele mai multe fiind de circulație universală pledând prin aceasta, pentru unitatea de aspirații ale omului de pretutindeni și dintotdeauna.

Din ce în ce mai mulți adulți revin cu nostalgie la gândul copilăriei, cărțile care le-au marcat într-un fel sau altul copilăria. În ciuda caracterului fantastic al întâmplărilor și personajelor, în basme oamenii și-au exprimat modul de existență materială și spirituală, și-au proiectat visurile cele mai îndrăznețe, aspirațiile spre mai bine, spre stăpânirea forțelor naturii, spre triumful dreptății și al fericirii în lume.

Un alt exemplu concludent ar fi ,,Micul Prințˮ scris de Antoine de Saint-Exupery, din nou o povestire a genului epic, fiind considerată o carte de actualitate pe care mulți adulți o citesc sau recitesc, deoarece este o capodoperă a literaturii universale, destinată ambelor categorii de vârstă, atât copiilor cât și adulților având ca teme principale: prietenia, dragostea și frumosul, fiind calități ce in zilele noastre putem spune că lipsesc cu desăvârșire în cadrul unor aspecte ale vieții cotidiene.

Pentru a delimita diferențele și asemănările între învățământul primar și învățământul preșcolar am realizat un studiu comparativ referitor la modalitatea de predare a basmului ,,Apolodorˮ scris de Gellu Naum după cum urmează:

Predarea basmului în învățământului primar este posibilă odată cu inceperea clasei a III-a. Astfel obiectivele pe care mi le-am propus în predarea ambelor cazuri, descrie ce așteptări am în cazule elevilor ca rezultat al procesului instructiv-educativ (ce știe și ce poate să facă elevul la sfîrșitul unei activități didactice, performanța standard la care ajunge).

În cadrul proiectului didactic realizat pentru învățământul primar, respectiv clasa a III-a mi-am propus următoarele obiective în vederea atingerii scopului final:

să citească corect , fluent și expresiv fragmentul ,,Apolodorˮ de Gellu Naum din manual;

să rezolve corect sarcinile folosind cunoștințele din fragmentul prezentat

să valorifice în enunțuri proprii, cuvintele și expresiile noi

să recunoască personajul principal din text

să identifice minim două trăsături ale eroului principal

să identifice două deprinderi morale dobândite în urma citirii fragmentului

Proiectul didactic presupune anumite etape, prima etapă este reprezentată de momentul organizatoric, unde se pregătesc condițiile necesare în vederea unei bune desfășurări a lecției constând în aerisirea sălii de clasă, așezarea mobilierului și nu în ultimul rând pregătirea materialului necesar unei bune desfășurări a activității precum pregătirea caietelor și a cărților necesare orei de limba și literatura română. Metodele folosite în cadrul acestei etape au fost conversația și instructajul, iar forma de organizare a fost colectivă.

Cea de-a doua etapă este reprezentată de captarea atenției, pe care am realizat-o printr-o ghicitoare despre pinguin (protagonistul basmului), iar după răspunsul primit am utilizat câteva imagini cu viața pinguinilor de la Polul Sud, cu dorința de ai ajuta pe copii să se destindă și cu gândul de a le stârni curiozitatea. Astfel forma de organizare a colectivului a fost frontală.

A treia etapă o reprezintă anunțarea temei subiectului ales și a obiectivelor operaționale. Le spun elevilor că vom discuta despre ,,Apolodorˮ, scris de Gellu Naum, după care le voi explica în mod amănuțit ceea ce vom face și anume în primul obiectiv elevii vor respecta citirea corectă, fluentă și expresivă a fragmentului prezentat în manual, cel de-al doilea obiectiv presupune rezolvarea corectă a sarcinilor de lucru folosind cunoștințele din fragmentul citit și prezentat, cel de-al treilea obiectiv are în vedere valorificarea a unor enunțuri proprii prin cuvintele și expresiile noi observate în text, al patrulea obiectiv bifează recunoașterea personajului principal din text, cel de-al cincilea obiectiv constă în identificarea a minimum două trăsături fizice ale eroului principal și în cele din urmă identificarea a două deprinderi morale dobîndite în urma citirii fragmentului. În cadrul acestei etape forma de organizare utilizată a fost cea colectivă. Le-am arătat elevilor poze cu autorul basmului studiat (Gellu Naum) și am prezentat câteva date succinte despre acesta: anul nașterii, cele mai cunoscute opere ale acestuia. Ăn timp ce elevii au audiat cu atenție fragmentul din basmul Apolodor, au avut posibiliatea să urmărească concomitent și imagini din cadrul acțiunii cu ajutorul video-proiectorului.

La finalul poveștii, elevi au scris în caiete cuvintele necunoscute care le-au fost explicate și cu care au format enunțuri: scamator, tenor, circar, tâlhar, mistuit, pribegie, Golful Terror.

La finalul orei, elevii au fost capabili să desprindă informațiile esențiale ale fragmentului din cadrul basmului Apolodor scris de Gellu Naumdin manual.

Au fost capabili să recunoască personajul principal din text și au denumit câteva trăsături fizice ale acestuia, au realizat o carcaterizare succintă a pinguinului (grăsuț, atrăgător,curat…). Forma de organizare a grupului a fost frontală și individuală. În cadrul acestei etape am realizat și citirea model a textului prezentat în manual pe un ton adecvat, potrivit și cu expresivitate. Elevii au urmărit acest aspect, după care au citit fragmentul pe roluri. Ca metode și procedee am utilizat conversația și demonstrația.

Dirijiarea învățării este cea una dintre cele mai importante etape ale proiectului didactic, deoarece reprezintă întreaga activitate. După citirea model și citirea pe roluri de către elevi, le-am pus câteva întrebări pe baza conținutului fragmentului din basm. Au fost un set de câteva întrebări prin care mi-am propus să îi fac pe copii să fie atenți și să încerc să nu îi plictisesc. Am aflat numele personajului principal din basmul nostru, acesta era Apolodor, pinguinul din Labrador ce era tenor la circ în Târgul Moșilor.

Am aflat motivul pentru care Apolodor era atât de trist la circ, chiar dacă prietenii încercau mereu să-l întărească si totodată ce l-a determinat să pornească într-o asemenea aventură: dorul care îl mistuia din ce în ce mai tare, dorul de familie. Una dintre întrebări a fost referitoare la titlul și autorul basmului și prezentarea câtorva date generale despre acesta.

Am realizat și schema tablei unde le-am scris copiilor pe tablă date succinte despre operă și autor, iar in paralel aceștia au completat în caiete.

Apolodor era mereu înconjurat de mulți prieteni, de aceea la întrebarea: Cum se numeau cei mai buni prieteni ai eroului nostru mult îndrăgit, copiii au răspuns corect afirmând că cei mai buni prieteni ai lui Apolodor erau cangurul Ilie și leul Amedeu. În cadrul ultimei întrebări copiii mi-au vorbit despre mesajul transmis din acestă lungă călătorie realizată de către Apolodor și anume că fiecare dintre noi trebuie să lupte pentru ceea își dorește indiferent de obstacolele care ne ies în cale voința este cea mai importantă, iar că prietenia este una dintre cele mai de preț comori.

Ca metode și procedee am folosit conversația și explicația, iar ca formă de organizare cea colectivă și individuală, deaorece fiecare copil a scris în caiete întrebările și răspunsurile.

Penultima etapă a proiectului este obținerea performanțelor și a fost realizată prin intermediul activității de consolidare a cunoștințelor dobândite în urma citirii fragmentului prezentat în carte. În cadrul acesteia am utilizat întrebări despre modul de viață al pinguinilor, cum și cu ce se hrănesc pinguinii și ce fel de animal este pinguinul, unde ca metode am utilizat metoda conversației și cea a explicației.

În ultima etapă denumită specific încheierea activității, am făcut aprecieri asupra modului în care au activat copiii. Celor mai curajoși le-am oferit recompense, iar celor mai puțin curjoși le-am recomandat să încerce ca pe viitor să își dea interesul mult mai mult, pentru că este în interesul lor. Copiii au primit ca temă realizarea portretului protagonistului din basmul nostru. Ca metodă am folosit conversația, iar forma de organizare a acestei etape a fost cea colectivă.

În vederea desfășurării demersului educațional al activității de învățare pe care am ales să o realizez cu preșcolarii, tema anuală este: ,,Cum când, și de ce se întâmplă?ˮ, tema proiectului este: ,,În lumea minunată a poveștilorˮ, tema săptămânală: ,,Cartea este prietena meaˮ , iar tema zilei o constituie povestea cu ,,Apolodorˮ de Gellu Naum, iar tipul activității este de predare.

După ce s-a realizat rutina zilei și anume primirea copiiilor în grădiniță, aceștia au luat micul dejun, după care s-a realizat întâlnirea de dimineață care presupune: salutul, prezența și completarea calendarului naturii.

Activitatea zilei va debuta cu Întâlnirea de dimineață – în cadrul căreia ne vom saluta ,,Bună dimineața copii!”, facem prezența și vom discuta despre vremea de afarǎ, anotimpul în care ne aflǎm, fenomene specifice, ziua din sǎptǎmânǎ, data, luna, astfel vom completa calendarul naturii. Tema principală a Întâlnirii de dimineață se va numi ,,Cartea cu povești – poveștile ne învață cum să ne comportăm în viață!ˮ.

Noutatea zilei constǎ în sosirea în sala de grupă a unui prieten drag copiiilor, ursul Martinel, care dorește foarte mult să asculte și el povestea noastră de azi pentru a o putea învăța și el ca mai apoi să o poată povesti prietenilor lui. Acesta le-a pregătit copiilor pentru finalul activității recompense pentru a-i încuraja , aceasta reprezentând etapa denumită captarea atenției.

După o discuție cu ursul Martinel despre povestea pe care ne-am propus sa o ascultăm astăzi , copiiilor le sunt prezentate centrele:

1.Joc de rol: în cadrul acestui centru , copiii iși vor alege o scenă din povestea redată de către educatoare și o vor interpreta , participând activ atât în calitate de vorbitor cât și de auditor . Copiii vor manifesta spontaneitate și creativitate în interpretarea

jocului de rol .

2.Construcții : în cadrul acestui centru , elevii se vor așeza la mese și vor intui materialul pregătit. Copiii vor folosi cuburi sau leggo de diferite forme și mărimi pentru a realiza modelul de casă al pinguinului, aceasta reprezentând etapa specifică a anunțării scopului și a obiectivelor.

Voi continua programul zilei cu activitățile pe domenii experiențiale: la DLC-educarea limbajului copiii vor asculta cu atenție povestea lui ,,Apolodor”de Gellu Naum, iar la DOS- activitatea practică ,,Fracul lui Apolodor” realizată prin mototolire. Etapă reprezentativă în desfășurarea acestui demers educațional este dirijarea învățării prin care se realizează:

I.Expunerea povestirii de către educatoare:

-în redarea textului povestirii se va respecta succesiunea logică a ideilor, tonul, mimica

vor fi adecvate fiecărui moment.

Planul de idei după care va fi redată povestirea:

Descrierea vieții pinguinului Apolodor de la circ.

Motivul pentru care Apolodor pleacă în călătorie.

Denumirea persoanjelor care îl ajută pe pinguin în călătorie.

Personajul care i-a salvat viața lui Apolodor.

Personajele care l-au trimis pe Apolodor pe lună.

Motivul pentru care Apolodor s-a hotârât să revină din nou la circ.

II.Fixarea conținutului povestirii:

Pentru a fixa povestea voi adresa copiiilor întrebări legate de text:

1.Care sunt personajele din poveste

2.Ce l-a determinat pe Apolodor să plece spre Labrador

3.Cum a reușit să scape Apolodor din nava cu care a fost trimis spre lună

4.Ce va plăcut cel mai mult din poveste?

Vom continua cu activitatea practică în cadrul căreia vom realiza ,,Fracul lui Apolodor” în care pentru început vom face câteva exerciții de încălzire a mușchilor mâinii ,,închidem și deschidem pumnii, mișcăm degețelele, stoarcem rufele , cântăm la pian, batem palmele” după care vor trece la realizarea temei: respectându-se metodica activităților practice mai exact prin:

1.Intuirea materialelor unde copiii vor intui materialele puse la dispoziție: foaie albă de hârtie, lipici, hârtie colorată, hârtie creponată.

2.Instructajul și demonstrația unde se va demonstra modul de lucru: mai întâi vor mototoli cu răbdare biluțe mici de hârtie creponată, apoi se lipesc pe șablon după forma fracului pe care îl poartă pinguinul Apolodor.

3.Desfășurarea propriu-zisă a activității unde copiii vor lucra la măsuțe. Atenționez asupra modului în care trebuie să lucreze cu materialele pentru realizarea corectă a mototolirii fracului. Dau indicații generale și individuale copiilor și urmăresc modul în care lucrează copiii. Voi ajuta copii care nu reușesc sau care au dificultăți în realizarea temei propuse. Ca metode și procedee am utilizat conversația și explicația, iar ca resurse materiale coală albă de hârtie, hârtie creponată, lipici. În cadrul formelor de organizare a colectivului , elevii au lucrat individual.

În cadrul activității integrate pe care am ales să o realizez pentru învățământul preșcolar am îmbinat cele două domenii experențiale: domeniul limbă și comunicare și domeniul om și societate. Astfel copiii vor orientați către centrele de interes în felul următor: în cadrul centrului JOC DE ROL, copiii vor participa activ în cadrul jocului realizând momentul preferat a unei scene din poveste.

În cadrul centrului dedicat sectorului CONSTRUCȚII, preșcolarii vor construi casa în care locuiește pinguinul Apolodor. Metodele și procedeele utilizate au fost conversația, explicația, demonstrația.

Ca și resurse materiale am folosit diferite măști cu diverse animale din cadrul poveștii precum leu, cangur, maimuță, cuburi de diferite mărimi și culori. Ca și formă de organizare, colectivul a organizat frontal și pe perechi. Această etapă implică obținerea performanțelor.

Prin urmare, în cadrul asigurării feedback-ului realizez o analiză a activităților desfășurate pe parcursul întregii zile purtând o discuție cu copiii prin întrebări cu răspunsuri, (spre exemplu: care au fost activitățile desfășurate în cadrul acestei zile sau ce v-a plăcut cel mai mult la activitățile realizate?) folosind ca metodă conversația, elevii fiind organizați frontal.

În ultima etapă se va realiza evaluarea performanțelor prin care am făcut aprecieri asupra modului de lucru al elevilor și comportamentul pe care l-au avut ei pe parcursul zilei.

Prin intermediul Taxonomiei lui Bloom voi urmări dacă am atins obiectivele propuse la început în cadrul proiectelor didactice realizate pentru învățământul primar și preșcolar.

O echipă condusă de Benjamin Bloom în anul 1956 a realizat o clasificare ce poate ajuta în formularea obiectivelor și anume îi poate ajuta pe profesori la elaborarea unor teste care să măsoare eficient progresul educabililor.

Echipa lui Bloom a identificat 3 domenii:

Cognitiv

Afectiv

Psiho-motor

Pentru fiecare domeniu sunt identificate performanțele necesare care marchează creșterea la nivelul respectiv. Bloom a identificat stadiile învățării, ținând cont de logica gândirii. Înainte de toate trebuie să cunoști conceptul, apoi să-l înțelegi, să-l aplici, să-l analizezi, să-l sintetizezi și în final să evaluezi.

Tabelul nr. 6.1: Clasificarea obiectivelor pedagogice pe domenii și clase comportamentale

Taxonomia lui Bloom cuprinde următoarele principii:

Principiul didactic

Principiul psihologic

Principiul logic

Principiul obiectiv

În cadrul primului principiu,cel didactic, taxonomia trebuie să explice obiectivele propuse în procesul de învățământ.

Cel de-al doilea principiu, cel psihologic vizează achizițiile din psihologie.

Al treilea principiu presupune derularea logică a categoriilor taxonomiei.

În cadrul ultimului principiu, cel obiectiv clasificarea obiectivelor nu este aceeași cu cea a valorilor.

În cadrul acestei taxonomii, Bloom are în vedere șase clase comportamentale referitoare la domeniul cognitiv, după cum urmează:

CUNOAȘTEREA;

COMPREHENSIUNEA/ÎNȚELEGEREA;

APLICAREA;

ANALIZA;

SINTEZA;

EVALUAREA.

Prima clasă comportamentală, cunoașterea reprezintă clasificarea generală a obiectivelor cu referire la simpla achiziție a cunștințelor dobândite de către elev. Ea cuprinde trei subgrupe de obiective cognitive:

Cunoașterea datelor particulare are în vedere identificarea terminologiei și a faptelor specifice.

Cunoașterea căilor și mijloacelor de utilizare a datelor particulare prezintă proprietățile convențiilor, a direcțiilor și a succesiunilor.

Cunoșterea reprezentărilor abstracte și a legilor vizează aspecte cu referire la principiile, teoriile și structurile acestora.

Prin această clasă comportamentală, făcând referire la activitățile pe care mi-am propus să le realizez în cadrul ânvățământului primar și preșcolar distingem următoarele cunoștințe:

Cunoștințe de de bază/informații generale se referă la cunoștințele legate de terminologie precum cuvinte necunoscute, expresii noi descoperite în poveste/în fragmentul din manual.

Cunoștințe despre clasificări și diferite tipuri de categorii, în cazul de față discuții despre modul de viață al pinguinului, tipul de hranire și specia

(ce fel de animal este pinguinul-pasăre marină, se hrănește cu pești pe care îi procură singur, trăiește la Polul Sud).

Cunoștințe procedurale – cum să faci ceva, în cazul activității integrate de la grădiniță am realizat împreună cu copiii fracul lui Apolodor, prin mototolire, formarea unor biluțe hârtie creponată de diferite culori.

Cunoștințe metacognitive – generalități, prin modalități de memorare a faptelor privind firul narativ al povestirii (călătoria prin care pornește Apolodor în căutarea familiei, obstacolele întâlnite de-a lungul drumului, apariția unor noi personaje, rolul acestora în preajma lui Apolodor ); precum și diferite cerințe de citire, ea fiind posibilă și totodată mai accesibilă, în cadrul învâțământului primar, unde copiii au citit fragmentul prezentat în carte pe roluri.

Cea de-a doua clasă comportamentală, comprehensiunea reprezintă modul de raportare al elevului la materialul studiat fără a exista o corelație între acest material și un altul. Ea cuprinde trei subgrupe de obiective: transpunerea comunicării sub o altă formă de limbaj; interpretarea dintr-un punct de vedere nou a ideilor; extrapolarea predicțiilor bazate pe întelegerea ideilor descrie în forma comunicării originale.

A treia clasă comportamentală, aplicarea face referile la dobândirea utilizării concrete și particulare a reprezentărilor abstracte, de către elev.

A patra clasă comportamentală,analiza presupune sintetizarea materialului și a modului de organizarea al acestuia prin: căutarea elementelor, relațiilor si a principiilor de organizare. Astfel copiii din cadrul învățământului primar și preșcolar analizează prin diferență, organizare și atribuire. Fiecare copil având formar propriul stil de gândire și receptare a informțiilor, fiind diferiți unii de ceilalți, tocmai acest aspect reușind să ii pună în valoare.

A cincea clasă comportamentală, sinteza presupune învățarea elevului de a îmbina obiectivele într-un mod logic și corect, prin intermediul proprilor idei. Totodată sinteza presupune elaborarea propriului plan de acțiune (cum fac?, cât de bine fac?), precum și capacitatea de a generaliza.

Ultima clasă comportamentală din perspectiva lui Bloom este evaluarea. Aceasta presupune valorificarea unor idei, metode sau soluții cu privire la scopul propus. Ea cuprinde critica internă și critica externă. Aceste aspcte fac referire la modul de evaluare a unei comunicări din punct de vedere logic și consistent, cât și la capacitatea de a realiza o demonstrație.

Potrivit acestei taxonomii ce include cele șase clase comportamentale prezentate în rândurile de mai sus referindu-ne la activitatea propriu-zisă realizată atât în cadrul școlii, precum și în cel al grădiniței, fiecărui nivel de cunoștinte pe care îl are fiecare preșcolar și școlar i se atribuie un nivel al proceselor cognitive, în acest fel copiii fiind capabili să își amintească, să înțeleagă și să analizeze cunoștințe de diferite tipuri si atribuindu-se în acest fel diferite grade de dificultate.

Conform taxonomiei lui Bloom, obiectivele operaționale ce descriu domeniul afectiv, descriu și schimbările produse la nivel de structură al valorilor, atitudinilor precum și al progreselor, astfel raportându-ne la modalitatea de judecată și adaptare a preșcolarilor și al elevilor din cadrul învățământului primar și învățământului preșcolar. Astfel în structura acestei taxonomii sunt incluse următoarele categorii :

1.Participarea conștientă a copilului atât din cadrul învățământului primar, cât și cel preșcolar în mod conștient, arătând gradul de dispoziție generală pentru receptarea noilor cunoștințe acumalate pe parcursul întregii activități, dar și atenția pe care o acordă privind tema aleasă, în cazul de față ne referim la impactul pe care il poate avea subiectul cărții cu ,,Apolodorˮ de Gellu Naum asupra lor.

2. Reacția pe care o dezvoltă pe durata întregii activități susținute, atât a preșcolarului cât și a școlarului atunci când i se adresează anumite întrebări, acesta arătând dorința de a răspunde și totodată satisfacția pe care o simte în momentul în care răspunde corect la respectiva întrebare.

3.Aprecierea, în cadrul clasei comportamentale este importantă, deoarece cuprinde acceptarea unei valori bine definite; preferința față de aceea valoare și satisfacția pe care o simt copiii în momentul în care sunt bine angrenați într-o muncă în echipă ceea ce presupune efortul tuturor de a se implica în rezolvarea acesteia, rezultatele finale fiind și pe măsura așteptărilor.

4.Modul de organizare în cadrul clasei comportamentale cuprinde definirea modalității de recunoștere, dar presupune și elaborarea unui sistem clar definit în ceea ce privește aprecierea finală.

5.Caracterizarea prin apreciere se referă la finalul activității didactice în cadrul căruia copiii sunt apreciați și recompensați pentru atenția, interesul și implicarea de care au dat dovadă pe parcursul activității desfășurate.

În concepția lui Bloom prin urmărirea obiectivelor operaționale aferente domeniului cognitiv, apar diferite situații perturbante având ca și cauză următoarele:

De cele mai multe ori profesorul sau educatorul se confruntă cu interesul scăzut al copiiilor datorită atitudinii pe care o adoptă aceștia, a personalității dezvoltate în cazul unora poate fi vorba de o personalitate puternic dezvoltată, de aceea este important să avem în vedere în cadrului fiecărei activități propuse ideea de nou, diferit pentru a le stârni în acest fel atenția și interesul pe care îl manifestă. Astfel la grupa mare am ales să aduc un prieten drag copiiilor, ursul Martin, iar la clasa a III-a să aduc informații noi despre modul de viață al pinguinilor la Polul Sud și câteva ghicitori pentru a destinde în alt mod copiii, evitând astfel monotonia.

Diferența dintre domeniul afectiv și cel cognitiv este insuficiența de limitare, fapt ce aduce în discuție tipul obiectivelor operaționale, ele fiind astfel în cadrul școlii doar implicite și nu explicite.

Insuficiența lipsei de cunoaștere a copiiilor asupra formelor de modelare și totodată de măsurare a afectivității derulată în concepția fiecăruia.

O altă taxonomie realizată este cea bazată pe domeniul psiho-motor, cea mai strictă fiind realizată de A.Harrow. În mare parte această taxonomie prezintă:

Mișcări cu diferite tipuri de reflexe precum: cel de participare a creierului, de sprijinire și de deplasare.

Mișcările naturale care la rândul lor sunt compuse din mișcările locomotorii și cele de manipulare.

Capacitățile perceptive care fac referire la discriminarea de vizual, auditiv și tactil și nu în ultimul rând capacitatea de coordonare a fiecăruia.

Deprinderile motrice cuprind adaptarea, care la rândul ei este de trei feluri: simplă, compusă și complexă.

Comunicarea nonverbală care descrie exprimarea liberă prin gesturi.

În concluzie, mare parte a acestor taxonomii realizate în timp și-au îndreptat atenția spre domeniul cognitiv și spre cel psiho-motor, fiind mult mai ușor de manevrat obiectivele de operaționalizare ale acestor domenii.

În comparație cu domeniul afectiv, cele două sunt mai maleabile, cel afectiv reprezentând o situație mult mai greu de surprinsli totodată de exprimat în cadrul unor obiective operaționale a căror modelaitate de concepere să poată fi evaluată mai riguros.

Dacă stăm să urmărim îndeaproape aceste taxonomii ale lui Bloom, ajungem să constatăm ca în modalitățile de predare au intervenit anumite schimbări la nivel structural.

Modalitatea în care educatoarea/învățătoarea adoptă strategia de predare este una extrem de importantă, deaorece atât procesele de învățare cât și cele de predare din zilele noastre includ mai multe aspecte decât gândirea.

De aceea procesele de învățare și predare sunt diferite în maniera fiecăruia, deoarece cu toții suntem diferiți, la fel fiecare educatoare/învățătoare își formează propriul stil de a preda, un stil propriu.

Astfel aceste procese de învățare și predare implică mai multe convingeri, atât pe cele ale elevilor, precum și a sentimentelor acestora, inclusiv pe cele ale lor, ale profesorilor, de cele mai multe ori implicînd chiar și mediul social și cultura din cadrul întregului colectiv.

Prin intermediul studiului comparativ pe care l-am realizat am reușit să identific metodele comune folosite în realizarea proiectelor didactice din cadrul învățământului primar și preșcolar.

Metoda povestirii. Ea constă în prezentarea informațiilor sub aspect descriptiv ori narativ, respectând ordonarea în timp și spațiu a obiectivelor, a fenomenelor și a succesiunii evenimentelor.

Explicațiile nu lipsesc niciodată din acest proces , dar ele ocupă un loc secundar fiind puse în raport cu cu prezentarea faptelor. Este utilizată ca una din metodele de bază atât în predarea claselor mici cât și în cadrul grădiniței. Ea dezvoltă psihice precum gândirea logică deaorece odată prezentată o poveste, ei trebuie să rețină desfășurarea evenimentelor/firul narativ al întâmplărilor pe baza unor întrebări formulate sau a imaginilor, video-proiector la școală mai dezvoltă imginiația și limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare. Povestirea contribuie foarte mult și la dezvoltarea atenției, datorită careia copiii rețin mai ușor numele personajelor, rețin succesiunea întâmplărilor, trăsături și comportamente ale personajelor de-a lungul întregii povestiri. Poveștile au valoare atât formativă cât și etică, contruibuie la formarea conștinței umane, copiii își înșusesc sensuri proprii și figurate, proverbe, zicale și îi mai ajută pe copii la familiarizarea și îmbogățirea limbajului.

Cea de-a două metodă folosită atât la grădiniță, în grupa mare, cât și la școală pentru clasa a III-a a fost metoda explicației. Aceasta fiind forma principală în care predomină argumentul rațional.

,,În explicație, cuvântul profesorului înfășișează elevilor tema desfășurată într-o ordonare logică de date și fapte, care duce în mod necesar la o concluzie și generalizareˮ. (O.Todoran,1994,p.57)

Astfel prin folosirea acestei metode, în prim plan se află faptele de explicat și nu faptele de prezentat, ea fiind utilizată prin valorificarea unor răspunsuri venite la întrebările puse de către educator/învățător.

A treia metodă folosită atât la gradiniță, cât și la școală este problematizarea.

În cadrul acestei activități ne este descrisă o situație problemă care duce la o situație contradictorie, conflictuală ce rezultă din trăirea simultană a unei experiențe exterioare, cognitiv-emoționale și necunoscutul cu care se confruntă subiectul.

Acest conflict duce la căutarea și descoperirea ori intuirea unor soluții noi. Mai exact în cadrul fragmentului nostru, observăm faptul că Apolodor este trist. Fapt care duce la plecarea acestuia în căutarea familiei, motivul principal fiind dorul.

O altă metodă comună în predarea basmului la grădiniță și la școală este metoda observației. În acest caz, atât educatoarea cât și învățătoarea pot influența calitatea metodei de observație prin expunerea subiectului care pot capta atenția școlarului și a preșcolarului. În cazul grădiniței captarea atenției este realizată de sosirea unui prieten drag al grupului de preșcolari , pe când in cadrul școlii captarea atenției a fost realizată printr-o ghicitoare cu scopul de a-i introduce pe elevi în povestea pe care am studiat-o.

Dirijarea activității metodei observației se realizează printr-un limbaj optim , tot în cadrul acestei metode se realizează propunerea de fixare a rezultatelor pe care am dorit-o la sfârșitul activității și nu în ultimul rând valorificarea noilor cunoștințe dobândite prin folosirea acestei metode cu ajutorul explicațiilor și al conversației.

Demonstrația este o metodă de bază utilizată în cadrul grădiniței. Este intuitivă și răspunde caracterului senzorial al percepției copilului. În cadrul activității susținute la grădiniță am utilizat această metodă printr-un material didactic structurat (exemplu: realizarea fracului lui Apolodor prin mototolire; jocul de rol care cuprinde jocul de proba-demonstrația și apoi jocul propriu-zis). În cadrul activității susținute la școală am folosit această metodă pentru a le arăta elevilor cum trebuie citit fragmentul prezentat în manual cititrea-model.

Conversația este o metodă verbală de învățare prin intermediul folosirii întrebărilor și primirea răspunsurilor. Există trei tipuri de coversație: conversția euristică, conversația examinatoare și conversația joc. Tipul de conversație utilizată de către mine este al celei de verificare-examinatoare. Dupa citirea poveștii la grupa mare, am pus un set de întrebări copiiilor pentru a-mi da seama dacă au ințeles ideile principale din povestea cu Apolodor.

Folosite corect aceste întrebări, sistematizează și gradeaza greutățile pe care le întâmpină preșcolarul în cadrul activității. Întrebările nu au fost puse întregii grupe de copii pentru că riscam sa le pierd atenția, de aceea am ales sa pun întrebări numind aleatoriu preșcolarii.

La clasa a III-a mi-am propus ca prin această metodă să realizez un plan de idei al fragmentului poveștii cu Apolodor, la fel printr-un set de întrebări.

Descrierea, este o modalitate de particularizare a unui individ pe baza însușirilor în acest caz, deoarece atât în învățământul primar cât și cel preșcolar una din sarcinile primite a fost aceea de a-i aduce câteva trăsături fizice pinguinului la grădiniță (grăsuț,curat,atrăgător), iar la școala cu scopul de a realiza o scurtă descriere a pinguinului Apolodor.

Ceea ce deosebește procesul de predare-învățare dintre activitățile susținute la grădiniță și la școală este reprezentat de modul diferit de abordare al basmului.

Spre deosebire de învățământul preșcolar, în cadrul învâțământului primar una dintre metodele folosite este metoda lucrului cu manualul.

Pornind de la afirmația lui Victor Țîrcovnicu: ,Manualul școlar sau cartea în  general este un mijloc umanizare a ființei umane, subliniind un randamentˮ. Manualul școlar și explicațiile profesorului, cărtile, revistele, emisiunile radio și televiziune sunt principalele instrumente de acces ale elevilor spre valorile culturii umane. Înca din clasele mici, ei trebuie obișnuiți cu tehnicile de muncă intelectuală, ca mijloc de pregătire pentru învățarea permanentă. Prin această metodă s-a realizat citirea fragmentului de către elevi și rezolvarea câtorva exerciții din cadrul manualui, precum și răspunderea la întrebările aferente pe baza fragmentului citit.

În concluzie, încă din clasele primare elevii trebuie familiarizați cu tehnicile lecturii eficiente.

Jocul de rol a fost realizat în cadrul grădiniței, la grupa mare. Această metodă este pe placul tuturor deorece îi oferă și o notă plină de haz. Ea presupune începerea pornirea pe baza unor discuții având de la început un criteriu bine stabilit, o problemă directă asupra unui subiect.

Este necesară o bună familiarizare a elevilor cu subiectul. Acesta trebuie extras într-un fel sau altul din viața lor curentă. Astfel elevii vor interpreta rolurile lui Apolodor, protagonistul operei și cel al prietenilor săi, leul Amedeu și cangurul Ilie, aflați pe o plajă la malul mării. Astfel vor interpreta rolurile pe care le-au primit, ceilalți memebri având posibilitatea de a interveni pe parcursul întâmplărilor, desfășurării acțiunii în atenuarea posibilului conflict.

Am folosit și metoda ciorchinelui în cadrul clasei a III-a, deoarece este o metodă modernă și este pe placul tuturor copiiilor.

Este o metodă antrenantă ce oferă ocazia fiecărui elev de a participa individual sau în grup ori în perechi.

Ca metodă are la bază solicitarea gândirii elevului, deoarece ei trebuie să țină cont de cunoștințele lor în legătură cu un anumit centru, sau mai bine spus nucleu care este reprezentativ în cadrul procesului instructiv-educativ realizat pentru lecție, de care se leagă cunoțtințele asimilate de către ei. Metoda ciorchinelui reușeste să stârnească creativitatea elevilor și să îi stimuleze în privința gândirii.

Am ales sa lucrez prin intermediul acestei metode sub formă colectivă, fiecare copil ieșind la tablă. Am realizat nucleul pe tablă numele pinguinului Apolodor, iar in jurul nucleului format copiii au avut sarcina de a găsi câte o trăsătură fizică și morală pe care au scris-o și detaliat-o. Fiecare dintre elev și-a notat metoda folosită în caiete.

Este importantă modalitatea de predare a fiecărui cadru didactic, deorece procesele de învățare din zilele noastre sunt extrem de diferite în mniera fiecăruia, atât a educatoarei cât și a ânvățătoarei, deoarece ele implică atât convingerile elevilor cât și sentimentele acestora.

Partea a IV-a Concluzii și recomandări

Concluzii și recomandări

În lucrarea de față am încercat să arăt specificitatea basmului și să aflu care este părerea elevilor despre basm.

Prin intermediul basmelor, copiii învață să verbalizeze, își îmbogățesc vocabularul, și reușesc să treacă peste anumite temeri sau frustări pe care le dobândesc de-a lungul timpului.

Basmele nu fascinează numai copilăria, dar impun și anumite modele de urmat.

Prin basme, copiii capătă anumite deprinderi morale, precum: curajul, vitejia, altruismul, spiritul de sacrificiu și generozitatea. Acestea sunt printre principalele deprinderi pe care le dobândesc elevii atât din cadrul învățământului primar cât și al învățământului preșcolar.

Nici un copil nu ar trebui să fie privat de lectura poveștilor sau a basmelor. Pe lângă faptul că îi conduc pe copii într-o lume magică, plină de mister, suspans și magie, având efect moralizator care în timp îi ajută să își dezvolte în mod armonios gândirea, imaginația, dar și pasiunea pentru literatură.

Consider că în urma activităților desfășurate în cadrul învățământului primar și preșcolar, copiii au receptat corect și au înțeles mesajul transmis de către autor. Protagonistul operei noastre parcurge un drum al inițierii, un drum al maturizării prin prisma întâmplărilor prin care trece, acestea ajutându-l să capete încredere în sine, să devină mai curajos și mai înțelept.

Din punctul meu de vedere, basmele reprezintă o sursă de inspirație și pozitivism pentru copii și nu numai, chiar și pentru adulți, având în vedere că de la începuturi basmele au fost create strict pentru adulți. Prin urmare, ceea ce vede și experimentează în copilărie, îl ajută și la maturitate.

Cele mai multe dintre basmele cunoscute de copii sunt pline de note de optimism, de culoare. La final micuții învață că întodeauna forțele binelui înving forțele răului și că ar trebui să privească mai mult partea bună a lucrurilor și să găsească binele în probleme cu care se va confrunta pe viitor când va ajunge la maturitate.

O altă concluzie care afimă ipoteza că prin prisma basmului, școlarii își dezvoltă și totodată își îmbogățesc vocabularul prin învățarea unor cuvinte necunoscute și expresii noi, învață să verbalizeze corect, reușesc să socializeze mult mai ușor dezvoltându-și calitățile ori trăsăturile pozitive de caracter.

„Optimisul ce se deprinde din basme dovedește că însuși sufletul mulțimilor, al maselor simte și e convins de devizul că binele biruie răul în lupta vieții. În consecință socotesc cea mai potrivită lectură pentru pentru copii și pentru tineret basmul, creația populară, cu optimismul său.” (Ion Agârbiceanu,2007,p.12-13)

În concluzie, ceea ce trebuie să înțelegem de fapt e că punctul de regăsire al sinelui este copilăria fiecăruia, iar la final cei care retăiesc citind cărțile copilăriei, o fac gandindu-se la momentele de altădată, la copilăria în care nu aveau griji, se gândesc la reînoirea permanentă a pactului cu sinele, basmele reprezentând evocarea copilăriei de altădată.