Teorii ale Limbajului The Reader Comentariu Critic

The Reader este un film despre iubirea dintre Michael Berg și Hanna Schmitz, o poveste tragica despre dragoste, mandrie, suferinta, fermitate si izbavire, despre capacitatea și incapacitatea de a ierta. Nu este un film despre Holocaust si efectele acestuia, problema Holocaustului este abordata din motive absolut necesare.

Tema filmului: drama – tragedia suferita de un om pentru ca la un moment vulnerabil din viata lui, s-a indragostit de persoana gresita.Iubirea celor doi rezista pe parcursul mai multor decenii, pe parcursul intregului film treci de la o stare la alta de la bucurie la tristete, iti pui o serie de intrebari, incerci sa gasesti raspunsuri si totusi ma intreb: ii putem alege oare pe cei ce-i iubim? Este un film despre deciziile pe care le luam la un moment dat in viata neputand sti daca ne vor afecta sau nu pe viitor, despre incapaciatea de a pastra marea iubire, despre puterea de a continua in urma deciziilor luate.

Structura: The Reader are doua parti: prima este despre sexualitate si erotism si a doua este despre crime de razboi, lagare, evrei etc.

Personajele principale sunt: Michael Berg, un avocat de succes care isi retraieste prin intermediul flashback-urilor cele mai frumoase momente ale tineretii, dar si clipele in care viata l-a pus la grea incercare si l-a obligat sa ia decizii dureroase si Hanna Schmitz, o femeie frumoasa, dar mai in varsta care ii va frange inima in cele mai urma. Personajele au un mod deosebit de a comunica si de a se exprima prin intermediul literaturii.

Actiunea: Michael, azi un avocat de succes isi retraieste drama tineretii: reparcurge in minte drumul de la pustanul de altadata cu vise, baiatul nefericit care tanjea dupa tandretea cuiva si care in final o gaseste la ceea ce avea sa devina peste ani. Avea sa se indragosteasca de Hanna, o femeie nefericita si singuratica, fara prieteni si familie cea care il va initia pe acesta in tainele dragostei.

Avea doar cinsprezece ani si un viitor stralucit inainte cand a intalnit-o intamplator. Hanna era o femeie frumoasa de 36 de ani, in trecut Gardian in Lagarul de la Auschwitz si atunci cand o intalneste – de profesie controlor de bilete pe tramvai in acelasi oras cu el, meserie pe care o facea impecabil, fapt pentru care a fost promovata ulterior in munca de birou.

Hanna era o persoana cu suflet nobil, care din prima clipa l-a indragit pe Michael si s-a oferit sa-l ajute sa ajunga acasa in siguranta acesta suferind de scarlatina. Nu stia cine este si nu putea anticipa ce avea sa urmeze. A reactionat din instinct asa cum ar face orice persoana care doreste sa-si ajute semenul la nevoie. Motivul ? este unul cu siguranta necunoscut noua.

In timpul perioadei de convalescenta, Michael se gandeste numai la Hanna, o cauta de doua ori acasa: prima data ii duce flori – este si momentul in care intre cei doi se creaza o atractie, ceea ce-l determina pe Michael sa se trezeasca chiar de a doua zi sa merga cu tramvaiul si sa o urmareasca din priviri pe Hanna, in timp ce aceasta era la munca si a doua oara – momentul cand merge din nou la ea acasa si o asteapta in fata usii pana Hanna se intorce de la munca. Aceasta banuie motivul pentru care Michael s-a intors la ea, il ademeneste angrenandu-l pe acesta intr-un joc erotic, joc pe care Michael nu-l poate refuza. Din acel moment intre cei doi se naste o atractie nebuna, Michael isi convinge parintii sa inceapa scoala mai repede cu trei saptamani impotriva recomandarii doctorului, motivul lui fiind simplu: repetarea intalnirilor cu Hanna.

Primele secvente ale filmului care surprind relatia dintre cei doi demonstreaza ca fictiunea joaca un rol special. Ea devine preludiu: inainte de a face dragoste, Michael Berg ii citeste Hannei din Homer, Cehov, Lessing, nu pentru ca ea este analfabeta ( el nu stie acest lucru) ci pentru ca o iubeste si pentru ca asta o face fericita. In timp ce i se citeste, Hanna plange, rade, renunta la masca afisata de obicei, aceea a unei femei serioase, rigide, suspicioase si incapatanate si isi exprima emotiile, redevenind pentru cateva momente umana.
Ea il ajuta sa descopere femeia, iar dupa ani el ii arata o lume atat de complexa, lumea cartilor.Intre ei se naste incet incet o relatie amoroasa debutand cu dese partide de amor.

Daca in primele lor intalniri, Hanna s-a comportat ca o mama grijulie, in momentele in care Michael ii citea, rolurile se inversau, Hanna devenea un copil care savureaza fiecare cuvant, fiecare strofa, lectura parand pentru ea un element abia desoperit.

Situatia se schimba insa radical in momentul in care Hanna dispare din viata lui Michael fara urma, acesta se interiorizeaza, nu intelege de ce, privirea lui zambitoare este pierduta, iar resemnarea se citeste in ochii lui tineri si plini de iubire.

Avea s-o reintalneasca, dintr-o pura intamplare, dupa sase ani de zile in care nu a mai stiut nimic de ea, de aceasta data Hanna este cea care sufera, iar el este un posibil salvator. Hanna se afla in miljocul unui proces in care, alaturi de alte cinci femei erau acuzate de moartea a trei sute de evrei, pe care i-au tinut inchisi intr-o biserica, cu toate ca biserica fusese bombardata si se afla in flacari. Michael era student la facultatea de drept, iar profesorul lor considera ca e important sa ia parte la acest proces mediatizat in acele vremuri. Putem observa ca si intalnirea si reintalnirea celor doi a fost pur intamplatoare.

Un alt rol in viata personajului feminin in perioada in care a fost gardian intr-un mic lagar din Cracovia il joaca literatura. Si atunci fictiunea umaniza. Hanna alegea fetele mai tinere, bolnave si slabe, le proteja si le punea sa ii citeasca in fiecare seara chiar daca dupa un timp le trimitea la Auschwitz, loc sigur al morții, nu din cinism ci, tocmai contrariul, din dorința de a oferi cateva momente de liniste acestor fiinte, supuse abuzurilor de tot felul si victime sigure prin insasi conditia lor. Lectura le permitea atat fetelor cat si ei sa faca prezentul suportabil. Ea se dovedeste a fi modul prin care Hanna se desprinde de atrocitatile din jur, un mod pe care Michael il intelege abia in timpul procesului.
Fictiunea devine, peste ani, maniera prin care Michael reia legatura cu Hanna, recunoscand prin casetele trimise ca inca o mai iubeste. Hanna are sansa de a se descoperi si de a deveni constienta de alegerile pe care le face. Ea invata sa citeasca si sa scrie, sa stapaneasca realitatea prin cuvant.

In timpul procesului, situatia Hannei devine tot mai dificila, desi la inceput pare ca ar colabora cu instanta, relatand situatia si intamplarile cu demnitate si cu simtul raspunderii, in fata acuzatiilor celorlalte femei aflate in aceeasi situatie cum ca ea ar fi fost cea raspunzatoare de prizonieri si de scrierea si semnarea documentului din care reiesea ca niciuna dintre acuzate nu au stiut ca biserica era in flacari si ca ar fi aflat ulterior, Hanna infirma acest lucru, iar cand judecatorul cere o proba olografica se confirma minciuna Hannei, aspect care ii va atrage in final, pedeapsa cu inchisoare pe viata.

Filmul aduce in prim plan pe langa iubire si respect, respectul fata de femeia care il ridica de pe strada pe pustan, respectul si admiratia femeii simple, fara carte pe care baiatul educat ajunge s-o iubeasca, respectul fata de lege si dreptate al studentilor, respectul fiicei lui Michael fata de acesta, devenit adult si parinte, prin rabdarea pe care o acorda tatalului si faptul ca il iarta pentru neputinta lui de a se exprima liber in privinta sentimentelor sale, respectul fata de istorie si adevar: “Toti ati stiut ca exista mii de lagare si nimeni nu a luat nici o masura”, prin urmare toti sunt vinovati si multe generatii dupa sunt vinovate pentru ca au murit mii de oameni, iar pedepsele date au fost prea mici sau prea putine raportat la suferintele oamenilor.

Filmul emana si o teama permanenta: pustanul e temator, adultul care devine nu reuseste sa scape de temeri si nesiguranta; greu se decide sa ii inregistreze casete femeii naziste, dar totusi o face. Greu se decide sa isi ia responsabilitatea pentru batrana fara familie care va iesi din inchisoare, o face totusi. Greu se decide sa ii arate sentimentele care le mai are pentru ea dupa atatia ani si, cand se hotaraste, buchetul de flori ramane neoferit…, e prea tarziu! Femeia e si ea tematoare: la proces recunoaste ca nu a avut tarie de caracter sa se impotriveasca sistemului nazist care a format-o sa nu aiba mila sau sentimente fata de evrei, punand o intrebare simpla: "Dumneavoastra, ce ati fi facut in locul meu?" Intrebare care ramane fara raspuns pentru ca ma intorc la studentul cautator de adevaruri si raspunsuri: "stiam toti si nimeni nu a luat nici o masura. Suntem toti vinovati!" Rusinea e sentimentul ascuns al filmului in spatele bravarii si a duritatii germane naziste.

Michael nu a avut parte de o casnicie trainica, era o persoana rece, nu foarte afectiva, fiica lui a plecat departe de parinti pentru o perioada deoarece si-a manifestat dorinta de a fi departe de acestia.A divortat in cele din urma de sotie si traia singur insa cu mintea la Hanna.

Daca Hanna a fost cea care la inceput l-a ajutat neconditionat cand acesta suferea de o boala infectioasa, acum cand ea se afla int-o situatie dificila, el in loc sa-I fie alaturi parca da inapoi, prefera sa stea deoparte, sa nu faca nimic aducandu-si aminte cat a suferit cand Hanna a disparut fara urma din viata lui. Relatia cu Hanna l-a marcat atat de tare si i-a lasat o rana imposibil de vindecat insa era de datoria lui macar ca in amintirea vremurilor cat a fost fericit cu ea sa-i fie alaturi la necaz.

Hanna este printre altele si o femeie tematoare la process recunoaste ca nu a avut tarie de caracter sa se impotriveasca sistemului nazist care a format-o sa nu aiba mila sau sentimente fata de evrei: “Dumneavaostra ce ati fi facut in locul meu?”

Comportamentul Hanei ramanand unul foarte ciudat pana spre finalul filmului cand, dupa executarea a 20 de ani de detentie, stiind ca va fi libera, avand si suportul unui Michaelrece si distant, trecut printr-o viata destul de nefericita, hotaraste sa se sinucida, considerand ca si-a dus pana la capat destinul, ispasindu-si pedeapsa pe care a considerat-o meritata.

Chiar si in ultimele momente ale vietii, atentia Hanei s-a indreptat catre singura persoana care a supravietuit in urma incendiului din biserica, caruia i-a trimis toti banii pe care ii adunase in 20 de ani de detentie, fapt care denota ca era o persoana cu intentii bune, iar lui Michael i-a transmis un simplu “hello”, fiind probabil neimpacata cu idea ca Michael nu i-a fost aproape atunci cand avea mai mare nevoie de el, in timpul procesului.

Hanna nu a fost o femeie model, a avut slabiciunile ei, slabiciuni care l-au dezechilibrat pe Michael in adolescenta si probabil si-au pus amprenta asupra viitorului acestuia, cu toate ca el putea gasi o solutie mai buna pentru a indrepta lucrurile, insa a hotarat sa nu o faca chiar daca inima ii spunea altfel.

Istoria nu este intotdeauna fericita, sau cel putin nu pentru unii dintre noi, insa ce putem invata din aceasta drama este faptul ca rascumpararea poate fi o opțiune sau o posibilitate pentru cineva care a comis acte monstruoase, iar noi oamenii trebuie sa intelegem si sa trecem peste frustrarile personale si sa ne ajutam intre noi.

Condamn crimele si atrocitatile de oricefel, dar oare ce am invatat noi din istorie, daca cei care odata umiliti si haituiti, se transforma in haituitori si umilitori?

Filmul este dificil, aduce in discutie probleme de moralitate si justitie, ce ar trebui sa judecam prin lege si ce ar trebui sa iertam din punct de vedere moral. Incearca sa redea amprenta pusa de catre holocaust asupra psihicului poporului german, amprenta care ramane ca o cicatrice a istoriei si care nu poate fi stearsa cu buretele, iar toata aceata poveste este mascata in spatele tragediei suferite de un om pentru că, la un moment vulnerabil din viața lui, s-a indragostit de persoana greșita.

Titlul este sugestiv, iar pentru prima parte a filmului acest titlu i se poate atribui adolescentului Michael Berg, iar pentru cea de-a doua, detinutei Hanna Schmitz.

Din pacate in cazul celor doi trecerea anilor nu reuseste sa schimbe sau sa vindece nimic.

Un film aparte, minunat cu o poveste superba despre sentimente puternice insa rareori evocate atat de bine la un loc: respect, teama, rusine si iertare! Ma bucur ca TVR difuzeaza astfel de filme ca doar platim cu totii abonamente pe viata la el vrem sau nu vrem si meritam din cand in cand sa fim respectati cu filme de Oscaruri! 
Nici nu stiu daca sa cred ca filmul a descris o poveste de dragoste fiindca mie mi s-a parut mai mult ca o initiere in ceea ce ar fi trebuit sa devina pe mai tarziu o mare iubire a eroului M. Berg, care, din pacate, esueaza dramatic si inexplicabil cu toate atuurile pe care le avea! Un baiat nefericit care isi cauta dragostea sau isi doreste tandretea cuiva, dar acestea vin tocmai de la o femeie si ea nefericita si singuratica, fara prieteni sau familie.
De aceea, ma intreb, unde este dragostea din acest film? Mie mi se pare ca nu avea loc in acest subiect atat de dramatic din istoria omenirii. Holocaustul nu poate fi despre iubire niciodata si cred ca atat scenaristul, regizorul, cat si actorii au realizat acest fapt evident excelent! Mai mult decat atat, as spune ca titlul si cartile citite, casetele si munca la care se inhama M. Berg de lecturare este doar un simbol catre trimiterea la informatie pretioasa, la aplecarea catre istorie sa nu uitam vreodata tragedia pe care am putut-o lasa sa aiba loc din ignoranta si nepasare! Nu pot sa imi imaginez prin ce-au trecut miile de oameni care s-au trezit fara vina condamnati la atata umilinta, cruzime si sadism fara margini! 
Femei, barbati si copii germani deopotriva care s-au supus de buna-voie unui sistem criminal fara cracnire si fara a intreba: De ce trebuie sa execut aceste ordine si cine le da dreptul? Ce ne-au facut acesti oameni, cu ce sunt ei vinovati sau cu ce au gresit fata de societate? Sa lasi sa arda oameni in biserica, sa ii gazezi de buna-voie, sa ii lasi flamanzi si bolnavi, sa alegi tu pe cel care doresti sa moara in fiecare zi si multe alte atrocitati…., si pentru toate sa fii pedepsit doar 4 ani?! 
Finalul nu este trist, are o morala, de omenie. In ciuda crimelor comise, nazista fara remuscari este iertata de eroul filmului, nefiind evreu gaseste puterea sa o reabiliteze in societat, iar acrimile varsate trimit catre un D-zeu care va ierta si El aceste pacate grave doar fiindca s-a gasit o fiinta sa o planga pe cea care a gresit din incultura!