Tendinte Actuale In Limba Romana Anglicismele

Tendințe actuale în limba româna- anglicismele

Cuprins

Cap. 1. Anglicisme vs. „romgleză”?

1.1. Taxonomia anglicismelor

Împrumuturi necesare

Împrumuturi de „lux”

„Culoarea locală” a împrumuturilor din engleză

Anglicisme întâlnite în varianta colocvială a limbii

Funcția „eufemistică” a anglicismelor

Cap. 2. Anglicismele: modă sau necesitate?

2.1.Anglicizarea

2.2. Influența engleză în terminologia politică a românei actuale

2.3. Anglicismele adresate tinerilor

2.4. Presa scrisă: pro sau contra anglicismelor?

Cap. 3. Anglicismele: avantaje sau dezavantaje?

3.1. Anglicismele privite din perspectiva normei lingvistice

3.2. Greșeli în utilizarea anglicismelor

Introducere

Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor și a specialiștilor trebuie să fie una rațională în această privință, cântărind atât avantajele, cât și dezavantajele. Din dezavantaje putem menționa următoarele: nesiguranța de adaptare, crearea de forme inculte sau forme hipercorecte, riscul pleonasmelor. De cealaltă parte, însă, putem spune că dispunem de multe avantaje. Anglicismele nu au determinat o „alterare„ a limbii române, ci, cimpotrivă, au contribuit la permanenta ei înnoire și reconstrucție, la nunațarea ei semantică și stilistică, la modernizarea lexicului. Înfluența limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefiind cu nimic mai periculos decât alte influențe străine care s-au manifestat de-a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se face abuz de folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesități de expresie atât culturale, cât și sociale (apariția unor realități extralingvistice noi, determinată de fpte ce țin de progresul umanității), cât și funcționale (necesitatea existenței în limbă a unor termeni care să desemneze aceste realități noi din viața oamenilor).

Esența limbii este de a se reînnoi în permanență. Împrumutul din alte limbi reprezintă un aspect al creativității lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogățindu-se neîncetat pentru a corespunde unor realități în permanență noi.

Anglicizarea actuală a unor limbi rămâne un fenomen procentual scăzut, rezultat din evoluția firească a unei limbi sau a alteia, din punct de vedere lingvistic el se circumscrie fenomenelor de superstrat.

Schimbările pozitive care au loc în limba sunt mai multe decât cele negative. Când comparăm situația de azi cu cenușiul limbajului ublic din deceniile communiste, constatăm varietatea, pitorescul, inventivitatea, vivacitatea limbii române actuale.

Cap.1 Anglicisme vs. „romgleză”?

Influența limbii engleze reprezintă un fenomen internațional. Împrumutul masiv de termeni angloamericani s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial, în majoritatea limbilor europene, dar nu numai. Este vorba aici despre un fenomen explicabil mai ales prin progresul annumitor domenii ale tehnicii. Invazia de împrumuturi din engleza britanică și americană care au invadat vocabularul românesc în ultimele decenii, reprezintă o pătrundere masivă, care continuă să crească într-un ritm accelerat, care își găsește motivația în necesitatea de a exprima anumite realități noi.

Influența limbii engleze asupra limbii române s-a exercitat la început prin intermediul altor limbi. Este imposibil să ne imaginăm o comunicare fără cuvinte, deoarece una din cele mai importante funcții ale limbii este aceea de comunicare. Iar obiectivul nostru, în momentul comunicării verbale sau scrise, este acela de a folosi un vocabular cât mai bogat, și mai variat. Uneori le folosim atât de des, încât ajungem sa facem abuz de aceste anglicisme fără ca noi să ne dăm seama, pentru că ele deja au intrat în conștiința noastră ca fiind cuvinte „românești”.

În dezvoltarea acestui fenomen, un rol important îl are mass-media, aceasta reprezintând un factor cultural- educativ. Cantitatea foarte mare a anglicismelor folosite chiar și atunci când nu este cazul, întâlnită în programul principalelor posturi de televiziune, dar mai ales în revistele pentru tineri, duc de foarte multe ori la erori de limbă și abuzuri.

Date fiind vechimea lor și circulația în limbajul unor categorii sociale variate, termenul de anglicism, s-a adaptat sub aspect fonetic, ortografic și morfologic, comportându-se asemănător cuvintelor românești. Aceste termen desemnează „cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta”.

În bibliografia românească referitoare la problema anglicismelor, se operează cu trei categorii de termeni: împrumuturi propriu-zise; anglicisme și americanisme (cuvinte în curs de asimilare); xenisme (cuvinte neadaptate, numite și barbarisme, străinisme sau pur și simblu cuvinte străine).

Atenția cercetătorilor români s-a concentrat asupra problemelor strict lingvistice , cum ar fi: etimologia, căile de pătrundere în română, sferele de circulație, adaptarea grafică, fonetică și morfologică, modul de înregistrare în dicționare.

Termenul romgleză, recent apărut prin calcierea binecunoscutului franglais, care traduce îngrijorarea unor cercuri intelectuale românești față de învazia de anglicisme și americanisme care pun în pericol identitatea limbii naționale și a culturii pe care aceasta o exprimă. Eugen Simion, definește acest termen „ un jargon insuportabil care tinde să se împrăștie ca râia și să prostească, să urâțească limba, prin utilizarea unor termeni din categoria xenismelor, parazitari, izmeniți, demni de o Doamna Chirița reciclată în limba engleză și trimisă în Parlament”. Abordarea realistă și obiectivă a fenomenului de anglicizare, relevă faptul că numeroase împrumuturi sunt atestate în română dinainte de 1990, fapt ce reiese din diferite dicționare de neologisme și numeroase studii consacrate influenței limbii engleze. Conștientizarea acestui fenomen sociolingvistic și punerea sa în relație cu procesul de globalizare reprezintă de fapt, teme de reflecție abordate abia în ultimii ani, fie de lingviști, fie de specialiști în alte domenii ale științelor sociale. Studiul lui René Georgin, „L` inflation du style”, abordează problema anglicismelor și sancționează folosirea abuzivă a acestora, considerând-o un mod de manifestare a „inflației stilistice” în mass-media „Nu putem și nu trebuie să pierdem din vedere că în limbă, ca și în economie, inflația prelungită duce la devalorizare. Este o dovadă de înțelepciune să păstrăm întotdeauna măsura și respectul pentru limba noastră”.

Taxonomia anglicismelor

„Pe lângă necesitatea firească de folosire a termenilor preluați din limba engleză, există unele tendințe ale unor categorii sociale, care utilizează, în mod voit, cuvinte englezești, deși există traducerea lor în limba română. Frecvența ridicată în folosirea unor cuvinte englezești care au, totuși, un corespondent în limba română (ex: job pentru slujbă, party pentru petrecere, look pentru înfățișare, hair-stylist pentru coafeză) desemnează conturarea unei mode lingvistice existente în limbajul presei actuale”.

Domeniile care au impus folosirea unor termeni preluați din limba engleză și adaptați, sunt următoarele: sportul, economia, revistele adresate tinerilor, femeilor sau barbaților: fotbal, baschet, schi, fitness, tenis, marketing, supermaket, management etc.

Această utilizare în masă a anglicismelor este de fapt o modă lingvistică din presa românească ce constă în folosirea în exces a cuvintelor preluate pur și simplu din limba engleză și folosite în aproape orice domeniu, având în vedere faptul că se poate vorbi despre „universalitatea” limbii engleze și mai ales moda lingvistică care o cere.

La început, acești termeni care au fost preșuați din limba engleză, au fost folosiți și de cei care nu aveau cunoștințe propriu-zise de limbă. „În scurt timp, astfel de cuvinte englezești au fost „transformate” în limba română, unele dintre ele fiind „adaptate” de vorbitori, altele păstrându-și forma inițială. În presa scrisă, anglicismele sunt des utiizate, ele predominând în revistele dedicate mai ales publicului cititor feminin, dar nu numai. Astfel de publicații abundă în termeni preluați din limba engleză care sunt relativ ușor de înțeles și folosit.”

Mioara Avram este de părere că trebuie să se facă o distincție între „anglicismele certe – cu etimologie unică – și cele cu etimologie multiplă; în acest sens, o situație splecială au cuvintele care pot fi explicate atât ca împrumuturi din engleză, cât și ca forme în limba română; este importantă distincția făcută de Theodor Hristea între anglicismele veritabile (cu etimologie unică sau multuplă) și cele false, pseudoanglicisme, create în alte limbi, în speța franceză, ca și cum ar fi cuvinte englezești. Pentru abordarea statutului de anglicism, esențială este problema distincției între originea (etimologia directă) engleză și cea franceză și, mai rar germana, rusa sau italiana.”

Conform Adrianei Stoichițoiu-Ichim, carea tratează pe larg problema anglicismelor, ele pot fi în funcție de necesitate sau modă (scopul folosirii lor): denotative sau necesare și conotative de lux.

Împrumuturile necesare

Categoria anglicismelor denotative cuprinde termeni de specialitate cărora nu li s-au găsit echivalente românești, deoarece denumesc realități apărute recent în diverse domenii ale culturii materiale și spirituale. Conform Adrianei Stoichițoiu- Ichim, acești termeni dispun de avantaje ca: „precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii (ex. mass-media- mijloace de comunicare în masă), precum și caratcerul lor internațional, care facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști.”

Exemple de anglicisme care au fost trecute în Dicționarul de Neologisme cu mențiunea „rar”, au cunoscut o evidentă creștere a frecvenței, în presă, dar și în limbajul standard curent: hobby, lider, snack-bar. Acestea aparțin unor termminologii specializate, cum ar fi cea economică (business, manager, management, marketing, sponsor), artistică (best-seller, fan, show, story, thriller, top, western), tehnico-științifică (cameraman, computer, flash, stres).

Datorită audiențelor, sau pur și simplu pentru a fi în pas cu „moda”, în presa actuală circulă numeroase anglicisme denotative care nu figurează în dicționarele românești de neologisme sau ale căror definiții nu mai corespund sensului actual. Majoritatea dintre ele aparțin unor terminologii, dar prezența lor în presă este o dovadă a faptului că au depășit granițele strictei specializări, tinzând să pătrundă în varianta strandard a limbii.

Terminologia economică, financiară, comercială și a profesiilor: baby-sitter cu un sens generic „îngrijitor de copii”, poate fi considerat „un anglicism necesar în virtutea sensului său specializat, care nu permite substituirea adecvată prin sinonime românești. Sensul specializat este precizat într-un anunț publicitar pentru cursuri intensive care includ «tehnici de îngrijire, supraveghere și educare copii preșcolari și școlari»”. Broker și dealer primește echivalentul românesc de „intermediar”; drive-in „cinematograf în aer liber în care se intră cu mașina”, este folosit în româna actuală numai cu sensul de „restaurant”. „O soluție pentru evitarea anglicismului greu asimilabil se oferă în titlul unei știri: «Fast-food la volan»”; rating este utilizat de către economiști și publiciști cu un sens mai restrâns față de cel din engleză și anume „categorie, clasificare, clasă, rang”; voucher are în engleză sensul de „document care poate fi folosit în loc de bani, pentru a achita ceva”.

Terminologia tehnică: airbag „pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din față a unui automobil”; hard și soft reprezintă trunchieri ale unor termeni compuși din cibernetică (hardware și software). În presa noastră, termenul de hard primește sensul de „aparatură”, iar cel de soft capătă sensul de „programe de computer”; lap-top „calculatoar„O soluție pentru evitarea anglicismului greu asimilabil se oferă în titlul unei știri: «Fast-food la volan»”; rating este utilizat de către economiști și publiciști cu un sens mai restrâns față de cel din engleză și anume „categorie, clasificare, clasă, rang”; voucher are în engleză sensul de „document care poate fi folosit în loc de bani, pentru a achita ceva”.

Terminologia tehnică: airbag „pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din față a unui automobil”; hard și soft reprezintă trunchieri ale unor termeni compuși din cibernetică (hardware și software). În presa noastră, termenul de hard primește sensul de „aparatură”, iar cel de soft capătă sensul de „programe de computer”; lap-top „calculatoare portabile”; screening „examen medical realizat cu raze X”; to scan, de la care avem forma „românizată” a scana reprezintă „a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X”; site s-a împus în limba română cu sensul specializat „spațiu/pagină pe Internet”.

Termeni din domeniul comunicațiilor și presei: banner „fâșie lungă de pânză pe care este scris un mesaj, un slogan”; clip „scurt film dat la televiziune”; hot line „linie telefonică prin care publicul poate contacta poliția sau alte servicii pentru a da informații despre anumite situații speciale”.

Termeni din domeniul învățământului și cercetării: curriculum „programă școlară pentru o anumită disciplină”, din care a luat naștere un derivat adjectival curricular „referitor la curriculum”; master cu sinonimul masterat sugerează o „perioadă de studii după obținerea licenței”, echivalent cu studii aprofundate și master „titlu obținut la absolvirea ciclului respectiv de învățământ”.

Terminologia sportivă: canyoning „sport extrem constând din coborârea pe văile unor torenți din munți”; playoff „joc suplimentar pentru a decide ordinea finală în cazul unor competitori aflați la egalitate”; skate „ patinaj pe rotile”; skateboard „sportul practicat cu ajutorul planșei pe role”.

Domeniul vieții mondene: body „corp” în limba engleză, iar în limba franceză el apare cu sensul de „obiect de lenjerie feminină, cunoscut și sub denummirea de justaucorps; bodypainting „pictură pe corp”; fan club „grup organizat, ai cărui membri admiră aceeași persoană”; roll-on „recipient cu bilă”; stick „deodorant prezentat sub formă de baton”; stripper „persoană care câștigă bani făcând striptease”, cu referire la persoanele cu sex masculin; top „clasament”, „piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul”.

Împrumuturile de „lux”

Împrumuturile stilistice sau anglicismele conotative de lux reprezintă o categorie mai bogată și mai eterogenă decât celelalte anglicisme prezentate mai sus. Punctul care le diferențiază este prezența „conotațiilor străine”, care le asigură „expresivitatea în raport cu posibilele echivalente românești”

Înainte de 1989, utilizarea acestor termeni fiind limitată la literatura de călătorii, la cărți sau periodice specializate, având un caracter livresc. După această perioadă, anglicismele stilistice au cunoscut o evidentă creștere cantitativ vorbind, și o extindere a ariei de utilizare în domenii ca: politica, economia, domeniul social, comercial, ajungând până în limbajul curent (în varianta sa colocvială). De obicei, acest tip de anglicisme sunt folosite în mod voit, iar cititorul este, de cele mai multe ori, avertizat asupra caracterului străin al termenilor prin mărci specifice inserate în text. Ce mai cunoscută și utilizată modalitate este marcarea anglicismului prin ghilimele și asocierea lui în context cu echivalentul românesc:„un fermier bogat, un rancher”; „A fost o vreme când la modă erau filmele cu spargeri- hold-up mouvies”. Alteori, explicațiile în limba română au rolul de a sublinia conotațiile peiorative ale anglicismului. De exemplu, „sintagma columnist, având în BBC sensul (ziarist) titular al unei rubrici privind viața particulară a personalităților, apare astfel glosat: «Meseria de gossip columnist sau gossipist, adică colportor de bârfe, de cancanuri ca inevitabil produs secundar al Hollywood-ului, este una dintre cele mai temute.»”

Anglicismele stilistice se pot grupa, la rândul lor, în mai multe categorii, în funcție de motivația utilizării lor.

Evocarea „culorii locale” se realizează cu ajutorul anglicismelor sau americanismelor, care sugerează un mediu geografic, social sau cultural: „Mulți s-au înghesuit în pub-urile (berăriile) situate în partea de vord-vest a orașului Manchester”; „hot dogs, hamburgeri ori pizza și, în general, tot ceea ce americanii numesc, pe bună dreptate, junk food, adiă deșeuri alimentare, nehrănitoare, dar cu mare surplus caloric.”

Chiar dacă termenii au echivalente românești, împrumuturile stilistice pot sugera culoarea locală, în unele articole dedicate unor realități specifice societății americane: „La Centrul Cultural American s-a sărbătorit în stil tipic american. Mesele au fost pline cu peanuts (alune), crackers (biscuiți) crocanți și sărați, hot-dogs (crenvurști), coca-cola, pepsi-cola, bere și vin”.

Anglicisme frecvent întâlnite în varianta colocvială a limbii. Acestea au fost preluate și utilizate de către presă, până când s-a ajuns ca ele să fie înregistrate în Dicționarele de Neologisme. Câteva exemple dintre aceste anglicisme sunt: boss, high-life, speech, adjectivul sexy, precum și numeroase frazeologisme.

Boss, are inițial sensul de patron, căpetenie, apărut prima dată în America. Acest termen apare ca termen familiar într-un context precum „ Hagi a ajuns boss la Galatasaray”, fiind apoi decodat ca „membru în conciliul de administrație al clubului turc”.

High-life este utilizat mai rar cu sensul său denotativ (elită): „cunoscută personalitate a high-life-ului britanic”. De cealaltă parte, însă, anglicismul dezvoltă conotații ironice, mai ales în vocabularul lui Caragiale: „high-life-ul democrației noastre originale.”

Speech este glosat în Dicționarele de Neologisme ca fiind rar, și reprezentând un „discurs, cuvântare ocazională; alocuțiune”. În limba vorbită și în presă, acest anglicism circulă însă cu sesnsul menționat, căruia i se asociază și o nuanță de ironie familiară:„Ceremonia de deschidere a constat în obișnuitele speech-uri oficiale.”

Sexy are în engleză sesnul de „excitant, atractiv din punct de vedere sexual”, primește în limba română, și este consemnat în DCR cu două sensuri: „atrăgător, cu vino-ncoace” (ex.„Cum trebuie să arate pentru dumneavoastră o femeie sexy?”) și „referitor la sex și pornografie” (ex.„reviste sexy și porno”).

Ok, Full și party sunt termeni care s-au impus recent în limbajul familiar, fiind preluați mai apoi și de către presă.

În aceeași categorie a împrumuturilor motivate stilistic pot fi incluse și anglicismele utilizate cu funcție eufemistică. „Atenuarea expresiei considerate triviale, jignitoare sau prea directe – pe care o presupune eufemismul – este evidentă în cazul unor termeni precum (mărfuri) second hand „la mâna a doua”; call girl „prostituată care poate fi chemată telefonic” și corespondentul masculin callboy; gay „homosexual”; house-keeper „menajeră”; topless „fără sutien”;yes-meni „lingăi” (glosat în context „lingușitorii care roiesc în jurul președintelui).

Aceste împrumuturi sunt, în cele mai multe cazuri, chiar dăunătoare, reprezentând împrumuturile inutile, fiind nemotivate sau traduse prin snobism lingvistic, insuficienta cunoaștere a resurselor limbii materne, comoditatea sau graba care nu permit vorbitorilor să reflecteze asupra echivalențelor lexicale, pentru a alege termenul cel mai adecvat. Rolul negativ pe care îl are acești termeni este să dubleze cuvinte românești, fără a aduce informații suplimentare , aceste anglicisme constituind manifestări tipice de anglomanie, putându-le să le încadrăm în categoria așa-numitelor „cultisme”

Iată câteva din aceste anglicisme de lux, care evident lipsesc din Dicționarele de Cuvinte Recente, sau care capătă alte sensuri decât cele înregistrate:

Termeni din domeniul economic-financiar, comercial și al profesiilor: advertising „publicitate”; agreement „acord financiar, comercial”; nurse „infirmieră”; marketing manager „director comercial”; part-time „angajat pe durata limitată, plătit cu ora”; showroom „magazin-expoziție”; salesman „agent comercial, vânzător”; sales person „vânzător”.

Termeni din domeniul comunicațiilor: briefing „conferință de presă”; panel „secțiune a unei conferințe, reuniuni”; press release „comunicat de presă”; key-speaker „vorbitor principal”.

Din domeniul învățământului: training „pregătire, instruire profesională”; workshop „atelier de lucru, seminar”; text-book „manual, curs universitar”; visiting professor „profesor-oaspete”.

Termninologia politico-administrativă: board „consiliu de conducere”; chairman „președinte al unei reuniuni”; staff „personal angajat, colectiv de lucru”.

Din domeniul artistic: backing „acompaniament al solistului”; band „orchestră, formație muzicală”; evergreen „șlagăr care a rezistat timpului”; teleplay „piesă de teatru TV”; casting are în limba engleză sensul de „selectare a actorilor pentru anumite roluri”, iar în presa românească el circulă cu sensul de „ bancă de date privind actorii de teatru, film și TV”; romance cu sensul de „roman de dragoste”, este utilizat, mai nou, ca sinonim pentru „film de dragoste”. O manifestare de anglomanie este abundența anglicismelor incluse în titulatura unor rubrici din presă: „Star News”, Music Fan Club”, „Top Fashion”, „Rock-Story”, „Party Time”, „Teleeurobingo show”, „Zodia VIP”, „Pet Shop”.

Din terminologia sportivă: coach „antrenor al unei echipe sportive”; goalkeeper „portar”; team „echipă sportivă”; draftat „transferat (cu referire la jucători)”; pole-position „poziție de favorit într-o competiție sportivă”; soccer „fotbal”; under 14, under 20 – sintagme care desemnează categorii de vârstă pentru echipe de fotbaliști”.

Din domeniul vieții mondene: a) termeni legați de modă: fashion „modă”; make-up „farduri”; modeling „meseria de manechin”; t-shirt „tricou”. b) termeni din sfera gastronomiei: hamburger, cheesburger; hot-dog; juice; toast „pâine prăjită crocantă”; snacks „gustări, aperitive”; grill „grătar”; steak „carne pentru friptură”.

Printre mijloacele prin care s-a făcut posibilă transmiterea acestor împrumuturi din limba engleză amintim următoarele: unii termeni tehnici de origine engleză ne-au venit prin mijlocire germană ( ex: boiler, tubing = țeavă de extracție). În deceniile V și VI ale acestui secol, aceeași influență s-a manifestat și prin intermediul limbii ruse, „care ne-a furnizat unii termeni tenici de origine aglo-americană (ex: buldozer, conveier, motoplug, radiolocație, screper). ”

Pe lângă aceste două limbi, neologismele engleze s-au transmis și prin intermediul limbii franceze. Unele anglicisme au pătruns în limba română din franceză, unde acestea au suferit ușoare modificări de ordin fonetic păstrate și în românește. Spre exemplu, biftec (seamănă mai mult cu franțuzescul bifteck, decât cu englezescul beefteak;sau cuvântul sandiș, este mai apropiat de rostirea în limba franceză sandwich, decât a englezescului sandwich, a cărui origine mai îndepărtată provine de la numele unui conte din Anglia.

Domeniul care cunoaște și care are parte de numeroase anglicisme este cel sportiv, unele dintre acestea au pătruns în limba română încă de la începutul acestui secol sau chiar mai devreme ( aut, baschet, base-ball, bowling, bridge, cnocaut, corner, dribla, dribling, fault, finiș, fotbal, gol, golf, henț, ofsaid, meci, outsider, polo, presing, ring, rugbi, scor, set, start, suporter, șut, tenis, volei etc.)

Alte domenii în care putem constata existența termenilor de origine engleză sunt cel al cinematografiei, al medicinii, al tehnicii, diversele științe dintre care noi și interdisciplinare. Uneori avem parte de o misiune destul de grea în a distinge anglicismele propriu-zise de americanisme, care sunt de obicei mai recente și au caracter internațional. Dintre cele mai cunoscute și mai des utilizate, amintim câteva, care ne-au venit fie din limba franceză, fie dintr-o altă limbă influențată de engleza americană: blugi ( prescurtare pe teren românesc din blue-jeans), boss ( se folosește în general cu sensul de șef), campus ( un dublet etimologic al lui câmp), cow-boy, drugstore, escalator, hold-up (atac banditesc urmat de jefuire), hamburger (a cărui derivativă este numele orașului german Hamburg), jazz (care provine din limba negrilor), mass-media, motel, radar, tobogan (greșit rostit, uneori, topogan), expresia O.K. ( a cărei etimologie este extrem de controversată).

Atitudinea oamenilor de cultură din România față de invazia anglicismelor oscilează între indignarea produsă de manifestările de anglomanie (datorită scriitorilor și jurnaliștilor) și toleranța exprimată de lingviști precum Mioara Avram, Th. Hristea, Rodica Zafiu. Mioara Avram ne oferă o explicație în ceea ce privește o posibilă pierdere a identității de limbă prin anglicizare: „Influența engleză este un fenomen internațional care nu are nimic negativ în sine și nu e mai periculoasă pentru limba română decât alte influențe din trecut și de azi ( se știe doar că marea ospitalitate a limbii noastre este dublată de o capacitate la fel de mare, de asimilare și de selecție în timp); în această privință se pune mai mult problema folosirii corecte și a echilibrului, care implică rezolvarea înțeleaptă a conflictului dintre generații în atitudinea față de anglicisme.”

Cap. 2. Anglicismele: modă sau necesitate?

George Pruteanu consideră că folosirea anglicismelor are și o explicație psihologică: “denumirea pe englezește pare unora mai „valoroasă”, mai „modernă” decât cea pe românește – ca și cum, hm!, limba română ar fi demodată, desuetă, jenantă. Unii, mai radicali, vor spune că asta ține de fenomenul larg al globalizării. Atunci, mă voi încorda și eu și le voi răspunde că ține de snobism, de servilism, de coanachirițism. Această fandoseală anglicizantă mi se pare un fel de provincialism-la-nivel-de-țară, o formă de complex de inferioritate. Așa cum Coanei Chirița i se părea mai „șic” (!mai cool, s-ar spune azi) să zică furculition în loc de furculiță, așa li se pare unora că Shopping Center e mai „al dracului”, mai „în Europa” decât Centru comercial”.

Înnoirea vocabularului unei limbi este un proces esențial și inevitabil, în condițiile schimbărilor care au loc permanent în această societate. Având în vedere că limba engleză a fost introdusă ca disciplină obligatorie în sistemul de învățământ din România și că foarte mulți tineri utilizează astăzi calculatorul, limba literară înregistrează folosirea frecventă a unor termeni de origine engleză, cuvinte care noi le denumim „anglicisme”.

Cercetătoarea Mioara Avram aduce noi perspective lămuritoare cu privire la împrumuturile de cuvinte. Ea este de părere că, limba engleză nu este nocivă și nu afectează limba română, nefiind mai periculoasă decât alte influențe străine care s-au exercitat asupra limbii române. „Întrucât limba engleză aparține unei alte familii de limbi decât româna, îmrumuturile pot pune probleme de adaptare; în acest sens, Mioara Avram amintește că limba engleză are o importantă componentă romanică – de la sursa franceză – și numeroase cultisme latinești, împrumuturile din engleză continuând vechiul proces de relatinizare a limbii române moderne; ele au, de multe ori, în română, rude vechi, cu diverse etimoane directe.”

Influența engleză actuală se realizează prin oameni culți, la nivelul limbii literare existând factori care împiedică sau încetinesc romanizarea împrumuturilor; cuvintele criticate demonstrează că, fără intervenția specialiștilor, anglicismele s-ar adapta la limba română la fel de ușor ca împrumuturile din alte straturi etimologice și ca anglicismele mai vechi, de tipul budincă, clovn, fotbal, trening.

2.1. Anglicizarea

Anglicizarea se prezintă ca o tendință a limbilor actuale de a lăsa să pătrundă, mai ales, în domeniul vocabularului, influența engleză, aceasta manifestând-use ca element de superstrat. Acest fenomen are loc între limbi neînrudite genealogic; prin faptul că aceasta cuprinde astăzi un număr tot mai mare de limbi, el are tendința de internaționalizare, relevând o nouă dimensiune a contactului între limbi.

Putem lua exemplu limba română și constatăm că acest element de superstrat are o pondere destul de mică în ansamblul lexicului din perspectiva structurii sale etimologice. Două sunt aspectele sub care se manifestă influența engleză asupra limbii române actuale:

Un aspect care vizează categoria neologismului necesar și în acest caz avem în vedere cele câteva domenii în care lexicul de origine engleză s-a impus și a intrat în curculație atât în limba scrisă, cât și în varianta vorbită; circulația unor astfel de elemente lexicale poate prezenta un caracter larg popular, în funcție de domeniul în care se lucrează. De exemplu, în terminologia sportivă, anglicismele s-au impus și au creat un „prototip” deupă un model englezesc presupus, ceea ce demonstrează o productivitate a acestui model.

Al doilea aspect ține de „moda lingvistică”, și are un caracter mult mai superficial și efemer. Utilizarea englezeismelor astăzi, în vorbirea tinerilor depășește limitele clasice ale jargoului, care indicau un mijloc de manifestare a snobismului dar și a diferențelor sociale. Aceste englezeisme ce fac parte din limbajul tinerilor sunt elemente lexicale preluate din limbajul familiar, vorbit (ok, cool, fresh) și reprezintă un mijloc de „internaționalizare” comportamentală și, prin opoziție cu jargoul clasic, o modalitate de șetrgere a diferențelor sociale și naționale.

Inițial, împotriva anglicismelor, s-a manifestat o puternică reacție de respingere, mai întâi în spațiul limbii franceze. Spre exemplu, lucrarea foarte cunoscută a lui R. Etiemble Parlez-vous Franglais?”, dar și încercarea inutilă a factorilor decizionali din Franța de interzicere prin lege a extinderii utilizării cuvintelor englezești. Oficialitățile românești au acționat la fel ca și lingviștii francezi, promovând „legea Pruteanu”. Va trebui ca să mai treacă mult timp ca să ajungem să ne întrebăm dacă anglicismele prezintă un pericol sau o îmbogățire a vocabularului limbii.

2.2. Influența engleză în terminologia politică a românei actuale

Mutațiile profunde intervenite în viața societății românești de după decembrie 1989 au impus un nou tip de comunicare politică, aceasta fiind una mai deschisă la înnoirile lexicale: împrumuturi, calcuri, creații interne, evoluții semantice.Observațiile care urmează se referă la împrumuturi de origine engleză și la calcuri după modele englezești întâlnite în presa scrisă și audio-vizuală pentru perioada de vârf: 2001-2003. Această categorie de termeni este aleasă datorită numărului lor, frecvența de utilizare și prin valorile semantice și stilistice dezvoltate pe teren românesc. Raportați la perioada politică din perioada de „tranziție”, ei pot fi considerați cuvinte-martor, purtătoare ale unor valori simbolice complexe.

În lingvistica românească, terminologia politică de origine engleză încă nu a fost studiată în mod sistematic. Dicționarele de tip lingvistic, Dicționar de Cuvinte Recente (DCR), Dicționar de Neologisme (DN), includ majoritatea termenilor politici de origine engleză, de la cei mai vechi, cu etimologie multuplă anglo-franceză (lider, miting), până la cei mai recenți (leadership, summit, VIP, yesman, wasp). Calcurile frazeologice și semantice sunt mult mai slab reprezentate în DN în comparație cu DCR, unde găsim cortină de fie, gulere albe, spălarea banilor.

Unicul Dicționar Politic românesc (DP), a apărut în anul 1975 sub egida Academiei „Ștefan Gheorghiu”, include între cele 1700 de articole ale sale numai 9 termeni de origine engleză: substantivele comune boss, lider, miting, outsider, numele proprii siglate CIA și NATO, sintagma gentleman`s agreement și derivatele sufixale lobbism și machartism. Dicționarul reflectă clișee ale propagandei comuniste, care afectează obiectivitatea definițiilor prin enunțuri evoluative precum: „lobbismul rămâne un teren al excitării corupției”.

Terminologia politică de origine engleză este introdusă și difuzată prin intermediul mass-media, se impune o prezentare a conceptului de comunicare politică. Comunicarea politică, a fost asimilată propagandei și „marketingului politic / electoral”. Perspectiva actuală asupra acestei discipline evidențiază „caracterul său complex, multidimensional, nu lipsit de riscul confuziei”. Presa construiește o realitate secundă, bazându-se pe informații, relatări și interpretări pe care ea le selectează, le ordonează, le prelucrează și le răspândește în rândul publicului, apelând la o anumită terminologie. În raport cu publicul, presa vizează patru obiective: sensibilizarea și informarea asupra unui anumit subiect, formarea unor atitudini față de aceasta și, influențarea comportamentului într-o anumită direcție. Din perspectiva semanticii politice, aceasta presupune ca distanța dintre informația semantică intențională și informația realizată să fie cât mai mică. Problema accesibilității mesajului mediatic se pune cu mai multă acuitate în cazul termenilor străini a căror utilizare prezintă mai multe riscuri: deturnarea mesajului, manipularea specifică „limbii de lemn” din perioada totalitară, sau cum a mai fost numită „perioada de tranziție”.

În opinia Tatianei Slama-Cazacu invazia brutală de termeni străini, în principal împrumuturi englezești, reprezintă una dintre tehnicile de manipulare la care recurge Puterea în scopul obscurizării comunicării reale și pentru mascarea unor realități neconvenabile.

Un punct de vedere diferit în discutarea acestei probleme, îl are jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care este extrem de tolerant, învocând criterii pragmatice pentru a justifica utilizarea termenilor străini: „Jargonul este o «scurtătură», o optimizare în vorbirea între doi inși «din branșă». Ce rost ar mai avea traducerea obositoare în românește a unor concepte născute cu nume englezești? (…) Ca și argoul, Jargonul nu produce confuzii, nu deformează sensuri, nnu distruge limba gazdă, dimpotrivă, poate servi unei comunicări cât se poate de eficiente.”

Cauzele care pot explica adoptarea împrumutului și larga lor utilizare în presa scrisă și audio-vizuală, sau în discursul parlamentar, guvernamental, al politicienilor, sunt de o mare complexitate. Ca mot-témoin al presei postdecembriste s-a impus cuvântul lider. Acest lucru se explică prin cauze extralingvistice, de natură sociolingvistică și psiholingvistică: impactul englezei ca „limbă a globalizării”; caracterul internațional al cuvântului, conotații sociale favorabile, asociate unor medii investite cu prestigiu;nevoia de a înlocui termeni considerați „compromiși”, improprii sau „tociți” prin utilizare abuzivă.

Un rol important în procesul de globalizare și în difuzarea terminologiei politice englezești în română revine „democratizării informațiilor” prin libera lor circulație și prin diversificarea canalelor de transmitere, care xercită un neîntrerupt bombardament mediatic atât asupra actorilor politici, cât și asupra jurnaliștilor. Specificul „presei românești postdecembriste și noul statut al jurnalistului – văzut ca „mediator” între eveniment și public, dar și ca „lider de opinie” – favorizează pătrunderea masivă a termenilor politici preluați din engleză.”

Printre factorii lingvistici care motivează împrumutul pot fi menționați: absența unui termen românesc adecvat, caracterul specializat sau expresiv al cuvântului englezesc, brevilocvența, circulația internațională. Tendința exprimării scurte (care, în lingvistică, sub numele de brevilocvență, este recunoscută drept o manifestare a oralității, prezentă și în scris) se află la originea acestor stângace greșeli de exprimare, de vreme ce, formal, s-a produs o inutilă augmentare a textului (în toate exemplele, alt, alți, alte și celelalte sunt de prisos; încercați să citiți textele fără aceste adaosuri!), ci ne confruntăm cu simple șchiopătări de gândire și de formulare (dar care, jurnalistic, agravează, cumva, faptele narate). Astfel de exprimări sunt respinse de însuși simțul limbii și le putem califica din perspectiva unei definiții date de Sextil Pușcariu: „Brevilocvența se deosebește de elipsă, precum se deosebește – și cer iertare cititorului pentru această trivială – coada ursului, scurtă din fire, cu coada tăiată a câinelui”. Discursul politic poate apela la modalități de exprimare eufemistică, ținând de o anumită retorică propagandistă la care recurg actorii politici în prezentarea unor evenimente care ar putea șoca opinia publică. Pot fi oferite spre exemplu, calcuri frazeologice utilizate inițial în presă cu statut de „citate” din discursuri oficiale; ulterior ele sunt adoptate de mass-media și refolosite în diverse contexte. Asemenea „citate” cu rol eufemistic și semnificație vagă au fost preluate de presa românească din mass-media străină în perioada conflictelor din Iugoslavia și Irak, prin intermediul știrilor, comentariilor, documentelor.

Monotorizarea termenilor împrumutați din engleză sau calchiați după modele anglo-americare prezintă interes pentru „lexicologie și sociolingvistică (ca expresie a dinamicii lexicului), pentru lexicografie (sub aspectul asimilării lor în română) și last but not last pentru publiciști și specialiștii în comunicare politică (în virtutea forței de persuasiune a acestei terminologii).”

2.3. Anglicismele adresate tinerilor

Presa este un factor important în modernizarea limbii, oglindind din plin acest fenomen. Revistele adresate tinerilor sutn saturate de articole presărate cu anglicisme, iar adolescenii, din dorința de a impresiona, împrumută acest limbaj. Spre exemplu, revistele Bravo și Cool girl publicate în anii 2001-2003, au stat ca suport de analizare. Revistele apar bilunar cu un tiraj de 13700 de exempplare, având drept drup țintă tinerii cu vârta cuprinsă între 12-18 ani. Din articolele studiate, aparținând celor două reviste s-a constatat faptul că majoritatea termenilor sunt neasimilați fonetic și morfologic la structura limbii române, ba chiar neînregistrați în lucrările lexicografice românești: „boarder, boyband, cover, college-shirt, casting, challange, fresh, look, modeling, maxi-single, nick-name, outfit, partytime, songwriter, target, t-shirt, up-grade, writing. Domeniile în care cuvintele împrumutate din engleză, care se folosesc cu frecvență crescută sunt: domeniul muzical și cel al vieții mondene, domeniul sportiv, precum și cel tehnic și economic.

Din domeniul muzical, 65% din termenii selectați nu sunt atestați în luccrările lexicografice recent publicate:

boyband – „a fost ziua în care boyband-ul britanic a anunțat public destrămarea trupei” (Bravo, 18/2002 p. 2). Termenul are înțeles de trupă.

chart –„ jumătate din All Saints au bombardat chart-urile cu track-uri de succes” (Bravo 18/2002, p. 2). Termenul este utilizat aici cu sensul de clasament al melodiilor.

cover – „Artistul a lansat deja într-o nouă versiune cover-ul celor de la Soft Cell” (Bravo, 16/2002, p. 2)

girl-power – „Gwen a devenit întruchiparea perfectă a unei girl-power odată cu hit-ul puternic anti-macho „Just a Girl” (Bravo, 6/2001, p. 12). Termenul semnifică o nouă metodă în muzică, un nou prototip „fata puternică și independentă”, evocând, prin conotație, un anumit mediu cultural.

homestudio – „tot aici și-a amenajat propriul homestudio” (Bravo, 9/2002, p. 2), desemnând „casă de înregistrări”.

Anglicismele: play-back, underground, show-man, come-back, au fost deja înregistrate de către DCR și au fost împrumutate pentru brevilocvența lor în raport cu sintagmele existente în limba română: play-back pentru „interpretare mimată a unei voci”, underground pentru „mișcare artistică subterană”, come-back pentru revenire în top a unei vedete. Termeni precum live „în direct”, pop-dance „muzică pop”, single „disc ce conține câte o singură piesă pe fiecare față” au pătruns deja în vocabularul internațional al domeniului muzical-artistic și nu ridică probleme de înțelegere.

Domeniul vieții mondene înregistrează și el termeni noi, neatestați în DCR: cool pentru „grozav”, college-shirt pentru „fustă cu pliseuri late”, tank-shirt este utilizat pentru vestă, casting pentru „selectare a actorilor pentru anumite roluri”, modeling pentru „curs pentru manechine”.

Domeniul sportiv este slab reprezentat în aceste două reviste, tema articolelor fiind în primul rând, muzica și viața mondenă a vip-urilor. Chiar dacă ele sunt puțin, se găsesc câteva anglicisme necesare: boarder, fitness, snowboard, dar și anglicisme de lux: fair și outsider.

Cele mai frecvente anglicisme din domeniul economic întâlnite în revistele adresate copiilor sunt: boss, bussines-man, dealer, job, marketing, shopping.

Domeniul tehnic înregistrează îmbogățiri semantice: „Poți memora imagini digitale pe care apoi le poți folosi wall-paper” (Bravo 6/2002, p. 5). Inițial, cuvântul este utilizat cu sensul de „tapet”, apoi el apare cu cel de „tehnică”. În limbajul tinerilor, a devenit familiară utilizarea termenilor precum challange „provocare”, nobody „nimeni”, target „țintă”, wicked „ciudat”.

Motivația utilizării anglicismelor variază de la caz la caz. Unii termeni sunt introduși din comoditate sau pentru evitarea sintagmelor. Caracterul internațional, precizia anglicismelor necesare, dar și nevoia de a înlocui „limba de lemn” din perioada anterioară anilor `90 au determinat invazia termenilor de origine engleză.

2.4. Presa scrisă: pro sau contra anglicismelor?

Fenomenul de invazie a anglicismelor a luat amploare datorită progresului unor domenii ale tehnicii și a răspândirii industriei cinematografice americane. „Termenii preluați din limba engleză au reprezentat la început o modă, fiind folosiți și de cei care nu au cunoștiințe propriu-zise de limbă. În scurt timp, astfel de cuvinte englezești au fost trasnformate în limba română, unele dintre ele fiind adaptate de vorbitori, altele păstrându-și forma inițială. În presa scrisă, anglicismele sunt des utilizate, ele predominând în revistele dedicate mai ales publicului cititor feminin, dar nu numai. Astfel de publicații abundă în termeni preluați din limba engleză care sunt relativ ușor de înțeles și folosit. După cantitatea informațională pe care o aduce, există o clasă de anglicisme care au adaosuri semantice preluate din limba engleză. Există cuvinte care și-au lărgit aria semantică, dobândind un al doilea sens ce a fost preluat din limba engleză. Spre exemplu: a nominaliza cu semnificația: a indica, a denumi, a specifica, este utilizat cu sensul : a desemna pe cineva pentru un anumit scop.

Termenul audiență, cu semnificația de întrevedere acordată unui solicitator, este utilizat cu sensul: public. După forma fixă pe care o păstrează, există anglicisme „crude”, neadaptate, care nu își schimbă forma ( sexy, cool, trendy, bye-bye, beep, fifty-fifty), regăsite în presa adresată tinerilor, pentru a transmite sentimentul de interesant, nou versus tradițional.

După structura și alcătuirea lor, există două tipuri de anglicisme: anglicisme frazeologi, care sunt alcătuite după modelul topicii englezești, având în structura lor elemente de abreviere sau de compunere de sintagme (ex: CV, Napoca Hotel, Diesel Club), denumiri pe care le regăsim în viața de zi cu zi; al doilea tip de anglicisme este categoria anglicicsmelor alcătuite prin dericare cu sufixe/prefixe (ex: superstar, megastar, jumbo concert, FNI-gate).

Folosirea acestor tipuri de anclicanisme în presa românească a rezultat în conturarea unui limbaj anglicizat forțat, pe alocuri corect dar și incorect. În presa scrisă română cât și în publicitate sau tabloide pe lângă cuvinte simple și compuse (club, impact, interviu, poster, șampon, volei, bancnotă, cec, antiperspirant), sunt luate în considerare și locuțiuni, sintagme, expresii frazeologice (all right, the show must go on, there is always a but, ok, best seller, angry young man, glamour girl). Cuvintele împrumutate din limba engleză britanică și americană au invadat în ultimele decenii limba română atât la nivelul vorbirii, rostirii, cât și al scrierii. Presa scrisă a cunoscut o pătrundere masivă a acestora, care continuă să crească într-un ritm accelerat. În funcție de tema abordată și de citirorii țintă, publicațiile abundă în anglicisme (reviste pentru adolescenți, femei sau bărbați): Cool girl, Bravo Girl, Unica, The One, Glamour, Elle, Joy, Cosmopolitan, Men`s Health și reviste pentru amenajarea spațiului de locuit: Casa Mea, Căminul, Deco Style, sau mai întâlnim arareori anglicisme în Academia Cațavencu, Bancherul, Business Adviser, PC World, Gazeta Sporturilor, Sport.ro. Împrumuturile necesare nu au un corespondent în limba română sau prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. Astfel, anglicismele au avantajul preciziei, fiind motivate de noutate.

În presa economică se folosesc ermeni precum Duty-free: capare ca adjectiv având semnificația de mărfuri cumpărate pe earoporturi, nave sau în avion, la prețuri mici, fiind scutite de taxă; voucher cu sensul de card de plată, leasing, management, marketing, prepay, rating, brokeraj. Toate aceste anglicisme subliniate sunt conotative „de lux”, ele dublând obiectul.

În domeniul tehnic, revistele de IT&C abundă în anglicisme precum hard, soft, high-def, wireless, view, review, inkjet, PC gaming, site, leader global. Utilizarea acestor termeni evidențiați este justificată, întrucât aceste anglicisme nu au un corespondent în limba română. Există însă, numeroși termeni care ar putea fi echivalați în limba română, dar pentru care se optează în limba engleză. În această categorie se încadrează termeni precum brand sau brief publicitar, care ar putea fi pseudo-echivalați în limba română cu marcă de produs și respectiv rezumat sau sumar publicitar. Deși limba română oferă nenumărate posibilități de exprimare, unii jurnaliști pun foarte mult accentul pe această preluare mimetică, din dorința de a manifesta deschiderea noastră ca țară spre internaționalizare și implicit spre adoptarea masivă de cuvinte cu rezonanțe englezești sau americane. Tendința actuală de dlobalizare, deși prezentă în majoritatea țărilor europene, nu ar trebui să însemne renunțarea la expresiile și cuvintele specifice limbii române, nu ar trebui să însemne „îngroparea limbii mamă”.

În presa sportivă există exemple de anglicisme adaptate precum: fotbal, rugby, meci, derby, tenis. Un anglicism care îmbogățește vocabularul este întâlnit în Gazeta Sporturilor: „Pugilistul de 2.02 m și 114 kg are în plamares 43 de meciuri la profeșioniști…runde” din data de 27. 01. 2011. „Ronaldinho a făcut show ca pe playstation!, din 16 septembrie 2010. De cealaltă parte, „anglicismele de lux” țin tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Aceste împrumuturi inutile, sau altele „de lux”, precum advertising (publicitate), band (orchestră), fashion (modă), show (spectacol) sunt întâlnite frecvent în tabloide, în reviste pentru femei, bărbați și adolescenți. În revista Libertatea pentru femei (ediția I, București, numerele 5, 12, 19, 29 – luna noiembrie 2010), paginile 7-9 sunt dedicate rubricii „Fashion”. Aici sunt folosite predominant anglicisme precum: casual, look, bolero, brand, shopping. În cotidianul „Adevărul” din 14 noiembrie 2010, p. 30-31, rubricile poartă denumirile: Advertising & Media, Life, Love & Sex.

Inițial, aceste anglicisme își au traducerea în limba română: publicitate, sănătate, dragoste și sex; deci folosirea lor este conotativă „de lux”. Foarte multe reviste sau ziare apelează la aceste anglicanisme larg răspândite, fără a schița nici cea mai mică încercare de a înlocui aceste împrumuturi cu achivalente pur românești, deoarece vor să atragă foarte mult atenția publicului tânăr sau să dea impresia de modern. În funcție de scopul în care sunt utilizate, de cantitatea de informație pe care o aduc, sau după forma pe care o au (crude sau frazeologice), exemplele sunt relevante în acest sens.

Invazia anglicismelor a pus stăpânire pe tot ceea ce ne înconjoară. Ele sunt prezente pretutindeni iar sustragerea noastră de la acest fenomen este aproape imposibilă. Observăm tendința redactorilor de a înghesui din ce în ce mai mult acești „intruși” lingvistici printre rândurile publicațiilor, fapt ce uneori devine atât îngrijorător pentru limba română, cât și supărător. Este de înțeles faptul că această fuziune lingvistică este necesară, dar totodată este la fel de important să ținem cont să nnu cădem pradă unei tendințe de a ne mutila limba. Principalul avantaj al acestor termeni este caracterul lor internațional, care facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști. Pe lângă acest avantaj se mai poate adăuga și precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii.

Dacă avem în vedere și alte împrumuturi, suntem îndreptățiți să conchidemcă influențele exercitate asupra limbii române sunt foarte variate și ele explică mult discutata eternogenitate a vocabularului românesc judecat în ansamblu. „Este interesant de remarcat că aceste influențe nu au alterat esența latină a limbii, în schimb au influențat fizionomia ei lexicală până într-atât, încât i-au asigurat un loc aparte printre celelalte idiomuri neolatine. După reluarea contactului cu romanitatea occidentală, limba română și-a îmbogățit vocabularul cu un număr uriaș de neologisme, față de care și în epoca actuală este extrem de receptivă. Cum bine arată Sextil pușcariu, mai ales împrumuturile neologice au transformat româna într-o limbă modernă, reîncadrând-o în spiritualitatea romanică și îndepărtând-o de comunitatea balcanică, în care o înglobase mai ales cultura ce ne venea din Bizanț”.

Ca să putem afla și părerea unor jurnaliști români despre problema anglicismelor, o să citez un text apărut în ziarul „Gândul” din 8 martie 2006 intitulat Alergie la ale noastre, articol în care jurnalista Diana Popescu ăși va spune părerea:

Orice jurnalist ar trebui să cunoască faptul că titlurile articolelor din presa generală nu trebuie să conțină anglicisme, americanisme sau alte împrumuturi care, de cele mai multe ori, nu le sunt familiare consumatorilor acestui gen de publicații. În cazul în care utilitatea lor este vitală pentru importanța și conținutul articolului, jurnalistul va explica englicismul utilizat, direct în corpul articolului, de preferință între virgule. Deși aceste norme lingvistice sunt discutate pe larg în lucrări de referință ale lingviștilor români, cotidianele naționale adresate maselor abundă în astfel de anglicisme, utilizate de cele mai multe ori abbuziv, chiar în titlurile articolelor. Jurnalista Cristina Chicoș publică în ediția online a ziarului „Curierul Național”, anul 14, nr. 5418, 12 mai 2009, un articol intitulat „Asigurările de viață, puse în stand-by de blocajul crditării.” Din titlurile articolelor studiate reiese că anumiți jurnaliști nu irosesc nicio ocazie pentru a conferi o notă de exotism unor texte care altminteri ar fi de preferat să fie redactate într-o limbă română simplă și pe înțelesul tuturor celor care citesc astfel de articole nu intenția de a afla informații noi despre acest sector și nu pentru a decodifica anglicismele întâlnite în titlu. În contextul în care acest articol ar fi apărut într-o publicație de profil, adresată cu precădere specialiștilor din sectorul financiar-bancar, probabil că acest împrumut (stand-by) nu ar fi părut atât de nepotrivit, deși utilizarea sa nu ar fi fost complet justificată. Acest termen poate fi cu ușurință tradus și echivalat în exemplul dat. Prin urmare, studierea unor lucrări de specialitate și dobândirea competențelor lingvistice îi pot ajuta pe jurnaliști în alegearea unui lexic pertinent, în conformitate cu normele și caracterul limbii române, evitând astfel situațiile în care aceștia încarcă articolele de presă cu anglicisme inutile și inadecvate, din dorința de a părea că stăpânesc perfect domenii cu profil economic, cum ar fi de exemplu cel financiar-bancar.

Un alt articol care merită dezbătut și supus discuției, este extras din ediția online a cotidianului „Curierul Național”, anul14, nr. 5331, 07 ianuarie 2009, și se intitulează România, no man`s land în războiul gazelor. Într-un articol de interes general care tratează o problemă de natură economică importantă, un jurnalist nu ar trebui să recurgă la acest tip de expresii anglofone, indiferent de efectul stilistic pe care acestea ar putea să-l producă asupra segmentului de public care cunoaște înțelesul acestei expresii engleze. Trebuie menționat faptul că echivalentul românesc al acestei sintagme poate produce același efect stilistic asupra cititorului, fără a altera în vreun fel sensul sau stilistica textului. Astfel că, un titlu de tipul România, țara nimănui în războiul gazelor vine să demonstreze încă o dată ideea conform căreia, deși limba română oferă nenumărate posibilități de exprimare, unii jurnaliști pun foarte mult accentul pe exotizarea limbii, din dorința de a manifesta deschiderea noastră spre internaționalizare și adaaptarea masivă de cuvinte cu rezonanțe englezești sau americane.

Publicațiile specializate în domeniul financiar-bancar sunt probabil cele care își pot justifica într-o manieră pertinentă și obiectivă abundența de împrumuturi care au intrat în limbă o dată cu dezvoltarea acestor sectoare de activitate. Pentru că lumea finanțelor este anglo-saxonă, cea mai mare parte a termenilor folosiți de economiști sunt în limba engleză. Fenomenul este ușor de explicat dacă ținem cont de faptul că România a descoperit economia de piață de abia la începutul anilor `90, moment în care specialiștii în acest domeniu au început o recuperare a terminologiei și totodată o descoperire a unor noțiuni pentru a putea opera în sfera economică. Este adevărat faptul că anumiți termeni aparținând acestor domenii pot fi uneori traduși fără dificultate și fără pierderi semantice, specialiștii din domeniul economic au preferat totuși să folosească varianta engleză.Aceasta este de pildă cazul unor cuvinte de tipul broker, shareholder, setup, merger utilizate adesea în varianta engleză din divrese motive de natură profesională: fie pentru forma lor scurtă și implicit pentru economie de timp, fie din dorința de a crea unitate terminologică la nivel internațional, fie pur și simplu din rațiuni conotative, specialiștii în domeniu considerând că acești termeni „sună” mai bine în limba engleză. Indiferent de motivul pe care aceștia l-ar invoca, un astfel de anglicism utilizat de jurnaliști într-o publicație de specialitate, care se adresează unui public vizat și avizat, nu ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru lingviști. Situația se schimbă radical atunci când întâlnim astfel de împrumuturi în presa de largă audiență, în articole care se adresează maselor și care dezbat probleme economice de interes general. În astfel de cazuri, aceste împrumuturi ar trebui traduse, atunci când este posibil, iar în situațiile în care un astfel de anglicism nu poate fi echivalat din rațiuni de natură traductivă (pierderi de sens, ambiguitate semantică sau chiar fals sens) este de preferat ca împrumutul să fie echivalat prin explicitare.

În urma studierii acestui eșantion de publicații rezultă în mod evident că limba română are caracterul unui organism viu, dinamic care intră în contact cu limbile de circulație internațională, mai ales limba engleză, precum și faptul că tendința actuală de globalizare își lasă amprenta asupra lexicului românesc, indiferent de lamentările celor responsabili de cultivarea limbii, care cel mai adesea acuză tinerele generații ca fiind responsabile de stricarea limbii. În condițiile globalizării pe diverse planuri, dinamica limbii române și propensiunea jurnaliștilor pentru anglicisme poate produce manifestări mai mult sau mai puțin dorite, ceea ce ne obligă să tratăr acest subiect metodologic și în temeiul respectului față de publicul consumator de presă.

„Noi stăm înfipți cu toate rădăcinile noastre, de mii de ani, în neîntreruptă continuitate, în solul în care oasele strămoșilor noștri albesc alături de ale neamurilor care au râvnit la bogățiile țării noastre.”

Cap. 3. Anglicismele: avantaje sau dezavantaje?

3.1. Anglicismele privite din perspectiva normei lingvistice

Abordarea anglicismelor din perspectiva normei lingvistice pune în evidență aspecte complexe și, uneori, contradictorii, precum și numeroase fluctuații, explicabile prin „cauze obiective (caracterul recent al împrumuturilor, circulație limitată, dificultăți de asimilare datorate diferențelor dintre sistemele lingvistice ale românei și engleze) și subiective (gradul de stăpânire a limbii engleze, comoditatea, mimetismul și snobismul lingvistic).

Anglicismele sunt, prin definiție, termeni neadaptați sau incomplet adaptați la sistemul limbii receptoare. Totuși, studiile consacrate prezenței lor în limba română au relevat anumite aspecte care pot fi cosiderate ca având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică).

3.1.1. Normele ortografice și ortoepice

Tendința generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba-sursă. Acest proces, care este unul de adaptare, este în mod deliberat „frânat” prin acțiunea unor factori de natură psiholingvistică și sociolingvistică.

Din prima categorie trebuie menționate conștiința lingvistică a vorbitorului cunoscător de engleză și orgoliul acestuia de a pronunța și scrie „à l`anglais”. Dintre factorii de natură sociolingvistică, un rol important revine motivațiilor proprii diverselor categorii de vorbitori în raport cu terminologia folosită. În cazul specialiștilor, păstrarea împrumuturilor din diverse terminologii în forma originară este motivată de caracterul lor internațional și de funcția denotativă pe care o îndeplinesc în cadrul comunicării între profesioniști.

Anglicismele din categoria împrumuturilor „stilistice” își păstrează aspectul din limba de origine ca o condiție a forței lor de sugestie și evocare. Termenii din limbajul comercial și publicitar, cei legați de modă, sport, cei din categoria împrumuturilor „de lux”, se păstrează neadaptați deoarece prestigiul și sonoritatea cuvântului esnglezesc constituie unicul atuu al prezenței lor în limbă. Un fapt important pentru specialiști, este faptul că aceste cuvinte neadaptate cu formele lor corupte, specifice limbii vorbite (ca bișniță, blugi, badigard, ciungă) nu apar niciodată în texte comerciaale sau publicitare, unde sunt utilizate exclusiv formele business, (blue)-jeans, body-guard, chewing-gum.

O vizibilă manifestare de snobism lingvistic este revenirea la ortografia etimologică în cazul unor împrumuturi, vechi, perfect asimilate sub aspect fonetic și grafic: clown (erie),ferry-boat, finish. Cele mai frecvente grafii care se încadrează în această categorie, se întâlnesc în reclame: „Sensormatic din USA – leader mondial al sistemelor electronice de securitate”, și în conici ale unor evenimente artistice ori mondene: „leaderul grupului Compact”, „leader național pe piața produselor de parfumerie.”

O altă încălcare a normelor ortografiei românești constă în imitarea manierei anglo-americare de scriere cu majuscule a tuturor cuvintelor din componența titlurilor, des întâlnită în anunțurile de publicitate: „Cea mai Nouă Combinație de Stil, Calitate și Performanță- reclamă pentru televizoarele Daewoo”.

Se ortografiază fonetic anglicismele care au pătruns în limba vorbită. Pe lângă termenii mai sus menționați,, blugi, bișniță, mai putem să adăugăm în aceeași categorie și următorii termeni: bady, badigard, bax, brifing, chemping, ceinging, discont, exceingi, ful, planing, recheți, sprei. În cazul unor anglicisme cu caracter denotativ, scriearea fonetică se asociază cu conotații contextuale de tip ironic, peiorativ: „Sub pretextul că face «producție», investitorul «strategic» New Holland vrea să importe combine pe bucăți, scutite taxe vamale. La asociere, New Holland participă cu … numele, năuhaul și … prestigiul”. „Toți cei de care depinde în mod egal soarta populației promovează un saiăns ficșăn la scară națională și cu dramatice consecințe”; „Politicienii români, abonații forumurilor unde se vorbește de integreișăn și neito, se pare că se simt foarte bine.”

Oscilațiiile în scrierea anglicismelor se manifestă prin coexistența a unor forme paralele reprezentând:

Grafia etimologică și grafia fonetică: bypass și baipas (cardiac); hooligan și huligan; offside și ofsaid; staff și staf.

Două variante ortografice fonetic: benăr – bener; hamburgher – hamburger; rakeți – racheți.

Grafie etimologică, fonetică și mixtă: bodyguard; badigard; bodiguard. Cele mai numeroase variante se întâlnesc în cazul substantivului compus bodyguard. Ele se explică prin dificultățile de pronunțare pe care cuvântul englezesc le pune vorbitorului român și prin larga difuzare a termenului în limba vorbită. Formele excesiv „românizate” apar în presă însoțite de conotații peiorative (ex: jocul de cuvinte din următorul enunț: În Capitală și în restul orașelor mari, fiecare gard mai răsărit s-a împodpbit cu câte un badigard. În scrierea compuselor englezești cu sau fără cratimă, apar uneori anumite inconveniente , precum și în utilizarea cratimei în cazul formelor articulate enclitic, flexionate sau derivate: skate-board și skateboard; duty free și duty-free; work-shop și workshop; businessmen-ii și businessmenii; punk-ist și punkist.

În ceea ce privește pronunțarea anglicismelor, există două tendințe care se adaugă celor de maai sus. Prima se referă la modificările de accent care se petrec cu ușurință în cazul omografelor. Aceste anglicisme: top-módel, non-prófit, sex-sýmbol se accentuează ca și cuvintele românești: modél, profít, simból. Cea de-a doua tendință privește posibilele confuzii generatoare de omofone: bordul (engl. board – colectiv de conducere) ziarului (cf rom. bord – punte a unui vas); „în materie de trening (engl. training – pregătire, antrenament, (cf. rom. trening – costum de sport.

3.1.2. Normele morfologice

Dificultățile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar românesc se explică prin apartenența englezei și a românei la familii de limbi distincte. În ciuda acestui fapt, sub presiunea sistemului limbii române și ca efect al analogiei, asimilarea morfologică a anglicismelor o devansează pe cea grafică și fonetică. Acest proces se derulează și în prezent pe coordonatele stabilite de cercetările publicate în ultimele decenii. Sub aspectul genului, dintre cele trei criterii implicate în procesul de atribuire a genului gramatical (etimologic, semantic și formal), cea mai mare ponedere revine, în româna actuală, ultimului. Conform acestui criteriu majoritatea anglicismelor care desemnează inanimate se încadrează în categoria neutrului românesc (cu pluralul în uri): un briefing; CD-ul;hot-line-ul; lobby-ul; un Show-Room; un teleplay; week-end-ul.

Puținele excepții care pot fi inanimate și care se încadrează, conform criteriului semantic, la genul masculin sau feminin sunt: jeanși sau blugi; hotdogi; briefcase.

În cazul animatelor, genul gramatical se stabilește prin acțiunea conjugată a criteriului formal și al celui semantic (genul natural). Astfel, se încadrează la masculin substantive ca: body-guardul; designerul;gay-ii; outsideri; yesman-i. Excepțiile care apar de la regula concordanței între genul natural și cel gramatical în cazul substantivului miss, înregistra în DN ca feminin, dar formând pluralul cu desinența de neutru –uri: „Concursul de miss-uri de la Sala Palatului”.

Formarea pluralului anglicismelor se realizează în funcție de genul substantivelor, conform regulilor limbii române; în cazul cuvintelor pătrunse în limba vorbită sunt prezente inclusiv alternanțele consonantice, ca mărci auxiliare ale pluralului românesc: bodyguarzi; jeanși; rackeți. Prin analogie, într-o exprimare familiară, ușor ironică, sunt asimilate substantivele comune și tratate identic din punct de vedere morfologic unele aspeccte proprii:„A pătruns pe nesimțite civilizația americănească a macdonalzilor, rafinata bucătărie bucătărie chinezească se retrage, pe alocuri, în favoarea fast-food-ului.”

În cazul împrumuturilor „stilistice” utilizate pentru a sugera culoarea locală, s-au înregistrat un număr redus de exemple în care se păstrează desinențele proprii pluralului românesc: „filmele americane cu și despre cowboys”;„Cei douăzeci de suporteri identificați drept hooligans au fost trimiși înapoi la Londra.”

La originea unui plural de tip popular / colocvial precum homleși „boshetari” (engl. homeless „fără casă”), stă o motivație stilistică: „Gerul i-a împins pe cei mai mulți dintre homleși să-și găsească locuri provizorii în canale ori în ghenele blocurilor.”

Inconsecvențele din asimilarea morfologică se manifestă mai frecvent în cazul cuvintelor compuse. Astfel, skinhead (pentru care limba română dispune și de calcul frazeologic „cap(ete) ras(e)”) apare într-un text de mici dimensiuni cu trei forme de plural: cea din limba de origine (cei doi skinheads), cea cu dublă marcare a pluralului, prin desinența englezească urmată de cea românească (skinheads-ii care au înjunghiat un tânăr evreu) și cea cu triplă marcare a ppluralului – prin cele două desinențe și alternanță consonantică (unul dintre skinheadși).

Un statut morfologic incert are și compusul prin abreviere VIP. Inițial, el a fost folosit ca substantiv invariabil (piloți americani care transportă VIP), sau asimilat masculinului (VIP-ii din loja oficială). În limba actuală, se încadrează la neutru (un VIP adevărat), formând pluralul în –uri. Sigla este folosită și ca determinant invariabil (o mașină VIP), printr-o copiere a construcțiilor proprii limbii engleze (the VIP section of the airport).

Adaptarea verbelor împrumutate din engleză se face prin încadrarea lor în prima conjugare (cu sufixul –ez la pers.I a ind. prez.). Pe lângă verbe deja incluse în DCR sau menționate în cercetări anterioare ( a accesa, a lista, a printa, a scana), aparținânnd unor terminologii tehnice, mai pot fi semnalate și altele, a căror utilitate este discutabilă, deoarece au echivalente românești sau dau naștere unor omonimii supărătoare. Din prima categorie fac parte verbele a performa – a îndeplini o sarcină, a juca un rol; a focusa – a (se) concentra asupra a ceva.

Avalanșa de împrumuturi din engleză poate avea dpret consecință o subminare a caracterului flexionar al limbii române prin creșterea numărului adjectivelor invariabile și ștergerea granițelor dintre părțile de vorbire.

3.1.3. Elipsa și trunchierea

În cursul acestui proces de asimilare a anglicismelor se poate ajunge la scurtarea corpului fonetic al împrumuturilor, prin elipsă sau trunchiere.

Elipsa constă în suprimarea unuia dintre elementele din structura unui cuvânt compus și dă naștere în limba vorbită unor forme ca: exchange (office) „birou de schimb valutar”; living (room) „cameră de zi” și dining (room) „sufragerie”. Dintre formele eliptice care s-au impus în limbajul literar standard pot fi menționate master (of Arts/of Sciences) „studii aprofundate” și media „presă”-mass media of communication.

Prin trunchiere se suprimă partea finală a unui cuvânt. Fenomenul este propriu limbii vorbite unde au apărut forme ca blugi <„blue-jeans”; ciungă < „chewing-gum”; racket < „racketeer”, toate incluse în DCR. În același timp, triunchierile unor termeni specializați se întâlnesc frecvent în jargonnul specialiștilor din tehnică (hi tech < „high technology”; hi fi < „high fidelity”; sau în publicitate: promo <„promotion”.

3.1.4. Formarea cuvintelor

În domeniul formării cuvintelor, anglicismele pot da naștere mai multor categorii de derivate și compuse, a căror prezență este o dovadă a acceptării împrumutului în română.

Cele mai frecvente sunt numele de agent formate cu sufixele –ist și –er: bare-boatist și shipppingist, termeni din domeniul marinei comerciale: snow-border, roller „patinator pe role”; biker „motociclist”. Uneori, ambele sufixe se întâlnesc atașate aceluiași cuvânt-bază, dând naștere unor sinonime perfecte (punkist și punker). În limba vorbită se recurge și la sufixul vechi, popular, -ar, rezultând nume de agent ca bișnițar, snecar.

Dintre sufixele moționale de formare a femininului, cele mai utilizate sunt –ă: bodyguardă, lideră, fană, outsideră și –iță:barmaniță, reckeriță, făniță.

3.1.5. Planul sintactic

În plan sintactic, principalele efecte ale influenței englezei sunt așa-numitele „compuse asintactice” și calcurile.

Formațiile lexicale compuse, caracterizate printr-o topică neobișnuită în română și prin absența mărcilor formale ale relațiilor sintactice, abundă în titulatura emisiunilor radio și TV. După modeluul unor denumiri ca „American`s Top Ten”, „The Album Show” sau „MTV Greatest Hits”, s-a ajuns la o adevărată inflație de asemenea compuse sau sintagme.

La originea calcurilor (lexico-)sintactice se află construcții specifice limbii engleze care, dacă nu sunt traduse „cuvânt cu cuvânt”, ele vin în contradicție cu regimul sintactic al unnor verbe românești, fiind nerecomandabile. De exemplu, verbul a abuza este tranzitiv în engleză și intranzitiv în română. De aceea, construcția „copii abuzați sexual” apare ca „neromânească”: „80% dintre copii abuzați sexuali au abandonat școala”.

3.1.6. Norma lexico-semantică

Elucidarea sensului împrumuturilor se face printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească, urmând în context: hakeri „spărgători de coduri” sau „pirați ai informaicii”; un killer „un uncigaș cu simbrie”. Foarte rar se întâmplă ca un anglicism să fie introdus în text după echivalentul său românesc:„mese rotunde” (talk-show); „un băiat de viață” (playboy). Într-o manieră tipic jurnalistică, sinonimia între termenul românesc și anglicism se realizează prin „jocul” dintre titluri și subtitluri:„Autorul unui jaf armat la Arad – prins în Deva. În hold-up de la magazinul „„Stil Discount” este implicat și patronul unui bar.”

Comparând sensurile din presa actuală ale unor anglicisme cu definițiile loor de dicționar se pot evidenția principalele direcții ale dinamicii sensului: extinderile de sens, restrângerile de sens, înnobilările de sens, deprecierea sensului, sensurile figurate.

Cel mai frecvent întâlnite sunt extinderile de sens asociate cu procesul de determinologie. Exemple de termeni care se încadrează aici sunt: bodyguard, a kidnapa, jack pot, pedigree, team, best-seller, bljue-jeans, guest-star, lider, poster, recordman, sshow, top.

Restrângerile de sens se întâlnesc foarte rar: building,având sensul generic de „clădire, construcție”, a suferit în româna actuală o modificare semantică atât în plan denotativ „zgârie-nori, clădire foarte înaltă”, cât și conotativ „clădiri înalte și luxoase”, trend, know-how, considerat în engleză „informal” și înregistrat cu sens larg „cunoștiințe tehnice sau științifice”, și-a restrâns sensul în limba română la „transfer de tehnologie”.

Înnobilările de sens se realizează prin apariția unor conotații favorabile, conferite de prestigiul socio-cultural al limbii de origine. Este elocvent în acest sens comentariul ironic al unui publicist privind diferențele mai puțin semantice, și mai ales socio-psiholingvistice dintre loc de muncă și job:„Azi, în anul de grație 1999, românul se gândește mai mult la un job decât la un loc de muncă. Locul de muncă pare ceva static, o închisoare pe viață din care poți evada numai în sus, ierarhic (…) Jobul este altceva. Jobul este exotic (puneți-i pe bunici să vă explice ce face un asistent de manager sau un sales manager!), este o fereastră spre o lume curată, ecologică chiar, sclipitoare, deși dură, jobul pare continuarea pe bani a unui joc gratuit, el nu are cenușiul meseriei pe care o porți cu tine toată viața.”

Deprecierea sensului este evidentă în cazul termenului bișniță și al familiei sale lexicale. DN înregistrează numai termenii business și businessman cu sensurile „afacere dubioasă, necinstită”, respectiv „om de afaceri american”. În DEX apar exclusiv formele „românizate” calificate ca „familiare”: bișniță „afacere necinstită, măruntă, găinărie” și bișnițar „personaă care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine”.

Sensurile figurate cu care sunt utilizate în presă unele anglicisme sunt însoțite frecvent de conotații peiorative. Dintre cele neconsemnate în DCR majoritatea aparțin terminologiei artistice, celei sportive și variante colocviale a limbii române: show, happening, horror, western, come back, pole position, time-out, joker, puzzle, killer, look, second-hand.

3.2. Greșeli în utilizarea anglicismelor

Orice limbă inplicâ un sistem de reguli iar folosirea ei este susceptibilă de greșeli, de încălcări ale acestor reguli. Greșeala sau abaterea, reprezintă unul dintre principalele motoare ale dezvoltării limbii. Evoluția limbilor și rolul greșelii în acest proces au fost recunoscute târziu, prin introducerea metodei istorico-administrative în cercetarea lingvistică. Cercetările lingvistice au arătat importanța greșelii în dezvoltarea limbii. În foarte multe cazuri înnoirile lingvistice, modificările din limbă sunt rezultatul generalizării unor greșeli. Nu se poate pune însă semnul identității între greșeală și schimbare în limbă, evoluție lingvistică.

O asemenea identificare ar fi greșită, pe de o parte, „pentru că nu orice greșeală se impune: istoria arată că dintr-un noian de greșeli nu se conservă și nu se extind decât relativ puține, iar de cealaltă parte, pentru că nu întotdeauna o modificare lingvistică are la origine o greșeală. Greșeala de limbă poate fi provocată de cunoașterea insuficientă a unei limbi, de comoditatea vorbitorilor și de analogie. Acestea sunt cele trei cauze principale ale greșelilor de limbă, după părerea Valeriei Guțu-Romalo.”

Prima cauză, cunoșterea insuficientă a unei limbi, intervine în cazurile în care o limbă dată e vorbită de un străin. Erorile lingvistice de acest fel nu interesează evoluția limbii, fiindcă în majoritatea cazurilor, nu au șanse de generalizare. Greșeala săvârșită de un străin constituie un motiv de glumă sau de ironie pentru vorbitorii limbii date, care rămân refrectari față de greșeală. Extinderea abaterilor de acest tip presunpune un număr foarte mare de oameni care să săvârșească aceeași abatere, cum se întâmplă, de exemplu, în perioadele de bilingvism. Obișnuința de a idioza vocala e la inițiala absolută (įel) sau la început de silabă, care caracterizează limba română în cadrul limbilor romanice, e explicată ca o abatere a pronunțării limbii romanice la sistemul de pronunțare slav, adaptare care este rezultatul îndelungatului biligvism slavo-român. Această cauză generează greșeli de sciere și pronunțare, pleonasem, traduceri greșite („falși prieteni”), construcții sintactice incorecte (calchiate), asocieri contextuale nepotrivite.

Comoditatea, sau legea minimului efort, reprezintă un factor intern de abatere și ca atare de modificare lingvistică, mult mai important. Acest factor se manifestă foarte atractiv în fonetică și în vocabular. În fonetică, sub forma acomodării, asimilării. Astfel, des- devine dez- prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana inițială a temei: dez-(doi) față de des-(face). În vocabular, cel mai clar se manifestă sub formă de elipsă: vorbitorii latinei populare au redus pe jecur ficatum, prin omiterea substantivului și substantivizarea adjectivului, la ficatum (rom. ficat, fr. foie). În vorbirea actuală întâlnim elipse precum: cooperativă agricolă de producție se restrânge la cooperativă. Se spune despre cineva că nu are stare materială, considerând potrivită precizarea: bună. Comoditatea explică abuzul de abrevieri, trunchieri și, mai ales, „împrumuturile de lux”, preluate din engleză fără nicio minimă preocupare de a le găsi echivalențele românești.

Cel mai important factor îl constituie însă analogia. Analogia reprezintă forma în care se manifestă legea generală de regularizare și de organizare tot mai coerentă a materialului lingvistic în cadrul sistemului unei limbi. Analogia acționează deosebit de puternic în gramatică și mai ales în morfologie, rezultând tendința de simplificare și regularizare a sistemului, de normalizare și de eliminare a excepțiilor. Prin analogie, verbul a face, a fost verb profund neregulat în secolul al XVI-lea, având rădăcinile fac, feč-, fap(t), a devenit verb regulat, înlocuind formele moștenite de perfect (feciu) și de participiu trecut (fapt) prin formele analogice făcui, făcut. Analogia intervine în extinderea unor procedee de îmbogățire a vocabularului precum și apariția „pseudo-anglicismelor”, intervenind în adaptarea morfologică a anglicismelor.

Nerecunoașterea sensului unor anglicisme, neatenția, graba sau neglijența în expprimare generează în presă construcții pleonastice intolerabile. Pleonasmele totale sunt termenii care se suprapun integral, sunt cei mai rar întâlniță:„angajarea trupelor trupelor de peace-keeping în acțiuni de menținere a păcii; narațiunea unui story atât de plăcut.Pleonasmele parțiale implică cai frecvent cuvintele compuse, suprapunerea acestora privește numai unul dintre elementului compusului. Cel mai des întâlnit pleonasm de acest tip rămâne mijloace mass-media (Mijloacele mass-media au făcut o treabă excelentă, sau chiar mijloacele media). Alte exemple: persoane VIP însoțitoare, cei care n-au jucat fair-play.

În presa actuală, cele mai numeroase pleonasme se rwalizează prin alăturarea unor termeni în construcții cu caracter redundant, deoarece „sensul determinantului este inclus în sensul determinatului (anglicism): hit de mare succes; cel mai spectaculos show; bani cash; conducerea managerială a unității; blugi albaștri, story-uri povestite de copii; un pub englezesc; hobby-ul preferat.”

Un alt tip de pleonas constă din utilizarea, în același enunț, a unui anglicism și a echivalentului său românesc: leadership-ul american la conducerea treburilor parlamentare.

Într-o categorie aparte de impropiretăți semantice se înscriu „falșii prieteni” – false frinds, prin care sunt desemnați termeni străini cu formă identică sau foarte apropiată, dar cu semnificație distinctă față de corespodentul său românesc. În ciuda ambiguității care se creează utilizând acest tip de omonimie totală, par a exercita o atracție specială asupra publiciștilor români, ceea ce reprezintă o evidentă formă de manifestare a anglomaniei. Putem observa numeroasele greșeli de acest gen apărute în subtitrarea unor filme difuzate pe diferite canale TV, se pot semnala asemenea termeni care se întâlnesc din ce în ce mai des în presa actuală: a acomoda- angl. to accomodate –a asigura cuiva cazare,ex: „Organizațiile unitare încearcă să-i acomodeze pe refugiații din Kosovo”; agrement- engl. agreement –acord formal, ex:„Dacă primul mministru nu are agrementul partidelor, nu este votat”; a aplica –engl. to apply – a cere în scris, în mod formal o bursă, un post, ex:„Pot aplica studenți de la profile tehnice sau umaniste”; „vârsta maximă a aplicanților”; audiență- engl. audience – public, ex: „Arbitrele au apreciat execuția sa, la fel ca și audiența”; barbarism- engl. barbarism – comportament necivilizat, barbarie, ex: „Ambasadorul chinez a calificat bombardarea Ambasadei Chinei de către NATO ca un act de barbarism; educat- engl. educated- instruit, învăța, ex:„Aveți oameni foarte bine educați în matematică”; a observa- engl. to observe- a respecta o lege, o tradiție, ex:„Respectul față de familie și superiori continuă să fie observat și azi în Coreea de Sud; tribut- engl. tribute – manifestare a admirației și respectului pentru cineva, ex:„Președintelui Emil Constantinescu i s-a înmânat medalia ca un tribut adus eforturilor sale pentru democrație”.

Utilizări contextuale improprii ale anglicismelor pot proveni din două cauze. Prima cauză este nerecunoașterea exactă a semnificației împrumutului care apare cu un sens imprecis, ambiguu ( un program care acomodează pe studenții străini cu limba română), cu un sens extins, nemotivat (Îți bagă hit-ul cu taxele sau impozitele), sau la fel de nemotivat, restrâns (Procesul Național de Screening – amortizare legislativă. Media cu sensul publicație.

A doua cauză este nepotrivirea de registru stilistico-funcțional dintre anglicism și contextul lingvistic sau situțional în care acesta apare: „târg de job-uri” – Rodica Gheorghe – lidera vrăjitoarelor din România; „manager de bloc”.

Din categoria termenilor prost formați, având ca bază anglicisme, pot fi dați ca exemplu următorii: stripteuz – probabil derivat regresiv de la femininul stripteuză; stripter; hipermarket – inutil, deoarece dublează americanismul cu circulație internațională supermarket; winterizat – ulei comestibil winterizat, adică tratat pentru a se conserva în timpul iernii; bișnițman – calc lexical de structură după bussinesman, inutil deoarece dublază derivatul bișnițar, deja impus în limba vorbită.

Încercarea de asimilare a unor împrumuturi englezești prin calchiere a dat naștere unor formații lexicale hibride, greu de acceptat, cu atât mai mult, cu cât au echivalente românești convenabile: capabilitate (engl.capability) „capacitatea sau abilitatea unei persoane de a face ceva”, ex: „capabilitatea în domeniul laboratoarelor și standurilor de încercări”; dizabilitate (engl. disability) „handicap fizic sau mental grav”, ex: „doi tineri cu dezabilități”; privacitate (engl. privacy) „dreptul la intimitate, la viața privată”, ex: „Dreptul la privacitate al persoanei trebuie apărat”.

În plan morfologic, constucțiile greșite reprezintă cazuri izolate în presă. De exmplu, în îmbinarea „o one-woman-show emoționant”, acordul articolului nehotărât se face , în mod greșit, cu substantivul woman (considerat feminin), iar acordul adjectivului se face cu substantivul show care s-a impus în română ca neutru. Exemplul citat ar suna așa în mod corect: „un one-woman-show”. „Principala problemă la acest nivel este reducerea variantelor prin impunerea normelor limbii române, ceea ce ar contribui la eliminarea situațiilor în care coexistă în presă forme duble sau triple de plural precum: hamburgers și hamburgeri; singles și single-uri; hot-dogs, hot-dogi și hot-dog-uri”.

În încheierea acestei lucrări consacrate anglicismelor din presa actuală, din vorbirea curentă a tinerilor și nu numai, putem să ne punem întrebarea care ar trebui să fie atitudinea lingviștilor, a oamenilor de cultură, în general, în fața acestei invazii de asemenea împrumuturi cu care ne confruntăm în prezent, noi vorbitorii români.

În anii `60 R. Etiemble opta pentru atitudinea autoritară, considerând că statul trebuie să intervină, prin organismele abilitate, în domeniul educației și învățământului, în presă, în cultură, în industrie și comerț, pentru „apărarea limbii franceze”.

O tentativă „oficială” în acest sens, încă nefinalizată, este Proiectul de lege de lege pentru protejarea limbii române, despre care, senatorul George Pruteanu, preciza: „Aici este vorba despre un fenomen mai larg decât incorectitudinea de morfologie sau ortografie. Este vorba de proliferarea în masă, uneori în detrimentul limbii noastre, a terminologiei străine, în cel mai larg sens. De la denumiri de produse banale la denumirile produselor industriale, nume de instituții, terminologie economică, comercială, reclame.”

În momentul de față, influența englezei asupra limbii române e atât de puternică și de vizibilă, încât pune în umbră orice altă sursă de împrumuturi lexicale, de calcuri semantice și frazeologice. în domeniul financiar, al tehnologiei moderne, al calculatoarelor, al divertismentului (muzical, cinematografic, sportiv), al produselor de consum, englezismele sunt tot mai curente; ele pătrund în română deopotrivă în scris și în oralitate, conservându-și chiar diversificarea stilistică, plasarea diferențiată (de la limbajele de specialitate pînă la argourile adolescentine). Merită totuși să ne întrebăm și care e situația actuală a franțuzismelor, a categoriei care a constituit pentru o perioadă destul de lungă principala formă de exces neologic în cultura română. Oricum, în domeniul cultural și intelectual lucrurile rămân mai complexe și sursele mai variate.

Anglicismele din româna actuală trebuie tratate ca toate celelelate categorii de cuvinte împrumutate mai mult sau mai puțin recent; „ecologia lingvistică nu se face cu prejudecăți și intoleranță, cu purism și discriminări; trebuie asigurată utilizarea corectă și unitară a anglicismelor; este necesară observarea gradului de folosire (exotisme, elemente integrate, pe cale de integrare, fapte izolate, individuale, ocazionale, cu frecvență semnificativă); existența a două atitudini pouse față de anglicisme indică un conflict între generații, respingerea elementelor de origine engleză dovedind o atitudine anacronică.

În concluzie, aș preciza, că este de datoria fiecărui popor să lupte pentru apărarea și cultivarea limbii sale atât prin crearea de cuvinte noi cu mijloace interne, cât și prin preluarea de cuviinte din alte limbi și prin integrarea lor optimă în sistemul său de organizare și funcționare.

Bibliografie

Adriana Stoichițoiu-Ichim, Aspecte ale influenței limbii engleze în româna actuală, Edit. Universității din București, 2006;

Adriana Stoichițoiu-Ichim, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, All, București, 2008;

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, București, Ed. Academiei Române;

Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Româna, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 2009;

Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, București, 1982;

Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, ed. a II-a, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1981;

Mihaela Mureșan, art. Tendințe lingvistice în presa scrisă contemporană, anul III, nr.4, 2008;

Nevaci, Manuela, Anglicisme în publicații adresate tinerilor, Univ. Ovidius, Constanța;

Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iasi, Ed. Institutul European, 1991;

Sextil Pușcariu, Limba română, I. Privire generală, prefață de G. Istrate, note, bibliografie de Ilie Dan, București, Editura Minerva, 1976;

Valeria Guțu Romală, Corectitudine și greșeală (Limba română de azi), Ed. Științifică, București, 1972,

http://www.pruteanu.ro/4doaro-TOT.htm.

Bibliografie

Adriana Stoichițoiu-Ichim, Aspecte ale influenței limbii engleze în româna actuală, Edit. Universității din București, 2006;

Adriana Stoichițoiu-Ichim, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, All, București, 2008;

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, București, Ed. Academiei Române;

Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Româna, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 2009;

Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, București, 1982;

Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, ed. a II-a, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1981;

Mihaela Mureșan, art. Tendințe lingvistice în presa scrisă contemporană, anul III, nr.4, 2008;

Nevaci, Manuela, Anglicisme în publicații adresate tinerilor, Univ. Ovidius, Constanța;

Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iasi, Ed. Institutul European, 1991;

Sextil Pușcariu, Limba română, I. Privire generală, prefață de G. Istrate, note, bibliografie de Ilie Dan, București, Editura Minerva, 1976;

Valeria Guțu Romală, Corectitudine și greșeală (Limba română de azi), Ed. Științifică, București, 1972,

http://www.pruteanu.ro/4doaro-TOT.htm.