Posturile Publice de Radio Si Televiziune In Comparatie cu Cele Private In Raport cu Legea Cna

ARGUMENT

Telespectatorii români își petrec în medie patru ore pe zi în fața televizorului, într-o zi obișnuită de lucru, și mai mult de cinci ore, în week-end. Este în continuare modalitatea cea mai populară de petrecere a timpului liber iar, conform ultimelor studii, încrederea românilor în televiziune o depășește cu mult pe cea în instituțiile statului și în politicieni. Totuși, majoritatea telespectatorilor de la noi nu fac încă diferența între televiziunea publică și posturile private, așteptările lor fiind de regulă cam aceleași: știri care să conțină elemente de senzațional (infotainment) și programe de divertisment.

În ultimii ani, Televiziunea Română – care, de-a lungul timpului, începând cu 1990, s-a impus, oarecum în virtutea inerției, ca un lider constant de audiență – a fost depășită de două posturi private, Pro TV și Antena1, iar mai recent a trecut și în urma posturilor de nișă Antena 3 și Realitatea TV. Însă o dezbatere despre ce reprezintă televiziunea publică (atît în România cît și în alte state europene) iese din sfera audiențelor și a concurenței. Ceea ce nu știu telespectatorii români (pentru că nu au fost educați și „formați“ în acest sens) este că programele de divertisment, pe care le pot urmări – să zicem – la Pro TV, nu trebuie să fie obligatoriu aceleași cu cele de la TVR, pentru a avea de unde alege cînd fac zapping. Loialitatea față de un post public de televiziune ar trebui să aibă la bază un alt set de criterii, cum ar fi știri imparțiale, programe de interes public, emisiuni culturale de calitate etc.

INTRODUCERE

Televiziunea este definită, în “Dictionnaire de la Communication”, drept „desemnarea generică a ansamblului de procedee de transmitere la distanță a imaginilor și sunetelor, pe unde hertziene sau prin cablu“. Însă această definiție este mult prea generală, iar completarea ei cere o expunere mai detaliată a fenomenului. În primul rând, televiziunea, îmbinând transmiterea imaginii și a sunetului, este cel mai important canal mass media. Receptarea acestui tip de mesaj implică doua simțuri – văzul și auzul – care, fiecare luat separat, era suficient pentru lecturarea presei scrise sau ascultarea radioului. Aceasta caracteristică a televiziunii, precum și derularea, pe ecran, a stimulilor în flux continuu, a dus la o schimbare majoră a modului de percepție vizuală, la individul celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Ochiul uman, deprins să parcurgă mesajul scris (de la stânga la dreapta și de sus în jos în civilizația noastră) pentru căutarea informației sau a divertismentului, se află pus în situația, de la apariția cinematografului și a televiziunii, de a se „concentra“ pasiv: sinestezia mesajelor, globalitatea lor duce la un efort de selectare care va deveni, odată cu explozia mediilor electronice și a multimedia, modul universal de consumare a realității, a lumii înconjurătoare. „Serialitatea ierarhică a scrierii este înlocuită cu instantaneitatea imaginii“, afirmă Carlo Sartori în eseul „Ochiul universal“.

Televiziune nu înseamnă doar un ansamblu de tehnici de transmitere sau un proces de receptare, ci poate fi analizată sub mai multe aspecte: al terminalului (aparatul TV), al rețelei (postul de emisie) și al centrului de producție a emisiunilor. Astfel, din punct de vedere funcțional, un post de televiziune are ca activități de bază primirea dreptului de difuzare pentru anumite programe și producerea de emisiuni informative și de divertisment. La acestea se adaugă, bineînțeles, structurarea, concatenarea produselor într-un program și emiterea lor.

Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții: Prima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii.Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.

“Serviciu media audiovizual – serviciul aflat sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii media, al cărui obiectiv principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ pentru publicul larg, prin rețele de comunicații electronice. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie un serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune, fie un serviciu media audiovizual la cerere și/sau un serviciu media care constituie o comunicare comercială audiovizuală” (Legea CNA Art. 1).

Servicii publice de televiziune și de radiodifuziune, reprezintă serviciile de programe de televiziune oferite de Societatea Română de Televiziune și serviciile de programe de radiodifuziune oferite de Societatea Română de Radiodifuziune. Serviciu comunitar de televiziune sau de radiodifuziune, reprezintă serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate unui public aparținând unei comunități specifice. Serviciu tematic de televiziune sau de radiodifuziune este serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate preponderent unui anumit domeniu și care se adresează unui segment al publicului.

Radio-ul a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin natura lor sunt unde electromagnetice. Tot "radio" se mai numește și aparatul receptor corespunzător. Undele radio călătoresc prin aer și pot trece prin cele mai multe corpuri nemetalice inclusiv corpul omenesc. De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită informații la distanțe mari. În antichitate semnalele cu ajutorul focurilor constituiau singura cale de comunicare la mari distanțe; așa s-a aflat de exemplu de căderea Troiei sau a Ierusalimului. Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg în special de către Guilermo Marconi, un inventator italian.

CAPITOLUL I: RADIOUL PUBLIC ȘI RADIOURILE PRIVATE ÎNTRE COMPETIȚIE ȘI FINANȚARE

SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE

Societatea Română de Radiodifuziune (asociată deseori cu denumirea de Radio România) este un serviciu public autonom de radiodifuziune de interes național, cu atribuții de informare, educație și divertisment, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr. 41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte. „Servicii publice de televiziune și de radiodifuziune – serviciile de programe de televiziune oferite de Societatea Română de Televiziune și serviciile de programe de radiodifuziune oferite de Societatea Română de Radiodifuziune;” Legea CNA, cap. 1, Art 5.

În 1956 apare Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formând împreuna instituția numită Radioteleviziunea Română.

În 1956 și apoi în 1957 încep emisiunile pe unde ultrascurte (doar în București) ale Programului 1, respectiv Programului 2 și Programului 3.

În anii '70 și începutul anilor '80, cele trei canale ale Radiodifuziunii difuzau 56 de ore pe zi: 24/24 pe Programul 1, 19 ore pe Programul 2 și 11 ore pe Programul 3. În după-amiaza zilei de 12 ianuarie 1985 se desființează, din ordin politic, studiourile regionale. Programele 1 și 2 își reduc drastic emisia: program numai între orele 6.30 și 23.30, ulterior între orele 6 și 24 în fiecare zi.

Data de 22 decembrie 1989 a însemnat pentru Radio România și pentru societatea românească, un moment de răscruce și un examen. Din acel moment, Radio România își redeschide stațiile regionale, iar evoluția instituției este una ascendentă: în 1990 se înființează studioul regional Constanța; tot atunci începe să emită și Antena Bucureștilor – devenită mai târziu, în 1998, Radio București. Ulterior mai apare un alt canal, destinat populației rurale și intitulat Antena Satelor.

În Prezent Televiziunea Română (și aici ma refer începand cu anul 2006) are statut de instituție publică și emite pe șase canale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR Info și TVR Internațional. Deține și un canal experimental, care emite în sistem High Definition: TVR HD.

TVR acoperă cele mai importante știri la nivel național, prin cele cinci studiouri teritoriale: Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Tîrgu Mureș.

Este afiliată la cele mai importante organizații internaționale din domeniul audio-vizualului, ceea ce ne oferă un avantaj competitiv în materie de calitate a producțiilor pe care le difuzăm: EBU (European Broadcasting Union), EGTA (European Group of Television Advertising), CIRCOM Regional (Asociația Televiziunilor Publice Regionale din Europa), Arte France, IFTA (Federația Internațională a Arhivelor de Televiziune).

TVR își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în conformitate cu Legea nr. 41/1994. Președintele Consiliului de Administrație este numit de către Parlament, pe o perioadă de 4 ani. Consiliul de Administrație al TVR cuprinde 13 persoane, desemnate prin votul majorității deputaților și senatorilor.

TVR are misiunea de a prezenta în mod obiectiv realitățile vieții social-politice și economice interne și internaționale, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și să promoveze valorile limbii române, ale creației autentice culturale, științifice, naționale și universale, ale minorităților naționale, precum și valorile democratice, civice, morale și sportive.

“Suntem singura televiziune din România care sprijină producția cinematografică românească, un procent de 15% din încasările din publicitate fiind alocat în această direcție. Acest procent este cel mai mare din Uniunea Europeană. Avem cea mai mare diversitate a producțiilor din domeniul audio-vizualului românesc: știri, evenimente sportive majore, producții proprii de filme și seriale, documentare, cultură, programe pentru minorități”. publicitate televizată – orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăți, fie al unei contraprestații sau difuzat în scopuri de autopromovare, de către o persoană juridică publică sau privată ori de către o persoană fizică, în legătură cu o activitate comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova furnizarea de bunuri și servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi și obligații. Legea CNA, Cap. 1, Art. 17.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Este stabilit prin lege, și constă în:

Realizarea programelor de radiodifuziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, cultural, educativ și de divertisment

Difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice;

Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe radiofonice, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizatii similare din țară și din străinatate sau pentru valorificare

Desfășurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuând încasări în condițiile legii

Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate

Organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea radiofonică

Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patrioti patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat și persoane fizice

Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări specifice tehnicii audio, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmarirea rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în condițiile legii, promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății.

Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei și în valută

Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de radiodifuziune

Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări

Realizarea și trimiterea în străinatate, în vederea difuzarii, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor radiofonice

Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de radiodifuziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective

Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național

Orice alte activități stabilite potrivit legii.

FINANȚAREA SOCIETĂȚII ROMÂNE DE RADIODIFUZIUNE

Principala sursă de finanțare a televiziunii publice române o reprezintă taxa TV care în acest moment este cea mai scăzută din Uniunea Europeana, adică 4 lei/familie lunar.

Fondurile pe care televiziunea română le primește de la bugetul de stat merg în proporție de 98% direct către Societatea Națională de Radiocomunicații pentru închirierea stațiilor și circuitelor (preluarea, transportul și difuzarea de către S.N.Radiocomunicații S.A. a programelor televiziunii publice).

Veniturile din publicitate ale televiziunii (Departamentul marketing) dețin o pondere mică din cauza restricțiilor în difuzarea publicității, care de altfel nu se regăsesc în cazul televiziunilor private.

Programele televiziunii publice nu pot fi întrerupte pentru a se difuza reclame, a căror durată nu poate depăși 8 minute pe oră, față de 12 minute cât pot difuza televiziunile private.

Societatea română de radiodifuziune, cu un număr de aproximativ 3.000 de angajați, merge în pierdere de ani de zile. Și asta în ciuda obligativității taxei audiovizuale și a susținerii oferite de la bugetul de stat. Necesarul de bani este acoperit din liniile de credit pe care instituția le folosește în permanență. “A existat o permanentă pierdere, care s-a acumulat. Asta nu înseamnă că nu trebuie să faci în continuare programe, să încerci să așezi lucrurile. În prezent, Televiziunea Română are deschise linii de credit la diferite bănci, nu doar la o singură bancă. Nu are importanță la care dintre banci. Liniile de credit pot acoperi și un deficit, pot acoperi și un deficit de cash, dar le poți folosi și atunci când ești în câștig. Și asta pentru că poți să ai discrepanțe între momentul în care trebuie să faci plata și cel în care încasezi. Sunt industrii cu cicluri lungi, de exemplu chiar în cazul media, ciclul de încasare al banilor din publicitate, este unul lung. Noi discutămde 50-60 de zile și considerăm deja că e bine, dar perioada urcă la 90-100 de zile, în publicitate. Ai nevoie de bani pentru plăți, pe care trebuie să le faci, chiar dacă tu, contabil te așezi pe plus, e posibil să ai probleme”, a declarat într-un interviu recent, Președintele Consiliului de Administrație al Instituției.

CAPITOLUL II: TELEVIZIUNILE PUBLICE ȘI PRIVATE- ÎNTR-O COMPETIȚIE CONTINUĂ

Conform Legii Audiovizualului Televiziunile:

ART. 43
(1) Radiodifuzorii sunt persoane juridice de drept public sau privat, fundații ori asociații fără scop patrimonial, precum și persoane fizice autorizate conform legii.
(2) Radiodifuzorii de drept privat, care sunt persoane juridice, se constituie și funcționează sub forma societăților comerciale.
(3) Dreptul de proprietate asupra acțiunilor sau a părților sociale se poate transfera în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu condiția să nu aducă atingere drepturilor și obligațiilor prevăzute în licența sau licențele deținute de societatea comercială respectivă.
(4) Orice persoană fizică sau juridică ce deține sau dobândește o cotă egală sau mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot ale unei societăți comerciale titulare de licență audiovizuală ori de licență de emisie sau ale unei societăți care controlează o societate titulară a unei astfel de licențe are obligația de a notifica această situație Consiliului, în termen de o lună de la data la care a ajuns la această cotă.
(5) Acțiunile reprezentând capitalul social al societăților comerciale pe acțiuni nu pot fi decât nominative.
(6) Este interzisă utilizarea numelui unei alte persoane, în orice mod, de către o societate comercială care solicită acordarea unei licențe audiovizuale ori de emisie sau a oricărei alte autorizații privind un serviciu de comunicare audiovizuală ori care controlează o societate titulară a unei astfel de licențe ori autorizații, în scopul eludării prevederilor prezentei legi.

CARE ESTE DIFERENȚA ÎNTRE TELEVIZIUNILE PUBLICE ȘI CELE PRIVATE?

Finanțarea Televiziunilor publice înseamnă finanțare, cel putin în parte, de la surse guvernamentale legale.

Finanțare privată înseamnă că finanțarea provine din surse non-guvernamentale,That could include either individuals or businesses. care ar putea include persoane fizice sau juridice.

În următorul tabel voi face o comparație între Televiziunile Publice și cele Private – modul de finantare:

Tabel 2: Comparatie public-privat

Tabelul 2: Categorii de sectoarele public și privat

TELEVIZIUNILE PRIVATE. NORMELE CNA PRIVIND FINANȚAREA

În Romania, cu excepția Societății romane de Radiodifuziune (SRR) și a Societății Romane de Televiziune (SRTV), precum și a agenției de știri Agerpres, instituțiile de media sunt private. Există mai multe grupuri de presă; dintre cele mai relevante enumerăm: Media Pro, Intact, Realitatea Cațavencu, Grupul Ringier, Lagardere, Adevărul Holding, SBS Broadcasting Group. Unele dintre acestea dețin mai multe tipuri de media: presă scrisă, TV, radio, internet, iar altele sunt specializate în unul sau două dintre acestea. Produsele media se pot impărți, din punct de vedere al ariei geografice pe care o acoperă, în produse media naționale sau locale. Produsele

media naționale (presă scrisă, internet, radio, TV) beneficiază de indicatori de performanță măsurați independent și furnizați de asociațiile industriei de profil. În cazul presei scrise și al internetului, acest lucru este valabil și pentru publicațiile sau websiteurile distribuite de interes local, spre deosebire de posturile TV și radio locale, pentru care aplicarea indicatorilor de performanță nu este posibilă în prezent, decât cu foarte mici excepții.

Media audio/vizuale (Radio/TV) reprezintă totalitatea mijloacelor și canalelor de transmitere la distanță a sunetelor/ imaginilor (în mișcare) pe calea undelor sonore/vizuale. Datorită calităților intrinseci, radioul și televiziunea sunt medii de comunicare în masă. În România, aceste două medii de masă sunt reglementate de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). Conform CNA, există aproximativ 400 de licențe audiovizuale pentru posturi de televiziune. Din punctul de vedere al profilului de activitate, conform statisticii CNA, licențele audiovizuale sunt impărțite astfel:

– 333 stații TV private; 17 stații TV publice.

Televiziunile românești de astăzi sunt adesea criticate pentru calitatea scăzută a programelor și pentru obediența acestora față de interesele politice și economice ale patronilor lor. Un raport al EU Monitoring and Advocacy Program publicat în octombrie 2005 constată că "o […] particularitate a televiziunii din România de azi pare a fi tabloidizarea și trivializarea programelor de știri, care au devenit din ce în ce mai puțin orientate către știrile politice."

Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două piețe.

Piața primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii și consumatorii de televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilă de programe.

Piața secundară – Reunește aceiași difuzori și programatori, cu producătorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.

CAPITOLUL III: PROGRAMELE STAȚIILOR DE RADIO ȘI TELEVIZIUNE ȘI INTERESUL PUBLICULUI

Televizorul a ajuns o prezență constantă în viața noastră. La oraș sau la țară îl întâlnim în majoritatea caselor, achiziționarea lui fiind una din primele griji ale unei familii tinere. Cât ar fi de mare sărăcia puțini sunt dispuși să renunțe la televizor. Chiar mai mult, de când cu varietatea programelor recepționate prin cablu, fiecare membru al familiei are propriul lui televizor la care îsi urmărește programele preferate. Televizorul a ajuns un lucru atât de comun încât, pentru mulți, pare cel puțin ciudată ridicarea problemei oportunității prezenței acestuia în casă și a urmăririi programelor sale.

Cu toții ne petrecem timpul în fața televizorului, cu toții stăm și ne uitam la filme, emisiuni de divertisment sau chiar reclame. Stăm acasă, în fața televizorului și ne relaxăm, ne petrecem timpul liber alături de cei dragi și ne simțim bine. Televizorul este un mijloc de comunicare familial. Discutăm despre el tot timpul, îl privim singuri sau împreună cu prietenii ori familia. El face parte din cultura noastră și putem spune că ne oferă modele și structuri ale vieții de familie. Prin intermediul televizorului “ne integrăm într-o cultură a consumatorului, prin care se formează și se manifestă latura noastră familial.

Televizorul ne atrage și ne absoarbe în lumea lui.

S-a remarcat faptul că un televizor deschis reprezintă o atracție căreia cu greu îi pot face față persoanele prezente într-o cameră. Succesiunea imaginilor, curiozitatea, radiațiile tubului catodic ne fac să ne întoarcem privirea spre televizor chiar dacă nu suntem interesați în mod direct de cele prezentate. Odata atrași de ele, telecomanda ne va ajuta să găsim ceva interesant.

În continuare, prin efectul hipnotic pe care-l produce, televizorul ne va smulge din realitate și ne va absorbi în lumea lui facându-ne să ne scufundăm într-o lume a iluziei, mult mai interesantă și mai bogată în întâmplări decât viața noastra de zi cu zi. Această lume a iluziei nu este lipsită de primejdii cărora cu greu le putem ține piept.

În studiile recente care s-au făcut, a început să se ia în considerare faptul ca televizorul are un caracter familial. El face parte din familia noastră. Televizorul, după cum s-a demonstrat este un străin care pătrunde în casele noastre și care, insinuându-se în viața fiecărui membru al familiei, reușește să-i îndepărteze pe unul de celălalt. Televiziunea este mai mult decât o persoană: este o lume cu care ne împrietenim, împreună cu care petrecem adesea mai mult timp, în care investim mai multă afectivitate decât în cei apropiați. Televizorul este ca o persoană din interiorul familiei noastre: are anumite caracteristici care fac din acesta un element aparținând culturii intime de timp casnic: televizorul are o vârsta, are sex, este multimplu dispersat în locuri diferit ocupate, este conectat la o tehnologie secundară (calculator sau videocasetofon), deține o gamă din ce în ce mai largă de emisiuni (televiziuni publice) și canale specializate (televiziuni private).

Televizorul s-a întipărit puternic în existența noastră și nu ne mai gândim la el ca la un simplu obiect, ci ca la o parte din familia noastră. El nu este doar un simplu aparat ci o reflectarea a vieții de familie.

Viața de familie nu este doar un fenomen sociologic, ci și unul cultural și istoric. Este o clasă socială care a fost capabilă să creeze și să etaleze o lume proprie, alta decât lumea afacerilor. În acest spațiu (intim) a putut fi creată o lume diferită, o lume a imaginilor, a dorințelor, a plăcerilor și a iluziilor.

„Spațiul de viață s-a diferențiat de spațiul de muncă”. Primul era constituit ca interior, iar biroul era complementul acestuia. Persoana care ținea cont de realitate în biroul său, a avut nevoie de interior ca suport al iluziilor sale, iar această necesitate era cu atât mai presantă cu cât el nu amestecă niciodată preocupările sociale cu afacerile. În crearea mediului său privat, el le-a înăbușit pe amândouă. Așa a răsărit mantasmagoria interiorului.

Spațiul nostru intim (interiorul nostru) nu mai este doar un spațiu fizic, este unul social, economic, cultural și politic, și de asemenea și un spațiu tehnologic. Există o dinamică în jurul spațiului nostru intim, care este prelungit dincolo de pereții casei, este dincolo de relațiile sociale și familiale, într-o lume a schimbărilor și a transformărilor complexe. În această dinamică a instabilității, un loc foarte important îl ocupă televizorul.

3.1. RADIOTELEVZIUNEA ROMÂNĂ ȘI OPINIA PUBLICĂ

OPINIA PUBLICĂ: părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune.

Factori de influență

Opinia publică este influențată în același timp de unele condiții permanente dar și de circumstanțele temporare. Pe lângă cele menționate anterior mai sunt și ideile ce caracterizează cultura populară într-o anumită regiune, la un anumit moment.

Alte circumstanțe relativ permanente pot fi rasa, religia, amplasarea geografică, statutul economic și nivelul educațional. Acestea pot influența opinia unui individ sau a unui anumit grup în legătură cu multe subiecte. Pe lângă acestea mai poate interveni impactul unui eveniment curent, opinia unor persoane influente sau autoritare ca și efect al mass-mediei .

Utilizări

Sondajele de opinie sunt acceptate ca instrumente utile pentru afaceri, organizații politice, mass-media și guvern, de asemenea și pentru cercetările academice.

Rezultatele sondajelor comerciale ajută în stabilirea planului de marketing, la stabilirea strategiei publicitare și la realizarea anumitor schimbări asupra unui produs pentru a crește vînzările.

Radioul și televiziunea sunt utilizatori importanți ai sondajelor de opinie, în speciala celora care oferă informații despre situația politică, economică sau socială a societății. Părerea publicului despre anumite probleme economice, sociale sau internaționale este de asemenea, considerată uneori demnă de a fi știre.

Metode de efectuare a sondajelor de opinie-de aflare a opiniei publice

Încă de la început au existat controverse asupra sondajelor de opinie. Dacă acestea nu sunt realizate cu profesionalism există posibilitatea ca informațiile oferite de acestea să nu fie reale.

Sondajele de opinie trebuie realizate pe eșantioane relevante, eșantioane care trebuie delimitate clar astfel încât fiecare dintre subiecți să aparțină numai unui eșantion. Chiar dacă eșantioanele sunt bine delimitate, pot apărea probleme la analiza sondajelor, la modul lor de interpretare. Construcția sondajelor trebuie să fie fixă, acestea trebuie realizate astfel încât să fie clare, la obiect și să nu influențeze subiectul sub nici o formă. Eșantioanele alese pot avea dimensiuni variabile, în funcție de importanța subiectului.

Televiziunea – interes propriu sau interesul cetățenilor

Revenind la dilema legată de rolul televiziunii în societatea noastră, trebuie să ne oprim un moment asupra întrebării pe care și-au pus-o mulți: Televiziunea are în principal un interes personal, egoist și materialist sau este atașată idealurilor luptei pentru protejarea interesului telespectatorului ? Este televiziunea doar o întreprindere care își planifică și modifică strategiile de producție și vânzare doar pentru a obține o creștere a profitului, sau este un instrument prin care oameni cu un grad înalt de conștiință civică, cu o capacitate crescută de analiză și cu talent de comunicatori încearcă să păstreze echilibrele atât de fragile din societate, punând umărul astfel, la evoluția ei?

Interes propriu.

Cum altfel ar putea fi definită goana disperată după creșterea audienței? Abandonarea acelor programe care nu aduc venituri pentru că audiența lor, formată din grupuri omogene dar puțin numeroase, nu atinge nivelul considerat interesant de către companiile de publicitate. Cultivarea senzaționalismului, încercându-se înlocuirea circului din faimoasa sintagmă cu programul de televiziune, înlocuirea știrilor utilitare, de interes cetățenesc cu cele care au drept scop obținearea unei reacții politice sau comerciale, autopromovarea, exasperantă uneori, a propriilor programe, în speranța obținerii efectului: „dacă se vorbește atât despre el, înseamnă că e bun !“ sunt niște idei care nu fac bine opiniei publice. Totul pornește de la confuzia pe care oamenii o fac între important și interesant. De multe ori consumăm energii uriașe pentru lucruri total lipsite de importanță, așa cum un copil va fi atras și se va chinui până la a învăța să meargă pentru a pune mâna pe un obiect strălucitor dar inutil. Chiar dacă avem senzația că ne maturizăm, rămân în noi unele porniri de a pune mâna pe acel flecușteț strălucitor. Pe care, de cele mai multe ori, după un timp, îl aruncăm plictisiți. Sau îl înlocuim cu alt flecușteț. Sigur că un mare rol în această atitudine a noastră îl are lipsa culturii, mai precis a acelor elemente de cunoaștere care să ne permită judecăți de valoare și decizii benefice pentru noi. Avem tot mai mult tentația de a abandona drumul obositor al analizei permanente și al adoptării strategiilor pe termen lung în favoarea trăirii momentului, satisfacerii nevoilor de bază. Iar televiziunea știe să profite din plin de această apetență a noastră pentru lucruri lipsite de importanță dar strălucitoare. De aceea, de cele mai multe ori, compromisurile care se fac, duc la simplificarea exagerată a lucrurilor, la golirea de orice conținut ideatic a mesajelor transmise și la transmiterea senzației că lumea este atât de simplă pe cât ne-am dori-o noi, dorință născută din cauza dificultăților pe care le întâmpinăm în a o înțelege. Cei care iau apărarea televiziunii spun că ea n-are rol educativ sau formativ ci doar informativ. Ca și când educația n-ar avea la bază informația! E greu de imaginat cum e posibil să transmiți cuiva informațiile fără a-i sugera și modul în care trebuie să le interpreteze, chiar dacă acest lucru se face prin simplă înșiruire a informațiilor. Este clar și faptul că un grad ridicat de cultură face ca alegerea să fie mai nuanțată și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un program pentru a fi urmărit mult mai dificil de îndeplinit. De aceea, televiziunea n-are nici un interes să-i formeze pe acei telespectatori care s-ar putea declara mai apoi nemulțumiți de ea, deveniți dintr-o dată mult prea pretențioși.

Interesul cetățeanului

Ar fi nedrept să nu privim activitatea televiziunii și prin prisma ajutorului pe care îl dă telespectatorului în a se descurca într-o lume din ce în ce mai confuză, guvernată de legi din ce în ce mai haotice și contradictorii. E greu să nu observăm că, mai ales în România ultimilor 10 ani, televiziunea a fost motorul principal al unei revoluții care ne-a scăpat de un regim dictatorial, a fost cea care i-a împiedicat uneori pe conducători să ia decizii care ne-ar fi afectat pe toți pe termen lung sau i-a forțat să renunțe la afaceri oneroase din care profitau numai ei, a creat în oameni convingerea că ceva depinde și de ei. Să fie toți jurnaliștii în căutarea unor slujbe călduțe, care asigură un confort sporit, o mulțime de relații, glorie personală și salarii mult peste media națională ? Ca și în cazul medicilor ar fi absurd să credem că toți au avut ca unic motiv la alegerea meseriei doar obținerea unor venituri mari. Chiar să fi uitat dorințele noastre din copilărie de a-i face pe ceilalți sănătoși ? De aceea sunt convins că există în mass media românească foarte mulți jurnaliști care chiar cred în ceea ce fac, chiar încearcă să-și pună cunoștințele și capacitetea de a raționa în slujba celor care, din lipsă de timp sau de informație, sunt tentați să creadă și să accepte cu ușurință orice li se spune. Să nu uităm că la baza funcționării unei televiziuni stă încrederea pe care i-o acordă telespectatorii. Fără această încredere, orice efort al unei televiziuni este sortit eșecului. Iar încrederea este răsplata pentru confirmarea judecăților de valoare pe care realizatorii sunt chemați să le facă pentru a le oferi telespectatorilor. Să nu uităm că un om se iartă mult mai ușor pentru o greșeală decât îl iartă pe semenul lui care l-a sfătuit s-o facă. De aceea, oricât de interesați ar fi de obținerea unor profituri, managerii și realizatorii unei televiziuni trebuie să țină cont de condiția primordială a câștigării încrederii. Există un alt aspect al influenței benefice pe care o are televiziunea asupra societății. În afara unor campanii de mică anvergură destinate satisfacerii unor interese personale, economice sau politice ale celor care dețin respectivul canal de comunicare în masă, cea mai mare parte a informațiilor sunt destinate creării unor sisteme de valori care să-i permită telespectatorului să judece lumea și să ia decizii în momentele cheie. Se poate obiecta aici că sistemele de valori respective sunt subiective și aparțin celor care realizează programele de televiziune, putând fi pentru acest motiv, nepotrivite pentru telespectatorul care le adoptă.

Aceeași obiecție o putem aduce și vis-a-vis de educația pe care o fac părinții, a căror dragoste nu dă automat caracterul de obiectivitate și perfecțiune sistemelor de valori transmise copiiilor lor. În concluzie, în condițiile în care fiecare dintre noi suntem o sursă de transmitere a informațiilor în scopul, mai mult sau mai puțin declarat, de a-i influența pe ceilalți, de a-i convinge de valabilitatea adevărului nostru, realizatorii de televiziune nu sunt mai de condamnat pentru că folosesc mijlocul 31 acesta pentru a face același lucru. De aceea, accesul la un mijloc extrem de puternic de a-i influența pe ceilalți are aceleași efecte ca și în cazul cetățenilor simpli, ajunși în funcții de conducere: pe unii îi responsabilizează și altora le dă senzația că dețin adevărul absolut. Aceștia din urmă sunt treptat eliminați pentru că, foarte probabil, mai devreme sau mai târziu, ideile lor vor fi contrazise de realitate.

Apelul la credibilitate

Vorbitorii folosesc apelul la credibilitate când se prezintă publicului ca fiind credibili, etici și de încredere. Dacă vedem că o persoană este în general credibilă și etică, atunci avem tendința să credem ce spune acea persoană despre un anumit subiect. Dacă nu ne-am format deja o impresie despre credibilitatea vorbitorului, trebuie să ne bazăm pe percepțiile noastre față de el din timpul discursului. Vorbitorii eficienți își creează credibilitate (sau o întăresc pe cea dobândită anterior) la începutul discursului lor.

Dar cum se formează impresia despre un vorbitor ? Teoriile tradiționale spun că noi judecăm dacă vorbitorul pare că știe ce spune, are un caracter drept și este interesat de bunăstarea noastră. Aceste trei elemente – cunoștințe, caracter și bunăvoință – au fost analizate pe larg de-a lungul anilor și sunt factori esențiali în crearea credibilității. Mai recent, un alt element, dinamismul, a apărut în studiile despre crearea imaginii în mass-media. Dinamismul se referă la energie, atractivitate și gradul de entuziasm pe care-l arată oamenii care încearcă să convingă.

Nevoia de siguranță a opiniei publice

Societatea românească a trăit după 1989 sub semnul incertitudinii. Procesul de decomunizare a societății românești a fost extrem de dificil. Fiecare zi însemna negarea celei precedente. Fiecare oră putea aduce schimbări majore în mersul societății în ansamblu dar și în traiectoria personală a membrilor săi. După o perioadă îndelungată în care lucrurile se schimbau imperceptibil, în care, odată intrat pe un făgaș, drumul individual suferea devieri minore, în care școala, acoperișul deasupra capului și locul de muncă erau asigurate de stat, fiind prin aceasta sigure și puțin susceptibile de a crea surprize și, prin urmare, drame la nivel individual, oamenii s-au văzut intrați (mai mult fără voie, sau, ca să fiu mai exact, fără conștientizarea adevăratei dimensiuni a revoluției pe care au susținut-o) într-o epocă a schimbărilor, uneori radicale, ale reperelor care reprezentau înainte puncte fixe de raportare. Pe plan economic, social și al mentalității, toate lucrurile au devenit fluide. Oamenii au început să simtă cum li se scurg printre degete toate acele elemente de care erau înainte atât de siguri. Încet, viața individului a început să depindă din ce în ce mai mult de variabile care nu mai puteau fi controlate. Și dacă, înainte, aceste variabile depindeau de un atotputernic dar extrem de greu schimbător sistem politic, acum, aceleași variabile își pierd treptat orice contact cu logica simplă, a cetățeanului de pe stradă. Sondajele de opinie au arătat că cea mai prezentă este nesiguranța, teama de ziua de mâine, de schimbările neprevăzute care ar putea schimba radical viața fiecăruia dintre noi. Ne temem de boli și de prețuri, de războaie și de șomaj, adică exact de acele lucruri care depind într-o măsură atât de mică de noi dar ale căror efecte sunt atât de devastatoare pentru echilibrul interior. Întrebați dacă și-ar dori un serviciu stabil dar cu salariu mic sau unul care să le aducă venituri mari dar incert ca durată, cei mai mulți români ar alege prima variantă. Dorința de siguranță este mai mare decât teama de sărăcie. Omul are senzația că, oricât de rea ar fi situația, se poate obișnui cu ea, îi poate face față atât timp cât nu suferă modificări bruște. Nevoia aceasta de stabilitate a fost pe undeva satisfăcută de televiziune. Cu caracterul ei ușor conservator, cu programele ei care se schimbau de două ori pe an într-o proporție insignifiantă televiziune a devenit unul dintre factorii de echilibru, unul dintre reperele fixe ale românilor. Televiziunea a devenit un elemente previzibil. Toți știm că la ora X începe serialul nostru preferat, că la ora Y încep știrile. Chiar dacă viața noastră este total bulverastă într-o zi, televiziunea rămâne imperturbabilă iar telenovela începe fix la aceeași oră ca și ieri. Senzația de familiar, de obișnuit, de siguranță îi face pe oameni să aștepte cu nerăbdare întoarcerea acasă și deschiderea televizorului. Reîntâlnirea cu personajele cunoscute care n-au făcut nimic de ieri până azi, în absența ta, cu rubrica meteo care este difuzată mereu la sfârșitul buletinelor de știri, cu talk-show-rile care te așteaptă ca să-ți dezvăluie ce mai e nou și la ce te poți aștepta mâine, este așteptată de mai toți românii. Ești acasă. Te simți printre lucrurile cu care te-ai obișnuit, printre oamenii pe care ai senzația că îi cunoști și orice schimbare este anunțată din timp cu surle și trâmbițe ca să nu te ia prin surprindere. Vă dați seama ce liniștiți ar fi românii dacă ar fi siguri că-și vor regăsi a doua zi locul de muncă, așa cum sunt siguri că-l vor revedea pe Marius Tucă a doua seară la televizor? Dacă ar ști că-și vor primi salariile pe 15 ale lunii, așa cum telenovela începe la ora 17 și 15 minute ? Dacă ar observa că aceste salarii ar crește așa cum crește durata unui talk-show, numai pentru că ei, telespectatorii, doresc mai mult ?

Televiziunea rămâne cea mai importantă sursă de informații. Marea majoritatea a românilor află despre lucrurile care-I interesează de la televizor. De la cursul dolarului până la cantitatea de zăpadă ce se va așterne, de la cuantumul noului salariu minim pe economie până la marca noii mașini pe care și-a cumpărat-o o vedetă, televziunea îți oferă toate informațiile de care ai sau ți se pare că ai nevoie. De la o epocă în care informația era de două feluri: oficială sau sub formă de zvon, am trecut într-o eră a informației care circulă liberă, prin intermediul mass-media.

Totul se poate afla și totul este din surse sigure, nemaiexistând acea nesiguranță care însoțea zvonurile. Informațiile se repetă, există reluări ale emisiunilor și, informațiile importante sunt reluate și îmbogățite la intervale scurte de timp, astfel încât nu le poți rata. Cu singura condiție de a privi programele televiziunii. Dacă este adevărat că televizunea este cea care îți poate transmite informațiile vitale pentru viața ta, tot atât de adevărat este și faptul că se naște astfel o dependență de acest mediu de comunicare, de valorile pe care acesta le împărtășește și de criteriile în baza cărora unele informații sunt transmise și altele nu. Așa cum spuneam, este imposibil să transmiți o informație pură, adică lipsită de orice elemente care să nu o poziționeze cumva în sistemul informațional deja existent. Cu alte cuvinte, e practic imposibil să dai telespectatorului o informație fără ca ea să conțină și instrucțiunile de folosire. Mai mult, înșiruirea informațiilor în anumite secvențe duce la constrirea de succesiuni logice, ușor de asimilat de telespectatori și ușor de reprodus. Astfel, o informație într-un anumit ambalaj va fi reprodusă la nevoie de telespectator, cel mai probabil, în același ambalaj. Informația înseamnă putere. Asta au învățat-o și cei care gestionează informația și mulți dintre cei care o primesc. Un om cu multe informații este un om mai greu de influențat. Este un om care poate poate prevedea pericolele și care poate lua mai ușor decizii. Este un om care își poate controla viața. De aceea, este perfect explicabilă fascinația față de acea sursă de informații, față de cea care ne transferă din puterea ei, transmițându-ne o parte (nu știm niciodată cât de mare) din informațiile pe care le obține.

3.1. ASTEPTARI DE LA RTV

Pentru a înțelege mai bine felul în care mass-media își interpretează rolurile, trebuie să vedem care sunt raporturile cu celălalt nucleu de putere – politicul (reprezentat aici de guvern). Există în principal patru tipuri de construcții politice:

– democrație

– dictatură

– de dezvoltare

– autoritarism.

În funcție de acestea vom vedea că și mass-media se împarte în mai multe categorii, fiecare cu caracteristicile sale:

– social

-responsabilă

Televiziunea Română este însărcinată să ofere publicului informațiile și știrile importante, fără nici un control din partea guvernului, dar supusă unor presiuni din partea acestuia și responsabilă față de societatea civilă.

Cel mai mare avantaj al acestui tip de presă este independența sa de interesele consiliului administrativ, care, de multe ori este chiar guvernul.Televiziune este deținută de guvern și trebuie să protejeze status-quo–ul acestuia. Nu este decât o prelungire a guvernului, fără personalitate proprie. Guvernul controlează în mare parte presa prin pârghii administrative astfel că marea parte a informațiilor vor fi astfel oferite publicului încât să avantajeze și să sprijine intențiile guvernului. Se poate spune aici este un colaborator al guvernului. De aceea cercetătorii au imaginat un sistem în care media este proprietate publică, nonprofit și care să permită cetățenilor să aleagă informațiile care li se par importante pentru a fi dezbătute. Din păcate este vorba despre un sistem utopic. Este evident faptul că permanenta căutare a unui sistem relațional mediapublic perfect este determinată de dorința diminuării puterii de manipulare pe care o are mass-media. Pentru că, fiecare categorie folosește un anume tip de propagandă și anumite tehnici de persuasiune și manipulare, în funcție de interesele pe care le are sau/și pe care le apără. Astfel: – Televiziunea Romană este responsabilă și folosește din plin propaganda pentru a apăra interesele economice ale proprietarilor și, evident, pe cele politice ale celor care pot influența legile care determină bunăstarea sau falimentul marilor companii. Manipularea este grosieră, deși tehnicile folosite sunt extrem de bine puse la punct. Ideea înrădăcinată și intens susținută de presă că se bucură de o independență totală față de politic face ca publicul (consumatorul de informații) să fie încrezător și, prin urmare, neatent la substratul mesajelor transmise. Aceasta face foarte ușoară munca celor care pun în practică propaganda pentru atingerea unui anumit scop

CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ. FINANȚAREA TELEVIZIUNILOR ȘI LA RADIO-URI

4.1. STUDIU DE CAZ. SITUATIA FINANCIARĂ A SRTV. TELEVIZIUNE PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA

Televiziunea Română este o societate publică de televiziune a cărei activitate financiară este reglementată în Capitolul IV al Legii nr. 41/1994, cu modificările și completările ulterioare.

Veniturile SRTv în anul 2009 au fost:

Venituri taxa tv…………………322.319.249 lei 56,52%

Publicitate și sponsorizări…….35.429.235 lei 6,21%

Subvenții………………………..176.579.905 lei 30,96%

Exploatare………………………35.967.353 lei 6,31%

Total………………………………572.391.684 lei

Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, limitează pauzele de publicitate ale TVR la opt minute de publicitate pe oră, față de 12 minute pe oră, cât transmit televiziunile comerciale. TVR nu poate insera spoturi publicitare în interiorul programelor. Astfel, partea de piață de publicitate atrasă de TVR pe posturile sale cu acoperire națională este limitată, ceea ce înseamnă o pierdere substanțială pentru societate. …Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromoționale sau de teleshopping, numai între programe.
(3) În cadrul programelor alcătuite din părți autonome sau în cadrul difuzării unor competiții sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care conțin pauze, spoturile de publicitate și teleshopping pot fi introduse doar între părți sau în pauze.Legea CNA, Cap III, Art. 28.

Societatea Română de Televiziune, înființată în baza Legii nr. 41/1994, si-a încheiat activitatea în anul 2009 cu următorii indicatori economico-financiari:

Venituri totale: 572.391.684 lei;

Cheltuieli totale: 620.381.974 lei;

Cifra de afaceri neta: 537.372.568 lei;

Rezultatul net al exercitiului: deficit în valoare de 47.990.290 lei.

Acest deficit de 47.990.290 de lei reprezintă pierderea Televiziunii Române, vrem nu vrem, ceea ce înseamnă o mare problem financiară în momentul de față.

Situatia contului de profit si pierdere încheiat la 31 decembrie 2009

A. Rezultatul din exploatare

1. Veniturile din exploatare realizate de SRTv în anul 2009 au fost de 570.295.742 lei, cu 0,77 % mai mici față de anul 2008 si se prezintă în următoarea structură:

a. Venituri din taxa pentru serviciul public de televiziune în valoare de 322.319.249 lei, cu o pondere de 56,52% din total venituri din exploatare, cu 5,49 % mai mici față de anul 2008;

b. Venituri din publicitate în valoare de 35.429.235 lei, cu o pondere de 6,21% din total venituri din exploatare, cu 48,87% mai mici față de anul 2008;

c. Venituri din subvenții din exploatare în valoare de 176.579.905 lei, cu o pondere de 30,96% din total venituri din exploatare. Din aceste venituri, numai 152.208.437 lei reprezintă alocații de la bugetul statului primite până la 31 decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 41/1994,

republicată, Legea bugetului de stat pe anul 2009 nr.18/2009 si Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2009;

d. Alte venituri din exploatare, în valoare de 35.967.353 lei, cu o pondere de 6,31% din total venituri din exploatare, cu 43,79% mai mici față de anul 2008, din care:

prestări externe în valoare de 588.552 lei, reprezentând copiere casete, închirieri circuite transmisii etc;

prestări interne în valoare de 2.426.591 lei, reprezentând prestări servicii tehnice, licențe programe, chirii etc.;

alte venituri în valoare de 32.952.210 lei, reprezentând venituri din penalizări, sponsorizări etc.

2. Cheltuielile din exploatare realizate de SRTv în anul 2009 au fost de 614.068.228 lei, cu 0,08 % mai mari față de anul 2008. După natura activității desfăsurate, aceste cheltuieli se prezintă astfel:

Cheltuieli aferente activității de difuzare a programelor de televiziune în valoare de 240.257.220 lei cu o pondere de 39,13% din totalul cheltuielilor de exploatare;

Cheltuieli aferente activității de realizare a programelor de televiziune în valoare de 366.252.443 lei cu o pondere de 59,64% din totalul cheltuielilor de exploatare;

Cheltuieli aferente activității de difuzare publicitate în valoare de 7.531.725 lei cu o pondere de 1,22 % din totalul cheltuielilor de exploatare;

Cheltuieli aferente altor activități comerciale în valoare de 26.840 lei, cu o pondere de 0,01% din totalul cheltuielilor de exploatare.

Pe elemente de cheltuieli, cheltuielile din exploatare realizate de SRTv în anul 2009 se prezintă astfel:

a. Cheltuieli cu personalul, în valoare de 197.757.281 lei, cu o pondere de 32,20% din totalul cheltuielilor din exploatare, din care:

salarii si indemnizații: 150.071.207 lei;

contravaloare tichete de masă: 5.568.787 lei;

cheltuieli cu asigurările si protecția socială: 42.117.287 lei.

Cheltuielile cu personalul sunt aferente persoanelor angajate cu carte de muncă si membrilor Consiliului de Administrație. Si în anul 2009 SRTv a continuat politica de diminuare a cheltuielilor cu personalul prin utilizarea mai eficientă a resursei umane. Măsurile luate au redus numărul de ore suplimentare cu 9.742 ore, cu o influență în valoare de 134.233 lei. În anul 2009 nu s-au efectuat creșteri salariale conform CCM, salariile rămânând înghețate la nivelul din iulie 2008.

b. Cheltuieli privind prestațiile externe, în valoare de 267.621.823 lei, cu o pondere de 43,58% din totalul cheltuielilor din exploatare, din care:

cheltuieli cu stații si circuite datorate Societății Naționale de Radiocomunicații în valoare de 135.942.120 lei;

cheltuieli licențe interne și externe sport în valoare de 33.224.679 lei;

cheltuieli privind comisionul cuvenit societăților Electrica pentru colectarea taxei TV, în valoare de 22.789.565 lei;

cheltuieli canalul satelit în valoare de 12.512.813 lei;

cheltuielile cu colaboratorii reprezentând drepturi de autor în valoare de 10.764.749 lei;

cheltuieli cu drepturile de radiodifuzare a operelor, interpretărilor sau execuțiilor artistice cuvenite organismelor de gestiune colectivă, în valoare de 10.434.711 lei;

cheltuieli cu deplasările în valoare de 6.147.960 lei;

cheltuieli privind licențele de programe interne si externe, în valoare de 3.161.048 lei;

cheltuieli servicii bancare în valoare de 3.763.145 lei;

cheltuieli servicii telefonice în valoare de 2.783.855 lei;

cheltuieli abonamente agenții știri în valoare de 2.423.915 lei;

cheltuieli cu chiriile în valoare de 2.301.028 lei;

cheltuieli închiriere circuite transmisii în valoare de 2.072.841 lei;

cheltuieli cu colaboratorii-contracte civile de prestări servicii în valoare de 1.747.388 lei;

cheltuieli salubrizare în valoare de 1.739.788 lei;

cheltuieli privind comisionul cuvenit pentru încasarea veniturilor din publicitate, în valoare de 1.408.890 lei;

alte prestații externe reprezentând servicii tehnice, cotizații, întreținere si reparații, prime asigurare etc. în valoare de 14.403.328 lei.

c. Cheltuieli cu impozite si taxe, în valoare de 57.167.456 lei, cu o pondere de 9,31% din totalul cheltuielilor din exploatare, din care:

cheltuieli reprezentând taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere, aferentă activității de televiziune (conform art. 141, alin. 1, lit. o, din Codul fiscal), în valoare de 48.286.999 lei;

cheltuieli reprezentând contribuții pentru constituirea fondului cinematografic, către CNC, în conformitate cu OG nr.39/2005, în valoare de 5.314.385 lei;

impozite pe teren, mijloace de transport, taxe si contribuții la fondul solidaritatea, în valoare de 3.397.156 lei;

alte taxe, în valoare de 168.916 lei.

d. Cheltuieli cu amortismentele si ajustările la imobilizările corporale si necorporale, în valoare de 68.904.766 lei, cu o pondere de 11,22% din totalul cheltuielilor din exploatare;

e. Cheltuieli cu materialele consumabile, obiectele de inventar, energie, apă etc, în valoare de 11.478.699 lei, cu o pondere de 1,87% din totalul cheltuielilor din exploatare;

f. Alte cheltuieli de exploatare în valoare de 5.759.576 lei, cu o pondere de 0,94% din totalul cheltuielilor din exploatare;

g. Cheltuieli privind ajustările aferente provizioanelor de risc, în valoare de 1.061.508 lei, cu o pondere de 0,17% din totalul cheltuielilor din exploatare;

h. Cheltuieli privind ajustările aferente activelor circulante, în valoare de 4.317.119 lei, cu o pondere de 0,71%. Rezultatul din exploatare al anului 2009, calculat ca diferență între veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare, reprezintă un deficit de 43.772.486 lei. Deficitul din exploatare pe anul 2009 s-a mărit cu 10% față de deficitul din exploatare înregistrat în anul 2008.

B. Rezultatul financiar

1. Veniturile financiare ale anului 2009 au fost în valoare de 2.095.942 lei si sunt constituite din:

Venituri din diferențe de curs, în valoare de 1.191.440 lei, cu o pondere de 56,85% din totalul veniturilor financiare;

Venituri din sconturi obținute, în valoare de 582.452 lei, cu o pondere de 27,79%;

Venituri din imobilizari financiare, în valoare de 167.818 lei, cu o pondere

de 8,00 %;

Venituri din dobânzi, în valoare de 150.722 lei, cu o pondere de 7,19 % din totalul veniturilor financiare;

Alte venituri financiare în valoare de 3.510 lei, cu o pondere de 0,17 % din totalul veniturilor financiare.

2. Cheltuielile financiare ale anului 2009 au fost în valoare de 6.313.746 lei si sunt

constituite din:

Cheltuieli din diferențe de curs nefavorabile, în valoare de 3.546.007 lei, cu o pondere de 56,16% din totalul cheltuielilor financiare, ca urmare a cresterii ratei de schimb valutar de la 3,9851 lei/euro la 31.12.2008 la 4,2282 lei/euro la 31.12.2009;

Cheltuieli privind dobanzile, în valoare de 2.767.739 lei, cu o pondere de 43,84% din totalul cheltuielilor financiare.

C. Rezultatul financiar al anului 2009, calculat ca diferență între veniturile financiare si cheltuielile financiare, reprezintă un deficit de 4.217.804 lei, cu 18,97% mai mare decât în anul 2008. În concluzie, activitatea economică în anul 2009 s-a încheiat cu un deficit brut de 47.990.290 lei, cu 10,85% mai mare decât în anul 2008. La acest deficit s-a adăugat si impozitul minim care a dus la mărirea deficitului net la valoarea de 48.018.957 lei. În anul 2009, Societatea Română de Televiziune a organizat și difuzat numeroase evenimente, dintre care următoarele au reprezentat 7% din totalul cheltuielilor aferente activității de realizare a programelor de televiziune, ceea ce a dus la o cheltuială în plus fără a se încasa.

Evenimentele cultural:

Festivalul “Cerbul de Aur” editia a 18-a, cu un buget total de 5.029.805 lei

Concursul “Eurovision 2009”, cu un buget total de 1.073.948 lei

Concursul “Eurovision Junior 2009” cu un buget total de 325.598 lei

Campania “Restaurare” are un buget total de 125.838 lei

Evenimente sportive:

Liga campionilor, cu un buget total de 14.210.849 lei

Formula 1, cu un buget de 4.168.490 lei

Campionatul mondial de atletism, cu un buget de 308.142 lei

Campionatul mondial de natatie, cu un buget de 268.334 lei

Campionatul mondial de patina, cu un buget de 257.411 lei

4.2. STUDIU DE CAZ: PROBLEMELE FINANCIARE ALE S.C. MEDIA TRUST S.R.L. – TELEVIZIUNEA VTV DIN RÂMNICU VÂLCEA

4.2.1. Date generale

Televiziunea VTV este un post TV regional ce emite pe canalul de informații al furnizorului de cablu RDS RCS în 10 județe (Vâlcea, Argeș, Olt, Dolj, Gorj, Sibiu, Alba, Brașov, Mehedinți, Hunedoara) și pe satelit în rețeaua DIGI TV, cu peste 2.000.000 potențiali receptori ai programului, atât în țară cât și în străinătate. Grila de programe conține știri locale, regionale, naționale, emisiuni zilnice informative cât și talkshow-uri pe diverse domenii: politic, social, administrație locală, sport, sănătate etc. …serviciu media audiovizual – serviciul aflat sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii media, al cărui obiectiv principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ pentru publicul larg, prin rețele de comunicații electronice. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie un serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune. Legea CNA, cap. 1, Art. 1 (Televiziunile Comerciale).

Proprietate a grupului MEDIA TRUST, Televiziunea VTV s-a dovedit a fi cel mai mare și mai ambițios proiect regional. Plasată în grila de programe pe segmentul televiziunilor de știri, alături de Realitatea TV și Antena 3, VTV își propune să devină o televiziune națională cu sediul în Rm.Vălcea.

VTV ridică semnalul cu ajutorul unui sistem UP-LINK spre unul dintre sateliții INTELSAT folosiți de Realitatea TV, Antena 3, ProTV, Prima TV, Kanal D, Kiss TV și este dotată cu tehnologie ultra moderna High Definition (HD). Experimentul VTV, integral HD, a fost studiat la câteva zile de la prima ridicare în satelit (21 decembrie 2007) de specialiști ai unor televiziuni naționale și a fost declarat în presa locală și regională ca fiind un proiect de excepție.
Aceasta bijuterie HD poate emite în orice moment în format 16:9 livrând astfel telespectatorilor maximul de calitate pe care îl poate oferi o televiziune.

Alături de emisie, calitatea informațiilor din programele VTV a contribuit la ascensiunea rapidă a acestui post TV. Independența editorială, profesionalismul, inovația, obiectivitatea, credibilitatea, implicarea și curajul editorilor și reporterilor VTV sunt cele șapte valori definitorii ce atrag marele public.

Target: preponderent urban (peste 80%), în general, cu studii medii și superioare, venituri medii, majoritari locuitori la bloc.

– oferă concepte noi și moderne având ca scop atragerea publicului activ, segment de vârstă 18-45 ani;

– caracterizat prin rigurozitate jurnalistică și respect față de nevoia publicului de informație esențială;

– are o audiență de peste 70 la sută din totalul locuințelor din județul Vâlcea, cu o rată de urmărire zilnică medie de 5 ore; prin urmare este mijlocul de informare cu cea mai mare acoperire locală, postul nostru de Televiziune fiind retransmis in peste 1000 de localitati din judetul nostru si din judetele limitrofe mentionate mai sus.

– este mijlocul de informare cu cel mai mare impact in cămine, fiind un mijloc de comunicare disponibil 24 de ore pe zi, capabil sa ajungă la segmente din populație cu stiluri de viață extrem de diferite;

– mesajul publicitar televizat poate avea un puternic efect demonstrativ;

– ofera o flexibilitate creativă unică prin faptul că permite cele mai ingenioase combinații de imagine, sunet, culoare și miscare; prin urmare, este cel mai potrivit canal pentru difuzarea unor produse publicitare cu mesaj;

– oferă companiilor prestigiu, influență și notorietate, care lipsesc în cazul celorlalte mijloace de informare în masă din zonă.

Problemele financiare

Cu un număr de angajați mare în anul înființării, aproximativ 100 pentru un post nou înființat, patronatul nu a avut nevoie de finanțare secundară, reușind, prin alte afaceri de familie să susțină postul și încă foarte bine. După doi ani de la înființare, nu a mai mers deloc bine și asta în proporție de 80% din vina patronatului, care a decis să-și ia măsuri de precauție, deoarece se anunța croza financiară pe plan național.

Prima măsură luată de către conducere a fosat reducerea personalului, întrucat în acea perioadă cheltuielile salariale însemnau aproximativ 80.000 de lei, într-un județ unde salariile reprezentau în medie 1000 lei.

La ora actual resursele financiare din această televiziune provin numai din publicitate, ceea ce înseamnă un deficit foarte mare.

Situatia contului de profit si pierdere încheiat la 31 decembrie 2009

Conform balantei de verificare, depusa la Ministerul Finantelor, Televiziunea VTV si-a incheiat activitatea in anul 2009 cu urmatorii indicatori economic-financiari:

Figura 1.1.: Bilanț pe anul 2009

4.3. SITUAȚIA FINANCIARĂ LA RADIO ZU

Radio ZU, un radio relativ nou pe piața româneascp, dacp facem o comparație cu Radio România, dar, a progresat destul de repede fiind în ziua de azi liderul de piață în ceea ce privește radio-ul. Mai jos voi demonstra acest lucru și anume:

4.3.1. SITUATIA FINANCIARA A POSTULUI DE RADIO

Va voi prezenta in continuare un rate card al acestui radio. Fata de alte posture are preturi destul de rezonabile si anume:

Balanța financiară a postului de radio, la sfârșitul anului 2009 se încheia într-un mod plăcut pentru conducere, și spun acest lucru, pentru că cifrele au demonstrat că Radio Zu nu merge este în pierdere.

CONCLUZII

Cred că, în principiu, televiziunea și radio-ul sunt întreprinderi al cărui prim obiectiv, din punctul de vedere al proprietarului, este de a-i aduce profituri materiale sau influență politică. Dar, pentru atingerea acestui obiectiv, ele trebuie să câștige încrederea telespectatorilor săi. Pentru asta, trebuie să servească interesele cetățenilor. Aceste puteri se pot preface o vreme că servește aceste interese dar, în jocul competițional de pe piața mass-media, e greu de păstrat o mască. Sunt convins că există ziariști interesați mai mult de bani, relații și faimă dar știu că cei mai mulți sunt preocupați de a-și folosi informațiile pentru a face puțină ordine în această lume, atât de mozaicat reflectată de programele de televiziune și radio.

Această lucrare analizează impactul Televiziunilor publice și celor comerciale în societate. Am descoperit că expunerea la programele de știri pe canale de televiziune private și publice,are both positively associated with political knowledge after stringent controls for possible sunt pozitiv asociate cu cunoștințe politice, după controale stricte pentru posibile

shared determinants of news exposure and knowledge, but only among less interested determinanți comune de expunere de știri și de cunoștințe, dar numai în rândul cetățenilor mai puțin interesați.

citizens. În timp ce expunerea la știrile de televiziune publice pare să aibă, în medie, mai mare

positive effect than exposure to news on private channels, the difference is not significant efect pozitiv decât expunerea la știri pe canale private, diferența nu este semnificativă

and varies greatly across contexts. și variază foarte mult în contexte. Public television seems more effective in informing Televiziunea publică pare a fi mai eficiente în informarea

citizens in countries where public television is largely independent of commercial revenue cetățenilorand uses its public funding to provide a particularly large amount of news and information și folosește de finanțare publică.

BIBLIOGRAFIE

BURTON PAULU- "Radio And Tv Broadcasting ", Minneapolis, 1974

Ion, Ion Stavre (2006). Curs comunicare audiovizuală

LOCHARD, Guy, SOULAGES, Jean-Claude, La communication télévisuelle, Paris, A. Colin, 1998

Revista Romana de Comunicare și Relații Publice, SNSPA-Univ. din București, nr. special „Televiziunea în societatea ecranelor”

Departament financiar contabil RTV

Departament financiar contabil Televiziunea VTV

Departament financiar contabil Radio Zu

Legea CNA

Legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV

www.cna.ro

www.rtv.ro

www.vtv.ro

www.wikipedia.ro

Anuarul Statistic Al Romaniei, 1998, Comisia Nationala De Statistica