Petre Dulfu Reintalnire cu Pacala

Cuprins:

Introducere

Obiectivele generale ale lucrării

Structura lucrării

I. Prima parte – Petre Dulfu – Repere biobibliografice și documentare

Capitolul I. Date biografice generale

Capitolul II. Opera

Capitolul III. Aprecieri critice; Omagii adus scriitorului

II. Partea a doua – Aplicație practică în cadrul unei activități desfășurată într-o bibliotecă

școlară “Reîntâlnire cu Păcală

Capitolul I. Fișa de activitate desfășurată în bibliotecă (cuprinde: titlul proiectului, data, grup țintă, durată, coordonatori, obiective, resurse umane, materiale, temporale, scopul activității, rezultate așteptate, activități propuse

Metode didactice folosite

Rezultate obținute; Analiză SWOT

III. Concluzii

IV. Anexe

V. Bibliografie

Rezumat:

Fără a avea pretenții de exhaustivitate, lucrarea încearcă să respecte un anumit grad de corență constând în îmbinarea cercetării teoretice cu practica, punerea în evidență a rezultatelor demersului de documentare și aplicarea acestuia într-o activitate interdisciplinară realizată la nivelul bibliotecii școlare.

Aplicând metode inductive, pornind de la particular la general, am păstrat o continuitate logică, inclusiv cronologică a ceea ce a însemnat Petre Dulfu pentru literatura română, pentru pedagogia și cultura românească în general.

În ce privește accesul la sursele bibliografice de referință, doresc să menționez în mod deosebit, sprijinul colegilor bibliotecari de la Biblioteca Județeană Baia Mare care s-au simțit onorați de ideea de a fi valorificat numele patronului spiritual al unității unde își desfășoară activitatea. Lucrarea de față poartă amprenta unei rodnice colaborări de-a lungul timpului, este rezultatul modernizării permanente a bibliotecii județene și a serviciilor acesteia. Există aici un potențial uman alcătuit din bibliotecari de mare talent și inițiativă personală, cultivați, iubitori de carte, care știu să facă din activitatea lor nu doar o chestiune de profesionalism, dar și de pasiune, o datorie de conștiință și o chemare a inimii.

Modestia elementelor de noutate absolută este compensată de originalitatea percepției scriitorului și mai ales a integrării acestuia în paleta unei activități interdisciplinare interactive, care s-a dorit a fi pe lângă un act cultural și un mod deconectant de petrecere a timpului liber, departe de rigiditatea programei școlare.

Activitatea a încercat redescoperirea scriitorului nostru maramureșean, “părintele lui Păcală” porrnind de la personalitatea inegalabilă a lui Petre Dulfu care este transformată într-o alternativă educațională nonformală, gata să le ofere elevilor posibilitatea de a acumula, experimenta și descoperi noi informații, posibilitatea de a selecționa material informativ cu tematică prestabilită, exprimându-și liber părerile, folosindu-și totodată talentul, creativitatea, originalitatea și nu în ultimul rând, șansa de a-și valorifica eventualul potențial umoristic sau creator.

.

Introducere

Argument:

Optând pentru această incursiune în opera lui Petre Dulfu, azi pe nedrept uitat, am avut bucuria de a-l regăsi pe unul dintre cei mai populari scriitori ai … Poporului, bucurie dublată de surpriza redescoperirii unei viziuni atît de proaspete privitor la imaginea României în lume, încă subiect de nemulțumire pentru noi toți. Remediile propuse de Dulfu sunt parcă mai actuale ca oricând deși au fost formulate cu mai bine de un secol și jumătate în urmă:

“Dela noi atârnă ca judecata rea ce și-au format străinii despre noi să se schimbe cât de în grabă în alta mai favorabilă. Dela zelul și sârguința noastră a tuturor atârnă ca să ne arădicăm cât de în grabă din starea în care am fost și suntem, la o treaptă mai înaltă a culturii și fericirii, unde se află și alte popoare. Dar aceasta vom putea s-o ajungem numai prin sârguință îndoită întreită!

Sârguința ne va câștiga avere, prin avere ne vom câștiga știință, iar fără știință nu poate să mai trăiască nici un popor! Lenea este rușine și moarte sigură pentru orice popor, iar lucrul este viață și onoare.”

Operele lui Petre Dulfu seamănă cu o fantastică călătorie într-o lume plină de farmec scriitorul fiind acela care invoacă parcă muzele din epopeile clasice, făcându-ne să uităm de grijile cotidiene:

"Printre-atâtea griji, necazuri dacă n-ar mai fi și glume

Și povești pe lumea asta, ce s-ar face biata lume?

L-al poveștii farmec dulce, droaia grijilor s-adună

Viețuim o clipă, două, într-o lume mai senină.”

Astfel, lectura capătă parcă un rol terapeutic, satira și umorul dând o notă aparte întregii creații, captivându-l pe cititor.

Activitatea desfășurată în cadrul bibliotecii școlare a Colegiului Tehnic “Aurel Vlaicu” dedicată scriitorului Petre Dulfu a avut ca scop

*sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice,

*aplicarea și exersarea unor cunoștințe teoretice și practice;

*fixarea și consolidarea noilor cunoștințe și competențe verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor.

De asemenea, elevii au avut posibilitatea să-și reactualizeze și să-și completeze cunoștințele despre personalitatea lui Petre Dulfu, a dezvoltat gândirea critică, punând elevii în situația de a argumenta diferite aspecte aceasta a contribuit la consolidarea deprinderilor de analiză, discuțiile purtate antrenând în desfășurarea ei, controversele ce pot apărea, transparența mijloacelor didactice putând stimula gândirea la diferite nivele și din perspective diferite.

Pe lângă cultivarea interesului elevilor pentru literatură, s-a urmărit și formarea competențelor de cititor avizat de literatură, în sensul de a stăpâni un corpus de noțiuni de teorie literară care pot constitui instrumentele lecturii autentice.

*Prin intermediul activității am cultivat interesul pentru lectură și plăcerea de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;

*Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate;

*Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social;

*Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural.

Obiectivele generale ale lucrării au fost SMART, adică:

Specifice,

Măsurabile,

Accesibile,

Realizabile,

Temporale.

Principalul obiectiv urmărit a fot stimularea gustului pentru pentru categoriile estetice fundamentale: ADEVĂR, BINE, DREPTATE, FRUMOS.

Demersul de documentare s-a desfășurat etapizat, începând cu identificarea surselor de informare, culegerea și prelucrarea informațiilor, comunicarea informațiilor. Ca metode didactice am folosit metoda proiectelor, a conversației euristice precum și metoda cubului.

Structura lucrării:

Lucrarea este alcătuită dintr-o parte teoretică și una practică, urmată de concluzii, bibliografie și anexe:

I. Partea I: Petre Dulfu – Repere biobibliografice și documentare

Capitolul I: Date biografice generale:

I.1. Familia;

I.2. Studii;

I.3. Activitate literară;

3. 1. Societăți literare;

3. 2. Colaborări reviste literare;

I.4. Pedagog;

4.1. Autor de manuale;

I.5. Culegător de folclor;

I.6. Premii obținute.

Capitolul II: Opera:

II.1. Isprăvile lui Păcală, Gruia lui Novac, Povestea lui Făt Frumos;

II.2. Teza de doctorat;

II.3. Traduceri;

Capitolul III: Aprecieri critice; omagiu în timp adus scriitorului.

II. Partea a II-a: “Reîntâlnire cu Păcală” – Aplicație practică în cadrul unei activități desfășurate într-o bibliotecă școlară.

Argument

Capitolul I. Fișă activitate desfășurată în bibliotecă

(cuprinde: titlul proiectului data, grupul țintă, durata, coordonatorii, obiectivele, activități propuse, resurse: umane, materiale, temporale, scopul activității, metode didactice folosite, rezultate așteptate, evaluarea activității, analiză SWOT).

III. Concluzii;

IV. Anexe;

V. Bibliografie.

Partea I:

Capitolul I.1. Familia:

Născut la 10 martie 1856 în Tohat, jud. Maramureș, localitate cu aproximativ 236 de suflete, situată pe malul stâng al Someșului;

Părinții au fost: Tatăl – Chifor – țăran înstărit din sat;

Mama – Gafia – fiică de preot;

Frații: Ioan, gospodar în sat și Gafia, căsătorită în sat.

Căsătorit cu Elena Mateescu (directoare la o școală primară din București);

Familia a avut patru copii: Eugeniu, Virgil, Valeria și Petre.

Petre P. Dulfu își amintește:

“Mama care a fost institutoare – ceva neobișnuit pentru acele timpuri când femeile profesioniste erau foarte rare – era o fire cu totul diferită de a tatii: era expansivă, aprecia societatea, îi plăcea să iasă în lume și să primească oaspeți. După ce s-a măritat și a înțeles felul de a fi al tatii, după ce și-a dat seama că o viață mondenă ar fi o povară pentru el, s-a schimbat cu totul: pentru această femeie nu a mai existat altceva decât soțul, copiii și casa. Și-a părăsit catedra și a luat asupra-și toate grijile materiale ale existenței unei familii cu patru copii, pentru ca tata să fie descărcat de tirania lor și să poată să se dedice exclusiv îndeletnicirilor care-l pasionau activitatea didactică și cea poetică. Politica nu l-a atras niciodată… dar marele merit al mamei a fost că l-a înțeles ca nimeni altul pe tata și l-a acceptat așa cum era, cu defectele și calitățile sale, fără să caute să-l reformeze.

Tata era lipsit de simțul practic… Tata fugea de lume… Ea și-a modelat viața după a lui, ajutându-l, cu toate puterile, priceperea și devotamentul ei luminat… El nu făcea nimic fără să se sfătuiască cu mama. Tot ce publica era mai înainte supus aprecierii și criticilor ei, în care avea deosebită încredere…”

(Anexa nr. 1 – Familia Petre Dulfu)

Se stinge din viață la 31 Octombrie 1953, la București, la venerabila vârstă de 97 de ani.

(Anexa nr. 2 – Monumentul funerar al familiei Dulfu din București

I. 2. Studiile:

Petre Dulfu începe scrierea și cititul cu fratele mamei sale, învățător în sat;

Clasele primare le-a făcut la Școala confesională românească, greco-catolică, din Baia Mare, iar clasele secundare I-VI la Gimnaziul din Baia Mare, în limba maghiară, obținând în fiecare an premiul întâi;

(Anexa nr. 3 – Petre Dulfu – Patronul spiritual al Școlii Gimnaziale din Baia Mare partea dreaptă a imaginii, în stânga fiind Biserica romano-catolică)

Obține “Testimoniul de maturitate”, la absolvirea cursurilor liceale, în iunie 1876;

Studiile universitare le urmează la Cluj, la Facultatea de litere și filozofie;

(Anexa nr. 4 – [anonimizat])

(Anexa nr. 5 – Diploma de licență a lui Petre Dulfu)

Devine doctor în filozofie (iunie 1881) cu lucrarea „Alexandri Vazul müködése a román irodalom térén” (Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura română) – o monografie documentată, prima de fapt, despre Vasile Alecsandri.

(Anexa nr. 6 – Lucrarea de doctorat a lui

Petre Dulfu dedicată operei lui Vasile Alecsandri)

I.3. Activitate literară

I.3.1. Societăți literare:

“Societatea de lectură a elevilor români de la Gimnaziul Baia Mare”.

Ioan Pop profesor de limba română împreună cu un grup de elevi români din ciclul gimnazial înființează „Societatea de bibliotecă” care se va transforma mai apoi în “Societatea de lectură a elevilor români de la Gimnaziul Baia Mare” (La 11 Noiembrie 1869);

Data de 5 Decembrie 1869, u)

Devine doctor în filozofie (iunie 1881) cu lucrarea „Alexandri Vazul müködése a román irodalom térén” (Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura română) – o monografie documentată, prima de fapt, despre Vasile Alecsandri.

(Anexa nr. 6 – Lucrarea de doctorat a lui

Petre Dulfu dedicată operei lui Vasile Alecsandri)

I.3. Activitate literară

I.3.1. Societăți literare:

“Societatea de lectură a elevilor români de la Gimnaziul Baia Mare”.

Ioan Pop profesor de limba română împreună cu un grup de elevi români din ciclul gimnazial înființează „Societatea de bibliotecă” care se va transforma mai apoi în “Societatea de lectură a elevilor români de la Gimnaziul Baia Mare” (La 11 Noiembrie 1869);

Data de 5 Decembrie 1869, „notarul provizoriu” al societății a ținut o cuvântare întitulată „Către junii strălucitei națiuni române” prin care îi îndemna să:

„…îmbrățișeze cu neîntreruptă energie înființând o societate de lectură română, a (al) cărei scop este să ne însușim exprimările prea frumoase ale clasicilor români, să ne perfecționăm iubita noastră limbă maternă, să fim cu timpul oameni literați ai preastrălucitei noastre națiuni…” – îndemn pe care Petre Dulfu îl va onora pe întregul parcurs al vieții sale.

Arhivele Statului din Cluj Păstrează două dintre lucrările societății :

„Cronica societății de bibliotecă fondată prin studenții români al Gymnasiului de Baia Mare în anul 1869 – 1877” (241p);

“Încercări literare elucrate de studenții români din Gymnasiul de Baia Mare începutu în a. școlar 1869-1870” (255 p);

*În registrul Societății din acel an școlar, Petre Dulfu era în clasa a II-a liceală, fiind membru fondator al societății;

Biblioteca Societății avea 49 de volume (1870). Aici citește „Doine și lăcrămioare” descoperindu-l pe marele nostru poet Vasile Alecsandri care îi va influența opera. Dumitru Teodosiu afirma cu acest prilej:

“Până în clasa a IV-a liceală nu avusese prilejul de a citi cărți românești. Atunci însă, făcându-se membru al societății de lectură înființată de elevii români ai liceului, a început să cerceteze biblioteca… care avea vreo sută de volume românești. Aceste, și în special doine și lăcrămioare l-au impresionat adânc și i-au deșteptat darul său poetic…”

13 Ianuarie 1870 – are loc ședința festivă de prezentare/aprobare a statutelor „Societății de bibliotecă”;

29 mai 1870 – Prima activitate a lui Petre Dulfu în cadrul „Societății de bibliotecă” – unde „a perorat”;

1871-1872 (în cursul anului școlar) e ales vice-bibliotecar al societății;

3 Noiembrie 1872 – în cadrul unei ședințe al Societății, se face prima apreciere asupra activității sale, menționându-se că a recitat o poezie cu „succes lăudabil”, „făcând progrese în arta oratoriei”;

14 Decembrie 1872 – i s-a citit prima traducere „Doi îngeri” iar în următoarele ședințe a citit primele poezii originale „Un orfan la mormântul mamei sale” și „O preumblare în pădure”, cărora li s-a făcut critica imediat;

27 Octombrie 1873 – devine bibliotecar, una din cele mai importante funcții ale „Societății de bibliotecă” (existau la acea vreme 121 de volume în bibliotecă);

Activează în cadrul Societății de Lectură “Iulia” a studenților din Cluj, unde a redactat revista acesteia „Diorile”;

Membru al Societății Scriitorilor Români – 1 Noiembrie 1911, care se va transforma ulterior în Uniunea Scriitorilor.

I.3.2. Colaborator la reviste:

25 Noiembrie 1873 – Debutează în revista „Familia” (9, nr. 39, 25 nov/7 dec 1873, p.443-445) din Pesta (condusă de Iosif Vulcan) cu poezia “Reîntoarcerea”;

(Anexa nr. 7 – Poezia “Reîntoarcerea”, publicată în revista „Familia”,

poezia de debut a lui Petre Dulfu)

Activează în cadrul „Societății de lectură” cu lucrări originale: “O doină”, „Un rămas bun de la casa părintească”, „Două inimi iubitoare”, „Rândunica mititică”, „Suspinul fetiței”, „Văduva eroului”, „Peștera smeilor”, „Mama la mormântul copilului său”,“Universul”, „Șezătoarea”, „Cărțile săteanului român” (apar 12 poezii: „Iarna”, „Strigoii”, „Bețivul”, „Cum se schimbă toate”, „Jalea unei orfane”, „Ostașul din România”, „În Blaj”, „Vijelia”, „Stan vânătorul”, „În Anul nou”, „Cununa de laur”, un discurs „Către poporul român”), „Amicul familiei”, „Gutinul”, „Cronica”;

18 Decembrie 1877 – apare în revista „Familia” poezia „Cununa de laur. Dedicată ostașilor români”. Teodor Vârgolici afirma cu aceast prilej: “…drept chezășie de viitor a desăvârșirii unității națiunii române, a revenirii la patria mamă a tuturor românilor din provinciile aflate sub dominația străină”.

Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” deține colecția aproape completă a revistei “Transilvania” (1868-1946). De-a lungul timpului, bibliotecarii Serviciului bibliografic și ai Secției Colecții speciale s-au străduit să extragă din ea informațiile ce țin de bibliografia locală, alcătuind valoroase baze de date.

“Lenea este începutul răutăților” .

Pornind de la proverbele populare care subliniază efectele devastatoare ale lenei în viața oamenilor, Petre Dulfu pune în discuție faptul că poporul român este considerat leneș de către străini, dată fiind starea de înapoiere și sărăcie în care se găsește. El arată că situația economică și culturală precară a românilor are explicații istorice obiective și consideră că, la momentul respectiv, există condiții ca această stare de lucruri să fie depășită:

“dacă nici de astăzi înainte nu ne vom sili din toate puterile ca prin lucru și sârguință să ne croim o soartă mai fericită,atunci străinii vor avea tot dreptul dacă ne vor socoti leneși și ne vor disprețui.”

(Anexa nr. 8 – Revista Transilvania)

I.4. Pedagog:

Petre Dulfu – Pedagog – Pedagogul Petre Dulfu a fost unul aparte, un pedagog dublat de scriitor. Credința lui, asemeni lui Plutarh:

"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care să o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumină proprie."

“…profesorul Dulfu a fost ca “o grădină de bunătate și frumusețe”, care s-a mistuit luminând.”

Pentru meritele sale de pedagog și scriitor, a fost distins cu: „Bene Merenti Clasa I, „Răsplata muncii pentru învățământ Clasa I” și „Coroana României în grad de ofițer”.

Ca om al catedrei, Profesorul Petre Dulfu s-a dovedit a fi un model în multe privințe drept, conștiincios, harnic, amabil, așa îl cunosc foștii săi elevi. Radu Petre, devenit profesor de Filozofie și Pedagogie la Pitești afirma despre el că nu l-a văzut niciodată certând pe vreun elev, deoarece aceștia învățau dintr-un respect pentru personalitatea domniei sale:

“La profesorul Dulfu nu exista acea autoritate absolută fondată pe teamă. După expresia lui Montaigne, la dânsul se observa o severitate dulce, care te făcea întotdeauna să-l iubești și să-l respecți. În chip delicat el avea darul să trezească în elev sentimentul datoriei, al stăruinței și al demnității… Prin zelul său se înălța în ochii tuturor și se lipea de inima școlarilor. Prin răbdare și calm, era o pildă pentru toți cei ce se descurajau la un moment dat. Prin tactul său pedagogic și prin respectul punctualității îndemna pe toți la muncă ordonată, stârnind întotdeauna admirație…

În predare se conforma principiilor didactice moderne: a merge de la simplu la complicat, de la concret la abstract, a da mai întâi exemple și a scoate mai apoi din acestea împreună cu școlarii regulile abstracte, a prezenta mai întâi obiectul și pe urmă a-i da definiția… vorba trebuia întotdeauna să fie la pas cu fapta”.

An de an, în perioada premergătoare Primului Război Mondial, a editat Abecedare, cărți de citire, aritmetici și geografii pentru clasele primare, gimnaziale și de liceu, manualele sale dovedind o bună cunoaștere a programelor școlare, precum și remarcabile elemente de didactică și metodică dobândite, prin studiu și practică neîntreruptă la catedră. În special abecedarele și cărțile de citire, realizate cu osândie și pasiune de distinsul pedagog, Petre Dulfu, au fost illustrate cu creații literare, povestioare, snoave, anecdote gustate de elevi, cu o bună priză la toate categoriile de educatori. Chiar și după Primul Război Mondial, manualele lui Petre Dulfu au rămas pe rol, întrucât atât prin concepție, cât și prin conținut și metodă satisfăceau exigențele educaționale ale timpului.

Ca ideal educațional, opera didactică a lui Petre Dulfu păstrează ,,linia herbastiană dată de Reisi”, ca un ultim cuvânt al acestui curent de acțiune didactică, mai ales că Petre Dulfu se va raporta în permanență la obiectivele și practicile educaționale din Centrul și Nordul Europei, dovedindu-se unul dintre cei mai fideli colaboratori ai lui Spiru Haret. Singura parte originală a operei sale didactice o găsim în ,,Istoria pedagogiei”, unde introduce și analizează apreciabile cunoștințe privind școala și gândirea pedagogică românească, raportând-o la principalele momente și personalitățile care au avut un rol important în dezvoltarea învățământului național în perioada modernă a evoluției sale”.

Referitor la ,,Foloasele învățăturii”, Grigore Ștefănescu arăta în anul 1902:

,,Deși mică în întinderea ei, este foarte meritorie prin scopul său și pentru că autorul, într-o limbă curată și poporană, arată țăranilor starea de înapoiere în care se află ei față de cei din străinătate, și-i sfătuiește să ajungă și ei la acest bun traiu și la progrese pe toate căile igienice și economice, dacă se vor pune cu stăruiță să învețe carte. Pentru aceste considerațiuni eu sunt de părere, să se dea autorului o încurajare prin premiul Adamachii”.

Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute;

4.1. Autor de manuale:

A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost “Etica sau morală filosofică” și “Noțiuni de estetică”. Cultura sa întinsă, scrierile literare și remarcabilele sale calități didactice l-au așezat în galeria dascălilor promotori ai celor mai înalte idealuri naționale.

(Anexa nr. 9 – Foloasele învățăturii) (Anexa nr. 10 – Manual de limba română)

I.5. Culegător de folclor:

Petre Dulfu introduce în literatura română un nou stil, o nouă expresie în reflectarea lumii, o nouă atitudine față de folclor. Opera lui Dulfu e un prototip popular abordat printr-o prismă nouă, e ceva nou, dar, în același timp, vechi: snoavele, basmele, cântecele bătrânești sunt preluate din folclor scriitorul dându-le un nou „design”, valorificând, din plin, regionalismul.

Citindu-i opera ne transpunem parcă în lumea satului tradițional românesc, cu stratificarea ei socială și profesională generatoare de „tradiționala” competiție, în care săracul își afirmă bogăția intelectuală, iar cei vânduți avuției materiale sunt expuși „public” într-un jalnic marasm spiritual.

“Isprăvile lui Păcală”, prin inspirația din snoava populară se remarcă acel specific românesc, haz de necaz combinat cu spiritul dictonului – universal de-acum – “Ridendo castigat mores” (Prin râs se corectează moravurile).

Un element esențial în opera lui Petre Dulfu îl reprezintă versul, deși autorul folosește, de obicei, ca punct de plecare, o creație în proză. Versul este, de cele mai multe ori, scurt, ca în poeziile populare, clar și fluent. Cum a afirmat Vasile Alecsandri, “scriitorul posedă în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă, pe care știe s-o mlădie după cerințele ritmului”.

Textele lui Petre Dulfu adesea versificate, apar în subtext ca structuri epice au luat naștere ca efect al nevoii de a actualiza în mod repetat comportamente magice, mitice sau ritualice. Anumite credințe, gesturi ritualice, interdicții, experiențe ale umanului cu elemente aparținând imaginarului s-au constituit în nuclee epice.

„Pe aceste nuclee epice primare este pusă pecetea gândirii arhaice arhetipale. Aceasta dă formă de expresie, ritm și viață unui motiv în genere, propulsându-l în circulație, predestinându-l unei anume zone a spiritualității”.

Scrierile sale rămân adevărate structuri narative în care credințele, întâmplările cu caracter supranatural sunt puse în directă relație cu valori și norme tradiționale. Unele texte se încadrează legendelor mitologice, unde întâlnim ființe mitice malefice sau ambivalente – malefice și benefice funcția lor fiind dominant cognitiv-simbolică, “Povestea lui Făt-Frumos”, “Zâna Florilor”. Tonul folosit este glumeț și însoțește întregul text, de la prefață (tot versificată), până la formula de încheiere.

Acest lucru evocă povestitorii din șezători, deși modul de realizare e specific creației culte.

“Printre-atâtea griji, necazuri, dacă n-ar mai fi și glume

Și povești pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?

L-al poveștii farmec dulce, droaia grijilor se-alină;

Viețuim o clipă, două într-o lume mai senină.

A făcut el, nu e vorbă, și pe urmă, de-ale lui,

Ghidușii nenumărate! Dar… pe toate să le spui?

Când aș sta să-nșir eu toate, câte el a săvârșit:

Povestirea-mi niciodată nu ar mai avea…”

“Dor de sat” (1922) publicat în suplimentul muzical al revistei “Transilvania”, Petre Dulfu a contribuit cu versurile la realizarea acestui cântec de dor. Versurile reproduse mai jos au fost culese de (Paște, 2010) de la cea mai vârstnică bătrână de 97 de ani din Tohat, satul natal al lui Petre Dulfu. Lotica Morar păstrează în memorie această creație după aproape 80 de ani de la prima și singura ei publicare (ea nu știe să citească și să scrie are însă o memorie nealterată).

“Iese luna dintr-un nor
Și-mi aprinde-n suflet dor
Dor de satul părăsit
Dor de câmpul înverzit.

Dauar Dumnezeu să dea
Să mă văd la vatra mea
Să nu fie-n sat drăguță
Ca și-a mea nici o căsuță.

Zi și noapte să muncesc
Pân-oi face cum doresc
Casa, cuib de vesel trai
Satul, colțișor de rai”.

Relația dintre cult și popular în literatură sau în artă ne pune în fața unei preluări de teme sau motive folclorice și a prelucrării acestora.

Elementele folclorice nu sunt simple „izvoare” pentru literatura cultă; elementele populare apar în ipostaza modelelor, a arhetipurilor care se sedimentează în simboluri ce capătă sensuri noi. Creatorul de literatură cultă se situează în ipostaza insului folcloric, parte a unei totalități, inconștientul colectiv, care are față de bunul folcloric o atitudine de dominare, este un bun personal, și de aceea se consideră îndreptățit să-i aducă toate modificările pe care le consideră necesare.

Creatorul nu respinge modelul, arhetipul, ci îl recrează, în primul rând din perspectiva talentului individual iar mai apoi din perspectiva apartenenței la tot, ca prezent istoric. În literatura populară, metamorfozele sunt foarte des întâlnite, indiferent de popor și cultură.

Astfel că:

“Nu există mituri și simboluri noi, ci doar rearanjări și resemnificări ale unor motive esențiuale însușite de către imaginarul colectiv. Pentru că în mitologie ca și în religie ca și în întreaga cultură populară nu există de originalitate, ci doar sentimentul de posesiune prin apropiere a unei creații cu reverberații afectiv-modelatoare la nivelul propriei personalități”.

I.6. Premii obținute:

Academia Română – al cărei membru a devenit în 1911 – îi acordă lui Petre Dulfu – Premiul cel mare (1903), pentru desăvârșirea celor două traduceri, considerate unele dintre cele mai bune traduceri făcute la vremea respectivă pieselor lui Euripide. N. Quintescu spune cu această ocazie:

“…dacă reproducerea faptului intelectual al unei lumi cu totul alta prin caracterul ei, ca despărțită de lumea modernă prin atâtea serii de veacuri, este în sine însăși o întreprindere greu de efectuat, această greutate crește în proporțiuni mai mari, când sarcina, luate pe umeri de cineva, este din domeniul poeziei, și încă din al dramei, producțiunea cea mai înaltă a inspirațiunii poetice – unde, pe lângă redarea fondului, se adaugă lupta cu forma atât de artistică, cu deosebire a părții lirice a corurilor. Felul și oarecum caracterul versificațiunii, cu care poetul nostru traducător a înlocuit pe cea a poetului elen, a pus în același timp în lumină și limba ce mânuiește dânsul, limbă frumoasă și corectă, fără nici un amestec de provincialisme, fără nici o exagerare în sens arhaic ori purist, limbă cu adevărat literară, care citind-o îți deșteaptă o adevărată plăcere… Ne putem mândri cu o asemenea traducere, una dintre cele mai bune cu care s-a înzestrat până astăzi literatura română, din poeții antichității clasice…”

Petre Dulfu realizează o traducere excelentă, modernă și azi, dovedindu-se a fi o personalitate intelectuală complexă și completă, o capacitate de adaptare deosebită, ceea ce numai mințile luminate au.

Capitolul II. Opera

II.1. “Isprăvile lui Păcală”- cea mai însemnată și mai răspândită lucrare, s-a bucurat de aprecierea lui B. Petriceicu Hajdeu și a lui A. Naum, care în raportul său către Academie sublinia:

,,Autorul a tratat acest fond cu multă simplitate și cu mult natural , versul corect , limba curată , așa cum se vorbește într-adevăr la țară, fără nici o afecție. Câte odată o glumă, sub forma veselă a frazei ascunde un sentiment de adâncă melancolie. Literatura netendențioasă, plăcută la cetire, poemul acesta este o carte bună în literatura noastră. Deci o recomand Dumneavoastră spre premiere.”

(Anexa nr. 11 – Isprăvile lui Păcală, copertă de carte)

Păcală, erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate, tratează autoritățile sătești (popa, boierul, judecătorul) cu îndrăzneală și ironie usturătoare. Petre Dulfu se opune metehnelor umane celor mai arzătoare: minciuna, lenea, lăcomia, abuzul, măștile clerului, Păcală devenind personajul tipic. El nu poate acționa și nici exprima nimic fără lumea în care trăiește, fără oamenii din mediile diferite cu care se confruntă. Atitudinile sale sunt de natură socială. Este opus nedreptăților ispravnicilor, clericilor, leneșilor și mincinoșilor.

“Isprăvile lui Păcală. Epopee poporală în 24 cânturi”, de Petre Dulfu este un volum de snoave a cărei primă ediție a fost publicată în 1894 la București cu ilustrații de Jiquidi și Hlavsa, ediția București, 1907, în care autorul satirizează aspectele negative ale societății , apelând la umorul popular creat prin limbaj și întâmplări hazlii de către unul din cele mai îndrăgite personaje ale folclorului românesc. Cartea a fost premiată de Academia Română, cunoscând 13 ediții pentru că era citită cu savoare în toate mediile românești.

Trăsăturile care justifică faptul că “Isprăvile lui Păcală” aparține genului epic sunt următoarele: apare narațiunea împletită cu dialogul și apar personaje (Păcală, sătenii) care iau parte la anumite întâmplări. Versul „un crivăț – ce prin oase se tăia” se referă la frigul de afară, parafrazând expresia populară „e un frig, de-ți îngheață și oasele”.

Prin comportamentul său, Păcală își dovedește intuiția și inteligența. Sosit într-un sat, cu scopul de a-și petrece iarna acolo, sătul să umble pe drumuri și extrem de obosit, el realizează, în scurtă vreme, că sătenii nu-l prea plac și că ar fi bucuroși să-l determine să părăsească satul. Oamenii nu-l plac, deoarece Păcală, prin renumele pe care îl avea, trecea drept un apărător al dreptății, era veșnic pus pe „păcăleli” și i-ar fi putut umili prin inteligența sa. Ei erau „hoți cu toții, spre fărădelegi porniți” și nu doreau un personaj care să-i deranjeze. Intuind că nu e prea iubit în sat, Păcală se dovedește ingenios și își concepe un plan: el urmează să se prefacă mort pentru a testa reacția sătenilor.

În consecință, Păcală se întinde în zăpadă și rămâne nemișcat, în ciuda gerului puternic de afară. Sătenii sunt extrem de bucuroși de aparenta moarte a personajului, care îi incomoda prin prezența lui în sat și îi improvizează cu rapiditate un sicriu de brad. Urmează apoi partea în care Păcală, cu stilul binecunoscut din snoavele românești, să le dea o lecție sătenilor. Dar aceasta e previzibilă, Păcală fiind cunoscut prin inteligența sa.

În concluzie, snoava lui Petre Dulfu, “Isprăvile lui Păcală”, pune încă o dată în valoare calitățile personajului Păcală, specific spațiului românesc: inteligența, intuiția, simțul umorului, spiritul justițiar. Păcală știe foarte bine cine este și care este rostul lui pe lume. Pentru el, lucrurile sunt foarte clare: nu suportă urâtul, prostia și nedreptatea. Folosind umorul, farsele și păcălelile, el îi pedepsește pe cei certați cu legile omeniei și îi altoiește zdravăn ca să-și învețe lecția și să n-o mai uite câte zile vor avea.

Zugrăvind un astfel de personaj, Petre Dulfu a înțeles caracterul moralizator al diferitelor specii ale folclorului: balade, povești, snoave, pe care le contopește într-o operă originală, chiar dacă ea păstrează mai multe caractere specifice literaturii populare:

Stilul este oral, simplitatea ține de factura surselor de inspirație, structura, cu formule inițiale, mediane și finale, aparține folclorului iar expresia este limpede, chiar dacă nu este împodobită, dar aparține folclorului.

Alături de “Isprăvile lui Păcală” alte două lucrări “Gruia lui Novac” și “Povestea lui Făt-Frumos” s-au impus ca opere de referință în literatura română.

(Anexa nr.12 – Gruia lui Novac, (Anexa nr.13 – Povestea lui

copertă de carte) Făt- Frumos, copertă de carte)

Epopeea populară ,,Gruia lui Novac” , apărută în anul 1913, cunoaște 9 ediții, bucurându-se de un record în privința cititorilor. Pornind de la realitățile românești, Dulfu valorifică în mod superior motivele baladei lui Gruia în care poporul vedea un erou animat de cele mai nobile sentimente față de țară și popor.

Acesta lupă împotriva turcilor făcând mult bine oamenilor de rând, folosindu-și vitejia și eroismul pentru a readuce bucuria și încrederea în sufletele oamenilor.

Petre Dulfu dăruiește literaturii române o adevărată capodoperă publicând poemul în 12 cânturi ,,Povestea lui Făt-Frumos”, model de basm versificat în care sunt concentrate într-un corolar virtuțile eroilor populari trecute prin modul de simțire și percepție a luptei dintre bine și rău, perturbată în mentalul colectiv din generație în generație.

,,Poveștii lui Făt-Frumos”: ,,Petre Dulfu folosește un fond primitiv pe care-l tratează cu mijloace culte , pentru a-l pune iar la îndemâna poporului. Povestirea e curgătoare , cu vers corect , chiar frumos uneori , totdeanuna simplu și apropiat de mintea săteanului. E partea morală pe care dl. Dulfu a știut mai ales s-o sublinieze. Cartea e o bună lectură”.

Volumul “Cei doi Feți-Logofeți cu părul de aur”, a apărut în anul 1936, La Editura Ziarului Universul. Dulfu ne prezintă varianta sa în versuri a basmului cu același nume, publicat de bucovineanul Ion G. Sbiera, folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române.

Desenele cărții erau semnate de Pascal, un ilustrator cunoscut în epocă, cel care colabora și cu Moș Nae (N. Batzaria) la volumul “În căutarea norocului”. Petre Dulfu respectă firul narativ al poveștii, “Cei doi Feți-Logofeți” născuți de împărăteasă fiind sacrificați de țiganca servitoare și obligați să treacă printr-un șir interminabil de metamorfoze.

Religia este baza moralității – aceasta este convingerea lui Petre Dulfu. Astfel, referindu-se la sancțiunea legii morale, el afirmă:

“Credința religioasă promite celor buni drept recompensă în viața viitoare fericirea eternă a paradisului, iar celor răi drept pedeapsă chinurile veșnice ale infernului. Dacă toți oamenii ar fi tari în credința religioasă sau ar respecta îndeajuns opinia publică, sancțiunea politică sau legală ar fi de prisos.”

A abordat realitatea religioasă – a împărtășit-o semenilor, prin poezia sa, dându-ne posibilitatea de a o simți ca pe o sărbătoare plenară. Bun cunoscător al Sfintei Scripturi precum și un fidel păstrător și continuator al tradiției.

În “Păstorul cel bun” (pag. 131-132) versificația poetului Dulfu ce este “intim legată de înseși începuturile poeziei în limba română” (pag. 5), de unde și versificația ce pare la prima vedere modestă, dar adânc pătrunsă de esența unică a subiectului, care este Domnul Iisus. În umbra cuvintelor se poate întrezări teologia poetului care-l prezintă pe păstor mai întâi ca învățător. “Zis-a-nvățătorul sfânt” adică așa precum este El veșnic, Cuvântul ipostatic în care au fost așezate toate cuvintele vii și cuvintele vorbitoare mai înainte de a fi ele obiectiv create în lume, iar atunci când “Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit întru noi” toate întru El au fost reașezate și El este stăpân a toate. “Eu păstorul cel bun sunt!” Păstorul nu este aici un cioban, ci “Împăratul creației”, întru care “era viața” și care “era viața oamenilor” stăpân al vieții și al morții.

Un loc aparte în opera lui Petre Dulfu îl au snoavele, ele ne pun în fața unor defecte, vicii, propunând și modalități de anulare a acestora. Prostia, lenea, lăcomia, răutatea, ipocrizia sunt aspectele cele mai des supuse unei analize de natură satirică. Niciodată defectele nu sunt lăsate nepedepsite, pedeapsa având rolul de anulare a stării de dezordine impuse de supremația maleficului, permisă de aceste carențe de comportament.

,,Foloasele învățăturii” (1902) și ,,Snoave” (1909) au un pronunțat caracter moralizator , autorul pedalând pe valoarea educativă a înțelepciunii populare cuprinse în creații legate de viața de zi cu zi și întâmplările la care sunt părtași oamenii simpli, care prin istețime, curaj și spirit de dreptate dejoacă planurile ascunse ale răufăcătorilor. Satira de moravuri este cel mai adesea cultivată, pentru că ea i-a permis lui Dulfu, ca de altfel și creatorului popular, să reconstituie imaginea tipului uman ideal.

Oralitatea literaturii se constitue într-un veritabil stoc de informații în ea regăsește adevărata istorie a grupului, a neamului: credințele, modelele comportamentale, formele de reprezentare a Lumii, a Universului.

(Anexa nr. 14 – Snoave, copertă de carte)

II.2. DULFU, PETRE. Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române : [teză de doctorat] /Petre Dulfu ; Traducere din limba maghiară de Ana-Maria Brezovszki; Cons. edit. Laura Temian. – Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006. – 127 pag.

Traducerea de față – prima în limba română – are la bază textul maghiar al tezei de doctorat în litere și filosofie a lui Petre Dulfu – Alexandri Vazul működése a román irodalom terén, apărută la Cluj, în anul 1881.

Alegerea temei pentru teza de doctorat a tânărului absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj nu este întâmplătoare. Dulfu a îndrăgit opera lui Vasile Alecsandri încă din timpul studiilor liceale de la Baia Mare. Ajuns student la Cluj, l-a avut ca profesor pe Grigore Silași, mare admirator al lui Alecsandri și mai ales a colecției sale de „Poesii Populare ale Românilor “. Alecsandri era considerat, la vremea respectivă, cel mai mare poet român. Era apreciat în Transilvania, dar ajunsese să fie cunoscut și în Austro-Ungaria, în urma succesului repurtat la Montpellier, unde a obținut premiu pentru poezia „Cântecul gintei latine” (1878).

Cu toate meritele lucrării lui Dulfu despre Vasile Alecsandri, ea a fost uitată de critici și nu a fost până acum tradusă integral în limba română. Doar câțiva cercetători aplecați asupra operelor lui Dulfu i-au acordat atenție și au scris câteva studii interesante și valoroase despre lucrare (Petre Pușcașu, Tănase Filip, Rácz Albert, Laura Temian).

„Monografia lui Dulfu… este o carte accesibilă și valoroasă. Nu numai datorită limbajului ei extrem de frumos și de un înalt nivel artistic, ci și concluziilor sale, în majoritatea lor valabile și azi. Acum s-a tipărit pentru întâia oară această lucrare, într-o traducere care s-a străduit să păstreze forma originalului, tinzând să reoglindească ideile lui Dulfu îmbrăcate în haina limbii române. În această traducere numele autorilor români, numele lui Alecsandri (ortografiat de Dulfu Alexandri), notele și citatele au fost adaptate sistemului grafic și fonetic al limbii române contemporan. La sfârșit am inclus o anexă a traducătorului cuprinzând traducerea unor texte din lucrarea lui Dulfu (în limba latină și italiană) netraduse… O traducere, se știe, numai foarte rar, sau mai bine zis: niciodată nu redă toată frumusețea originalului”.

Prin teza sa de doctorat, Petre Dulfu a dorit să facă cunoscută publicului maghiar căruia îi lipsea o lucrare monografică în această limbă, personalitatea și opera lui Alecsandri, „regele poeților români”. Astfel, în introducere Petre Dulfu spunea:

„Înainte de a face analiza activității poetice a lui Vasile Alecsandri și de a-i scoate în evidență merite- le, conform cu scopul acestei lucrări, consider că este necesar să aruncăm o privire fugitivă asupra trecutului creației poetice românești, a momentelor ei mai importante și a stării ei dinainte de Alecsandri”.

Particularitatea deosebită a acestei lucrări constă în ciudățenia ei, fiind scrisă în limba maghiară de către un autor care aparține spațiului de creație românesc. Petre Dulfu a fost un bun cunoscător al limbii și literaturii maghiare, iar lucrarea pe care a realizat-o dovedește acest lucru fiind scrisă într-o frumoasă limbă literară maghiară, folosind un stil simplu, clar, natural.

„Petre Dulfu a dovedit în această lucrare calitățile unui cercetător atent, a folosit o bibliografie bogată la vremea respectivă analizând nu numai lucrările lui Alecsandri ci și ale poeților români contemporani cu el și ale unor poeți maghiari.”

Destinele celor doi mari scriitori ai neamului românesc – Petre Dulfu și Vasile Alecsandri – din punct de vedere literar par aproape identice: Amândoi au avut o contribuție deosebită la valorificarea filonului inestimabil al creației populare, a obiceiurilor și tradițiilor noastre ancestrale îmbrăcându-le în „haine de gală” oferind totodată o cheie accesibilă de înțelegere cititorilor acelor vremi. Opera lor a rămas la fel de actuală și în zilele noastre, ceea ce denotă originalitatea și puterea de sinteză a doi mari creatori, nu doar de literatură, ci și formatori de conștiințe morale, întreaga lor viață purtând dorința de a răspândi frumosul în forma lui cea mai autentică printre semenii lor.

“Este ca și o confirmare a faptului că, spiritele alese nu țin cont de spațiu, timp sau alte bariere…”

II.3. Traduceri: “Ifigenia în Aulinda” și „Ifigenia în Taurida”

(Anexa nr. 15 – „Ifigenia”, copertă de carte)

Personalitate complexă și completă, om luminat și cu știință de carte, cunoscător de limbi clasice și moderne, nu se putea ca Petre Dulfu să nu contribuie la „luminarea poporului” și prin traducerea din limba greacă a două dintre cele mai bune producții literare ale lumii clasice, și anume tragediile “Ifigenia în Aulida” și “Ifigenia în Taurida”, ambele avându-l ca autor pe Euripide. Petre Dulfu adevărat maestru al cuvintelor, cunoscător de limbă latină și greacă, de franceză, germană și maghiară, se dovedește a fi un om cu o vastă cultură, posedând arta oratoriei, un simț arhitectonic deosebit al limbii, „molipsit de patima literaturii” (cuvintele-i aparțin), posedă cunoștințe desăvârșite ale celor două culturi și limbi (greacă și română), la care se adaugă talentul său poetic și cel dramatic, incontestabile de altfel, care transformă traducerile celor două opere euripidiene în adevărate opere de artă literară.

Capitolul III

III.1. Aprecieri critice;

III.2. Omagiu în timp adus scriitorului. Petre Dulfu – Sărbătorit

1927 Mai – Viața școlară, nr. 4, apr, 1927, p. 26-27

(Anexa nr. 16 – Tohat – Piatra monument ridicată în memoria lui Petre Dulfu)

Asociațiunea “Astra” din Zalău și conducerea satului Tohat au organizat „festivalul desvălirii și sfințirii plăcii comemorative omagiale a poetului Petre Dulfu”;

Societatea Literar Științifică ,,Tinerimea Română” 1877-1948.

Membri societății au trecut la organizarea unor manifestări de amploare, prima având loc în 1931, de Sfântul Petru, și a fost rezervată sărbătoririi poetului Petre Dulfu la Tohat, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. În afara sătenilor veniți din peste cinsprezece comune, au participat o serie de personalități din județ și din țară, dintre care amintim pe Emil Bran, Elena Pop Hossu-Longin, președinte de onoare al societății, Leontin Ghergariu, Gheorghe Mătieșanu, prefectul județului Sălaj, Petru Bran și alții. Cu această ocazie s-a dezvelit monumentul poetului Petre Dulfu, cu sprijinul Despărțământului Zalău al Astrei;

(Anexa nr. 17 – Revista Societății „Tinerimea din Ulmeni”)

La inițiativa Societății culturale „Tinerimea din Ulmeni și jur” al cărui fondator a fost nepotul poetului a omagiat personalitatea lui petre Dulfu prin fixarea unei pl[ci comemorative pe casa din Tohat în casa în care s-a născut poetul;

1937 Mai – Cercul cultural “Petre Dulfu” al învățătorilor din jurul satului Tohat, și Corul țărănesc cu același nume;

1972 Februarie s-a organizat la Tohat și Baia Mare un simpozion dedicat personalității lui Petre Dulfu, manifestare prilejuită de apariția volumului Scrieri, Editura Minerva în cadrul acțiunilor dedicate Anului Internațional al Cărții. S-a dezvelit piatra monument restaurată în localitatea Tohat.

Cu ajutorul și prin bunăvoința fiului scriitorului, ing. Petre P. Dulfu în anul 1982 a intrat fondul “Petre Dulfu”, în patrimoniul Muzeului Județean Maramureș, aproximativ 500 de documente, păstrate cu multă dragoste în arhiva familiei: manuscrise, diplome și distincții, fotografii, corespondență de familie, peste 200 de ilustrații realizate pentru primele ediții ale operelor scriitorului – ilustrații semnate de trei graficieni renumiți în epocă (sfârșitul sec. XIX -XX) Constantin Jiquidi, Ary Murnu și Hlavsa).

O mare parte a acestui fond poate fi admirată azi în sala “Scriitorilor maramureșeni” în cadrul expoziției permanente “Valori patrimoniale” la Muzeul Județean Maramureș.

Petre Dulfu – Un nume care reprezintă cu cinste România pe mapamond – Accesul nelimitat la informații prin Internet a facilitat posibilitatea de a cerceta bibliotecile care dețin lucrări ale lui Petre Dulfu. Studiind site-urile a mai multor biblioteci din țară și din lume, utilizând cataloagele on-line ale acestora, am constatat prezența scrierilor lui Petre Dulfu atât în Europa cât și în America de Nord și chiar în Japonia și Australia, în 49 de biblioteci naționale, publice și/sau universitare din 21 de țări, în număr de 24 de titluri. Cele mai multe biblioteci care dețin lucrări ale lui Petre Dulfu se găsesc în S.U.A și Germania, iar cel mai des întâlnit titlu este “Isprăvile lui Păcală”, în 19 ediții antume și postume.

(Anexa nr. 18 – Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare)

În semn de recunoaștere pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii române, Biblioteca Județeană Baia Mare din 10 dec. 1992 îi poartă și-i cinstește numele.

Partea a doua: – Aplicație practică în cadrul unei activități desfășurate într-o bibliotecă școlară “Reîntâlnire cu Păcală”

1. Argument

2. Fișă activitate desfășurată în bibliotecă cuprinde:

-Titlul proiectului;

-Data;

-Grup țintă;

-Durată;

-Coordonatori;

-Obiective;

-Activități propuse;

-Resurse (umane, materiale, temporale);

-Scopul activității;

-Rezultate așteptate;

-Analiză SWOT;

-Metode didactice folosite.

Argument:

Călăuză mi-au fost cuvintele fostului meu profesor de liceu, azi directorul Bibliotecii Județene “Petre Dulfu” din Baia Mare, cuvinte rostite cu ocazia zilei de 10 martie anul acesta, zi în care se împlineau 159 de ani de la nașterea scriitorului Petre Dulfu, o zi deosebită prin simplitatea ei, de o discretă sărbătoare, fără flori și drapele dar cu emoții și sentimente, cuvinte care mi-au mers la inimă…

“Petre Dulfu a fost un mare cărturar al timpului său, dar și al tuturor „timpurilor” de după El. S-a născut cu șase ani mai târziu decât Eminescu, dar i-a fost cu adevărat contemporan, în sensul clasic al cuvântului. A debutat, ca și Eminescu, în Revista „Familia”. Eminescu s-a suit la ceruri în 1889, iar Petre Dulfu în 1953. Așadar, a avut fericirea să cuprindă și alte perioade de istorie literară. A fost, probabil, unul dintre cei mai fericiți autori români, operele sale fundamentale fiind tipărite în … zeci de ediții. Când intra o nouă ediție în librării, alte sute sau mii de oameni se „luptau” să o cumpere.

A fost, astfel, unul dintre cei mai populari scriitori ai … poporului! Da, „ai poporului”, cu adevărat, nu doar ai unei elite oarecare!Spun acum toate acestea mai ales pentru că mulți istorici și critici literari îl „tratează” ca pe un scriitor minor. Adică, pentru acești „domni” un om de talia lui Petre Dulfu, cu o operă atât de complexă, care a fost citită de milioane de români, care a fost „povestit” de 4-5 generații, de la străbunicii noștri și până la nepoții noștri, este mai puțin important decât un autor din zilele noastre ce-și vinde cu greu câteva volume și care-și face loc „cu coatele” în istoria literară pentru a mai încăpea și el!Punem așa problema pentru că suntem convinși de valoarea general-culturală a operei lui Petre Dulfu și ne îndoim de aserțiunile axiologice ale unor istorici și critici literari ai momentului, care îl uită pe marele scriitor. Noi însă nu-l vom uita. Și ne vom lupta, după forțele noastre, să nu lăsăm uitarea să se întindă peste opera sa și numele său.”

P.S. Iar cel mai frumos argument al nostru este cel legat de numele lui Petre Dulfu. Acest nume este pomenit cu cinste de câte ori este amintită o activitate a Bibliotecii noastre. Lucru pentru care mulțumim tuturor jurnaliștilor, care nu uită niciodată că Biblioteca Județeană din Baia Mare are nume și prenume!”

Activitate dedicată lui Petre Dulfu

realizată la Biblioteca Colegiului Tehnic“Aurel Vlaicu” Baia Mare intitulată

“Reîntâlnire cu Păcală”

Titlul proiectului – “Reîntâlnire cu Păcală”;

Data: 1 Aprilie 2015;

Loc de desfășurare: Biblioteca Colegiului “Aurel Vlaicu” ;

Durata: 2 ore;

Grup țintă: elevii și profesorii școlii noastre;

Echipa de coordonatori:

Prof. Limba și literatura română Diana Pop & Bibliotecar Elisabeta Lazar;

Obiective:

Fiecare obiectiv este SMART adică:

Specific,

Măsurabil,

Accesibil,

Realizabil,

Temporal.

Astfel, scopul și obiectivele activității sunt următoarele:

1. Realizarea unor competențe de învățare de căutare și obținere a informației;

*Utilizarea adecvată a băncilor de date existente și a bibliotecii virtuale;

*Comunicarea multifuncțională în timp și spatiu, fără constrângeri;

*Selecționarea și utilizare a unor sit-uri cât mai interesante (capacități de alegere și de informare);

* Crearea texte, grafice, tabele, desene, de a integra fotografii în text;

* Realizarea de produse specifice: jurnale, rezumate, rapoarte, filme video, sit-uri, expoziții;

*Lucreul în grup, de a explora medii virtuale;

*Capacitatea de a tria și manipula informații/date și de a concepe în final documente telematice;

*Încurajarea și susținerea muncii independente precum și crearea premiselor, a obișnuințelor de a se încadra în timp (respectarea termenelor autofixate).

2. Exercițiul încadrării activității prin învățare în societatea cunoașterii și științei

*Capacitatea de a construi și reconstrui cunoștințe;

*Capacitatea de a (de) construi cunoștințe perimate;

*Capacitatea de a deosebi ce este esențial.

Prin:

*Diversificarea locurilor de învățare;

*Alternarea formal-nonformal-informal;

*Autoresponsabilizarea celui care învață, învățarea autodirijată;

*Importanța strategiilor de prelucrare a informațiilor ori privind resursele de învățare, a strategiilor de ridicare a propriei valori.

În cadrul activității noastre vom urmări:

* Cultivarea stimei și respectului pentru CARTE, astfel că pentru fiecare educator respectul și dragostea pentru cuvântul tipărit este chezășia trudei sale;

* Apropierea elevilor de lumea minunată a cărților;

* Stimularea creativității integrate într-o activitate educațională;

* Familiarizarea cu spațiul comunicațional și socializant al bibliotecilor;

*Sprijinirea procesului de adâncire și formare a deprinderilor de lecturăși studiu urmărite prin fiecare obiect de învățământ, și prin intreaga activitate didactică;

* Lărgirea permanenetă a orizontului cunoașterii științifice;

* Dezvoltarea maximală a gândirii fiecărui tânăr.

Activități propuse:

1. Activități organizatorice, demers de cercetare documentară:

-Stabilirea denumirii activității;

-Data la care va ava loc;

-Durata;

-Stabilirea coordonatorilor a colaboratorilor, elevi implicați în activitate;

-Selectarea materialelor în conformitate cu normele stabilite (vezi fișa demers de cercetare documentare);

-Realizarea afișului, pliantului, panoului, filmului, realizarea expoziției de carte cu tematica dată, apoi lansarea invitațiilor, pregătirea premiilor.

2. Desfășurarea propriu-zisă a activității:

-Cuvânt introductiv;

-Vizionare film documentar–contribuția adusă de Petre Dulfu la îmbogățirea tezaurului literaturii române, viață, operă:

*repovestirea în versuri și recompunerea armonioasă a întregului material în vederea realizării unor construcții epopeice;

*receptarea adâncă a spiritului folcloristic, alături de o coloratură stilistică originală.

-Activitate interactivă, concurs de creație și interpretare glume, bancuri, finalizat cu premierea celui mai bun povestitor;

Resurse umane:

Colaboratori:

Elevii claselor a IX-a A, a IX-a B, a IX-a C, a IX-a D și a IX-a E, precum și profesorii coordonatori – Prof. Diana Pop și Bibliotecar Elisabeta Lazar;

Resurse materiale:

Cărți, ziare, panou tematic, pliant, poster, flipchart, PC, imprimantă, hârtie, videoproiector, DVD, film, PPT;

Resurse financiare:

Sponsorizări sporadice, resurse personale;

Resurse temporale: durata activității – 2 ore;

Rezultate așteptate:

„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de elev în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă”.

(Sorin Cristea)

Orice influență educativă trece prin filtrul personalității celui asupra căruia se exercită, iar efectul ei depinde de amploarea și profunzimea cu care aceasta reușește să pătrundă în straturile acestei personalități. Activitatea propusă este un proiect tematic care-și vădește nenumăratele valențe formatoare pentru toți cei implicați: elevi, cadre didactice, părinți, prin valorificarea experienței de viață și prin oferirea unor posibilități pentru îmbogățirea ei prin antrenarea în diferite acțiuni practice. Cea mai eficientă cale o reprezintă activitatea concretă care în desfășurarea ei presupune și oferă condiții prielnice pentru încurajarea activității de grup, a originalității și spontaneității, exersarea și activizarea limbajului, manifestarea și, eventual, corectarea atitudinilor comportamentale, stabilizarea trăsăturilor pozitive de caracter, înlăturarea inhibițiilor.

Proiectul a implicat parcurgerea unor procese de colectare de date, de prelucrare, analizare, interpretare a lor în urma unor demersuri investigative, de cercetare, din viața și opera scriitorului Petre Dulfu, precum și realizarea unui dosar tematic, fiind valorizate, cuantificate și măsurate obiectiv eforturile depuse de elevi. La baza documentării elevilor a stat, în primul rând, monografia realizată de Prof. Laura Temian – „Petre Dulfu, contribuții biobibliografice și documentare”, precum și colaborarea și sprijinul elevilor prin intermediul cărora am sistematizat informațiile, am realizat o expoziție de carte, un mic documentar tematic.
În cadrul proiectului am urmărit valorificarea conținutului textelor literare, dezvoltarea atitudinii critice și participative, stimularea interesului pentru cunoașterea unor aspecte din viața și opera lui Petre Dulfu, îmbogățirea și activizarea vocabularului, încurajarea creativității elevilor prin metode interactive.

Elevii au aflat că Vasile Alecsandri a apreciat harul poetic al tânărului Petre Dulfu, că a debutat, asemeni lui Mihai Eminescu, în revista Familia din Pesta, condusă de Iosif Vulcan, că a fost membru al Societății Scriitorilor Români și doctor în filozofie.
Scrisul și activitatea didactică au fost cele două activități importante desfășurate de Petre Dulfu, activități ce nu se concurează, ci se completează reciproc, iar pedagogul este un demn urmaș al lui Nicolae Iorga și al lui Spiru Haret, prin efortul depus pentru luminarea țărănimii.

Personajul Păcală este ilustrarea critică a năravurilor societății de ieri și de azi. Caracterul lui contemporan este completat foarte bine de omniprezența sa, din Oltenia până în Moldova. Eroul mucalit își dovedește istețimea sub masca naivității, tratând cu usturime deprinderile și relele obiceiuri ale semenilor săi și ale autorităților vremii. Inteligent, sincer, isteț, liber ca pasărea cerului, un justițiar iubitor de adevăr și dreptate, șugubăț nevoie mare și amuzant până peste poate. Cu vorbele lui în doi peri, făcând pe prostul și ascunzându-se sub o mască de naivitate și simplitate, el găsește ac de cojocul oricui.

În scopul unei bune realizări a activității, coordonatorii, profesorul de limba română alături de bibliotecar vor iniția o acțiune flexibilă, cu un caracter larg, interdisciplinar, care să ofere diferite modalități de formare a caracterului elevilor:

recunoașterea elementelor de identitate culturală,

prezentarea de modele interdisciplinare (literatură, film, teatru, T.I.C),

exprimarea cursivă și argumentarea propriilor opinii,

cultivarea spiritului estetic,

stimularea inteligenței emoționale,

dezvoltarea empatiei și aprecierea atitudinilor pozitive a partenerilor implicați,

crearea unei atmosfere plăcute, relaxante, propice apariției zâmbetului și obligatoriu, al unei stări de bine general.

Metodele didactice folosite în cadrul realizării activității au fost:

1. Metoda proiectelor;

2. Metoda conversației euristice;

3. Metoda cubului

Grafic cu metodele didactice utilizate

Metoda cubului

(Anexa nr. 24)

1. Metoda proiectelor:

Învățarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev. Acest tip de învățare dezvoltă cunoștințe și capacități în sfera rezolvărilor de probleme prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigația și demonstrațiile autentice ale învățării prin rezultate și performanțe. Educația prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie care fac legătura între standardele de performanță (obiective de referință și competențe specifice), capacitățile cognitive de nivel superior ale elevilor și contexte din viața reală.

Proiectul a avut obiective operaționale clare, care sunt în conformitate cu standardele de performanță (obiectivele de referință și competențele specifice) și se concentrează pe ceea ce trebuie să știe elevii ca rezultat al activităților de învățare.

Activitățile proiectului au avut drept rezultat produsele elevilor și performanțe legate de sarcini realizate de aceștia, precum prezentările convingătoare, care demonstrează că au înțeles obiectivele operaționale și standardele de performanță.

Proiectele au relevanță pentru viața elevilor și pot implica reprezentanți ai comunității sau experți din exterior, care asigură un context pentru învățare.

Cu ajutorul tehnologiei, elevii au un control mai mare asupra produselor finale (poster, pliant, imagini pentru panou), precum și posibilitatea de a personaliza aceste produse. Elevii pot depăși limitele sălii de clasă prezentându-și rezultatele învățării cu ajutorul instrumentelor multimedia (realizarea filmului documentar în cazul de față). Pe parcursul proiectului, întrebările cheie îi provoacă pe elevi să gândească și să facă legătura cu concepte care contează în lumea reală.

Organizarea activităților de realizare a proiectelor va presupune din partea coordonatorilor următoarele etape:

*Stabilirea titlului: decidem împreună cu elevii tema activității, titlul ei;

*Stabilim grupele de lucru: se va face de către profesor după consultarea prealabilă a elevilor;

*Stabilirea timpului de lucru: profesorul trebuie să proiecteze atât timpul alocat elevilor pentru realizarea proiectului cât și timpul pentru prezentarea și evaluarea proiectelor;

*Stabilirea obiectivelor și a competențelor vizate;

Ghidarea activității: va presupune îndrumarea elevilor cu privire la rolul și sarcinile de lucru ale fiecăruia, indicații la părțile pe care elevii nu știu să le dezvolte, indicarea de bibliografie suplimentară;

*Evaluarea: profesorul decide criteriile după care va fi evaluată activitatea desfășurată de elevi.

Am optat pentru această metodă, a proiectelor deoartece prezintă o serie de avantaje:

*Se încurajează spiritul investigativ și a gândirii de nivel superior;

*Printr-o participare activă din partea elevilor are loc sporirea încrederii în sine și ameliorarea atitudinii cu privire la învățare;

*Achizițiile în domeniile cunoașterii sunt egale sau mai bune decât cele generate de alte metode, iar elevii implicați în proiecte își asumă o responsabilitate mai mare în ceea ce privește propriul studiu decât pe parcursul activităților didactice tradiționale;

*Oportunități de formare a unor competențe complexe, cum ar fi capacități de gândire de nivel superior, rezolvare de probleme, abilități de colaborare și competențe de comunicare;

*Accesul la o gamă mai largă de oportunități de învățare în clasă, constituind o strategie de implicare a elevilor care provin din diverse medii culturale;
*Învățarea prin metoda proiectului este un model de instruire care implică elevii în investigarea unor probleme captivante. Proiectele care oferă mai multe oportunități de învățare pot fi semnificativ diferite în ceea ce privește aria tematică sau scopul și pot fi aplicate la clase diferite și la mai multe niveluri de studiu;

*Proiectele angajează elevii în roluri active, cum ar fi: luarea deciziei, investigare, documentare.

2. Metoda conversației euristice:

*Conversația euristică prezintă un dialogul dintre profesor și elev, trezind interesul elevului printr-un set de întrebări, care în final duc la obținerea unui răspuns la o problemă dată;

*Întrebarea, este granița dintre știu și nu știu și de aceea are succes în cazul oricărei situații de învățare;

*Întrebarea reprezintă o parte a răspunsului, cealaltă parte fiind căutată în bagajul de cunoștințe existent;

*Elevii sunt determinați să facă propriile conexiuni între cunoștințele dobândite cu scopul de dobândi noi cunoștințe;

*Întrebările vor fi formulate clar și precis;

*Întrebarea este începutul cunoașterii și al dezvoltării iar adevărata cunoaștere nu se află în răspuns, ci în punerea întrebărilor și urmărirea neîncetată a răspunsurilor, care la rândul lor trezesc alte întrebări, și care conduc, în final, la găsirea unor soluții.

3. Metoda cubului – am aplicat-o fiind o metodă de învățare prin cooperare, lucru în echipă ce presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme.

Se vor parcurge următoarele etape:

*Am realizat macheta activității sub forma unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele cheie

SELECTEAZĂ DOCUMENTE, SLECTEAZĂ IMAGINI, REALIZEAZĂ EXPOZIȚIA DE CARTE TEMATICĂ, REALIZARE PPT, FILM, REALIZEAZĂ POSTER, PLIANT, MONITORIZEAZĂ ACTIVITATEA

*Anunțarea subiectului pus în discuție.

*Împărțirea grupului de elevi se va face în șase grupe, câte una pentru fiecare față a cubului:

(Grupa 1- responsabilitate: selecția documentelor informative, cărți, ziare, reviste, adrese site-uri, selecție în conformitate cu normele demersului de cercetare documentară;

Grupa 2 – responsabilitate: selecția imaginilor și realizarea panoului;

Grupa 3 – responsabilitate: realizare expoziției de carte tematică consacrată personalității scriitorului Petre Dulfu;

Grupa 4 – responsabilitate: realizarea prezentării PPT, a filmului documentar, alegerii coloanei sonore necesare filmului, eventual, inițierea unui proiect Wiki aferent temei la care participă toate cele șase grupuri de elevi;

Grupa 5 – responsabilitate: realizare poster, pliant;

Grupa 6- responsabilitate: câte un reprezentant din fiecare grupă, va monitoriza activitățile celor cinci sectoare de lucru, a modului în care colaborează și duc la bun sfârșit sarcina de lucru primită).

*Există mai multe modalități de stabilire a celor șase grupuri. Modul de distribuire se poate face aleatoriu (fiecare grupă rostogolește cubul și primește ca sarcină de lucru perspectiva înscrisă pe fața de sus) sau poate fi decis de profesor, în funcție de anumite criterii care vizează responsabilitatea individuală și de grup, specializarea pe sarcini a membrilor echipelor și oportunități de grup.

*Colaborarea și redactarea materialului la nivelul fiecărui grup;

*Afișarea formei finale a materialelor astfel încât toți elevii să poată vizualiza rezultatele;

*Cunoașterea colaborativă reprezintă o modalitate de a genera cunoștințe

prin coordonarea unor activități comune în cadrul unui grup.

Integrarea utilizării calculatorului în aplicarea acestei metode conduce la alegerea unor

produse care:

*solicită gândirea elevului;

*dezvoltă abilități de comunicare;

*lărgește viziunea asupra temei;

*oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări

complexe a temei, presupunând abordarea temei din mai multe perspective;

*încurajează exprimarea punctelor de vedere individuale;

*faciliteză colaborarea dintre elevi, aceștia putând folosi Internetul pentru a găsi

informații și pentru a realiza anumite sarcini.

Pentru a nu uita de unde au luat informațiile, coordonatorii îi vor sfătui pe elevi să folosească un sistem de bookmarking colaborativ (http://best.of.petredulfu/ și să-și salveze link-urile către paginile sursă).

Fiecare grup va realiza materialul comun utilizând GoogleDocs, documentele realizate pot fi uploadate pe platforma Moodle, elevii având astfel posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere vis-á-vis de tema propusă în cadrul forumului dedicat acestei teme.

Evaluarea activității; Analiză SWOT:

Rezultate obținute:

*Participarea unui număr însemnat de elevi din anul întâi al liceului care prin implicarea lor directă, prin candoarea specifică vârstei, i-au adus lui Păcală un plus de farmec, prospețime și actualitate.

*Stând la masa glumelor maturitatea dascălilor s-a împăcat de minune cu emoțiile și stângăciile adolescenței. Câștigători au ieșit toți participanții, voia bună învingându-i pe toți…

Analiză SWOT:

Puncte tari:

Numărul mare al participanților, seriozitatea implicării lor, alegerea activității potrivit nivelului de vârstă și preocupărilor elevilor, “pofta” lor de a face ceva nou, plăcut, util și amuzant în același timp, libertatea de a se exprima nestingherit, de a se face remarcați de ceilalți colegi, toate astea au contribuit în final la realizarea unei activități reușite. În mod deosebit se remarcă abilitatea elevilor de a identifica sursa informaționlă, baza de fapt a activității, indiferent de forma acesteia clasică sau modernă.

Puncte slabe:

Dificultatea de a organiza doar în două ore toate etapele activității, unele necesitând poate un interval temporal mai generos care să permită în același timp prezența unui număr mai mare de elevi, profesori și părinți, programul desfășurării activităților nefiind din păcate convenabil și implicării active a părinților elevilor noștri, apoi ar mai fi și problema sponsorizării insuficiente.

Oportunități:

Deschiderea spre nou, în toate domeniile, cunoașterea și recunoașterea abilităților, aptitudinilor elevilor noștri.

Amenințări:

Lipsa de timp, care a făcut ca unele etape ale activității să fie mai bine/mai slab reprezentată, emotivitatea, lipsa de experiență scenică a elevilor în a-și prezenta și promova propriile creații literar-umoristice.

Recomandări, sugestii:

Reluarea anumitor etape ale activității sau chiar a întregii activități care necesită poate mai mult timp, eventual invitarea unor actori de la Teatrul Municipal Baia Mare în scopul încurajării exprimării scenice a elevilor noștri.

Produsele finale ale activității s-au materializat într-un poster, un panou tematic, o expoziție de carte, un film documentar, un PPT, pliant.

3. Concluzii

Numele lui Petre Dulfu rămâne în memoria noastră scriitorul care și-a dedicat întreaga viață propășirii neamului și cultivării poporului din rândul căruia s-a ridicat. Prin lucrările sale literare, prin numele eroilor acestora care sunt mereu pe buzele oamenilor din popor, care vedeau în operele sale, propriile preocupări și năzuințe.

Din perspectiva timpului, putem afirma că tot ce a scris Petre Dulfu pentru popor, „e duios, sincer și moral,” sublinia unul dintre foștii săi elevi iar Vasile Goldiș, directorul ziarului ,,Românul” îi adresa următoarele cuvinte de mulțumire:

,,Vă mulțumesc din suflet pentru admirabilele poezii ce ne-ați trimis. Din toate părțile cer țăranii să mai publicăm “de alea ce scrie Dulfu”. Vă rog, faceți-le pe voie și scrieți-ne pentru fiecare număr poporal. Faceți un mare serviciu cauzei prin colaborarea aceasta. Scrierile dumneavoastră sunt cetite cu nespusă plăcere, nu numai de popor, dar de toată lumea de aici.”

Azi, constatăm cu tristețe că un val de uitare s-a așezat peste opera sa. Cu toate acestea Petre Dulfu rămâne o personalitate remarcabilă a literaturii și a pedagogiei românești la încrengătura secolelor al XIX-lea și al XX-lea, lucrările sale izvorâte din melosul țăranului român hrănind setea de lectură a multor generații de români. Cu toate că numele autorului intrat aproape în umbra eroului, Petre Dulfu rămâne în memoria cititorului de toate vârstele și din toate colțurile țării, ca un veritabil “Tată a lui Păcală”.

4. Anexe:

1. Familia Petre Dulfu;

2. Monumentul funerar al familiei Dulfu din București;

3. Școala Gimnazială “Petre Dulfu” Baia Mare;

4. Studentul Petre Dulfu;

5. Diploma de licență a lui Petre Dulfu;

6. Lucrarea de doctorat a lui Petre Dulfu dedicată operei lui Vasile Alecsandri;

7. Poezia “Reîntoarcerea” publicată în revista „Familia”poezia de debut a lui P. Dulfu;

8. Revista „Transilvania”;

9. „Foloasele învățăturii” – copertă de carte;

10. „Manual de limba română” – copertă de carte;

11. „Isprăvile lui Păcală” – copertă de carte;

12. „Gruia lui Novac” – copertă de carte;

13. „Povestea lui Făt-Frumos”- copertă de carte;

14. „Snoave” – copertă de carte;

15.”Ifigenia” – copertă de carte;

16. Tohat – Piatra monument ridicată în memoria lui Petre Dulfu;

17. Revista Societății „Tinerimea din Ulmeni”;

18. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare;

19. Fișa demersului de cercetare documentară.

20. Afiș;

21. Pliant;

22. Film;

23. Poze panou; poze activitate;

24. Metoda cubului (7 fișe de lucru – responsabilități)

5. Bibliografie:

*Citatepedia – Jean de Santeul, maxime;

*Buletin semestrial, an XVI, nr. 2 (31), 2008, articolul O întâlnire peste ani;

* Analele Academici, tom XXV , seria II , 1902 , pag. 438), Grigore Ștefănescu;

* Citatepedia – Plutarh;

*Thira, Viorel, Petre Dulfu în amintirea contemporanilor săi ,,Bibliotheca Septentrionalis”;

* Pușcașu P., Filip T. – Petre Dulfu și literatura pentru copii;

* Ivan Evseev, Jocurile tradiționale de copii, Timișoara Editura Excelsior, 1994;a IV, nr. 1 (7), 1996, p. 50;

* Ivan Evseev, Jocurile tradiționale de copii, Timișoara, Editura Excelsior, 1994, pag. 21;

* V. Avram, Creștinismul cosmic – o paradigmă pierdută? Sibiu, Editura Saeculum, 1999;

*“Transilvania”, An XI, nr. 5, 1 martie 1878, pag. 57-58, Discurs pentru popor, din ocasiunea adunării generale ținute de despărțăm. Cerc. X al “asociațiunei rom. transilv.” la Budatelecu în 10 Septembre 1877 / Petru Dulfu;

* Dulfu, Petre. Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române : [teză de doctorat] /Petre Dulfu; Traducere din limba maghiară de Ana-Maria Brezovszki; Cons. edit. Laura Temian. – Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006. – 127 pag;

* Dulfu, Petre. Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române, Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006, pag. 7;

* Buletin semestrial, an XVI, nr. 2 (31), 2008), Adrian Pop, articolul intitulat Noblețea spiritelor alese nu ține seama de bariere;

* “Convorbiri Literare”, anul XXIX , 1895 , p. 752, B. Petriceicu Hajdeu și a lui A. Naum;

* Biblioteca Serpentrionalis, Buletin semestrial, an XIII, nr. 1 (26), 2006;

* I. Ciocian , ,,Petre Dulfu” , în ,,Școala Noastră” , Nr. 5 , Zalău , septembrie – octombrie, 2003, p. 43.

5. Bibliografie:

*Citatepedia – Jean de Santeul, maxime;

*Buletin semestrial, an XVI, nr. 2 (31), 2008, articolul O întâlnire peste ani;

* Analele Academici, tom XXV , seria II , 1902 , pag. 438), Grigore Ștefănescu;

* Citatepedia – Plutarh;

*Thira, Viorel, Petre Dulfu în amintirea contemporanilor săi ,,Bibliotheca Septentrionalis”;

* Pușcașu P., Filip T. – Petre Dulfu și literatura pentru copii;

* Ivan Evseev, Jocurile tradiționale de copii, Timișoara Editura Excelsior, 1994;a IV, nr. 1 (7), 1996, p. 50;

* Ivan Evseev, Jocurile tradiționale de copii, Timișoara, Editura Excelsior, 1994, pag. 21;

* V. Avram, Creștinismul cosmic – o paradigmă pierdută? Sibiu, Editura Saeculum, 1999;

*“Transilvania”, An XI, nr. 5, 1 martie 1878, pag. 57-58, Discurs pentru popor, din ocasiunea adunării generale ținute de despărțăm. Cerc. X al “asociațiunei rom. transilv.” în 10 Septembre 1877 / Petru Dulfu;

* Dulfu, Petre. Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române : [teză de doctorat] /Petre Dulfu; Traducere din limba maghiară de Ana-Maria Brezovszki; Cons. edit. Laura Temian. – Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006. – 127 pag;

* Dulfu, Petre. Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române, Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006, pag. 7;

* Buletin semestrial, an XVI, nr. 2 (31), 2008), Adrian Pop, articolul intitulat Noblețea spiritelor alese nu ține seama de bariere;

* “Convorbiri Literare”, anul XXIX , 1895 , p. 752, B. Petriceicu Hajdeu și a lui A. Naum;

* Biblioteca Serpentrionalis, Buletin semestrial, an XIII, nr. 1 (26), 2006;

* I. Ciocian , ,,Petre Dulfu” , în ,,Școala Noastră” , Nr. 5 , Zalău , septembrie – octombrie, 2003, p. 43.

4. Anexe:

1. Familia Petre Dulfu;

2. Monumentul funerar al familiei Dulfu din București;

3. Școala Gimnazială “Petre Dulfu” Baia Mare;

4. Studentul Petre Dulfu;

5. Diploma de licență a lui Petre Dulfu;

6. Lucrarea de doctorat a lui Petre Dulfu dedicată operei lui Vasile Alecsandri;

7. Poezia “Reîntoarcerea” publicată în revista „Familia”poezia de debut a lui P. Dulfu;

8. Revista „Transilvania”;

9. „Foloasele învățăturii” – copertă de carte;

10. „Manual de limba română” – copertă de carte;

11. „Isprăvile lui Păcală” – copertă de carte;

12. „Gruia lui Novac” – copertă de carte;

13. „Povestea lui Făt-Frumos”- copertă de carte;

14. „Snoave” – copertă de carte;

15.”Ifigenia” – copertă de carte;

16. Tohat – Piatra monument ridicată în memoria lui Petre Dulfu;

17. Revista Societății „Tinerimea din Ulmeni”;

18. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare;

19. Fișa demersului de cercetare documentară.

20. Afiș;

21. Pliant;

22. Film;

23. Poze panou; poze activitate;

24. Metoda cubului (7 fișe de lucru – responsabilități)