Patrimoniul Cultural Unesco din Romania Si Valorificarea Turistica a Acestuia

CUPRINSUL

INTRODUCERE

ARGUMENT

CAPITOLUL I. TURISMUL CULTURAL, definiție, componente și caracteristici

CAPITOLUL II. UNESCO, prezentare generală, obiective asumate

CAPITOLUL III. PATRIMONIU CULTURAL UNESCO DIN ROMÂNIA

3.1. Patrimoniul material si imaterial

3.2. Prezentarea obiectivelor turistice și obiceiurilor incluse in patrimoniul UNESCO din România, poziția geografică

3.3. Istoricul fiecarui obiectiv turistic sau obicei UNESCO din România

3.4. Argumente ce au stat la baza declarării ca Patrimoniu UNESCO

3.5. Importanța turistică și gradul de implementare in cadrul circuitelor turistice

3.6. Gradul de degradare a clădirilor.Rapoarte de monitorizare

3.7. Impactul turismului si a altor factori asupra obiectivelor

3.8. Cadrul legal. Legislația privind protecția obiectivelor UNESCO din România și respectarea ei. Convenții ratificate

3.9. Analiza SWOT. Puncte tari si puncte slabe ale fiecarui tip de obiectiv

CAPITOLUL IV. STRATEGII DE VALORIFICARE TURISTICĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL UNESCO DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL V. MANAGEMENTUL SI MARKETINGUL OBIECTIVELOR TURISTICE UNESCO DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL IV. RECUNOAȘTEREA ACTUALĂ PE PLAN MONDIAL A PATRIMONIULUI CULTURAL UNESCO DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL VII. POZIȚIA ROMÂNIEI IN TOPUL ȚĂRILOR CARE DISPUN DE OBIECTIVE UNESCO IN CADRUL COMPETIȚIEI TURISTICE

7.1. Comparație cu țările vecine: Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Serbia,

7.2. Comparație cu Grecia si Turcia

CAPITOLUL VIII. ALTE OBIECTIVE, ZONE TURISTICE SAU OBICEIURI DIN ROMÂNIA CARE POT FI INCLUSE IN PATRIMONIUL UNESCO

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Patrimoniul UNESCO mondial protejează toate valorile omenirii indiferent de natura lor, culturale, istorice, obiceiuri, traditii. Interventia UNESCO a fost salutară in multe situații obiective culturale si istorice de o inestimabilă valoare au intrat sub protecția UNESCO fiind astfel salvate de la distrugere sau degradare.

Din păcate UNESCO nu a reusit sa includă sub protecția sa toate obiectivele de o reală valoare, multe altele își așteaptă rândul prin argumente mai mult sau mai puțin solide pentru a intra pe acestă lista si pentru a beneficia de protecția oferită de cadrul legal, de convențiile in vigoare.

Din fericire multe obiective, situri, centre istorice, palate, cetăti, fortarețe, castele, vestigii arheologice unicat, monumente de cult, se află in prezent incluse in acest patrimoniu, alte pot fi incluse așa cum tot la fel de bine din diferite cauze unele obiective au fost scoase de pe lista UNESCO, din păcate in multe dintre astfel de situații alte interese au primat, de exemplu cele imobiliare sau iluziile unor îmbogațiri peste noapte ca să amintim poate cea mai penibilă, descoperierea de comori.

În România situația este una incertă, în sensul că obiectivele UNESCO din România au parte de protecția oferită de legile specifice dar totuși nepasarea autorităților, lipsa acordării de fonduri pentru reparații, impactul turismului, scrijelirea pereților, eroziunea determinată de ploile acide de exemplu dar si din alte cauze au dus în timp la degradari ale construcțiilor, surpări de ziduri, distrugerea unor fresce unicat.

Inevitabil timpul își pune amprenta asupra fiecărei construcții umane, oricât de solidă ar fi ea, totuși in timp, fără protecție la timp, fără reparații utile, aceste obiective extraordinare vor pierde lupta cu timpul.

Am analizat în această lucrare fiecare obiectiv UNESCO din România, precizând punctele forte și cele slabe ale acestora, la fiecare prezentare am pus și o imagine care se vrea cât mai reprezentativă pentru monument urmată de un istoric de aspecte privind arhitectura, dar foarte important și o scurtă analiză a stării actuale de conservare , aspect care poate da valoare clădirii sau o poate exclude chiar de pe lista patrimoniului mondial.

În partea a doua a lucrării am prezentat efectiv câteva soluții pe care eu le găsesc oportune pentru punerea în valoare și includerea în circuitele turistice mondiale.

ARGUMENT

În alegerea acestei teme am avut mai multe argumente pe care le prezint mai jos:

În primul rând pasiunea mea pentru cunoașterea și înțelegerea acestor obiective unicat, cum au apărut, cine au fost ctitorii, care sunt legendele si miturile din jurul lor.

Abordarea unui astfel de subiect va avea ca finalitate îmbogățirea cunoștințelor generale despre geografie, istorie, turism, cultură în general. Tema aleasă este una de creativitate, de găsirea a unor soluții eficiente ca acest patrimoniu cultural mondial să fie pus în valoare cât mai eficient și durabil cu putință.

Profesionalismul și experiența coordonatorului științific m-a ajutat foarte mult în structurarea lucrării și abordarea subiectelor.

Cunoașterea și înțelegerea fenomenului turistic, mai ales în privința obiectivelor UNESCO este cu siguranță un subiect delicat care aduce în discuție exploatarea unor obiective unicat supuse astfel unui anumit impact

În redactarea lucrării am folosit exclusiv date din surse științifice sigure, iar imaginile utilizate au avut drept scop crearea unei imagini de ansamblu despre obiectivele avute în vedere, am ales imaginile pe care le-am considerat cele mai reprezentative pentru obiectivul în sine.

Metodele de lucru alese au fost în special problematizarea, comparația, caracterizarea, explicația, observația, cele mai utile pentru descrierea unor realități existente pe teren dar și pentru aprecierea unor aspecte cantitative și calitative.

Descoperirea de noi obiective turistice de natură culturală care pot să fie considerate candidate pentru a ocupa un loc în Patrimoniul Mondial, aici am aflat că deja există o listă cu obiective care au fost indicate recomandate a fi integrate

Pentru localizarea obiectivelor am folosit inclusiv hărți satelitare iar pentru documentare am utilizat o bibliografie selectivă și valoroasă cu autori consacrați.

Capitolul 1
TURISMUL CULTURAL –
definiție, componente și caracteristici

Înainte de toate trebuie sa incercăm sa definim termenul de “ cultura “, termenul de cultură este de regulă asociat celui de “civilizație”, iar cea mai buna definiție data culturii consider ca este aceasta : “ Cultura include în sfera ei de atitudine, actele si operele limitate ca geneză, intenție, motivare și finalitate- la domeniul spiritului si al intelectului “

Marele sociolog român Dimitrie Gusti oferă trei accepții ideii de cultură :

Cultură obiectivă : un sistem de bunuri culturale ce formează specificul unei perioade

Cultură instituțională : se include statul, biserica, armata, școala, diferitele organizații

Cultură personală : vizează atitudinea personală pentru cultură

De-asemenea turismul cultural este asociat in majoritatea cazurilor cu lăcașurile de cult. Într-adevar, pictura si arhitectura monahală pot să plaseze foarte ușor in timp lacașul de cult dar pot da si valoarea turistică specifică. Peisajul arhitectural in general pune în evidență valorile culturale dintr-un anumit spațiu, atrăgând numeroși turisti.

În ultima perioadă, evenimentele culturale au devenit foarte interesante pentru turisti, spectacolele fiind o reprezentare liberă la nivel zonal, local si regional si chiar international, însa adevarata cultură a unei țari este pusă în valoare prin intermediul tradițiilor si obiceiurilor care sunt considerate de departe cele mai reprezentative pentru o țara, pentru o civilizatie.

Patrimoniul cultural-istoric național cuprinde monumente, ansambluri și situri cu valoare exceptională din punct de vedere istoric, artistic, estetic, șțiintific, antropologic, peisaje culturale reprezentative pentru o țara. În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunurile mobile si imobile.

Interesante pentru turiști sunt în mod special elementele cele mai originale, care impresionează prin mărime sau micime, prin unicitate, prin poziție, prin subiect sau temă, care au fost sursele de inspirație, care este poziția etnologică, de regulă obiectivele cele mai vechi în timp sunt cele mai apreciate mai ales dacă sunt și bine conservate. Gradul de înțelegere a bunurilor culturale este determinat de modul cum acestea sunt receptate de vizitatori și de aici rezultă rolul lor educativ și de deschidere a orizonturilor culturale, turiștii prin percepția unor noi elemente de cultură și civilizație pot respecta identitășile culturale și devin mai toleranți în raport cu alte forme de cultură.

Prin bunurile imobile prezinta valoare arheologică, istorică, arhitecturală, religioasă, urbanistică, artistică, peisagistică, tehnico-științifică, in timp ce bunurile mobile sunt de interes artistic, etnologic, științific și tehnic.

Criteriile de identificare ale potențialului turistic-cultural :

Locul – variabil prin poziție , extensiune, accesibilitate, se poate referi la așezarea unui singur obiect sau monument, până la un sit sau zona istoric

Geniul tehnic – mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a realiza operele si monumentele.

Poziția etnologică – etape-origini preistorice, antice, evul mediu, romanticul, goticul, barocul

Subiectul, tema culturala – se referă la sursele de ispirație care au stat la baza realizării multor bunuri culturale și care poate caracteriza o anumită cultură

Starea de conservare si pastrare – are un rol major în valorificare, deoarece bunurile culturale trebuie să se regăsească intr-o stare cât mai bună pentru a fi vizitate si apreciate de turisti, de aceea periodic sunt supuse unor lucrări de renovare, restaurare, conservare

Alături de criteriile enunțate mai sus mai pot fi luate in considerare si : valoarea istorică, valoarea estetică, valoarea urbanistică si constructivă, valoarea memorială.

Pe baza Ordonanței de Guvern nr 68 din 26 aug 1994 au fost stabilite urmatoarele categorii de monumente :

monumente si situri arheologice

monumente si ansambluri de arhitectura

rezervatii de arhitectura si urbanism

monumente de arta plastica si comemorativa

monumente tehnice

locuri istorice, parcuri si gradini

Valoarea istorică, exprimă ideea de vechime și raritate, unicitate a unui bun cultural, valoarea estetică, dă măsura expresivității, coerenței stilistice, virtuozității tehnicii și a execuției.

Valoarea urbanistică și constructivă se referă la elementele de arhitectură și ornamentare a spațiilor construite, la modul de dispersie al acestora

Valoarea memorială se leagă de păstrarea unei anumite identități culturale, sau a unor construcții care sunt legate de marile valori ale culturii și civilizației românești.

Din întreaga zestre culturală a României, numai anumite bunuri culturale au o reală valoare.

Fig.1 Turism cultural-componente si caracteristici, Sursa : Camelia Teodorescu, Curs de Turism cultural, Univ. Buc.Fac de Geografie, 2010

În figura de mai sus este redat foarte sugestiv si explicit componentele turismului cultural, deși toate componentele sunt foarte importante în valorificare turistică tutusi primul loc este ocupat de catre tradiții, obiceiuri, peisaj cultural si cu siguranță arta culinară tradițională care iși are un renume binemeritat pe plan internațional, fiind un foarte bun ambasador.

PRINCIPALELE CATEGORII DE OBIECTICE CULTURAL-ISTORICE

1. MONUMENTELE SI SITURILE ARHEOLOGICE

– au fost aduse la lumină, obiective si bunuri culturale antice, care in parte s-au pastrat in sit,iar altele tivă, valoarea memorială.

Pe baza Ordonanței de Guvern nr 68 din 26 aug 1994 au fost stabilite urmatoarele categorii de monumente :

monumente si situri arheologice

monumente si ansambluri de arhitectura

rezervatii de arhitectura si urbanism

monumente de arta plastica si comemorativa

monumente tehnice

locuri istorice, parcuri si gradini

Valoarea istorică, exprimă ideea de vechime și raritate, unicitate a unui bun cultural, valoarea estetică, dă măsura expresivității, coerenței stilistice, virtuozității tehnicii și a execuției.

Valoarea urbanistică și constructivă se referă la elementele de arhitectură și ornamentare a spațiilor construite, la modul de dispersie al acestora

Valoarea memorială se leagă de păstrarea unei anumite identități culturale, sau a unor construcții care sunt legate de marile valori ale culturii și civilizației românești.

Din întreaga zestre culturală a României, numai anumite bunuri culturale au o reală valoare.

Fig.1 Turism cultural-componente si caracteristici, Sursa : Camelia Teodorescu, Curs de Turism cultural, Univ. Buc.Fac de Geografie, 2010

În figura de mai sus este redat foarte sugestiv si explicit componentele turismului cultural, deși toate componentele sunt foarte importante în valorificare turistică tutusi primul loc este ocupat de catre tradiții, obiceiuri, peisaj cultural si cu siguranță arta culinară tradițională care iși are un renume binemeritat pe plan internațional, fiind un foarte bun ambasador.

PRINCIPALELE CATEGORII DE OBIECTICE CULTURAL-ISTORICE

1. MONUMENTELE SI SITURILE ARHEOLOGICE

– au fost aduse la lumină, obiective si bunuri culturale antice, care in parte s-au pastrat in sit,iar altele au fost conservate prin intermediul unor muzee si colecții de arheologie, oferta turistică este deosebit de valoasă din acest punct de vedere, cetăți dacice, castre, fortificații, orașe daco-romane ( Tomis, Histria, Callatis, Porolissum, Sarmizegetusa )

– valentele turistice rezultă în principal din valoarea lor artistică, istorică, accesibilitate, fiind reprezentative pentru cultura si civilizația românească

– prezintă interes pentru lumea istoricilor și cercetătorilor dar pot fi puse in valoare prin programe turistice.

MONUMENTE ȘI ANSAMBLURI DE ARHITECTURĂ

– includ bunuri de factură religioasă sau civilă, marturii ale modului de evoluție a culturii și civilizației românești.

a) Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă ( mari ansambluri monahale, temple, biserici, catredale și mănăstiri cum este Voroneț, bisericile din piatră cum este cea de la Densuș, bisericile fortificate de la Hărman și Prejmer sau cele din lemn din Maramureș)

b) Monumente si ansambluri de arhitectură de factură civilă ( muzee si colecții diverse, Muzeul de Istorie al României sau Muzeul Antipa, palate de cultură cum este cel din Iași, castele cum sunt Peleș sau Bran, conace, elemente de factură populară )

REZERVAȚII DE ARHITECTURĂ SI URBANISM, CLADIRI SI CASE MEMORIALE

– includem aici vechile centre istorice din Sighișoara, Brașov sau Sibiu

– au aparținut unor valoroși artisti ( G,Enescu- Sinaia ), scriitori ( I.Creangă- Tg.Neamț), oameni de știință, medici,

– punerea lor in valoare implică acțiuni concertate de amenajare și conservare

MONUMENTE DE ARTĂ PLASTICĂ ȘI COMEMORATIVE

– ilustrează momente din istoria națională, fiind dedicate unor eroi, oameni de marcă ai culturii și istoriei naționale, aici se includ: ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, placi comemorative, realizate de Ctin Brâncuși, Oscar Han sau Cornel Medrea

MONUMENTE TEHNICE ( realizarile de tip industrial si tehnic, podurile de lemn si metalice, instalațiile de morărit, mijloace de transport ), ca exemple poate fi dat Podul A.Saligny dintre Fetești- Cernavodă sau Complexele hidroenergetice de la Vidraru sau Porțile de Fier

6. LOCURI ISTORICE ( se referă la spațiile unde s-au desfășurat importante bătălii, evenimente istorice și cimitirile militare ), iată câteva exemple Podul Înalt, Călugăreni, Izlaz, Mirăslău, Câmpia Libertății de la Blaj sau Cimitirul Eroilor din primul Război Mondial din Sinaia.

7. PARCURI ȘI GRĂDINI ( situate de regulă in orașele vechi , în zonele centrale sau în cele exterioare, în incinta sau imediata apropiere a unor castele și palate, unele apar ca parcuri dendrologice ) .

Cele mai cunoscute și frecventate sunt: Parcul Herăstrău, Cișmigiu, Tineretului din București,

Parcul Ioanid din Cluj-Napoca, Parcul palatului baroc din Oradea, Parcul Trandafirilor din Timișoara, Grădina Copou din Iași. Parcul Trivale din Pitești. Se adaugă Parcul dendrologic din Simeria dar și Grădinile Botanice din București, Cluj-Napoca sau Iași.

Capitolul 2
UNESCO
Prezentare generală, obiective asumate

Fig. 2 Steagul oficial UNESCO, inspirat de imaginea Parthenon, Athena

Inițialele U.N.E.S.C.O. semnifică Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință si Cultură, fiind o organizație fondată la data de 16 noiembrie 1945, cu sediul in Paris, Franța dar cu numeroase oficii pe tot globul.

Constituția a fost adoptată tot în data de 16 noiembrie 1945 la Londra și a fost pusă în aplicare din anul următor pe 4 noiembrie. Prima sesiune a fost tinută la Paris între 10 noiembrie si 16 decembrie 1946. Cele 20 de state fondatoare sunt : SUA, Franța, China, Marea Britanie, Canada, India, Turcia, Australia, Arabia Saudită, Brazilia, Grecia, Egipt, Norvegia, Danemarca, Cehoslovacia, Liban, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Mexic și Republica Dominicană. În 1951 Japonia si Germania Federală devin membrii iar din 1953 și Spania. În 1954 intră si URSS ca din 1992 să devină Rusia .

UNESCO este formata din 195 state la care se adauga inca 8 membrii cu statut de asociați. România este membru UNESCO din data de 27 iulie 1956.

În prezent Director General este Dna Irina Bokova.

UNESCO are printre numeroasele obiective protejarea celor mai valoroase obiective culturale, istorice, religioase, biologice ale planetei, includerea pe lista Patrimoniului Mondial se face prin depunerea unor documente justificative, se face o analiză a unor indicatori, contează foarte mult gradul de conservare, vechimea și unicitatea. Recent centrul istoric al orașului german Dresda a fost exclus de pe lista Patrimoniului Mondial pentru că nu au fost respectate anumite prevederi privind construcția unui pod.

OBIECTIVE ASUMATE :

PROMOVAREA PĂCII

ASIGURAREA PĂCII PRIN COLABORAREA ÎNTRE NAȚIUNI IN DIFERITE DOMENII- EDUCAȚIE, ȘTIINȚĂ SI CULTURĂ

CORECTITUDINEA GLOBALĂ A JUSTIȚIEI

PROMOVAREA DREPTURILOR ȘI FUNDAMENTELOR OMULUI LIBER SI NEASUPRIT

ACORDAREA DREPTURILOR UMANE INDIFERENT DE SEX, RELIGIE,LIMBĂ SAU RASĂ CONFORM CARTEI NAȚIUNILOR UNITE

CONSERVAREA ȘI SALVAREA UNOR LOCURI DE MARE VALOARE DIN PATRIMONIUL UNIVERSAL

Trebuie precizat faptul că în anul 1972, 183 de state au ratificat Convenția pentru Protejarea Patrimoniului Mondial, România a aderat la Convenția UNESCO în anul 1990, care protejează peste 850 de situri de o valoare inestimabilă.

UNESCO protejează diferite obiective naturale sau antropice iată câteva exemple cunoscute pe plan mondial: Marele Recif de Corali, Opera din Sydney, Centrul istoric al orașului Salzburg, Palatul Schonnbrun, Piața Centrală din Bruxelles, Orașul Potosi cu minele din argint, Parcul Național Iguacu, Mormântul Trac de la Kazanlâc, Ruinele de la Angkor Wat, Parcul Național Nahanni, Parcul Național Wood Buffalo, Centrul istoric vechi al orașului Praga, Insula Paștelui, Marele Zid Chinezesc, Armata din teracotă a primului împărat chinez, Fortificațiile orașului Havana, Insulele Galapagos, Piramidele de la Gizeh, Ansamblul medieval și Golful Mont St.Michel, Palatul Versaille, Acropola din Atena, Oracolul din Delphi, Meteora, Centrul istoric al orașului Corfu, Monumentul Taj Mahal, Parcul Național Komodo. etc.

Fig. nr.3 Drapelul oficial al Patrimoniului Cultural UNESCO

CAPITOLUL 3
PATRIMONIUL CULTURAL UNESCO DIN ROMÂNIA
3.1 PATRIMONIUL MATERIAL ȘI IMATERIAL

Prin patrimoniul material înțelegem acele valori palpabile care au o anume importanță turistică, științifică, de natură istorică, religioasă sau civilă, care prin valoarea sa ar putea genera fluxuri turistice daca este bine pus in valoare si într-o bună stare de conservare.

Patrimoniul imaterial implică toate valorile care nu au substanță materială, în speță tradițiile populare, obiceiurile de la naștere, nuntă, înmormântare, cântecele, dansurile populare, care pot avea origini ancestrale si pot fi astfel unicat pe plan mondial.

În acest sens un foarte bun exemplu îl reprezintă peisajul cultural monahal care îmbină si patrimoniul material cu cel imaterial conform fig.3

Între elementele culturale materiale și cele imateriale există o foarte strănsă legătură ancestrală, cimentată de-a lungul timpului, un exemplu este relația între biserică-obiceiuri religioase- tradiții folclorice. Influența exercitată de către peisajul cultural monahal este prezent și în perioada contemporană la nivel destul de ridicat.

Fig. 4 Îmbinarea valorilor materiale cu cele imateriale în cadrul peisajului cultural monahal

3.2 PREZENTAREA OBIECTIVELOR TURISTICE ȘI OBICEIURILOR INCLUSE ÎN PATRIMONIUL UNESCO DIN ROMÂNIA. POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Deși dispune de mult mai multe și valoroase obiective materiale si imateriale totuși România are inscrisă pe Lista Patrimoniului UNESCO, 29 de obiective materiale, numai 2 valori imateriale si 3 valori naturale .

În acest sens se pot identifica și grupa următoarele categorii de obiective :

BISERICI DIN MOLDOVA- Anul înscrierii 1993, COD 598 ( Vezi fig.4 )

Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din satul Arbore

Biserica Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Humor

Biserica Buna Vestire a Mănăstirii Moldovița

Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți

Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava

Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț

Mănăstirea Probota ( spre granita cu Rep.Moldova )

Biserica Învierii de la Mănăstirea Sucevița, din anul 2010

Fig.5 Harta a mănăstirilor din Bucovina si NV Moldovei

2. MĂNĂSTIREA HUREZI- Anul înscrierii 1993, COD 597 ( Vezi fig.5 )

Fig. 6 Localizarea Mănăstirii Horezu față de orașul Rm. Vâlcea

3. SATE CU BISERICI FORTIFICATE DIN TRANSILVANIA- Anul înscrierii, 1993, 1999 COD 595,596 ( Vezi fig.6 )

CÂLNIC

DÂRJIU

VALEA VIILOR

PREJMER

SASCHIZ

BIERTAN

VISCRI

Fig.7 Hartă a cetăților fortificate din sudul și centrul Transilvaniei

4. CETĂȚILE DACICE DIN MUNȚII ORĂSTIEI- Anul înscrierii 1999, COD 909

Sarmisegetusa Regia- Grădiștea de Munte

Costești- Cetățuia

Costești- Blidaru

Luncani- Piatra Roșie

Banița

Căpâlna

Fig.8 Hartă a siturilor dacice de pe teritoriul României Sursa: Atlas didactic istori

Fig. 9 Hartă a principalelor obiective turistice din centrul istoric al orașului Sighișoara

6. BISERICI DE LEMN DIN MARAMUREȘ- Anul înscrierii 1999, COD 904 ( Fig. 9 )

Biserica Întrarea în Biserica Maicii Domnului din Bârsana

Biserica Sfântul Nicolae din Budești

Biserica Sfânta Paraschiva din Desești

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Ieud-Deal

Biserica Sfântul Arhanghel din Plopiș

Biserica Sfânta Paraschiva din Poienile Izei

Biserica Sfântul Arhanghel din Rogoz

Biserica Sfântul Arhanghel din Surdești

Fig. 10 Hartă a bisericilor de lemn din Maramureș

7. OBIECTIVE NATURALE DIN ROMÂNIA DIN LISTA PATRIMONIULUI MONDIAL UNESCO

DELTA DUNARII, Anul înscrierii, 1991, COD 588

8. OBIECTIVE NATURALE DIN ROMÂNIA ÎNSCRISE ÎN LISTA UNESCO-MAB DE REZERVAȚII ALE BIOSFEREI

DELTA DUNARII

PIETROSU MARE

RETEZAT

9. ATHENEUL ROMÂN , din anul 2011

Fig.nr.11 Atheneul roman

Fig.12 Vârful Pietrosul Rodnei

POZIȚIA GEOGRAFICĂ A OBIECTIVELOR CULTURALE UNESCO DIN ROMÂNIA

Fig.13 Repartiția de ansamblu a obiectivelor UNESCO din România

Privind harțile cu dispunerea obiectivelor turistice culturale UNESCO din România putem sa le localizăm astfel :

1. Bisericile din Moldova – sunt situate in regiunea istorică Bucovina in plină zona montană, în Grupa Nordică a Carpaților Orientali dar și in regiunea de podiș, în speță, Podișul Moldovei, mai exact Podișul Sucevei, este vorba despre bisericile din Pătrăuți și cea din Suceava.

2. Mănăstirea Hurezi – este situată în cadrul Subcarpaților Getici

3. Satele cu biserici fortificate din Transilvania – sunt situate in cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, mai exact în Podișul Transilvaniei propriu-zise, în jumătatea sudică.

4. Cetațile dacice din Munții Oraștiei – sunt situate în partea nordică a Grupei Parâng din cadrul Carpaților Meridionali, la contactul cu Depresiunea Hațegului sau în plină zona montană.

5. Centrul istoric Sighișoara – parte componentă a orașului Sighișoara, oraș situat in Depresiunea Colinară a Transilvaniei pe valea râului Târnava Mare

6. Bisericile de lemn din Maramureș – sunt răspândite in cadrul Depresiunii Mara mureș dar și în zonele de contact cu muntele, Munții Rodnei sau munții vulcanici din sudul depresiunii

3.3 ISTORICUL OBIECTICELOR TURISTICE SI OBICEIURILOR UNESCO DIN ROMÂNIA

BISERICILE DIN MOLDOVA

BISERICA TAIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL DIN SATUL ARBORE

Construcția a fost terminată în anul 1502 de către hatmanul Luca Arbore, unul dintre cei mai apropiați oameni de Ștefan cel Mare, tutorele politic al lui Stefăniță Vodă, care ulterior va da ordin în anul 1523 sa fie decapitat pentru o presupusă tradare, execuție efectuată fără judecată. Biserica facea parte dintr-un întreg complex, o curte boierească a familiei care în timp s-a ruinat, a fost arsă într-un incendiu pentru ca mai apoi sa fie dărâmată de catre un nou proprietar. În martie 1502 Luca Arbore a cumparat aici o moșie de pământ cu scopul de a ridica o curte domnească și pentru a construi o necropolă, lucrările au început în aprilie și s-au terminat în august același an, în anul 1541 pictura exterioară a fost refăcută de catre un meșter din Iași . Ulterior în sec XVII și XVIII biserica s-a degradat foarte mult, o perioadă chiar a rămas fără acoperiș fapt ce a afectat pictura exterioară.

Rămâne un obiectiv foarte apreciat în egală măsură de către turiștii pelerini dar și de către cercetători și istorici.

Fig.14 Vedere laterală asupra bisericii Mănăstirii Arbore

Începând cu sec. XX a fost supusă unor ample lucrări de renovare care din fericire nu i-a afectat arhitectura originală. După anul 1990 de renovarea acestui obiectiv se ocupa prof. Oliviu Budura cu bani de la Ministerul Culturii.

Din anul 2005 în biserică nu se mai tin slujbe religioase.

Fig. 15 Pisania bisericii Mănăstirii Arbore

BISERICA ADORMIRII MAICII DOMNULUI ȘI-A SFÂNTULUI GHEORGHE A MĂNĂSTIRII HUMOR

Fig. 16 Biserica Mănăstirii Humor

Biserica a fost construită de catre marele logofat Toader Bubuiog în anul 1530, inițial aproape de locul actualei mănăstiri a existat o alta biserică mai veche din piatră construită în timpul domniei lui Alexandru cel Bun 1400-1432 ale carei ruine se mai pot vedea azi la 500 m de actuala mănăstire, fiind prabușită din cauze încă necunoscute .

Ctitorul acestui lăcaș era un om important la curtea domnească fiind pârcălab, logofăt dar și diplomat, ambasador. În anul 1535 a fost realizată pictura , se pare de catre un numar de 4 persoane dupa cum arată cercetările științifice, fiecare cu un stil anume. În anul 1641 domnitorul Vasile Lupu o fortifică cu un zid de piatră care nu a fost însă suficient pentru a impiedică jaful si distrugerile cazacilor din anul 1653.

Din păcate după anexarea Bucovinei de catre austrieci în anul 1775, mănăstirea va fi desființată prin ordonanță imperială, neîntreținută totul se va degrada în timp, mănăstirea fiind fie școală pentru localnici, fie depozit de materiale pentru autoritățile habsburgice.

În sec XX, dupa Unire, lucrurile revin lent la normal, la mijlocul sec XX a fost supusă reparațiilor, iar dupa 1991 a devenit mănăstire de maici.

Fig. 17 Pisania bisericii Mănăstirii Humor

BISERICA BUNA VESTIRE A MĂNĂSTIRII MOLDOVIȚA

Fig.18 Biserica Mănăstirii Moldovița

O construcție veche învăluită in istorie, biserica și mănăstirea au fost construite de către domnitorul Petru Rareș în locul unui alt lăcaș de cult, distrus la o alunecare de teren. În anul 1532 este inaugurată actuala biserică și mănăstire, fortificată cu ziduri și turnuri de apărare. La începutul sec XVII aici a funcționat o școală de copisti și miniaturiști .

În anul 1785, mănăstirea se va desființa, iar până la începutul sec XX când va deveni mănăstire de maici starea ei se va deteriora destul de grav. Abia la mijlocul sec. XX se vor face reparații, se va înlocui acoperișul, zidurile și turnurile vor fi refacute si se va scoate la iveala dupa circa 450 ani din nou silueta impunatoare a bisericii .

BISERICA SFÂNTA CRUCE DIN PĂTRĂUȚI

Fig. 19 Biserica Pătrăuți peisaj de iarnă

Biserica Pătrăuți făcea parte din singurul complex monahal zidit de Ștefan cel Mare care era destinata maicilor , având mai mult rol sanitar, de a îngriji de răniții din războaiele purtate. Biserica a fost construită în anul 1487 fiind în prezent cea mai veche biserică construită de Ștefan cel Mare. Biserica a avut un trecut zbuciumat, încă se mai vad urmele armelor de foc, vreme de 200 ani a fost părăsită și s-a degradat foarte mult. Abia din sec XVIII situația revine la normal. Din anul 2003 s-au desfășurat ample lucrări de renovare și conservare care vor scoate la iveală suprafețe de frescă de o inestimabilă valoare.

Fig.20 Pisania bisericii din Pătrăuți

BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE DIN SUCEAVA

Fig. 21 Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava este parte a Mănăstirii Ioan cel Nou de la Suceava, fiind construită între anii 1514-1522. În anul 1513, biserica de la Mirăuți a fost devastată de un incendiu, în consecință, domnitorul Bogdan al III-lea fiul lui Ștefan cel Mare, a început construirea unei noi biserici care să îndeplinească rolul de biserică mitropolitană. Biserica cu mănăstirea au fost finalizate de către voievodul Ștefăniță-Vodă o va termina în anul 1522 căci Bogdan al III-lea nu va apuca să o vadă terminata murind în anul 1517. Destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei va fi pictată între anii 1532-1534. În anul 1589 aici au fost aduse moaștele sfântului Ioan cel Nou . Tot aici va funcționa o școală teologică . În anul 1686 este jefuită de oștile lui Jan Sobieski . La mijlocul sec XVIII au loc primele lucrări de renovare de renovare și în anul 1783 sunt aduse inapoi moaștele Sf. Ioan cel Nou luate de polonezii lui Sobieski .

Un monument încărcat de istorie care își merită pe deplin locul în Patrimoniul Cultural Mondial, impresioneză prin tiglele colorate care sunt specifice culturii tradiționale rurale de tip moldovenesc.

BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE A MĂNĂSTIRII VORONEȚ

Biserica și mănăstirea au fost ridicate în anul 1488 în numai 4 luni și doua saptămâni. Ridicarea bisericii și-a mănăstirii este strâns legată de personalitatea lui Ștefan cel Mare și Sfânt și de sfetnicul lui apropiat, primul stareț al mănăstirii Cuviosul Daniil. În anul 1785 când Bucovina a fost anexată Imperiului Habsburgic, activitatea monahală s-a întrerupt foarte mult timp, abia în anul 1991 va fi reînnodata tradiția monahală pe aceste locuri cu o mănăstire de maici De această mănăstirea se leagă o legendă care spune ca Daniil Sihastrul l-a îmbărbătat pe Ștefan cel Mare acesta din urma rătăcindu-se în padure la o vânătoare și fiind adapostit pâna dimineața la chilia sfântului care i-a zis să ridice aici o mănăstire ca să fie ocrotit de Dumnezeu, el și Moldova.

Renumită în toată lumea și apreciată poate mai mult de turiștii străini, acest sfânt lăcaș are nevoie de protecția noastră, istoria îndelungată și zbuciumată și-a pus amprenta asupra picturii exterioare dar și a elementelor arhitectonice

Fig.22 Biserica Mănăstirii Voroneț

MĂNĂSTIREA PROBOTA

Cu hramul Sf. Nicolae, biserica Mănăstirii Probota a fost ridicată de catre domnitorul Petru Rareș având rolul de necropolă domnească a Moldovei între anii 1530-1622. Biserica a fost finalizată în anul 1530 și pictată în anul 1532. În anul 1550, după moartea ctitorului, urmașii săi au întărit biserica cu un zid gros de incintă și cu turnuri defensive. În prima jumătate a sec XVII biserica este prădată de tâlhari care jefuiesc unele morminte . În secolele următoare aici s-au instalat călugări greci care însă nu s-au îngrijit corespunzător de biserică provocând chiar anumite stricăciuni picturii și arhitecturii originale . În anul 1863 în urma secularizării averilor, domeniile mănăstirii intră în proprietatea statului iar mănăstirea va fi desființată. Abia în sec XX va fi renovată și consolidată, iar din 1993 a fost readusă viața monahală fiind mănăstire de maici. Deși o parte din pictura exterioară a fost stearsă de intemperiile vremii, rămâne în continuare un lăcaș foarte valoros nu numai prin pictură dar și prin elemente decorative interioare tipic moldovenești.

Fig.23 Biserica Mănăstirii Probota

Fig.24 Placa de monument UNESCO Probota

Fig.25 Placa de monument UNESCO Probota

BISERICA ÎNVIERII DE LA MÂNÂSTIREA SUCEVIȚA

Fig.26 Biserica Mănăstirii Sucevița

ATHENEUL ROMÂN – cel mai nou înscris în Patrimoniul UNESCO, din anul 2011, inaugurat la 14.02.1888

Fig. 27 Atheneul roman, vedere nocturnă

MĂNĂSTIREA HUREZI

Fig. nr. 28 Biserica mănăstirii

Ctitorie a domnului Constantin Brâncoveanu, construită între 1690-1693, întreaga mănăstire va fi finalizată în anul 1697. Pictura a fost terminată în septembrie 1694 .

Numele de “horezi” vine de la huhurezi, păsări de noapte des întâlnite pe aceste locuri. În anul 1695, mănăstirea este înzestrată cu o serie de mosii. Biserica a fost reparată și restaurată de mai multe ori în sec XIX și XX.. În prezent este considerat obiectivul cu cel mai expresiv stil brâncovenesc din România. Mormântul gol al lui Vodă Brâncoveanu impresioneză și azi prin simplitate și prin substrat, domnitorul fiind înmormăntat la Biserica Sf.Gheorghe din București.

SATE CU BISERICI FORTIFICATE DIN TRANSILVANIA

CÂLNIC

Fig. 29 Curtea interioară a Cetații Câlnic

Cetatea Câlnic a fost ridicată de catre sașii transilvaneni, spre sfarșitul sec al XIII, fiind ridicată initial ca reședință nobiliară.Inițial a fost construit donjonul, bine fortificat cu ziduri groase A fost reședință a sașilor până în anul 1430 când va fi vândută comunității locale a țăranilor din Câlnic care au fortificat-o si au renovat-o construind o noua capelă. În secolul XVI este adaptată noilor cerințe defensive în privința armelor de foc. În anul 1599 localitatea Câlnic a fost jefuită de catre armata lui Mihai Viteazu iar cetatea a fost pustiită . Cetatea a fost restaurată între anii 1961-1964 de către direcția monumentelor istorice. Din anul 2003 cetatea a fost amenajată ca centru cultural științific internațional. Starea de degradare destul de avansată pune în pericol existența zidurilor exterioare, este poate obiectivul UNESCO cel mai degradat, dacă ne referim la categoria bisericilor fortificate din Transilvania.

CETATEA DÂRJIU

Fig 30 Biserica fortificată Dârjiu, vedere aeriană

Biserica a fost construită între sec XIV-XV, iar apoi a fost fortificată în sec XV-XVI, fiind construită de către secui pentru a se putea apăra mai bine împotriva incursiunilor otomane.

Fig. 31 Vedere generală frontală a Cetații Dârjiu

CETATEA VALEA VIILOR

Fig. 32 Cetatea țărănască Valea Viilor

Biserica a fost construită începând cu secolul XIV de catre sași, iar la începutul sec al XVI a fost fortificată.

CETATEA PREJMER

Fig. 33 Cetatea Prejmer

Biserica a început sa fie ridicată începand cu sec. XIII de către cavalerii teutoni iar zidurile de fortificație de către germani în sec XV. Biserica a fost finalizată în anul 1250 iar cetatea a început sa fie construită din anul 1420 și va fi terminată în sec XVI avand rolul defensiv, de refugiu din calea hoardelor otomane și tătare Excelentul sistem defensiv si soliditatea zidurilor, este pusă pe seama faptului că Prejmerul era prima localitatea care primea loviturile atacatorilor turci ce veneau prin pasul Buzaului.

CETATEA SASCHIZ

Fig. 34 Cetatea țărăneasca Saschiz

Biserica a fost ridicată în anul 1493, fiind finalizată în anul 1525, în timp ce fortificația a fost construită în sec XIV-XV, o inscripție descoperită atestă anul 1343. În anul 1677 este definitivată înfățisarea actuală a Turnului cu Ceas care a suferit avarii serioase în urma cutremurului din anul 1986 . Turnul cu Ceas necesită reparații urgente altfel un nou cutremur îi poate da lovitura fatală. Restul construcției se află într-o stare de conservare relativ bună.

CETATEA BIERTAN

Fig.35 Cetatea Biertan vedere generală

Cetatea este atestată din anul 1397 deși prima incintă a cetății este atribuită sec XII. Biserica actuală a fost ridicată între anii 1486-1524.În sec al XVI-lea va fi construită și a treia centură de fortificații. Între 1572-1867 Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc fapt ce a favorizat fortificarea suplimentară a cetății care paradoxal în ciuda unor bune fortificații este atacată suprinzător de curuți, cetele de haiduci ai lui Gheorghe Doja si devastată în 1704 .

Fig. 36 Cetatea Biertan, cele trei centuri de fortificații

CETATEA VISCRI

Fig.37 Cetatea țărănască Viscri

Inițial în anul 1162 aici a existat o mica capelă asociat dupa descoperirile arheologice unor secui ce păzeau granița Imperiului Maghiar. În sec XIII este ridicată o biserică romanică de tip sală. În sec XIV cetatea trece în grija obștii locale de țărani. În prima jumatate a sec XVI este definitivat sistemul defensiv al cetății. În sec XVIII s-a mai construit un cordon de ziduri în jurul cetății. În anii 1970-1971 cetatea a fost destul de bine restaurată, iar dupa 1990 a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO . A devenit foarte cunoscută după ce Prințul Charles al Marii Britanii a vizitat-o și a contribuit la refacerea ei .

Fig.38 Cetatea Viscri- curte interioară

CETĂȚILE DACICE DIN MUNȚII ORĂȘTIEI

Fig.39 Cetatea dacică Costești- Cetățuia Fig. 40 Cetatea dacică Costești- Blidaru

Fig. 41 Sarmisegetusa Regia Fig. 42 Dealul Piatra Rosie Luncani

Fig. 43 Cetatea dacică Banița Fig.44 Cetatea dacică Căpâlna

CETATEA DACICĂ COSTEȘTI-CETĂȚUIA

Cetatea a fost construită în sec I îH și a funcționat până în anul 106 en, fiind construită pentru a opri ofensiva romanilor . Numele din vechime nu este cunoscut, era o cetate puternică situată pe un platou la peste 500 m altitudine, avand în special rolul de a asigura drumul care ducea spre capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia.Va fi distrusă în de romani

în anul 106 e.n.( vezi fig. 35 )

CETATEA DACICĂ COSTEȘTI-BLIDARU

Construită tot în sec I ien ca urmare a amenințării Imperiului Roman, este situată la peste 700 m alt. pe Culmea Blidarului. Se pare că a fost construită în doua etape si la zidirea ei au contribuit și meșteri greci, finalizată a fost una dintre cetățile foarte bine dotate si pregatite de luptă ale timpului.De-altfel este poate singura cetate dacică care nu a fost cucerită de romani, apărătorii părăsind cetatea în urma epuizării resurselor ( vezi fig.36 ).

CETATEA DACICĂ SARMISEGETUSA REGIA- GRĂDIȘTEA DE MUNTE

Capitală a Daciei preromane, cea mai mare dintre fortificațiile dacice situată la o latitudine de 1200 m. Capitală a Daciei a atins apogeul țn timpul domniei lui Decebal.

După ce au învins defensiva dacilor romanii au instalat aici o garnizoană și au început sa dărâme zidurile construind la 40 km de Sarmisegetusa Regia o altă capitală, Sarmisegetusa Ulpia Traiana. Anul 106 dH este de-asemenea dat ca fiind sfârșitul funcționării ca și capitală și cetatea ( vezi fig.37)

CETATEA DACICĂ LUNCANI-PIATRA ROȘIE

O cetate dacică datând de-asemenea din sec I ien, făcând parte din sistemul defensiv dacic din fața capitalei. Aici s-au dat lupte grele în timpul primului război dacic, a fost refăcută și apoi distrusă definitiv în anul 106 dH, în cel de-al doilea război daco-roman ( vezi fig. 38 ) A fost poziționată strategic pe o înălțime , în vârful unui deal, față de alte cetăți dacice este construită din piatră roșie.

CETATEA DACICĂ BANIȚA

Construită la aproximativ 900 m altitudine într-o zonă abruptă, greu accesibilă (vezi fig. 39) pentru orice atacator, cu sisteme defensive ingenioase, cetatea Banița, a funcționat între sec I ien și anul 106 dH, a fost ridicată de Burebista, refăcută de Decebal și distrusă de romani.A reprezentat unul dintre ultimele bastioane defensive dacice din fața capitalei, caderea ei în mâinile romanilor va înlesni drumul acestora spre inima Daciei, capitala Sarmisegetusa Regia.

CETATEA DACICĂ CĂPÂLNA

Cetatea avea rolul strategic de a apara munții Orăștiei, construită se pare în timpul domniei lui Burebista, rege dac între anii 82-44 iH, parțial dărâmată de daci ca si condiție impusă de pacea după primul război dacic, 101-102 en, și distrusă total după cel de-al doilea război dacic, în jurul anului 106 en.( vezi fig. 40 ) Cetatea dacică a cazut pradă uitării, fiind punct de observație în perioada Evului Mediu, și agresată frecvent de vânătorii de comori

BISERICILE DIN LEMN DIN MARAMUREȘ

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN BÂRSANA

Fig. 45 Inscripția UNESCO de la biserica de la Bârsana Fig. 46 Biserica de la Bârsana

Biserica de la Bârsana a fost construită în anul 1711, de catre comunitatea locală drept multumire pentru că au fost ocrotiti de ciuma din anul precedent, ulterior în anul în anul 1739 biserica va fi mutată pe locul unui cimitir apărut în urma luptelor cu tătarii. Biserica va fi mutată a treia oară în anul 1795 pe locul unui cimitir al victimelor ciumei. În 1806 interiorul bisericii va fi repictat. Ulterior pictura va fi renovată, procesul fiind încheiat în anul 2010.

BISERICA SF.NICOLAE DIN BUDEȘTI

Fig.47. Biserica din Budești

Datata din anul 1643, cu pictură din anul 1762, biserica este considerată o capodoperă a Maramureșului. Din naul 1948 a intrat în propritatea Bisericii Ortodoxe Române, și a fost revendicată după anul 1989 de către Biserica Română unită cu Roma, proces care s-a extins până în anul 2010 odată cu finalizarea procesului .

BISERICA SFÂNTA PARASCHEVA DIN DESEȘTI

Fig.48 Biserica din Desești

Biserica din Desești reprezintă unul dintre monumentele caracteristice pentru sec XVIII . Biserica a intrat în posesia BOR după anul 1948, iar după 1989 a fost revendicată de Biserica Română Unită cu Roma. Biserica a fost datată din anul 1770-1780, totuși se presupune ca în anul 1770 aici exista deja o biserică iar faptul ca isonostasul a fost realizat în naul 1780 denotă ca biserica a fost construită ceva mai devreme, poate cu câtiva ani.

BISERICA NASTEREA MAICII DOMNULUI DIN IEUD-DEAL

Fig.49 Biserica din Ieud-Deal

BISERICA DE LEMN DIN PLOPIȘ

Fig. 50 Biserica din lemn din Plopiș

Biserica a fost construită în anul 1798, din bârne asamblate în sistem Blokbau. Pictura a fost executată de Sandu Zugravu în anul 1811.

BISERICA DIN LEMN POIENILE IZEI

Fig. 51 Biserica din lemn Poienile Izei

O biserică veche construită între anii 1604-1632, reînălțată în sec. XVIII. Pictată în 1794 de către Gheorghe din Dragomirești.

BISERICA DE LEMN DIN ROGOZ

Biserica este una dintre cele mai frumoase și interesante de acest fel din Maramureș, fiind ridicată în anul 1663, după cum o inscripție consemnează o invazie tătară din anul 1661. În anul 1785 este pictată, iar în naos este evocată o noua invazie tătară din anul 1717 . În anul 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului.

BISERICA DE LEMN DIN SURDEȘTI

Fig. 52 Biserica de lemn din Surdești

Construită în anul 1766 de Ion Macarie, pentru comunitatea greco-catolică. Pictura interioară datează din anul 1783.

CENTRUL ISTORIC SIGHIȘOARA

Prima atestare documentară este din 1298, dar existența sa este mult anterioară, fiind legată de prezența unui castru regal deservit de o garnizoană de secui; ulterior se stabilesc aici aici sașii, care construiesc orașul medieval. Cele mai vechi edificii păstrate sunt: Biserica fostei Mănăstiri Dominicane (sec. XIII-XV) și Biserica din Deal (sec. XIII-XVI). Arheologii au descoperit vestigiile unor locuințe de lemn (sec. XIV-XV), dar majoritatea caselor actuale datează din sec. XVII-XIX, cu modificări ulterioare. Fortificațiile au fot realizate în sec. XIV-XVII. Unele clădiri reprezentative (Liceul Hermann Oberth, Primăria, Biserica catolică) au fost construite la sfârșitul sec. XIX, pe locul unor clădiri mai vechi .

Cu o conservarea apreciabilă, ansamblul medieval impresionează și azi fiind unul din puținele orașe medievale locuite încă, în care construcțiile și infrastructura sunt foarte puțin modificate față de acum 400-500 ani. Totuși unele fațade ale clădirilor trebuiesc a fi renovate iar unele turnuri au nevoie de lucrări de consolidare. Turnul cu Ceas este cu siguranță simbolul orașului găzduind un muzeu istoric.

Fig. 53 Turnul cu Ceas, Centrul istoric Sighișoara

OBICEIURILE TRADIȚIONALE ROMÂNEȘTI INCLUSE ÎN PATRIMONIUL UNESCO

Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitații UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenții pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiata la Paris, la 17 octombrie 2003. Lista numară în prezent 166 de opere din 76 de țări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natura și la univers, tehnici legate de meștesuguri tradiționale . Pentru România au fost incluse în acest patrimoniu următoarele componente :

RITUALUL CĂLUȘULUI , inclus din 25 noiembrie 2005, un ritual foarte vechi considerat panromân, prezent din timpuri vechi și în Moldova sau de soldații lui Mihai Viteazul. Călușul ține de cultul străvechi al unui zeu dacic numit Căluț sau Călucean.

DOINA, inclusă din 2 octombrie 2009, element esențial al folclorului românesc, a fost până în anul 1900, singurul gen muzical prezent în regiunile țării.

Fig.54 Călușar din Arad, începutul sec XX

3.4 ARGUMENTE CE AU STAT LA BAZA DECLARĂRII CA PATRIMONIU UNESCO

BISERICILE DIN MOLDOVA

BISERICA DIN SATUL ARBORE

Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești ce ii conferă proporții elegante.

Pictura murală în frescă, interioară și exterioară, de o rară valoare artistică.

Decorul fațadei de apus, pictat cu multe miniaturi cel mai bine realizat din toată epoca Ștefan cel Mare- Petru Rareș.

BISERICA MĂNĂSTIRII HUMOR

Stilul moldovenesc târziu, ușor diferit de restul bisericilor ștefaniene.

Pictura interioară și exterioară cu nuanțe predominante de roșu.

Multitudinea tablourilor votive.

Reprezentarea pe pereții pictați a multor elemente de factură locală.

BISERICA MĂNĂSTIRII MOLDOVIȚA

Pictura interioară, din naos este considerată cea mai valoroasă dintre toate bisericile din Bucovina.

Bogăția elementelor coloristice și decorative.

Pictura exterioară, complexă imagistic și bogată cromatic, cu scene istorice și religioase.

BISERICA DIN PĂTRĂUȚI

Cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova.

Pictura interioară, veche și de o înaltă calitate artistică, culoarea dominantă fiind ocrul auriu sau “ galbenul de Pătrăuți “.

Unicitatea în lumea ortodoxă a unor picturi reprezentând scene istorice cum ar fi “Cavalcada Sfintei Cruci “.

BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE DIN SUCEAVA

Pictura în frescă în stil bizantin atât în exterior cât și în interior datând din anii 1517-1527

Bogăția în elemente a picturii exterioare

Elemente colorate ale țiglei ce inspiră stilul tradițional rural moldovenesc

BISERICA MĂNĂSTIRII VORONEȚ

Una dintre puținele biserici moldovenești care si-a păstrat forma inițială

Vechimea și monumentalitatea picturii interioare

Pictura exterioară are un înalt nivel artistic, cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, cu culori vii, albastru și verde

MĂNĂSTIREA PROBOTA

Biserica este o adevarată capodopera a artei medievale românești, siluetă elegantă, bogăția de forme și elemente arhitecturale, rafinamentul artistic, complexitatea ornamentației, strălucita execuție a picturilor

MĂNĂSTIREA HUREZI

Valorosul stil brâncovenesc, cel mai bine reliefat la acestă locație

Un valoros ansamblu de pictură murală

SATELE CU BISERICI FORTIFICATE DIN TRANSILVANIA

CÂLNIC

Vechimea construcției din sec XIII

Îmbinarea mai multor stiluri arhitecturale

DÂRJIU

Una dintre cele mai reprezentative biserici fortificate secuiești

Un valoros ansamblu de pictură murală

VALEA VIILOR

Vechimea bisericii din sec. XIV, cu un pronunțat stil gotic

Specificitatea acestui monument pentru această zonă de sud a Transilvaniei

PREJMER

Cea mai bine conservată biserică-cetate de tip medieval din această parte a Europei

Vechimea bisericii, din a doua jumătate a sec XIII

SASCHIZ

Arhitectura masivă a bisericii, vechimea ei ca și stilul gotic bine reliefat

Specificitatea construcției medievale

BIERTAN

Vechimea construcției , din sec XIV

Un impresionant monument de cult ce îmbină stilul Renașterii cu cel gotic

Turnuri și bastioane medievale și un zid de incintă din sec XII

Cel mai mare altar poliptic din țară

Cele mai puternice fortificații la o cetate țărănească

VISCRI

Buna conservarea a monumentului

Una dintre puținele biserici-sală romanice datând din sec XIII

CETĂȚILE DACICE DIN MUNȚII ORĂȘTIEI

COSTEȘTI-CETĂȚUIA

Vechimea, sec I î.H.

Modul de construcție al zidurilor

COSTEȘTI-BLIDARU

Vechimea, sec I î.H.

O relativ mai bună conservare a zidurilor, a blocurilor de piatră

GRĂDIȘTEA DE MUNTE

Cea mai mare dintre fortificațiile dacice

Murus dacicus

Zona sacră, cu Calendarul Solar, Soarele de andezit

Recunoașterea istorică și

LUNCANI

Vechimea, din sec I î.H., și valoarea istorică deosebită

BANIȚA

Vechimea, din sec I î.H., particularitățile construcției adaptate condițiilor naturale de apărare

CĂPÂLNA

Vechimea , din sec I î.H.

Prezența unor sactuare dacice bine conservate

Ziduri de murus dacicus

BISERICILE DIN LEMN DIN MARAMUREȘ

Prezintă în mare aceleași particularități care au determinat înscrierea acestor valoroase obiective în lista Patrimoniului UNESCO.

Exemple remarcabile de soluții arhitectonice din diferite perioade și zone

proporțiile foarte interesante și în aparență inegale, bisericile sunt înguste, suple, dar foarte înalte, cu turle lunguiețe și zvelte

bisericile sunt expresia particularității peisajului local specific maramureșan

tehnica îmbinărilor în lemn și-a învelitoarelor din sindrilă

motivele ornamentale, cu elemente vegetale, animale, geometrice realizate prin crestare și dăltuire

3.5 IMPORTANȚA TURISTICĂ ȘI GRADUL DE IMPLENTARE ÎN CADRUL CIRCUITELOR TURISTICE

Importanța turistică a acestor obiective nu mai poate fi pusă la îndoială , însă gradul de valorificare a acestor obiective este mult diferențiat. Ca exemplu putem da bisericile din Bucovina care sunt bine puse în valoare, fiind vizitate periodic de turiști străini și români, de grupuri organizate dar și de turiști care vin individual sau cu familia, generând fluxuri turistice apreciabile, fapt datorat unei bune promovări peste hotare a acestor obiective și a unei recunoașteri a valorii culturale și istorice în țară. De o asemenea apreciere se bucură și Centrul istoric Sighișoara, vizitat frecvent de turiști de peste hotare, atrași de buna conservare a orașului medieval dar și de legendele locale , nu lipsesc nici turiștii români în special la Festivalul Medieval. De o bună apreciere se bucură și bisericile de lemn din Maramureș, mai puțin incluse însă în circuitele organizate poate datorită unei slabe infrastructuri locale dar mai bine integrate sunt cetățile țărănești din sudul Transilvaniei, foarte apreciate peste hotare chiar mai mult decât turiștii români. Cu un slab flux de turiști sunt însă cetățile dacice care datorită degradării aproape totale și izolării nu prezintă interes decât pentru cercetători. Un clasament al gradului de implementare ar putea arata așa: 1, Bisericile din Bucovina, 2, Centrul istoric Sighișoara, 3, Cetățile țărănești, 4, Mănăstirea Hurezi, 5, Cetățile dacice.

Să nu omitem faptul că cele mai vizitate obiective sunt și cel mai expuse impactului turismului, cetățile dacice chiar dacă nu au foarte mulți vizitatori, iar relativa izolare ar trebui să asigure o conservare mai bună, au o stare de agregare precară determinată și vechimea mare dar și de lipsa lucrărilor de reabilitare.

3,6 GRADUL DE DEGRADARE A CLĂDIRILOR. RAPOARTE DE MONITORIZARE

BISERICILE DIN MOLDOVA

ARBORE: pictura interioară a fost deteriorată în sec. XVI și XVII, când biserica a rămas fără acoperiș, în timp ce pictura murală exterioară nu s-a mai păstrat deloc pe fațada nordică și doar parțial pe absida altarului, pe fațada sudică s-a păstrat cu unele deteriorări .

umiditatea ridicată distruge picturile murale.

păsările și-au creat habitat pe pereții bisericii.

HUMOR: din cauza intemperiilor pictura exterioară a fost deteriorată parțial, pictura de pe peretele nordic este cea mai afectată.

atac biologic asupra picturii interioare, mucegai, igrasie, insecte, lilieci și păsări

MOLDOVIȚA: cu o pictură exterioară și interioară mai bine conservată, totuși monumentul suferă de pe urma inscripțiilor și zgârieturilor produse de diferite persoane, chiar turiști

și aici umiditatea și acțiunea factorilor biodegradabili își face simțită prezența

PĂTRĂUȚI : pe portalul de intrare în naos se mai văd urmele armelor de asalt, frescele au fost deteriorate de la lumânări, iar din pictura exterioară a rămas numai anumite porțiuni

elemente din tencuială au fost desprinse sau sunt pe cale să se desprindă.

PROBOTA: călugării greci instalați aici în sec XIX au efectuat modificări grosolane, picturile murale au fost acoperite cu zugrăveli de proastă calitate, după ce a fost părăsită cladirea s-a degradat foarte mult, a suferit un incendiu, iar resturi din clădire au fost furate de săteni .

SUCEAVA: în urma unor aranjamente interioare unele picturi murale au fost deteriorate, multe picturi au fost înecate în fum,frescele exterioare sunt puțin lizibile, numai cele de pe peretele sudic mai adăpostit sunt mai bine conservate

VORONEȚ: o pictură relativ bine conservată, chiar și cea exterioară dar există aceeași problemă ca și la Moldovița cu unele zgârieturi și inscripții ale unor turiști.

exfolieri ale picturii interioare determinate în special de umezeală

MĂNÂSTIREA HOREZU- se remarcă printr-o foarte bună conservare, atât a picturii cât și a construcției în ansamblul ei, toate elementele fiind originale, intervențiile exterioare fiind minime.

CETĂȚILE SATEȘTI DIN TRANSILVANIA

BIERTAN: din fericire conservarea este destul de bună, fiind cu siguranță una dintre cetățile cel mai bine păstrate din Transilvania, de altfel Cetatea de Biertan este recunoscută pentru acest lucru, atunci când se are în vedere vizitarea ei

CÂLNIC : au fost necesare lucrări de restaurare și consolidare pentru ca zidurile să nu se prăbușească, situația generală a clădirii nu este una prea îmbucurătoare timpul și-a pus din plin amprenta asupra zidurilor în special

DÂRJIU: clădirea se păstrează în condiții acceptabile dar pictura murală a fost distrusă în mare parte în timpul Revoluției protestante

PREJMER: este cu siguranță cea mai bine conservată cetate de acest fel nu numai din România dar și din partea aceasta a Europei

SASCHIZ: turnul a suferit în urma unui cutremur, când s-a produs o fisură destul de mare alungită care amenință cu prăbușirea întreaga structură

VALEA VIILOR: relativ bine conservată, se impun totuși intervenții pentru consolidarea zidurilor de fortificație

VISCRI: trecerea timpului s-a făcut simțită și asupra acestei cetăți care a fost renovată la începutul anilor 70, acum fiind într-o stare generală mai bună.

CETĂȚILE DACICE

Forma originală poate fi numai dedusă, întrucât vechimea de aproximativ 2000 ani a dus la un grad de degradare de peste 90%, cu toate acestea unele porțiuni sunt bine conservate dar suferă de pe urma vânătorilor de comori care folosesc mijloace neortodoxe pentru a descoperi eventuale tezaure

Se adaugă ignoranța și nepăsarea , iar în unele situații necunosterea și indiferența atunci când un zid de peste 30 m lungime este dărâmat cu buldozerul la Sarmisegetusa

Evident cel mai bine sunt conservate Sarmisegetusa , Costești și Blidaru

BISERICILE DE LEMN DIN MARAMUREȘ

Din fericire toate sunt bine conservate și păstrează în mare parte elementele originale, deși unele dintre ele au trebuit să treacă și prin incendii sau vandalizări.

Rețelele electrice sunt în multe cazuri învechite sau au avut loc improvizații fiind un real pericol mai ales că materialul de construcție folosit este lemnul.

CENTRUL ISTORIC AL SIGHIȘOAREI

Deși cu monumente vechi, Cetatea Sighișoarei se păstrează în bune condiții, construcțiile au fost puțin modificate , intervențiile au vizat numai reparațiile curente, în general clădirile adăpostesc diferite instituții cum ar fi muzeele care se ocupă și de conservarea clădirilor. Cu toate acestea anumite bastioane trebuiesc renovate și consolidate.

RAPOARTE DE MONITORIZARE(COMISIA UNESCO-ROMÂNIA)

NR 606 din 19.08.2009 PRIVIND STAREA BISERICII UNITARIENE

Probleme grave de igrasie la ziduri și bastioane, apariția mucegaiului pe tencuiala turnului si pe contraforturi.

RAPORT PRIVIND PEISAJUL CULTURAL DIN BIERTAN ȘI VALEA VIILOR

Degradarea zidului de incintă la Cetatea Valea Viilor, degradări ale inscripțiilor, igrasie accentuată, depozitarea inadecvată a unor materiale, infiltrații ale apei

RAPORT PRIVIND STAREA DE CONSERVARE A MONUMENTELOR UNESCO DIN JUD. SUCEAVA

Umiditatea mare atacă picturile la Arbore, pânzele de păianjen țin mizeria, pictura murală atacată de mucegai, acțiunea distructivă a păsărilor, inscripții care au vandalizat pictura, rețeau electrică este învechită, pericol de incediu, traficul auto produce trepidații.

la Humor se observă exfolieri ale picturilor, stratul suport se desprinde din unele porțiuni, acțiunea distructivă a păsărilor și liliecilor, inscripții artificiale.

La Moldovița, pictura interioară se exfoliază pe alocuri,umiditate, fisuri, mucegai, acțiunea distructivă a păsărilor, incizii foarte agresive pe pictură.

Pătrăuți se confruntă cu următoarele probleme: arcele interioare sunt puternic deteriorate, atac biologic cu mucegai, numeroase incizii în pictură, rețeaua electrică este deteriorată, pericol de incendiu.

La Probota, exfolierea picturii, desprinderea stratului suport, foarte mult mucegai,

CETATEA BANIȚA- invazia vegetației, monumentele abia se mai pot vedea, nu există panouri de informare și nici un traseu marcat.

În scurt timp vegetația va acoperi zidurile și va declanșa o acțiune erozivă prin creșterea umidității dar și prin acțiunea rădăcinilor. Pentru că nu sunt alei bine delimitate fiecare calcă pe unde vrea, turiștii se urcă pe pietre pentru a face poze afectând și distrugând zidurile. Unele perimetre ar putea fi izolate și se poate face o reconstituire mai fidelă a structurii cetății.

3.7 IMPACTUL TURISMULUI ȘI A ALTOR FACTORI ASUPRA OBIECTIVELOR TURISTICE DIN ROMÂNIA INCLUSE ÎN PATRIMONIUL CULTURAL UNESCO

Din păcate, așa cum se observă din rapoartele de monitorizare, aceste obiective de o inestimabilă valoare sunt supuse acțiunii mai multor factori distructivi care, în timp, dacă nu s eva interveni va duce la degradarea definitivă a acestor obiective și în consecință la excluderea lor din Patrimoniul Unesco.

Turiștii sunt cei care în unele situații degradează grav pictura exterioară a mănăstirilor, sau rup bucați de cărămidă din cetățile dacice fie dau cu grafitti pe zidurile cetăților țărănești. La toate acestea se adaugă gunoaiele aruncate peste tot, de tot felul, hârtii, pet-uri, țigări, cutii de conserve, pungi. Sunt cunoscute poate inscripțiile făcute încă de foarte mult timp pe pictura exterioară a mănăstirilor, fapt care demonstrează că din păcate fenomenul nu este unul recent.

La factorul uman, se adaugă implacabil efectele trecerii timpului, care determină reducerea rezistenței materialelor, piatră, cărămidă, mortar. Cutremurele au lăsat și ele cicatrici evidente cum este turnul de la biserica din Saschiz. Acțiunea agenților externi, ploi, zăpadă, gheață, vânt afectează zidurile prin coroziune și nu este mai puțin adevărat faptul că ploile acide sau alte categorii de poluanți au afectat cu grave coroziuni zidurile.

Acțiunea organismelor vii este și ea prezentă, păsările și-au făcut cuiburi sub streșinile bisericilor dar asta nu este mai grav decât faptul ca pereții se umplu de mucegai și bureți care atacă direct picturile.

Infiltarea apelor provenite din precipitații a afectat de-asemenea pictura exterioară, și la toate acestea se adaugă indiferența autorităților față de aceste monumente. Igrasia este prezentă la aproape toate obiectivele avute în discuție, degradarea unor clădiri anexe, care au devenit focare de infecție, clădiri un anume stil sunt modificate nerespectându-se formele și arhitectura originală, toate duc la devalizarea obiectivelor.

Unele camere din cetăți au devenit zone de depozitare a diferitelor materiale sau alte obiecte fapt ce degradează pereții, intervențiile inadecvate ale diferitelor persoane care au încercat să repare dar mai mult au stricat, umiditatea care distruge culoarea picturilor interioare, insectele care au țesut pânze ce rețin mizeria sunt tot atâtea cauze ale degradărilor întâlnite în rapoartele de monitorizare. Rețeaua electrică este învechită și constituie un real pericol de incendiu.

3.8. CADRUL LEGAL. LEGISLAȚIA PRIVIND PROTECȚIA OBIECTIVELOR UNESCO DIN ROMÂNIA. CONVENȚII RATIFICATE

ORDIN Privind aprobarea Statutului si Regulamentului de organizare si functionare al Comisiei Nationale a României pentru UNESCO si a Statului de functii al secretariatului comisiei în baza prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 624/1995 privind organizarea si functionarea Comisiei Nationale a României pentru UNESCO si ale Hotarârii Guvernului nr. 962/1996 privind organizarea de catre Comisia Nationala a României pentru UNESCO a unor acțiuni cu caracter cultural-științific, în temeiul dispozitiilor Hotarârii de Guvern nr.366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cu modificările și completările ulterioare.

Se adaugă apoi Legea nr 564 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr 47 din anul 2000, privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial.

România a semnat un număr de peste 14 convenții din care câteva se referă și la protejarea patrimoniului cultural UNESCO:

1, Convenția semnată în 1954 la Haga privind protecția patrimoniului cultural în caz de război

2, Convenția semnată în 1970 la Paris privind interzicerea traficului cu obiecte cu valoare de patrimoniu

3, Convenția semnată în anul 1972 la Paris privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural

4, Convenția semnată în anul 2001 la Paris pentru protecția patrimoniului cultural subacvatic

5, Convenția semnată în anul 2003 la Paris pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

3,9 ANALIZA SWOT. PUNCTE TARI ȘI PUNCTE SLABE ALE FIECĂRUI TIP DE OBIECTIV

Bisericile din Moldova

– Puncte tari: ineditul picturilor exterioare, o bună accesibilitate, beneficiază de cea mai bună promovare internațională, obiective preferate de turiștii străini, arhitectură puțin modificată de-a lungul timpului, sunt încă bine conservate.

Puncte slabe : infrastructura zonei nu este una capabilă să suporte fluxurile majore de turiști.

Oportunități : un real potențial de creștere a zonei prin valorificarea acestor obiective, reparațiile și recondiționările pot ridica valoarea obiectivelor.

Riscuri : degradarea constructiilor și a picturilor exterioare care pot duce la scăderea valorii lor turistice și chiar la excluderea de pe lista Patrimoniului Mondial.

Mănăstirea Hurezi

Puncte tari : o bună conservare, o bună accesibilitate, cel mai specific monument cu arhitectură brâncovenească.

Puncte slabe : o slabă promovare internațională a monumentului, infrastructura deficitară a zonei

Oportunități : includerea acestei mănăstiri în cât mai multe circuite interne dar și internaționale care în timp îi poate crește valoarea pe piața turistică..

Riscuri : izolarea monumentului față de circulația turistică

Bisericile fortificate din Transilvania

Puncte tari : ineditul construcțiilor pe plan european dar și mondial, unele cetăți prezintă o bună conservare, o bună accesibilitate, o bună promovare internațională

Puncte slabe : stadiul avansat de degradare a unor construcții, infrastructura locală care nu pune în valoare obiectivele, starea proastă a drumurilor din zonă

Oportunități : reparațiile pot reda valoarea reală a acestor construcții unicat, valorificarea turistică a acestor obiective poate ridica economic zonele oarecum defavorizate

Riscuri : degradarea continua poate duce la distrugerea definitivă a obiectivelor sau la scoaterea lor de pe lista UNESCO, nepăsarea autorităților față de distrugerea clădirilor

Cetățile dacice

Puncte tari : vechimea, legendele și valoarea națională a acestor situri arheologice

Puncte slabe : degradarea accentuată, izolarea, invazia vegetației, lipsa panourilor de informare

Oportunități : includerea acestor obiective în circuite organizate și reabilitarea

Riscuri : degradarea definitivă, țintă predilectă pentru vânătorii de comori

Bisericile de lemn din Maramureș

Puncte tari: o bună conservare, o bună promovare internațională, ineditul construcțiilor

Puncte slabe : accesibilitatea greoaie, fragilitatea mediului cultural al zonei

Oportunități : îmbunătățirea infrastructurii locale

Riscuri : fragilitatea materialului lemnos în fața eventualelor incendii

Centrul istoric al Sighisoarei

Puncte tari : buna conservare, recunoștere internațională, o bună promovare pe piețele turistice internaționale, accesibilitatea favorabilă.

Puncte slabe : infrastructura turistică insuficient pusă la punct pentru a face față fluxurilor majore de turisti, probleme specifice unui mediu urban, poluare, zgomot, fragilitatea construcțiilor.

Oportunități : prin redimensionarea infrastructurii turistice se pot obține venituri importante și valoarea turistică a orașului va crește mult pe piața turistică internațională.

Riscuri : degradarea clădirilor.

Atheneul

Puncte tari : accesibilitatea foarte bună, fiind în inima capitalei României, București, conservarea foarte bună, arhitectura modernă, atragătoare, distinsă, faima turistică internațională, promovarea acestui obiectiv pe foarte multe cataloage și reviste de specialitate.

Puncte slabe : situarea într-un mediu urban zgomotos, poluarea de la traficul auto.

Oportunități : conservarea și valorificarea acestui obiectiv prin diferite mijloace, folosirea ca imagine turistică a orașului București, includerea Atheneului Român în cât mai multe programe turistice, în circuite ale Capitalei, organizarea unor evenimente cu profil turistic în cadrul Atheneului.

Riscuri : impactul cu poluanții poate duce la degradarea clădirii, trepidațiile, permanentul contact cu fluxurile de turisti sau de spectatori la concerte poate duce la alterarea generală a clădirii.

Capitolul IV

STRATEGII DE VALORIFICARE TURISTICĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL UNESCO DIN ROMÂNIA

Pentru a valorifica un astfel de produs extrem de valoros din punct de vedere turistic se impune parcurgerea firească a unor etape, în urma cărora să existe o finalitate cu cât mai multe beneficii atât din punct de vedere financiar dar și ca dezvoltare locală sau ca îmbunătățire a stării de conservare a obiectivelor avute în vedere.

I . RENOVAREA OBIECTIVELOR UNESCO – este o condiție de bază fără de care nu se poate mai departe, starea unor obiective este critică, iar dacă vor fi incluse în circuitele turistice impactul turismului asupra unor construcții deja degradate nu va face decât să agraveze starea obiectivelor turistice.

II . ÎMBUNĂTĂȚIREA INFRASTRUCTURII LOCALE – multe localități care dețin monumente UNESCO, nu au o infrastructură care să poată face față unor importante fluxuri turistice, nu există suficiente spații de cazare, drumurile sunt într-o stare deplorabilă, nu există panouri informative, indicatoare, serviciile sunt mult sub un nivel acceptabil, în consecință, se impune, asfaltarea drumurilor, construirea unor noi unități de cazare turistică sau recondiționarea celor deja existente, îmbunătățirea sistemului de informare în mai multe limbi de circulație internațională, construirea de alei și panouri informative, în limbile română, engleză, germană și spaniolă.

III . PROMOVAREA INTERNAȚIONALĂ – se poate face prin participarea la târgurile de turism, unde prin diferite materiale promoționale, pliante, broșuri, cataloage, prezentări video, se poate face cunoscut bogatul patrimoniu UNESCO din România, înscrierea în cataloagele marilor companii de turism din Europa de Vest sau Asia de Est și Sud-Est a acestor obiective ar atrage cu siguranță turiștii.

IV . ATRAGEREA CĂTRE ACESTE OBIECTIVE A EXCURSIILOR ȘCOLARE ȘI A TABERELOR – este foarte important ca aceste construcții să fie bine cunoscute și la noi în țară, de aceea odată cu promovarea internațională pot fi atrași copii, elevi și studenți , pentru început, ca apoi să se treacă pe o promovare nu neapărat agresivă, cât fermă pe turismul intern a monumentelor UNESCO, ar fi ideal dacă la târgurile de turism ar exista spații speciale dedicate acestor obiective turistice.

Capitolul V

MANAGEMENTUL ȘI MARKETINGUL OBIECTIVELOR TURISTICE UNESCO DIN ROMÂNIA

De managementul Patrimoniului UNESCO din România se ocupă Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Comisia Națională a României pentru UNESCO, dar și autoritățile locale în perimetrul cărora se găsesc aceste obiective. Rolul lor acestor autorități este acela de a asigura o bună conservare a acestor obiective, de a organiza și fluidiza turismul în zonă, de a proteja aceste valori culturale și a le gestiona cu bună știință pentru ca să aducă și beneficii materiale pe lângă cele de natură culturală și științifică. În privința managementului poate rolul cel mai important este deținut totuși de Comisia Națională a României pentru UNESCO, fondată în anul 1956 și reorganizată prin Hotărârea de Guvern nr 624 din august 1995 Comisia are un rol consultativ, de analiză, sinteză, elaborare, implementare, coordonare și evaluare pentru Programele ce decurg din planurile elaborate de UNESCO. Are o misiune clară , aceea de a focaliza programele UNESCO relevante în România, făcându-le repere ale dezvoltării socio-economice durabile și de a fructifica, în planul activității globale a UNESCO, valorile românești și diversitatea lor culturală.

Marketingul este esențial ca aceste obiective să fie cunoscute peste hotare și chiar pe plan intern, în acest sens Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului are rolul determinant, marketing care s epoate transpune în organizarea de circuite cu denumiri diferite din care se pot propune: “ Cetățile țărănești din sudul Transilvaniei- bastion al creștinătății “, “ Mănăstirile din Bucovina- perle ale creștinismului ortodox “, Misterioasele cetăți dacice din România “, “ Ineditele biserici din lemn din Maramureș “. Realizate pentru turiștii români și străini, pentru elevi și studenți, incluse în programe mai ample ale unor tour-operatori din principalele țări emițătoare de turisti, realizarea unor cataloage cu informații generale, imagini de bună calitate, pliante, sunt tot atâtea strategii de marketing prin care se pot pune în valoare acest patrimoniu cultural.

Trebuie să avem însă în atenție că și marketingul dar mai ales managementul obicetivelor au ca principal scop conservarea obiectivelor, pentru ca și generațiile următoare să se poată bucura de privilegiul de a le privi, un management durabil este în consecință esențial în această privință.

Capitolul VI

RECUNOAȘTEREA ACTUALĂ PE PLAN MONDIAL A PATRIMONIULUI UNESCO DIN ROMÂNIA

România cu patrimoniul ei UNESCO este inclusă pe lista obiectivelor turistice ale unor mari agenții de turism, din păcate un marketing puțin eficient face ca recunoașterea să fie încă una limitată.

Obiectivele prezentate și aflate pe lista UNESCO sunt incluse și în programele companiilor de turism din România, fapt confirmat de Traian Bădulescu care, pe lângă profesia de jurnalist de turism, este și purtător de cuvânt al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România: „Aceste programe sunt în special dedicate turiștilor străini pentru că românii mai puțin solicită circuite ale României. Sunt agențiile specializate pe incoming, pe aducerea turiștilor străini, care pot efectua la cerere astfel de circuite culturale. Au fost turiști străini care au cerut circuitele obiectivelor din patrimoniul UNESCO și bineînțeles că au fost serviți pentru că, până la urmă, aici, dacă e vorba de individuali, de o familie de exemplu, programul este flexibil, turistul solicită și agenția de turism îi pune la dispoziție traseul, cazarea, ghizii și așa mai departe. Pe de altă parte, avem circuitele clasice ale României pentru turiștii străini, circuite care durează între 7 și 12 zile și cam toate includ obiective din patrimoniul UNESCO pentru că nu e circuit clasic care să nu includă Bucovina sau, dacă nu Bucovina, măcar Maramureșul, diverse variante, sudul Transilvaniei de exemplu. Practic, analizând circuitele, nu există circuit care să nu includă măcar câteva obiective din patrimoniul UNESCO ” .

Mai multe cauze, sin care amintim, publicitatea la o cotă economicoasă, infrastructura deficitară, neputința sau nepăsarea autorităților abilitate, privează aceste obiective de recunoașterea internațională de care în mod firesc ar trebui să se bucure.

Totuși turiștii străini, au venit și au vizitat cu precădere mănăstirile din Bucovina sau cetățile țărănești din sudul Transilvaniei, în special englezi, japonezi sau germani. În ultima perioadă se remarcă și prezența turistilor francezi sau americani într-un număr ceva mai ridicat

Atâta timp cât noi nu vom știi să valorificăm și să protejăm aceste valori culturale nu avem cum să avem pretenția ca alții din afara țării să o facă deși privind exemplul Prințului Charles al Marii Britanii acest lucru se întâmplă în prezent.

Capitolul VII

POZIȚIA ROMÂNIEI IN TOPUL ȚĂRILOR CARE DISPUN DE OBIECTIVE UNESCO IN CADRUL COMPETIȚIEI TURISTICE

7.1. Comparație cu țările vecine: Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Serbia

Comparativ cu România, Bulgaria are mai puține obiective înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, însă valoare acestora este destul de mare , comparativ cu cele din România, unele chiar mai mari, amintim aici :

Biserica Bojana din Sofia; Relieful ecvestru al Cavalerului din Madara; Biserica rupestră din Ivanovo; Mormântul trac de la Kazanlâc; Orașul vechi Nassebar; Mănăstirea Rila; Parcul Național Pirin, Rezervația naturală complexă de la Srebarna; Mormântul trac de la Svestari

Cu siguranță că mormintele tracice au o mare valoare, au fost descoperite și în România dar nu au fost puse în valoare, în rest valoarea turistică este sub cea a României, singurele elemente în plus fiind așadar mormintele tracice care sunt bine conservate.

Ungaria are și ea câteva argumente seriose dar per ansamblu se află sub România atât ca valoare turistică dar și ca număr de obiective înscrise, amintim aici de:

Vechiul sat Holloko; Cartierul Budapesta și malurile Dunării; Zona carstică Aggtelek; Abația benedinctină din Pannonhalma; Parcul Național Puszta din Hortobagy; Cimitirul paleocreștin din Pecs; Peisajul cultural Ferto; Regiunea viticolă Tokaj.

În plus față de România există poate numai interesul mai mare acordat conservării și promovării acestor obiective care au o valoare incontestabilă totuși.

Cu un patrimoniul mult sub România, dar și față de Bulgaria și Ungaria, Ucraina, propune totuși câteva obiective interesante care chiar dacă nu au o mare valoare turistică, ci mai mult științifică, sunt cel puțin de luat în seamă :

– Catedrala Sf.Sofia și Lavra Peceska din Kiev; Centrul istoric din Liov; Arcul geodezic Struve; Pădurile de mesteceni din Carpați; Reședința Mitropoliților Bucovinei și Dalmației.

Republica Moldova, are numai Arcul Geodezit Struve inclus în patrimoniul UNESCO

Nici Serbia, nu este peste România cu numai trei obiective: orașul Stari Ras și mănăstirea Sopocani, Mănăstirea Studenita, Palatul lui Galenius din Gamzigrad

7.2. Comparație cu Grecia si Turcia

Dacă la nivel local, comparând România cu țările vecine, putem afirma ca țara noastră ocupă primul loc în privința numărului și valorii istorice, culturale, științifice dar și turistice a obiectivelor, la luptă cu Bulgaria și poate cu Ungaria, urmează să analizăm și situația comparativă cu Grecia și Turcia.

Privind per ansamblu este foarte evident ca valoarea turistică și numărul obiectivelor este mai mare, iată care sunt obiective UNESCO din Grecia :

Templul lui Apollo din Bassae; Situl arheologic din Delphi; Acropola din Athena; Muntele Athos; Mănăstirile de la Meteora; Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic; Vechiul oraș Epidaurus; Orașul medieval Rodos; Situl arheologic din Olympia; Situl arheologic din Mystras; Insula Delos; Mănăstirea Daphi; Mănăstirea Hosios Lukas; Mănăstirea Nea Moni; Pythagoreion și Heraios de pe insula Samos; Situl arheologic de la Vergina; Siturile arheologice de la Micene și Tirint; Centrul vechi istoric cu Mănăstirea Sf.Ioan și Peștera Apocalipsei de pe insula Patmos; Centrul vechi istoric din orașul Corfu.

Este foarte clar ca valoarea turistică este peste cea a țării noastre deși în unele situații starea de conservare nu este una extraordinar de bună.

Iată acum și obiectivele UNESCO din Turcia :

Zonele istorice din Istanbul; Parcul Național Gorene și monumentele în stâncă din Capadocia; Marea Moschee și Spitalul din Divrigi; Ruinele orașului antic Hattusa; Mormintele de la Nemrut Dag; Ruinele de la Xanthos cu sanctuarul Latona; Hierapolis și Pamukkale; Orașul vechi din Safranbolu; Troia; Moscheea Selimiye din Edirne;

Exceptând poate Troia și Pamukkale, am putea spune ca restul obiectivelor nu sunt ca valoare peste ce are România momentan în Patrimoniul Unesco. Evident ca în plus sunt moscheile care au mare valoare istorică și arhitecturală.

Deși ca fluxuri turistice, ca număr de sosiri, ca număr de înnoptări, Grecia și Turcia se situează deasupra României în clasament acest lucru se datorează în special turismului litoral și nu neapărat obiectivelor UNESCO din aceste state. Cu siguranță că Grecia are un atuu serios , obiective ca Templul lui Apollo, Delphi, Acropole din Atena, Salonic, Rodos, Corfu sunt extrem de valoroase poateși pentru că sunt mult mai mediatizate.

Capitolul VIII

ALTE OBIECTIVE, ZONE TURISTICE SAU OBICEIURI DIN ROMÂNIA CARE POT FI INCLUSE IN PATRIMONIUL UNESCO

Romania a propus 14 obiective culturale si naturale pentru patrimoniul mondial al UNESCO.

În categoria propunerilor se află :

– Codrii seculari de la Slatioara si Sanpetru, cu o mare valoare istorică și științifică

– Masivul Retezat, interes științific, pentru peisaje, floră, faună, elemente de geologie

– Vârful Pietrosu din Muntii Rodnei , parte a Parcului Național Rodna

– Situl paleontologic de la Sânpetru, sit fosilifer cu dinozauri

– Bisericile bizantine și post bizantine de la Curtea de Arges, unicitate istorică, arhitectură specifică

– Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, legat de personalitatea lui C.Brâncuși

– Ansamblul rupestru de la Basarabi, sit creștin timpuriu, au fost descoperite sfinte moaște

– Biserica Trei Ierarhi din Iasi, impresionează prin arhitectură și dimensiuni

– Culele (locuinte fortificate cu etaj) din Oltenia, pentru originalitatea construcțiilor case-cetăți

– Biserica Densus, cu origini încă nedescifrate, foarte veche, pentru forma inedită a construcției

– Centrele istorice din Alba-Iulia si Sibiu, cu clădiri medievale bine conservate

Din aceste obiective după părerea mea cele mai mari șanse le-ar avea Biserica de la Densuș datorită particularităților sale dar și ineditului în privința construcției dar și datorită faptului ca încă nu a fost deslușită originea acestui monument.

În 2007, Sibiul a primit un raport negativ în încercarea de a intra pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, dupa ce ICONOMOS, organism consultativ, a considerat ca obiectivul nu are o valoare exceptională. Dosarul a fost scos din competiție pentru a putea fi reluat în anii următori.

Alături de biserica de la Densuș șanse mai mari ar avea Complexul rupestru de la Basarabi care este bine conservat dar și Mănăstirea de la Curtea de Argeș. Mai nou a fost propusă neoficial și Roșia Montană să fie inclusă în Patrimoniul Unesco. Eu aș propune și Cetatea Râsnov care are o destul de bună conservare și o bună accesibilitate, este un monument vechi și destul de cunoscut pe plan internațional. Mai ales că Cetatea Râșnov a trecut recent prin o serie de lucrări de renovare care deși parțiale au ridicat semnificativ valoarea monumentului.

CONCLUZII

Potențialul turistic al României exprimat în obiective UNESCO este cu siguranță mult mai mare decât al majorității țărilor europene. Din păcate infrastructura locală nu permite momentan mari fluxuri turistice, iar obiectivele propriu-zis prezintă anumite probleme de conservare.

Impactul turistic nu este unul ridicat , poate doar în cazul bisericilor din Moldova să fie ceva mai mare, suportabil până în prezent.

Aceste obiective pot fi puse în valoare prin multe strategii dar nu se poate face nimic dacă ele însele nu vor fi renovate și reparate acolo und eeste cazul.

Aprecierea internațională pentru aceste monumente, uneori mai mare decât cea autohtonă poate fi salvarea lor, includerea în cataloagele unor prestigiose firme de turism din țări ca Germania, Anglia, Franța, Israel sau Japonia poate avea un succes nesperat de mare.

Pentru turiștii din România este nevoie în primul rând de o schimbare de mentalitate, atunci când picturile nu vor mai fi zgâriate și hârtiile vor fi aruncate unde le este locul se poate spune că aceste valori numite de unii specialiști UNESCO perle ale culturii își vor împlini menirea.

BIBLIOGRAFIE

O.Drâmbă, Istoria culturii si civilizației, vol I, Editura Vestală, 2003

D. Gusti, Pagini alese, Editura științifică, București, 1965

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România-Potențial turistic si turism, Edit.Univ Buc. 2001

Mitropolia Moldovei și Sucevei – "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Mihai Vlasie, Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București

Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2009). Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba. Cluj-Napoca

George Oprescu, Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal (Monografie), 1956

Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei, apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978.arheolog Mariana Dumitrache

Marius Porumb, "Biserici de lemn din Țara Maramureșului", în Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj-Napoca, 1982

Crețeanu, Radu (1976). „Bisericile de lemn din Rogoz”. RMM 1976

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei conform traducerii G.Pascu

Cristina Scorțariu – Biserica din Arbore, în paragină după 20 ani de la restaurare, Obiectiv Suceava, 18 februarie 2011

Reviste de istorie editate de "Muzeul de Istorie Județean de Istorie Vâlcea" în anii '80

Site-ul oficial UNESCO www.unesco.org

Comisia Națională a României pentru UNESCO

Site oficial Mănăstirea Moldovița

Site-ul Mănăstirii Probota- Istoric

Site-ul oficial al Primariei Prejmer

Biserici fortificate din Transilvania

Decizia Curtii de Apel Cluj

www.patrimoniulnational.ro Centrul Istoric Sighișoara

Radio România Internațional, Atracții turistice UNESCO din România, 8,03,2007

BIBLIOGRAFIE

O.Drâmbă, Istoria culturii si civilizației, vol I, Editura Vestală, 2003

D. Gusti, Pagini alese, Editura științifică, București, 1965

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România-Potențial turistic si turism, Edit.Univ Buc. 2001

Mitropolia Moldovei și Sucevei – "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974

Mihai Vlasie, Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București

Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2009). Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba. Cluj-Napoca

George Oprescu, Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal (Monografie), 1956

Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei, apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978.arheolog Mariana Dumitrache

Marius Porumb, "Biserici de lemn din Țara Maramureșului", în Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj-Napoca, 1982

Crețeanu, Radu (1976). „Bisericile de lemn din Rogoz”. RMM 1976

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei conform traducerii G.Pascu

Cristina Scorțariu – Biserica din Arbore, în paragină după 20 ani de la restaurare, Obiectiv Suceava, 18 februarie 2011

Reviste de istorie editate de "Muzeul de Istorie Județean de Istorie Vâlcea" în anii '80

Site-ul oficial UNESCO www.unesco.org

Comisia Națională a României pentru UNESCO

Site oficial Mănăstirea Moldovița

Site-ul Mănăstirii Probota- Istoric

Site-ul oficial al Primariei Prejmer

Biserici fortificate din Transilvania

Decizia Curtii de Apel Cluj

www.patrimoniulnational.ro Centrul Istoric Sighișoara

Radio România Internațional, Atracții turistice UNESCO din România, 8,03,2007