Pasteluri

Pastelul ca si specie litererara apartine genului liric si infatiseaza un tablou din natura in care este exprimata o anumita stare afectiva.

Termenul este preluat din artele plastice si inseamna desen sau pictura efectuat cu creion moale.A fost folosit pentru prima data in literatura romana de catre Vasile Alecsandri care a creat un ciclu de poezii cu acelasi nume.El a dat nastere unui ciclu care exista in literatura romana – la Asachi,Heliade,Alexandrescu.

Publicate pentru prima data in Convorbiri literare in perioada 1868-1869,Pastelurile reprezinta unul dintre cele mai realizate cicluri ale poeziei lui Alecsandri,in care autorul,impresionat de bogatia si frumusetea naturii tarii sale,le pastiseaza cu placer si un admirabil simt artistic.

Titu Maiorescu este cel care remarcase pentru prima data aparitia si valoarea “Pastelurilor” lui Alecsandri,scriind cu o profunda admiratie in articolulul “Directia noua in poezia si proza romana(1872)”:”In fruntea nouei miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri.Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta,poetul Doinelor si Lacramioarelor,culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara(2)..Deodata, dupa o lunga tacere ,din mijlocul iernei grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti,si iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura tarei sale,poetul nostrum reinviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor:

In fund,pe cer albastru in zarea departata,

La rasarit,sub soare un negru punct s-arata:

E cocostarcul tainic in lume calator,

Al primaverii dulce iubit prevestitor.

El vine,se inalta,in cercuri line zboara

Si repede ca gandul la cuibu-i se coboara,

Iar copilasii veseli,cu pieptul dezgolit,

Alerg sarind in cale-i si-i zic :bine-ai sosit!”.(1)

Referitor la impartirea si integrarea acestora in cadrul operei lui Alecsandri,criticul si istoricul literar G.Ivascu scria:”Integrat in editia Opere complete,Poezii,III,din 1875,ciclul(de 40 titluri) se deschide cu Serile Mircesti,poezie datata din 1867,si oarecum explicativa,parand a marca o etapa noua:cea a trairii in propriu-I trecut,a amintirii si a primelor unde de melancolie care invaluie fatal orice proces de retrospective,varsta insasi – aproape 50 de ani – invitandu-l la un asemenea popas”(3).Locul-Mircesti-nu este intamplator ales de poet deoarece aici obisnuia Alecsandri sa se retraga dupa peregrinarile sale sis a-si scrie unele dintre poezii.

Poezia popular este cea care ii inspira poetului sinceritatea,naturaletea,armonia,sentimental omenesc,simplu,care se degaja cu mult farmec din versurile “Pastelurilor”.

Pastelul presupune si filtrarea descrierii printr-un process de obiectivizare ceea ce il apropie tot mai mult de perioada de dupa romantism.In ceea ce priveste lirica peisagistica si potentarea sentimentului prin intermediul acesteia.

Interferenta unui tablou din natura cu o puternica stare afectiva este un element preluat din romantism insa Alecsandri nu se opreste aici si continua cu poezii precum “Sfarsit de toamna”,”Iarna”,”In miezul iernii”,”Gerul”,”Viscolul”,”Sania”,”Sfarsitul iernei”,”La gura sobei”.In aceste poezii este descrisa amortirea din perioada iernii,cand natura intreaga pare incremenita,iar poetul este cuprins de o tristete apasatoare sinonima cu izolarea,singuratatea in momentul in care:

“Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada

Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de fluturi albi.

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ninge iara!

Cu o zale argintie se imbraca mandra tara.

Soarele rotund si palid se prevede printer nori

Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.”

Acest tablou grandios in care “norii” sunt “de zapada”,”fulgii plutesc in aer ca un roi de fluturi albi” si “raspandesc fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi”,apare ca o imagine hiperbolizata,care este foarte usor de retinut in mintea cititorului si care,printre putinele momente de tristete ,creeaza impresia unei lumi de basm.Poetul foloseste epitete cu valoare diminutivala,tocmai pentru a exprima si a amplifica frumusetea si solemnitatea naturii chiar si in timpul iernii.Comparatia soarelui “rotund si palid” cu aceea a unui “vis de tinerete printre anii trecatori” poate aminti de profunda mahnire a poetului dupa tineretea trecuta.Insa starea de optimism,care reiese din majoritatea “Pastelurilor” lui Alecsandri,isi face repede simtita prezenta in momentul aparitiei primaverii.Daca iarna avea o parte mai intunecata cu ger,viscol,natura incremenita in nepasare,acum,venirea primaverii aduce cu ea o stare de vitalitate,de bucurie,de incredere.Astfel,in pastelul”Oaspetii primaverii”,printr-un soi de imagini vizuale impregnate cu sentimentele de tandrete si voiosie ale poetului in fata eternitatii naturii.Fiinta poetului este invadata de o stare de frenezie si incantare la sosirea primaverii.

“In fund,pe cer albastru,in zarea departata,

La rasarit,sub soare,un negru punct s-arata:

E cocostarcul tainic in lume calator,

Al primaverii dulce iubit prevestitor.

El vine,se inalta,in cercuri line zboara

Si,rapide ca gandul, cuibu-i se coboara:

……………………………………

In aer ciocarlia,pe casa randunele,

Pe crengile padurii un roi de pasarele,

……………………………………..

Ah! Iata primavera cu sanu-i de verdeata!

In lume-i veselie,amor,sperare,viata,

Si cerul si pamantul preschimba sarutari

Prin roze aurite si vesele cantari!

(Vasile Alecsandri,Oaspetii primaverii)

Observam in aceste versuri,prin intermediul enumerarilor,calitatea de foarte bun privitor si,totodata,spectator al naturii care,prin intermediul acesteia,transmite placerea si bucuria de a trai in mijlocul ei,avand in fata si in suflet dimensiunea si maretia unui asemenea tablou.Drept urmare,in cea mai mare parte a lor,”Pastelurile” lui Alecsandri devin un adevarat cantec inchinat Mircestiului,locul in care poetul era stapanit de cele mai autentice si mai nobile sentimente in fata eternitatii naturii si a trecerii vremelnice a anotimpurilor.Suita aceasta de tablouri in care “in zarea departata”,”un negru punct s-arata”,”E cocostarcul tainic”,”In aer ciocarlia”,”pe casa randunele”,dau impresia de optimism,de seninatate ,de plinatate a vietii sub toate formele in care cadrul,decorul e viu,dinamic,intr-o neintrerupta miscare.Figurile de stil,epitetele,verbele – toate au tocmai rolul de a exprima viul,frumosul,omenescul profund.

In ceea ce priveste valoarea poeziilor lui Alecsandri,exigentul G. C. Nicolescu aprecia ca “Prin sensul lor,prin valoarea lor artistica,prin specificul national ce-l cuprind,prin radacina lor popular,prin locul ce-l ocupa in dezvoltarea poeziei noastre,”Pastelurile” constituie o creatie din cele mai de seama ale literaturii romanesti…”(4).

Note de subsol

– G.C.Nicolescu,Viata lui Vasile Alecsandri,editia a III a,Bucuresti,Editura Eminescu,1975,p.433.

– Titu Maiorescu,Critice, vol I,Prefata de Nicolae Manolescu ,Tabel cronologic de Viorela Codreanu Tiron,Bucuresti,Editura Minerva,2008,pp.149-150.

– G.Ivascu,Istoria literaturii romane,Bucuresti,Editura Stiintifica,1969,p.475

– G.C.Nicolescu,Op. cit.,pp.434-435.