Nicolae Georgescu Tistu (1894 1972) Creator, Editor Si Utilizator de Carte

Litere

Nicolae Georgescu Tistu (1894 1972) Creator, Editor Si Utilizator de Carte

Byadmin ianuarie 1, 2024

Nicolae Georgescu-Tistu

(1894-1972)

– creator, editor și utilizator de carte-

CUPRINS

Argument

Capitolul I. Viața și formarea intelectuală

1.1. Anii de formare intelectuală și debutul literar

1.2. Specializarea în străinătate și revenirea în țară

Capitolul II. Contribuțiile în domeniul bibliologic

2.1. Studii si articole de bibliologie aparute în reviste științifice

2.2. Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie din București

2.3. Activitatea didactică

2.3.1. Activitatea didactică la Școala Superioară de Arhivistică

2.3.2. Activitatea didactică la Facultatea de Litere a Universității din București

2.4. Colaborări cu diverse instituții culturale

Concluzii

Capitolul III. Bibliografia lucrărilor

Cărți

4.2. Studii și articole

4.3. Cursuri

4.4. Miscellánea

4.5. Recenzii

Bibliografie

Anexe

Argument

Prezenta lucrare urmărește să aducă în prim-plan acțiunile pe care bibliologul Nicolae Georgescu-Tistu le-a desfășurat pentru dezvoltarea domeniul bibliologic românesc. În patru capitole am ales să prezint viața profesională a emeritului specialist în știința bibliologiei, deoarece am considerat necesar să amintesc pașii pe care i-a făcut acest domeniu în România datorită celui care a pus bazele bibliologiei moderne românești si care a dezvoltat-o până la sfârșitul vieții sale.

Capitolul I numit Viața și formarea intelectuală este alcătuit din două subcapitole în care este prezentată o scurtă bibliografie a lui Nicolae Georgescu-Tistu, punând accent pe formarea sa intelectuală în ceea ce privește facultatea, debutul său publicistic, începerea carierei de profesor, predând istoria literaturii românești și începerea specializării în străinătate.

În Capitolul II intitulat Contribuții în domeniul bibliologic am expus activitatea didactică și publicistică a emeritului bibliolog român, în mod special pe cea din București, aici desfășurându-și majoritatea anilor profesionali. De asemenea, am prezentat instituțiile culturale cu care a colaborat pentru a dezvolta domeniul și am vorbit și despre articolele publicate atât în străinătate cât și în țară.

Capitolul III este numit Bibliografia lucrărilor. Am considerat că este foarte important ca lucrările marelui specialist să fie incluse în cercetarea de față, asa că am prezentat câteva scrieri din domeniul bibliologic, scrieri constituite atât din cărți cât și din articole și recenzii.

În Anexe am inclus imagini cu lucrări importante pe care N. Georgescu-Tistu le-a lăsat pentru cultura românească.

Cel dintâi doctor docent în bibliologie din România, a avut prilejul să studieze la cele mai bune școli din străinătate. Ajuns înapoi în țară, a avut curajul să înceapă activitatea într-un domeniu care era încă neclar și care nu se număra printre prioritățile culturii românești. Licențiat în istorie literară și docent în bibliologie, s-a hotărât să îmbine cele două domenii și să realizeze bibliografii curente sau retrospective cu lucări din literatura românească.

Bibliografia a fost un aspect care l-a preocupat în mod special, dezbătând aceste probleme cu diferite ocazii și colaborând cu instituții pentru a realiza acțiuni de dezvoltare atât în ceea ce privește realizarea unei bibliografii generale cât și stabilirea unor norme clare în ceea ce privește Depozitul legal.

S-a preocupat și de organizarea bibliotecilor, a cataloagelor de bibliotecă și a realizat studii importante pe aceste teme. A propus îmbunătățiri astfel încât și bibliologia românească să poată fi adusă la nivelul la care era domeniul în alte țări. Despre domeniul bibliologic a scris foarte mult, încercând să lămurească problemele de terminologie. În acest sens a scris lucrarea Vocabular de bibliologie, făcând parte din cele mai importante scrieri ale sale.

Lucrările sale au fost apreciate și de personalități din afara țării, în special lucrarea sa cea mai importantă cu care a luat și examenul de docență: Bibliografia literară română.

Pe tot parcursul formării sale profesionale i-au stat alături Ioan Bianu și Sextil Pușcariu, aceștia ajutându-l să studieze în străinătate, la cele mai bune școli.

Cercul bibliologic pe care l-a înființat la Facultatea de Litere din București în anul 1942 a adus admirația multor persoane din cultura românească, dar și doritori care să participe la conferințele realizate pe subiecte de bibliologie. Au participat atât studenți cât și profesori, personalități ale culturii românești, dar și bibliotecari. Cum cercul a avut atât de mare succes, Nicoale Georgescu-Tistu se hotărăște să înființeze și o revistă de specialitate: Scriptum, fiind considerată cel mai bun periodic de specialitate al vremii.

Tot la Facultatea de Litere din București a organizat biblioteca, fiind pus de Ioan Bianu. Sub conducerea lui s-a întocmit și un catalog general care aduna cărțile tuturor specializărilor din facultate, acestea fiind integrate în biblioteca centrală din facultate.

A făcut schimb de publicații cu biblioteci din străinătate, unii cercetători care apreciau munca depusă de bibliotecarul nostru, spunând că acesta a organizat biblioteca pe baza noilor concepte biblioteconomice culese din afara țării.

Pentru realizarea acestei lucrări am consultat cărți și articole scrise de personalități ale bibliologiei de atunci și de acum, încercând să conturez imaginea profesorului bibliolog pentru a ne aminti de începuturile domeniului.

Nicolae Georgescu-Tistu a muncit pentru cultura românească timp de peste 40 de ani, reușind să facă progrese uriașe pentru bibliologie în vremuri nefavorabile culturii, în perioada războiului mondial întâmpinând greutăți și mai mari. A reușit să își impună punctul de vedere în ceea ce privește profesia de bibliotecar, obligându-i pe bibliotecari și bibliografi să urmeze cursuri de specialitate.

Prin acestă lucrare am scos în evidență numeroasele subiecte abordate de profesor: Depozitul legal, bibliografia, cataloagele de bibliotecă, istoria scrisului și a cărții dar și rezolvarea problemelor din domeniul bibliologic pe care Nicolae Georgescu-Tistu le-a făcut pentru cultura românească. Pe tot parcursul carierei sale a încercat să elimine cât mai multe probleme pe care bibliologia din România le întampina, pentru a face loc conceptelor noi, dar și pentru a lăsa drumul liber urmașilor săi.

„E timpul ca bibliologia română să coordoneze tot ce s'a lucrat mai de preț în domeniul ei și să împlinească lipsurile, după norme încercate și verificate, pentru a arăta cum se poate scoate din carte, mijlocul cel mai eficace de cultură, roade binefăcătoare neamului întreg.”

Capitolul I

Viața și formarea intelectuală

(1894-1972)

Scurtă biografie

Anii de formare intelectuală și debutul literar

Bibliologul și profesorul Nicolae Georgescu-Tistu, este considerat una dintre personalitățile de seamă a culturii noastre românești, cunoscut mai ales ca promotor al științei bibliologice, contribuind foarte mult în dezvoltarea acesteia în România, acest domeniu nefiind foarte dezvoltat în țară, la vremea respectivă .

Nicolae Georgescu-Tistu s-a născut în anul 1894, pe 1 septembrie, în comuna Cotești, județul Vrancea. Între anii 1902-1906 a făcut învățământul primar la școala ,,Costache Aristia” din București, apoi patru clase secundare la liceul Sf. Sava.

În anul 1914 a absolvit liceul la Colegiul Carol I din Craiova și tot în același an s-a înscris la Facultatea de Litere din București unde a avut ocazia să învețe de la profesori renumiți ca: Ovid Densușeanu ,, și mai ales Ioan Bianu, care îl remarcă în timpul unor lucrări de seminar de literatură veche și care îl va urmări cu atenție și îi va îndruma formația științifică de mai târziu”.

În anul 1920 a încheiat studiile, fiind licențiat în filologie modernă, absolvind și seminarul pedagogic. După terminarea acestor studii, acesta a predat la diferite licee, dar a luat parte și la activitatea publicistică din Cluj din 1921.

Aflat printre colaboratorii ziarului Înfrățirea, putem spune că acest moment reprezintă debutul său literar, abordând în concordanță cu tematica ziarului, subiecte social-politice, dar și teme din domeniul literar-istoric și din domeniul bibliologiei analizate din punct de vedere social. Acesta a lucrat în Cluj și ca profesor de limba română.

În 1923 a lucrat la Facultatea de Litere din Cluj ca asistent și apoi ca preparator și tot aici l-a cunoscut pe Sextil Pușcariu, care a văzut în viitorul bibliolog un deosebit potențial.

Nicolae Georgescu-Tistu a scris și în Dacoromania, buletinul ce aparținea Muzeului Limbii Române, mai exact în rubrica de recenzii. Acesta își amintește de momentul în care, pentru prima dată, a văzut această publicație, evocând și momentul în care a început colaborarea la acest buletin: „[…] Ochii mi-au fost atrași de la început de o nouă publicație, cu titlu cam pompos și savant ,,Dacoromania’’. Am intrat și am cumpărat volumul. Era primul număr al Muzeului limbii române, înființat de curând pe lângă Universitatea Clujeană. Cuprindea studii serioase de limbă și istorie literară română, plus o bogată informație măruntă. Toate, mai ales ultimele, m-au atras.[…] M-am prezentat deci la ședințele cu discuții ale Muzeului, condus de lingvistul Sextil Pușcariu. Am ajuns cu vremea un colaborator permanent al „Dacoromaniei”, specializat în rubrica ei substanțială și metodic organizată de bibliografie.”

În buletinul Dacoromania a scris în rubrica de recenzii, îndemnat fiind de Sextil Pușcariu atunci când a văzut dedicarea lui în ceea ce privește istoria literaturii române. În cadrul rubricii a scris în repetate rânduri, bibliografii care cuprindeau atât cărți cât și articole din domeniul istoriei literare, dar și din lingvistică.

Tot Sextil Pușcariu este cel care l-a recomandat pentru trimiterea la studii în Franța, ,,cu indicația specială de a se califica în domeniul organizării bibliotecilor și a bibliografiei” unde a facut ,,studii de istorie literară la Sorbona ( Profesorii F. Baldensperger, Mario Roques),Collège de France (J. Bédier, P. Hazard); de bibliografie și arhivistică la École des Chartes( C. Couderc, H. Stein); de biblioteconomie la École des bibliothécaires din Paris (G Henriot, E. Coyecque, M. Mann); de documentare la Institutul Internațional de bibliografie dela Bruxelles ( P. Otlet)” , toate acestea realizându-le între anii 1924-1926. A cunoscut cu ocazia călătoriilor în străinătate numeroși oameni de cultură, a legat prietenii cu alți studenți români trimiși la studii acolo, dar și cu diferiți bibliotecari, directori de bibliotecă cu care a păstrat legătura și după întoarcerea în țară.

Specializarea în străinătate și întoarcerea în țară

Pe tot parcursul acelor ani de studiu, Nicolae Georgescu-Tistu și-a dezvoltat un interes deosebit în domeniul bibliologic, atât în ceea ce privește latura teoretică cât si latura practică, învățând de la prestigioși profesori, ca de exemplu G. Henriot, H. Stein, C. Couderc. De asemenea, a studiat atât istoria bibliologiei cât și cele mai noi direcții în ceea ce privește această știință.

N. Georgescu-Tistu s-a bucurat de cunoștințele de specialitate nu numai în Franța, acesta a călătorit și în Belgia, Italia și mai târziu, în Germania. A avut ocazia să îl întâlnească și pe Paul Otlet datorită unui stagiu de practică la Institutul internațional de bibliografie din Bruxelles, acumulând și aici noi informații de specialitate, bucurându-se de indicațiile faimosului director.

În străinătate, N. Georgescu-Tistu a publicat în reviste internaționale câteva articole în domeniul bibliografic, vorbind și despre bibliotecile românești și despre bibliografia din țara noastră.

Deși plecat la studii în străinătate, acesta a păstrat legătura cu profesorul Ioan Bianu care i-a urmărit îndeaproape evoluția de specialitate, felicitându-l și încurajându-l pentru fiecare înaintare făcută în acest domeniu „De mare sprijin sufletesc mi-au fost cuvintele prin care Bianu aprecia primele mele publicații bibliologice în Franța: ‹‹Deosebită plăcere mi-a făcut notița d-ctică la Institutul internațional de bibliografie din Bruxelles, acumulând și aici noi informații de specialitate, bucurându-se de indicațiile faimosului director.

În străinătate, N. Georgescu-Tistu a publicat în reviste internaționale câteva articole în domeniul bibliografic, vorbind și despre bibliotecile românești și despre bibliografia din țara noastră.

Deși plecat la studii în străinătate, acesta a păstrat legătura cu profesorul Ioan Bianu care i-a urmărit îndeaproape evoluția de specialitate, felicitându-l și încurajându-l pentru fiecare înaintare făcută în acest domeniu „De mare sprijin sufletesc mi-au fost cuvintele prin care Bianu aprecia primele mele publicații bibliologice în Franța: ‹‹Deosebită plăcere mi-a făcut notița d-tale din „Revue des bibliothéques” privitoare la ale noastre [biblioteci]. Este o bună încercare și întîia de a intra și noi și din această parte în rândul oamenilor›› […]”.

Cu un bagaj de cunoștințe științifice în spate, s-a întors în România, însă nu înainte de a mai vizita câteva biblioteci și școli specializate din Italia.

A absolvit Școala Română din Franța cu lucrarea intitulată Émile Picot et ses travaux relatif aux Roumains, pe care a realizat-o prin truda unor cercetări amănunțite, stându-i la dispoziție „[…] întregul material de fișe bibliografice (cca. 250 000) […], interesante date biografice inedite despre Picot.”, înmânate chiar de văduva francezului.

N. Georgescu-Tistu s-a întors în țară în 1926, unde a reluat postul de la Muzeul Limbii române, iar în 1927 acesta a susținut doctoratul la Cluj, fiind astfel doctor în litere și filosofie. Anul următor, neputând lua conducerea Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj din cauza anumitor intervenții, cu ajutorul lui Ioan Bianu a venit la conducerea bibliotecii Facultății de Litere și Filosofie din București, unde a lucrat din 1928 până în 1938.

Între timp, la îndemnul lui Ioan Bianu, a călătorit în Germania, cu scopul acumulării de noi cunoștințe, la Institutul Bibliothekswissenschaftliches, fiind o școală de biblioteconomie de prestigiu, dar și la Deutsche Bücherei din Leipzig. Aici a luat parte la cursurile teoretice de bibliologie, dar de asemenea și la cele practice, intrând în contact cu diferiți specialiști de renume.

În 1929, odată cu moartea profesorului Alexandru Sadi-Ionescu, bibliograful nostru i-a continuat cursurile de bibliologie de la Școala Superioară de Arhivistică din București, astfel predând pentru prima oară ca profesor universitar. A primit cu dragă inimă această oportunitate, dar totodată și cu regret în suflet, iar în lecția de deschidere a vorbit și despre viața lui Al. Sadi-Ionescu și despre toată truda depusă în slujba culturii românești. A predat acest curs până în anul 1948.

Tot în anul 1929, Nicolae Georgescu-Tistu, în cadrul discuțiilor pe care le-a avut cu directorul Institutului Social Român, Dimitrie Gusti, „a venit în mai multe rânduri vorba despre importanța socială a bibliologiei”, astfel bibliologul l-a convins pe profesorul D. Gusti să înființeze o secție de bibliologie ce aparținea Institutului. Acesta a devenit secretarul Secției bibliologice și în 1930 s-a organizat o serie de conferințe având ca subiect Depozitul Legal. În acele comunicări se dezbătea legislația Depozitului Legal, prin intermediul acesteia întemeindu-se bibliografia națională și se vorbea atât despre aplicările sale în România cât și în alte țări.

N. Georgescu-Tistu și-a luat docența în anul 1932, la Facultatea de Litere din București, cu lucrarea intitulată Bibliografia literară română, astfel fiind și primul docent în bibliologie din România.

Scrierea a fost începută la îndemnul lui Sextil Pușcariu. și tot acesta l-a îndemnat să o prezinte la examenul de docență. Lucrarea reprezintă și cea mai importantă scriere a sa din acest domeniu, fiind apreciată și comentată atât de oameni ai culturii din țară cât și din afara ei, ca de exemplu : H. Stein, Luigi Schiaparelli, George Călinescu, Dan Simonescu, Ioachim Crăciun, Nicolae Iorga, Persspesicius.

Dan Simonescu, aprecia lucrarea ca fiind: „ ‹‹ un foarte prețios îndreptar bibliografic pentru literatura românească››”. A muncit la această lucrare timp îndelungat, strângând cât mai mult material bibliografic despre literatura română, ajutându-l foarte mult catalogul de la Biblioteca Academiei, dar și datorită faptului că avea la dispoziție toată biblioteca Facultății de Litere din București. Tot la Academia Română a fost publicată scrierea sa, în anul 1932.

Odată cu obținerea docenței, N. Georgescu-Tistu, a insistat asupra creării unui curs de bibliologie în cadrul Facultății de Litere, unde a predat din 1932, astfel introducându-se pentru prima dată la noi, într-o instituție de învățământ superior, catedra de bibliologie. Până în 1938, acest curs era facultativ, apoi a funcționat ca și conferință, iar din 1942 a devenit independent, lucru care l-a bucurat foarte mult pe profesor, îndemnându-l să constituie de îndată o bibliotecă potrivită acestei specializări, dar și un seminar.

În paralel cu activitatea profesorală, acesta a publicat în 1938 prima carte de teorie din domeniul bibliologic de la noi din țară: Orientări bibliologice.

Între anii 1938-1939, a lucrat și ca inspector de limba română în cadrul învățământului secundar și apoi ca și conferențiar la cursurile de Istoria literaturii române.

În 1942 a creat un Cerc bibliologic pentru studenți, avându-l secretar pe Mircea Tomescu și tot în cadrul acestui cerc a apărut, în anul 1943, buletinul bibliologic Scriptum, fiind considerat cel mai bun buletin de specialitate de până atunci din domeniul bibliologic, de la noi din țară. Aici sunt puse pe hârtie numeroase informări din domeniul bibliologic și cu ajutorul unor colaboratori ca de exemplu: studenții și membrii Cercului, diferiți bibliotecari.

În 1940, bibliologul a contribuit, împreună cu alți oameni preocupați de dezvoltarea documentării, la crearea Centrului Român de Documentație, o instituție care urmărea înființarea unui „oficiu de informație generală[…] oficiu de orientare și consultare, care să furnizeze documentația cerută[…] serviciu central de schimb de informații bibliografice, care să dirijeze cercetătorul spre sursa de care acesta are nevoie.” De asemenea, acesta a publicat și câteva articole în buletinul acestui centru.

Între anii 1953-1955, specialistul nostru a activat ca profesor și la secția de Biblioteconomie din Facultatea de Litere din București, alături de alți profesori de seamă ca Nicolae Mironescu, Mircea Tomescu, Tudor Vianu.

A fost implicat și în cercetările Bibliotecii Academiei Române între anii 1954-1959 lucrând în paralel și ca profesor universitar.

A fost primul specialist care a avut inițiativa de a realiza un vocabular tehnic în domeniul bibliologic cu scopul de a pune la punct terminologia de specialitate. Astfel, publică în anul 1955, în revista intitulată Studii și cercetări de bibliologie, articolul Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie. A lucrat la el în colaborare cu un grup de specialiști ai Academiei Române, acesta fiind publicat în anul 1965.

Profesorul și specialistul Nicolae Georgescu-Tistu, pe tot parcursul carierei sale, a îmbinat cele două profesii, cea de doctor în litere și filosofie și cea de bibliolog și bibliograf, realizând numeroase bibliografii literare. Pasionat și licențiat în istoria literaturii române, a elaborat singur și prin colaborare, numeroase lucrări bibliografice în legătură cu acest subiect. În articolul Organizarea bibliografiei filologice (1927) vorbește despre nevoia bibliografiei, dar și despre normele limbii române prin care aceasta era realizată până în acel moment, dând câteva indicații.

Acesta „a scris numeroase lucrări, studii și articole argumentând necesitatea și importanța organizării informației, a elaborării unor bibliografii naționale, constituirea unei rețele de informare la nivel național.” A publicat încă de la început, în cadrul revistei Dacoromania din Cluj, Bibliografia analitică tot în legătură cu limba română. Pe parcurs, N. Georgescu-Tistu își dezvoltă interesul pentru tot cee ce înseamnă bibliografia retrospectivă și curentă.

În data de 11 aprilie 1972, profesorul Nicolae Georgescu-Tistu trece în neființă, din păcate acesta neputând vedea scos, tot în același an, volumul de eseuri strânse intitulat Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie, aici fiind cuprinse atât implicările sale în dezvoltarea acestei specializări cât și amintirile din perioda în care a pătruns în această știință. A povestit atât amintiri legate de personalități din cultura noastră românească ce l-au ajutat în formarea sa și l-au susținut permanent pe drumul anevoios pe care bibliologia îl traversa în acea perioadă. A abordat subiecte importante din domeniu:

Bibliologia ca disciplină de învățământ

Scrisul și cartea. Tiparul.

Bibliografia

Bibliografi români

Biblioteconomia: organizarea bibliotecilor, cataloagele de bibliotecă

Nicolae Georgescu-Tistu a învățat de la unii dintre cei mai buni profesori din străinătate, pe parcursul drumul lui văzându-se diferite influențe ale mentalității care se formase deja în afara țării, despre bibliologie. Ajuns în țară cu un bagaj mare de cunoștințe în spate, a vrut să mai cunoască și alte concepte care erau aplicate în bibliotecile din străinătate, așa că a făcut cercetări mai adânci în ceea ce privește biblioteconomia. De asemenea, a făcut cercetări și despre bibliografie, încercând apoi să aducă și la noi în țară ideile care au pus pe picioare mai bine bibliografia și tot ceea ce ține de Depozitul legal.

Nu o singură dată a avut de luptat cu preconcepțiile statului care nu găsea, în acele vremuri, importanța domeniului care încă nu era prea clar în România. Chiar și cu piedicile de ordin politic, Nicolae Georgescu-Tistu a reușit să scoată la lumină necesitatea bibliologiei în cultura noastră românească, cultură care pute fi și ea dezvoltată și arătată celor din afara țării. Anii dedicați formării sale ca bibliolog și bibliotecar l-au făcut să îsi dorească și mai mult ca și ceilalți bibliotecari sau cei care doreau să devină bibliotecari si bibliografi, să se specializeze în domeniu și astfel să se întărească și mai mult cunoștințele științifice fără de care nu se poate organiza o bibliotecă.

Ajutat întotdeauna de cei care l-au sprijinit încă de la începutul formației sale, a reușit să pună la temelia bibliologiei românești o mare piatră de neclintit pentru generațiile viitoare.

Capitolul II

Contribuția lui Nicolae Georgescu-Tistu în domeniul bibliologic

Nicolae Georgescu-Tistu a fost un promoter continuu al inovării bibliologiei românești, acest lucru reflectându-se în activitatea profesională depusă în tot ceea ce privește organizarea și studiu cărții. A căutat în permanență să expună problemele cu care se confruntă acest domeniu în țara noastră, dar și soluțiile cu care aceste probleme se pot rezolva. A sprijinit dezvoltarea acestei științe mai ales prin noile idei aduse din călătoriile sale făcute la școli de specialitate din afara țării, „[…] în legătură cu necesitatea unei documentări organizate științific, a unei pregătiri de specialitate pentru bibliotecari și bibliografi, a unei tehnici biblioteconomice unitare și altele. ”

În cadrul domeniului bibliologic, specialistul Nicolae Georgescu-Tistu a avut contribuții în trei mari teme ale acestei științe:

Terminologia domeniului bibliologic și istoria cărții;

Bibliografia;

Biblioteconomia: Organizarea bibliotecilor;

Despre bibliologie ca și disciplină a scris lucrări în care a dezvoltat foarte mult terminologia specifică. În cadrul unei prelegeri ținute la Facultatea de Litere din București, Nicolae Georgescu-Tistu explică o serie de termeni importanți în acest domeniu astfel: ,,Înțelegem prin bibliologie studiu metodic, științific a tot ceea ce privește scrisul de mână sau de tipar, pe hârtie sau pe alt material, deci orice vehicul al gândirii, prezentat mai adesea sub forma cărții, dela fabricarea și condițiile ei materiale și până la vieața ei ca factor cultural și imensa ei influență asupra individului și a societății.[…] Bibliografia dela sensul primar de scrisul și copiatul cărților, și-a restrâns și precizat sfera la ceea ce înțelegem noi astăzi: listă de cărți. Biblioteconomia se ocupă cu organizarea bibliotecilor.” De asemenea, în buletinul bibliologic Scriptum publică articolul Domeniul și însemnătatea bibliologiei unde vorbește despre bibliologie încă de la începutul apariției acestui cuvânt, explică originea sa și arată acțiuni întreprinse în străinătate de diferite instituții ce aveau ca scop realizarea unui repertoriu bibliografic. Arată începutul fixării terminologiei de specialitate: bibliologie, bibliografie și prezintă dezvoltarea lor pe parcursul timpului. Problemele bibliologiei românești le discută pe finalul articolului și tot acolo termină într-o notă optimistă în ceea ce privește viitorul noii științe la noi în țară.

Într-o altă lucrare apreciată de specialiști din țară, dar și din afara ei, intitulată Vocabular de bibliologie, a realizat terminologia specifică domeniului. În introducere vorbește despre lucrări asemănătoare redactate în străinătate, iar la noi, până în acel moment, se întocmiseră mici lucrări care erau publicate în reviste de specialitate, mici înșiruiri de termeni. Vocabularul realizat venea în sprijinul bibliotecarilor, bibliografilor, cercetătorilor, dar și studenților care voiau să urmeze o carieră în noua știință care începuse să se dezvolte. Acela cuprindea termeni din tehnica și istoria cărții, bibliografie și biblioteconomie, termeni care uneori erau însoțiți și de exemple. În cadrul lucrării erau 1674 de termeni, iar în finalul scrierii era realizată o bibliografie ce conținea lucrări pe care colaboratorii și N. Georgescu-Tistu le-au folosit pentru a întocmi vocabularul. În articolul care venea în întâmpinarea dicționarului bibliologic, Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie, a argumentat necesitatea unui astfel de vocabular.

A scris numeroase articole despre domeniul bibliologic atât în buletine românești cât și în cele străine. Prima scriere importantă a sa în domeniu este o bibliografie a publicațiilor de lingvistică și istorie literară în revista Dacoromania, în rubrica de recenzii, rubrică ce i-a fost încredințată de Sextil Pușcariu. Cărțile publicate au fost intotdeauna foarte explicite. Au fost atât cursuri cât și conferințe sau studii destinate bibliologiei.

În lucrarea Orientări bibliologice a strâns 6 articole realizate cu ocazia diferitelor evenimente dintre anii 1927-1937, cartea fiind considerată prima lucrare de teorie bibliologică din România. Cuprinde lucrări pe tema Depozitului legal, a bibliotecilor universitare de la noi din țară, vorbește despre organizarea bibliografiei filologice. Încă din prefață explică motivul pentru care s-a hotărât să pună laolaltă articolele „ […] articolele mele erau cerute de unii, mai ales de tineret și se găseau cu greu în publicațiile cărora aparținuseră. E singurul motiv, fără de nicio altă pretenție, pentru care apare acest mănunchiu de orientări bibliologice.”

Deschide acest șir de articole cu o prelegere pe care a susținut-o la Facultatea de Litere din București în anul 1936, intitulată Introducere în bibliologie. Aici expune istoricul științei care se ocupă cu organizarea cărții și actualitatea ei din anul în care a ținut prelegerea și anume 1936. Totodată vorbește despre bibliografia din străinătate și din țara noastră abordând pe rând: bibliografia analitică, bibliografia de titluri, bibliografia critică, bibliografia retrospectivă și bibliografia curentă. Desigur, profesorul și specialistul N. Georgescu-Tistu venea cu idei de actualitate, ce au putut ajuta bibliologia din România asa cum deja se întampla în celelalte țări, fără îndoială fiind cel ce a pus bazele bibliologiei moderne din România aducând-o la un nivel înalt.

După cum am mai spus, pe cele două mari specializări ale sale a reușit să le îmbine, astfel a ales să alăture celorlalte articole și Organizarea bibliologiei filologice. În cadrul articolului amintește de Bibliografia românească veche și despre Muzeul Limbii Române care avea un buletin numit Dacoromania în cadrul căruia se prezenta bibliografia curentă a cărților din domeniul filologic, fiind totodată și o bibliografie analitică. Un punct pe care Nicolae Georgescu-Tistu îl atinge în cadrul articolului este numit Norme de organizare bibliografică și grupează mai multe îmbunătățiri pe care bibliografia ar putea să le aplice în domeniul filologic:

,, A. Bibliografia revistelor străine să fie împreună cu aceea a revistelor românești.[…]

B. Recensiile și repertoriul bibliografic contopite.[…]

C. Limba de redactare a bibliografiei.[…]

D. Studiile precedate de rezumatul lor.[…]

E. Bibliografia limbii române, operă de colaborare.[…] ”.

Această ramură a bibliologiei, bibliografia, l-a preocupat foarte mult, vorbind pe parcursul anilor profesionali despre bibliografia curentă, retrospectivă, a dezbătut subiecte cu privire la bibliografia națională și la Depozitul legal. Abordează și legislația Depozitului Legal, pentru că după cum și bibliograful considera, bibliografia națională era un aspect foarte important care trebuia dezbătut pentru a stabili câteva norme după care bibliografii să se ghideze.

Pentru rezolvarea problemelor bibliografice, N. Georgescu-Tistu consideră necesar, prima dată, cercetarea amănunțită a legii Depozitului legal unde era nevoie de schimbarea și adăugarea unor norme pe care țările străine le adoptaseră. Însistă pe faptul că prin Depozitul legal se poate întocmi o bibliografie națională și prezintă legi din diferite țări care vin în rezolvarea problemelor de ordin bibliografic, insistând foarte mult pe prezentarea unor articole din legea franceză.

Nu numai că a predat și a vorbit cu diferite ocazii despre aceste bibliografii, dar a și realizat bibliografii curente și retrospective pe care le-a publicat în diferite reviste. Un alt aspect care l-a preocupat pe Nicolae Georgescu-Tistu a fost organizarea bibliotecilor, considerând că una dintre cele mai importante măsuri care trebuie luate este reprezentată de pregătirea personalului care lucrează acolo, dar și o mai bună comunicare interbibliotecară. A mai vorbit despre atribuțiile documentaristului și ale bibliotecarului și a pus accent pe relația strânsă dintre carte și documentarea în adevăratul sens al cuvântului. A lămurit nevoia perfecționării specialiștilor și rolul lor în selectarea documentelor.

A vorbit despre cataloagele de bibliotecă, arătându-le necesitatea unei bune organizări cu scopul de a sprijini documentarea științifică. Cataloagele de bibliotecă au făcut subiectul unor articole ce aveau ca scop lămurirea necesității tipurilor cataloage, ca de exemplu cele alfabetice sau tematice, relizate pe baza unor reguli clar definite. Un astfel de articol este inclus în Orientări bibliologice și cuprinde cinci subcapitole în care tratează cu maximă răspundere problema cataloagelor de bibliotecă:

Organizarea informației științifice;

Cataloagele metodice de biblioteci;

Clasificarea decimală;

Cataloagele pe subiecte;

Catalogul analitic;

În cadrul articolului mai pune problema necesității unei bibliografii naționale periodice, iar în ceea ce privește bibliotecile era nevoie de o legislație bine concepută, întru-cât venea în sprijinul unei mai bune organizări a bibliotecii. Despre cataloagele pe subiecte, N. Georgescu-Tistu vorbește ca fiind necesare și bune în biblioteci deoarece domeniile de specialitate sunt în continuă dezvoltare, iar aceste cataloage se pot organiza mai ușor cărțile. Catalogul analitic îl prezintă dând exemplu biblioteca Facultății de Litere și Filosofie din București și spune că ajută bibliotecarii în îndrumarea studenților. Concluzionează spunând că bibliotecile ar trebui să dispună de un astfel de catalog deoarece simplifică munca bibliotecarului, dar și a studentului.

Chiar dacă N. Georgescu-Tistu nu a scris multe lucrări pe teme ce aparțin de biblioteconomie, a adus idei noi care s-au putut aplica în dezvoltarea bibliotecilor din România.

În articolul Bibliotecile noastre universitare, bibliologul vorbește despre bibliotecile din România. Afirmă faptul că bibliotecile universitare au apărut din dorința de a satisface nevoile de lectură atât ale studenților pe diferite specializări cât și ale profesorilor. Prezintă bibliotecile din mai multe domenii: medicină, litere, teologie, științe, inginerie. Prezintă și biblioteca Academiei Române și Fundația Regelui Ferdinand. Afirmă fără niciun fel de menajament faptul că politica din țara noastră captează prea mult atenția și cultura este mai puțin aflată sub lupa intereselor primordiale. Criza cărții este un punct pe care îl atinge și pe care îl lasă în vina puținilor bani pe care statul îi alocă bibliotecilor universitare, iar despre salariul mic al bibliotecarilor amintește odată cu acest punct. Bibliologul vede schimbul interbibliotecar ca pe o metodă bună prin care organizarea bibliotecii ar putea fi mai bine realizată.

În diferite articole scrise pe tema pregătirii bibliotecarilor și a bibliografiilor prezenta situația în România unde, pentru ocuparea unui asemenea post, nu era nevoie de o pregătire specializată. În unele biblioteci universitare, pentru ocuparea postului de director, era nevoie doar de publicarea unor scrieri de specialitate. Bibliologul voia să scoată în evidență necesitatea unor mai bune pregătiri și realizării unor mai bune criterii de alegere a directorilor de bibliotecă, a bibliotecarilor și bibliografilor, deoarece aceștia erau principala sursă de justă organizare a bibliotecilor de orice tip. A și reușit implementarea cursurilor prin care cei ce lucrau acolo erau obligați prin lege să frecventeze cursurile de specialitate.

Un alt articol în care insista pe pregătirea de specialitate, este numit Pregătirea bibliotecarului și a bibliografului. ,,Pregătirea tutror trebuie să se facă prin cursuri speciale, dându-se însă și părții de practică ori stagiu în biblioteci însemnătatea cuvenită.” Prezintă situația în România, atrăgând atenția și asupra nevoii de reviste bibliografice care să pună la îndemâna oamenilor interesați de cultura românească, bibliografii curente. Despre lucrurile amintite mai sus vorbește despre evoluția lor și în străinătate.Se plânge și de faptul că în România nu este o lege clar definită a Depozitului legal.

Tot în culegerea de articole a introdus și Zăbava cărților, articol ce era adresat în mare parte studenților, învățându-i cum să lectureze și să își ia notițe în mod corect.

Întotdeauna în prelegerile sale legate de diferitele ramuri ale bibliologiei aducea în prim-plan acțiunile de dezvoltare ale științei din afara țării cu scopul de a încuraja și la noi astfel de demarări. Într-o lecție de deschidere la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București, în anul 1929, vorbește pentru prima dată din postura unui profesor, despre bibliologie, aducând în prim-plan discuții despre bibliografie, organizarea bibliotecilor, dar și despre istoria cărții.

În buletinul Scriptum, buletin care era redactat sub conducerea lui, s-au publicat articole importante, cu ajutorul colaboratorilor care au scris și au publicat în revistă. Structura revistei de specialitate este împărțită în 5 părți în cadrul cărora erau încadrate publicații corespunzătoare:

Carte: despre cartea românească, manuscrise, terminologia bibliologiei, despre igiena cititului.

Biblioteci: despre biblioteca Astra, biblioteca Regelui Ferdinand I, despre catalogul sistematic folosit la biblioteca Facultății de Litere din București, despre biblioteci publice și școlare.

Bibliografie: despre repertoriul bibliografic, despre clasificarea lucrărilor bibliologice.

Instituții și publicații bibliologice: Centrul Român de Documentație și mișcarea documentară, despre Institulul de patologie a cărții din Roma, Bibliotheca bibliologica.

Cronica: aici se publicau Comunicări libere despre carte, realizate în cadrul Cercului bibliologic, care tratau: terminologia, bibliografia românească, tehnica muncii intelectuale, mari biblioteci din țară, edituri, bibliografi români.

În Scriptum au scris specialiști ca: Dan Simonescu, Ion Crăciun, Ion Colan, Mircea Tomescu și alții bibliotecari care au scris articole ce veneau în ajutorul științei bibliologice.

În toate cărțile sale referitoare la diferitele teme care sunt cuprinse în știința bibliologiei vorbește înainte de toate despre bibliologie ca și concept și definește anumiți termeni, aduce în discuție ce s-a făcut și ce s-ar putea face și în România pentru a dezvolta domeniul. Același lucru a făcut și când a început scrierea Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie. Aici sunt cuprinse scrieri despre tipar, începuturile bibliotecilor din România, organizarea bibliografiei, cataloage de bibliotecă, Depozit legal, specializarea bibliotecarului, dar cuprinde și amintiri legate de persoanele care i-au fost alături și care l-au ajutat în dezvoltarea sa profesională, amintiri legate de colaborările pe plan profesional în ceea ce privește domeniul bibliologic.

În lucrarea Din frământările de început ale biblioligiei române evocă momentul în care tânărului profesor de limba română începe să i se deschidă drumul spre știința cu care mai târziu va continua până la sfârșitul vieții sale. Vorbește despre toate lucrurile bune care i s-au întamplat de când a început să lucreze în Cluj, la Facultatea de Litere, alături de Sextil Pușcariu, povestind despre studiile din străinătate, colaborările cu diferite reviste, instituții, despre Facultatea de Litere din București și până la realizări importante care au ajutat dezvoltatea bibliologiei.

Alte scrieri din cartea pe care nu a mai putut să o vadă tipărită sunt amintiri legate de Ioan Bianu, Alexandru Sadi-Ionescu, cel dintâi sprijinindu-l cel mai mult în studiile pe care le-a făcut în străinătate.

A realizat studii și în ceea ce privește biblioteconomia în alte țări, astfel după o călătorie de studii în Leipzig și Berlin a scris un studiu despre biblioteconomia germană intitulat Frantz Milka și biblioteconomia germană. În studiu, Nicoale Georgescu-Tistu a prezentat studii de biblioteconomie ale celui care i-a fost și profesor, a făcut biografia sa și a vorbit despre specialistul german prin prisma relației de student-profesor. Iată cum emeritul specialist român, din fiecare călătorie pe care a făcut-o în interes profesional, a putut să culeagă învățături, dar și să fructifice fiecare oportunitate pe care viața i-o dădea prin intermediul oamenilor de cultură, oferind țării sale o evoluție în domeniul bibliologic.

Un studiu cu care a reușit să se facă remarcat a fost O bibliotecă militară la Iași, studiu care vorbea despre o bibliotecă publică, printre primele apărute la noi în țară. În cadrul studiului, N. Georgescu-Tistu a prezentat alcătuirea bibliotecii, persoana care se ocupa de bibliotecă și anume Dimitrie Sturza, acesta fiind și comandantul armatei. Catalogul bibliotecii era prezentat ca fiind un catalog care era organizat pe autori, alfabetic.

Câteva cursuri pe care le-a predat la Facultatea de Litere din București au fost publicate. Curs de bibliologie(1946), Munca intelectuală( 1947) și Scris și carte: istorie, tehnică, semnificație(1948).

Cursul de bibliologie, primul său curs litografiat de studenții care îl audiau, cuprindea munca intelectuală, tehnica și istoria cărții, biblioteconomia și alcătuirea bibliografiei, aceste patru subiecte fiind dezbătute pe parcursul a patru ani universitari. Studenții au putut învăța despre tipuri de bibliografii clasificate după anumite criterii, profesorul făcând și dezbateri pe tema Depozitului legal, vorbindu-le despre necesitatea înființării unui lanț de biblioteci publice, unei bibliografii naționale generale.

În cadrul cursului numit Munca intelectuală, a vorbit despre psihologia bibliologică și a dat sfaturi cu privire la citit și la realizarea notițelor.

Cursul vorbea despre munca intelectuală dezbătând-o în mai multe părți:

Studii făcute de mari personalități în ceea ce privește munca intelectuală

Îndrumări în ceea ce privește cititul, alegerea cărțior și realizarea notițelor personale

Realizarea lucrărilor științifice

Le-a vorbit despre lectură, clasificând-o în mai multe tipuri și i-a învățat cum să realizeze o lucrare științifică. A învățat studenții cum să se organizeze atunci când încep realizarea unei lucrări științifice, astfel încât munca lor să nu fie făcută degeaba: ,,O lucrare științifică trece, ca orice compunere, prin 3 faze:

Invențiunea, strângerea și alegerea materialului;

Dispozițiunea, gruparea metodică a acestui material;

Stilizarea, executarea lucrării; ”

De asemenea a îndemnat studenții să facă o selecție mai riguroasă a lecturii deoarece după cum spunea, cartea reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pe care oamenii îl pot folosi în munca intelectuală. A făcut întotdeauna trimiteri la cărți care le erau de folos studenților pentru a învăța cât mai bine cum să se orienteze în munca intelectuală. Din curs reiese faptul că profesorul N. Georgescu-Tistu era foarte apropiat de studenții săi și sfaturile pe care le dădea în legătură cu domeniul era întotdeauna pline de îndemnări de a merge mai departe în știință.

Tot în cadrul cursului, profesorul a abordat subiectul redactării notițelor bibliografice pe care îl dezvoltă de la mărimea și forma fișei până la fiecare element care trebuie trecut și locul lui pe fișa respectivă, lucrurile de care vorbea fiind întotdeauna exemplificate în sala de curs. Pe citarea corectă și citarea în general în scrieri a insistat și a vorbit despre plagiat, a explicat studenților cât de important este ca o afirmație făcută să fie însoțită și de o explicație, de o dovadă.

În cursul intitulat Scris și carte: istorie, tehnică, semnificație a vorbit despre istoria scrisului încă din cele mai vechi timpuri, la fel și despre dezvoltarea suportului de scris, amintind și despre apariția tiparului. A adus în discuție renumitele biblioteci din timpul demult trecut, ca de exemplu de biblioteca lui Aristotel, despre biblioteca Ulpia. A mai expus studenților și rolul pe care mănăstirile l-au avut în păstrarea cărților. Desigur, profesorul a abordat și organizarea bibliotecilor în timp, dar și tot ceea ce înseamnă procesul de tipărire și cum s-a dezvoltat din cele mai vechi timpuri și până în perioada respectivă în care N. Georgescu-Tistu străbătea o frumoasă activitate didactică.

Ca în toate cărțile sale, profesorul făcea trimiteri la cărți care vorbeau despre istoria cărții și a scrisului. Cursul aborda următoarele:

Introducere în bibliografie, biblioteconomie

Etapele în care scrisul s-a dezvoltat

Hârtia

Apariția tiparului

Dezvoltarea cărții. Edituri. Librării

Într-un capitol din cursul său străbate toată istoria tiparului, vorbind despre Gutenberg, despre literele mobile, despre dezvoltarea noilor meserii datorită apariției tiparului. În ultima parte a cursului expune problemele cărții și vorbește despre editurile și librăriile în contextul apariției tiparului.

Despre cea mai importantă lucrare a sa din domeniu s-a vorbit întotdeauna ca despre o capodoperă, fiind prima bibliografie de bibliografii de la noi din țară. Intitulată Bibliografia literară română, îi sunt destinați câțiva ani pentru realizare, fiind și lucrarea cu care bibliologul a luat docența. A fost realizată, în mare parte, prin studierea fișelor din catalogul bibliotecii de la Academia Română.

Deschide cartea cu delimitarea domeniului bibliografic în care explică apariția acestui domeniu, identificând bibliografiile ca fiind dezvoltarea listelor de cărți. ,,Și bibliografia nu-i de fapt decât tot ce se spune despre listele de cărți. Cu acest înțeles larg și cu cel mai restrâns: lista sau catalogul însuș de scrieri, bibliografia constituie o parte din disciplina care are ca scop studiul cărții și pe care mai potrivit am numi-o bibliologie, subliniind latura generală, teoretică.”

Vorbește și despre clasificarea Dewey, despre instituțiile care abordau problema bibliografiei, în special despre Institutul de bibliografie de la Bruxelles și amintește despre cărțile importante din domeniu care au dezbătut problemele bibliografiei și care au îndrumat evoluția sa. Despre lucrarea sa de căpătâi au vorbit și specialiști din străinătare și au făcut numeroase aprecieri asupra conținutului și asupra importanței sale în bibliologia românească. Unul dintre profesorii de la care a avut ocazia să învețe atunci cand a fost plecat la studii în afara țării, H. Stein, a comentat bibliografia lui N. Georgescu-Tistu în Revue des bibliothèques, făcând numeroase aprecieri și punând-o lângă lucrările de valoare ale bibliografiei. Scopul conceperii acestei bibliografii era cel de a strânge pentru literatura românească tot ce s-a scris, indiferent de tipul de document.

A realizat numeroase bibliografii ale personalităților din literatura română. Despre oamenii care s-au ocupat de istoria cărții, dar și despre organizarea cărții și a bibliotecii, a scris cu scopul de a prezenta personalitățile care au avut preocupări în domeniu, ca de exemplu: Perpessicius, A. Odobescu, Timotei Cipariu. Ion Colan, Emanoil Bucuța, Gheorghe Adamescu, Alexandru Sadi-Ionescu, Spiru Haret, Badea Cârțan.

Pentru o bibliografia a lui Mihail Kogălniceanu este un exemplu de studiu bibliografic pe care Nicolae Georgescu-Tistu l-a realizat. L-a constituit dintr-o bibliografie analitică, adunând material din revistele lui Mihail Kogălniceanu pentru a concepe cercetarea.

Despre Alexandru Sadi-Ionescu a publicat și în ultima sa carte numită Cartea și bibliotecile în care a povestit despre acțiunile realizate cu scopul de a îngriji cartea, fiind și organizatorul bibliotecii Ateneului Român, dar și a bibliotecii Institutului Economic Românesc. Colaborator cu Ioan Bianu pentru organizarea biblliotecii Academiei Române, dar și realizator de bibliografii importante pentru cultura românească. Despre o altă mare personalitate din domeniul bibliologiei, dar și din cel filologic a scris tot în cartea mai sus amintită: Perpessicius.

Într-o conferință la Institutul de Istorie Națională din București, bibliologul prezintă un studiu făcut despre Badea Cârțan intitulat Un cioban, Badea Cârțan în serviciul unirii românilor. Studiul era menit să scoată în evindență realizările făcute, dar să arate și inventarul cărților lui Gheorghe Cârțan, inventar destul de bogat, deoarece cuprinde cărți în multe limbi, printre care și latina și volume de reviste.

A vorbit despre importanța realizării unei bibliografii generale, a scris despre bibliografia din străinătate și a dat îndrumări cu scopul dezvoltării bibliografiei românești. A vorbit foarte mult despre bibliografia curentă și retrospectivă din afara țării, întotdeauna făcând trimiteri la lucrări de specialitate. Cursuri ale căror obiect de studiu era bibliografia, ținute la Facultatea de Litere din București, au fost publicate, N. Georgescu-Tistu întotdeauna urmărind un singur scop: înflorirea acestui domeniu și în țara noastră.

Profesorul doctor docent Nicolae Georgescu-Tistu a expus și discutat într-unul din cursurile sale și conceptele specialistului rus Nicolae Rubakin despre importanța cărții în societate, acestea fiind cuprinse în scrierea sa cea mai importantă numită Introduction à la psychologie bibliologique. A expus astfel de lucruri, întrucât psihologia bibliologică reprezintă o parte importantă în impactul cărții asupra cititorului-utilizator. A vorbit despre aceasta ca fiind o trăire și a arătat modul lui Rubakin de a împărți cărțile în funcție de tipurile de trăiri. De asemenea, pentru a întelege acest fenomen, N. Georgescu-Tistu a expus și evoluția bibliopsihologiei.

Concept implementat în biblioteci, în special în cele publice, ajută pe cei care se ocupă de fondul de carte al bibliotecilor respective să particularizeze lectura în asa fel încât să poată să corespundă variatelor tipuri de ordin psihic ale cititorilor-utilizatori.

Pentru organizarea cât mai corespunzătoare a informației științifice, N. Georgescu-Tistu a expus diferite acțiuni pentru realizarea bibliografiilor pentru fiecare domeniu și care aveau rolul de a ajunge în bibliografiile internaționale.

A mai dezbătut problemele cataloagelor de bibliotecă, a explicat importanța cataloagelor alfabetice de autori, dar a mai vorbit si despre cataloagele speciale, cele topografice, cataloagele metodice, pe subiecte. Un alt subiect pe care l-a abordat a fost cel al clasificării zecimale, sistemul Melvil Dewey, dar și despre sistemul lui Charles Cutter. ,,Bibliografiile, și în genere orice informație științifică mai amplă, se bazează pe cataloage de bibliotecă. Grija deosebită, priceperea, spiritul meticulos care nu pierde totuși din vedere nici planul de ansamblu, nici scopurile înalte de cultură ale folosirii bibliotecii, ar trebui să fie între condițiile de lucru ale oricărui catalog. O greseală strecurată în el face de nefolosit cartea respectivă, care zace astfel uitată pe nedrept în raft.”

În Studiul și organizarea cărții, lecție de deschidere la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București, începe discursul său prin prezentarea muncii depuse de către Al. Sadi-Ionescu în slujba cărții, dar și despre preocupările sale culturale. În continuare și-a prezentat planul cursului ,,Eu voi începe prin ceeace e de un interes mai general: viața cărții, descrierea și istoricul ei, cum se face și cum se poate utiliza , și de aici voi ajunge în chip firesc la scrierile de informație bibliografică. Ciclul anului întâi va fi astfel încheiat. În anul al doilea, voi trece la chestiunile de mai strictă specializare a biblioteconomiei.” În continuare a început să vorbească despre terminologia specifică domeniului bibliologic și a pus accent pe nevoia unei bune organizări a informației științifice, arătând preocupările bibliografice ale Institutului internațional de bibliografie condus de Paul Otlet. A scos în evidență faptul că rubricile care conțineau mici bibliografii din diferite domenii de specialitate sau repertoriile bibliografice nu erau suficiente pentru ca oamenii care lucrau în diferite domenii să fie bine informați.

Despre împrumuturile interbibliotecare a vorbit ca fiind o necesitate de dezvoltare și a propus înființarea unor oficii bibliografice care aveau rolul să informeze pe cei care aveau nevoie de îndrumări. A expus demersurile care s-au făcut în străinătate pentru a se realiza oficii și a prezentat diferite acțiuni din mai multe țări. A vorbit despre importantele instituții de la noi din țară care ar putea demara acțiuni ce vizează domeniul bibliografic și a menționat necesitatea unui buletin care să aibă în componență scrieri noi apărute din țară. Criza cărții de la noi din țară , dar și viitoarea carieră de bibliotecar au fost subiecte pe care Nicolae Georgescu-Tistu le-a prezentat studenților și profesorilor strânși la discursul său.

,,Activitatea sa de cercetare, de o viață, consacrată bibliologiei însumează cca: 13 cărți, 170 articole, 101 recenzii, 5 cronici teatrale. A îmbinat munca didactică cu o fecundă, laborioasă și competentă activitate științifică ridicând prestigiul bibliologiei românești pe cele mai înalte culmi.”

Prin tot ceea ce s-a scris în România despre știința bibliologică și datorită impactului pe care scrierile de specialitate l-au avut în țară, dar și în străinătate, au impulsionat tineri viitori studenți să urmeze cursurile din cadrul Secției de bibliologie de la Facultatea de Litere din București. Nu a fost puțin lucru tot ceea ce a făcut Nicolae Georgescu-Tistu pentru cultura românească.

Datorită trudei cu care a studiat încă de la început, emeritul bibliolog a adunat suficientă experiență pentru a dezvolta acest domeniu și la noi în țară, chiar dacă în acele vremuri atât profesia de bibliotecar cât și tot ce ținea de organizarea și studiul cărții, nu erau considerate foarte importante pentru cultura noastră românească. A fost apreciat mereu pentru dăruirea sa în domeniul bibliologic cu care a știut să împletească și domeniul filologic, în special istoria literară, lucrarea sa cea mai importantă fiind Bibliografia literară română.

Chiar dacă vremurile nu a favorizat dezvoltatea domeniului bibliologic și nici specializarea persoanelor care doreau să intre în această știință, bibliologia românească a reușit să rămână în cultura țării. Menținerea sa în România s-a datorat oamenilor care au văzut ca Nicolae Georgescu-Tistu, care au înflorit domeniul prin interesul din ce în ce mai mare pentru studiul și organizarea cărții.

2.1. Studii si articole de bibliologie apărute în reviste științifice

Buletinul Dacoromania din Cluj (1922-1928)

În Dacoromania bibliologul a scris în rubrica de recenzii, făcând o bibliografie a publicațiilor de lingvistică și istorie literară. Această rubrică i-a fost încredințată de profesorul și lingvistul Sextil Pușcariu.

Melanges de l’Ecole roumaine en France, Paris, 1925

În această revistă a publicat o lucrare foarte apreciată, este vorba despre lucrarea intitulată Emile Picot et ses trevaux relatif aux Roumains, iar în 1926 publică o continuare a acesteia, lucrare care va constitui teza sa de doctorat la Cluj Correspondance d' un secretaire princier en Roumanie.

Revue des bibliotheques, Paris, nr. 1-3, 1927

În anul 1927, aflat la studii în Franța, acesta a publicat un articol în care vorbea despre bibliotecile noastre românești și despre situația bibliografiei din România la vremea respectivă, numit Les bibliotheques et la bibliographie roumanie, pentru care a primit laude în special de la Ioan Bianu, considerând publicarea articolului o primă înaintare a bibliologiei românești în actualitate.

Revista filologică, Cernăuți, 1927

În cadrul revistei a publicat un articol în care vorbea despre bibliografia filologică intitulat Organizarea bibliografiei filologice. Aduce în discuție normele limbii române, necesitatea bibliografiei și asimilarea acelorași tehnici de realizare a bibliografiei.

A vorbit și despre bibliografia analitică a buletinului Dacoromania și a expus anumite Principii de organizare bibliografică și de asemenea atrage atenția asupra unor îmbunătățiri de care bibliografia din buletinul Dacoromania ar dispune.

Archivio Storico Italiano, Firenze, seria VII, 1930

La cererea lui Luigi Shiaparelli realizează o bibliografie a cărților de istorie românească scrise de autori români intitulată Pubblicazione storiche rumene dalla guerra in poi, pe care o publică mai târziu.

Buletinul Secției Bibliologice din cadrul Institutului Social Român, București, nr. 1, 1932

Publică una dintre conferințele sale ținute in cadrul Secției, conferință intitulată Depozitul legal, baza bibliografiei naționale. Aici vorbește despre necesitatea unui Depozit Legal bine pus la punct și despre legătura dintre acesta si bibliografia națională.

Cercetări literare

În cadrul revistei Cercetări literare, pe parcursul a mai multor ani, a publicat lucrarea Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura românească veche, scriere ce a realizat-o în colaborare cu studenții lui Nicolae Cartojan de la Facultatea de Litere și filosofie din București, catedra de Istoria a literaturii române vechi. A fost publicată în decursul a mai multor ani: 1934, 1936, 1939, 1941, 1943.

Călăuza bibliotecarului, București, 1937-1938

Zăbava cărților este titlul articolului pe care N. Georgescu-Tistu îl publică în Călăuza bibliotecarului. Vorbește despre cititul în bibliotecă, dar și acasă, despre cât este de importantă o alegere bine făcută în ceea ce privește lectura, atunci când orientarea în specialitate o impune. Clasificarea decimală folosită în biblioteci este un subiect pe care îl atinge, dar și despre cataloage și fișele analitice și critice vorbeștespre finalul articolului.

Buletinul bibliologic Scriptum, Brașov, nr. 1, 1944

Fiind întemeietorul buletinului bibliologic Scriptum care a fost considerat ca mai bună revistă de specialitate de la noi, până în acel moment, N. Georgescu-Tistu a publicat în colaborare cu alți specialiști o serie de articole care dezbăteau probleme de ordin biblioteconomic și bibliografic. În cele 300 de pagini ale buletinului au scris de la studenți și bibliotecari până la profesori universitari și totodată specialiști de seamă. Din păcate, din cauza vremurilor care tindeau să devină zbuciumate în plan politic, revista a scos doar un singur număr.

Buletinul Centrului Român de Documentație, București, nr. 2, 1944

Publică Bibliotecile în cadrul documentării. N. Georgescu-Tistu vorbește despre importanța bibliotecilor în informare și documentare și despre creșterea cantității de documente. Spune că este nevoie de reorganizarea bibliotecilor, având un interes deosebit asupra producției științifice.

Studii și cercetări de bibliologie, București, 1955

Publică Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie.

Călăuza bibliotecarului, București, nr. 7, 1957

În această revistă, Nicolae Georgescu-Tistu a publicat lucrarea numită Cataloagele pe subiecte.

Bineînțeles, cum toată cariera sa profesioală a fost ghidată de cele două mari pasiuni ale sale literatura română și bibliologia, Nicolae Georgescu-Tistu a știut întotdeauna să le îmbine. Astfel, a avut numeroase scrieri ce prezentau bibliografii ale personalităților de seamă din cultura noastră românească, dar și studii dedicate acelor bibliofili sau filologi care au avut importante realizări în spate.

Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie din București

După întoarcerea sa în țară în anul 1926, N. Georgescu-Tistu și-a reluat postul din cadrul Muzeului Limbii române din Cluj pe care acesta îl ocupase și înainte plecării sale la studii. În anul 1928, din cauza unor piedici de ordin politic, neputând ajunge la conducerea Bibliotecii Centrale Universitare, ajunge la București și cu ajutorul lui Ioan Bianu devine director la biblioteca Facultății de Litere și Filosofie. Acesta a ocupat această funcție până în anul 1938, ocupându-se de organizarea bibliotecii cu foarte multă dedicație.

Bibliologul a ajuns la conducerea bibliotecii într-o perioadă în care aceasta a fost mutată într-o sală nouă. Această oportunitate oferită de Bianu l-a ajutat să își finalizeze lucrarea de docență, fiindu-i pus la dispoziție întreg catalogul de bibliotecă.

Ioan Bianu a vrut ca Nicolae Georgescu-Tistu să organizeze biblioteca facultății, considerându-l un adevărat specialist în domeniul bibliologic. Emeritului bibliolog de mai târziu, și-a început lucrul prin reinventarierea documentelor în cataloage noi, biblioteca dezvoltându-se într-o manieră frumoasă. Fondul bibliotecii a sporit și datorită mai multor donații din partea unor personalități de seamă. În scrierea despre Ioan Bianu, bibliologul vorbește și despre această etapă din viața sa, venirea la București și punerea în funcția de director de către Bianu.

Sub conducerea lui s-a întocmit și un catalog general care aduna cărțile tuturor specializărilor din facultate, acestea fiind integrate în biblioteca centrală din facultate. S-a implicat atât sufletește cât și profesional si acest lucru s-a văzut.

A făcut schimb de publicații cu biblioteci din străinătate, unii cercetători care apreciau munca depusă de bibliotecarul nostru spunând că acesta a organizat biblioteca pe baza noilor concepte biblioteconomice culese din afara țării. În ultimul an în care biblioteca se afla sub conducerea lui N. Georgescu-Tistu, existau în fondul ei ,,18. 382 de cărți în 21. 236 de volume, 6. 446 fiind cărți românești și 11. 936 cărți străine.”

Activitatea didactică

N. Georgescu-Tistu și-a desfășurat activitatea didactică universitară în București, acesta începând să predea cursuri de specialitate în anul 1929, la Școala Superioară de Arhivistică, apoi în cadrul Facultății de Litere. Profesorul este cel care a insistat asupra creării unui curs de bibliologie, astfel înființându-se pentru prima dată în România, catedra de bibliologie la Facultatea de Litere din București unde acesta a constituit și o bibliotecă pentru acestă specializare. În toată cariera sa didactică a avut parte de numeroase laude venite din partea colegilor, dar și din partea studenților săi.

2.3.1 Activitatea didactică la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București

Activitatea profesorală în domeniul bibliologic a primului docent în această știință de la noi, a început în anul 1929, în cadrul Școlii Superioare de Arhivistică. Aici a continuat cursurile de bibliologie predate de profesorul Alexandru Sadi-Ionescu, bibliologul încetând din viață prea devreme.

În lecția de deschidere intitulată Studiul și organizarea cărții, Nicolae Georgescu-Tistu a vorbit atât despre realizările în acest domeniu din țara noastră, din străinătate cât și despre ce ar trebui modificat sau adăugat.

Și-a prezentat structura cursului, numindu-l Noțiuni de bibliologie. Avea să trateze tot ceea ce înseamnă istoria cărții și descrierea bibliografică, prima dată propunându-și să trateze doar lucruri generale, apoi profesorul avea de gând să facă atât o latură practică a biblioteconomiei cât și o latură teoretică în care se tratau în detaliu toate noțiunile.

Aprecierile celor din jur nu au întârziat să apară după cum și Nicolae Oancea spunea după mulți ani, într-un articol dedicat profesorului cu ocazia împlinirii a 75 de ani, în anul 1969, intitulat simplu Profesorul N. Georgescu-Tistu, însă plin de aprecieri făcute asupra muncii depuse în slujba dezvoltării domeniului bibliologic, arătând și începutul activității sale didactice în cadrul Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie din București. Acesta rememorează momentul în care se hotărăște să ia parte la cursurile de bibliologie predate de Nicolae Georgescu-Tistu, iar datorită profesorului începe să îndrăgească tot ceea ce înseamnă organizarea, studiul cărții și profesia de bibliotecar: „ În viața mea s-a produs o cotitură: am rămas bibliotecar, credincios unei profesii care, de-a lungul anilor, mi-a oferit mari satisfacții de ordin moral și intelectual. Datorez aceasta, în întregime, profesorului N. Georgescu-Tistu, căruia îi voi păstra întotdeauna afecțiune, respect și recunoștință.”

Nicolae Georgescu-Tistu a predat în cadrul aceste instituții până în anul în 1950, an în care școala a fost desființată, devenind secție de arhivistică pe lângă Facultatea de Istorie a Universității din București, apoi acesta a continuat cursurile de bibliologie acolo, până în 1959.

2.3.2 Activitatea didactică la Facultatea de Litere din București

La Facultatea de Litere din București, Nicolae Georgescu-Tistu a predat în cadrul Secției de Bibliologie, din anul 1932. La început cursul era facultativ, dar în 1938 a devenit conferință, iar în anul 1942 a fost declarată independentă și astfel profesorul a creat un seminar și o bibliotecă potrivită domeniului bibliologic.

A publicat în Convorbiri literare, o bibliografie analitică, bibliografie realizată împreună cu studenții care audiau cursurile de istorie a literaturii române vechi și care au devenit și studenți ai seminarului său. Acea bibliografie strângea o lungă listă a publicațiilor destinate literaturii române vechi. Iată ce spunea despre bibliografie intitulată Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura românească veche: ,,Nădăjduim astfel să dăm o bibliografie din ce în ce mai competent redactată, folositoare cu adevărat celor care se interesează de trecutul cultural românesc. Am început să selecționăm deci mai strict materialul adunat și am eliminat sau numai enunțat simplele lucrări de popularizare. Au fost urmărite mai ales scrierile apărute în reviste și ziare[…].”

Profesorul bibliolog se axa mai mult pe latura practică a tot ceea ce înseamnă bibliologia și mai puțin pe cea teoretică. De aceea el încerca să orienteze studenții care erau interesați de această știință, mai ales spre aplicabilitatea tehnicilor de organizare a informației științifice.

La o prelegerea ținută la facultate, în anul 1936, pe 24 noiembrie, N. Georgescu-Tistu vorbește despre golurile din domeniul bibliografic care în acea vreme nu erau umplute, acesta argumentând necesitatea cursurilor care se ocupau de organizarea cărții. „La cursurile și seminariile sale i-a învățat pe studenti tehnica lucrului în bibliotecă, de la consultarea unor bibliografii până la problemele de clasificare.”

În vederea unei mai bune înțelegeri a cursurilor predate, profesorul a făcut vizite împreună cu studenții săi la mai multe instituții din domeniu, ca de exemplu: edituri, tipografii, vizite la biblioteca Academiei Române.

În anul 1938, profesorul a publicat prima carte de teorie din acest domeniu, de la noi din țară numită Orientări bibliologice. Aceasta cuprinde o serie de articole în care lămurește necesitatea bibliografiei și dezvoltarea ei în mediul științific. Tot în cadrul acestei lucrări, insistă asupra pregătirii bibliografului și a bibliotecarului, arată dezvoltările care s-au făcut în străinătate, în domeniu și dă anumite indicații asupra a ce s-ar putea schimba și la noi în această știință.

Cum N. Georgescu-Tistu a argumentat întotdeauna necesitatea unor cursuri de perfecționare a celor care lucrează deja în biblioteci, odată cu reușita constituirii atât a unui curs cât și a unui seminar de specialitate, custozii bibliotecilor din cadrul facultății au început acea pregătire atât de necesară în acele vremuri de început ale dezvoltării domeniului bibliologic.

Cu ajutorul Asociației studenților, s-au editat 3 cursuri pe care N. Georgescu-Tistu le preda: Curs de bibliologie(1946), Munca intelectuală( 1947) și Scris și carte: istorie, tehnică, semnificație(1948). Fiecare curs al său era menit să abordeze, treptat, lucruri importante, de la începutul scrisului, al apariției tiparului și până la organizarea bibliotecilor. Câțiva foști studenți care au scris despre profesor, ani mai târziu, îl prezintă ca fiind un profesor care știa să atragă și să rețină atenția mai ales cu modul său de a explica, dar și prin răbdarea pe care o avea atunci când dădea sfaturi și îndruma elevii în dificultățile întâmpinate.

A înființat în anul 1942 un Cerc bibliologic pentru studenți care a funcționat până în 1949 și al cărui secretar a fost Mircea Tomescu. Acest Cerc bibliologic era creat cu scopul de a răspândi cât mai mult bibliologia prin dezbaterea a numeroase teme care sprijineau noi concepte de specialitate.

La sesiunile acestei conferințe veneau numeroși studenți, profesori, dar și oameni din domeniul culturii care erau interesați de studiul și evoluția cărții. Cei care studiau și erau implicați în această știință, i-au recunoscut întotdeauna meritele acestui bibliolog și îi purtau un foarte mare respect, N. Georgescu-Tistu știind întotdeauna cum să apropie studenții de domeniul care începea să se dezvolte în cadrul conferințe de specialitate.

Profesorul, odată cu succesul acestei conferințe, a văzut necesitatea și unui buletin de specialitate, editat în cadrul cercului: Scriptum, cu vremea fiind considerat cel mai bun buletin bibliologic apărut până atunci. Primul număr a fost tipărit la Brașov, în anul 1944, din păcate fiind și singurul număr al revistei, cel de-al doilea neputând fi scos din cauza vremurilor neprielnice ale celui de-al doilea război mondial. În cadrul revistei au scris atât studenți cât și specialiști și bibliotecari.

În cuvântul de început, intitulat Inaugurare, N. Georgescu-Tistu argumentează necesitatea acestui buletin de specialitate, enumeră toate subiectele care vor face obiectul de studiu și dezbateri și mulțumește celor care au sprijinit tipărirea acestei publicații științifice. ,,Apariția unui buletin bibliologic a fost plănuită de îndată ce Conferința de bibliologie a Facultății de Litere din București a trecut în lege ca independentă, adică din Mai 1942.[…] în Scriptum vor fi mențioate toate scrierile mai însemnate din domeniul cărții, privind: organizarea muncii intelectuale, documentarea, istoria cărții, artele grafice, editura, librăria, colecțiile de anuscripte, scrisul în genere, bibliografiile de orice fel și din toate disciplinele, alcătuirea și administrarea bibliotecilor și catalogarea lor, etc.”

Bibliologul începe paginile publicației atât de apreciate de oamenii de cultură ai vremii, cu o explicație clară a terminologiei de specialitate, dar și cu începutul scrisului și al cărții din cele mai vechi timpuri până în acea perioadă. Expune acțiuni bibliografice realizate de instituții din străinătate, ca de exemplu Institutul internațional de bibliografie din Bruxelles. Despre începutul acestei noi științe prezintă fiecare dezvoltare atât de termeni cât și perioadele de timp în care s-au făcut îmbunătățiri.

De asemenea, în cadrul acestei reviste este realizată o bibliografie a publicațiilor de specialitate, publicații care vorbesc despre bibliologia românească, scrise la noi în țară, fiind adunate pe parcursul primului an de activitate al seminarului. Tot aici se găsesc și comunicările făcute de specialiști în cadrul întrunirilor, ce analizau diferite biblioteci, bibliografii și care dezbăteau diferite ramuri ale bibliologiei.

Succesul buletinului de specialitate nu a putut trece neobservat de către oamenii de seamă ai culturii, ca de exemplu: Perpessicius, Șerban Cioculescu, Barbu Theodorescu, Mircea Manolescu, care au făcut numeroase aprecieri asupra conținutului său și l-au considerat un nou început care va dezvolta domeniul de studiu și de organizare a cărții și care adună toate indicațiile de care specialisții au nevoie pentru a face acest domeniu să înflorească.

Aurelian Sacerdoțeanu analizează în câteva pagini ale buletinului ce aparținea Școlii de Arhivistică, Hrisovul, acestă revistă destinată cărții, lăudând activitatea cercului bibliologic și facând aprecieri asupra muncii depuse de colaboratori și de N. Georgescu-Tistu. ,,D-l N. Georgescu-Tistu începe publicarea unui buletin închinat în mod special cărții și scrisului. O astfel de publicație e întotdeauna binevenită și sperăm și sperăm să continue numai în limitele programului ce și a impus. Cel dintâi volum se prezintă în condiții foarte bune și bogat în cuprins.”

În anul 1953, bibliologul a înființat Secția de Biblioteconomie în cadrul căreia a predat până în anul 1955.

În toată perioada desfășurării activității didactice, profesorul s-a implicat și în alte activități care veneau în sprijinul dezvoltării noii științe într-o vreme în care cu greu puteai demara astfel de acțiuni.

3.Colaborări cu instituții culturale. Scrieri de bibliologie în reviste de specialitate

Emeritul bibliolog a colaborat cu diferite instituții culturale în cadrul cărora a ținut conferințe, a redactat alte buletine ce vorbeau despre noutățile bibliologiei românești și a ajutat la înființarea unora dintre aceste instituții. În ceea ce privește articolele de specialitate, Nicolae Georgescu-Tistu a publicat și în reviste din țara noastră, dar și din străinătate, unele fiind comentate de foști profesori de la școlile în care a studiat în afara țării și de specialiști români.

Mihai Petrescu laudă anii pe care profesorul și bibliologul N. Georgescu-Tistu i-a dedicat muncii științifice: ,,În toți acești ani, profesorul N. Georgescu-Tistu a încercat, și-n parte a reușit, să convingă lumea universitară, și nu numai aceasta, că bibliologia este o disciplină științifică importantă, utilă și necesară în planurile de învățământ ale școlii superioare românești. Prin tot ce a publicat – articole de specialitate, cursuri universitare- prin activitatea desfășurată în cadrul cercului de bibliologie – a făcut o frumoasă propagandă a acestei discipline.”

Iată unele dintre cele mai importante colaborări cu instituții, dar și unele reviste de specialitate în care a publicat scrieri bibliologice importante:

Instituții culturale

Institutul Social Român din București

Cum preocupările acestui institut erau legate de carte și printre viitoarele sale acțiuni se numărau și înființarea unei biblioteci orientată spre problemele politico-sociale, întocmirea unei colecții care avea în componență bibliografii și alte materiale cu caracter informativ, într-o discuție cu directorul Dimitie Gusti, Nicolae Georgescu-Tistu îi propune înființarea unei Secții de bibliologie. Această secție cu statut de centru de documentare, a luat naștere în data de 4 martie 1929. Aici aveau loc discuții ce țineau de bibliotecă, bibliografii, Nicolae Georgescu-Tistu fiind secretar.

În Preocupări bibliologice la Institutul Social Român, scriere cuprinsă în lucrarea Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie, N. Georgescu-Tistu povestește începuturile Secției și vorbește cu lux de amănunte despre planul de acțiuni al acesteia.

Toți cei implicați în Secția bibliologică au început prin a puncta acțiuni ce trebuiau dezvoltate în cadrul său: o bibliografie generală, demersuri de ordin juridic în ceea ce privește lanțul de biblioteci științifice, dar și publice de la noi din țară, stabilirea unor norme în ceea ce privește organizarea unui lanț de biblioteci școlare.

N. Georgescu-Tistu spunea: „Ca secretar al secției îmi puneam mari speranțe într-o conlucrare, facilitată de noul organism, între Academie, Ministerul Instrucțiunii, Asociația bibliotecarilor și principalele case de editură, pentru editarea unui buletin științific de înregistrare a produselor de tipar, intitulat ,,Bibliografia României”. ”

De asemenea, bibliologul povestește despre problemele de ordin material care puneau piedici în fața constituirii bibliotecii pe care Dimitrie Gusti o dorea înființată în cadrul Institutului Social Român.

Alte discuții dintre cele mai importante au fost despre Depozitul Legal în anul 1930, când au avut loc patru astfel de conferințe în cadrul Secției. N. Georgescu-Tistu a intrat în contact cu diferite Institute, biblioteci mari din străinătate care au oferit Secției bibliologice materiale cu legi și studii referitoare la Depozitul Legal, articole și norme, acestea fiind de mare folos în conferințele care au urmat. Conferințele au fost realizate de N. Georgescu-Tistu, Emanoil Bucuța, Perpessicius și Avram Tudor. Cei patru au dezbătut subiectul de la origini până în acele vremuri, bibliologul nostru punând problema în special asupra legăturii strânse dintre bibliografia națională și Depozitul Legal. Bibliologul a sugerat înființarea unui depozit legal central, ceea ce ani mai târziu s-a și realizat.

Alte activități, printre cele mai frumoase, au fost inițiativele de a face prin intermediul radioului, câteva expuneri ce aveau ca subiect principal cartea și lectura.

Din cauza regimului politic din vremea respectivă, în mare parte a economiei, secția bibliologică se sfârșește pe parcursul anilor, însă cu multe realizări în spate.

Centrul Român de Documentație

În anul 1940 Nicolae Georgescu-Tistu a ajutat la înființarea Centrul Român de Documentație. Acest centru se ocupa de toate problemele ce țineau de informare, aici se țineau conferinte biblioteconomice, se discutau crearea unor oficii de documentație. Se vedea a fi un centru de informare la care orice persoană putea apela deoarece conținea documente din toate domeniile. Tot în cadrul centrului se discutau și realizarea unor cursuri biblioteconomice.

N. Georgescu-Tistu a scris și în Buletinul acestui centru în care a vorbit despre necesitatea specializării personalului, dar și despre importanța bibliografiei și a bibliotecilor în informare.

Academia Română din București

Specialistul-bibliolog Nicolae Georgescu-Tistu a luat parte ca redactor la realizarea unui volum de dezbateri din anul 1957 din cadrul unei sesiuni științifice numită Prima sesiune științifică de bibliografie și documentare organizată de Academia Română.

A fost primul specialist care a avut inițiativa de a realiza un vocabular tehnic în domeniul bibliologic cu scopul de a pune la punct terminologia de specialitate. Astfel, publică în anul 1955, în revista intitulată Studii și cercetări de bibliologie, articolul Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie. Aici povestește despre toate materialele de care au dispus pentru crearea vocabularului, despre colectivul cu care a lucrat și dă câteva indicații despre instituțiile din străinătate care au creat un vocabular asemanător. ,,Aspectele actuale ale terminologiei bibliologice românești trebuiesc ținute în seamă la alcătuirea unui vocabular tehnic de specialitate pentru a utiliza elementele pe care limba le-a primit de mult și le-a asimilat, dar și pentru a preciza lipsurile și a fixa un plan de lucru care ne-ar apropia de rezolvarea problemei pe tărîm romînesc. N-avem o adâncă și largă tradiței bibliologică și se explică astfel lipsa unei bogate terminologii romînești în domeniul cărții, precum și flora proaspătă a unor denumiri nefirești, încîlcite, neînțelese de majoritatea oamenilor, fiindcă provin din limbile țărilor din care am împrumutat pripit multe noțiuni și cuvinte nepotrivite fondului local.” A lucrat la vocabular în colaborare cu un grup de specialiști ai Academiei Române, acesta fiind publicat în anul 1965.

Profesorul doctor docent N. Georgescu-Tistu, împreună cu alți specialiști de seamă, a adus mari contribuții bibliologiei românești atât prin implicările sale în numeroase acțiuni ce aparțin domeniului cât și prin lucrările de specialitate lăsate generațiilor ce au urmat.

Mai mulți specialiști au scris despre bibliologul Nicolae Georgescu-Tistu, scrieri fie cu prilejul unor ocazii speciale fie din dorința de a arăta lumii dezvoltările pe care le-a făcut pentru bibliologia românescă. În continuare voi prezenta pe scurt unele scrieri dedicate lui N. Georgescu-Tistu:

Ion Colan publică în Călăuza bibliotecarului, nr. 9, anul 1964, un articol dedicat lui N. Georgescu-Tistu, intitulat N. Georgescu-Tistu. Aduceri aminte. Prieten și colaborator cu bibliologul nostru, Ion Colan povestește despre momentul în care cei doi s-au împrietenit atât datorită profesiei care îi lega, cea de bibliotecar, cât și datorită hotărârii de a cumpăra de la anticariatul Ardealul din Cluj cărți pentru biblioteca Astra din Brașov. Laudă modul în care bibliotecarul a avut grijă ca toate cărțile aduse din Cluj să fie în condiții optime. De asemenea laudă evoluția tânărului bibliotecar care a reușit să ajungă un profesor și specialist desăvârșit în bibliologie, iar despre Scriptum vorbește în finalul articolului ca despre o mare realizare în domeniu.

Maria Zamatiu, tot în cadrul revistei Călăuza bibliotecarului, nr. 9, anul 1964, publică articolul N. Georgescu-Tistu.Un animator al bibliologiei românești. Cu ocazia împlinirii a vârstei de 70 de ani, Maria Zamatiu scrie un articol în care cariera profeorului este prezentată în patru pagini, acestea fiind umplute numai de laude și de tot cee ce a făcut pentru știința bibliologică. A vorbit despre problemele pe care le-a dezbătut în diferite conferințe, a mai vorbit, în special, despre bibliografiile pe care le-a realizat, despre Cercul bibliologic și activitățile sale sau despre buletinul Scriptum. Despre cursurile ținute la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie sau despre cele de la Facultatea de Litere, în cadrul Secției bibliologice, a prezentat pe scurt conținutul lor. În ceea ce privește scrierile bibliologice ale profesorului a vorbit mai mult despre cele cu teme bibliografice.

Dan Simonescu a scris articolul Profesorul N. Georgescu-Tistu și bibliologia română. 75 de ani de la nașterea sa pe care l-a publicat în Revista bibliotecilor, nr. 9, în anul 1969. Începe articolul prin prezentarea profesorului bibliolog unde comunică și motivul pentru care a scris articolul: N. Georgescu-Tistu împlinea 75 de ani de la naștere. Cei 50 de ani de activitate profesională în care a muncit pentru bibliologia românească, în care a teoretizat și a pus în practică idei pentru dezvoltarea domeniului sunt puși și pe hârtie. După această introducere, începe să prezinte studiile din străinătate ale bibliologului, începutul studierii temeinice a științei bibliologice, dar și întoarcerea sa în țară. Expune și activitățile sale de la catedra Secției de bibliologie din București și prezintă structura cursurilor predate acolo. Povestește despre lucrările sale bibliografice și despre tehnica pe care o avea.

Nicolae Oancea a publicat în Revista bibliotecilor, nr. 9, în anul 1969 un articol numit Profesorul N. Georgescu-Tistu, tot cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. Povestește cum l-a cunoscut pe profesor atunci când a început să audieze cursurile de bibliologia a Școlii Superioare de Arhivistică din București și cum i-a insuflat dragostea pentru bibliotecă. Evocă principalele realizări ale bibliologului, realizând o scurtă biografie. Prezintă colaborările cu instituții culturale, vorbește despre cea mai importantă lucrare bibliografică realizată de N. Georgescu-Tistu și anume Bibliografia literară română. În finalul articolului, concluzionează prin transmiterea urărilor de bine cu ocazia împinirii vârstei de 75 de ani.

Olimpia Năstase realizează în anul 1969 bibliografia scrierilor lui N. Georgescu-Tistu, intitulată Prof. dr. Nicolae Georgescu-Tistu: bibliografia scrierilor: 1914-1969. Realizează bibliografie pe domeniul bibliologic cât și pe domeniul literaturii.

Mihai Petrescu a publicat un articol în revista Biblioteca, nr. 6, anul 1992, intitulat Un nume pentru istoria bibliotecilor: Nicolae Georgescu-Tistu. Acest articol reprezintă o scurtă biografia a bibliotecarului, la care este adăugată și o bibliografie a principalelor scrieri din domeniul bibliologic.

Cu siguranță tot ceea ce a lăsat N. Georgescu-Tistu în spatele anilor pe care i-a dedicat în totalitate culturii noastre românești, va fi privit întotdeauna ca fiind un pas foarte important făcut spre dezvoltarea unei științe care a fost privită, la început, cu scepticism în țara noastră. Astăzi, când această știință s-a extins atât de mult și la noi, odată cu apariția noilor tehnologii, a noilor concepte și a noilor acțiuni întreprinse în biblioteci și nu numai, privim eforturile făcute de oamenii care au sperat ca și urmașii lor să exploreze domeniul cărții și să îl dezvolte în continuare.

Concluzii

Profesorul și bibliologul Nicolae Georgescu-Tistu a menținut viu interesul pentru bibliologie, reușind să atragă tineri studenți la Secția de bibliologie din București. Ca specialist, din tot ceea ce a realizat pe parcursul anilor dedicați muncii intelectuale, a fost unul dintre cei mai buni din România, care a adus pentru cultura românească importante cercetări și numeroase laude.

În ceea ce privește latura sa didactică, profesorul a împărtășit dragostea lui pentru studiul cărții și al bibliotecilor și studenților care îi urmau cursurile de la Facultatea de Litere sau de la Școala Superioară de Arhivistică. Nicolae Georgescu-Tistu împreună cu alți specialiști au dus bibliologia românească suficient de sus încât să nu se mai poată opri din dezvoltare. Acești specialiști au ales să încerce deschiderea unor drumuri nu foarte clare, să le cerceteze și să le dezvolte pentru generațiile care urmează.

Învățământul bibliologic românesc reprezintă calea cea mai sigură cale prin care, studiul cărții și al bibliotecilor se poate realiza. În pofida tuturor piedicilor care s-au pus la început, tot s-a putut ajunge la importante cercetări de specialitate care oferă culturii românești posibilitatea de a se dezvolta și mai mult.

Pe lângă faptul că a fost un strălucit teoretician al specialității, N. Georgescu-Tistu, în cadrul orelor de bibliologie, îndruma studenții și către practica bibliografică. Înființarea orelor de bibliografie era necesară deoarece trebuia să se rezolve anumite probleme ce țineau de bibliografie.

Cursurile, cărțile și articolele scrise despre bibliologie erau realizate cu scopul de ajuta progresul științific românesc. Prin lucrările scrise, specialistul nostru scotea în evidență posibilitățile de rezolvare ale problemelor întâmpinate de bibliotecile românești. A insistat foarte mult pe rezolvarea problemelor bibliografice, a scris lucrări despre importanța realizării bibliografiilor care să ofere titluri din istoria literară. În acest sens a lucrat cu studenții care aparțineau catedrei de istoria literaturii române, o bibliografie întitulată Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura românească veche.

Stilul pedagogic al profesorului a atras întotdeauna studenți, de aceea, în cadrul cercului bibliologic care aparținea de Secția de bibliologie, au luat parte numeroși studenți care puteau să prezinte lucrări în cadrul întâlnirilor, lucrări ce aveau ca teme de la bibliotecari până la probleme dificile cu care se confruntau bibliotecile.

„Textele sale bine scrise, bine scrise, moderne și astăzi, impresionaează prin raportarea prin raportarea realităților din numeroase țări și prin actualitate. Ideile sale despre formarea specialiștilor în bibliologie merită reluate pentru suplețea și eficiența lor. Era adeptul metodei, ordinii și rigorii, dar în același timp al adaptării la dinamica realității și al importanței ce trebuie acordată dimensiunii psiholoogiece a muncii din biblioteci.”

Astăzi, când învățământul bibliologic este deja promovat în toată țara și este susținut de mari universități, biblioteci centrale universitare, încă se mai lucrează la unele probleme cu care domeniul se confruntă. Însă tot ceea ce a fost mai greu, adică înrădăcinarea științei în România, a fost trecut cu succes de bibliologii din trecut.

Capitolul III

Bibliografia lucrărilor

De-a lungul anilor, profesorul și bibliologul N. Georgescu-Tistu a scris numeroase lucrări pe cele două mari teme care i-au marcat viața profesională: istoria literaturii și bibliologia. Fie că au fost cursuri, fie că au fost articole sau cărți, întotdeauna erau încărcate cu experiențe și îndrumări profesionale prin care puteai vedea dorința sa de a împărtăși celor ce citeau acele rânduri, viziunea și posibilitățile de dezvoltare mai ales când venea vorba despre domeniul bibliologic.

A scris lucrarea auto-bibliografică intitulată Truda unui sfert de veac, în care așterne pe hârtie lucrările sale din anul 1919 până în anul 1944. Chiar în această lucrare a mai prezentat în câteva pagini apropierea celor 2 domenii în care a activat. De asemenea, cu diferite ocazii, alți profesori , specialiști sau chiar studenți, amintesc renumitele sale publicații din străinătate și din țară, lăudându-i întotdeauna reușitele.

A scris și despre cei doi profesori și specialiști care l-au ajutat în formarea sa profesională: Ioan Bianu și Sextil Pușcariu. În scrierile dedicate lui I. Bianu a vorbit despre activitățile lui ca profesor, specialist și decan al facultății de Litere din București. A prezentat amintirile care îi legau și a vorbit despre el cu foarte mare drag. Despre Sextil Pușcariu a vorbit și a realizat și bibliografia scrierilor sale. Despre alți oameni ai culturii noastre românești, de asemenea a scris fie realizându-le bibliografiile lucrărilor, fie a scris despre viața lor. Un astfel de exemplu foarte mult apreciat a fost lucrarea Ion Ghica scriitorul în care Nicolae Georgescu-Tistu a prezentat viața scriitorului și a alcătuit o bibliografie cu scrierile sale, a adunat scrisori, memorii ale lui Ion Ghica, fiind puțin cunoscute și le-a expus publicului. În anul 1914 a publicat pentru prima dată câteva versuri, văzându-se astfel atracția spre științele umaniste.

A scris atât lucrări despre problemele bibliologice cât și lucrări ce abordau domeniul filologic, cu precădere cel istoric-literar, lucrări din domeniul sociologic, istoric, învățământ, artă sau cultură generală, după cum bine arată în auto-bibliografia realizată în anul 1945.

Atât specialiști contemporani profesorului cât și specialiști din aceste vremuri în care bibliologia a evoluat și continuă să evolueze în țara noastră, îl consideră pe Nicolae Georgescu-Tistu bibliologul care a reușit să dezvolte începuturile acestei specializări. Cum niciodată nu trebuie să uităm eforturile unor oameni care au dat tot ce este mai bun pentru a ajuta cultura românească să înflorească și să fie cunoscută și de alte țări, am considerat necesar menționarea lucrărilor de specialitate a emeritului specialist. Astfel, din bibliografia scrierilor lui N. Georgescu-Tistu făcută de Olimpia Năstase, voi prezenta lucrări scrise din domeniul bibliologic:

Bibliologie

Cărți

„Studiul și organizarea cărții: Lecția de deschidere a cursului de bibliologie la Școala Superioară de Arhivistică si Paleografie. 22 ianuarie 1929. București: Bibliofila, 1929. 21 p.

Bibliografia literară română. București: Imprimeriile Statului, 1932. XX. 255 p.

Orientări bibliologice. București: Librăria universitară, 1938. 138 p.

Truda unui sfert de veac: 1919-1944. București: Librăria universitară I. Cărăbaș, 1945. 39 p

Curs de bibliologie. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1946. 188 p.

Munca intelectuală: Idei generale și îndrumări tehnice. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1947. 151 p.

Scris și carte. Istorie, tehnică, semnificație. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1948. 224 p.

Vocabular de bibliologie. București: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, 1965. 179 p.

Cîntare Cărții. Scriitori români despre carte. Ediție îngrijită de Nicolae Georgescu-Tistu. Prefață de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius. București: Editura Tineretului, 1967. 120 p.

Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie. Ed. Îngrijită și studiu introductiv de Dumitru Bălăeț. București: Editura Științifică, 1972. 360 p.”

Studii și articole

„ Cărțile ca intrument politic. În: Înfrățirea. Cluj. 1, nr. 107, 1920. p 1.

Notițe bibliografice. În: Înfrățirea. Cluj. 1, nr. 126, 1921. 2 p; nr. 127, 1921, p 6; nr. 148, 1921, p. 2; nr. 159, 1921, p. 2; nr. 346, 1921, p.2.

Revista periodicelor. În: Dacoromania. Cluj. 2, 1921-1922, p. 853-881; 3. 1924, p. 986-1075; 5, 1929, p. 801-879.

Emil Picot et ses traveaux relatifs aux Roumains. În : Mélange de l' Ecole roumaine en France. Paris, 1925.

Al. Sadi-Ionescu. În: Dacoromania. Cluj, 4, 1927. p. 1542.

Les bibliothèques et la bibliographie roumaine. În : Revue des bibliothèques. Paris, nr. 1-3, 1927.

Principii de organizare a bibliografiei filologice la noi. În: Dacoromania. Cluj, 4, 1927. p. 1551

Organizarea bibliografiei filologice. În: Revista filologică. Cernăuți, nr. 2, 1927. p. 369-379.

Pubblicazione storiche rumene dalla guerra in poi. În: Archivio Storico Italiano, Firenze, seria VII, 1930. p. 115-130.

Progresele bibliografiei și biblioteconomiei. Conferință ținută la Vălenii de munte. Rezumat de G. Șerbu. În: Neamul românesc. București, 26, nr, 186, 1931. p. 1-2.

Depozitul legal, baza bibliografiei naționale. În: Buletinul Secției bibliologice a Institutului Social Român. București, nr 1, 1932. p. 23-32.

Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura românească veche. În: Cercetări literare. București, 1, 1934; 2, 1936; 3, 1939; 4, 1941; 5, 1943.

Bibliographie historique de la presse roumanie. În: Bulletin of the International comitee of historical sciences. Paris, nr. 22, 1934. p. 72-76.

Bibliotecile universitare. În: Vremea. București, nr. 463, 1936. p. 8.

Pregătirea bibliotecarului și a bibliografului. În: Revista arhivelor. București, nr. 6-7, 1936-1937. p. 139-149.

Zăbava cărților. În: Călăuza studentului. București, 5, 1937-1938. p. 207-222.

Buletinul bibliografic românesc. În: Cuvântul. București, 15, nr. 3142, 1938. p. 2.

Cercul de studii documentare. În: Buletinul de studii și informații documentare. București, 1, nr. 1, 1940. p. 15-16.

Fritz Milkau și biblioteconomia germană. În: Revista limbii și culturii germane. București, 1, nr. 2, 1941. p. 265-272.

Bibliotecile în cadrul documentării. În: Buletinul Centrului român de documentație. București, 2, nr. 1-2, 1941. p. 5-6.

Activitatea Seminarului de Bibliologie în anii universitari 1941-1942 și 1942-1943. În: Scriptum. București, 1, 1944. p. 274-276.

Badea Cârțan, cioban de cărți. În: Scriptum. București, 1, 1944. p. 247-248.

Bibliograful Gheorghe Adamescu. În: Scriptum. București, 1, 1944. p. 264-269.

Domeniul și însemnătatea bibliologiei. În: Scriptum. București, 1, 1944. p. 1-12.

Catalogul analitic. În: Buletinul Centrului român de documentație. București, 2, nr. 1-4, 1944. p. 7-9.

Despre bibliografie. În: Căminul cultural. București, 11, nr. 5-6, 1945. p. 352-356.

Legatul cărților. Conferință ținută la Radio-București, 29 ianuarie, 1934. În: Căminul cultural. București, 12, nr. 1, 1946. p. 12-18.

Emanoil Bucuța și biblioteca populară. În: Căminul cultural. București, 13, nr. 2, 1947. p. 397.

Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie. În: Studii și cercetări de bibliologie. București, 1, 1955. p. 221-232.

Cataloagele pe subiecte. În: Călăuza bibliotecarului. București, 10, nr. 7, 1957. p. 12-14.

Vocabularul bibliotecarului. În: Călăuza bibliotecarului. București, 10, nr. 4, 1957. p. 19-21.

Creatorii de cultură despre carte. În: Călăuza bibliotecarului. București, 11, nr. 5, 1958. p. 9-11.

O bibliotecă militară la Iași în 1846. În: Studii și cercetări de bibliologie. București, 3, 1960. p. 73-88.

Activitatea bibliologică a lui Alexandru Odobescu. În: Studii și cercetări de bibliologie. București, 5, 1963. p. 135-152.

Din frămâtările de început ale bibliologiei române. În: Studia bibliologica. București, 2, 1967. p. 3-27.

Preocupări bibliologice la Institutul Social Român. În: Probl. bibliol. Buc, 3, 1969(sub tipar).”

Cursuri

„Curs de bibliologie. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1946. 188 p.

Munca intelectuală: Idei generale și îndrumări tehnice. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1947. 151 p.

Scris și carte. Istorie, tehnică, semnificație. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1948. 224 p.”

Miscellánea

„Orientări bibliologice. București: Librăria universitară, 1938. 138 p.

Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie. Ed. Îngrijită și studiu introductiv de Dumitru Bălăeț. București: Editura Științifică, 1972. 360 p.”

Recenzii

„ Adamescu, Gheorghe. Contribuțiune la bibliografia românească. Fasc. 1 și 2. Istoria literaturii române. 1500-1921. București, Cartea Românească, 1923. În: Dacoromania, 3, 1924, p. 976-977.

Molin, Virgil. Vocabularul tipografului român. Craiova, 1923. În: Dacoromania, Cluj, 3, 1924, p. 985.

L' Europe orientale. Paris et Bucarest. 1923-1924. Revista periodicelor străine. În: Dacoromania, Cluj, 4, 1927, p. 1523-1525.

Georgescu, Ioan. Tipografia seminarului din Blaj. Boabe de grâu. 5, 1934. P. 1-31. În: Rev. ist. rom. București, 4, 1934, p. 414-415.

Bibliografia pedagogică românească. Buc., Inst. art. graf. Tipar univ., 1939, p. 377.

Il libro italiano. Bolletino bibliografico mensile. Rev. Roma, București, 1934. În: Rev. ist. rom. București, 4, 1934, p. 348-349.

Crăciun, Ioachim. Bibliografii românești apărute între 1930și 1935. Cluj. Cartea românească, 1936. În: Rev. ist. Rom. București, 7, nr. 3-4, 1937, p. 404-411.”

Bibliografie

Monografii:

BERCIU-DRĂGHICESCU, Adina. Personalități ale științelor informării și documentării din spațiul românesc. București: Editura Universității, 2008. 192 p.

BERCIU- DRĂGHICESCU, Adina. Facultatea de Litere a Universității din București. 150 de ani de învățământ filologic românesc 1863-201. Tradiție și valoare: 1863- 2013. București: Editura Universtății, 2013. 1106 p.

BULUȚĂ, Gheorghe. Galeria bibliologilor români. Târgoviște: Bibliotheca, 2003. 96 p.

BULUȚĂ, Gheorghe. Bibliologie românească: Idei. Portrete. Controverse. Targoviste: Bibliotheca, 2008. 284 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Orientări bibliologice. București: Librăria universitară, 1938. 138 p.

GEORGESCU-TISTU, N. Munca intelectuală: idei generale și îndrumări tehnice. București: [s.n ], 1947. 151 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Scris și carte. Istorie, tehnică, semnificație. București: Asociația studenților Facultății de filosofie și litere, 1948. 224 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Bibliografia literară română. București: Imprimeriile Statului, 1932, XX. 225 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae . Studiul și organizarea cărții: Lecția de deschidere a cursului de bibliologie la Școala Superioară de Arhivistică si Paleografie. 22 ianuarie 1929. București: Bibliofila, 1929. 23 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Bibliografia publicațiilor privitoare la cultura românească veche.1935-1936. București: Imprimeria Națională, 1939.

Truda unui sfert de veac: 1919-1944. București: Librăria universitară I. Cărăbaș, 1945. 39 p

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Cartea și bibliotecile: Studii de bibliologie. București: Editura Științifică. 1972. 358 p.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Vocabularul de bibliologie București: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, 1965. 179 p.

NĂSTASE, Olimpia. Prof. dr.Nicolae Georgescu-Tistu: bibliografia scrierilor: 1914-1969. București: Biblioteca Centrală de Stat, 1969. 70 p.

Articole:

COLAN, Ion. N. Georgescu-Tistu. Aduceri aminte. În: Călăuza bibliotecarului, 1964, nr. 9, p. 536-537.

DRĂGULĂNESCU, D. Mișcarea documentară și Centrul român de documentație. În: Scriptum. București, 1943, nr. 1, p. 185-188.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Domeniul și însemnătatea bibliologiei. În: Scriptum. București, 1944. nr. 1, p. 1-12.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Activitatea Seminarului de Bibliologie în anii universitari 1941-1942 și 1942-1943. În: Scriptum. București, 1944, nr. 1, p. 274-276.

GEORGESCU-TISTU, Nicolae. Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie. În: Studii și cercetări de bibliologie. București, 1955, nr. 1, p. 221-231.

OANCEA, Nicolae. Profesorul N. Georgescu-Tistu. În: Revista și bibliotecile. București, 1969, nr. 4, p. 555-557.

PETRESCU, Mihai. Un nume pentru istoria bibliotecilor: Nicolae Georgescu-Tistu. În: Biblioteca, 1992, nr. 6, p.16-17.

SACERDOȚEANU, Aurel. Scriptum. Buletin bibliologic. În: Hrisovul. București, 1945, p. 192.

SIMONESCU, Dan. Profesorul Georgescu-Tistu și bibliologia română: 75 de ani de la nașterea sa. În: Revista bibliotecilor, 1969, nr. 9, p. 552-555.

ZAMATIU, M. N. Georgescu-Tistu. Un animator al bibliologiei românești. În: Călăuza bibliotecarului. București, nr. 9, p. 533-536.

Anexe

(http://cachescan.bcub.ro/carte_rara_17_aprilie_2013/PVB_3_2012/619022.jpg)