Modalitati de Stimulare a Creativitatii Elevilor Prin Lectura Si Analiza Comediilor Lui Ion Luca Caragiale

CUPRINS

Motto

Argument

Partea I

Aspectele teoretice ale studiului

CAPITOLUL I

CREATIVITATEA ȘCOLARĂ

I.1. Creativitatea – delimitări conceptuale și terminologice……………………………………..pag.

I.2. Învățarea creativă………………………………………………………………………………………….pag.

I.2.1. Specificul creativității în ciclul gimnazial………………………………………………………….pag.

I.2.2.Limba și literatura română- metode și tehnici de stimulare

a creativității elevilor………………………………………………………………………………………..pag.

.

Partea a II-a

Aspecte metodologice

CAPITOLUL II

COMEDIILE LUI ION LUCA CARAGIALE

II.1. COMEDIILE LUI ION LUCA CARAGIALE

– abordarea metodică în învățământul gimnazial………………………………………………………… pag.

II.2. MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR

PRIN LECTURA ȘI ANALIZA COMEDIILOR LUI ION LUCA CARAGIALE.

II.2.1. Considerații metodice generale. ………………………………………………………………. pag

II.2.2. Metode tradiționale………………………………………………………………………………… pag

II.2.3. Metode moderne (activ-participative)……………………………………………………….. pag

II.2.3.1.Metoda Ciochinelui……………………………………………………………………..pag.

II.2.3.2.”Caruselul” (MetodaGraffiti)………………………………………………………..pag.

II.2.3.3. Controversa creativă……………………………………………………………………pag.

II.2.3.4. Pedagogia dramatică………………………………………………………………….pag.

Partea a III-a

Cercetarea pedagogică

CAPITOLUL III

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN LECTURA ȘI ANALIZA COMEDIILOR

LUI ION LUCA CARAGIALE

III.1. Ipoteza și obiectivele cercetării……………………………………………………………………… pag

III.2. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………….. pag.

III.2.1.Lotul de subiecți………………………………………………………………………. …………pag.

III. 2.2 Metodologia cercetării……………………………………………………………………….. pag.

III.2.3. Măsurarea………………………………………………………………………………………… pag.

III.2.3.1.Variabile……………………………………………………………………………….pag.

III.2.3.2.Instrumente……………………………………………………………………………pag.

III.3.Procedura………………………………………………………………………………………………………pag.

III.4.Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………………………..pag.

III.5.Concluzii………………………………………………………………………………………………………. pag.

CONSIDERAȚII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

Disciplina Limba și literatura română este o disciplină obligatorie în toată perioada școlarității, o disciplină care are un rol important în formarea culturală și literară, progresivă a copiilor. Cu ajutorul acestei discipline, copilul înțelege lumea, așa cum este ea, învață să comunice, să interacționeze cu cei din jurul său, eminând și receptionând corect mesajele. Pe lăngă toate acestea, școlarul găsește în acest obiect, un sprijin enorm care îl ajută să devină sensibil la tot ce a creat natura și și la tot ce a creat omul. O altă importanță pe care o are limba și literatura română pentru elevi este aceea că îi dă posibilitatea să aibă în permanență un mijloc de inspirație pentru a putea crea, pentru a putea să-și rezolve unele probleme pur personale sau ale semenilor săi, având ca modele personaje reale sau imaginare din textele studiate.

În sens larg, literatura română este importantă deoarece ajută elevii să creeze spații ficționale, să poate comunica corect prin îmbogățirea vocabularului, dar și să identifice în personajele din textele literare modele pozitive sau negative.

Predarea limbii și literaturii române în școală încurajează dorința de a citi a elevilor. În momentul în care un copil începea să citească o carte, curiozitatea de a vedea care este finalul acțiunii descrise în carte, îl făceau pe acesta de a finaliza cât mai repede, lecturarea acesteia. După cum observă cititorul, am folosit verbele la timpul trecut fără a face vreo greșeală de exprimare scrisă ci pentru a evidenția, cu regret faptul că acestea se întâmplau odată. Acum , elevii sunt preocupați de modernizare și anume locul bibliotecii din camera personală a fost luat de biblioteca virtuală, timpul liber, de lectură înlocuit cu jocurile IT etc.

Din aceste motive, noi, profesorii de limbă și literatură română avem o datorie supremă față de această comoară ,, literatura română” : să găsim în permanență modalități de stimulare a elevilor pentru lectura unor opere literare a unor mari scriitori. Prin acești scriitori se numără și aceia care au scris lecturi pentru vârsta lor, texte care au un rol fundamental în formarea personalității acestora, în dezvoltarea conduitei moral-civice.

Unul dintre acești scriitori este și scriitorul Ion Luca Caragiale.

Această lucrare este rezultatul preocupărilor mele de a stimula interesul elevilor de gimnaziu pentru lectura și analiza comediilor lui Ion Luca Caragiale, întrucât textele acestui scriitor au un rol importantant în viața lor socială și anume acela de a contribui la formarea caracterului și personalității acestora, pe de o parte dar pe de altă parte este rezultatul al indentificării și punerii în practică a unor modalității de stimulare a creativității elevilor, folosind ca aplicație creațiile scriitorului menționat în rândurile de mai sus.

Lucrarea propune o analiză atentă a procesului didactic desfășurat în cadrul orelor de literatură română, la gimnaziu, din perspectiva relației lectură – analiză – creație. Acest studiu reprezintă o deschidere spre noi obiective, care să conducă la dezvoltarea și stimularea potențialului creativ al elevilor. Formarea competențelor creative la elevii de gimnaziu se realizează în cadrul unui proces amplu, susținut în primul rând printr-o planificare adecvată a activităților didactice, prin resurse materiale și informaționale care să conducă la atingerea obiectivelor educaționale, dar și prin strategii active care să-i stimuleze la actul învățării.

Am structurat prezenta lucrare pe două părți: o parte teoretică și o parte practic-aplicativă.

Partea teoretică cuprinde două capitole care tratează ,după cum urmează:

Capitolul I: – ,, Aspecte teoretice despre creativitate și despre principiul învățării creative în gimnaziu(specificul creativității în ciclul gimnazial, metode și tehnici de stimulare a creativității elevilor utilizate în cadrul orelor de limba și literatura română).”

Capitolul al II lea: – ,, Abordarea metodică a comediilor lui Ion Luca Caragiale în gimnaziu cât și modalități de stimulare a creativității elevilor prin lectura și analiza acestor creații literare”; de asemenea în acest capitol se va da o atenție deosebită, pedagogiei dramatice, considerată o modalitate importantă de stimulare și dezvoltarea a creativității elevilor.

Capitolul al treilea „STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN LECTURA ȘI ANALIZA COMEDIILOR LUI ION LUCA CARAGIALE” prezintă aspecte practice cu referire la modalități concrete de concepere, proiectare și realizare a evaluării didactice, cu accent pe realizarea obiectivelor la disciplina Limba și literatura română.

CAPITOLUL I

CREATIVITATEA ȘCOLARĂ

Motto:

,,Imi plac copiii – orice copil e un mic Picasso, sunt bulgari de creativitate. Intotdeauna trebuie intretinuta partea copilareasca din noi.”( Francis Ford Coppola)

I.1. Creativitatea – delimitări conceptuale și terminologice

Societatea actuală în care trăim este direct interesată de dezvoltarea și afirmarea potențialului creator. Este direct interesată de actul creației, de procesele prin care se formează, prin care poate fi identificată și cultivată. Creativitatea în general se referă atât la ceea ce rezultă din acest produs cât și la procesul în sine.

În Dicționarul explicativ al limbii române, termenul de creativitate se referă la :

–Însușirea de a fi creator, putere creatoare. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créativité.
(Sursa: DEX '09 (2009)

-Capacitate de a crea, de a produce valori. [Sil. cre-a-] /<fr. créativité
(Sursa: NODEX (2002)

–dispoziție potențială de a crea, însușirea de a fi creator. (< fr. créativité)
(Sursa: MDN '00 (2000)

Termenul creativitate provine de la latinescul ,,creare”,ceea ce înseamnă a ,,zămisli”,

,, a făuri ”, ,, a naște ” și a fost introdus în psihologie, în anul 1938 de către G.W. Allport, acesta sustinând că noțiunea de creativitate se reduce la aptitudini

În psihologie, termenul este introdus pentru a da o definiție noțiunii de potențial creativ- artistic. Societatea în care trăim ne cere ca indivizi să fim pregătiți în permanență a ne adapta la cerințe noi, să găsim soluții noi pentru rezolvarea multutudinilor de probleme de orice natură, soluții cât mai variate și cât mai oroginale. Consider că toate acestea nu se pot face decât cu ajutorul dețnerii unui potențial creativ ridicat.Termenul de creativitate are o definiție generală: a crea înseamnă a găsi, a face ceva nou vis-a-vis de ceea ce este obișnuit. Pentru a fi creativ este nevoie de talent iar talentul impune originalitate destul de ridicată. Dar să ținem cont de faptul că toți oamenii sunt creativi, gradual și numai o parte dintre ei au și talent. Fiecare activitate susținută de fiecare individ cere, mai mult sau mai puțin, creativitate.

Mulți psihologi au fost profund preocupați să definească noțiunea de creativitate, să găsească explicații pertinente pentru a o putea descrie

În cartea ,, Creativitatea și inteligența emoțională”, Mihaela Roco enumeră o serie de teorii despre creativitate ale unor autori din diferite țări ale lumii. . Amintesc aici doar cateva dintre ele:

Al. Roșca :,, creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare”, iar după alții ea constituie un proces prin care se realizează un produs( apud Al. Roșca, 1981, p.52).

P. Popescu- Neveanu: ,, creativitatea presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare( stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”( apud P.Popescu- Neveanu, 1987, p.52).

Margaret A. Boden(1992) :,, realizarea de combinații noi, originale, de idei vechi”. ,,Combinațiile noi trebuie să aibă o anumită valoare.”

H. Jaoui (apud 1990, p.70) creativitatea ca aptitudinea de a realiza ansambluri originale și eficiente, plecînd de la elemente preexistente.

Consideră, și eu sunt întrutotul de acord cu ceea ce susține, că ,, oricine poate fi creativ.” Folosindu-se de ceea ce îl înconjoară, de imaginație, de propria personalitate, omul poate crea orice și oricând. În plus, atunci când este ajutat și stimulat, acesta poate da naștere la adevărate creații.

Sintetizând toate aceste definiții, ne putem da libertatea de a-i găsi o serie de sinonime: imaginație creatoare, găsirea de soluții noi, originale, rezolvare de probleme, libertatea gîndirii și a actului de creație, aplicabilitatea ideilor proprii în practică, joaca cu propriile idei etc.

Am amintit anterior despre tipul de societate actuală, societate care cere dezvoltarea dezvoltarea potențialului creativ individual dar și a potențialului creativ colectiv.

O dezvoltare real- pozitivă are nevoie de diferite modalități și metode, folosite concret și mai ales corect.

Se știe că fiecare individ are o personalitate proprie. Din acest motiv, este posibil ca unii dintre ei să întâmpine așa-zise bariere care să-i blocheze creativitatea.

Este nevoie să se găsească căi de evitare a blocajelor creative, blocaje despre care voi aminte în continuare.

Blocajele creativității sunt de trei feluri (Sidney Shore ( cf. Jaoui, 1990, p.18-20)

și anume:

-Blocaje de natură emoțională sunt caracterizate printr-o serie de temeri și incapacități: teama de a nu greși, teama de ase afirma, teama de cei din jur, incapacitatea de a parcurge fazele creativității, incapacitatea de a depune un efort permanet, dependența de cei din jur

Blocaje de natură cultură sunt reprezentate de rațiune excesivă, de conformism al metodelor sociale, apartenență deplină, încredere în ideile învechite, exaltarea excesivă față de spiritul grupului

Blocaje de natură perceptivă: incapacitatea de a-și pune întrebări asupra concretului, incapacitatea de a face distincție între cauză ți efect, imposibilitatea de a defini, de a sesiza, de a descoperi o problemă; în concluzie, propria părere ,, Nu sunt creativ !”

Pentru a preîntâmpina sau înlătura aceste blocaje care ne împiedică să fim creativi, este necesar să identificăm factorii care paralizează creativitatea. Dintre aceștia voi enumera câțiva, factori care, după părerea mea, Mihaela Roco i-a transformat în adevărate fraze de aur:

Nu avem timpul necesar!

Așa ceva nu se poate, nu merge!

S-a mai încercat, nu merge…

Voi mai discuta și altădată

Nu vom fi luați în serios…

Șansele de reușite sunt nule și din această cauză de ce să ne mai gândim…etc.

Creativitatea depinde de anumiți factori dintre care cei mai importanți sunt factorii de natură intelectuală și anume gîndirea, inteligența și imaginația creatoare.

Gîndirea necesară actului de creativitate este cea divergentă , nu cea convergentă, deorece prima amintită, vine în ajutor, în rezolvarea unor probleme cu un set de soluții diferite la care se poate ajunge, tot pe căi diferite; algoritmul pare a fi greoi dar în același timp, sigur de reușită.

J.P. Guilford introduce Gândirea divergentă, ca noțiune psihologică, , care include aptitudinile: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitatea, redefinire.

Psihologic vorbind, un alt factor fundamental al creativității este și inteligența, definită ca fiind capacitatea de a observa și analiza cu precizie, elementele definitorii ale unui obiect, de a reține esențialul, de a centraliza rapid și selectiv relații și idei, cu scopul de a obține un produs finit.

Cel de-al treilea factor al creativității, la fel de importanți ca ceilalți este și imaginația creatoare. Creativitatea cere fantezie, curiozitate, iventivitate, interes pentru nou. Imaginația creatoare cere intuiție, adică este necesar a anticipa soluția problemei, lăsând cale liberă propriilor idei.

Pe lângă factorii de natură intelectuală, există factorii de natură psihică care pot influiența potențialul creativ al unui individ.

.Factorii psihici ai creativității sunt: fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea:

,,– fluiditatea reprezintă volumul și rapiditatea debitului asociativ, sau numărul de răspunsuri obținut; formele fluidității pot fi: verbală, ideațională, asociativă, expresională;

– flexibilitatea este aptitudinea de restructurare a demersurilor gândirii în raport de noile cerințe sau de varietatea răspunsurilor formulate, presupunând apelul la centrări și decentrări succesive; formele acestei aptitudini pot fi spontană, când restructurarea apare ca urmare a inițiativei subiectului, sau adaptativă când este dirijată din exterior; Al. Roșca o consideră ca fiind factorul cel mai important pentru creativitate;

– originalitatea este abilitatea unui subiect de a da răspunsuri neobișnuite, neuzuale, cu o frecvență statistică redusă. “(Gabriela Popescu, 2007, pag,28)

I.2. Învățarea creativă

De ceva timp, creativitatea a devenit, pentru învățământul românesc, o componentă necesară și eficientă. Cu toate că se susține faptul că omul se naște cu potențial de creativitate, aceasta se învață de timpuriu, încă din învățământul preșcolar. Nevoia și în același timp, dorința de crea este de bun augur pentru desfășurarea unei activități didactice pozitive în concordanță cu societatea în care trăim.

În procesul didactic nu se poate pune problema de adevărați ,, creatori, inventatori” dar putem spune că se poate dezvolta imaginația creatoare a elevilor, imaginație care , mai târziu va contribui la dezvoltarea creativității.

Elementele ajutătoare ale creativității sunt potențialul creativ, procesul creativ, produsul creativ.

În acest capitol pe care l-am intitulat ,,Învățarea creativă”, voi încerca să abordez noțiunea de învățare creativă în rândul elevilor de gimnaziu, la general și în special la orele de limbă și literatură română.

Cum am afirmat mai devreme o componentă esențială a creativității este și produsul creator, care apare atât la elevi cât și la profesori, produs care capătă o denumire aparte și anume produs de tip pedagogic. Produsul creator de tip pedagogic se bazează pe capacitatea profesorului de a căuta și bineînțeles de a găsi soluții noi, originale în rezolvarea unor situații.

În ultimul timp se observă cât mai mult importanța pe care o are creativitatea în cadrul uni proces pedagogic, devenind parte integrantă a acestuia. Este necesar ca pe lângă produsele creatoare, ,, noul” cu care vine profesorul în fața elevului, acestuia din urmă să i se dea libertatea de a realiza și el alte produse bazate pe creativitate.

Creativitatea în școală se poate realiza individual ( elev, profesor) sau colectiv ( cadre didactice, colectivul de elevi, cadreu didactic- elevi).

Ca orice proces didactic, procesul învățării creative impune o serie de etape care trebuiesc respectate: pregătirea, incubația, iluminare, verificare. Primele două etape depind în mod special de arta și măiestria cadului didactic de a-l orienta pe elev spre o cale constructivă, care să-l ajute în realizarea unui produs final creator. Asta nu trebuie să ne facă să credem că trebuie să-i dăm indicații permanente în legătură cu produsul creator pe care am dori să-l obținem de la elev. Dacă s-ar proceda așa, creativitatea nu ar mai avea loc în răndul elevilor. De aceea trebuie să-i lăsăm libertatea elevului de a crea, noi având datoria de-al însoți în procesul creator de tip pedagogic. Nu ne poutem inchipui câte poate crea mintea unui copil, folosindu-și imaginația, inteligența și gândirea, elemente definitorii ale creativității, despre care am amintit anterior.

Etapa ultimă a învățării creative o reprezintă evaluarea procesului creativ, în speță, a produsului creator de tip pedagogic.

F. Barron(1963) consideră că produsul creator trebuie să aibă în el ceva cu totul și cu totul neobișnuit neobișnuit, să fie rar întâlnit, dar în același timp să aparțină realității.

Rolul pedagogic al creativității constă în educarea acesteia și proiectarea unei învățări creative:

Prin educarea creativității elevilor se presupune formarea și dezvoltarea potențialului creator și anume: dezvoltarea gîndirii creatoare, a inteligenței și imaginației. Toate acestea pot fi îndeplinite dacă se ține cont de anumiți factori cum ar fi de exemplu stilul, atitudine și aptitudine, toate acestea fiind de natură personală.

Prin stabilirea corectă a obiectivelor operaționale, ținându-se cont de competențele generale și specifice se ăpoate dezvolta astfel, competențe și performanțe de ordin creativ, flexiblitatea gândirii, cultuvarea gândirii divergente etc.

Proiectarea învățării creative presupune stabilirea scopului acestui tip de învățare, stabilirea etapelor și a sarcinilor atât pentru professor cât și pentru elevi, crearea unei atmosphere propice actului creator pentru evitarea blocajelor, menținerea permanentă a legăturii pedagogice elev-profesor, pe tot parcursul procesului pedagogic etc.

Dezvoltarea capaității creatoare a elevilor se poate face atât cu ajutorul metodelor tradiționale cât și cu ajutorul celor moderne, bazate pe descoperire și muncă intelectuală proprie.

Procesul instructiv-educativ, cu toate componentele lui ( predare – învățare – evaluare) conține foarte multe procedee și metode pentru dezvoltarea potențialui creativ al elevilor dar ,,in funcție de felul in care este organizat și orientat procesul de învățămant poate duce la dezvoltarea gandirii creatoare, după cum poate duce și la formarea unei gândiri șablon”. (Alexandru Roșca, 1972, p.25).

Societatea contemporană cere, de asemenea o școală cu activități centrate pe elev, bazate pe inteligență, imaginație și gândire divergentă, activități care vor duce la un progress al soietății umane.

S-a susținut mult timp că potențialul creativ este nativ dar de fapt, datoria noastră ca dascăli este aceea de a obseva și analiza imensitatea de idei și răspunsuri ale elevilor, bazate pe fantezie. Din acest motiv, este nesesar să asigurăm elevilor, momente ale lecțiilor(procese creatoare) în care să poată să dea naștere la produse creatoare.

Învățarea creativă se poate face, fără dar și poate, cu ajutorul a două elemente, care se interferează, unul cu celălalt, și anume profesorul creator și elevul creator. Folosindu-se de întrebări creative, profesorul creator așteaptă de la elev, răspunsuri creative, bazate pe originalitate.

Un profesor creativ știe oricând să decurgă la diferite mijloace de comunicare, ieșind din tiparul obișnuit al orei, creând o atmosferă plăcută și dversificată, alungând monotonia care poate duce la apariția blocajelor.

I.2.1. Specificul creativității în ciclul gimnazial

Creativitatea în ciclul gimnazial se presupune a fi deja însușită deorece ea a fost introdusă în procesul intructiv-educativ de la o vîrstă timpurie. Acum este necesar introducerea de activități de natură creatoare, unde intervine gândirea divergentă. Activitățile de natură creatoare trebuiesc concepute de către profesor în mod gradat și atractiv pentru elevi.

Elevul creativ este elevul este elevul care participă efectiv în procesul didactic, intervenind în timpul desfășurării acestuia și modificându-i cxursul propus; este elevul care face apel la toate calitățile sale intelectuale- reflecție, gîndire, cercetare – pwntru a descoperi noi răspunsuri. Această calitate a elevului este în opoziție cu modelul tradițional, în care elevul este receptorul informațiilor primite din partea profesorului, pe care trebuie să le reproducă în etapa de evaluare.

Elevul creativ, de gimnaziu participă alături de profesor la realizarea personalității proprii și la desfățurarea procesului de învățare.

Profesorul are obligația de a descoperi potențialul creativ al fiecărui elev în parte, mai bine spus să realizeze o clasificare a cestora în funcție de acesta: pentru cei cu potențil creativ ridicat să le asigure cadru optim pentru dezvoltarea capacității creatoare. Pofesorul trebuie să lase elevilor, libertatea de a gîndi singuri, cu ajutorul exercițiului, învățând să gândească creativ. În momentul în care elevul ia inițiativă, acesta poate fi încurajată de curiozitate.

Pentru ca o oră de studiu din cadrul perioadei gimnaziale a elevului să fie bazată pe creativitate, este necesar ca aceasta să e desfășoare transdisciplinar: pe de o parte, profesorul trebuie să coreleze conținutul științific al disciplinei respective cu alte discipline, iar pe de altă parte, elevul trebuie să asocieze cunoștințele de la alte discipline, în rezolvarea problemelor și găsirea unor noi soluții.

Acest procedeu este necesar în momentul iluminării, în momentul în care pot interveni metode cât mai variate de stimulare a creativității. Această fază a creativității va avea succes dacă elevului posedă un bagaj variat de cunoștințe.

Pentru a soluționa o problemă, elevul depune efort, efort care face parte din perioada de incubație; în mintea acestuia se fac tot felul de conexiuni care vin în ajutor. La majoritatea disciplinelor de studiu din perioada gimnazială se pot solocita elevilor să compună situații și probleme noi pe baza cunoștințelor dobândite anterior.

Pentru a fi la curent cu evaluarea creativității, aș propune o rubrică nouă în catalogul personal al cadrului didactic și anume rubrica ,, activitatea de creativitate”, aceasta implicând o nouă cerință și anume , printre itemi de evaluare aunui test de evaluare să se enumere măcar un item ce ar viza unul dintre cei trei factori intelectuali ai creativității și anume flexibilitate, fluiditate, originalitate.

Se obișnuiește să se ceară elevilor realizarea de proiecte și portofolii, referate pe diferite teme , la diferite discipline, pentru a le dezvolta creativitatea. Elevul de gimnaziu este ,,contaminat de internet” și preferă să realizeze aceste sarcini, tranformând internetul în ,, sursă de copiere”. Acest fapt nu duce decât la apariția unor blocaje ale creativității deoarece imaginația lui creatoare, gândirea lui divergentă nu este exploatată în soluționarea unor probleme.

Am mai susținut anterior că potențialul creativ este ereditar dat trebuie cultivat permanent: găndirea critică, imaginația sunt elemente esențiale care trebuiesc educate permanent.

În planul- cadru pentru învățământul gimnazial, majoritatea obiectelor de studiu din ariile curriculare se bazează pe învățarea creativă. La disciplinele de bază ( limba română, matematică , istorie, geografie etc.), elevul este capabil să profite de capacitățile creatoare dezvoltate anterior și realizeze produse creatoare deosebite. ,, Uneltele “ ajutătoare pentru el sunt abilititatea de a da răspunsuri cât mai originale, deprinderea de a găsi noi soluții, priceperea de a elabora noutăți originale și inedite. Datoria noastră, ca discipoli, este aceea de a încerca în orice moment al orei să stimulăm potențialul creativ al elevului de gimnaziu și să- l orientăm la această vârstă spre descoperirea ,, noului de către nou”.

Elevul de gimnaziu este tentat să se orienteze spre ,, a lua totul de-a gata”, fără a mai interveni în realizarea unor elemente noi , pornind de la unul vechi. Dacă l-am întreba ,, Cum este Pământul?”, acesta sigur ar răspunde ,, Rotund și turtit la Poli” fără a dori să răspundă și la întrebarea ,, Ce s-ar întâmpla dacă Pământul……?, Cum ar fi dacă Pământul…….? etc.

Prin acest exemplu dat, aș vrea să scot în evidență importanța pe care o are măiestria și talentul de care trebuie să dea dovadă profesorul de gimnaziu, în învățarea creativă, spre a-l îndruma pe elev de a găsi răspunsuri noi, diverse și mai ales originale.

I.2.2. Limba și literatura română- metode și tehnici de stimulare

a creativității elevilor

,, Activitatea unui profesor, indiferent de disciplina pe care o predă, se construiește în funcție de două repere importante – programa școlară și clasa / grupul de elevi. O programă trebuie să-i indice profesorului sensul / direcția drumului pe care îl are de parcurs împreună cu elevii), fiecare clasă / grup de elevi are o personalitate proprie, căreia îi este mai accesibil un drum sau altul). Aflat între aceste două repere, profesorul trebuie să găsească / imagineze căile potrivite de a aplica spiritul și litera programei lucrând cu o anumită clasă sau cu clase diferite. De felul în care reușește să armonizeze cerințele / standardele programei cu nivelul și cu particularitățile clasei depinde eficiența actului didactic pe care profesorul îl concepe și-l realizează. Cea mai importantă condiție pentru o activitate responsabilă a profesorului este, dincolo de o bună cunoaștere a domeniului disciplinei pe care o predă, înțelegerea și aplicarea personalizată a programei.”( F. Sâmihăian, M.Norel, 2011,pag.2)

Școala românească din ultimii douăzrci de ani poate fi caracterizată printr-o școală dornică de schimbare. Până în anul 1989, elevul era obișnuit ca la orele de limbă română să I se predea comentariile operelor literare, care se puteau memora și reproduce. Aceste comentarii gata făcute erau transmise de la un elev la altul, de la o generație la alta. În acest fel se asigura reușita la examenele pe care trebuia să le promoveze elevul( capacitate, bacalaureat etc.). Procedându-se în acest fel, profesorul examinator nu putea să aprecieze la elevul examinat, potențialul creativ.

După anul schimbărilor radicale din societatea românească (1989), s-a realizat o orientare a orelor de limbă și literatură de la informație la creație: elevul primește informația, o asimilează dar în același timp are obligația de a o valorifica, folosindu-se de creativitate. La ora de limbă și literatură, pe lângă faptul că elevul trebuie să cunoască conținutul operelor literare, mesajul și semnificațiile acestora, el trebuie să aibă o exprimare corectă, să emită soluții de valoare, utlizând toate informațiile acumulate în timp.

Studiul limbii și literaturii române în gimnaziu presupune formarea unei culturi de comunicare, de interacționare cu lumea încojurătoare, exprimarea orală și scrisă a stărilor, sentimentelor etc. dar și dezvoltarea prin învățarea creativă, a potențialului creativ.

Metodele de predare- învățare- evaluare sunt din ce în ce mai diverse, bazate pe tehnici de colaborare, interactivitate și comunicare.

Actul creator își are piatra de temelie pe comunicare, însuși conținutul care se transmite conținând elemente de creație. Manualele alternative, programele școlare au fost concepute în așa fel pentru a se putea dezvolta creativitatea elevilor.

O cerință obligatorie a curriculumului de limbă și literatură română este aceea de formare a capacității de lectură/ citire a operelor literare. Lectura corectă, conștientă a acestor opere literare, îi poate orienta pe elevi către o exprimare aproape de adevăr, original, ba chiar, ei pot realiza compoziții proprii.

Elevii de gimnaziu au deja formată deprinderea de a povesti textul citit sau audiat dar mult mai frumos ar fi dacă aceștia ar reuși să inventeze îmtâmplări, în care ei pot deveni personajele care participă la acțiune.

În cadrul povestirilor din care se desprind exemple de conduită în antizeză cu o conduit pozitivă, noi, ca profesori de limbă ș literatură română, le putem slicita elevilor să creeze un personaj opus celui cu care au intrat în contact prin intermediul textului.

O altă metodă de a da elevilor posibilitatea de a folosi creativitatea este aceea de a le cere elevilor să continuie texte descriptive, să schimbe deznodamântul unei povestiri să dramatizeze un text

Pornind de la o expresie artistică deosebită, selectată dintr-un text literar, elevului i se poate cere să creeze alte contexte în care poate fi folosită această expresie.Exemplu:,,familie mare, remunerație mică, după buget…”(,,O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, manual, clasa aVIIIa, 2013).

O altă formă prin care se poate prelucra creativitatea la elevul de gimnaziu, în cadrul orelor de limbă și literatură romînă este și compunerea. Aici exemplele sunt diferite. Compunerile de tip creator sunt acele compuneri care au menirea de a schimba, în general, firul real al acțiunii, care dau posibilitatea elevului să-și prezinte propria părere și convingere despre o întâmplare sau despre un personaj, pe de o parte, iar pe de altă parte, acesta are libertatea de a-și imagina ,, cum ar fi dacă… , ce s-ar întâmpla dacă… etc. . Elevii de gimnaziu sunt entuziazmați cand, noi le cerem răspunsuri cât mai originale, creații cât mai originale.

Cea mai bună practică pentru stimularea creativității este jocul didactic, practică pe care elevul, de orice clasă, o acceptă cu plăcere. ,,Prin jocul de creație, susține Ion Cerghit, elevii își exersează capacitatea de exprimare corectă în limba română, de argumentare a propriilor opinii, de socializare.”

Exemple de jocuri de creativitate:

Binomul fantastic:

este un joc propus de Gianni Rodari, scriitor Italian , un joc care descătușează fantezia copiilor(,,Gramatica fanteziei, 2010)

Scop: realizarea de enunțuri prin care să se imagineze legături între două cuvinte distanțate ca sens

mod de desfășurare: Doi elevi aleși de învățător, vor scrie fiecare pe o foaie câte un cuvânt. Învățătorul citește cuvintele și cere elevilor să le îmbine într-un enunț. Astfel se pot obține multe enunțuri inedite, care pot stârni veselia și imaginația elevilor.

Exemple: maimuță / bancă , floare / vitrină; enunțuri posibile: O maimuță jucăușă privește curioasă copiii care stau pe o bancă. Aș vrea să pun o floare în vitrina inimii mamei mele.

Pentru stimularea și dezvoltarea creativității în gimnaziu, la orele de limbă și literatură română, profesorul poate folosi atăt metode tradiținale cât și metode moderne.

În cele ce urmează voi descrie câteva din aceste și metode, urmând ca în capitolul al III lea al lucrării mele, metodico-științifice, să ofer demostrații practice, referitoare la anumite metode.

Dintre metodele tradiționale folosite foarte des la limba și literature română este lectura explicativă. În cadrul acestei metode, elevul receptează mesajul textului literar. Pentru a exploata creativitatea elevilor cu ajutorul acestei metode, în cazul textelor narative, epice, elevului i se poate cere să-și exprime păreri, opinii personale cu privire la caracterul și atitudinea personajelor, cu privire la cadrul în care desfășoară acțiunea. Elevii pot fi puși în situația de a pune pe ei, în locul personajelor, pentru a se vedea dacă aceștia s-ar fi comportat, ar fi procedat identic sau ar fi soluționat altfel problema.

Există un moment al lecturii explicative, acela de a formula ideile principale ale textului studiat. Și aici , poate interveni creativitatea: elevii sunt lăsați să compune ideia principală, se audiază ideile, ca apoi în final să se selecteze și să se rețină cea mai adecvată, adică cea mai originală.

Selectarea cuvintelor și expresiilor noi, folosirea lor în alte context reprezintă tot o activitate de creație. De asemenea, găsirea unui alt titlul potrivit textului, realizarea unor dialoguri imaginare cu personajele textelor, desenarea unor scene din texte literare aparțin tot actului creator.

O altă metodă tradițională este și metoda exercițiului. Exercițiul este modalitatea prin care se concretizează celelalte metode enumerate mai sus, prin intermediul căruia se formează deprinderi care ajută la eliminarea erorilor. El îi ajută pe elevi să se exprime corect, să recunoască și să analizeze noțiunile însușite anterior. De exemplu, realizarea unor momente de creativitate la începutul orei, duce la un automatism care îl va obișnui pe elev cu acea regulă.

Ca profesor de limbă română aș utiliza un tip de exercițiu de creație, de modificare a personajului , în care să apară elevul în locul personajului propriu-zis cu caracter moral opus.Și exemplele ar putea continua.

Lucrul cu manualul și alte auxiliare este o metodă ce are la bază un instrument de învățare, ce înlocuiește expunerea profesorului. Folosesc această metodă tradițională în corelație cu o altă metodă, activ-participativă, Știu/Vreu să știu/Am învățat, când le cer elevilor să găsească informațiile pe care ar dori să le știe. De regulă, o aplic la clasele a VI-a și a VII-a,ținând cont de faptul că acești elevi dețin deja un bagaj de cunoștințe.. Într-adevăr, această metodă solicită și alte metode, cum ar fi :învățarea prin descoperire, analiza lingvistică, exercițiul etc. Tot cu ajutorul acestei metode tradiționale, folosesc și metoda Asaltul de idei, o metodă adecvată stimulării creativității de grup. Prin această metodă, le solicit elevilor să schimbe firul narativ al textului, să schimbe finalul, ba chiar și a traiectoriei destinului unui personaj. Pentru aplicarea acestei metode este nevoie de lucrul cu manualul.

Exemple de cerințe:

,, Alcătuiți un alt final, aflat în antiteză cu cel real, pentru opera literară sadoveniană ,,Baltagul”

,, Gândiți și elaborați un al curs al acțiunii textului din momentul în care Nică trebuie să plece la Socola( ,, Amintiri din copilărie de Ion Creangă”, manual, clasa aVIIa.

Așadar, e ideal să existe un echilibru în toate. Profesorul trebuie să conștientizeze faptul că ceea ce e clasic nu e depășit, la fel cum nu tot ceea ce e nou e bun.

Metodele tradiționale accentuează latura informativă a educației, făcând din elevi foarte buni teoreticieni, cunoscători a numeroase noțiuni, cu care însă pot greu operaționaliza. Faptul că elevul posedă numeroase cunoștințe reprezintă un lucru bun, dar nu suficient, deoarece elevului nu i se cere doar să știe, ci să știe să facă, să aplice ceea ce știe.

Metodele moderne, activ-participative accentuează latura formativă a educației, urmărind dezvoltarea unor deprinderi, transformarea elevilor în buni practicieni, capabili să utilizeze cunoștințele pe care le posedă.

În cadrul orelor de limba și literatura română se urmărește formarea unor deprinderi: de lectură corectă, de redactare a unui text fără greșeli de ortografie, de comunicare în diverse situații etc. Așadar, nu e suficient ca elevii să stăpânească noțiunile teoretice, ci e necesar să poată operaționaliza cu ele, această deprindere fiind obținută cu ajutorul metodelor activ-participative, care dau elevului posibilitatea de a se exprima, de a ști să aplice ceea ce a învățat.

Învățământul actual, axat pe dezvoltarea de competențe, promovează metodele de învățare active, care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței și ale imaginației. Astfel, profesorul trebuie să fie partenerul elevilor în organirea unor sitații favorabile învățării. El nu mai este unica sursă de informare în timpul orei, ci este persoana care dirijează, ghidează procesul de predare-învățare, oferind fiecărui elev ocazia să se dezvolte, să se afirme. Așadar, sunt preferate metodele moderne de predare-învățare, deoarece acestea pun accentul pe capacitatea de a pune întrebări și de a construi răspunsuri; pe cultivarea unor deprinderi, priceperi și capacități intelectuale; pe dezvoltarea gândirii critice și a creativității.

În continuare, voi descrie câteva din metodele moderne, activ- participative, în centrul cârora se află elevul, ca participant direct la acțiune:

Cvintetul – o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conținut de idei. Se poate adăuga un desen. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la discuție, fiind, de obicei, substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuție, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acțiune, fiind, de regulă, verbe la modul gerunziu. Al patrulea vers conține patru cuvinte și exprimă sentimentele față de subiect. Al cincilea vers este un cuvânt prin care se sintetizează cele prezentate.

Piramida povestirii:

Este o activitate de selectare, grupare, caracterizare, justificare etc. în baza textului.

1. Personajului principal- nume

2. Descrierea personajului – două cuvinte

3. Descrierea cadrului -Trei cuvinte

4. Expunerea problemei- patru cuvinte

5. Descrierea primul eveniment- cinci cuvinte

6. Descrierea celui de-al doilea eveniment- șase cuvinte

7. Descrierea al treilea eveniment – șapte cuvinte

8. Soluția ce conțin soluția – opt cuvinte

Am aplicat această metodă la clasa a VII-a la o lecție de sistematizare și consolidare a cunoștințelor despre ……………………………….

O altă metodă de stimulare a creativitățiin elevilor din ciclul gimnazial, la limba și literatura română sunt activitățile extracurriculare, acestea reprezentând o importanță deosebită în procesul instructiv-educativ, fiind preferate de elevi comparativ cu cele cu caracter obligatoriu.

De exemplu se poate înființa un cerc de lectură și teatru în care să se aducă în actualitate personaje din opera literare studiate ( ex. : Nică, Vitoria Lipan, Ionel Popescu, Goe, Zoe, etc.).

Elevii își pot crea costumele, își pot regiza singuri, spectacolul, sau își pot pune în scenă, propria scenetă, care poate fi creată în antiteză cu o piesă de teatru studiată etc.

Partea a II-a

Aspecte metodologice

CAPITOLUL II

COMEDIILE LUI ION LUCA CARAGIALE

II.1. COMEDIILE LUI ION LUCA CARAGIALE – abordarea în manualele alternative din ciclul gimnazial

Instrument de lucru important, document școlar oficial de politică educațională care asigură concretizarea programei școlare într-o formă ce vizează prezentarea cunoștințelor și a capacităților într-un mod sistematic, cu ajutorul căruia elevul se formează și se informează, manualul alternativ este expresie a democratizării învățământului și a creșterii autonomiei instituțiilor de învățământ din țara noastră. Deoarece programele școlare definesc în termeni generali informațiile necesare fiecărei unități de conținut, profesorului îi revine sarcina să aleagă manualul care corespunde cel mai bine cerințelor diferite ale elevilor și detaliază într-un limbaj adecvat ceea ce este necesar pentru ca ei să poată atinge competențele stabilite prin programa școlară.

Manualele (alternative) sunt „cărți didactice” în care se consemnează conținuturile științifice ale disciplinei, prevăzute în planurile-cadru și programele școlare. Pentru limba și literatura română, oferta de manuale este foarte generoasă, așa încât fiecare colectiv didactic alege, după o analiză riguroasă manualul cel mai potrivit, funcție de structură, tratare didactică și metalimbaj. Dispunerea unităților de învățare – a temelor, modulelor, capitolelor – este diferită de la un manual la altul, dar toate acoperă, sub aspectul conținuturilor, recomandările programei, pentru că autorii au avut în vedere aceleași competențe generale și specifice. Ordinea în care sunt dispuse conținuturile unei unități/secvențe din manualul de gimnaziu este următoarea:

a) textul literar/textul-suport – și texte auxiliare;

b) aspecte legate de comunicarea orală/scrisă;

c) elemente de construcție a comunicării: lexic, fonetică, gramatică funcțională, ortografie, punctuație, elemente de stilistică, noțiuni de istorie a limbii estc.

Structura manualelor ordonează un demers didactic coerent și eficient. Textele literare – populare și culte – aparțin diveselor genuri și specii, autorilor români, dar și din literatura universală, însoțite de texte auxiliare (literare sau nonliterare), sunt opere integrale, de mică întindere sau fragmente semnificative selectate după următoarele

criterii: valoric-estetic, stilistic și formativ.

Manualele pe care le-am ales pentru elevii școlii la care predau sunt: la clasele a V-a, a VII-a și a VIII-a aparțin Editurii Humanitas Educațional, autori: Al. Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, iar la clasa a VI-a – Editura Didactică și Pedagogică, autori: Elena Mazilu- Ionescu, Valentina Jercea. ????????

Criteriile pe care le-am urmărit au fost:

– didactice (modalități de redare a informației, să respecte un stil cognitiv adecvat vârstei, să nu se limiteze la nivel reproductiv, să valorifice potențialul informativ-formativ al conținutului, să se realizeze prelucrarea conținuturilor pe criteriul coerenței logice, al accesibilității, al diferențierii, al dozajului complexității sarcinilor, al stimulării activității independente, al clarității, al flexibilității, al susținerii atenției și motivației);

– psihologice (să se adapteze la particularitățile de vârstă, să activeze procesele psihice, să stimuleze gândirea creatoare, învățarea prin descoperire, independența și activismul, diferențierile individuale, să susțină atenția și motivația);

– igienice (lizibilitatea textului sau a materialului ilustrat, calitatea hârtiei, a cernelii tipografice, formatul manualului);

– estetice (calitatea tehnoredactării, ilustrații, legare, colorit);

– științifice (structura logică, evitarea erorilor științifice, cantitatea și calitatea informației, nevoia de inteligibilitate, substanțialitate, coerență, abordare interdisciplinară);

– economice (rezistența la deteriorare).

Am optat pentru aceste manuale pentru că ele organizează în mod concentric cunoștințele conform cu programa școlară, încheind astfel o progresie. Deși cele ale Editurii Humanitas sunt structurate pe unități, pe criteriul sistematicității cognitive,cu teste de evaluare progresivă, oferă puține exerciții pentru studiul individual.

Încă de mici, copiii sunt învățați despre importanța scrisului și cititului. La început, copilul este fascinate de frumusețea imaginilor unui cărți dar cu timpul intervine curiozitatea de a știi ce vrea să transmită acele imagini. Și această curiozitate nu poate fi împlinită decât cu ajutorul lecturii. Încâtat va fi copilul cînd va citi replicile lui Nică, ale lui Ionel Popescu, ale lui Goe etc.Înântat va fi copilul să descopere frumoasele opere literare scrise de cunoscutul și îndrăgitul scriitor Ion Luca Caragiale.

Ajunși la gimnaziu, începând cu clasa aVa, elevii pătrundând în universul operei caragialiene, prin lectura și analiza textului literar ,, Vizită…”. Aici, ei fac cunoștință cu personajul principal, Ionel Popescu, pe care îl îndrăgesc în același timp dar îl și ,, judecă”. În faptele pe care le face acest copil. Unii dintre ei se regăsesc și încearcă în acest fel să se îndrepte singuri.

Un an mai târziu, în clasa a VI-a, apare în viața lor de elev, personajul ,, Goe”, un alt ,, copil de bani-gata “. Se pare că această operă literară este în strânsă legătură cu Ionel Popescu. Această lectură vine să consolideze, parcă, atitudinile formate în anul anterior: respectul, educația, cumințenia etc. Sunt sigură că majoritatea profesorilor de limbă română au dramatizat aceste două opere literare, făcând acest lucru, cu dublu scop și anume de a stârni râsul dar mai ales de-ai face pe copiii să se autoeduce mai ușor, trâind acțiunea în sine.

În clasa aVII- a, se aduce spre lecturare și analiză, elevilor, opera literară ,, Două loturi “ cu scopul de a le face cunoștință acestora, cu un destin al unui om, Lefter Popescu, un om obișnuit. Însuși numele atribuit de Caragiale, acestui personaj exprimă situația materială, precară. Prin acest personaj, elevii reușesc să cunoască drama unui om obișnuit care speră că destinul lui va fi schimbat de două bilete de loto. Comicul tragic apare când aceste bilete sunt pierdute și mai apoi recuperate de posesor, într – un moment neașteptat. Personajul trece prin stări de nebunie și extaz. Caragiale a creat acest personaj pentru a arătat cititorului unde poate duce sărăcia și umilința neacceptată de unii oameni.

În clasa aVIIa, se ține cont că elevii au crescut și li se propune acestora, ca lectură și analiză, comedia ,, O scrisoare pierdută”. Personajele acestei comedii sunt personaje mature………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………

La fiecare operă literară studiată eu verific dacă elevii au citit-o, printr-un test de lectură. Consider metoda eficientă deoarece elevii mei știu că orice test se poate evalua prin notare…și pe lângă faptul că vor fi notați, în același timp vor face cunoștință cu conținutul textului. În acest fel, le dezvolt actul lecturii și analiza operelor literare.

II.2. MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR

PRIN LECTURA ȘI ANALIZA COMEDIILOR LUI ION LUCA CARAGIALE.

II.2.1. Considerații metodice generale.

Didactica limbii române susține receptarea textului literar și lectura acestuia având ca scop formarea competențelor generale ale limbii române, ca disciplină, înțelegerea particularităților operelor literare în raport cu particularitățile de vârstă a elevilor.

Din punct de vedere strategic, studiul limbii române se poate face după modele-standard, care se pot adapta în funcție de vârstă și de nivelul de cunoștințe.

Programa de limbă și literatură română pentru gimnaziu prevede următoarele competențe specifice de bază, valori și atitudini, pentru studierea textelor lterare:

Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii

Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate

Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului

asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă,

responsabilă din punct de vedere social

Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural

Dezvoltarea interesului față de comunicarea interculturală

( PROGRAME ȘCOLARE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ CLASELE a V-a – a VIII-a, București, 2009, pag.4).

Măiestria și dăruirea pentru profesie a profesorului de limbă și literatură română poate influența pozitiv înțelegerea și asimilarea cunoștințelor literare. Profesorul de română este cel care propune modelul de lectură, care se transform în mediator dar și critic, între opera literară, scriitor și elevi.

La prima vedere, actul lecturii și receptării textului literar pare dificil, deorece acesta trece prin mai multe faze, și anume: comprehensiunea, receptare, analiza, interpretare, apreciere, transfer.

Textul literar reprezintă un punct de reper în dezvoltarea creativității elevilor prin realizarea unor situații communicative-noi. Textul literar se poate raporta la diferite situații, poate prezenta diferite tipologii umane, cultivând imaginația și sensibiltatea cititorului.

Prin lectura texelor literare, elevul de gimnaziu se poate regăsi în personaje sau poate să dezvolte personaje opuse celor existente.

Ciclul gimnazial este ciclul școlar în care literature română se bazează pe lectura operelor literare. A lectura înseamnă a citi, lectură înseamnă citire. Pentru a putea pătrunde în lumea tainelor textelor literare, elevul trebuie să citească.

Scriitorii propuși de programa de limbă și literatură română de gimnaziu sunt scriitori agreați de elevi, unora dintre ei fiindu-le studiate opera literare chiar și în ciclul primar. Din listă, voi enumera doar câțiva. Aleatoriu și anume, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale. Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu. Chiar dacă ordinea a fost aleatorie, am realizat că fiecare dintre ce amintiți au scris frumoase rânduri despre copilărie, au realizat personaje din rândul copiilor care i- au captivat pe cititori.

Dintre scriitorii studiați în gimnaziu, am ales ca model de studiu pe dramaturgul Ion Luca Caragiale, considerând, cu pertinență că simpaticile dar în același timp antipaticile personaje ce aparțin comediilor sale pot fi adevarate repere în stimularea și dezvoltarea creativității elevilor.

Prin creativitate, elevul poate schimba incultura în cultură, imoralitatea în moralitatea,

obrăznicia în cumințenie etc.

Ion Luca Caragiale, prin schițele și comediile sale, a reușit să fie îndrăgit de cei mici. Aceștia, de mici știu cine este Bubico, Ionel Popescu sau Goe. Sunt personajele care i-au făcut să zâmbească, dar în același timp să înțeleagă de ce Ion Luca Caragiale a format aceste personaje hazlii… cu scopul de a transmite ,,semnale de alarmă” asupra educației.

II.2.2. Metode tradiționale

Lecția de limba română tradițională avea un aspect pasiv și conservator. Ea își demonstrează în practică „valoarea” atunci când profesorul știe să lucreze cu clasa prin activizarea ei și angajarea totală la rezolvarea problemelor puse în discuție.

Încă din Antichitatea romană au fost aplicate, formulate și explicate metode verbale de învățare: euristică (Socrate și Platon) și expunere (Aristotel), fără a se acorda impotanță scrisului și cititului. În Evul Mediu, metoda intuiției a apărut în Europa creștină prin picturile bisericești care prezentau învățătura biblică poporului analfabet. Renașterea însă este cea care aduce cu sine metoda intuiției sau metoda demonstrației cu obiecte din natură.

Alături de metodele moderne, activ-participative, am folosit metodele tradiționale precum: exercițiul, lucrul cu manualul.

Comunicarea tradițională în cadrul lecției se bazează exclusiv pe transmiterea de cunoștințe de către profesor, pe receptare și imitare de către elev. Acest model de comunicare are la bază ideea că anumite cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit și se comunică elevului prin intermediul limbajului.

În învățământul tradițional, profesorul este centrul de greutate al activității didactice. Rolul lui este acela de a emite informații pe care elevul, ce stă pasiv în bancă, trebuie să le noteze în caiet. A doua zi, elevul preia rolul de emițător al acelorași informații către profesor – acum receptorul propriului mesaj emis.

Cu toate acestea, lectura explicativă, spre exemplu, este o metodă tradițională pe care eu o consider necesară în predarea, deoarece, atunci când elevii întâmpină anumite probleme în întelegera unor noțiuni, explicațiile date de către profesor sunt salvatoare. Explicația trebuie să fie însoțită în permanență de întrebări adresate clasei, astfel încât să nu capete un caracter monoton.

Pentru dezvoltarea creativității gândirii le-am cerut elevilor să-și imagineze fapte și întâmplări diferite. De pildă:

Imaginați-vă discuția dintre moșneag și brad, înainte de a fi tăiat( textul „Vreau să trăiesc printre stele”- clasa a III-a);

Imaginați-vă un dialog între ciocănitoare și veveriță( textul „Cioc!Cioc!Cioc!” de Emil Gârleanu- clasa a II-a);

Imaginați-vă un dialog purtat cu Moș Crăciun;

Imaginează-ți că ești în locul Lizucăi, iar răchita refuză să-ți ofere adăpost ( textul ,,Dumbrava minunată”- clasa a III-a);

Motivează de ce Colț-Alb poate fi considerat un prieten credincios( textul„Colț-Alb”-clasa a IV-a).

II.2.3. Metode moderne (activ-participative)

II.2.3.1. Metoda ciorchinelui

Este o tehnică de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber, stimulând realizarea unor asociații de idei noi. Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informații la volumul de cunoștințe acumulate de elevi. Poate fi utilizată în activitățile de învățare, de fixare a cunoștințelor precum și la evaluarea sumativă a unei unități de învățare sau a unei părți de vorbire. Se poate utiliza fie individual, fie în grup. Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual.

Etape:

Se scrie un cuvânt sau o propoziție în mijlocul tablei sau al colii de hârtie.

Elevii notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele legate de cuvântul/tema dată, trasând linii între elementul central și elementele adăugate.

Fiecare element poate avea, la rândul lui, unul sau mai multe elemente ce derivă din el.

Finalul activității este dat fie de epuizarea ideilor, fie de limita de timp acordată.

Această metodă poate fi utilizată cu succes la toate clasele, gradul de complexitate al acesteia se organizează în funcție de nivelul de cunoștințe al elevilor în ceea ce privește tema data și de particularitățile de vârstă ale acestora.

Am aplicat această metodă la clasa aVa la o lecție de sistematizare și consolidare a cunoștințelor. Exemplu:

,, Vizită de I-L.Caragiale – Ionel Popescu

Profesorul desenează un ciorchine la tablă urmând ca elevii să-l completeze, conform celor cerute (……………………………………………….).

.

II.2.3.2 .”Caruselul” (sau Metoda Graffiti)

Descrierea metodei:

,, Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. cursanții sunt împărțiți în grupuri de câte 3 – 4 persoane. Aceștia lucrează la o problemă, la o

întrebare ce se poate materializa într-un poster. Posterul poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, tabel, colaj sau desen. Când vă hotărâți să organizați o lecție utilizând modelul graffiti, asigurați-vă că dispuneți de materialele necesare. Obligatoriu coala pe care se realizează posterul are formatul minim A3;

2. posterele se afișează pe pereții sălii de predare, aceasta transformându-se, la modul figurat, într-o „galerie de artă, muzeu etc.”;

3. fiecare echipă vine în fața propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori sau critici.

Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluțiile propuse de colegi, ci și acela de a consemna completările, întrebările, observațiile lor vis-à-vis de acestea. Întotdeauna atrageți atenția elevilor asupra faptului că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegilor sau să interpreteze forma posterelor, ci exclusiv conținutul acestora. Nu se vor folosi observații de genul: „Ați scris frumos/urât!”, „Bravo!”, „Felicitări!” etc.;

4. după ce se încheie „turul galeriei”, grupurile revin la locul inițial și își reexaminează posterele prin prisma observațiilor colegilor. Acest moment al lecției este echivalent cu fixarea cunoștințelor din lecția tradițională, deoarece cursanții își lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecției, discutând cu ceilalți colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfășurarea discuțiilor și de a oferi informații suplimentare, acolo unde este cazul.“

(,,Metode de predare / învățare bazate pe stimularea creativității”,conf.univ.dr.Constantin Păun)

II.2.3.3. Controversa creativă

Descrierea metodei:

,, •Grupul de cursanți se va diviza în microgrupuri, care să conțină patru persoane. În fiecare microgrup doi dintre participanți trebuie să susțină cu fermitate o poziție într-un caz controversat, ceilalți doi susținând cu aceeași fermitate poziția contrară. Acest mod de lucru cultivă spiritul de competiție, de implicare profundă și completă.

Ideea de bază a acestei metode este dezvăluirea integralității unui fenomen prin articularea elementelor componente ale sale, aflate de multe ori într-o aparentă opoziție.

•Grupul găsește argumente, le conturează și le integrează într-o poziție coerentă. Fiecare susținător al unei anumite poziții se retrage apoi din microgrupul de dezbateri și discută cu alți colegi din alte microgrupuri, care au același rol și apără aceeași perspectivă ca și el, după care se reîntoarce la microgrupul de origine și discută acolo ideile pe care le-a găsit.

•În următorul pas, toate microgrupurile își prezintă pozițiile – se pun întrebări, se marchează punctele de nesiguranță, de evidență puternică. Argumentele expuse se pot folosi și în continuare, dar este încurajat un demers de înnoire a modului de articulare a acestor argumente, a unghiului de vedere sub care sunt expuse acestea.

•În al treilea pas, echipele își prezintă noile poziții însoțite de argumentele deja exprimate într-o nouă lumină, sub alte indicii și de argumente noi. Apoi vor căuta împreună argumentele, avantajele fiecărei poziții, încercând să ajungă la o perspectivă comună, care să combine pozițiile exprimate până acum într-una nouă, menită să ofere o perspectivă unitară a avantajelor și vor demonstra actualitatea punctelor slabe identificate, depășite prin noua perspectivă.”

(,,Metode de predare / învățare bazate pe stimularea creativității”,conf.univ.dr.Constantin Păun)

II.2.3.4. Pedagogia dramatică

PARTEA A III-A

CERCETAREA PEDAGOGICĂ

,, Îmi plac copiii – orice copil e un mic Picasso . Sunt bulgari de creativitate. Întodeauna trebuie întreținută partea copilărească din noi.”

(Francisc Ford Coppola)

Lectura și analiza comediilor lui Ion Luca Caragiale la clasele V-VIII cu particularitățile lor specifice este o preocupare majoră a cadrelor didactice angajate în această activitate.

O condiție esențială pentru obținerea unui randament sporit în cadrul acestor tipuri de activități este și buna organizare a activității didactice, planificarea secvențelor de instruire pe care trebuie să le realizeze elevii după parcurgerea unei unități didactice mari.

Profesorul, cunoscând varietatea metodelor disponibile în câmpul didacticii, cunoscând particularitățile elevilor cu care lucrează, valențele conținutului pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare, trebuie să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea, el însuși devenind un autentic subiect creator.

În ultimii ani, în învățământul românesc, s-au produs o serie de modificări benefice, s-a conturat o evoluție spre o concepție educațională modernă, vizând desprinderea de automatismul și rutina activităților didactice impuse, oferindu-se metode instructiv-educative, forme de organizare, mijloace de învățământ astfel încât întreaga activitate didactică și extrașcolară să ofere spațiu larg de manifestare a libertății și creativității. Preocupările intense ale cadrului didactic pentru a dezvolta personalități creatoare sunt determinate și de cerințele sociale moderne, caracterizate printr-un intens proces de schimbare științifică, tehnologică, socio-politică. Integrarea individului și adaptarea acestuia la cerințele societății moderne necesită un grad înalt de potențial creativ.

Din punct de vedere pedagogic raportăm creativitatea la întreaga formațiune a personalității. Creativitatea reprezentând o dimensiune psihologică care angajează întreaga personalitate. Ea este proprie, în limitele normalului, tuturor oamenilor, indiferent de vârstă (deci și tuturor copiilor), manifestându-se într-un grad mai mare sau mai mic în funcție de interacțiunea factorilor care concură la apariția și exprimarea ei.

Mi-am propus să cultiv potențialul creativ al copiilor, dar în special să promovez modalități care să stimuleze dezvoltarea creativității. Pentru aceasta este important să formăm atitudinea copilului de a se manifesta spontan, independent, încrezător în forțele proprii.

Sarcina pe care mi-am asumat-o în această lucrare a fost să analizez metodele de stimulare a creativității și dezvoltare a unor deprinderi intelectuale prin sisteme de exerciții, probleme, jocuri didactice conturând un ansamblu metodic care să contribuie la dezvoltarea flexibilității gândirii, originalitatea, capacitatea analitică și aptitudinea de a sintetiza factori de natură intelectuală pentru creativitate în gimnaziu,.

Problema cunoașterii și dezvoltării aptitudinilor lingvistice nu este nouă, dar se pune frecvent în ultimul timp, datorită faptului că societatea contemporană are nevoie de creativitate umană.

În activitatea la clasă am încercat să canalizez gândirea elevilor spre observație și descoperire. Folosind un sistem de cunoștințe selectate riguros, metode diverse, jocuri adecvate, am ajuns la concluzia că este imposibil să nu luminezi gândirea elevilor și să reușesti să le imprimi curajul de a face față noilor cerințe instructiv- educative .

III.1.Ipoteza și obiectivele cercetării

Prezenta cercetare își are originea atât în rezultatele unei observații minuțioase anterioare pe această temă, cât și în fructificarea propriei experiențe câștigate în timpul activității de …….la catedră.

Scopul cercetării : evidențierea modalităților de dezvoltare a creativității în cadrul procesului instructiv-educativ din ciclul gimnazial.

În acest sens, am stabilit următoarea ipoteză de lucru: dacă în cadrul orelor de Arte vizuale și abilități practice din clasa pregătitoare se folosesc coerent strategii didactice specifice, atunci nivelul creativității elevilor va crește.

Pentru verificarea acestei ipoteze, ne-am propus următoarele obiective ale cercetării:

O1: Elaborarea și implementarea unui program de antrenament creativ al școlarilor din clasa pregătitoare la disciplina Arte vizuale și abilități practice;

O2: Stabilirea relației dintre strategiile didactice folosite și nivelul creativității elevilor la disciplina

O3: Identificarea celor mai eficiente strategii didactice ce pot fi valorificate la clasa pregătitoare din perspectiva dezvoltării nivelului creativității elevilor la disciplina

Pornind de aici, am stabilit următoarea ipoteză de lucru: „Dacă vom utiliza cu preponderență în procesul didactic metode de stimulare a creativității, adecvate orelor de limbă română, atunci potențialul creativ al elevilor din ciclul gimnazial se amplifică”

Pentru verificarea ipotezei de lucru, am realizat o cercetare de tip cvasiexperimental după metodologia folosită, deoarece nu au fost utilizate două grupe (experimental și de control), ci s-a lucrat cu un singur grup surprins în fiecare din cele trei etape. După scopul urmărit, este de tip ameliorativ. Am elaborat această lucrare, având în vedere faptul că utilizarea unor metode și procedee diversificate are un efect formativ mai eficient materializat în dezvoltarea capacităților intelectuale superioare .

Caracterul ameliorativ este generat direct de finalitatea urmărită: transformările calitativ superioare înregistrate în practica educațională.

III.2. Metodologia cercetării (a investigației pedagogice)

III.2.1. Lotul de subiecți

Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2015-2016 pe un eșantion de elevi din ciclul gimnazial, mai exact, clasa a VIII-a. Am avut în vedere un număr de ……. de elevi. Cercetarea de tip cvasiexperimental cu rol formativ –ameliorativ încearcă să demonstreze eficiența unei strategii didactice bine alese, aplicată la orele de limbă română, pentru creativitate și a presupus determinarea calitativă prin măsurarea și interpretarea rezultatelor.

Mai jos am procedat la realizarea unei caracterizări a clasei, pentru a se putea vedea ,,materialul” de lucru cu care voi pleca la drum în cercetarea mea:

Caracterizarea clasei : –––––––––––––––––––––––––

III.2.2. Metode de cercetare

Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele metode de cercetare științifică: experimentul, observația sistematică, metoda analizei produselor activității și metode și proceduri de colectare, prelucrare și interpretare a datelor.

Experimentul este considerat metoda fundamentală de investigație dintre toate metodele științifice. Ceea ce-l diferențiază de celelalte metode de cercetare este caracterul intențional, clar de a schimba realitatea educațională prin crearea de situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea procesului instructiv-educativ și constatarea efectelor acestora.

Experimentul se desfășoară în formă naturală, în condiții obișnuite, fiind metoda de bază a cercetării. Folosirea experimentului pedagogic presupune crearea unor situații educaționale noi în orele de limba română prin introducerea unor modificări concretizate în ipoteza cercetării cu scopul de a o valida.

Observația sistematică este acea metodă de cercetare care constă în urmărirea faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții naturale, obișnuite, firești, normale.

Se urmărește acțiunea de lucru și înregistrarea comportamentelor unui subiect sau al unui grup de subiecți, fără a altera spontaneitatea lor. Ea se aplică psihopedagogic când faptele studiate privesc comportamentul elevilor în clasă, reacțiile lor, jocurile acestora în pauze, formele de intervenție ale animatorilor într-un grup, interacțiunile dintre participanți etc.

Oferă date concrete ce pot fi ulterior supuse unor analize, interpretări și prelucrări statistice, dându-le o mai mare relevanță și validitate.

Observația sistematică este folosită în toate etapele cercetării, oferindu-mi posibilitatea să descopăr date suplimentare în legătură cu aspectele datelor investigate.

Prin această metodă voi urmări: gradul de reușită al fiecărui moment al lecției, eficiența metodelor folosite, gradul de participare la rezolvarea problemelor în echipă, modul de manifestare în momentele tensionale ale unei sarcini de lucru cu caracter creator, modul de respectare a regulilor de joc, reacția elevilor în situațiile noi de învățare, calitatea aprecierii prestațiilor colegilor și autoaprecierii.

Menționez că observația este continuă, adică s-a desfășurat pe toată durata anului școlar 2015-2016 (noiembrie 2015 – mai 2016) în școală, sala de clasă, elevii fiind aranjați în clasă individual sau pe grupe.

Observarea elevilor s-a realizat pe parcursul activităților de limbă română, activități de predare – învățare – evaluare în care s-a dat frâu liber imaginației, aceștia manifestându-se dezinvolt, având impresia că sunt neobservați, implicându-se în activități cu specific creator.

S-a folosit această metodă, deoarece cu informațiile culese s-au luat măsurile educaționale necesare, ulterior, de ameliorare.

Metoda analizei produselor activității

Această metodă mi-a oferit prilejul de a cunoaște personalitatea elevilor prin prisma rezultatelor muncii lor: probe scrise, probe practice, fișe de muncă independentă. Au constituit ca element de analiză atât temele de lucru în clasă, cât și temele de acasă. Această metodă prezintă avantajul cunoașterii elevului sub mai multe aspecte legate de personalitatea lui: perseverență, atenție, voință, aptitudini speciale pentru matematică, creativitate, deprinderi de autoapreciere, oferind informații în alegerea și folosirea în lecțiile ulterioare a unor metode active care să pună în valoare cele depistate.

În analiza produselor realizate de către elevi, am avut în vedere următoarele criterii: corectitudine/incorectitudine, complexitate/simplitate, originalitate/banalitate.

Metode și proceduri de colectare, prelucrare și interpretare a datelor

Potrivit acestei metode am trecut la întocmirea tabelului de rezultate ceea ce reprezintă prima operație de prelucrare a datelor înregistrate și ordonate. Tabelele au fost sintetice consemnându-se rezultatele, făcându-se abstracție de numele subiecților investigați. Am utilizat de asemenea grafice, diagrame areolare, histograme cu scopul de a vizualiza datele recoltate și de a condensa informațiile.

III.2.3. Măsurarea

.2.3.1. Variabile

În cercetarea pe care am desfășurat-o am utilizat următoarele categorii de variabile:

variabila independentă:

strategii de stimulare a creativității

b) variabila dependentă:

nivelul creativității elevilor din clasa aVIIIa

.2.3.2. Instrumente

Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele instrumente de lucru:

Proba de evaluare inițială . Această probă a fost aplicată în etapa preexperimentală pe domeniul Arte vizuale. Scopul a fost de a stabili nivelul capacității creatoare existent în momentul începerii experimentului. Proba de evaluare inițială a avut 3 itemi ce au vizat obiectivele propuse, obiective care au urmărit factorii intelectuali ai creativității și anume fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea :

Primul item din proba de evaluare inițială a avut ca scop măsurarea flexibilității și anume capacitatea școlarului de aenumera cât. mai multe trăsături de caracter, respectând cerința dată;

s-a măsurat numărul de trăsături de caracter, care aparțin aceleași clase (personaje, în cazul nostru).

Cel de- al doilea item a vizat măsurarea fluidității – capacitatea de a renunța la o idee, ipoteză, și a elabora alternative noi; s-a măsurat numărul de alternative noi, elaborate.

Cel de-al treilea item a vizat originalitatea și anume raritatea ideilor, soluțiilor; s-au măsurat ideile inedite, cât mai rare.

b) Proba de evaluare finală a avut ca scop constatarea progreselor în stimularea potențialui creativ al elevilor. Are aceeași structură ca și proba de evaluare inițială, dar cu un grad mai înalt de dificultate. A fost aplicată la aceleași tipuri de activități și a fost prezentată în așa manieră încât copiii să lucreze cu multă plăcere și interes.

c) Fișele de observație au fost elaborate cu scopul de a identifica frecvența cu care se

manifestă anumite comportamente ale școlarilor în cadrul orelor de Arte vizuale.

Principalii indicatori observaționali vizați au fost:

I1: persistenta în rezolvarea sarcinii

I2: spiritul de echipă

I3: dorința de a crea

III.3. Procedura

Cercetarea a vizat trei etape fundamentale:

Etapa constatativă (faza prealabilă intervenției factorului experimental)

Etapa inițială (pretest)

S-a realizat în luna octombrie 2016 (semestrul I) prin aplicarea unei probe de evaluare a cunoștințelor:

Etapa experimental-ameliorativă (faza experimentării modelului instrucțional și a înregistrării rezultatelor)

Etapa formativă (cvasiexperimentală)

S-a realizat pe parcursul ambelor semestre prin organizarea secvențelor de instruire, prin folosirea de strategii și mijloace tradiționale și moderne care să contribuie la formarea priceperilor și deprinderilor referitoare la actul creației.

Această etapă s-a desfășurat sub forma unui program.

Etapa finală – evaluare (faza comparării rezultatelor)

Etapa finală (posttest)

S-a concretizat în evaluarea performanțelor elevilor prin aplicarea probei de evaluare finale. (mai 2016)

III.4. Analiza și interpretarea rezultatelor

Reamintim faptul că în cercetarea noastră am pornit de la ipoteza conform căreia: „Dacă vom utiliza cu preponderență în procesul didactic metode de stimulare a creativității, adecvate orelor de limbă română, atunci potențialul creativ al elevilor din ciclul gimnazial se amplifică.

Prezint în cele ce urmează demersul investigativ, precum și rezultatele obținute în fiecare etapă a cercetării:

1. Etapa constatativă (faza prealabilă intervenției factorului experimental)

În această etapă pregătitoare am administrat colectivului pe care îl conduc o probă de evaluare inițială la limba română, cu scopul de a testa potențialul creativ pe care pe care îl au elevii,. Voi prezenta în continuare proba:

Probă de evaluare inițială

Nr.elevi testați :

Clasa: a VIII – a

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: Limba și literature română

Forma de evaluare: inițială

Obiective:

O.1 – să enumere cât mai multe calități și defecte pentru cele două personaje; să deseneze personajele, scoțând în evidență trăsăturile enumerate.

O.2 – să găsească diverse finaluri al unei opere scrise de Ion Luca Caragiale, studiate.

O.3 – să relateze în scris o întâmplare hazlie, imaginară

Itemi propuși:

I.1. ,,Ionel și Goe”

Enumeră cât mai multe calități și defecte pentru cele două personaje. 30 p.

Desenează personajele, scoțând în evidență trăsăturile enumerate.

I.2. Găsiți câte un alt final ale operelor scrise de Ion Luca Caragiale, studiate de voi. 30 p.

I.3. Ionel Popescu și Goe au devenit amici. Folosindu-vă de imaginația proprie, relatați o întâmplare hazlie, petrecută de cei doi. 30 p.

Notă: se acordă 10 puncte din oficiu.

Barem de corectare și de notare

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

În tabelul sintetic de mai jos am colectat rezultatele obținute la testul inițial de evaluare cu scopul de a exprima rezultatele fiecărui elev în parte, atît pe segmente de competențe vizate, cât și rezultatele pe nivel de competență generală:

Rezultatele obținute la acestă probă sunt prezentate în tabelele de mai jos:

Tabelul 1. Rezultatele generale obținute la proba de evaluare inițială a creativității la disciplina

Etapa inițială ( pretest )

Centralizator – tabel analitic (evaluare inițială – clasa a V-a )

Tabelul 2. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială a creativității la disciplina Arte vizuale și abilități practice, pe factori:

Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor generale obținute la proba de evaluare inițială a creativității la disciplina:

…………………………………………………………………………………………………………

Fig. 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare inițială a creativității, pe factori:

………………………………………………………………………………………………………….

Comentarii calitative privind rezultatele obținute………………………………………………

ETAPA FORMATIVĂ (CVASIEXPERIMENTALĂ)

Pe baza rezultatelor obținute la proba inițială mi-am propus să desfășor la clasă o serie de activități prin elaborarea și implementarea unui program de antrenament creativ al școlarilor din clasa pregătitoare la utilizând o strategie didactică cât mai variată cu scopul de a ridica nivelul intelectual al copiilor și de a îmbunătăți creativitatea acestora.

ETAPA FORMATIVĂ- s-a deșfășurat în perioada noiembrie 2015- martie 2016 și a constat în desfășurarea unui program de antrenament creativ al școlarilor din clasa pregătitoare la disciplina …………………..

TITLUL PROGRAMULUI :

ARGUMENT

Dacă am putea privi prin ochii copiilor noștri, probabil că ceea ce am vedea s-ar asemăna cu o lume modelată din plastilină, o lume plină de culoare, creată continuu prin joc și imaginație.

Vă invităm să redescoperim împreună lumea plină de umor, cu copiii năstrușnici, cu ”mitici”, cu ”moftangii”, cu ”mamițe” și alte personaje inegalabile.

SCOPUL PROGRAMULUI: promovarea interesului pentru lectură, prin creativitate, în special pentru lui Ion Luca Caragiale.

OBIECTIVE SPECIFICE

DURATA: an școlar 2015-2016

GRUP ȚINTĂ:

– părinți

– bunici

– elevi

. cadre didactice

LOCUL DE DESFĂȘURARE: sală de clasă, cămin cultural

RESURSE:

Umane: – elevi, cadre didactice

Materiale: cărți, pliante, reviste, fișe, ecusoane;

MODALITĂȚI DE REALIZARE:

– Activități desfășurate împreună cu copiii

– Activități desfășurate împreună cu părinții și copiii;

– dramatizări;

– Expoziții cu lucrările copiilor;

.

MODALITĂȚI DE EVALUARE:

Întâlnirea se va desfășura lunar, pe perioada anului școlar 2015-2016 , timp de o oră, moment în care se vor desfășura activitățile propuse în calendarul activităților. La sfârșitul fiecărei întâlniri se anunță tema următoare iar copiii vor căuta materialele necesare realizării temei respective și se vor organiza expoziții.

,, SĂ RÂDEM CU NENEA IANCU”

Data/perioada de desfășurare: februarie 2012

Locul de desfășurare: Cabinetul de informatică, sala de clasă

Participanți-elevii claselor I-VIII

DESCRIEREA ACTIVITĂȚII: realizarea unei incursiuni imaginare în schițele cele mai reprezentative ale lui I.L.Caragiale; prezentări în Power Point ale personajelor cunoscute de către elevi din operele studiate; prezentarea procesului literar,,D-l Goe”; organizarea unei expoziții cu desene ale elevilor inspirate de schițele autorului

Responsabil: prof. Holobuț Delia, coordonatori proiect

Beneficiari:elevii și cadrele didactice participante

Modalități de evaluare:conferirea de diplome de participare

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

DESCRIEREA PROPRIU-ZISĂ A ACTIVITĂȚILOR

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………