Mihai Eminescu Viata Si Opera

C U P R I N S

CAPITOLUL 1

Mihai Eminescu – Viața și opera

1.1. Viața – de pe pământ în veșnicie

1.2. Opera – Luceafărul național și poetul universal

CAPITOLUL 2

Metodologia predării poeziilor – poezii ale lui Mihai Eminescu în manualele școlare

2.1. Abordarea textului liric la clasele I –IV

2.2. Metodologia predării poeziilor în învățământul primar

2.3. Poezii ale lui Mihai Eminescu în manualele școlare din învățământul primar –

modele de predare

CAPITOLUL 3

Mihai Eminescu în lecturile suplimentare ale elevilor

3.1. Cum se trezește interesul copiilor pentru lecturile suplimentare.

3.2. Poezii ale lui Mihai Eminescu în lecturile suplimentare

CAPITOLUL 4

Cercetare- Noi modalități de folosire a poeziilor lui Mihai Eminescu în ciclul

primar

BIBLIOGRAFIE

C A P I T O L U L 1

MIHAI EMINESCU – VIAȚA ȘI OPERA

1.1. VIAȚA – de pe pământ în veșnicie

În anul 1850, la mijlocul lui Gerar, pe data de 15 ale lunii, răsare la Botoșani Luceafărul literaturii românești, Mihai Eminescu.

Anul de la mijlocul secolului al XIX-lea era guvernat – după cum scria în cărțile străvechi- de Planeta Venus, numită popular și Luceafăr. Aura astrului din Galaxie îi este destinată micului prunc ce avea să devină lumina sclipitoare a timpului său și peste veacuri.

În cartea familiei sale se naște al șaptelea copil din cei unsprezece ai soților Eminovici, Raluca și Gheorghieș. Iată că Mihai vine pe lume în mijlocul unei familii deja numeroase, având ca frați mai mari pe Șerban, Nicolae, Iorgu și Ilie. Pe cele două surori, Ruxandra și Maria nu le-a cunoscut. Au intrat în lumea îngerilor de copile. Au urmat să se nască alți patru copii: Aglae, Harieta, Matei și Vasile, așa încât îl vedem din nou pe Mihai în centru, cu patru frați mai mici și patru mai mari, iar de o parte și de cealaltă părinții lor ocrotitori.

“In fond, însăși taina “planeților” a fost dezghiocată de oameni, tehnica modernă descifrându-le, fară să le distrugă fascinația. Așa și Eminescu – Luceafărul -, una cu Luceafărul- Eminescu, pamântean și geniu, om și zeu, contopindu-se, s-a cuvenit, și se cuvine, pe mai departe, a se afla și restitui, într-o imagine a reconstituirii totale și adevărate, spre mai bună prețuire a omului și minunata înțelegere a geniului.”

În 1851, tatăl Eminovici se mută cu familia în conacul de la Ipotești. Conacul avea câteva odăi spațioase și simple, nicidecum nu arăta a casă boierească. Mihai trăiește aici anii copilăriei fără griji. Era zburdalnic „băiet” și intra plin de viață în jocuri și năzbâtii. Se războia în ogradă și nu numai, cu gânsacii. Mergea la lacul din codru cu ceilalți copii și prindea, fără teamă, șopârle și raci, broaște și șerpi pe care le aducea acasă spre îngrijorarea mamei sale. Nici melcii nu scăpau din mâinile lui, făcându-le din coji de nucă „care” pe care să le tragă „boii”. La toate acestea avea ajutor de de nădejde, un tovarăș apropiat, Ilie.

Mihai era un băiat care la 8 ani avea “părul negru, ochii negri, nasul potrivit, fața smolită”, după cum declara tatăl lui în pașaportul pe care l-a solicitat pentru trecerea hotarului în Bucovina. El avea să urmeze la Cernăuți, clasele a III-a și a IV-a, după ce făcuse primele două clase la Pensionul din Botoșani și cu un dascăl de limbă germană.

Călătoria spre Bucovina o face cu trăsura cochetă a familiei, trasă de cai înspumați. Micul Mihai pătrunde pe străzile Cernăuților și rămâne impresionat de arhitectura clădirilor și mulțimea oamenilor de origini și naționalități atât de diferite: români, armeni, polonezi, evrei, nemți.

El începe clasa a III-a sub îndrumarea distinsului profesor Aron Pumnul, între elev și dascăl creându-se o legătură specială.

Cu toate noutățile și atracțiile pe care le întânlește în Bucovina, el nu-și poate stăpâni dorul de plaiul natal, ceea ce-l face să fugă la Ipotești, unde își găsește “alinarea” în usturătorul bici al tatălui său, așa încât este nevoit să revină la Cernăuți pentru a termina școala primară.

Abia în prima clasă secundară de la Liceul German (1860 – 1861), copilul Mihai ia în serios școala, fiind “motivat” de dojenile mamei sale și de biciul tatei: “Din mărturiile perioadei școlilor de la Cernăuți se poate ușor închega interesul pentru carte, aria vastă a lecturilor, atât din literatura și istoria română cât și din cea universală, citate fiind îndeosebi volumul «Mitologie für Nichtstudierunde» de G. Reimbeck, de care, Mihai Eminescu nu se despărțea și, desigur, celebrul «Lepturariu» al lui Aron Pumnul, «cartea cărților» privind literatura națională”.

Mihai citea foarte multe cărți, cititul fiind pasiunea lui. La disciplinele română și istorie era “excelent”, în schimb a neglijat matematica, precum și alte discipline obligatorii. Din acest motiv, primește note proaste (iarna anilor 1861-1862) ceea ce îl determină să fugă din nou de la școală. De data aceasta trece granița în România pe la Mihăileni ascuns printre marfa dintr-o căruță. Chiar dacă este primit de mama sa Raluca și tăinuit o bună perioadă de timp, el tot nu scapă de morala și de biciul tatălui său, care sub nici o formă nu era de acord cu renunțarea la școală. Este readus cu forța la Cernăuți, dar nu reușește să treacă clasa, rămânând repetent.

În luna aprilie a anului 1863, Mihai renunță definitiv la studiile de la Cernăuți, pribegind prin spațiul românesc, alături de o trupă de teatru, fiind atras de mirajul scenei. Relevante în acest sens sunt scrierile lui Stefanelli: “Eminescu era foarte atent la cele ce se petreceau pe scenă. El sta nemișcat, cu privirea ațintită asupra actorilor, ca și când ar fi voit să soarbă toată acțiunea și frumoasele melodii cântate de dânșii….” .

Moartea celor dragi îl afectează atât de mult, încât veselul băiat, de acum adolescent, devine trist și pesimist. Prietenul său de joacă, Ilie, este răpuns de tifos. Casandra, iubita sa este luată de zburător, iar neprețuitul său profesor Aron Pumnul, părăsește și el lumea pământească. Toate aceste tragice întâmplări l-au marcat profund, iar “manifestul” lui Eminescu se va regăsi în poezie. Compune zi și noapte, asemeni unui izvor nesecat.

Talentul său este descoperit pe când tânărul Eminescu nu avea decât 16 ani, după cum afirmă Iosif Vulcan: “Înainte cu douăzeci de ani, în o dimineață de februarie a anului 1866, redacțiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conținea poezii, primele încercări ale unui tânăr, care se subsemna Mihail Eminovici […]. Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etataea tânără a autorului, ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română…. Redactorul însă își permise o mică schimbare. Numele Eminovoci nu-i suna bine… astfel poeziile sale apărură în foaia noastră sub numele Eminescu”.

În toamna anului 1868 tânărul Mihai revine la București unde îl regăsim ca sufleur și copist la Teatrul Național. Deși publică relativ puțin, el continuă să scrie versuri din abundență.

După această perioadă de rebeliune, Mihai Eminescu este susținut din nou financiar de către tatăl său pentru a-și continua studiile. De data aceasta el pleacă la Viena pentru o perioadă mai lungă (1869-1872). Aici profită din plin de avantajele pe care i le oferă acest oraș cultural și își îmbogățește propria cultură generală frecventând galeriile de artă și muzeele vieneze.

Tot timpul era însetat de citit, devorând zi și noapte tot ce-i cădea în mână, cheltuind aproape toți banii pe care îi primea de acasă pe cărți. Fire retrasă, nu-i plăcea să participle la petreceri, în schimb mergea la comedii unde râdea până la lacrimi.

Așa trăia Mihai Eminescu, așa simțea el viața, cu veselie și tristețe, după cum afirmă și Ion Luca Caragiale: “Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, comunicativ și ursuz, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții, fugind de oameni și căutându-i apoi; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură – fericită pentru artist, nenorocită pentru om!”

Așa era Mihai, trăia, scria și studia cu o patimă rar întânlită.

În anul 1872 revine în Ipotești într-o scurtă vacanță, după care merge la Iași, unde Societatea “Junimea” îi deschide larg porțile. În același an, se întoarce la Viena, unde are să o cunoască pe frumoasa Veronica Micle, venită în metropola culturală pentru un tratament și care va deveni marea și singura lui adevărată iubire. La sfârșitul anului pleacă la Berlin și se înscrie la Universitatea Humboldt.

Îl întânlim din nou pe plaiurile Ieșene, în anul 1874, numit director al Bibliotecii Centrale. Aici va depune jurământul de credință în fața soțului Veronicăi Micle, rectorul Ștefan Micle, creându-se astfel o legătură de respect și prietenie între aceștia. Era invitat deseori la întânlirile literare ce aveau loc în casa familiei Micle.

Este numit revizor școlar, având în subordine 152 de școli, profesând din anul 1875 până în anul 1876, an în care mama sa Raluca se prăpădește. Își câștigă apoi existența devenind ziarist la “Curierul de Iași”.

Iubirea puternică și sinceră ce ia naștere în inima poetului pentru frumoasa doamnă Micle îi va marca profund viața. Legat sufletește era și de prietenul său Ion Creangă, omul căruia i se destăinuia ca unui adevărat duhovnic. Petreceau mult timp împreună, la “bojdeuca” din Țicău, colindând împrejurimile Iașului sau fugind cu birja la Târgușor. Ascultau cu plăcere cântecele lui Barbu Lăutaru, mâncau mămăliguță cu friptură și se bucurau împreună de frumusețile naturii de pe câmpurile întinse.

În anul 1878 îl regăsim pe “bădia Mihai” la București, ca redactor al ziarului “Timpul”. Astfel, cele două suflete dragi lui, Veronica și Ion, rămân întristate și însingurate la Iași.

Aici continuă să compună poezii ajungând să creeze în această perioadă capodoperele “Luceafărul”, “Scrisorile” și “Doina”. Crearea lor îi aduce titulatura de “cel mai mare poet al românilor, geniu poetic, rege al poeziei”.

Zilele muncite la ziar și nopțile petrecute cu scrisul poeziilor sau articolelor îl obosesc din ce în ce mai mult, alterându-i vizibil starea de sănătate. Tot ce câștiga în acea perioadă era cheltuit alături de prieteni. Era din ce în ce mai neliniștit și Titu Maiorescu, prietenul său, îi observă zbuciumul sufletesc.

Iată cum este descris de către Ion Slavici, prieten bun cu geniul poeziei românești, felul acestuia de a fi: “El era însă lipsit cu desăvârșire de ceea ce în viața de toate zilele se numește egoism, nu trăia prin sine și pentru sine, ci prin lumea în care-și petrecea viața și pentru ea. […] Ceea ce-l atingeau pe el erau trebuințele, suferințele, durerile și totdeauna rarele bucurii ale altora. De aceea zicea el că sunt multe dureri și puține plăceri – nu pentru el, ci pentru lumea oglindită-n sufletul lui.“

Începând cu anul 1883, din cauza bolii necruțătoare care pune stăpânire pe trupul și sufletul lui, Mihai Eminescu nu mai are puterea de a crea. Tulburările psihice grave se manifestă tot mai des, medicii acelor vremuri privind neputincioși la tânărul fermecător măcinat fizic și psihic de viermele ascuns al bolii.

Pe 15 iunie 1889, boala iese învingătoare, marele nostru Eminescu trece în lumea de dincolo de pământ și se așează stea în Univers.

Nu la mult timp, în același an, nesuportându-i absența, merg după el, în eternitate, oamenii cei mai dragi sufletului său, Veronica Micle și Ion Creangă.

Lumina “Luceafărului” nostru strălucește și azi pentru veșnicie:

“Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem și nu e”

(“La Steaua” – Mihai Eminescu).

1.2. OPERA – Luceafărul național și poetul universal

Creația lui Eminescu prin literatură este expresia profundă a existenței sale. Opera sa, în întregul ei, tratează trei teme fundamentale ale specificului național: folclorul, natura și istoria.

În peisajul literaturii universale particele ascuns al bolii.

Pe 15 iunie 1889, boala iese învingătoare, marele nostru Eminescu trece în lumea de dincolo de pământ și se așează stea în Univers.

Nu la mult timp, în același an, nesuportându-i absența, merg după el, în eternitate, oamenii cei mai dragi sufletului său, Veronica Micle și Ion Creangă.

Lumina “Luceafărului” nostru strălucește și azi pentru veșnicie:

“Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem și nu e”

(“La Steaua” – Mihai Eminescu).

1.2. OPERA – Luceafărul național și poetul universal

Creația lui Eminescu prin literatură este expresia profundă a existenței sale. Opera sa, în întregul ei, tratează trei teme fundamentale ale specificului național: folclorul, natura și istoria.

În peisajul literaturii universale participă cu operele desăvârșite ale creației sale: “Memento mori”, “Ai noștrii tineri”, “Junii corupți”, “Împărat și proletar”, “Epigonii”, “Scrisoarea I” – expresia meditației sociale; “Floare albastră”, “Crăiasa din povești”, “Dorința”, “Călin (file din poveste)” – expresia naturii și a iubirii; “Luceafărul”, ”Memento mori”, “Scrisoarea I” – motive din filozofie.

Natura și dragostea sunt teme ce se îmbină mereu în poeziile sale. Natura este reprezentată atât în planul terestru cât și în cel cosmic, străbate timpul dincolo de toate timpurile, astfel încât opera sa rămâne eternă. “Luceafărul” este reprezentația absolută a tuturor acestor teme.

“Eminescu este astăzi o instituție națională, viața și operta lui alcătuiesc un monument neclintit al culturii române; nici intemperiile vremii, nici adversitățile crunte ale istoriei, nici momentele de decădere și înălțare a oamenilor, nimic nu-l poate atinge în eternitatea lui spirituală”.

Tudor Arghezi afirma despre marele nostru poet: “fiind foarte român, Eminescu e universal” iar George Călinescu îl numește “poetul nepereche.”

Începuturile scrierilor sale sunt reprezentate prin poeziile: “La moartea lui Aron Pumnul” și “De-aș avea…” (1866), pe când el era încă un adolescent. Viața sa scriitoricească durează 17 ani, până în anul 1883- când se încheie cu “Luceafărul”.

Încă de la debutul său, Eminescu se prefigurează a fi un poet unic. El realizează cu fiecare publicație trepte noi, ascendente, atât în ce privește forma, cât și fondul acestora.

Prima treaptă o constituie crezul artistic, expus în poeziile “La Heliade” (scrisă în anul 1867) și “Amicului F.I.” (scrisă în 1869). El dorește a fi un poet de valoare:

“De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,

Ghirlanda n-aș aleg-o din flori plăpânde, june,

Ci falnica cunună a bradului bătrân”

(“La Heliade” – Mihai Eminescu).

“Epigonii” (1870), “Scrisoarea II (1881) și “Criticilor mei” sunt forme superioare ale exprimării crezului său artistic. În primele două opere o face în mod indirect, dar în cea de a treia folosește exprimări cu valoare aforistică:

“E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând la vorbe goale

Ce din coadă au să sune”.

(“Criticilor mei” – Mihai Eminescu).

Critica socială și patriotismul sunt elemente ce se regăsesc în operele sale încă de la început (1867):

“La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,

Și ca să vă ard fierea, ,o spirite-amețite,

Blestemul îl invoc….”

(“Junii corupți” – Mihai Eminescu)

Critica socială apare mai apoi îmbinată cu elemente de meditație: ”Împărat și proletar” (1874), “Scrisoarea II” (1881).

“Scrisoarea III” este o reprezentare a antitezei trecut – prezent și evocă eroismul poporului român în lupta sa pentru libertate națională:

“Mircea însuși mână-n luptă vijelia îngrozitoare

Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare

Duduind soseau călării, ca un zid înalt de suliți

Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți […]

Peste un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată

Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână

Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română”.

(“Scrisoarea a III-a – Mihai Eminescu)

Este evidentă evocarea eroismului de care a dat dovadă poporul român în lupta de la Rovine împotriva cotropitorului sultan turc Baiazid, luptă condusă și câștigată de domnitorul românilor, Mircea cel Bătrân.

O altă sursă esențială de inspirații în opera lui Eminescu este reprezentată de folclorul nostru național. Culege elemente importante în mod direct, începând cu anii copilăriei la Ipotești, apoi din călătoriile sale în Ardeal în vara anului 1866, și-și ia notițe importante în privința acestora. Continuă în 1869, în cadrul Societății literare “Orientul” și în anul 1875, ca revizor școlar al județelor Iași și Vaslui.

Îmbrăcate într-o formă unică a lirismului, poeziile de inspirație folclorică “Revedere” (1879), “Ce te legeni” (1883), “La mijloc de codru des” (1883), “Călin (file din poveste)” (1876) ating apogeul cu “Luceafărul” (1883).

Eminescu conștientizează valoarea colosală pe care o are folclorul, mai ales pentru identitatea noastră ca popor în spațiul universal.: “…O adevărată literatură trainică – scrie el într-un articol din “Timpul” (mai 1880) – care să ne placă nouă și să fie original și pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile, pe istoria lui, pe geniul lui”.

Această afirmație este evidentă și în opera sa poetică, astfel “Luceafărul” este inspirat din basmul “Fata din grădina de aur”, la fel cum Goethe, se inspiră din cartea popular germană “Urfaust” creând drama “Faust”.

Dragostea este o altă temă prezentă în opera lui Eminescu încă de la începutul creației sale până în anul 1883. După 1870, el face un “tandem” al dragostei cu natura, ceea ce îl califică pentru romantism.

În primele poezii de debut “La o artistă” (1868) și “Amorul unei marmure” (1868), natura nu se întrevede, fiind evidențiată starea de dezamăgire a poetului și suferința sa în dragoste:

“Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere

Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor

Căci mie mi-a dat soarta amară mângâiere

O piatră să ador”.

(“Amorul unei marmure” – Mihai Eminescu)

O abundență de iubiri este regăsită ulterior în numeroasele poezii de dragoste create între anii 1870 – 1883, dintre care amintim: “Venere și Madonă” (1870), “Floare albastră” (1873), “Dorința” (1876), “Făt Frumos din tei” (1875), “Lacul” (1876), “Atât de fragedă” (1879), “Ce-i amorul?” (1879), “Pe lângă plopii fără soț” (1883), “Și ce dacă…” (1883), “De-ar trece anii….” (1883).

Reprezentativă pentru valoarea filozofică a poeziei lui Eminescu este “Scrisoarea I”, unde regăsim idea de universalitate a morții:

“Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,

Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții”;

și aceea că facerea lumii, neînțeleasă și neexplicată, este concepută din haos:

“Dar deodat-un punct se mișcă … cel dintâi și singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl….”

“Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii

E stăpânul fără margini peste marginile lumii….

De-atunci negura eternă se desface în fășii, 

De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii… 

De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute”

(“Scrisoarea I”- Mihai Eminescu)

– aceeași idee regăsindu-se și în filozofia indiană. Tot aici este tratată și drama geniului, reluată și în alte opere ale poetului, cum ar fi: “Sărmanul Dionis” (1883) – “treapta supremă a creației eminesciene”.

Chiar și în zilele noastre se fac noi interpretări ale capodoperelor lui Mihai Eminescu, noi cercetări în privința vieții sale și a modului în care a trăit. Se găsesc noi sensuri, noi înțelesuri ale geniului neînțeles în timpurile sale.

În baza studiilor pe care Eminescu le-a făcut la Viena (1869 -1872), unde a luat contact cu experimentele științifice ale vremii, se consideră că a fost influențat puternic de conceptele și studiile despre știință. El le-a înțeles și le-a transpus în operele sale prin metafore savante și strălucite, reușind să dizolve antagonismul dintre știință și religie cu privire la teoria creației.

Fiind contemporan cu marii fizicieni din secolul XIX, Maxwell, Hertz și Faraday, cei care au dezvoltat electrodinamica și electricitatea, este interesat și în privința acestui aspect. În manuscrisele poetului (mai ales în manuscrisul 2270) se regăsesc însemnări despre legile fizicii. Tot ceea ce-și nota Eminescu nu era întâmplător, fiind urmat de meditații îndelungi pentru înțelegerea lor. El a fost înscris în această perioadă în cele două societăți studențești “Societatea literară și științifică a românilor din Viena” și “Societatea Științifică-Socială România”.

“Scrisoarea I” îmbină elemente filozofice, științifice și religioase cu privire la geneza lumii: singularitatea, Big Bang-ul:

“Dar deodat-un punct se mișcă … cel dintâi și singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl….

Punctul-acela de mișcare, …”,

Deasemeni întânlim conceptul de relativitate “Că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată” – ceea ce ne determină să ne punem întrebarea dacă nu cumva a înțeles marele nostru Eminescu fenomenul înainte ca Albert Einstein, părintele relativității, să se nască? Să fie vorba despre o previziune?

“Luceafărul” vine să completeze viziunea poetului despre Univers:

“Căci unde-ajunge nu-i hotar,

Nici ochi spre a cunoaște

Și vremea-ncearcă în zadar

Din goluri a se naște”

În cuvinte simple dar pline de înțeles, Eminescu reușește să explice în doar 4 versuri astfel originea Spațiului-Timp.

Aceeași idee este întânlită și în poezia “La steaua”:

“Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă”.

Geniul reprezintă viziunea asupra întregului Univers, asupra lumii întregi, cu toate elementele determinante: timp, spațiu, umanitatea cu ansamblul de valori: culturale, istorice, religioase și științifice.

Opera eminesciană redă într-o formă superioară toate ipostazele geniului.

C A P I T O L U L 2

METODOLOGIA PREDĂRII TEXTELOR LIRICE –

POEZII ALE LUI MIHAI EMINESCU ÎN MANUALELE ȘCOLARE

2.1. Abordarea textului liric la clasele I -IV

La vârsta claselor primare textul liric se raportează unor cititori care nu sunt obișnuiți cu limbajul metaforic, cu imaginile artistice sau cu simbolurile. Genul preferat al celor mici este cel al unui text ce cuprinde personaje, dialog și acțiune dinamică. Ei îndrăgesc personajele, animalele și jucăriile și găsesc în ele corespondente ale personajelor de poveste. Textele lirice sunt mai greu de descifrat pentru mințile lor încă necultivate.

Muzicalitatea versurilor nu poate fi înțeleasă decât într-o anumită măsură, iar poeziile trebuie să fe adecvate vârstei, atât ca limbaj cât și ca tematică.

Pentru a capta atenția și interesul micilor cititori, avem nevoie de motivație, care se dovedește a fi destul de scăzută în primul contact cu genul liric. Mobilizarea elevilor trebuie făcută de către învățător prin metode și mijloace care să le trezească interesul și curiozitatea, apelând la dezvoltarea activității reflexive care să le deschidă sensibilitatea față de textul liric.

Primul pas în captarea atenției celor mici este introducerea într-o atmosferă generală a textului, prin conversație, povestire sau prin intermediul mijloacelor audio-vizuale, a unor ilustrații, tablouri sau diafilme.

Lectura model se poate se face de către învățător, oferind modelul de recitare al poeziei prin accentuarea versurilor, timbrul și intensitatea vocii, mimica expresivă și gesturile sugestive.

Nu mai puțin importantă este și explicarea cuvintelor noi care ajută la înțelegerea textului. Trebuie să provocăm elevii să-și exprime opiniile, astfel încât modul de predare să fie cât mai interactiv.

Se pune accent pe expresivitatea citirii sau recitării, interpretarea figurilor de stil sau descoperirea simbolurilor. Astfel apelăm la sensibilitatea copilului și la imaginația lui, pătrundem în lumea lui interioară. “Privind studierea unui text liric prin ochii copilului vom înțelege mai bine ce are el nevoie să fie stimulat pentru a raționa, a simți și a exprima trăirile sugerate de text și nu a «înghiți» elemente de teorie literară sau a memora mecanic comentarii gata elaborate.”

Întotdeauna pornim în analiza textului cu explicarea titlului, apoi urmează pătrunderea în universul poetic, prin stimularea și orientarea elevului spre text cu ajutorul întrebărilor sugestive pentru descoperirea cuvintelor – simbol.

În poezia “Cu penetul ca sideful” de Mihai Eminescu, întânlim diferite elemente simbolistice cum ar fi: porumbița – regnul animal, vița – regnul vegetal, stelele – cosmosul, aerul – atmosfera, pietricelele – regnul mineral, râul – apa.

Putem apela, de asemenea, la imaginația copiilor cu ajutorul desenului. Astfel corelăm interdisciplinar literatura cu arta plastică, iar exprimarea sentimentelor și emoțiilor este în acest mod mai relevantă. În felul acesta cadrele didactice pot aprecia nivelul de înțelegere și modul de percepere din textele lirice. Elevii sunt purtați în spațiul imaginar al metaforei, generează imagini artistice prin care sunt determinați să citească poezie cu plăcere, chiar din proprie inițiativă.

2.2. Metodologia predării poeziilor în învățământul primar

“Literatura este arta sau creația artistică al cărei mijloc de exprimare este limba “ sau “forma de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii, artă a cuvântului”. , iar poezia este “modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului; creație literară în versuri; arta de a scrie versuri.”

În literatură limbajul de bază folosit este conotativ “pentru a îmbogăți mesajul, pentru a transmite sentimente și stări emoționale.”

Disciplinele de învățământ nu mai sunt predate izolat, ci sunt organizate pe arii curriculare, iar predarea lor se realizează integrat. Ceea ce se vizează sunt competențele care se formează de la mai multe discipline.

“Limba și literatura română” face parte din aria curriculară “Limbă și comunicare”.

Poezia este un act de comunicare, de transmitere a emoțiilor poetului. Poetul își exprimă propriile sentimente, dar nu numai.

El poate reprezenta la fel de bine un grup cu care se identifică. De aceea “genul liric este prin excelență un gen subiectiv, iar exprimarea este de obicei la persoana I singular”.

Ceea ce înfrumusețează exprimarea artistică în poezie sunt procedeele specifice folosite de către autori, numite figuri de stil, cum ar fi metafora, epitetul, comparația, personificarea, hiperbola, repetiția și alegoria.

Metafora este o figură de stil care constă în a da unui cuvânt o nouă semnificație, printr-o comparație subînțeleasă, prin omiterea termenului comparat.

Epitetul este figura de stil prin care se scot în evidență însușirile deosebite ale unui obiect sau ale unuei acțiuni considerată de autor ca esențială pentru sentimentul și idea pe care dorește să le accentueze. Astfel ele devin imagini mai atractive. Printre epitete, sunt identificate de cele mai multe ori, ca părți de vorbire, adjectivele.

Comparația este procedeul stilistic de asociere a doi termini (obiecte, personaje, acțiuni), pe baza însușirilor comune, unul dintre ei fiind mai concret și mai cunoscut, iar celălalt mai abstract și mai puțin cunoscut.

Personificarea este figura de stil prin care se atribuie unui lucru, unui fenomen al naturii sau unui animal, acțiuni sau însușiri omenești.

Prin hiperbolă se exagerează conștient dimensiunile lucrurilor sau ale ființelor.

Repetiția este procesul stilistic care constă în folosirea de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte, cu scopul de a întări idea sau prin care se obține o impresie mai puternică.

Alegoria este figura de stil care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

La figurile de stil prezentate mai sus se adaugă și alte mijloace de înfrumusețare a operei literare cum ar fi arhaismele, neologismele, sinonimele, omonimele sau antonimele.

Arhaismele sunt cuvintele vechi, folosite pentru a evoca mai bine o epocă veche reprezentată în textul literar.

Neologismele sunt cuvinte noi, împrumutate din alte limbi, introduse și adaptate la limba română.

Sinomimele sunt cuvinte cu formă diferită, dar care au înțeles asemănător.

Omonimele au aceeași formă, dar au un înțeles diferit.

Antonimele au formă diferită și un înțeles total opus.

Toate noțiunile de teorie literară prezentată mai sus se transmit într-o formă potrivită fiecărei clase de elevi, urmărind programa școlară.

Specificitatea textului literar liric este redată prin faptul că, față de textul narativ, el are o altă abordare. El nu prezintă o acțiune și nu folosește întotdeauna personaje care participă la acțiune.

Etapele lecției trebuiesc respectate. Captarea atenției este prima dintre ele, fiind importantă pentru trezirea interesului elevilor față de cunoașterea textului liric. Putem astfel introduce copii în atmosfera lecției prin audiții muzicale, povestiri care să sugereze tema textului, ghicitori sau alte texte care au la bază aceeași temă.

După ce elevii vor fi intrat deja în atmosfera activității desfășurată în clasă, se va enunța titlul lecției și al textului suport pe baza cărora se fac corespondențe cu alte texte asemănătoare. Motivarea elevilor pentru studirea poeziei și trezirea interesului pentru citirea textului se poate face prin prezentarea unor versuri semnificative prin care să-i sensibilizăm și să influențăm atitudinea lor față de frumos. Întrebările sugestive nu trebuie să lipsească, așa încât să le capteze interesul și implicarea în tema poeziei.

Urmează citirea textului de către elevi, dacă aceștia sunt deja în clasa a II-a. Apoi adresăm întrebări pentru a verifica dacă poezia a fost citită în mod conștient. Exersăm actul citirii punând elevii să citească 1, 2 versuri fiecare. Urmează să se facă citirea poeziei pe strofe, etapă în care exemplificăm cuvintele și expresiile, folosind cuvintele din vocabularul activ al elevilor și construim enunțuri scrise sau orale.

Înțelegerea textului este verificată prin “decodarea textului” cu ajutorul unei planșe sau a unei scheme pe care elevii și-o notează în caiete. Astfel elevii înțeleg expresiile frumoase folosite în poezie. Profesorul trebuie să ofere o citire model, însoțită de intonație, gestică și mimică potrivite. Elevii vor răspunde apoi întrebărilor din manual privitoare la conținutul textului. Tot în clasă elevii vor învăța tehnica memorării și a recitării, abordând împreună cu învățătorul cel puțin o strofă din poezia prezentată.

Pentru încheierea lecției se fac exerciții de cultivare a limbii.

Activitățile de scriere nu pot lipsi nici ele pe parcursul lecției, ele însumând aproximativ 15 minute din totalul orei de curs. Elevii pot răspunde la întrebări, pot formula enunțuri cu expresii frumoase din textul liric predat, rezolvă exerciții din manual, așează enunțuri în ordine logică pentru a realiza un text. Așadar, în predarea unei poezii la clasele primare, descifrăm textul pentru a trezi copiilor trăiri emoționale și sentimentale. Arătăm elevilor sensul figurat al cuvintelor și expresiilor, arătăm sensul imaginilor artistice.

Forma de bază în predarea lecțiilor proiecte didactice, este proiectarea didactică prin stabilirea obiectivelor operaționale, a formelor de organizare și a strategiilor didactice.

Opera eminesciană este vastă și de o calitate artistică inegalabilă. “Ce te legeni…”, “Somnoroase păsărele”, “Revedere”, sunt explorate de către elevi cu ajutorul învățătorului prin anticiparea atmosferei folosind convorbirea introductivă, creând climatul emoțional, apoi prin intermediul dialogului, elevii vor recepționa semnificațiile poeziilor și mesajul artistic al acestora. Deasemenea, prin memorarea versurilor se cultivă copiilor gustul pentru frumos, introducerea în universul cunoașterii.

Pe lângă obiectivele operaționale pe care le stabilim la începutul unui proiect didactic, este nevoie să fixăm strategiile folosite. Acestea cuprind metode și procedee, mijloace de învățământ, material didactic și instrumente de evaluare.

Potrivite ciclului primar în lecțiile ce includ predarea unei poezii sunt acele metode care ajută elevul să înțeleagă textul liric. Putem combina metodele clasice cu cele moderne, cele de comunicare orală expozitive cu cele interactive. Putem lua ca exemplu în acest sens poezia “Ce te legeni” de Mihai Eminescu. Captarea atenției se poate face folosind o planșă unde se regăsește scris cuvântul “toamnă”. Prin conversație (metodă de comunicare interactivă), aplicând și metoda ciorchinelui – Anexa 1 – (elevii vor scrise pe planșă caracteristici ale toamnei) facem introducerea în atmosfera noii lecții.

Explicația este una din metodele de comunicare orală expozitive, dar foarte importante în demersul pe care îl face profesorul pentru ca elevii să înțeleagă noile cunoștințe. Este nevoie să explice cuvintele, expresiile noi regăsite în text.

Noua metodologie propune o îmbinare a stilului de predare clasic cu cel modern. Strategiile didactice trebuie să fie centrate pe elev, ținând cont de caracteristicile personale ale elevilor și implicarea lor activă în lecție.

Profesorul are rolul de mediator și sprijină elevii în procesul de învățare.

2.3. Poezii ale lui Mihai Eminescu în manualele școlare

– modele de predare

Poezia “Somnoroase păsărele” prezintă un tablou al naturii personificate. În clasa pregătitoare elevii abia învață să scrie, așa încât pentru introducerea în atmosfera lecției și pentru a sugera cât mai multe semnificații ale versurilor, ne vom folosi de imagini, planșe sau prezentări în Power Point.

Captarea atenției se poate face printr-o planșă unde imaginea reprezentată este primăvara și atunci identificăm caracteristicile anotimpului precum și momentul zilei – amurg, înserat. De asemenea vom antrena elevii prin întrebări și dialog.

Odată introduși în atmosfera unui amurg dintr-o zi de primăvară, anunțăm tema nouă și obiectivele lecției. Păsările sunt vestitorii primăverii, iar în poezia “Somnoroase păsărele” avem un tablou al anotimpului primăvara.

Oferim succinte date despre autor:

Mihai Eminescu s-a născut la 15 Ianuarie 1850, în Botoșani și a murit la 15 Iunie 1889 în București.

A fost cel mai mare poet al românilor.

A fost prieten foarte bun cu Ion Creangă.

Vom prezenta imagini cu portretul lui Mihai Eminescu și cu casa memorială din Ipotești.

Se va face lecturarea textului de către profesor și se vor explica apoi cuvintele necunoscute. Dialogul dintre elev și învățător continuă făcându-se aprecieri permanente pentru răspunsurile corecte primite. Cuvintele și expresiile neînțelese sunt xplicate prin enunțuri simple, spre exemplu: «“feerie” = priveliște nespus de frumoasă»; «“trestii” = stuf»; «“armonie” = înțelegere».

Pentru fiecare cuvânt nou explicat, avem și imagini prezentate în Power Point, imagini care vor reda și completa explicațiile de mai sus. O imagine vizuală aduce întotdeauna asupra copilului un plus de înțelegere a noțiunilor noi.

Se reia conținutul poeziei, însoțit tot de prezentarea imaginilor, respectând succesiunea logică, etapizată și integrată.

Pentru o participare interactivă ne putem folosi de un joc “Tu continui”. Poezia va fi recitată de un elev. La un moment dat el va fi întrerupt și un alt elev, numit de învățător, va trebui să continuie recitarea exact de unde a rămas colegul dinaintea lui, și așa mai departe până la finalul poeziei. Întodeauna se fac apreciri verbale pentru modul în care au redat poezia, iar cei care nu au reținut foarte bine versurile, vor fi încurajați de către învățător să continue.

Aprofundarea informațiilor esențiale despre text se face cu ajutorul întrebărilor: “Cum se numește poezia pe care am învățat-o azi?”; “Cine este autorul ei?”; “Despre ce se vorbește în poezie?”. Se fac apreciei pentru corectitudinea răspunsurilor și nivelul memorării.

La clasa a II-a, când elevii vor fi învățat deja alfabetul și scrierea, găsim o altă abordare a studiului poeziei lui Mihai Eminescu. Pe lângă cultivarea sentimentelor față de natură și dezvoltarea vorbirii expresive, scopul lecției vizează și îmbogățirea limbajului critic privind fenomenele naturii: lăsarea serii, atmosfera din codru în amurg, armonia din natură.

Un alt obiectiv important îl constituie recitarea expresivă a versurilor memorate, într-un ritm corespunzător.

În strategia didactică ne vom folosi de metode și procedee adecvate, care să-i ajute pe elevi în receptarea mesajului literar și cultivarea limbajului expresiv prin: explicație, intuiție, observație, exercițiu. Materialele didactice folosite: planșe, CD cu melodia “Somnoroase păsărele”, portretul poetului, vor contribui ca suport la îndeplinirea obiectivelor propuse.

Pentru înțelegerea textului liric e foarte important să explicăm copiilor expresiile literare din poezie și folosirea lor în contexte noi, cum ar fi: “codrul negru tace”, “dorm florile”, “izvoarele suspină”.

Se continuă lecția cu exercițiile de memorare a primei stofe, alcătuirea de propoziții cu expresiile întâlnite. Întotdeauna facem aprecieri pentru răspunsurile primite de la elevi.

PROIECT DIDACTIC clasa a III-a

Data:

Clasa: a III-a

Profesor: Alexandra ……..

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: «Limba și literatura română»

Unitatea de învățare: Rolul cuvintelor în comunicare

Subiectul lecției: Textul liric – Text suport “Ce te legeni?…” de Mihai Eminescu

Tip de lecție: Predare – învățare – evaluare

Obiective de referință:

O1: Să extragă din poezie informații de detaliu

O2: Să citească fluent și expresiv textul liric

O3: Să formuleze corect și clar întrebări despre text, pornind de la un cuvânt de bază.

Obiective operaționale:

O1: Să citească conștient , corect și expresiv textul poeziei

O2: Să identifice titlul, autorul, expresiile poetice, tablourile poeziei și structura ei

O3: Să extragă informații privind textul liric prin citirea lui

O4: Să formuleze corect și clar întrebări despre poezie, pornind de la un cuvânt de bază

O5: Să alcătuiască enunțuri cu cuvintele noi

O6: Să extragă din poezie caracteristicile codrului.

Strategii didactice:

Resurse procedurale:

Metode și procedee: conversația, lectura explicativă, activitatea independentă, Brainstormingul, jocul de rol, activitatea pe grupe, metode interactive: “Știu – Vreau să știu – Am învățat”, Explozia stelară, Jurnalul cu dublă intrare.

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individuală.

Resurse:

materiale: planșe, fișe de lucru pe grupe și individuale, videoproiector, postere, ecusoane, mesaje.

Temporal: 50 minute

Forme și tehnici de evaluare: formativă, individuală și în grup, orală și scrisă, autoevaluarea în cadrul grupului.

BIBLIOGRAFIE:

Vasile Molan, “Didactica disciplinei «Limba și literatura română în învățământul primar», editura Miniped, București, 2010.

Marcela Peneș, «Limba și lietartura română manual pentru clasa a III-a», Editura Marcela Peneș.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

ANEXA 1 – FIȘA Nr. 1

CIORCHINELE

ROADE ALE TOAMNEI

PLANTE TOAMNA SCHIMBĂRI ALE

VREMII

PREOCUPĂRI ALE OAMENILOR

ANEXA 2 – FIȘA Nr. 2

JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE

ANEXA 3 – FIȘA Nr. 3

ȘTIU / VREAU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT

ANEXA 4 – FIȘA Nr. 4

EXPLOZIA STELARĂ

CE?

UNDE? EXPLOZIA CÂND?

STELARĂ

CINE?

ANEXA 5 – FIȘA Nr. 5

………………………. se leagănă

Fără ……………. fără vânt, crengile se apleacă

Toamna frunzișul codrului ………………

Trec în stoluri ……………………………

(rândunele, ploaie, codrul, se rărește)

ANEXA 6 – FIȘA Nr. 6

REBUS

În clasa a IV-a, receptarea poeziei și înțelegerea ei presupune o treaptă avansată în sensul manifestării independenței copiilor în situațiile de comunicare prin folosirea capacității lor de exprimare și compunere.

În acest stadiu copii pot înlocui, spre exemplu, un vers din poezie cu altul propriu, sau pot regăsi însușirile reprezentate de poet.

PROIECT DIDACTIC clasa a IV-a

Data:

Clasa: a IV-a

Profesor: Alexandra

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: «Limba și literatura Română»

Unitatea de învățare: “Un rai din basme văd…”

Subiectul lecției: Natura în poezia lui Mihai Eminescu

Text support: “Fiind băiet păduri cutreieram”

Tip de lecție: consolidare cunoștinșe

Obiective de referință:

O1: Dezvoltarea capacității de exprimare corectă, conștientă, fluentă, în diferite contexte de comunicare.

O2: Manifestarea independenței în situațiile de comunicare.

O3: Să formuleze corect și clar întrebări despre text, pornind de la un cuvânt de bază.

Obiective operaționale:

O1: Să recite conștient , corect și expresiv poezia

O2: Să descopere însușiri omenești în text

O3: Să continuie un vers dat cu unul propriu

O4: Să utilizeze expresiile frumoase și cuvintele deosebite din poezie în enunțuri proprii

O5: Să completeze un blazon și un cvintet folosind noile cunoștințe

O6: Să lucreze în echipe și pe grupe

O7: Să folosească corect structurile dobândite .

Strategii didactice:

1. Resurse procedurale:

Metode și procedee: observația, explicația, conversația, problematizarea,cvintetul,, blazonul, exercițiul, cuvântul.

Forme de organizare: frontal, în echipă, pe grupuri.

2. Resurse:

a) materiale: fișe de lucru, flipchart, prezentare Power Point, videoproiector.

b) temporal: 50 minute

3. Forme și tehnici de evaluare: individuală, aprecieri verbale, frontal.

BIBLIOGRAFIE:

“Mihai Eminescu – Luceafărul”, Editura Ion Creangă, București, 1980.

Marcela Peneș, «Limba și lietartura română manual pentru clasa a IV-a», Ana, 2006.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

ANEXA 1 – FIȘA Nr. 1

Notați cu „A” (adevărat) sau „F” (fals):

Mihai Eminescu cutreera pădurile:

la maturitate

în copilărie

Poetul se culca deseori lângă izvor pentru ca:

să asculte glasul pădurii

să viseze

să se odihnească

să se ascundă de lume

La ivirea lunii pădurea se transforma:

într-un tărâm de basm

într-un spațiu înfricoșător

Sentimentul poetului exprimă:

melancolie

încântare

visare

spaimă

Mășcările care descriu spațiul sunt:

line

zgomotoase

rapide

simțite ușor

Alcătuiți enunțuri cu expresiile următoare:

freamăt lin

tânară crăiasă

glasul valurilor

bucium tainic

Arătați însușirile omenești pentru:

izvor – ……………………….

lună – ……………………….

pădure – ……………………….

ram – ……………………….

ANEXA 2 – FIȘA Nr. 2

Alcătuiți un cvintet:

PĂDUREA

………………………. ……………………..

……… …………………… …………………

………. ……….. ………….. ……………..

…………………………………………………..

ANEXA 3 – FIȘA Nr. 3

Găsiți corespondent cu același sens:

Alegeți din poezie două versuri care v-au plăcut și scrieți-le:

Ce vis avea poetul lângă izvorul din pădure?

C A P I T O L U L 3

MIHAI EMINESCU ÎN LECTURILE SUPLIMENTARE

ALE ELEVILOR

3.1. Cum se trezește interesul copiilor pentru lecturile suplimentare

“Nu poți să-i spui unui copil «Citește !» sau «Iubește !» …. Trebuie să-și dorească singur acest lucru!. Verbul «a citi» nu suportă imperativul! “

“Abilitățile de comunicare se obțin după însușirea unor cunoștințe și formarea unor deprinderi și priceperi, iar suportul folosit pentru obținerea acestor rezultate este textul, care oferă modele de exprimare corectă și frumoasă, precum și mijloacele folosite de autor, ce pot fi însușite de elevi.”

Lectura este una din modalitățile prin care copilul își poate dezvolta gândirea critică și componentele pentru comunicare. Gustul pentru lectură se cultivă încă din primii ani de școală, dar trebuie realizat prin stimularea interesului copiilor pentru operele literare. În acest sens, învățătorii trebuie să vină în ajutorul elevilor prin crearea unor factori motivanți: formarea unei mici biblioteci în clasă, unde ei pot avea acces la cărțile de literatură adecvate nivelului lor de vârstă (cărți cu ilustrații). Ei intră astfel în lumea poveștilor, dar totodată își formează abilitatea cititului.

Pot alcătui deasemenea albume ale scritorilor studiați, care să cuprindă expresii frumoase, artistice, desene reprezentative ale temelor regăsite în textele literare, citate sugestive; recitarea poeziilor într-un mod expresiv poate declanșa gustul pentru citirea textului liric.

Învățătorii pot fi îndrumători în recomandarea cărților și lecturilor pe care elevii ar trebui să le citească potrivit particularităților de vârstă și nivelului de compentențe ale copiilor.

Prin aceste motivații, elevii vor fi învățați să iubească lectura, descoperind frumosul. Implicarea lor trebuie să fie una activă pentru a înelege conținutul unui text liric.

Dialogul între elevi și exprimarea opiniilor cu privire la aspectele artistice regăsite în poezie, folosirea cuvintelor noi și a expresiilor frumoase duc la formarea gândirii critice.

Activitatea elevilor se realizează prin rezolvarea exercițiilor și sarcinilor primite: vor adresa întrebări colegilor, vor folosi cuvintele noi și expesiile artistice în contexte diferite sau vor explica pe înțelesul lor ceea ce au citit.

Un aspect foarte important îl au și părinții. Colaborarea lor cu școala și îndrumarea propriilor copii spre cultivarea și formarea personalității prin lectură duce la dezvoltarea lor ca oameni integri, sensibili și liberi.

Dacă în clasele I și a II-a, elevii învață să citească coerent, începând din clasele a III-a interesul elevilor pentru lectură se accentuează. Descifrarea textului se face mai ușor, ei deținând deja un vocabular mai activ. La clasa a IV-a au inițiativă în a-și alege cărțile pe care ar dori să le citească.

Este nevoie de o permanentă “activare”, de o continuă stimulare a elevilor pentru a nu pierde înteresul pentru lectură. Organizarea de “jocuri literare” în care ei sunt solicitați să ghicească autorul unei poezii sau recunoașterea versurilor din poeziile studiate, este palpitantă, mai ales dacă se aplică “pedepse literare” pentru răspunsurile greșite: recitarea unei strofe din altă poezie, proverbe, ghicitori.

Alte modalități prin care se poate trezi interesul pentru citirea poeziilor sunt ritmul, accentuarea versurilor, tonul recitării, volumul, gestica și ritmica.

După ce vor fi ascultat poezia, copiilor li se cere să identifice tonul folosit în redarea poeziei: trist, răutăcios, glumeț, vesel, supărat, autoritar, vioi. Apoi generăm întrebări de orientare: De ce s-a folosit tonul trist?

Emile Fauguet sugerează citirea poeziilor mai întâi în șoaptă pentru a desluși înțelesul și expresivitatea poetică, și după aceea putem să citim cu voce tare, folosindu-ne de muzicalitatea versurilor, de ritm și armonie.

“Atelierul de lectură” este metoda prin care elevii pot învăța cum să relaționeze cu textul și să-și dezvolte gândirea. Se citește textul întâi în șoaptă, apoi au loc discuții despre textul citit moderate de învățător, prin întrebări, încurajând elevii să-și exprime și să-și argumenteze ideile.

Așadar “interesul pentru cititul cărților nu vine din obligație, din frica pentru notă, ci dintr-o dorință interioară care se cultivă de către profesor și părinți.”

3.2. Poezii ale lui Mihai Eminescu în lecturile suplimentare

“Cu penetul ca sideful”

Ora de lectură este una destinsă în care se descoperă frumusețea și expresivitatea limbajului.

Pentru a crea o atmosferă relaxantă încă de la început ne vom folosi de mijloace didactice care să faciliteze abordarea lecturii.

Introducerea se va realiza pe un fond muzical unde se va asculta cântecul “Porumbița”. Se anunță titlul poeziei și autorul, apoi elevii vor citi în șoaptă, individual, poezia de pe fișe.

Extragem cuvintele neînțelese din text și le vom explica: penet – pene; sidef – materie lucioasă, tare, care se regăsește pe interiorul cochiliei unei scoici sau pe unele din cochiliile unor melci.

Se vor adresa întrebări ajutătoare prin care vor descoperi elementele din natură: porumbița, penet, râu, viță, stele.

Învățătorul va citi poezia oferind o expresivitate model, iar elevii îi vor urma exemplul citind rând pe rând câte o strofă.

Se vor împărți elevii pe grupe și vor realiza cerințele care se regăsesc pe fișe. Sarcinile fiecărei grupe sunt diferite: grupa I va avea de găsit însușirile porumbiței, grupa a II-a va forma propoziții noi folosind cuvântul “porumbiță”, grupa a III-ava extrage din text grupuri de cuvinte care descriu ceea ce se vede sau ceea ce se aude în natură, iar grupa a IV-a va realiza asemănări ale grupurilor de cuvinte: “penetul ca sideful”, “roșu ca …..” , “alb ca varul …….”

După realizarea sarcinilor de lucru , se vor purta discuții, prin intermediul întrebărilor:

Utilizând din nou un fond muzical, învățătorul cere elevilor să coloreze porumbița pe care o regăsesc în fișe și să adauge câteva elemente din natura descrisă de poet.

Se recită din nou poezia.

“Copii eram noi amândoi”

Poezia evocă amintirile din copilărie ale poetului, farmecul acelei perioade pline de libertate, jovialitate și sinceritate în care copiii descoperă lumea prin joc.

Poetul descrie năzdrăvăniile pe care le făcea în perioada petrecută la Ipotești. Eul liric este abandonat în natura înconjurătoare și explorează, prin joc, toate elementele ei. Aici, protagoniștii sunt poetul și fratele său. Ei născocesc personaje împreună, dau frâu liber imaginației. Astfel, fratele poetului este un împărat în cetatea broaștelor. Micul Mihai cucerește ținutul acestuia și iese învingător.

În ora de lectură vom citi întreaga poezie, dar vom extrage doar câteva strofe din care să învățăm vocabularul și elementele naturii reprezentate în jocul celor doi copii.

“Copii eram noi amândoi,

Frate-meu și cu mine.

Din coji de nucă car cu boi

Făceam și înhămam la el

Culbeci bătrâni cu coarne.

………………………………

Adesea la scăldat mergeam

În ochiul de pădure,

La balta mare ajungeam

Și l-al ei mijloc înotam

La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit

Din stuful des și mare

Cetate mândră la privit

Cu turnuri mari de tinichea

Cu zid împresurată. “

Explicăm cuvintele neînțelese: culbeci – melci, tinichea – tablă, împresurată- înconjurată. Cu ele, copii vor alcătui enunțuri noi din care să reiese că au înțeles semnificația lor.

Pentru strofa “Din lut….” vor lucra în perechi, realizând un desen care să reprezinte descrierea poetului. Astfel, își pun imaginația să lucreze, conturând lumea de basm în care se desfășoară acțiunea.

Vom face o paralelă a jocurilor folosite de poet în perioada copilăriei lui și a celor de care se bucură copiii zilelor noastre, în contextul naturii. Vom face deasemenea o paralelă a eroilor din poveștile elevilor cu personajele ce se regăsesc în poezie.

Copiii vor avea de alcătuit o poveste cu elementele din natura lui Eminescu și eroii care s-ar putea proiecta în spațiul creat de poet. Astfel vom da frâu liber imaginației și creativității copiilor, iar poezia va fi percepută prin filtrul interior al sufletelor lor.

“Freamăt de codru “

Poezia redă viziunea lui Mihai Eminescu asupra naturii, care este plină de viață și armonie. Sentimentele omului ies la iveală în acest cadru al naturii, în fața spectacolului minunat și astfel se creează comuniunea dintre cei doi.

Lecția de lectură poate începe pe un fond muzical care să transpună melancolia din versuri. Se citește poezia în lanț de către elevi. Oprim muzica pentru a explica înțelesul cuvintelor necunoscute și a expresiilor frumoase: “alean” = melancolie, “a azvârli” = a arunca departe, “tresărind scânteie lacul și se leagănă sub soare” = lacul pare a fi o persoană care tresare și se leagănă la adierea vântului, “las aleanul să mă fure“ = poetul se lasă purtat de melancolie, “apa sună somnoroasă” = apa este liniștită și curge încet, fără zgomot, “pitite-n ramuri” = ascunse în ramurile copacilor, “vorbesc cu atât de multe înțelesuri” = păsările ciripesc în multe feluri, pe diferite tonalități.

Identificăm anotimpul descris în poezie: vara. Descriem cadrul de natură și elementele care îl compun.: codrul (pădurea), lacul, apa din izvoare, păsările, soarele, atmosfera este plină de viață. Regăsim imagini vizuale: “scânteie lacul”, “Eu privindu-l din pădure”, “Ea în valuri sperioase se azvâlre”, “unde soarele pătrunde” și auditive: “Tresărind scânteie lacul”, “ascult pitpalacul”, “Apa sună somnoroasă”, “Cucul cântă”, “Ale păsărilor neamuri ciripesc”.

După identificarea acestor elemente vom completa o fișă după metoda ciorchine, pornind de la cuvântul natură: ape (izvoare, gârle, lacuri); păsări (pitpalacul, cucul, mierle, presuri); aster (soarele), plante (codrul, pădurea).

La sfârșitul orei se va citi model poezia. Elevii o vor relua, citind fiecare câte o strofă.

C A P I T O L U L 4

B I B L I O G R A F I E

1. CĂRȚI ȘI PUBLICAȚII

Cristina Crăciun și Victor Crăciun, “Ei l-au văzut pe Eminescu, Antologie, note bibliografice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989

Pompiliu Constantinescu, “O catedră Eminescu”, Editura Junimea, Iași, 1987

Mihai Eminescu, “Luceafărul”, Editura Ion Creangă, București, 1980.

Vasile Molan, „Didactica Disciplinei «Limba și Lietartura Română» în Învățământul Primar”, Editura Mimiped, București, 2010, pag. 15

Marcela Peneș, “Limba și lietartura română manual pentru clasa a III-a”, Editura Marcela Peneș.

Marcela Peneș, “Limba și lietartura română manual pentru clasa a IV-a”, Ana, 2006.

“Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani”, M.E.C.T. U.M.P.I.P., 2008

2. ADRESE DE INTERNET

Dexonline.ro/definiție/literatură

http://eminesciana2011.wikispaces.com/space.template.3.d)+Teme+romantice+din+literatura+european%C4%83 + prezente+%C3%AEn+lirica+eminescian%C4%83

www.icf.ro /individual/lab04/osiciamu/Eminescu_studiu-Edition.pdf

https://adevăr și conștiință.wordpress.com/2010/01/28/despre-big-band-și-eminescu

www.didactic.ro/materiale-didactice/52261_problematica-abordării-textului-liric-la-cl-i-iv

www.concursurile comper.ro/rip/2014/martie 2014/45-CormeseamuIonelaMonalisa-Lectura.pdf

Atelier.uvvg.ro/index.php?option=com_content 8<view=article&id=8:modalități-de stimulare-a-interesului-pentru-lecturi-la-colarii-mici8<cotid=88c/temid=130

3. POEZILE LUI MIHAI EMINESCU

“Luceafărul”

“La steaua”

“La Heliade”

“Criticilor mei”

“Junii corupți”

“Scrisoarea I”,

“Scrisoarea III”

“Amorul unei marnure”

“Cu penetul ca sideful”

“Copii eram noi amândoi”

“Freamăt de codru”

“Somnoroase păsărele

Ce te legeni?…”

“Fiind băiet păduri cutreieram”

B I B L I O G R A F I E

1. CĂRȚI ȘI PUBLICAȚII

Cristina Crăciun și Victor Crăciun, “Ei l-au văzut pe Eminescu, Antologie, note bibliografice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989

Pompiliu Constantinescu, “O catedră Eminescu”, Editura Junimea, Iași, 1987

Mihai Eminescu, “Luceafărul”, Editura Ion Creangă, București, 1980.

Vasile Molan, „Didactica Disciplinei «Limba și Lietartura Română» în Învățământul Primar”, Editura Mimiped, București, 2010, pag. 15

Marcela Peneș, “Limba și lietartura română manual pentru clasa a III-a”, Editura Marcela Peneș.

Marcela Peneș, “Limba și lietartura română manual pentru clasa a IV-a”, Ana, 2006.

“Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani”, M.E.C.T. U.M.P.I.P., 2008

2. ADRESE DE INTERNET

Dexonline.ro/definiție/literatură

http://eminesciana2011.wikispaces.com/space.template.3.d)+Teme+romantice+din+literatura+european%C4%83 + prezente+%C3%AEn+lirica+eminescian%C4%83

www.icf.ro /individual/lab04/osiciamu/Eminescu_studiu-Edition.pdf

https://adevăr și conștiință.wordpress.com/2010/01/28/despre-big-band-și-eminescu

www.didactic.ro/materiale-didactice/52261_problematica-abordării-textului-liric-la-cl-i-iv

www.concursurile comper.ro/rip/2014/martie 2014/45-CormeseamuIonelaMonalisa-Lectura.pdf

Atelier.uvvg.ro/index.php?option=com_content 8<view=article&id=8:modalități-de stimulare-a-interesului-pentru-lecturi-la-colarii-mici8<cotid=88c/temid=130

3. POEZILE LUI MIHAI EMINESCU

“Luceafărul”

“La steaua”

“La Heliade”

“Criticilor mei”

“Junii corupți”

“Scrisoarea I”,

“Scrisoarea III”

“Amorul unei marnure”

“Cu penetul ca sideful”

“Copii eram noi amândoi”

“Freamăt de codru”

“Somnoroase păsărele

Ce te legeni?…”

“Fiind băiet păduri cutreieram”