Literatura Pentru Copii In Postmodernism

Din literatura pentru copii din postmodernism am ales să vorbesc despre Aventurile lui Arik, prima carte pentru copii a Ioanei Nicolae, scriitoare și poetă a generației postmoderniste, dar mai înainte de toate profesoară și mamă. În acest capitol vom analiza această carte din două puncte de vedere. În primul rând vom analiza caracteristicile genului literaturii pentru copii din ea, ca să arătăm calitatea acesteia și munca depusă de autoare la conceperea ei, ca și la Gellu Naum și Eugène Ionesco, iar în al doilea rând vom arăta importanța cărților pentru copii din punct de vedere didactic. Desigur, trebuie discutat și modul în care a fost primită cartea în contemporaneitate.

Ioana Nicolae a dedicat această carte fiului ei de 5 ani, așa cum spune și în interviul acordat celor de la Bookaholic „ am scris Aventurile lui Arik pentru că mi-am dat seama, având eu însămi un copil, că în librării nu se mai găsesc absolut deloc cărți românești pentru cei mici. Iar de cărțile stăine, adică acele traduceri care au colorat vitrinele înlocuind aproape complet textul cu imaginea, nu era prea mare nevoie în formarea băiețelului meu.” Acest lucru, mai exact lipsa scrierilor pentru copii în literatura română și traducerile excesive din alte literaturii, dacă este lăsat să se dezvolte în continuare o să ducă la o globalizare completă. Un semnal de alarmă ar trebui tras, copiii din România nu pot crește citind doar cărți care ilustrează cultura altor popoare în defavoarea culturii române care pe această cale dispare puțin câte puțin.

Ioana Nicolae este una dintre primi scriitori români care observă lipsa literaturii pentru copii din literatura română, mai ales lipsa literaturii de calitate, literatură care nu pune accent pe imagini cât pune pe text. Ea împreună cu Mihail Marian reușesc să creeze o carte pentru copii care îmbină textul cu imaginile. Ilustrațiile atrag copii și le stârnește imaginația, dar cel mai important îi face pe copii să fie curioși și lasă, în același timp, să se evidențieze și textul. Ariciul Arik este ilustrat într-o manieră adecvată vârstei copiilor și pe placul lor.

Tot Ioana Nicolae spune că „fără carte pentru copii de bună calitate, nu vei crește niciodată cititori adulți pasionați.” Lucru care este cât se poate de adevărat, dacă un copil nu este obișnuit să citească de mic, cu greu va începe să citească la adolescență, ca să nu mai vorbim de faptul că ceea ce citește când este copil îl va influența în privința alegerii unei cărți când va crește, el continuând să citească cărți care împărtășesc același stil, obișnuindu-se cu greu cu noile tipuri de scrieri.

Revenid la trăsăturile literaturii pentru copii din introducere nu putem să nu observăm că și aici persoanjul principal este un animal antopomorfizat, de data aceasta nu mai este un pinguin, în schimb este un arici. Dacă ne gândim la semnificația ariciului în România, nu cea contemporană, ci întorcându-ne în mitologie, ariciul este semnul înțelepciunii, până și Dumnezeu atunci când a creat această lume și a văzut că a făcut prea multă și nu are loc unde să o pună a mers la arici să îi ceară sfat. Totuși, lăsând la o parte faptul că Arik atrage prin faptul că este animal și copiilor le plac poveștile cu animale persoanlizate, cartea atrage foarte mult prin rimă și muzicalitatea versurilor, dar și prin felul în care sunt construite poveștile Ioanei Nicoale. Aceste lucruri făcând poeziile foarte ușor de reținut, lucru care îi atrage pe copii. În fragmentul următor putem vedea aceste trăsături evidențiate:

„O luă Arik prin iarba-naltă

Sub cerul parcă de vopsea

Și flori ce creștetul își saltă

Să vadă ce-i…Dar stai! Păzea!”

O altă trăsătură ar fi aceea că această carte reușește să transmită valori morale importante în viața unui om, valori transmise printr-un limbaj simplu, la îndemâna fiecărui copil, astfel creând o cale ușoară și amuzantă prin care aceștia să învețe.

„În casa lui de după case,

El face ordine mereu

Își face garduri de mătase

Sub cerul de borcan mai greu”

Unul dintre lucrurile despre care îi învață este timpul, arătându-le ce înseamnă timpul, dar și de ce este acesta important. Autoarea înfățisează timpul într-un domn care vorbște cu Arik print-un ecran și car îl trimite să-și salveze frații promițându-i că îl va ajuta în momentul când o să confrunte viespile, tot ce trebuie să facă e să dea un clic pe ecranul prin care Arik vorbea cu el și acesta va veni să oprească otrava viespilor.

„Și-ntre scaieți cu un ecran,

Pe care apăru voios

La un birou de marțipan

Un domn ce se uita în jos.

(…)

Te-mbracă, deci, micule-Arik!

Mâncare ia-ți de oric fel

Și când vei da de-un zid de-oțel,

Pe-acest ecran să faci un clic,

Și eu îndată o să vin

Otrava viespilor s-o țin.”

De asemenea, copii sunt atrași de personajele cărții, e imposibil citind Aventurile lui Arik să nu te identifici cu unul dintre persoanjele amuzante fie că e Arik, eroul cel stângaci, fricos dar atât de simpatic, Moș Cârț – Marele Maestru al Ciocolatei, Stăpâna Florii de Cireș, Nasuri Cârne, tăunul Zum sau Viespile de Fum, mai ales ținând cont de modul în care sunt descrise personajele.

„Arik e mic și cu botic

Și are țepi și-n ochi mărgele,

Sub tălpi el ține bornagic

Și un trifoi cât patru stele”

Acest lucru ilustrează două dintre caracteristicile literaturii pentru copii și anume crearea unei relații afective cu cititorul, dar și inspirația din realitate. Personajele sunt animale reale, mai apoi antropomorfizate. Pe lângă ele, copii mai sunt atrași și de lumea lui Arik care e plină de ciocolata și dulciuri.

Cu privire la trăsăturile pentru copii, Ioana Nicolare spune, într-un interviu acordat celor de la adevărul „Îmi place să scriu pentru cei mici, nu doar fiindcă am astfel cititori entuziaști, interesați, ci pentru că mă simt foarte liberă. Ingredientele cărților pentru copii sunt puțin diferite de cele ale volumelor pentru oameni mari și surplusul acesta e ceea ce mă atrage. Fantezia nu are limite – fiindcă orice e posibil – cuvintele capătă o forță mult mai mare, luciul bine dozat este și el necesar.” Așa cum spuneam, limbajul folosit în cărțile pentru copii este foarte important, lucru pe care aici îl vedem din „cuvintele capătă o forță mult mai mare”, dar nu trebuie să trecem peste faptul că în literatura pentru copii fantezia are o libertate mai mare, dar nu uităm și faptul că aceasta cere și ceva în plus, „surplusul” de care vorbește scriitoarea diferențiază literatura de copii de cea pentru adulți, dar îi aduce și un plus de calitate.

Un lucru important cu care acest capitol se diferențiază față de celelalte, dar care ne face să ne vorbim despre cartea Ioanei Nicolae, este faptul că în el o să includem spusele autoarei cu privire la literatura pentru copii, raportate la cartea Aventurile lui Arik. Ioana Nicolae, spune despre această carte „scriind-o, am descoperit că mă întorc spre mine însămi, spre ființa ascunsă, care nu se vede niciodată în oglindă, fiindcă suprafața este ocupată de cu totul altceva. L-am trimis pe micul meu erou în căutarea fraților fiincă și mie îmi era foarte dor de frații mei, cei unsprezece, împrăștiați prin lume. L-am pus să depindă de Timp, fiincă și noi într-un fel nefericit, locuim doar sub timp.”

„El are frați încă vreo opt

Mai mici, mai mari,

mai rotofei,

Însă de când vara s-a copt,

E singur, trist și fără ei

Că toți s-au dus în alte case

Spre țări vecine din sclipici

Arik n-a vrut întâi să-i lase

La granița de spini și urzici

Și-acum mai vin la el arar

Pe lună poate doar o dată

Și uită Arik atunci de amar

Le-mparte flori, cești cu dulceață”

Scriind această carte s-a regăsit, amintindu-și de vremurile în care era cu frații ei, într-un fel sau altul, ea l-a trimis pe Arik înapoi în copilăria ei, cea de care îi este dor. În ceea ce privește literatura pentru copii ea afirmă, în același interviu, faptul că în literatura pentru copii a găsit domeniul care să-i permită jocul cu prozodia, pe care putea exersa, pentru că sub presiunea vârstelor nu mai poate scrie rimat. Lumea lui Arik a construi-o cu drag profitând de ludicul pe care il permite acest gen de literatură.

Chiar dacă îi place să scrie pentru copii, Ioana Nicoale este o autoare care trece de la un gen la altul foarte ușor, ea are cărți de poezie, de proză, de asemenea a și tradus, dar a colaborat și la reviste literare. Totuși acesta este genul în care se simte liberă, în care scrie fără nicio limită. „Cărțile pentru copii țin de zona mea dintre granițe, adică de acel spațiu unde imaginația și libertatea nu au limite. Am scris Aventurile lui Arik când băiețelul meu avea doi ani și nu mă lăsa nici să respir. Mă vedeam mai fără sens și mai epuizată ca oricând, iar cartea a ieșit optimistă, vioaie, adică total diferită de starea mea exterioară.” În Arik și mercenari a avut foarte mult de lucrat ținând cont că aceasta are foarte multe ghicitori, dar s-a și amuzat cu lucrurile care în lumea lui Arik au mare însemnătate. Din spusele ei dar și din trăsăturile pe care Aventurile lui Arik le are, reiese faptul că deși literatura pentru copii a fost ca o ieșire din rutină, o modalitate de relaxare, aceasta nu se scrie așa de ușor pe cât pare, acest lucru făcând-o să fie mai valoroasă.

Așa cum am spus la începutul capitolului, acum că am arătat trăsăturile care fac din cartea Ionaei Nicoale o carte de calitate a literaturii pentru copii, se cuvine să vorbim despre importanța literaturii pentru copii din punct de vedere didactic. În introducere am precizat faptul că de didactică nu ne vom despărții pe parcursul întregii cercetări.

În ultima vreme, interesul pentru literatură a scăzut considerabil, ceea ce a dus, în mod normal, la stagnarea interesului față de literatura pentru copii. Totuși, din punct de vedere didactic, orice copil ar trebui să citească literatură. Aceasta ajutându-l să își dezvolte vocabularul, creativitatea și cultura generală.

În primul rând, cititul ajută la dezvoltarea vocabularului, prin literatură învață cuvinte noi, pe care nu au cum să le înveți de la oamenii cu care își petrec timpul. Din scrierile pentru copii ei învață sinonime și antonime, acestea fiindu-i de folos în viața de zi cu zi, în comunicare, exprimarea opiniilor, relațiile interumane, dicție și vorbitul în public, lucruri care nu ești învățat la școală. Limbajul folosit în Aventurile lui Arik oferă unui copil posibilitatea să-și dezvolte toate aceste lucruri.

„O luă Arik prin iarba-naltă

Sub cerul parcă de vopsea

Și flori ce creștetul își saltă

Să vadă ce-i…Dar stai! Păzea!”

Cuvinte precum borangic și trifoi nu sunt tocmai cuvinte folosite des de părinții unui copil, respectiv oamenii din jurul lui, acestea lucruri nefăcând parte din lucrurile pe care oamenii le folosesc de obicei.

În al doilea rând, literatura îi ajută pe copii să fie sensibili și creativi. Aceasta îi oferă perspective noi, informații și ideii noi care îi dezvoltă creativitatea. Având creativitatea dezvoltată, devin originali, aceasta fiind o calitate pe care nu multe persoane o au, calitate care îi ajută în rezolvarea problemelor. De asemenea, cu cât citești mai mult cu atât mai mari sunt șansele să empatizezi cu unul dintre personajele din carte. Povestea ariciului Arik, împreună cu ilustrațiile lui Mihail Marian atrag copii și le stârnesc imaginația, dar prin simplitatea lor lasă loc și de creativitate.

În al treilea rând, literatura îi dezvoltă cultura generală. De la o carte la alta, copii învață ceva nou, ceva ce i se adaugă la bagajul de cunoștințe sau cum se mai numește, cultură generală. Dacă ei nu au literatură românească pentru copii, aceștia își vor forma o cultură generală bazată pe cultura altor țări, aceasta defavorizând cultura română, pe care o vor lăsa la o parte. Aspecte culturale ar fi, de exemplu, dulceața pe care nu cu mult timp în urmă românii o serveau musafirilor pe care îi aveau și fluierul la care cântă șoarecele Nasuri Cârne, care ne aduce aminte de simbolul culturii românești, țăranul român, care de multe ori e confundat cu ciobanul.

„Și uită-Arik atunci de-amar

Le-mparte flori, cești cu dulceață…”

„-Sunt Nasuri Cârne. Mă mândresc

Că știu să cânt la frunze, flori.

Cu dinții ăștia cioplesc

Un fluier ce să de-a fiori…

Căci mare artist mă socotesc!”

Acest tip de cultură îi ajută pe copii foarte mult în relațiile pe care le au cu oamenii din jurul lor. Devin mai sociabili, prin faptul că au mai multe subiecte de discuție, dar și prin faptul că având o cultură generală își pot formula propriile opinii cu privire la un subiect.

În ultimul rând, cititul îi face să scape de stres, fiind o modalitate amuzantă și destul de simplă de învățat. În zilele noastre, copii au din ce în ce mai puțin timp să citească, deci ar fi bine să le oferim literatură care să îi atragă și îi instige la citit. Din toate argumentele aduse cu privire la importanța literaturii pentru copii din punct de vedere didactic trebuie să reținem faptul că literatura îmbogățindu-le vocabularul, cultura generală și dezvoltându-le creativitatea, îi ajută pe copii să-și formeze o persoanlitate plăcută, sociabilă, lucru care o să îi ajute în viitor să se integreze în societate.

Un lucru important pe care îl putem vedea la Ioana Nicolae este reacția pe care media a avut-o cand aceasta a apărut. Fiind prima ei carte pentru copii, după ce a scris patru volume de versuri și unul de proză, mai exact Proză retușată, Nordul, Credința, Cerul din burtă și Cenotaf, a fost foarte bine primtă, mai ales de copii, datorită cărora a scris și a doua parte a Aventurilor lui Arik și anume Arik și mercenarii deoarece la începutul primei cărți pentru copii, ea scria:

„M-am imprietenit cu Arik si cu toti cei care insufletesc mica lui lume. M-am amuzat cu ei, am avut emotii, cand le-a fost greu, am fost bucuroasa, cand am ajuns la final. Daca aceasta carte va va placea si-mi veti scrie pe adresa [anonimizat] ma voi stradui sa-i gasesc o continuare.”

În ultima vreme se scriu cărți despre copilărie, nu pentru copii. Exemplele perfecte sunt: Cum mi-am petrecut vacanța de vară, de T.O. Bobe; Exuvii, de Simona Popescu; Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu; Cruciada copiilor, de Florina Ilis. De aceea, Aventurile lui Arik a fost mediatizată încă de la lansarea ei în 2008. Despre lansarea primei cărți pentru copii a Ioanei Nicolae s-a scris în mare parte pe site-urile editurilor, dar nu numai, site-urile unor ziare din România, nu literare, au publicat același articol ca editurile. Acest articol despre lasnarea cărții spune următoarele lucruri:

„Editată în condiții de lux și cu o grafică de excepție, Aventurile lui Arik face deliciul oricărui mic cititor. Muzicalitatea versurilor, acțiunea alertă a pasajelor de proză, ilustrațiile extraordinare, precum și puzzle-ul atașat fac ca această ediție să fie unicat, și cu siguranță se va bucura de un succes bine meritat.

Arik are ceva din încrederea fiecărui micuț care descoperă fascinat lumea. El pleacă să-și salveze frații de Viespile de Fum și este prins într-un vîrtej de întîmplări uimitoare. Îi cunoaște pe Nasuri Cîrne și pe Zum, își descoperă curajul, prietenia și dragostea. Dar oare trece cu bine prin toate aventurile? Și primește la sfîrșit o neașteptată răsplată?”

Faptul că anunțuri despre lasarea cărții au fost publicate pe site-urile editurilor nu spune foarte multe despre carte ținând cont că fiecare editură, după ce publică o carte e datoare să îi facă promovare, ceea ce este de reamarcat este faptul că ziare obișnuite, care nu au nici cea mai mică legătură cu literatura au publicat articolul care viza publicarea și lansarea Aventurilor lui Arik, de Ioana Nicolae. Ca să nu mai vorbim despre succesul pe care l-au avut lansările, sălile fiind pline de copii doritori să asculte cine este Arik și ce face el, mai apoi trimițându-i Ioanei Nicolae e-mail-uri prin care cereau să vadă ce se mai întâmplă cu Arik, lucru care a dus la apariția celei de-a doua carte și anume Arik și mercenari.

Imagine de la lansarea celei de-a doua cărți.

În urma acestor lucruri, putem spune că Ioana Nicolae a creat o carte de calitate pentru genul literaturii pentru copii, carte care prin complexitatea ei demonstrează importanța acestui gen de literatură, importanță care face ca literatura pentru copii să fie văzută ca un gen particular al literaturii române.