Lirica Eminesciana. Tehnici Si Metode Moderne de Abordare In Gimnaziu

Cap. 3 . Lirica eminesciană. Tehnici și metode moderne de abordare în gimnaziu

Studiul literaturii în școală este un proces complex care începe cu însușirea instrumentarului tehnic al lecturii, continuă cu formarea capacității de a recepta complex opera literară, de a o comenta și interpreta, urmărind în final formarea gustului estetic.

Un prim obiectiv al studiului literaturii la clasele gimnaziale este acela de a-i ajuta pe elevi să-și însușească limba literară actuală pentru a o folosi ca mijloc de exprimare și comunicare. De asemenea, se dorește sensibilizarea elevilor față de frumosul literar, formarea lor ca cititori de literatură, dezvoltarea motivațiilor și înclinațiilor spre lectură, cultivarea gustului estetic, a discernământului critic, a judecății de valoare. În același timp „trăirea emoțional-reflexivă a universului operei de către elevi e singura cale de educație morală a lor. Antrenarea în dezbateri, pentru confirmarea sau infirmarea unor teze, stimularea discuțiilor controversate între elevi, înlăturarea oricăror inhibiții ținând de autoritatea profesorului, de conformism sau de raporturile competitive dintre elevi sunt factori care pun în centrul receptării operei literare personalitatea elevului, condiționându-i dezvoltarea, împlinirea.

Literatura română ocupă un loc important în sistemul disciplinelor școlare. Spre deosebire de alte forme ale cunoașterii umane, literatura, ca ramură a artei, ce valorifică funcția expresivă a artei se adresează preponderent sensibilității, declanșează efecte emoționale, estetice. Având ca scop obținerea unui efect estetic, această funcție a operei nu se dezvăluie decât în relație cu receptorul. Adresându-se unor destinatari potențiali, în cazul nostru elevilor, textul artistic își exercită și alte funcții ale sale: referențială – transmite o viziune a scriitorului despre realitate, despre lume; cognitivă/informativă – „opera ne comunică informații artistice organizate într-un mesaj specific și transmise printr-un cod”; educativă/formativă – „opera literară își formează un subiect capabil să recepteze, care se lasă influențat de ea, contribuie la formarea cunoștințelor, convingerilor, la dezvoltarea sensibilității, a gustului estetic”.

Preocupările învățământului privind cultivarea funcției formativ-estetice în predarea literaturii sunt orientate nu numai în direcția a ceea ce trebuie să știe elevul, ce trebuie să învețe, ci mai ales cum receptează și exprimă el semnificația și valoarea literară a textului, cum reacționează el spontan și independent, în contact cu literatura. Acesta constituie teoretic, unul din obiectivele-cadru ale predării/receptării literaturii în școală: „formarea cititorului apt să realizeze lectura interogativ-interpretativă a textelor literare de diferite genuri și specii literare, să interpreteze fenomenele literare într-o interacțiune cu anumite date din domeniul filozofiei, istoriei, sociologiei, eticii, esteticii, precum și prin prisma universului său axiologic”. La fel de important este și dezvoltarea la elevi a interesului artistic, a capacităților creative.

Procesul receptor al artei nu se constituie în toate individualitățile la fel. Tudor Vianu sublinia că: „sunt indivizi pentru care opera de artă trăiește mai mult prin conținutul ei, alții, pentru care ea există mai degrabă prin organizarea ei formală. Unii care se abandonează sentimentelor lor și, în fine, alții care formulează judecăți cu privire la structura operei sau emit aprecieri în legătură cu valoarea ei”.

Primul nivel al receptării operei artistice este deci unul al receptării sentimentale. Ei sunt preocupați nu de opera însăși, ci de propriile reacții sentimentale, pe care ea le determină.

Al doilea nivel se caracterizează prin faptul că elevii demonstrează cunoștințe de interpretare a textului literar, analizează, dezvăluie existența specificului unor judecăți, idei existente deja în critica literară, dar necunoscute de ei înșiși.

Nivelul superior al receptării operei artistice este cel creativ. La acest nivel elevii sunt capabili să rezolve operații logice și probleme complicate, să observe structuri și să opereze cu noțiuni abstracte, să decodifice ambiguitățile textului literar, să emită și să formuleze judecăți de valoare.

Spre a recepta adecvat o operă de artă, elevul „trebuie să se pună în locul artistului, să pătrundă în procesul de formare a operei, să intre în dialog fructuos cu textul” profesorului rămânându-i doar a-l ajuta pe elev să realizeze cu succes acest lucru.

Cercetările în domeniu arată că „pentru a realiza procesul de receptare a textului literar și pentru ca elevii să-și însușească instrumentarul necesar studiului literaturii, se impune ca înaintea contactului cu textul prin lectură să fie cunoscute unele date, să fie reactualizate unele stări emotive, care să permită receptarea textului”. Potrivit acestui aspect profesorul trebuie să țină cont de etapa de pregătire, și nu să o excludă din traseul didactic.

Un procedeu de lucru captivant și util în vederea stimulării gândirii elevilor, a interesului pentru noua operă, a creării condițiilor favorizante pentru receptare este refacerea textului. Astfel, studierea poeziei Lacul de Mihai Eminescu poate fi anticipată, recurgându-se la procedeul amintit, de rezolvare în grup sau în perechi a următoarei sarcini:

Refaceți poezia, având ca suport informațiile date:

„Lacul codrilor albastru

Tresărind în cercuri albe

Nuferi galbeni îl încarcă;

El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,

Parc-ascult și parc-aștept

Ea din trestii să răsară

Și lopețile să-mi scape;

Și să-mi cadă lin pe piept;

Vântu-n trestii lin foșnească,

Unduioasa apă sune!

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune –

Dar nu vine… Singuratic

Lângă lacul cel albastru

Încărcat cu flori de nufăr.

În zadar suspin și sufăr”

(Lacul de Mihai Eminescu)

Poezia este alcătuită din cinci catrene.

Rima în catrene este încrucișată (abab).

Prima strofă, respectiv ultima strofă, prezintă imaginea lacului.

Luna este prezentă în strofa a patra.

Strofele 3 și 4 încep cu conjunctivul.

În urma acestei activități, când elevii vor manifesta dorința de a afla varianta scriitorului, de a se convinge că au refăcut corect textul – sau că au greșit – profesorul le va anunța tema lecției și va trece la următoarea etapă de lucru, lectura cognitivă a poeziei.

Lectura cognitivă marchează primul contact al elevului cu textul, motiv pentru care ar trebui realizată exclusiv de către profesor. Se recomandă ca operele lirice să fie declamate, profesorul captivându-i astfel pe elevi nu numai cu vocea, ci și cu gesturile, cu mimica. Desigur, acestui moment îi urmează și alte subetape de lucru în procesul de valorificare a operei literare.

Studierea limbajului poetic în procesul descifrării mesajului unei opere lirice presupune, în primul rând, descoperirea în fiecare expresie a ceea ce adaugă poetul la semnificația strict intelectuală a cuvântului, adică semnificația afectivă asociată cu cea dintâi, extragerea, reliefarea acestui adaos conotativ din conținutul semantic al cuvântului. De exemplu, în versul eminescian ,,Și-am ieșit în câmp râzând”, substantivul câmp se îndepărtează de semnificația sa primă, cea de întindere de pământ, sugerând tinerețea nepăsătoare. Adjectivul mândru din sintagma „mândrul întuneric” prezentă în Călin – file din poveste de Mihai Eminescu, la fel, se îndepărtează de sensul propriu, cel de mulțumit, satisfăcut, sugerând aici splendoarea pădurii de argint.

Poezia „transfigurează limbajul comun, îl transmută radical pe cel existent, făcând din el o materie și un instrument”. De aceea, e bine ca descifrarea sensului conotativ al cuvântului să fie precedată de lucrul cu dicționarul explicativ, care le va oferi elevilor sensul prim al cuvântului respectiv.

Într-un studiu despre poezie, un cercetător francez afirma că „poezia intimidează; nu îndrăznești să ți-o apropii, pentru că nu știi cum s-o iei”, adevăruri adesea resimțite de cititori, în cazul nostru elevii, chiar dacă nu întotdeauna mărturisite. De aceea, profesorul trebuie să găsească căile de acces către universul ei, ca apoi, sub îndrumarea lui să-i conducă și pe elevi spre reușită.

Sensul poetic este „rezultatul conlucrării, al interdependenței dintre semnificant și semnificat. Iar interdependența este o structură definitorie a structurii, în cazul de față a frazei poetice ca structură ce angrenează, deopotrivă, expresia și sensul”. Opera literară lirică, prin natura ei „conferă un statut aparte și procesului de decodare a mesajului ei”.

În ceea ce urmează mă voi referi la câteva metode și procedee, care pot fi aplicate cu succes în procesul studierii unei poezii, în cazul lucrării de față, a poeziei eminesciene.

Brainstormingul cu mapa de imagini ca metodă de lucru „valorifică asociația mentală a fiecărui elev, stimulează ideile, evită blocajul de orice natură”. Pașii ce trebuie urmăriți în aplicarea metodei, ar putea fi:

După lectura cognitivă a poeziei, se citește problema în fața clasei.

Exemplu: Ce elemente de natură l-au vrăjit pe poet în minunata vârstă a copilăriei? (Fiind băiet, păduri cutreieram de Mihai Eminescu)

Se organizează un brainstorming oral cu clasa – elevii propun diverse variante de răspuns, manifestând o imaginație total liberă.

Se prezintă clasei o imagine – ex.: (Anexa 1)

Imaginea respectivă se va folosi în brainstormingul individual.

În cadrul acestei secvențe fiecare elev își va nota toate ideile ce-i apar în urma vizualizării și receptării imaginii, având ca reper întrebări de tipul: Ce sugerează imaginea în viziunea ta?; Care sunt ideile ce îți apar privind-o?

Scopul utilizării metodei este de a obține cât mai multe idei. În acest sens profesorul poate utiliza o a doua imagine, asemănătoare sau diferită de prima din punct de vedere al atmosferei create, folosindu-se aceeași procedură de lucru .

Pornindu-se de la ideile expuse pe parcursul brainstormingului, la finalul secvenței se va formula concluzia. (ex.: Farmecul și seninătatea codrului l-au vrăjit într-atât, încât copilul se contopește cu viața naturii, înțelege murmurul izvorului, glasul pădurii și este fermecat de mireasma și misterul ei.)

În ceea ce privește poezia O, rămâi… se poate utiliza aceeași metodă, iar problema ce se poate da spre analiză e: Ce sugerează înțelesul substantivelor pădurea și câmp? Și în acest caz se urmăresc pașii descriși, concluzia pe marginea problemei enunțate, pornindu-se de la ideile expuse pe parcursul brainstormingului, fiind: Pădurea simbolizează copilăria pierdută, iar câmpul semnifică tinerețea nepăsătoare.

Desigur, această metodă se poate folosi cu succes în studierea și a altor poezii eminesciene.

Profesorul poate opta pentru activitatea în grup ca formă de organizare a activității elevilor, putând formula chiar de la început mai multe întrebări, câte una pentru fiecare echipă, acoperind astfel o mai mare parte a conținutului poeziei. Trebuie avut însă în vedere alegerea cu mare grijă a imaginilor care vor provoca asociațiile mentale ale elevilor și care-i vor ajuta să soluționeze sarcinile de lucru.

Jocul figurilor de stil este „un procedeu care contribuie la dezvoltarea capacităților creative ale elevilor, a imaginației, având la bază asociația și compararea ca operații ale gândirii”.

Profesorul propune elevilor cuvinte din poezie, considerați a fi termeni-cheie.

Ex.: poezia Călin – file din poveste de Mihai Eminescu (tabloul final care se studiază în clasele gimnaziale): codri, pădure, iarbă, văzduh, izvoare, trunchi, flori, întuneric, aer.

Elevii atribuie fiecărui cuvânt însușiri, acțiuni neobișnuite, obținându-se astfel îmbinări de cuvinte artistice, inedite. Profesorul poate ușura într-o oarecare măsură munca elevilor oferindu-le un model:

Codri (Cum sunt?) _____, _____, _____.

Pădurea (Ce face?) _____, _____, _____.

Iarbă (Ce fel de?) _____, _____, _____.

Se discută din perspectiva originalității și a conotațiilor, îmbinările de cuvinte formate.

Elevii selectează din text îmbinările de cuvinte conțin termenii-cheie cu care au lucrat până în acest moment (codri de aramă, pădurea de argint, iarba pare de omăt, văzduhul tămâiet, izvoare zdrumicate, trunchii vecinici, flori albastre, mândrul întuneric, aerul văratic).

Îmbinările de cuvinte alcătuite de elevi sunt comparate cu cele din text. Se fac observații privitoare la asemănarea, apropierea sau deosebirea lor față de cele din text.

Se descifrează sensurile expresiilor din operă, avându-se în vedere ineditul acestora, forța lor de sugestie, viziunea autorului asupra celor descrise, stările trăite, materializate în sistemul figurilor de stil.

Se poate da elevilor spre rezolvare și sarcini de lucru diferite cum ar fi: să găsească epitete pentru termenii-cheie ai fragmentului, propuși de profesor (grupul I), să construiască expresii metaforice cu aceeași termeni (grupul II), să alcătuiască comparații (grupul III), personificări (grupul IV). Procedura de lucru rămâne aceeași: expresiile elevilor vor fi comparate cu acelea ale scriitorului atestate în text.

Poezia Lacul de Mihai Eminescu poate fi interpretată prin intermediul picturii verbale. Elevii își vor imagina că au în față trei pânze, acestea corespunzând celor trei tablouri ale operei: a) imaginea lacului, b) povestea de dragoste imaginată și c) trezirea din vis – realitatea. Întrebările profesorului vor fi formulate în așa fel încât să facă trimitere tocmai de noțiunile-cheie indicate mai sus, ca spre exemplu:

Ce alcătuiește prim-planul, planul secund și fundalul fiecărei pânze?

Numiți detaliile care compun imaginea lacului, a poveștii de iubire, a singuraticului, dezamăgitului.

Ce cromatică domină în fiecare din aceste planuri?

Raportați culorile respective la stările sufletești trăite de eul liric.

Cum sunt distribuite culorile și cum contribuie ele la crearea atmosferei?

Care sunt petele de culoare ce dau lumină fiecărui plan în parte?

Ce tonalități domină tabloul (reci, calde)?

Prin ce se aseamănă/deosebesc cele trei pânze?

Întrebările pot continua, dar ele trebuie să țină cont de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor, menirea lor fiind de a-i ajuta pe aceștia să pătrundă în atmosfera poeziei, să înțeleagă particularitățile ei, efectul îmbinării culorilor într-un tablou literar precum și rolul detaliilor în transmiterea unei trăiri, a unui sentiment, ori a mesajului, în general.

Prin specificul ei, problematizarea „se întemeiază pe crearea unor situații conflictuale (…) care conduc gândirea elevilor din descoperire în descoperire până la epuizarea conținutului unei teme”. În cazul predării/receptării creațiilor lirice se utilizează mai mult întrebarea-problemă. Se recomandă a se ține cont de următoarea regulă, atunci când este utilizată această metodă: „să se chibzuiască momentul și locul potrivit pentru plasarea problemei în structura metodică a lecției, ținând seama de: natura temei, nivelul dezvoltării intelectuale a elevilor, gradul lor de comprehensiune, motivele învățării, capacitatea de documentare și rezolvare de probleme, lacunele lor în cunoștințe, o justă proporționare a elementelor cunoscute și necunoscute”.

Întrebarea-problemă care se aduce spre analiză poate fi cu variante de rezolvare, în special atunci când elevii întâmpină anumite dificultăți în soluționarea sarcinilor. Dar se pot folosi și întrebările-problemă fără variante de rezolvare. Indiferent care tip de întrebare-problemă se va folosi, aceasta trebuie să fie formulată cât mai simplu și ușor de înțeles.

Exemplu: De ce poezia se intitulează Lacul? Poate fi titlul o cheie pentru a interpreta poezia într-un anumit fel? Discutați această ipoteză, având în vedere și sugestiile de mai jos:

Farmecul și misterul apei determină reveria îndrăgostitului;

Cadrul iubirii romantice este întotdeauna natura;

Poezia se deschide și se închide cu imaginea lacului, care devine astfel un personaj central al textului.

În rezolvarea acestei întrebări-problemă vor fi antrenate diferite operații ale gândirii cum ar fi: compararea, analiza, sinteza. În urma activității de alegere a unei soluții, ei vor remarca și faptul că răspunsul la întrebarea-problemă din exemplul dat are mai multe variante. În această situație nu le rămâne decât să-și formuleze o opinie și să aducă argumentele de rigoare.

Atât întrebarea-problemă cu variante de răspuns, cât și cea fără prezentarea soluțiilor posibile solicită un efort maxim de gândire, „contribuie la stimularea curiozității științifice a elevilor, a dorinței lor de a căuta și de a găsi, prin forțe proprii, rezolvarea adecvată”.

Jocul „este o acțiune specifică încărcată de sensuri și tensiuni, desfășurate după reguli acceptate de bunăvoie și în afara utilității sau necesității materiale, însoțite de simțăminte de înălțare și de încordare, de voioșie și de destindere”. Poezia se află, după părerea unor specialiști în domeniu, mai aproape de joc. Tot ce înseamnă poezie își are originea în joc: prozodie, mijloace artistice, forme de exprimare. Utilizat ca tehnică de lucru în procesul studierii/interpretării operelor lirice, jocul didactic „poate deveni un factor de dezvoltare a capacităților creative ale elevilor, de potențare a calităților lor native”.

Cea mai simplă formă de joc sunt jocurile-exercițiu: de restabilire a unui cuvânt, a unui vers, a unei imagini pierdute din operă; de creare a unui text nou care să aibă la bază tema și motivele poeziei studiate; de alcătuire a unor texte cu diferite tipuri de rimă, picior de ritm, cu măsură variată sau în vers alb; de alcătuire a unui text în baza imaginilor-cheie ale poeziei. Aceste texte ale elevilor pot servi, ulterior, în procesul de studiere a operei literare, ele fiind comparate cu cel al scriitorului din mai multe puncte de vedere.

Un joc didactic prin care elevii însușesc diferite tipuri de structuri lirice, procedee de compoziție, modalități de exprimare artistică este și texte calchiate. Se propune elevilor scheletul trunchiului textual, pe care îl completează conform propriei înțelegeri și sensibilități. Astfel, poezia Fiind băiet păduri cutreieram de Mihai Eminescu, poate sugera ideea unor texte construite pe următoarea schemă:

Fiind băiet ………….. cutreieram

Și mă ……… ades lângă …….,

Iar ………………………………..

S-aud …………………………….

………………………………………..

Și ……………………………………..

Astfel ades eu ……………………

Blând îngânat ……………………..

Având această schemă, elevii vor putea construi fără mari dificultăți un nou text, pe care, în continuare îl vor compara cu opera literară studiată (ex. Relaționați, din punct de vedere al semnificațiilor și al modului de exprimare, expresiile: mă culcam ades lângă izvor și mă opream ades lângă-un salcâm), formulând concluziile de rigoare. Iată și un eventual text ilustrativ creat în baza tehnicii texte calchiate:

Fiind băiet câmpii cutreieram

Și mă opream ades lângă-un salcâm;

Iar trupul de copac mi-l răzimam

S-aud vântul cum șoptește-n ram.

O adiere lină cipu-mi mângâia

Și mireasma dulce-a florilor mă îmbăta.

Astfel eu zile-ntregi am mas,

Blând îngânat de-al vântului glas.

Mult dezbătută în studiile de specialitate este și teoria inteligențelor multiple. Ea poate fi folosită și în cazul literaturii, cu precădere ca metodă interactivă de evaluare, dar nu numai. Este cert faptul că nu toți elevii au inteligența lingvistică necesară receptării literaturii, studierii ei și exprimării adecvate a opiniilor critice.

După teoria lui H. Gardner, oamenii au cel puțin opt inteligențe, fiecare corelată cu o zonă specifică de pe creier. Fiecare persoană are un profil unic de inteligență, manifestat în moduri diferite. El definește o inteligență ca fiind: „calea prin care un individ poate să-și rezolve problemele de viață reală, abilitatea de a crea un produs sau de a oferi un serviciu care este de valoare în cel puțin o cultură, potențialul de a găsi sau de a crea soluții care să faciliteze noi achiziții”.

Cadrele didactice pot urmări, pe baza unei observări sistematice a comportamentului elevilor, mai ales în momentul rezolvării diferitelor sarcini date, ce activități predilecte au, ce coduri de exprimare folosesc cu precădere și, în consecință, ce tip de inteligență posedă.

În cazul în care descoperim că elevul X are o inteligență lingvistică acestuia i se poate da spre rezolvare următoarea sarcină de lucru: Iubita nu apare în mod direct în cadru, ea fiind doar o proiecție imaginară a îndrăgostitului. Explică de ce imaginea iubitei nu este concretizată în portret. – poezia Lacul de Mihai Eminescu.

Inteligența logico-matematică se bazează pe o gândire științifică, în primul rând. Un elev care dezvoltă o astfel de inteligență va rezolva cu ușurință următoarea sarcină: Cum crezi că va arăta pădurea lui Eminescu peste 20 de ani? Vei avea în vedere procesul de împădurire/despădurire a terenurilor, natalitatea în creștere/descreștere, industrializarea, schimbări survenite în relieful țării în ultimii ani.

Realizarea unui pliant pentru o activitate dedicată marelui poet Mihai Eminescu care să încânte cu imagini din operă – desen, pictură – realizate de artiști cunoscuți, va fi dus la îndeplinire cu succes de un elev care se face remarcat datorită inteligenței sale vizual-spațială.

În Călin – file din poveste, „lin vioarele răsună, iar cobza ține hangul”. Ce gen muzical credeți că abordează aceste vioare, ținând cont de momentul în care ele se fac auzite? Propuneți o melodie care s-ar încadra momentului descris. – răspunsul îl vom primi de la un elev cu o inteligență muzical-ritmică.

Pentru a reproduce secvențe din cuprinsul poeziilor: O, rămâi…, Fiind băiet păduri cutreieram sau Călin – file din poveste, ne vom îndrepta atenția în special, spre elevii cu o inteligență corporal-kinestezică, deoarece aceștia au aptitudinea de a folosi corpul pentru a exprima idei și sentimente, jocul de rol fiind o modalitate de afirmare a lor. Poate fi momentul retrospectivei din Fiind băiet păduri cutreieram, monologul pădurii din O, rămâi… sau replica greierului din finalul poemului Călin – file din poveste.

Recitiți integral poemul „Călin – file din natură” și realizați o inventariere a elementelor cadrului natural prezente în operă, și a însușirilor acestora. Realizați o comparație între aspectul naturii eminesciene și aspectul naturii actuale. – sunt sarcini de lucru potrivite pentru un elev care apreciază în mod deosebit impactul naturii asupra sinelui dar si a sinelui asupra naturii, dezvoltând astfel o inteligență naturalistă.

Un elev cu o inteligență interpersonală, a cărui aptitudine este de a înțelege stările sufletești, sentimentele/emoțiile altei persoane poate rezolva cu ușurință următoarea sarcină de lucru: Trăirile interioare ale îndrăgostitului sunt surprinse în mai multe momente. Care sunt acestea?

Ce s-ar fi întâmplat pe mai departe dacă iubita ar fi venit și visul ar fi devenit astfel realitate? (Lacul de Mihai Eminescu) – întrebare potrivită pentru un elev cu o inteligență intrapersonală care, obișnuit să reflecteze asupra propriilor sentimente, trăiri, ar putea să reflecteze, zic eu, cu ușurință și asupra sentimentelor îndrăgostitului.

Trebuie reținut faptul că nicio inteligență nu există de una singură. Ele interacționează una cu alta. Fiecare persoană are toate cele opt inteligențe însă ele sunt dezvoltate în mod diferit sau chiar deloc.

O metodă interactivă, de gândire critică, ce presupune interpretarea de roluri este metoda pălăriilor gânditoare. Participanții își aleg una dintre cele șase pălării de culori diferite, cărora le corespund semnificații și, implicit, modalități diferite de interpretare. Aceștia trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să își asume rolul sugerat de aceasta. În cadrul poeziei Lacul de Mihai Eminescu metoda se poate utiliza după modelul:

Pălăria albă – oferă informații despre subiectul ales, respectiv posibilele acțiuni ce le întreprind cei doi îndrăgostiți în momentul întâlnirii;

Pălăria roșie – fiind cea care oferă o perspectivă emoțională asupra faptelor abordate, va trebui să-și imagineze trăirile eului liric în momentul conștientizării că totul a fost doar un vis;

Pălăria neagră – cea care oferă o perspectivă sumbră, prezintă ce s-ar putea întâmpla cu îndrăgostitul în cazul în care nu s-ar împăca cu ideea că totul a fost doar un vis;

Pălăria galbenă – fiind cea care oferă o perspectivă pozitivă asupra situației, semnificând gândirea optimistă, îl ajută pe poet să depășească starea cauzată de lipsa iubitei, oferindu-i alternative pozitive;

Pălăria verde – semnificând gândirea creativă, este cea care exprimă idei noi și oferă o perspectivă productivă asupra situației, în cazul nostru, rolul ei este de a-și imagina un final fericit pentru îndrăgostit;

Pălăria albastră – va controla procesul de gândire, va supraveghea lucrul pe grupe, ajută când ceilalți întâmpină dificultăți iar la final face o sinteză a modului în care s-a lucrat și a problemelor survenite pe parcurs.

Printre metodele moderne folosite în studierea operelor literare, respectiv lirice, se numără și proiectul sau portofoliul.

Proiectul realizat individual sau pe grupe de elevi, este „și o metodă de învățare și de evaluare, care presupune implicarea unei persoane sau a mai multor persoane în studierea unui obiect, văzut din perspective diferite”.

În realizarea proiectului fiecare participant trebuie să fie informat cu privire la obiectivele urmărite, pentru a-și putea canaliza cercetările și a se sincroniza cu activitatea celorlalți colegi.

Un proiect care ar avea ca finalitate realizarea unei expoziții s-ar putea realiza plecând de la poeziile eminesciene și având ca obiectiv transpunerea lor în artă, respectiv desen tematic. Astfel, li se oferă elevilor o listă cu poeziile care ar putea constitui o tematică a expoziției, spre exemplu Natura eminesciană. Elevii au la dispoziție un anumit interval de timp în care să-și pregătească lucrările. Acestea vor fi apoi expuse în cadrul expoziției, alături de lucrări ai unor pictori renumiți, realizându-se și o comparație între modul cum au surprins ei anumite aspecte din natura descrisă de poet și modul în care au surprins artiștii natura eminesciană. Se va utiliza astfel, alături de proiect, și metoda picturii verbale, într-o oarecare măsură.

Scopul portofoliului este și cel al evaluării,deoarece permite profesorului ca, pe baza materialelor lucrate, să aprecieze activitatea elevilor, dar mai ales cel de stimulare a învățării, prin directa implicare a participanților la activitate, aceștia lucrând efectiv și personal ca să întocmească portofoliul.

Portofoliul propus elevilor spre întocmire are ca obiectiv cunoașterea vieții și activității literare a poetului Mihai Eminescu. Astfel, portofoliul elevului – se realizează individual – va conține: date despre viața poetului; 3-5 poezii pe care ei le aleg după criterii proprii și cărora li se va realiza o fișă de lectură, ce va cuprinde idei principale, figuri de stil, imagini artistice, elemente de prozodie, transpunerea lor în artă, prin desen; aprecieri critice asupra operei poetului, păreri personale despre operă susținute de argumente.

Desigur, metodele de receptare/studiere/interpretare a operelor lirice, nu se opresc aici, însă ele trebuie alese cu atenție, și în concordanță cu specificul textului și nivelul intelectual al elevilor.

În traseului didactic propus pentru studiul textului liric se dorește a lua în considerare câteva aspecte: începutul îl va constitui abordarea aspectelor formale (ritm, rimă, strofe, structuri sintactice) și apoi se va trece la conturarea sensurilor textului; comentariul va viza multiplicarea și nuanțarea semnificațiilor ce pot fi atribuite textului.

Comprehensiunea și interpretarea sunt două mari etape ale parcursului didactic în ceea ce privește studiul liricului. Etapa comprehensiunii include primele două sau trei lecturi și activitățile ce le însoțesc. În cazul poeziei Ce te legeni… de Mihai Eminescu, această etapă include observarea textului și explorarea textului. Făcându-se trimitere la cunoștințele elevilor, li se cere acestora să atribuie câteva însușiri unor cuvinte-cheie, acțiuni neobișnuite, apoi să compare îmbinările obținute cu cele din text – moment în care se poate integra cu succes metoda jocului figurilor de stil. Se urmărește identificarea formei poeziei, în comparație cu alte texte studiate sau chiar cu poezii ale lui Eminescu în care diferă tipul de aranjare a versurilor. Etapa interpretării se constituie din o serie de secvențe ce urmăresc conturarea semnificațiilor textului și în tot acest timp să conducă elevul, spre sensurile poeziei. În cazul operei luate ca și exemplu se poate utiliza ca metodă modernă pictura verbală. Elevii au în față imagini ale codrului în toate cele patru anotimpuri. Pe marginea acestor imagini se vor adresa elevilor întrebări ce urmăresc trecerea ireversibilă a timpului. Tot aici se poate folosi și întrebarea-problemă: S-ar modifica sensul poeziei dacă soarele, luna, un fluture sau o furnică, s-ar adresa codrului în locul poetului? Utilizând metoda inteligențelor multiple, li se poate cere elevilor să relateze o experiență personală în care o anumită trăire sau stare sufletească de moment au influențat modul în care au văzut lumea înconjurătoare.

O altă operă din lirica eminesciană, studiată la clasă este O, rămâi… În etapa comprehensiunii se pot folosi ca metode jocul didactic sau problematizarea. Un joc didactic ar fi textele calchiate, unde pe scheletul dat de profesor elevii vor realiza propriile texte pe care apoi le vor compara cu textul suport din manual.

Exemplu: O, rămâi, ……………………..

Te …………………………….

Ale tale ………………………

Numai ……………….…ascult.

Un exemplu de text ilustrativ în baza tehnicii texte calchiate:

O, rămâi, încă puțin,

Te aștept de-atâta vreme,

Ale tale cântecele,

Numai eu vreau să le-ascult.

Elevii vor analiza cele două texte din prisma elementelor de versificație dar și a figurilor de stil create.

Ideea migratoare face parte tot din categoria jocului didactic. Astfel, elevilor li se da 5 termeni, selectați din operă: pădure, prinț, apă, lună, copilărie. Se caută un predicat pentru ultimul cuvânt din acest șir de cuvinte (ex. copilăria râde). Se deduce ideea din propoziția formată – în cazul nostru e cea de bucurie, fericire. În continuare, vor alcătui propoziții noi, dezvoltate, căutându-se alte predicate pentru fiecare din celelalte patru cuvinte. Trebuie respectate însă, câteva reguli: propozițiile trebuie să exprime aceeași idee – de fericire; fiecăruia din cele patru cuvinte trebuie să i se atribuie un sens figurat (ex. Copilul este ca un prinț.; Apa murmură un cântecel înțeles doar de el.; Luna învăpăiată îl invită la visare.; Pădurea îi șoptește cuvinte magice.). Cele cinci propoziții formate sunt aranjate într-o ordine pe care elevul o dorește, motivându-și alegerea (Așa îmi place mai mult.; Consider că așa ar trebui aranjate pentru că astfel există o mai mare legătură între ele. etc.). Elevul alcătuiește o ultimă propoziție – a șasea – în prelungirea ideii migratoare, care are statutul unei concluzii. Textele create primesc câte un titlu. Se compară textele elevilor cu opera literară respectivă din perspectiva mesajului – exprimă același mesaj ori diferit, a relațiilor dintre cei cinci termeni-cheie cu alte cuvinte, a forței de sugestie pe care ei o dobândesc în urma acestor relații (ex. Apa murmură un cântecel înțeles doar de el; Cum îngâni cu glas domol,/În a apei strălucire). La final se formulează concluziile pe marginea operei studiate.

Un loc în etapa interpretării îl poate ocupa problematizarea, unde întrebarea-problemă joacă un rol important în stimularea gândirii.

Exemplu: Ce sinonime găsiți pentru următoarele cuvinte: taină, domol, văpaie, veac, lin? Se păstrează atmosfera degajată din poezie dacă aceste cuvinte s-ar înlocui cu termenii lor primi?

Trebuie luată în considerare și etapa reflecției ca parte integrantă din etapele parcursului didactic, ea evidențiind pașii parcurși, prezența interpretărilor plurale sau dificultățile pe care le-a ridicat interpretarea.

Ca metodă de evaluare a acestei lecții, dar nu singura, se poate utiliza portofoliul. Această sarcină se realizează atât în clasă cât și acasă și va cuprinde: elemente comune între O, rămâi… și alte poezii, ca de exemplu Povestea codrului; alte poezii eminesciene în care apare codrul; compunere cu temă dată – O plimbare prin pădure; desene reprezentative a unor secvențe din poezia studiată sau din alte poezii, cu aceeași tematică.

Manualul de clasa a VII-a propune spre studiu, opera Călin – file din pădure, tabloul VIII, care constituie de altfel finalul poemului. Acest tablou poate fi structurat în trei părți distinctive, fiecare cu o tematică aparte.

Astfel, prima parte prezintă cadrul natural în care vor avea loc cele două nunți și, după părerea unor specialiști în domeniu, constituie cel mai realizat pastel din literatură. Câteva întrebări-problema se pot integra în studierea aceste părți, oferindu-le elevilor și posibile variante de răspuns, ca de exemplu:

Precizați, observând epitetele cromatice din text, culorile în care este realizat acest tablou din natură. care este culoarea dominantă?

Îmaginați-vă cum ați picta voi într-un tablou peisajul descris. Alegeți dintre următoarele variante:

în culori vii,

în culori pastel,

cu o luminozitate deosebită,

cu umbre întunecate.

Cum apare natura descrisă în acest fragment? Alegeți dintre următoarele variante:

altfel decât în realitate;

ca o fotografie a realității;

ca o proiecție a imaginației celui care descrie;

ca un mod de a transmite gândurile și sentimentele celui care descrie.

Partea a doua și a treia a tabloului înfățișează nunta împărătească, respectiv nunta gâzelor. Aceste două nunți se desfășoară în paralel, în același cadru feeric, de basm, ceea ce le diferențiază fiind modul de organizare al acestora.

La nunta împărătească invitații, oaspeți de onoare, vor lua loc la o masă deja pregătită, într-un loc tainic, „lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate”. La nunta gâzelor, care se desfășoară în același cadru mirific, participă întreaga colectivitate, fiecare având rol de invitat și participant, implicat direct în organizarea nunții, după priceperea și rostul lui.

Nuntașii prezenți la nunta lui Călin cu fata de împărat, se așează într-o anumită ordine impusă de ani și rang. Luna și soarele sunt invitați de seamă, având rol de nași ai mirilor, iar atmosfera este una liniștită, discretă, în care vioarele răsună lin, sugerând o stare de fericire, de împăcare sufletească.

În schimb, la nunta gâzelor este mult zgomot, un adevărat vacarm care atrage atenția tuturor, ea fiind, ca organizare, o nuntă tipic țărănească: în apropierea mirelui se află lăutarii, neamurile, ceilalți nuntași, întregul alai, pretutindeni este zarvă și veselie, iar nunta este condusă de un greier-vornic, „crainic sprinten”, care cere permisiunea de a porni nunta gâzelor alături de cea împărătească.

În ciuda deosebirilor, cele două nunți se completează reciproc, constituind un tot unitar, un tablou plin de farmec, căci nunta gâzelor vine să lumineze bucuria împlinirii iubirii lui Călin cu fata de împărat.

Toate aceste aspecte pot fi observate de elevi cu ajutorul algoritmizării. Aceasta „angajează un lanț de exerciții dirijate, integrate la nivelul unei scheme de acțiune didactică standardizată”, în cazul operei, în etapa de interpretare.

Algoritmul de interpretare a unei poezii include o succesiune de operații, și anume:

descoperirea elementelor de structură (3 părți) și a procedeelor de compoziție prin care se formează un întreg (paralelism, antiteză);

Exemplu: Fragmentul propus pentru studiu poate fi împărțit în trei secvențe. Delimitați-le în funcție de tema fiecăruia: descrierea naturii, nunta celor doi tineri, nunta fluturelui și a viorelei.

relevarea sentimentului dominant (iubirea – în ambele părți), a stărilor lirice trăite (fericirea provocată de împlinirea iubirii prin nuntire în ambele părți ale tabloului);

Exemplu: Care sunt versurile care relevă sentimentul dominant și starea lirică trăită?

identificarea motivului/motivelor prin care este abordată tema operei (motivul lacului, a lunii, a codrului);

Exemplu: Lirica eminesciană este împânzită de motive poetice. Identificați în fragmentul dat motivele care stau la baza temei operei.

descoperirea elementelor – a figurilor de stil – care pun în lumină substanța artistică a operei și descifrarea sensurilor conotative și denotative;

Exemple: Explicați metaforele mândra glăsuire” și „bulgări fluizi”, comentând comparațiile subînțelese care au stat la baza acestora.

Arătați ce sens (propriu sau figurat) au atributele din exemplele următoare:

codri de aramă

gard din fier

pădure de argint

gură de aur

avion de plastic

pahar de hârtie

iarbă de omăt

definirea modului în care se individualizează imaginile artistice;

Exemplu: De ce fragmentul începe cu descrierea cadrului natural? Ce rol are imaginea lacului în crearea atmosferei nunții? Dar epitetele cromatice?

formularea temei operei (iubirea și natura);

Exemplu: Care considerați a fi tema fragmentului dat? Alegeți dintre următoarele variante:

natura;

iubirea;

natura și iubirea.

raportarea titlului operei la mesajul ei;

Exemplu: Explicați semnificația titlului în acord cu textul. Aveți în vedere sintagma „file din poveste” în elaborarea răspunsului.

elucidarea viziunii autorului vizavi de problema de viață abordată: iubirea înseamnă suferință.

Exemplu: Urmăriți traseul iubirii celor doi tineri din momentul întâlnirii până în cel al revederii. Ce obstacole au avut de trecut? Ce a însemnat iubirea dintre cei doi îndrăgostiți cât timp au fost despărțiți?

Metoda algoritmizării se poate aplica și în cadrul studierii operei Lacul de Mihai Eminescu, la clasa a VIII-a. Se pot realiza următoarele sarcini de lucru:

Poezia se deschide și se închide cu imaginea lacului. Realizați o paralelă între cele două ipostaze ale lacului, cea de început și cea de final.

Trăirile îndrăgostitului sunt surprinse în mai multe momente. Care sunt acestea și în ce momente?

Explicați rolul conjunctivului prezent alegând dintre următoarele variante:

Sugerează o acțiune viitoare posibilă;

Sugerează o acțiune dorită, dar nerealizată;

Sugerează o acțiune ireală.

Identificați epitetele din strofa a patra și explicați ce rol au acestea în crearea atmosferei.

Indicați strofele în care apar elementele cromatice și explicați așezarea simetrică a acestora.

Ce moment surprinde poezia?

Identificați cine este el din prima strofă, eu și ea din strofa a doua și noi din strofele a III-a și a IV-a.

Textul liric este asociat cu exprimarea sentimentelor. Lirismul nu este o caracteristică strict doar a poeziei, el fiind întâlnit și în alte genuri literare, însă acesta „este condiționat de teme care au în vedere, în mod direct sensibilitatea omului: devoțiunea religioasă, dragostea, moartea, copilăria, timpul care trece, bătrânețea, efemeritatea vieții omului, slăbiciunile omenești, admirația pentru natură, căutarea și pierderea fericirii”. Acesta se caracterizează prin: dominanța eului; prezența lexicului afectivității (cuvinte și expresii cu sens figurat care, în text, fac referire la sentimente și emoții); prezența unor interjecții (prin intermediul lor se exteriorizează stările sufletești); enunțurile sunt structurate în funcție de natura emoțiilor exprimate; figurile de stil sunt folosite din necesitatea de a comunica stări sufletești deosebite (metafore, comparații, simboluri, alegorii, etc.).

Desfășurarea unui studiu eficient din punct de vedere pedagogic a textului liric depinde mai ales de metodele alese de cadrul didactic. Însă acestora li se pot alătura și alte forme complementare de organizare a procesului didactic, care să fie destul de variate și atractive, dar în primul rând, antrenante pentru elevi. Activitățile se pot desfășura fie în afara clasei (consultații, meditații, cercuri literare, jocuri și concursuri, cenacluri literare, editarea revistei clasei sau a școlii, întâlniri cu scriitori), fie în afara școlii (excursii și vizite didactice, vizionări de filme și spectacole, concursuri școlare, activități cultural-distractive, tabere de creație, activități culturale desfășurate în biblioteci etc.). Se poate observa varietatea acestor forme complementare de organizare a procesului didactic, care vin în întâmpinarea unor interese și trebuințe specifice ale elevilor, mai ales a celor cu inteligență naturistă, muzicală, vizuală sau kinestezică și care permit dezvoltarea unor afinități interpersonale, a unor legături afective care în mod obișnuit nu se pot realiza în clasă, la orele de curs.

Cercul literar-artistic este cel mai adesea întâlnit în unitățile școlare gimnaziale. Rolul acestuia este de a găsi și stimula talente și aptitudini artistice, de a cultiva pasiunea pentru artă, pentru literatură în mod special, de a dezvolta imaginația creatoare. Mai rar, se organizează și excursii literare, deși după Constantin Parfene, excursia este mai mult decât o simplă „deplasare în natură (…), incluzând în traseul ei vizitarea uneia sau mai multor instituții sau a altor obiective, o cale prețioasă de receptare a literaturii, de sensibilizare pentru frumosul din literatură și natură, de documentare, de fixare a cunoștințelor de literatură și de cultură generală, de cultivare a sentimentului patriotic, de stimulare a aptitudinilor creatoare ale elevilor”. O excursie la Ipotești, tărâmul de basm al copilului Eminescu, va declanșa în mintea elevilor trăiri și sentimente în scopul identificării acestora cu prințul acelor locuri. Vor încerca să perceapă natura prin prisma poeziei, se vor lăsa cuprinși de farmecul acelor locuri.

Lirica eminesciană, deși destul de puțin prezentă în manualele școlare din gimnaziu, poate fi abordată cu succes folosind câteva din metodele și tehnicile expuse în acest capitol al lucrării. Se știe că liricul are un impact mai mare asupra stării emoționale a individului decât epicul, și chiar dramaticul. În acest caz se dorește alegerea unor metode și tehnici de abordare a textului literar, în cazul de față a textului liric eminescian, astfel încât să se poată pătrunde „în straturile ei de profunzime, în vederea depistării sensurilor și a semnificațiilor ascunse”.