Limbaj Diplomatic In Discursul Lui Vladimir Putin

Discursul poate fi definit ca ansamblu de enunțuri ale unui emițător, care se referă la un subiect unic.

Pragmatica, în sens foarte larg, studiază modul în care limba este folosită de un locutor într-un context dat, cu intenția de a acționa într-un mod determinat și cu anumite efecte asupra interlocutorului.

În conversațiile noastre reale, limbajul pe care îl utilizăm este inevitabil marcat de context.

Contextul în care are loc acest discurs este reprezentat de momentul anexării Crimeei la Rusia din data de 18 martie 2014.

Vladimir Putin s-a adresat la Kremlin deputaților Dumei de Stat, membrilor Consiliului Federației, guvernatorilor regiunilor Rusiei și reprezentanților societății civile.
Trebuie să amintim că ”situația de comunicare” este un factor extrem de important al contextului; ea vine să limiteze interacțiunea dintre cadrul unei conversații, de exemplu, prin faptul că impune anumite constrângeri; actorii conversației au unele drepturi și îndatoriri, valabil, acceptate la nivel social – cultural.

Discursul președintelui rus este construit nu numai în sensul legitimării acțiunilor Rusiei, ci are drept obiectiv și legitimarea în spațiul intern a actualului lider politic de la Kremlin. Prăbușirea Uniunii Sovietice este deplânsă, existând totodată numeroase referiri cu privire la contrastul dintre statutul anterior al Rusiei, de mare putere, și realitatea sumbră a perioadei post-Război Rece.

În acest mecanism simbolic, decizia cu privire la Crimeea este o dublă „răzbunare” a Rusiei – refacerea unității naționale este completată de recâștigarea de către Rusia a statutului de actor important în relațiile internaționale. Considerentele de securitate invocate sunt de asemenea relevante – în măsura în care Ucraina ar fi devenit membru NATO, Rusia ar fi avut trupe NATO la graniță.

În acest discurs Putin amestecă politica cu resentimentele naționale și cu naționalismul, acestea fiind învăluite într-un ton mistic religios. Discursul a stârnit ropote de aplauze și, potrivit New York Times, unele persoane din audiență au fost emoționate până la lacrimi datorită discursului legat de istoria Rusiei și de conotațiile religioase ale acestuia.

Vladimir Putin iși începe discursul prin a afirma faptul ca 82% din populația cu drept de vot a Crimeei a votat la referendum, cei care doresc sa se alăture Rusiei fiind majoritari, însă pe cei care nu au votat sau au votat împotrivă, Putin îi ignoră complet. Putin dă de înțeles ca acel procent de 82% reflecta voința întregii populații, ceea ce este complet fals.

Naționalismul din acest discurs se remarcă încă de la început, Putin dorind să „aducă în jurul steagului” întreaga națiune rusă. Astfel el face o enumerare pentru a evidenția momente și simboluri de unitate națională. Printre acestea se numără: creștinarea rușilor, înfrângerea Germaniei naziste, lupta împotriva puterilor occidentale.

Cuvintele puternic emoționante ale domnului Putin susțin că revenirea Crimeei în Rusia nu corectează doar o nedreptate istorică, ci o adevărată crimă. El nu se oprește la Crimeea, susține că și alte părți ale Ucrainei, cum ar fi cele vorbitoare de limbă rusă din sud-est, ar trebui să facă parte din Rusia. Prin aceste afirmații, conducătorul rus nu realizează că poate stârni și alte conflicte politice. El nu ține cont de acest lucru.

În discursul său, Vladimir Putin susține frecvent importanța menținerii bunelor relații cu Ucraina și cu poporul ucrainian, însă din faptul că el consideră că guvernul ucrainian este unul ilegal putem deduce că pentru el nu este același lucru. Pentru Putin menținerea bunelor relații cu Ucraina nu reprezintă și menținerea bunelor relații cu guvernul acesteia, deci nu face referire la relații politice.

Putin susține că noile autorități ucrainene sunt nelegitime și că Rusia trebuie să fie pregătită să își susțină compatrioții. Susține că „neo-naziștii, rusofobii și antisemiții” sunt în spatele guvernului Kiev și că din această cauză orice intervenție rusă se va baza pe considerente umanitare. În acest context Putin face din nou apel puternic la naționalism.

Un aspect important în discursul domnului Vladimir Putin este importanța justificării legale a reintegrării Ucrainei în Rusia. El consideră că prin adăugarea Crimeei la harta Rusiei se susțin niște acțiuni in totalitate legitime. Pe tot parcursul discursului, președintele rus iși susține acțiunile ca fiind legitime.

În acest discurs Putin iși exprimă și resentimentele față de Occident. El pune în discuție și refuzul țărilor occidentale de a trata Rusia ca pe un partener egal, și crede că ar putea să apară o ruptură.

Putin îi ia in vizor și pe cei care critică Kremlinul, îi avertizează pe criticii naționali că dacă vor acționa ca „trădători naționali” vor avea de suferit. Putem observa din nou un apel la naționalism.

În acest discurs punctul esențial pe care președintele Rusiei încearcă să îl explice este că electoratul său are cu adevărat nevoie de el, iar prin acțiunile sale luptă cu adevărat pentru popor. Face apel la patriotism si dă de înțeles că națiunea rusă are nevoie de un lider ca el, care sa poată țină piept presiunilor externe.

Fiind un discurs bazat pe naționalism și patriotism, Putin este aproape sigur că alimentează prin limbajul său focul celor mai importante elemente naționale. În discursul său Putin leagă în mod explicit anexarea Crimeei de protejarea etnicilor ruși:

„Aceia care s-au opus loviturii de stat au fost imediat amenințați cu reprimarea. Normal, prima vizată a fost Crimeea, Crimeea cea vorbitoare de limba rusă. Din această cauză rezidenții din Crimeea și Sevastopol s-au întors spre Rusia, cerând ajutor pentru a-și putea apăra drepturile și viețile, pentru a preveni evenimente precum cele care se dezvăluiau și încă urmează la Kiev, Donețk, Harkov și în alte orașe ucrainene.”

Apoi Putin ajunge într-o discuție a "revoluțiilor colorate". Acest lucru este esențial pentru viziunea lui asupra lumii, iar acesta este un semnal că mai presus de toate Putin se teme că Statele Unite manipulează politica atât în ​​interiorul Rusiei cât și în țările din jur, cum ar fi Ucraina și Georgia, pentru a sprijini forțele politice anti-rusești.

„A fost o serie întreagă de revoluții controlate, „colorate”. În mod clar, oamenii națiunilor unde acestea au avut loc erau obosiți de tiranie, de sărăcie și de lipsa perspectivelor, dar de aceste sentimente s-a profitat în mod cinic. Acestor națiuni le-au fost impuse standarde care în niciun caz nu au corespuns cu modul lor de viață, tradițiile sau culturile acestor popoare.

Drept urmare, în loc de democrație și libertate, în acele locuri a fost haos, răbufniri de vioolență și revolte. Primăvara Arabă s-a transformat în Iarna Arabă.”

Putin descrie cu exactitate extinderea NATO spre est și implementarea unui sistem de apărare antirachetă în Europa de Est. El refuză să recunoască faptul că de la preluarea mandatului, în 2009, Obama a încercat să abordeze multe dintre preocupările Rusiei.

Președintele Rusiei mulțumește Beijingului pentru sprijinul acordat pe timpul crizei și face apel la sprijinul Germaniei, fiind o țară care a beneficiat de susținere din partea URSS în momentul reunificării, cât și la ipocrizia americanilor, care susțin valorile libertății, dar nu aplică același principiu în cazul locuitorilor din Crimeea.

Comunicare nonverbală este reprezentată prin mesajele pe care vorbitorul ni le transmite în mod inconștient prin limbajul său nonverbal – mimică, gestică, postură, atitudine, vestimentație, mediul înconjurător etc.

Ținuta vestimentară este una elegantă, locutorul este îmbrăcat în costum negru, cămașă alba și poartă cravată grena. Acest tip de ținută elegantă, festivă exprima importanța și amploarea evenimentului.

Mimica feței lui Putin este una severă, pe chip are mereu acea figură hotărâtă și aspră simbol al siguranței, al durității, al convingerii că acțiunile sale sunt corecte. El menține permanent contactul visual cu publicul. De asemenea adoptă o mimică deschisă, pozitivă, dar o figură impunătoare, care permite receptorului cu greu să citească stările pe care discursul său ți le stârnește.

Corpul lui Vladimir Putin este orientat spre vorbitor, ținând mereu brațele deschise și gesticulând, fapt ce denotă interes și deschidere față de ceea ce vorbește, stârnește prietenia și colaborarea cu audiența.

Discursul este unul elaborat dinainte , Vladimir Putin și-a pregătit riguros discursul și nu are momente de ezitare.

Emițătorul recurge la un număr limitat de gesturi pe timpul discursului, fapt ce relevă lejeritatea exprimării.

În cadrul discursului locutorul nu își schimbă poziția picioarelor fapt ce denotă că este hotărât si sigur pe ceea ce spune.

Discursul analizat comportă incertitudine intenționată pentru că sunt folosiți termeni, nu de neînțeles, ci care au mai multe sensuri, și care pot fi înțelese din mai multe unghiuri.

De asemenea discursul prezintă un caracter disimulat, urmărind să fie înțeles nu în litera lui, ci mai degrabă în spiritul lui.

În concluzie, Vladimir Putin, în discursul său din data de 18 martie 2014 creează o incertitudine întrucât nu anticipează acțiunile viitoare ale Kremlinului. Totuși această incertitudine nu pare a fi o eroare, ci pare a fi asumată.

În cea mai mare parte simbolistica folosită în discurs face referire la spațiul intern al Rusiei, astfel făcând apel la naționalism si patriotism.

BIBLIOGRAFIE:

-Dumitru Borțun și Silvia Săvulescu, Analiza Discursului Public

-Prof. univ. dr. Ion Dur, ”Limbaj și competență în comunicarea publică”

-Liliana Ionescu-Ruxandoiu, Limbaj si comunicare. Elemente de pragmatica lingvistica, editura ALL, București 2003

-Discursul integral al lui Vladimir Putin de la Kremlin din data de 18 martie 2014 preluat de la http://romanian.ruvr.ru/ (ANEXA)

Surse web:

http://www.infopolitic.ro/ -articol din data de 18.03.2014 (accesat în data de 05.01.2015)

http://thelede.blogs.nytimes.com/ -articol din data de 18.03.2014, autor Robert Mackey (accesat în data de 20 ianuarie 2014)