Lexemul Mana In Limba Romana

INTRODUCERE

În studiile recente de lingvistică, paralel cu problemele tradiționale general-teoretice și comparative(sincronice și diacronice), un loc important îl ocupă frazeologia. Investigațiile frazeologice sunt inovatoare și necesare.

După opiniile multor savanți filologi, frazeologia este o ramură tânără a lingvisticii, cu toate că are o istorie de secole. Primele ,,pietre la temelia” frazeologiei au fost amplasate înainte de a se vorbi despre o ramură bine definită a lingvisticii. O importanță deosebită pentru dezvoltarea frazeologiei a avut-o și studiile lingviștilor de talie mondială : O. Jespersen, A. Sechehaye și în mod special, Ch. Bally.

O perioadă de acumulare latentă a bazelor teoretice ale frazeologiei au constituit-o anii 1917-1945. În această perioadă au fost scrise și publicate lucrările lingviștilor L. V. Scerba, L. O. Vinokeir, E. D. Polivanov, I. Vulifuis. În această perioadă profesorul E. D. Polivanov a propus ca frazeologia să fie considerată ca o nouă ramură a lingvisticii.

Se poate spune fără nicio îndoială,că primatul în dezvoltarea și afirmarea frazeologiei ca ramură independentă îi aparține școlii lingvistice ruse.

În lingvistica românească există contribuții parțiale în acest domeniu. Ele au ca obiect, după cum menționează profesorul Șt. Munteanu, fie aspecte teoretice, fie arii limitate ale temei în cauză.

Lingvistica românească îi datorează mult, în această privință lui B.P. Hașdeu, Al. Philippide, L. Șăineanu, Th. Hristea, acad. I. Iordan.Studiul cel mai vast în domeniul frazeologiei, apărut până în prezent în lingvistica românească, aparține Floricăi Dimitrescu, autoarea cercetând doar locuțiunile verbale.

Prof. Th. Hristea regretă că studiul frazeologiei e mai vitregit chiar decât al vocabularului. ,,Studiul îmbinărilor lexicale stabile continuă să fie foarte neglijat, iar existența disciplinei lingvistice pe care o numim frazeologie e, practic, aproape ignorată.”

Tezaurul frazeologiei al oricărei limbi e constituit din adevărate pietre rare, șlefuite până la luciul lingvistic pe parcursul secolelor de predecesorii popoarelor diferite. Frazeologismele românești au diverse origini. Un prim bun gospodar, care a adunat mulți ani la rând cea mai mare parte a bogăției spirituale a moșilor și strămoșilor noștri a fost Iuliu A. Zanne, care a preluat ștafeta vornicului Iordache Golescu (1798-1848). Iscusitul folclorist, inginer de profesie, a editat între anii 1895-1905 cea mai completă operă de paremiologie românească, culegere, care pe lângă bogatul material de proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări, idiomuri culese de autor, mai include manuscrisul lui Iordache Golescu Pilde, povățuiri și cuvinte adevărate și povești și de asemenea sunt reproduse zicătorile din Povestea vorbei de Anton Pann.

Lucrarea monumentală a lui Iuliu A. Zanne Proverbele românilor însumează circa 7000 de pagini și cuprinde 18.940 de tipuri de proverbe(vol. I-VII), la care se adaugă încă 4500 de tipuri, incluse în volumele IX-X, plus cele 16.350 de tipuri din culegerea lui Iordache Golescu, care constituie volumul al VIII-lea al legendarei enciclopedii.

Renumitul frazeolog Th. Hristea avea dreptate când spunea că frazeologia este ,,o mină în toată puterea cuvântului la a cărei exploatare temeinică și exhaustivă nimeni nu s-a gândit prea serios în lingvistica românească.”

Putem afirma că o limbă cu numeroase frazeologisme (cum e, neîndoielnic, a noastră) este, în același timp și o limbă cu mari resurse de expresivitate. Cercetări speciale ar putea indica și mai clar în ce măsură forța sau potențialul expresiv al limbii noastre se explică prin marea ei bogăție de ordin frazeologic.

În mod particular, frazeologia prezintă importanță pentru stilistica funcțională, dat fiind că deosebirile dintre stilurile sau variantele funcționale ale unei limbi se reduc, în primul rând, la diferențe de natură lexicală și frazeologică. De aici nu trebuie să înțelegem că orice combinație frazeologică are prin ea însăși o valoare stilistică sau expresivă.În terminologia tehnico-științifică există sute de frazeologisme sau combinații lexicale stabile care au exclusiv o funcție denominativă, deci sunt complet lipsite de orice încărcătură expresivă.

Având în vedere numărul mare de frazeologisme care se folosesc în cele mai variate domenii de activitate(dar în primul rând în diversele sectoare ale științei), se poate spune că studiul frazeologiei ne pune în contact cu istoria, cultura și civilizația poporului nostru sau ale altor popoare într-o măsură incomparabil mai mare decât o fac studiul foneticii și cel al structurii gramaticale. Dintre diversele compartimente ale limbii, numai vocabularul propriu-zis și frazeologia sunt de fapt expresia culturii și a civilizației, pentru că numai ele reflectă nemijlocit schimbările care se produc în societate.

În acest adevăr incontestabil vedem un motiv în plus să acordăm frazeologiei mai multă atenție atât în planul strict al cecetării științifice, cât și în procesul de predare și de cultivare a limbii române.

CAPITOLUL I

Aspecte teoretice

1.1. Definirea termenului frazeologie

Frazeologia constituie compartimentul din care fac parte frazeologismele. Acest termen are la bază cuvintele grecești phrasis (expresie, vorbire) și logos (cuvânt, noțiune), dispunând de mai multe valori semantice.

În sens figurat termenul frazeologie înseamnă ,,vorbire fără conținut, care ascunde sărăcia de idei”, adică vorbe goale, pălăvrăgeală. Situația aceasta este bine caracterizată de Al. Russo: ,,Este o frazeologie strălucitoare pentru ochii slabi, îngâmfătoare pentru cel ce o scrie, deșartă pentru înțelepți.”

Unii lingviști consideră că frazeologia este un compartiment al lexicologiei( N. Corlățeanu, I. Melniciuc). Acest compartiment ,,studiază expresiile frazeologice, frazeologismele folosite într-o limbă, de un scriitor, într-o limbă literară aparte.”

Nu toți lingviștii sunt de acord cu includerea frazeologiei în cadrul lexicologiei, considerând-o ca pe un compartiment aparte în lingvistică.

,,Frazeologia este o ramură relativ tânără a lingvisticii”, fiind mai puțin explorată decât celelalte.

Unii cercetători concep frazeologia în sens excesiv de larg ca pe o disciplină care se intersectează cu formarea cuvintelor, cu sintaxa, cu terminologia, dar și cu paremiologia și chiar cu literatura aforistică, în timp ce alții îi restrâng sfera de investigații la așa-numitele expresii și locuțiuni.

Conform Dicționarului general de științe ale limbii, frazeologia este o disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităților frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariția și originea acestora, uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate, familiile frazeologice în modernizarea limbii literare). Frazeologia poate fi vazută de asemenea ca ansamblul unităților frazeologice dintr-o limbă dată.

Studiul frazeologiei prezintă o importanță deosebită pentru înțelegerea corectă și completă a două fenomene deosebit de complexe, care sunt modernizarea și relatinizarea limbii române (examinate până acum, aproape exclusiv în sfera vocabularului). Mai ales așa-zisa relatinizare nu s-a înfăptuit numai prin împrumuturi neologice ci și prin apariția, în ultimele două secole, a unui mare număr de unități frazeologice, care au fost împrumutate, calchiate sau create în interiorul limbii române din material preexistent.

Paralel cu apariția a numeroase neologisme (elemente componente ale frazeologismelor) o bună parte din cuvintele vechi s-au îmbogățit cu noi sensuri (cărora li s-ar putea spune frazeologice) și au dobândit o frecvență superioară care, de multe ori, nu poate fi explicată decât prin reluarea contactului cu latinitatea și cu romanitatea occidentală.

Obiectul de cercetare al frazeologiei îl constituie îmbinările constante de cuvinte sau grupurile sintactice stabile. Uneori, astfel de îmbinări lexicale constante mai sunt numite sintagme stabile, unități sintagmatice sau grupuri frazeologice. În special în ultimele decenii, majoritatea cercetătorilor obișnuiesc să le numească unități frazeologice sau pur și simplu frazeologisme.

Cercetarea atentă și exhaustivă a întregului nostru tezaur frazeologic ar permite să ne facem o idee mult mai apropiată de realitate în legătură cu forța creatoare a limbii române în acest domeniu, precum și cu diversele influențe străine exercitate asupra ei în epoca modernă și în cea contemporană.

1.2. Definirea termenului frazeologism

În lingvistică există mai multe definiții pentru noțiunea de frazeologism. Se motivează aceasta prin varietatea metodelor de cercetare a materialului frazeologic, prin influența aspectelor care au fost investigate de un lingvist sau altul (structura internă sau externă a frazeologismelor, valoarea semantică, utilizarea în limbă sau în vorbire).

Frazeologismele sunt îmbinări stabile de cuvinte(mai rar având structura unor propoziții sau fraze) al căror conținut general nu constituie o sumă a semnificațiilor elementelor componente, ci reprezintă un sens frazeologic, apărut în urma diverselor transferuri semantice ale componenților.

,,Frazeologismele stabilesc o legătură între lexicologie și sintaxă, mai ales dacă avem în vedere îmbinările stabile de cuvinte, expresiile ,,gata făcute”, în care de regulă nu putem modifica nici elementele lexicale componente (înlocuindu-le prin sinonime), nici ordinea lor. În felul acesta frazeologismele ies de sub oblăduirea sintaxei”.

Deci frazeologismele formează un compartiment aparte, care este o ramură tânără a lingvisticii.

Termenul de ,,unitate frazeologică” a fost folosit, pentru prima oară, de către Charles Bally în Précis de stylistique,Genove, 1905.

În lucrările noastre de lingvistică, termenul de frazeologism apare extrem de rar, dar aici va fi folosit (paralel cu unitate frazeologică), pentru că e foarte comod și se încadrează într-o bogată serie de derivate în – ism.

Al. Philippide și I. Iordan utilizează pentru această noțiune termenul ,,izolare”. În lucrările unor cercetători români se întâlnesc termenii de ,,idiom” și ,,idiotism”.

În Dicționarul de termeni lingvistici pentru noțiunea de frazeologism sunt prezenți termenii: unitate frazeologică sau îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi, împrumutată, tradusă sau calchiată după modele străine.

În studiul Gramatica limbii române explicată, C. Dimitriu numește frazeologismele perifraze. ,,Apelăm la acest termen-spune autorul- și datorită faptului că este sugestiv pentru un singur cuvânt și pentru a evita termenii compus, locuțiune, expresie.”

Frazeologismul constituie obiectul de studiu al frazeologiei.

Elementele componente ale frazeologismelor nu au sensuri figurate, frazeologice, iar înțelesul unitar general nu este o sumă a sensurilor elementelor componente.

Frazeologismele nu totdeauna pot fi substituite de un singur cuvânt. De cele mai multe ori sensul lor poate fi redat printr-o îmbinare liberă de cuvinte sau printr-o explicație asemănătoare după formă cu propozițiile sau frazele:

cu scaun la cap ,,deștept”

cu punga groasă ,,bogat”

capul satului ,,primarul”

carte de căpătâi ,,scriere fundamentală”

a spăla putina ,,a fugi”

a căuta acul în carul cu fân ,,a căuta un lucru foarte greu sau imposibil de găsit ”

Îmbinările de cuvinte care constituie frazeologismele au un înalt grad de sudură, de contopire semantică și structurală:

a face cu ou și cu oțet

a-și lua câmpii

a fi pestriț la mațe

,,Frazeologismele sunt în raport de corespondență cu părțile de vorbire.”

Frazeologismele au totdeauna sens figurat, sens ce nu reiese din suma sensurilor elementelor componente:

a căuta nod în papură

picat (căzut) din cer

a face din țânțar armăsar

Frazeologismele se aseamănă în cea mai mare parte cu îmbinările de cuvinte și foarte rar cu propozițiile sau frazele:

a da apă la moară(cuiva)

(de)când era bunica fată mare

a bea vin unde cântă broaștele

Frazeologismele redau o noțiune, îndeplinind funcția sintactică a unei singure părți de propoziție care:

– sunt niște aprecieri ale unor fapte, situații: a face(a ține) umbră pământului degeaba, tras ca prin inel, cu inima ușoară, țap ispășitor;

– au un vădit colorit stilistic: cânepa dracului, (a fi) cu ochi și cu sprâncene, cu noaptea-n cap, a-și ieși din pepeni;

– sunt folosite în procesul actului de comunicare de majoritatea vorbitorilor limbii date: cu caș la gură, foame de lup, lucru de clacă;

– există în limbă de mai multe secole la rând (mai sunt numite idiome): cu jalba în proțap, a lua apă în gură, copil de suflet (spre deosebire de îmbinările stabile, terminologice, care sunt creații ale limbii recente: modul lunar, satelit artificial, telegraf fără fir).

,,Ca și elementele lexicale simple, unitățile frazeologice prezintă în ansamblu unitatea de sens și de funcție.”

1.3. Tipuri de frazeologisme

Conform lui Th. Hristea unitățile frazeologice sunt de mai multe tipuri, această clasificare regăsindu-se și în Dicționarul general de științe ale limbii:

a) locuțiuni frazeologice-grupuri de cuvinte mai mult sau mai puțin sudate care au un înțeles unitar și se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. Locuțiunile frazeologice pot fi echivalate cu:

– substantive:

bătaie de joc ,,ironie”

– adjective:

întors pe dos ,,supărat”

– verbe:

a da(a lua) în primire

a se da pe brazdă ,,a se ameliora”

b) expresii frazeologice-grupuri stabile de cuvinte care acoperă o întreagă propoziție, urmând adesea structura gramaticală a acesteia (au subiect, predicat, complement). Expresiile frazeologice sunt uneori confundate sau deliberat nediferențiate de locuțiunile frazeologice:

a tăia frunză la câini ,,a lenevi”

a-și lua inima-n dinți ,,a-și face curaj”

a face (pe cineva) cu ou și cu oțet ,,a certa cu asprime ”

De cele mai multe ori sunt dotate cu expresivitate, deși există și cazuri de expresii frazeologice catacretice (împietrite):

a băga de seamă

a-și aduce aminte

c) formule și clișee internaționale-grupări de cuvinte care circulă prin împrumut de la o limbă la alta, cu aceeași formă și semnificație:

artă pentru artă ,,artă pură”

mărul discordiei ,,motiv/obiect de dispută”

nodul gordian ,,problemă insolubilă”

Formulele și clișeele internaționale reprezintă uneori reducții ale unor aluzii culturale, biblice ori mitologice:

mărul lui Newton ,,descoperire întâmplătoare”

arca lui Noe ,,amestec eterogen (de persoane)”

sabia lui Damocles ,,amenințare iminentă”

călcâiul lui Ahile ,,punctul slab (al cuiva)”

pânza Penelopei ,,acțiune/operație prelungită la infinit”

d) perifraze expresive-asocieri cu caracter mai liber, utilizate în enunțuri afective și instalate într-un anumit sistem cultural de aluzii:

luceafărul poeziei românești ,,Eminescu”

bardul de la Mircești ,,Alecsandri”

Sursele unităților frazeologice românești sunt de două tipuri:

a) creații interne, provenite prin derivare frazeologică (infra) sau prin cristalizare lingvistică a unor sintagme/asocieri legate de obiceiuri, meserii, situații istorice specifice:

a lua (pe cineva) la vale ,,a ironiza, a lua în râs”

a umbla cu ocaua mică ,,a înșela”

a da ortul popii ,,a muri”

Prin derivare frazeologică se pot forma:

– substantive :

băgare de seamă ( din loc. verbală a băga de seamă)

aducere aminte (din a-și aduce aminte)

artist plastic (din arte plastice)

– adjective:

scos din fire (din a scoate din fire)

pescuitor în apă tulbure ( din a pescui în apă tulbure)

b) împrumuturi, uneori realizate sub forma calcurilor frazeologice-asocieri realizate prin copierea unor îmbinări existente în alte limbi. În română, sursa cea mai frecventă pentru astfel de formație o reprezintă limba franceză:

fond de ten

bandă sonoră

sală de lectură

sos tomat

Pot apărea astfel într-o limbă familii frazeologice:

placă comemorativă (din fr. plaque commémorative)

placă dentară (din fr. plaque dentaire)

placă fotografică (din fr. plaque photographique)

placă turnantă (din fr. plaque tournante)

După structură frazeologismele pot fi clasificate în următoarele tipuri:

a) frazeologisme asemănătoare după structură cu frazele:

fuge de-i sfârâie călcâiele

a se întinde cât îl( ține) ajunge plapuma

,,Asta-i o treabă foarte grea și mare lucru ca s-o putem mai scoate la capăt.”( Ion Creangă)

b) frazeologisme asemănătoare după structură cu îmbinările de cuvinte:

vorbe de clacă

nici cât vârful acului

în amurgul vieții

,,Dar tu știi că eu dorm iepurește…” ( Ion Creangă)

c) frazeologisme asemănătoare după structură cu propozițiile:

a-i fugi pământul de sub picioare

a-i cânta găina în casă

i-a sosit Ignatul

,,Dar acum apucase a cânta găina la casa lui și cocoșul nu mai avea nicio trecere…”(Ion Creangă)

d) frazeologisme construite după modelul frazelor,puține la număr:

a se amesteca unde nu-i fierbe oala

Academicianul N. Corlățeanu propune o altă clasificare a frazeologismelor:

a) reuniuni frazeologice slobode;

b) unități frazeologice;

c) expresii idiomatice.

Iar mai apoi împreună cu I. Melniciuc clasifică frazeologismele în două clase mari:

a) unități frazeologice;

b) expresii idiomatice.

Pentru a face această clasificare savantul a ținut cont de diversitatea lexico-semantică a frazeologismelor.

În ultima ediție a Lexicologiei , autorii citați propun și o clasificare a idiomelor după proveniența lor:

a) idiome istorice care pornesc de la un fapt istoric, de exemplu: Vodă da și Hâncu ba, a-și aprinde paie în cap, a se face mort în păpușoi ș.a. Ele și-au pierdut din semnificația lor de atunci, căpătând astăzi o mai mare expresivitate. Foarte des aceste expresii sunt întâlnite în opera lui Creangă: ,,Vrei să ne aprindem paie în cap?”, ,,Nu vezi, că cei mai mulți de teapa d-tale se țin cu nasul pe sus numai din pricina asta.”

b) idiome profesionalisme care au ajuns în limbă în decursul activității profesionale a diferiților oameni:

– din limbajul țărănesc:

a fi (a se simți) cu musca pe căciulă

a scăpa cușma pe apă

a lua taurul de coarne

– din limbajul vânătorilor:

a întinde lațul

a lua la ochi

somn iepuresc

– din mediul muzicanților:

a da tonul

a ține isonul(cuiva)

a schimba placa

c) idiome caracterologice-expresii care s-au stabilit în baza unor trăsături al caracterului fizic sau psihic ale oamenilor, de exemplu:

a se teme și de umbra lui

a fi sub papuc

a ajunge cu cineva la cuțite

d) idiome livrești, unele expresii idiomatice prezentându-se ca niște amintiri ale titlurilor, ale expresiilor apărute într-o operă literară, de exemplu:

a avea pufușor pe botișor

a se lupta cu morile de vânt

a fi sau a nu fi

e) idiome cu caracter terminologic:

mărul lui Adam

piatră de încercare

tabula rasa

f) idiome păstrate în formă originară:

alma mater ,,mamă hrănitoare (nume dat uneori Universităților)”

nota bene ,,notează bine”

dum spiro , spero ,,cât timp mai respir înseamnă că sper”

fugit irriparabile tempus ,,timpul zboară fără reîntoarcere”

g) idiome mitologice:

patul lui Procust

a arunca mărgăritare înaintea porcilor

cutia Pandorei

h) idiome legate de personalități antice:

biruința lui Pyrus

a trece Rubiconul

Trăsăturile esențiale ale frazeologismelor sunt emotivitatea și expresivitatea.Elementele emotivității servesc pentru a exprima diferite sentimente și emoții umane.

,,Emotivitatea frazeologismelor se manifestă prin capacitatea lor de a exprima diferite nuanțe emoționale, atitudinea celui care vorbește sau scrie față de denotat, adică de acel element al lumii obiective la care se referă frazeologismul.”

Expresivitatea frazeologismelor se creează cu ajutorul diverselor mijloace ,,care accentuează sau minimalizează acțiuni, calități, însușirile unui obiect…”

Aceste mijloace expresive sunt clasificate în patru grupuri:

1) semantic (epitetul, metafora, comparația, sinecdoca);

2) lexical (repetițiile, sinonimele, antonimele);

3) gramatical (inversația, elipsa);

4) eufonic (aliterația și rima).

Analiza conceptelor de frazeologie și a unităților frazeologice, ca și clasificările în subunități sau identificarea surselor unităților frazeologice alcătuiesc un domeniu de cercetare relativ recent în lingvistica românească și de aceea diferențierile și definițiile se află uneori încă în discuție.

CAPITOLUL II

Lexemul mână în limba română

2.1. Originea cuvântului mână

Lexemul mână a fost moștenit dintr-un substantiv latin de declinarea a IV-a manüs, -us. Cuvântul mână face parte din vocabularul fundamental al limbii române, intrând în categoria unor părți ale corpului omenesc. Astfel, despre cuvântul mână putem afirma cu toată certitudinea că aparține fondului principal lexical, nu numai pentru că denumește o noțiune fundamentală sub raportul importanței sau pentru că are multe sensuri, ci și pentru că e folosit într-un număr impresionant de îmbinări sintactice cu caracter de locuțiuni și expresii.

Cităm dintre acestea :

a băga mâna în foc pentru cineva

a se spăla pe mâini

a da mâna cu cineva

pe mână dreaptă

a pune mâna pe ceva

de la mână până la gură ș.a.

Mână este un substantiv de genul feminin, aparținând declinării în -ă, prezentând la plural forme care se leagă de lat. manus. Avem astfel mânu, mâ(n)ru, mânule, mâ(n)rule. Găsim însă și forma analogică mâ(i)ni, mâ(i)nilor, mârilor și chiar mânre, mâ(i)nele, mânrele, mânelor.

Forma mâni o găsim în textele scrise în dialect muntenesc, precum cele ale lui Coresi.

După pluralul mâni s-a format singularul analogic mână. Forma mănele apare în 1600, într-un text din Țara Românească.

Termenul din latină manus provine din man, derivat din tema consonantică mn.

Românescul mână nu poate fi însă derivat direct din indo-europeană, pentru că lipsește posibilitatea de a explica formarea lui. Așadar, e necesar să ne adresăm etapei intermediare, din latină, responsabilă de echiparea fonetică și morfologică a termenului.

Cuvântul manus a fost tratat ca feminin ,deoarece noțiunea pe care o reprezenta era considerată ca forță vie, mentalitatea primitivă fiind dominată de magie.

Lexemul mână este un cuvânt de circulație generală, numai în Crișana fiind înlocuit cu brâncă.

Pe lângă forma din latină manus, găsim și alte forme ale cuvântului mână:

2.2. Semnificații ale lexemului mână și familia lexicală a acestuia

Indispensabilă omului, mâna a căpătat de-a lungul timpului diverse semnificații. De la organ de atingere, de prindere, de mângâiere, de masaj până la executoare de gesturi simbolice, mâna este implicată în diverse activități umane, fapt ce a dus la numărul impresionant de expresii ce conțin cuvântul.

Mâna reprezintă stadiul final prin care actele noastre, finalizarea și finețea lor se realizează.

Cuvântul mână are aceeași origine cu cuvântul manifestare, manifestat. Mâna reprezintă la un moment dat trecerea de la conceptual la real, de la idee la realitate, ea servind și pentru a vorbi, la comunicare.

În primul rând mâna implică ideea de activitate. În limbile din Extremul Orient, expresii ca a pune mâna, a lăsa din mână au înțeles curent de a începe, respectiv a termina o treabă. În limba română există expresii care arată că mâna servește la muncă: cu propriile mâini, lucru de mână, broderie de mână, a pune mâinile la treabă(a începe să muncești), a-și face mâna (a exersa, a se specializa), a trage ultima mână (în construcții-a termina). În același timp poate sugera și lipsa activității: cu mâinile-n sân, cu mâinile încrucișate, mâinile la spate, mâinile sus.

Gestica mâinilor este adesea mai puternică și marcantă decât vorbele. Numeroase studii au arătat importanța gesturilor în comunicare. Ceea ce a fost numit în acest domeniu ,,comunicare non-verbală” părea avea mai multă importanță decât cuvântul. Acest tip de comunicare este primul pe care-l cunoaștem și experimentăm în viață. De fapt relația între mamă și copil, schimburile și semnele de afecțiune și recunoaștere se fac prin atingere și prin intermediul mâinii. Ea este deci un vector de transmisie și de comunicare. Ea servește acțiunea de a da și a primi. Ea poate să atingă și să simtă și chiar să înlocuiască ochiul. Este deci și un vector de percepție.

Mâna poate arăta libertatea, în expresii ca: a avea mână liberă, dar poate arăta și lipsa libertății legat de mâini și de picioare, cu mâinile legate. Ea poate indica și călăuzirea a duce de mână sau educarea a-i pune stiloul în mână.

Mâna ne permite să strângem, să ținem, să încătușăm sau să strivim. Modul în care este strânsă mâna cuiva este foarte semnificativ pentru modul în care persoana întrevede relația cu cel pe care-l salută. Persoanele care abandonează voința de putere asupra celuilalt, dau mâna.

Mâna este și executoare de gesturi expresive, simbolice. Ea poate indica salutul, respectul sărut mâna, prietenia sau dragostea a se ține de mână, a strânge mâna cuiva, a face cu mâna, a-și da mâna (a colabora, a încheia o afacere, a se împăca), a întinde mâna (gest de prietenie, gest prin care îți oferi ajutorul, îți ceri scuze). Dar tot mâna poate simboliza și războiul, prin gesturi de agresivitate cu pușca în mână, a ridica mâna asupra cuiva.

Dorința de a lua cuvântul o exprimăm prin a ridica mâna și tot prin acest gest putem vota.

Tot în categoria gesturilor simbolice avem expresii ca a pune mâna pe inimă (a se jura, a-și cere scuze, a-și arăta sinceritatea sau poate fi un gest chiar de iubire). Totodată a pune mâna pe piept este simbolul morții, iar expresia a ridica mâinile spre cer semnifică invocarea Divinității.

Poziția mâinii ne poate spune multe lucruri despre o persoană. Astfel un om care își freacă mâinile indică un om nerăbdător, iar dacă vorbești cu o persoană și e cu mâinile în buzunar, acest lucru dovedește proasta educație, lipsa respectului.

În limba română există o serie de expresii care caracterizează mână de maestru (foarte abil), o mână de om( foarte mic), a avea mână ușoară (a fi priceput), a lua cu o mână și a da cu alta (a fi cheltuitor), mână de fier (energic, autoritar), a avea mână largă (a fi generos).

Mâna este totodată și un însemn regal, instrument de stăpânire și un simbol al dominației, un vector al puterii. Astfel, întâlnim expresii ca mâna justiției. În Evul Mediu aceasta este însemnul monarhiei franceze. La noi s-a împământenit expresia a da pe mâna justiției. Ca instrument de stăpânire avem expresii ca a cădea în mâinile cuiva, cu sceptrul în mână, a-l da pe mâna cuiva, în mâinile inamicilor.

Prin intermediul mâinii, percepem sau transmitem energiile. Natura mâinilor este religioasă, terapeutică, pacifistă.

În tradiția ebraică și creștină, mâna, e un simbol de putere și de supremație. Când cineva se află în mâna lui Dumnezeu, acesta primește puterea dumnezeiască. Astfel se explică expresii ca ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap (ai mult noroc, îți merge bine).

În Vechiul Testament, când se face aluzie la mâna lui Dumnezeu, acest simbol prezintă divinitatea în deplina ei putere; mâna lui Dumnezeu creează, ocrotește sau dacă se opune, nimicește.

Regăsim, deci pentru mână, majoritatea rolurilor, simbolice sau nu, care corespund brațului. Diferența rezidă în faptul că, mâna acționează în stadiul final, în timp ce brațul transmite. Putem compara simbolic brațul întreg cu o săgeată. Mâna este vârful săgeții, iar brațul este bara acesteia. Mișcarea săgeții este transmisă de bară (braț), dar vârful (mâna) este cel care asigură pătrunderea acesteia în țintă.

Familia lexicală a substantivului mână înglobează totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin compunere și prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.

Din familia lexicală a substantivului mână fac parte derivatele românești mânuță, mânușiță, mânui, înmâna etc., dar nu și împrumuturile neologice manevră, manșetă, manichiură, manufactură etc. (a căror rădăcină mai îndepărtată este lat. manus). Tot așa, nu intră în familia lexicală a lui mână nici combinațiile frazeologice mână în mână, peste mână, pe sub mână, a da mâna, a fi mână spartă, a avea pe cineva la mână și multe altele.

Despre acestea s-ar putea spune că alcătuiesc familia frazeologică a aceluiași cuvânt, dar noul concept (care este un fel de pandant al familiei lexicale) nu a pătruns încă în terminologia lingvistică.

În familia lexicală a substantivului mână găsim adjective precum mânuitor (care mânuiește), îndemânatic, cu sensul de abil, înzestrat, neîndemânatic, cu sensul de stângaci, greoi, îndemănos, cu sensul de accesibil, comod, ușor, dar și verbe precum a înmâna care înseamnă a remite, a pune în mână, fiind o formație literară din secolul al XIX-lea, a îndemâna cu sensul de a facilita, a pune la dispoziție, a ajuta,a înlesni, dar și a mânui cu sensul de a conduce, precum și a mania format după fr. manier.

Observăm de asemenea, în familia lexicală a termenului mână și substantive precum sumână cu sensul de subsuoară format cu prefixul sub-, mânătură care înseamnă vrajă, farmec, substantiv format cu sufixul – ătură, dar și diminutive precum mânuță (s.f.), derivat cu sufixul – uță care înseamnă mână mică și provine din it. manuccia.

De la substantivul mână avem și derivate neologice precum verbele mania care înseamnă a manipula și provine din fr. manier, remania cu sensul de a recompune, a reconstitui un guvern, provenind din fr. remanier și verbul a manipula care provine de asemenea din fr. manipuler.

În limba română, lexemul mână intră și în alcătuirea cuvintelor compuse. Avem cuvinte compuse cu cratimă precum mâna-diavolului, mâna-Maicii-Domnului, mână-lungă. Compusul mână-lungă ( substantiv+adjectiv) își poate schimba genul în funcție de sexul persoanei pe care o desemnează sau indiferent de aceasta, poate păstra genul substantivului din interiorul lui. Putem spune o mână-lungă despre o femeie sau despre un bărbat, ca și mână, dar un mână-lungă numai despre un bărbat.

Cuvântul mână intră de asemenea și în alcătuirea cuvintelor compuse fără cratimă precum mână armonică, mână de lucru, mână guidoniană, mână moartă, pulpa mâinii, mână curentă. Compusul mână curentă face parte din domeniul tehnico-științific, însemnând ,,bară de lemn sau de metal fixată la partea suerioară a unei balustrade”, după fr. main courante sau main coulante.

În ceea ce privește modul de formare al lui mânăștergură (s.f.) se pot presupune mai multe ipoteze. De obicei se admite că este un compus parasintetic apărut pe teren românesc, fiind folosit în Transilvania și Bucovina cu sensul de prosop, sau o formație moștenită dintr-un etimon latin neatestat.

Mânăștergură este format artificial din ,,mână” și ,,șterge”. Trebuie însă menționat și faptul că existența derivatului ,,ștergură”, cu același sens, face posibilă și o altă explicație, conform căreia ar putea fi vorba de un compus din două substantive juxtapuse,cu formă de N-Ac. La rândul său, substantivul ,,ștergură”, derivat de la o temă verbală +-ură neaccentuat, este izolat în sistemul nostru de derivare. De aceea pare mai verosimil ca mânăștergură să fie o formație parasintetică din care s-a desprins ulterior ,,ștergură”.

Lexemul mână are sensul de bază cel moștenit din latină-parte a corpului omenesc, dar poate însemna și ceată de oameni (o mână de soldați) sau o calitate (de mâna întâi).

Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prepoziția ,,de”, indică proporții foarte mici ca de exemplu o mână de om. Urmat de un substantiv la plural, lexemul mână, indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel o mână de oameni.

Cuvântul mână indică de asemenea și numele unor unelte sau obiecte de gospodărie sau ale unor părți ale lor, care se aseamănă ca formă și ca întrebuințare, cu mâna sau care se apucă, se manevrează cu mâna, ca de exemplu mână la ferăstrău.

CAPITOLUL III

Frazeologia lexemului mână

3.1. Locuțiuni

Locuțiunile sunt grupurile unitare de cuvinte cu înțeles propriu ce corespund, din punct de vedere gramatical, unei părți de vorbire.

În general, o locuțiune poate fi recunoscută deoarece este alcătuită din două sau mai multe cuvinte între care nu există o legătură gramaticală. În structura locuțiunilor elementele componente pot fi atât cuvinte flexibile, cât și neflexibile, cuvinte autosemantice, cât și sinsemantice (prepoziții, conjuncții).

În privința proporției cantitative a diverselor clase lexico-gramaticale, trebuie să constatăm că substantivul și prepoziția sunt cele mai frecvent folosite.

Lexemul mână intră în alcătuirea locuțiunilor verbale, adverbiale, dar și substantivale sau adjectivale.

Verbele care intră în componența locuțiunilor, dar și a expresiilor fac parte din fondul principal lexical și sunt verbe:

– auxiliare: a avea, a fi;

– active: a ajunge, a aștepta, a bate,a băga, a cădea, a căuta, a cântări, a cere, a cumpăra,a da, a face, a intra, a pune, a încăpea, a înfige, a lăsa, a lega, a linge, a lua, a lucra, a mâna, a merge, a nimeri, a muri, a număra, a pica, a pierde, a pleca, a ponta, a primi, a prinde, a purta, a putea, a rămâne, a râde, a ridica, a scăpa, a scoate, a scutura, a smulge, a solicita, a spune, a sta, a stăpâni, a strânge, a tăia, a trăi, a trece, a ține, a uita, a umbla, a veni, a vinde, a vota, a ieși;

– vechi: a petrece, a ședea, a vârî;

– însoțite de clitice reflexive de dativ posesiv: a-și da, a-și disputa, a-și face, a-și frânge, a-și freca, a-și intra, a-și încleșta, a-și încopcia, a-și înfunda, a-și lua, a-și lungi, a-și murdări, a-și păta, a-și pierde, a-și pune, a-și rupe, a-și scoate, a-și spăla, a-și șterge, a-și trage, a-și ține;

– însoțite de forme neaccentuate ale pronumelor personale ,,o”, ,,-i” și ,,-l” cu valoare neutră în D. și Ac.: a-i aluneca, a-i arde, a-i cădea, a-i ceda, a-i cere, a-i(-l) da, a-i intra, a-i încăpea, a-i lega, a-i(le) lua, a-i pica, a-i(-l) prinde, a-i pune, a-i scăpa, a i se înmuia, a i se tăia, a-i sta, a-i strânge, a-i ședea, a-i tăia, a-i trece, a-i umbla, a-i veni, a-l înfrunta, a-l lăsa, a-l trage, a-l ține, a-l avea;

– la forma negativă de infinitiv: a nu da, a nu fi, a nu-i sta, a nu lăsa, a nu pune, a nu veni;

– reflexive: a se alege, a se apuca, a se bate, a se băga, a se întoarce, a se linge, a se lua, a se prinde, a se putea, a se rade, a se smulge, a se spăla, a se șterge, a se ține, a se uita, a se vinde.

Substantive care intră în alcătuirea expresiilor și a locuțiunilor:

– substantive simple, comune: act, pâine, cuțit, picior, fier, gură, foc, buzunar, ajutor, cheie, urmă, moarte, deget, județ, poliție, vrabie, cioară, gard, sân, olar, sabie, semn, sânge, păr, căciulă, cap, piept, șold, cot, miere;

– substantive cu formă regională și arhaică: straiță, spuză, șperlă, putină.

Găsim de asemenea și adjective calificative precum: bun, curat, lung, larg, rău, ușor, greu, liber etc., dar și adjective determinative participiale, ca de exemplu: legat, pătat, strâns, deschis.

Prepozițiile sunt și ele într-un număr destul de mare: în (163), la (86), de (112), cu (209), pe (93), din (35). Avem și conjuncții: și (20), să (4).

Pentru acest subcapitol am folosit un număr de 106 locuțiuni selectate din Dicționarul frazeologic al limbii române de Mile Tomici, dar și din Dicționarul de locuțiuni ale limbii române de Gabriela Duda.

Lexemul mână intră în alcătuirea următoarelor tipuri de locuțiuni:

– locuțiuni substantivale:

iutâțeală de mână ,,viteză mare în mișcarea mâinii, hoție, repeziciune”

Ex: Adevăratele reduceri vor veni pentru doar câteva sute de produse din fiecare model anunțat, așa că iutâțeala de mână e cheia.

dare de mână ,,dărnicie, generozitate, binefacere”

Ex: Pentru operele de caritate este nevoie de dare de mână.

bagaj de mână ,,lucrurile luate într-o călătorie”

Ex: Plecând repede, ea a luat un mic bagaj de mână.

– locuțiuni adjectivale:

bun de mână ,,îndemânatic”

Ex: În această firmă de construcții lucrează un arhitect bun de mână.

cu dare de mână ,,generos, darnic”

Ex: Unchiul prietenei mele este un om cu dare de mână.

de mână ,,executat manual; (despre unelte) acționat manual”

Ex: Ferăstrăul obișnuit, de mână, slujește la tăierea lemnelor groase de cel mult o palmă și jumătate. (T. Pamfile, ap. DLR, VI, 663)

cu capul a mână ,, nechibzuit; (foarte) îndrăzneț”

Ex: Ioniță acesta, dacă-și pune o dată ceva în cap, apoi nu se lasă, până nu isprăvește. El e om cu capul a mână. (I. Agârbiceanu, ap. DLR, VI, 664)

rău de mână ,,zgârcit”

Ex: Tatăl prietenului meu e cam rău de mână.

de a treia mână ,,de calitate proastă”

Ex:Ea cumpără mereu haine de a treia mână.

de mâna a doua ,,de calitate inferioară”

Ex: Verișoara lui folosește produse cosmetice de mâna a doua.

de mâna întâi ,,de calitate superioară; de prim ordin”

Ex: Croitoreasa lucrează cu materiale fine de mâna întâi.

de prima mână ,,cel mai bun”

Ex: Poeziile de prima mână ale lui Eminescu au fost strânse într-un volum de colecție.

iute de mână ,,hoț, bătăuș”

Ex: Un om iute de mână a fost prins chiar azi.

larg de mână ,,darnic”

Ex: Fratele meu mai mare este larg de mână.

oameni de toată mâna ,,tot felul de oameni”

Ex: La adunarea generală au venit oameni de toată mâna.

om cu mână de fier ,,om dur, aspru, sever”

Ex: Pentru a-și educa copilul, mama trebuie să fie un om cu mână de fier.

slobod la mână ,,darnic”

Ex: Datorită faptului că este un om slobod la mână, unii profită de bunătatea lui.

scris cu mâna proprie ,,scris cu mâna mea,scris cu mâna lui”

Ex: Toate contractele firmei au fost scrise cu mâna proprie de secretară.

– locuțiuni adverbiale:

de la mână până la gură ,,foarte repede; (reg) foarte puțin”

Ex: Îi spun ceva și uită de mână până la gură.

din mână în mână ,,de la unul la altul”

Ex: Cartea a trecut din mână în mână, până când am citit-o cu toții.

mână de la mână ,,(despre bani) prin colectă publică”

Ex: Pentru opera de binefacere au pus mână de la mână până s-a strâns o sumă considerabilă.

mână-n mână

,a) împreună”

Ex: Cineva observase că ortodoxia e primejduită în satele unde se introduce săpunul; țăranii se convertesc la adventism o dată cu spălatul propriu-zis. Sectele merg mână-n mână cu igiena. (M. Eliade, H, 150)

,,b) în colaborare,în înțelegere”

Ex: Mă și mir că nu v-ați rupt gâtu pân-acum, sunteți mână-n mână cu jandarmeria. ( F. Neagu, Î, 230)

pe sub mână ,,pe ascuns, ilicit”

Ex: ,,La un chil, îți vând jumătate oase, și încă ți-l dau pe sub mână. Păi la salariile lor, ar trebui să aibă doar mașini de bărbierit!” (A. Buzura, VN, 156)

peste mână ,, anevoie, inaccesibil, incomod”

Ex: Îi era peste mână să facă acum, în puterea nopții, atâția kilometrii pe jos până acasă.

cu amândouă mâinile ,,cu toată bunăvoința, din toată inima”

Ex: Datorită afecțiunii ce i-o poartă nepoatei, bunica îi oferă cadoul cu amândouă mâinile.

cu căciula în mână ,,supus,umil”

Ex: Cerșetorul din colțul străzii umbla cu căciula în mână pe la toți.

cu ceasul în mână ,,foarte punctual”

Ex: Funcționarii firmei la care lucrează prietenul meu stau mereu cu ceasul în mână.

cu mâna pe conștiință( cu mâna pe inimă,pe cuget) ,,(foarte) sincer”

Ex: I-am jurat cu mâna pe conștiință că n-am fost implicată în acel scandal.

cu mâna goală ,,fără a aduce nimic, fără a lua nimic”

Ex: La aniversarea lui a venit cu mâna goală.

cu mâinile cruciș ,,impasibil, inactiv, fără nicio grijă, fără bataie de cap”

Ex: Cât e ziua de lungă, el stă cu mâinile cruciș.

cu mâinile încrucișate ,,impasibil, inactiv, cu mâinile împreunate în semn de închinăciune, de respect, decedat, mort”

Ex: În biserica din centrul orașului, se află frumoasa icoană a Maicii Domnului care stă cu mâinile încrucișate.

cu mâinile în sân ,,inactiv”

Ex: Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. ( L. Rebreanu, PS, 82)

cu mâinile în șold/șolduri ,,impasibil, inactiv, fără nicio grijă, fără bătaie de cap”

Ex: Tatăl se enervează la culme văzându-și fiul cum stă cu mâinile în șold.

cu mâinile legate ,,fără putere, inapt, fără nicio posibilitate”

Ex: Deși vrea sa-l ajute să-și rezolve problemele , sora sa este cu mâinile legate.

cu mâna lui (a mea, a ta etc.) sau cu mâinile lor ,,direct, personal, din proprie inițiativă”

Ex: Mai bine să-și facă moarte cu mâinile sale. (Neculce)

cu mâna plină ,,cu dărnicie, cu generozitate”

Ex: Oamenii oferă cadourile săracilor cu mâna plină.

cu mâna cuiva ,,cu ajutorul cuiva”

Ex: A rezolvat problemele familiale cu mâna prietenului său devotat.

de-a mâna dreaptă ,,în dreapta, la dreapta”

Ex: Magazinul la care fac cumpărături zilnic se află de-a mâna dreaptă a străzii.

de-a mâna stângă ,,în stânga, la stânga”

Ex: Firma la care lucrează unchiul meu se găsește de-a mâna stângă.

dintr-o mână în alta ,,de la unul la altul”

Ex: La meciul de handball mingea a trecut dintr-o mână în alta până când s-a marcat golul.

cu sabia în mână ,,gata de luptă,la atac ”

Ex: Turcii au năvălit în cetate cu sabia în mână.

cu zilele în mână/mâini ,,în mare primejdie, cu frica în sân”

Ex: Omul sărac trăiește cu zilele în mâini ,neștiind ce îi poate rezerva ziua de mâine.

Unele locuțiuni pot fi și adjectivale, dar și adverbiale, ca de exemplu:

de-a mână

,,a) apropiat, intim, aliat ”

Ex: Avea o slugă Radul vodă … căruia socotind că nu-i este de boierie, îl socotea de-a mână, iar boierie nu-i da. (M. Costin, ap. DLR, VI, 667)

,,b) corp la corp ”

Ex: Rămăseseră lucrul di să bată de-a mână. (I. Neculce, ap. DLR, VI, 667)

– locuțiuni verbale:

a avea în mână ,,a deține,a dispune”

Ex: După moartea părinților săi Ion are în mână o moștenire impresionantă.

a avea pe mână ,,a dispune”

Ex: Datorită faptului că are pe mână multe acte, avocatul are o mare responsabilitate.

a bate mâna cu cineva ,,a promite, a se învoi din preț, a încheia un târg cu cineva”

Ex: Vin îndată, ca să batem mâna împreună…, nu scăpa chilipiriu. (Alecsandri)

a băga mâinile până în/la coate ,,a fura”

Ex: Lucrând cu foarte mulți bani, economistul bagă mâinile până în coate.

a băga mâna în foc (pentru cineva sau pentru ceva) ,,a garanta”

Ex: Bag mâna în foc că Ionel iar nu și-a scris tema.

a da în mână ,,a înmâna, a preda”

Ex: Având foarte multă încredere în el, directorul îi dă pe mână cheile biroului.

a da mâna ,,a se împăca, a se saluta”

Ex: Deși s-au certat, până la urmă și-au dat mâna.

a da mână liberă ,,a îngădui, a permite (cuiva ceva)”

Ex: După o oarecare luptă cu sine, Ioanide abdică și dădu mână liberă Elvirei să urmărească pe debitorii săi cu condiția de a fi încunoștințat. (G. Călinescu, O, 6, 358)

a da o mână de ajutor ,,a ajuta (pe cineva)”

Ex: Te-ai dus chiar până acolo să dai mână de ajutor

Ucigașilor ce asupră-mi încercat-au un omor. (Al. Davila, ap. DLRC, III, 101)

a da peste mână ,,a nu permite, a opri”

Ex: Tatăl îi dă peste mână fiului ori de câte ori face năzdrăvănii.

a face cu/din mână ,,a porunci, a chema, a da de știre”

Ex: Ipate, care dă oca pe spate și face cu mâna să-i mai aducă una. (Creangă)

a-i da pe cineva în mână ,,a încredința, a preda (pe cineva)”

Ex: Plecând în vacanță, părinții îl dau pe Tudor în mâna bunicii.

a pune mâna în piept sau în gât cuiva ,,a prinde, a înșfăca, a sili, a constrânge”

Ex: Împiedicându-se din greșeală, fata încearcă să-i pună mâna în piept repede.

a-i tremura mâinile ,,a se teme”

Ex: Uitându-se la un film de groază a început să-i tremure mâinile de frică.

a împreuna mâinile pe piept ,,a deceda”

Ex: Din cauza bătrâneții, preotul din sat a împreunat mâinile pe piept.

a încrucișa mâinile pe piept ,,a muri”

Ex: Datorită vârstei înaintate străbunica lui Ionel a încrucișat mâinile pe piept.

a întinde mâna la ușa bisericii ,,a cerși”

Ex: Pe omul de acolo mereu îl văd întinzând mâna la ușa bisericii.

a întinde o mână de ajutor (cuiva) ,,a ajuta”

Ex: Văzând că nu reușește să termine tema, mama îi întinde o mână de ajutor copilului.

a lăsa cu mâinile în sân (pe cineva) ,,a sărăci”

Ex: Văzându-l slab de înger, bancherul l-a lăsat cu mâinile în sân pe tânărul moștenitor.

a lăsa pe mâinile cuiva ,,a încredința”

Ex: Având foarte mare încredere în secretară, patronul a lăsat pe mâinile ei actele cele mai importante.

a linge mâna cuiva ,,a linguși”

Ex: Funcționarul îi linge mâna șefului pentru a-i mări salariul.

a lua frânele/hățurile în mână ,,a conduce, a dirija”

Ex: Directorul afacerii cu imobiliare a luat frânele în mână cât mai repede.

a mâna (sau a duce, a întoarce) porcii(de) la jir (sau acasă, rar, la Brașov) ,,a sforăi”

Ex: Bătrânul Antipa mâna porcii la jir încovrigat pe canapea. (G. Bălăiță, LZ, 183)

a mâna viața ,,a trăi”

Ex: Tinerii din ziua de azi mână viața la maxim.

a oferi mâna sa ,,a se căsători”

Ex: Fata îi oferă mâna sa iubitului.

a pune mâna ,,a întreprinde, a acționa”

Ex: Pune mâna și apucă-te de treabă, nu mai sta!

a pune mâna (pe cineva sau pe ceva)

,,a) a prinde, a înhăța (pe cineva sau ceva);

b) a găsi (pe cineva sau ceva);

c) a intra în posesia(a ceva);

d) (reg) a fura”

Ex: Am pus mâna pe director tocmai când se pregătea de plecare.

a pune mâna pe cruce ,,a (se) jura”

Ex: Țăranul pune mâna pe cruce că nu este vinovat de cele întâmplate în sat.

a pune mâna pe pâine și cuțit ,,(pop) a obține; a dobândi esențialul”

Ex: Tânărul inițiat a pus mâna pe pâine și pe cuțit.

a ridica mâinile/mâna către cineva ,,a ruga, a implora”

Ex: Fata ridică mâinile către tatăl său pentru a o lăsa să iasă cu prietenele sale la film.

a se da legat în mâinile cuiva ,,a se preda, a renunța”

Ex: După foarte multe căutări, hoțul s-a dat legat în mâinile poliției.

a se da pe sub mână ,,a se vinde, a se da pe ascuns”

Ex: Marfa ilegală s-a dat pe sub mână.

a se lua cu mâinile de cap sau de păr ,,a se îngrozi”

Ex: Secretara se ia cu mâinile de păr la gândul că nu poate termina treaba la timp.

a sta cu căciula în mână în fața cuiva ,,a se umili”

Ex: Bătrâna stă cu căciula în mână în fața nepotului său.

a sta cu pălăria în mână ,,a se umili,a se ploconi”

Ex: Neavând pic de demnitate, cerșetorul stă cu pălăria în mână pe la toți.

a-și băga mâna în sânge ,,a ucide, a omorî”

Ex: Banditul și-a băgat mâna în sânge pentru o sumă mică de bani.

a-și face mâna greblă ,,a aduna, a strânge, a se zgârci”

Ex: Văzând atâtea flori frumoase pe câmp, fetița și-a făcut mâna greblă pentru a forma un buchet drăguț.

a-și face mână bună la/pe lângă cineva ,,a ajuta, a sprijini (pe cineva)”

Ex: Văzând că face prăjituri, fata și-a făcut mână bună pe lângă mama sa.

a-și frământa mâinile ,,a se agita”

Ex: Copilul și-a frământat mâinile tot drumul.

a-și mușca mâinile ,,a se înfuria, a se căi”

Ex: Neieșindu-i calculele, contabila începe să-și muște mâinile.

a-și pune mâinile la/pe/în piept ,,a muri”

Ex: Dându-și ultima suflare, bătrânul și-a pus mâinile pe piept.

a-și pune mâna pavăză ,,a se apăra, a se proteja”

Ex: Bătând vântul foarte rău băiețelul și-a pus mâna pavăză pentru a nu-i intra praf în ochi.

a tinde mâna ,,a ajuta,a sprijini”

Ex: Tinde mâna să termine treaba cât mai repede!

a ține în mână sforile ,,a stăpâni, a domina”

Ex: Ține în mâna sa sforile acestor umbre de miniștri (…), îi întoarce cum îi place. (Ghica)

a umbla cu cușma-n mână după cineva ,,a se umili”

Ex: Nu e bine să umbli cu cușma-n mână după dânsul.

a umbla cu săru mâna pe la toți ,,a cerși, a linguși, a cere”

Ex: Omul sărac umblă cu săru mâna pe la toți.

a veni cu căciula în mână ,,a se umili, a cerși”

Ex: Nepoțelul mereu vine cu căciula în mâna la bunica.

a băga mâinile în buzunarul cuiva ,,a fura”

Ex: Polițistul l-a prins cum băga mâna în buzunarul doamnei de acolo.

a forța mâna cuiva ,,a obliga”

Ex: Îi forțează mâna să spună adevărul.

a avea în mână și pâinea și cuțitul ,,a deține, a dispune”

Ex: În sfârșit moștenitorul are în mână și pâinea și cuțitul.

a avea pita și cuțitul în mână ,,a deține, a dispune”

Ex: În urma revoluției, conducătorul are pita și cuțitul în mână.

a fi cu pâinea/pita și cuțitul în mână ,,a deține,a dispune”

Ex: În urma moștenirii tronului, regele este cu pâinea și cuțitul în mână.

a băga mâna în straița cuiva ,,a fura”

Ex: L-a prins băgând mâna în straița boierului.

a da cu mâna de urma cuiva/de cineva ,,a găsi, a descoperi”

Ex: După multe căutări, părinții au dat cu mâna de urma copilului care se juca în podul casei.

a da mâna unul cu altul ,,a se saluta, a se împăca”

Ex: Cei doi colegi au dat mâna unul cu altul.

a duce de mâna (pe cineva) ,,a călăuzi,a proteja, a sprijini, a susține”

Ex: Mama duce de mână copilul la grădiniță.

a face cu/din mâna cuiva ,,a chema”

Ex: Unchiul face cu mâna lui Ionel să vină acasă.

a întinde mâna cuiva ,,a saluta, a ajuta”

Ex: Văzându-l că se apropie tatăl întinde mâna profesorului.

a întinde mână bună (cuiva) ,,a saluta, a ajuta”

Ex: Tudor întinde mână bună colegului de bancă pentru a rezolva exercițiul la matematică.

a lăsa mâna liberă ,,a îngădui, a permite”

Ex: Bibliotecara îi lasă mâna liberă să caute cartea de care are nevoie.

3.2.Expresii

Expresiile sunt niște îmbinări stabile de cuvinte, care au un sens unitar, cunoscut, de vorbitorii nativi ai unei limbi, ele numindu-se și expresii idiomatice.

La origine expresiile idiomatice au la bază fapte concrete, reale, dar în cursul dezvoltării istoriei limbii, ele au căpătat un sens generalizator. Legătura cu faptul concret este uitată și în limba actuală expresia apare cu sensul figurat.

Astăzi mai întâlnim îmbinări de cuvinte în care procesul de generalizare încă nu s-a încheiat definitiv.

De exemplu, expresia a sta cu mâinile în sân este utilizată cu sens propriu, adică cu mâinile încrucișate, dar și cu sens figurat, a sta degeaba, a trândăvi. În primul caz avem o construcție sintactică liberă, în care componentele sunt utilizate cu sensul lor propriu, iar în al doilea apare ca un tot întreg. Sensul expresiei nu poate fi dedus din semnificațiile aparte ale cuvintelor componente. Deci, expresia trece în cadrul idiomelor.

Expresiile frazeologice au un farmec aparte, fiind apreciate și gustate de vorbitori, grație valorilor semantice și stilistice inedite, pe care le comportă.

În limba română, lexemul mână intră în componența unui număr mare de expresii și îmbinări stabile, care prin buna lor cunoaștere și prin mânuirea abilă a semnificațiilor se pot obține efecte stilistice surprinzătoare.

Ca și în capitolul anterior, în acest capitol am utilizat un număr de 560 de expresii culese din Dicționarul frazeologic al limbii române de Mile Tomici.

În structura expresiilor cu lexemul mână intră mai multe tipuri de verbe:

– verbe auxiliare:

a avea acte în mână ,,a fi pregătit,a fi dotat pentru ceva, a stăpâni ceva”

a avea dare de mână ,,a fi darnic, a fi bogat, a-și putea permite”

a avea la mână (pe cineva) ,,a ști ceva despre cineva, a afla secretele cuiva”

a avea mâini de aur ,,a fi foarte priceput, a fi foarte harnic”

a avea mâinile curate ,,a fi cinstit, a fi nevinovat”

a avea mâna/mâinile legate ,,a nu putea face nimic”

a avea mâinile pătate de sânge ,,a fi vinovat de crimă”

a avea mâinile și picioarele legate ,,a nu putea face nimic”

a avea mâna (la jocul de cărți) ,,a-i veni rândul să împartă cărțile”

a avea mâna darnică ,,a nu fi zgârcit”

a avea mâna lungă ,,a fi hoț, a fi necinstit, a înșela pe alții”

a avea mâna prea lungă ,,a fi hoț, a fi necinstit, a înșela pe alții”

a avea mâna strânsă ,,a fi zgârcit”

a avea mâna ușoară ,,a fi îndemânatic”

a avea mână bună ,,a fi îndemânatic, a purta noroc”

a avea mână de fier ,,a acționa cu hotărâre, cu dârzenie, cu tărie”

a avea mână deschisă ,,a fi generos, a fi darnic”

a avea mână forte ,,a fi tare, a avea mâna tare, a fi puternic”

a avea mână grea ,,a fi tare, a fi puternic, a fi greu de mână”

a avea mână largă ,,a fi generos, a fi darnic”

a avea mână liberă ,,a avea libertatea de acțiune”

a avea mână rea ,,a fi om rău, a face lucruri neplăcute”

a avea mână scurtă ,,a fi zgârcit”

a mai avea o mână de suflet în el ,,a mai trăi, a mai respira”

a avea mână seacă ,,a nu realiza nimic, a nu scoate nimic din mâna lui”

a avea mână slobodă ,,a fi liber să facă ce vrea, a nu avea restricții”

a avea mână ușoară ,,a lucra cu dexteritate, cu finețe”

a avea o mână bună ,,a-i reuși totul, a fi bun la toate, a face totul cu măiestrie”

a avea o mână proastă ,,a nu-i reuși nimic, a nu fi bun la nimic”

a avea o mână sigură ,,a fi sigur la ceea ce face, a întreprinde ceva bine organizat, bine proiectat, a fi sigur pe sine”

a avea patalama la mână ,,a avea diploma, a avea documentul, a avea act scris”

a avea pe sub mână ,,a dispune în secret”

a avea sub mână ,,a dispune, a face ce vrea”

a avea toți așii în mână ,,a avea totul de partea sa, a avea toată puterea, a avea tot ce îi trebuie”

a avea ușurință la mână ,,a fi îndemânatic”

a fi ager de/la mână ,,a lucra cu dexteritate, cu finețe”

a fi bun de mână ,,a fi îndemânatic, a purta noroc”

a fi bun să se ia de mână cu cineva ,,a fi de o teapă cu cineva”

a fi ca lutul în mâna olarului ,,a fi la dispoziția cuiva, face ce vrea cu cineva”

a fi ceva peste mână ,,a nu fi la îndemână, a fi mai departe”

a fi cu cumpăna într-o mână și cu sabia în alta ,,a fi pregătit pentru orice, a fi gata și pentru pace și pentru luptă”

a fi cu mâna/mâinile de sare (reg.) ,,a avea ghinion”

a fi cu mâinile în sân ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactic, a rămâne pasiv”

a fi cu mâinile legate ,,a nu putea acționa”

a fi cu mâinile pătate de sânge ,,a fi vinovat de crimă”

a fi cu mâna deschisă ,,a fi generos, a fi darnic”

a fi cu mâna goală ,,a fi neînarmat, a nu avea nimic în mână”

a fi cu mâna în buzunar ,,a cumpăra toate cele necesare”

a fi cu mâna în pungă ,,a plăti mereu, a cheltui mereu, a scoate tot timpul banii”

a fi cu mâna largă ,,a fi generos, a fi darnic”

a fi cu mâna lungă ,,a fi hoț”

a fi cu mâna strânsă ,,a nu cheltui mult, a fi econom”

a fi cu mână bună ,,a fi darnic,a da cu bucurie”

a fi cu mână rea ,,a fi zgârcit, a nu da cu plăcere”

a fi cu părul în mâna altuia ,,a fi bătut, a fi tras de păr”

a fi cu zilele în mână/mâini ,,a fi pe moarte, a fi cu un picior în groapă”

a fi darnic la mână ,,a nu fi zgârcit, a ajuta pe alții”

a fi de mâna întâi ,,a fi de cea mai bună calitate”

a fi de prima mână ,,a fi de cea mai bună calitate”

a fi greu de mână ,,a lovi cu putere, a pălmui”

a fi iute de mână ,,a fi îndemânatic, a-și mișca rapid mâinile”

a fi în mâini bune ,,a avea noroc, a o duce bine”

a fi în mâna cuiva ,,a fi în autoritatea cuiva”

a fi la cineva mâna (la jocul de cărți) ,,a-i veni rândul să împartă cărțile”

a fi la mâna cuiva ,,a fi dependent de cineva, a fi la cheremul cuiva”

a fi legat de mâini ,,a nu putea acționa, a fi împiedicat să acționeze”

a fi legat de mâini și de picioare ,,a nu putea acționa,a fi împiedicat să acționeze”

a fi lipicios la mână ,,a dori bunurile altuia, a fi obsedat de posedarea bunurilor altuia, a fi hoț”

a fi lung de mână/mâini ,,a fi hoț”

a fi lung de mână cu unii și strâns cu alții ,,a fi darnic cu unii și strâns cu alții”

a fi mâna (la jocul de cărți) ,,a-i veni rândul să împartă cărțile”

a fi mâna dreaptă a cuiva ,,a fi ajutorul cuiva, a fi de mare folos cuiva”

a fi mână de fier ,,a avea mare autoritate”

a fi mână forte ,,a fi un om puternic, a fi un om hotărât, a fi sigur pe situație”

a fi mână largă ,,a fi generos, a fi darnic”

a fi mână slobodă ,,a fi galant, a ajuta și pe alții, a nu fi zgârcit”

a fi mână spartă ,,a fi risipitor”

a fi mână strânsă ,,a fi econom, a fi zgârcit”

a fi mână tare ,,a fi un om puternic, a fi un om hotărât, a fi sigur pe situație”

a fi o jucărie în mâinile cuiva ,,a face ce i se comandă, a fi folosit de cineva, a lucra pentru cineva”

a fi o mână de oameni ,,a fi puțini la număr”

a fi o mână de om ,,a fi un bărbat micuț”

a fi o mână singură ,,a nu avea pe nimeni, a face totul singur”

a fi om cu dare de mână ,,a fi om generos, a fi om darnic, a nu fi om zgârcit”

a fi pe mâna/mâinile cuiva ,,a fi întreținut de cineva, a fi ajutat de cineva”

a fi punguit la mână ,,a fi zgârcit”

a fi scump de mână ,,a fi zgârcit”

a fi slobod la mână ,,a fi generos, a fi darnic”

a fi strâns la mână ,,a fi zgârcit”

a fi sub mâna cuiva ,,a fi sub autoritatea cuiva, a fi condus de cineva, a face ceea ce i se spune”

a fi tot cu mâna în buzunar ,,a fi cheltuitor”

a fi toți de o mână ,,a fi toți de o seamă, a fi toți de aceeași valoare”

a fi ușor de/la mână ,,a lucra cu dexteritate, cu finețe”

– verbe active:

a ajunge în/pe mâini bune ,,a ajunge în mâini sigure, a avea parte de o îngrijire atentă”

a ajunge în/la/pe mâna/mâinile cuiva ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a aștepta la mâna altuia ,,a aștepta un ajutor, a spera într-un ajutor”

a bate cu mâna peste gură ,,a regreta cele spuse, a dori ca cele spuse să nu se împlinească”

a băga mâinile în miere până la coate ,,a fura foarte mult”

a băga mâna în … ,,a încerca să-și ia parte din … ”

a băga mereu mâna în buzunar ,,a cheltui mult”

a cădea din mână ,,a face semn cu mâna”

a cădea în/pe mâini bune ,,a ajunge bine, a avea noroc”

a cădea în/la/pe mâna/mâinile cuiva ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a cădea pe mâini rele ,,a da de necaz, a nu fi fericit”

a cădea pe mâna dreaptă ,,a fi situat în dreapta”

a cădea sub mâna cuiva ,,a fi influențat de cineva, a accepta îndrumarea cuiva”

a căuta la mâna altuia ,,a aștepta să primească de la altcineva cele necesare traiului”

a cântări în mână/mâini ,,a aprecia aproximativ, a stabili greutatea aproximativ ”

a cere mâna ,,a propune căsătoria unei fete, unei femei”

a cere o mână de ajutor (de la cineva) ,,a solicita sprijinul cuiva”

a cumpăra la a doua mână ,,a nu cumpăra obiecte noi, a cumpăra obiecte folosite”

a cumpăra pe sub mână ,,a cumpăra la preț de speculă, a cumpăra pe ascuns”

a da cu amândouă mâinile ,,a fi foarte darnic”

a da cheile pe mâna cuiva ,,a lăsa mâna liberă cuiva, a-i permite să facă ce vrea ”

a da cu mâna în foc ,,a se îmbogăți peste noapte, a se păcăli”

a da cu mâna prin spuză ,,a se îmbogăți peste noapte, a se păcăli”

a da cu mâna prin șperlă ,,a se îmbogăți, a se păcăli”

a da cu mână rea ,,a nu avea inimă bună și ce-ți dă nu-ți aduce folos”

a da cu o mână și a lua cu alta ,,a nu da nimic în plus, a nu pierde nimic”

a da de la mână ,,a renunța la ceva în favoarea cuiva, a oferi ceva”

a da din mâini și din coate ,,a-și face loc cu orice mișcare, a se strădui, a face eforturi pentru a depăși o dificultate”

a da din mână ,,a scăpa ceva, a da de la el”

a da din mână în mână ,,a trece ceva din mână pe lungimea unui șir de persoane”

a da la mână ,,a ajuta punându-i în mână”

a da mâna cu moartea ,,a fi gata să moară, a fi pe moarte, a trece printr-o mare primejdie, a scăpa cu viață ca prin urechile acului”

a da mâna doar cu un deget ,,a-și da importanță, a se purta nepoliticos, a se purta distant”

a da pe mâini bune pe cineva ,,a recomanda pe cineva unei persoane competente, bine pregătite”

a da pe mâna…. ,,a oferi cuiva”

a da pe mâna județului (pe cineva), (înv.) ,,a înainta pe cineva organelor judiciare pentru a fi judecat”

a da pe mâna poliției ,,a face să fie arestat”

a da vrabia din mână pe cioara de pe gard ,,a face un schimb foarte prost, a fi înșelat la schimb”

a face mâna căuș ,,a da mâinii forma de recipient pentru a putea ține lichide”

a face mâna puică (pop.) ,,a apropia între ele vârfurile degetelor unei mâini”

a face rău cu mâna altuia ,,a se folosi de altcineva, a pune pe altul să facă ceva rău”

a face scurtă la mână/mâini (fam.iron.) ,,a face un efort manual deosebit și de durată”

a face semn cu/din mână (cuiva) ,,a atrage cuiva atenția printr-un gest, a da de înțeles cuiva”

a intra la mâna/mâinile (cuiva) ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a intra pe mâna/mâinile (cuiva) ,,a ajunge la discreția cuiva, a fi sub autoritatea cuiva”

a intra pe mână bună ,,a se ocupa cineva competent de el”

a pune mâna în beregăți/bereguș ,,a-l strânge de gât”

a încăpea în/la/pe mâna/mâinile (cuiva) ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a încăpea pe mâini bune ,,a avea de a face cu o persoană bine intenționată”

a încăpea pe mâini rele ,,a avea de a face cu o persoană rău intenționată”

a înfige mâna/mâinile în ceva ,,a-și lua partea”

a lăsa puterea în/pe mâna cuiva ,,a da puterea cuiva, a lăsa în competența cuiva”

a lăsa totul din mână ,,a refuza să mai lucreze, a neglija o treabă sau un lucru”

a lega de mâini și de picioare(pe cineva) ,,a împiedica să acționeze”

a lega mâinile (cuiva) ,,a face să nu poată acționa, a-l împiedica să acționeze”

a lega mâinile și picioarele(cuiva) ,,a face să nu poată acționa, a-l împiedica să acționeze”

a linge mâna care-l bate ,,a fi lingău desăvârșit”

a lua boala cu mâna ,,a vindeca o boală foarte repede”

a lua castanele din foc cu mâna altuia ,,a împinge pe altul sa-i facă o treabă cu urmări periculoase”

a lua cu amândouă mâinile ,,a lua cât poate, a lua mult”

a lua durerea cu mâna ,,a vindeca o boală foarte repede”

a lua foc cu mâna altuia ,,a pune pe altcineva să facă muncile grele sau primejdioase în locul său”

a lua în mâinile sale ,,a face ordine, a nu permite nimănui să se amestece, a conduce”

a lua în mână ,,(despre sume de bani) a obține ca venit net”

a lua în mână afacerea ,,a se ocupa de o treabă în mod serios”

a lua în mână lucrarea ,,a se ocupa de o treabă în mod serios”

a lua în mână treaba ,,a se ocupa de o treabă în mod serios”

a lua lucrurile în mână ,,a acționa prompt și eficient”

a lua mâna de pe ceva ,,a lăsa în pace ceva, a nu-l mai interesa ceva, a nu se mai ocupa de ceva”

a lua mâna de pe cineva ,,a lăsa în pace pe cineva, a nu-l mai ajuta, a nu-l mai sprijini”

a lua o patalama la mână ,,a primi un document, un act”

a lua o problemă în mână ,,a lua în seama sa o problemă, a dirija lucrurile, a nu permite nimănui să se amestece”

a lua pe sub mână ,,a cumpăra la preț de speculă”

a lua treaba în mână ,,a se ocupa personal și cu o deosebită grijă”

a ieși din mână ,,a nu mai fi bun de ceva, a-și pierde măiestria”

a lucra de mână ,,a face ceva manual”

a lucra mână în mână cu cineva ,,a fi complici, a unelti împreună”

a mâna apă la moara sa ,,a face în favoarea sa, a atrage pe alții în favoarea sa”

a mâna de la Ana la Caiafa ,,a trimite dintr-un loc în altul, a purta pe cineva pe drumuri, a purta pe cineva cu vorba”

a mâna pe tânjală ,,a mâna încet”

a merge mână în mână ,,a fi înțeleși, a fi complici”

a merge mâna în mână cu…,, (despre întâmplări, fenomene) a fi strâns legate de…”

a merge pe mâna lui ,,a crede că el va câștiga”

a muri cu arma în mână ,,a muri pe câmpul de luptă, a muri pe front”

a muri cu zile-n mână ,,a muri de tânăr”

a nimeri în/la/pe mâna/mâinile (cuiva) ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a număra pe o mână ,,a fi un număr foarte mic de obiecte sau de ființe”

a pica în/la/pe mâna/mâinile (cuiva) ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a pica pe mână bună ,,a ajunge bine, a avea noroc”

a pica pe mână rea ,,a ajunge rău, a nu avea noroc”

a pierde din mână (pe cineva sau ceva) ,,a scăpa din mână pe cineva sau ceva”

a pierde frâul din mână ,,a scăpa controlul, a nu mai stăpâni ordinea”

a pierde hățurile din mână ,,a scăpa controlul, a nu mai stăpâni ordinea”

a pleca cu mâinile în sân ,,a nu primi nimic, a nu lua nimic”

a pleca cu mâna goală ,,a nu primi nimic, a nu lua nimic”

a ponta pe mâna cuiva ,,a miza fără a participa efectiv la joc folosind cartea altuia”

a primi în mână ,,(despre sume de bani) a obține ca venit net”

a primi o lovitură peste mâini ,,a nu i se permite să pună mâna, să atingă”

a prinde cu mâna în sac(pe cineva) ,,a surprinde pe cineva furând, a surprinde pe cineva înșelând”

a prinde cu mâna în traistă (pe cineva) ,,a surprinde pe cineva furând, a surprinde pe cineva înșelând”

a prinde iepurele cu mâna ,,a încerca un lucru imposibil”

a prinde în/la mâna/mâinile lui (pe cineva) ,,a avea la mână pe cineva”

a prinde luna cu mâna ,,a realiza ceva extrem de greu, a obține un succes deosebit de mare”

a prinde șarpele cu mâna nebunului ,,a scăpa dintr-o încurcătură băgând pe altul mai prost în ea”

a pune de la mână la mână ,,a aduna prin contribuție benevolă”

a pune la mână pe cineva ,,(înv.) a avea la mână pe cineva”

a pune mâinile sub fălci ,,a sta bosumflat, a sta inactiv, a lenevi”

a pune mâna asupra cuiva(pop.) ,,a amenința cu bătaia,a indica mâna asupra cuiva, a bate pe cineva, a fi agresiv”

a pune mâna în cap ,,a se lua de cap,a nu crede ochilor, a se minuna”

a pune mâna pe armă ,,a intra în luptă, a începe un război”

a pune mâna pe bărbat bun ,,a-și lua un soț bun”

a pune mâna pe băț ,,a face ordine, a face liniște,a-i pune la punct”

a pune mâna pe copil ,,a lua copilul”

a pune mâna pe hădărag ,,a alunga cu parul pe cineva”

a pune mâna pe lucru ,,a începe să lucreze, a nu mai sta degeaba”

a pune mâna pe ,,nu știu” ,,a nu vrea să spună”

a pune mâna pe ,,nu știu,n-am văzut,n-am auzit” ,,a nu vrea să spună”

a pune mâna pe putere ,,a lua puterea, a deveni conducător”

a pune mâna pe sabie/săbii ,,a porni la luptă înarmat cu o sabie”

a pune mâna pe șarpe ,,a se îmbogăți dintr-o dată”

a pune mâna pe hoț ,,a prinde hoțul”

a pune mâna streașină la ochi ,,a nu se mai uita, a-i fi rușine”

a pune mână de ajutor (cuiva) ,,(înv.) a veni în ajutorul cuiva, a da o mână de ajutor cuiva”

a pune mână de la mână ,,a aduna prin contribuție benevolă”

a purta pe mâini pe cineva ,,a avea o grijă deosebită față de cineva”

a putea număra pe o mână ,,a fi un număr foarte mic de obiecte sau de ființe”

a rămâne pe mâna altuia ,,a-l supraveghea altul”

a râde ținându-se cu mâinile de burtă ,,a râde foarte tare și mult”

a ridica mâna ,,a cere cuvântul”

a ridica mâna/mâinile asupra/împotriva cuiva ,,a amenința cu bătaia, cu moartea pe cineva”

a scăpa ciolanul din mână ,,a pierde o situație bună, avantajoasă”

a scăpa cu capul la mână(înv.) ,,a ieși cu bine dintr-o mare primejdie”

a scăpa din mână ,,a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva avantajos, a pierde de sub control, a nu mai putea controla sau domina ceva sau pe cineva”

a scăpa hățurile din mână ,,a nu mai putea asigura disciplina”

a scăpa ocazia din mână ,,a nu profita de prilejul favorabil”

a scoate castanele/castanii din foc/spuză cu mâna altuia ,,a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile ,a unei situații periculoase”

a scoate cărbunele din foc/spuză cu mâna altuia ,,a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei situații periculoase”

a scutura mâna cuiva ,,a saluta pe cineva luându-i mâna și mișcându-i-o repede în sus și în jos în semn de afecțiune și de bucurie”

a face scurtă la mână ,,a avea întindere musculară la mână”

a smulge din mână ,,a lua cu forța ceva din mâna cuiva”

a solicita o mână de ajutor ,,a solicita sprijinul cuiva”

a spune cu mâna pe inimă ,,a spune cu toată sinceritatea”

a sta cu mâinile cruciș pe piept ,,a fi decedat”

a sta cu mâinile în brâu ,,a nu face nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv, a nu întreprinde nimic”

a sta cu mâinile în buzunar ,,a nu pune mâna să ajute cu nimic”

a sta cu mâinile încrucișate ,,a nu face nimic, a sta nepăsător, a sta cu mâinile în sân”

a sta cu mâinile încrucișate în/pe piept ,,a nu face nimic, a sta nepăsător, a sta cu mâinile în sân”

a sta cu mâinile în sân ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv”

a sta cu mâinile în subsuori ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv”

a sta cu mâinile în șold ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv”

a sta cu mâinile pe piept ,,a fi decedat”

a sta cu mâinile subsoară ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv”

a sta cu mâna în pungă ,,a cheltui mereu, a fi mereu nevoit să cheltuiască”

a sta cu mâna streașină deasupra/la/pe ochi(lor) ,,a privi în depărtare, a încerca să vadă ceva în depărtare”

a sta în mâna cuiva ,,a fi la dispoziția, la discreția cuiva, a dispune de ceva”

a sta la mâna cuiva ,,a fi la cheremul cuiva, a fi supus cuiva, a face ce-i spune cineva”

a sta tot cu mâna în buzunar ,,a cheltui tot timpul banii”

a sta tot cu mâna în pungă ,,a cheltui tot timpul banii”

a stăpâni cu sabia în mână ,,a stăpâni cu forța”

a strânge mâna cuiva ,,a da mâna cu cineva”

a tăia mâinile și picioarele cuiva ,,a împiedica pe cineva să înainteze, să progreseze, să se dezvolte”

a trăi de la mână până la gură ,,a se gândi numai la ceea ce îi trebuie azi fără a se preocupa de ziua de mâine”

a trece din mână în mână ,,a ajunge pe rând de la unul la altul, a ajunge din stăpânirea unuia în stăpânirea altuia”

a trece în mâinile cuiva ,,a trece sub îndrumarea cuiva, a deveni supusul cuiva”

a trece în mâna altcuiva ,,a trece sub îndrumarea altcuiva, a deveni supusul altcuiva, a-și schimba stăpânul”

a trece mâna (cuiva) ,,(la jocul de cărți) a cere rândul jucătorului următor”

a trece mâna prin păr ,,a-și aranja părul”

a ține de mână ,,a lua de mână, a se plimba ținându-se de mână”

a ține doi pepeni într-o mână ,,a încerca și a reuși să obțină profituri în două părți deodată”

a ține frânele în mână ,,a introduce disciplina, a nu permite nimic”

a ține în mână(pe cineva sau ceva) ,,a avea în puterea sa pe cineva sau ceva”

a ține mâna căpătâi ,,a folosi mâna drept căpătâi”

a ține pe mâini pe cineva ,,a avea o grijă deosebită față de cineva”

a ține soarta cuiva în mână ,,a avea putere asupra cuiva”

a ține sub mână (pe cineva sau ceva) ,,a avea în puterea sa pe cineva sau ceva”

a ține ursita cuiva în mână ,,a dispune de soarta, de destinul cuiva”

a uita de la mână până la gură ,,a uita foarte repede, a fi uitic, a nu ține minte”

a umbla cu mâna întinsă pe la alții ,,a cere mereu de la unul ori de la altul”

a umbla cu zilele-n mână ,,a-l pândi moartea”

a umbla din mână în mână ,,a se transmite de la om la om, (despre femei) a merge de la iubit la iubit,a fi o femeie depravată”

a veni cu mâinile în buzunar ,,a veni fără bani”

a veni cu mâinile în sân ,,a nu aduce nimic”

a veni cu mâna goală ,,a veni fără nimic,a veni fără niciun ban, a nu aduce nimic”

a vinde pe sub mână ,,a vinde fără să fie văzut, a vinde la persoanele cunoscute”

a vota prin ridicare de mână ,,a ridica mâna pentru exprimarea votului”

– verbe vechi:

a petrece din mână în mână ,,a trece ceva pe rând de la unul la altul”

a ședea cu mâinile cruciș ,,a fi mort”

a ședea cu mâinile cruciș pe piept ,,a fi mort”

a ședea cu mâinile încrucișate ,,a nu face nimic, a sta cu mâinile în sân, a sta nepăsător”

a ședea cu mâinile pe piept ,,a nu lucra nimic, a pierde vremea”

a ședea cu mâinile în sân ,,a nu face nimic, a nu lucra, a nu întreprinde nimic, a fi inactiv, a rămâne pasiv”

a ședea cu mâinile în subsuoară/subsuori ,,a nu lucra nimic, a pierde vremea”

a vârî pe sub mână cuiva ceva ,,a da pe ascuns ceva cuiva”

– verbe însoțite de clitice reflexive de dativ posesiv:

a-și da barba pe mâna altuia ,,a se lăsa la discreția altuia”

a-și da din mână ,,a fi darnic, a da de pomană”

a-și da părul pe mâna altuia ,,a se lăsa la discreția altuia”

a-și disputa mâna cuiva ,,(despre bărbați) a concura la mâna unei fete”

a-și face mâinile pâlnie la gură ,,a-și pune palmele în formă de pâlnie la gură pentru a fi auzit mai bine”

a-și face mâinile pâlnie la ureche ,,a-si pune palmele în formă de pâlnie la ureche pentru a auzi mai bine”

a-și face mână bună(cu cineva) ,,(înv.) a se pune bine cu cineva”

a-și frânge mâinile ,,a fi îndurerat, a fi disperat, a fi deznădăjduit”

a-și freca mâinile ,,a fi foarte bucuros, mulțumit, satisfăcut”

a-și intra în mână ,,a-și redobândi îndemânarea”

a-și încleșta mâinile ,,a-și împreuna mâinile vârând degetele unele între altele”

a-și încopcia mâinile ,,a-și încrucișa mâinile”

a-și înfunda mâinile în buzunare ,,a-și băga mâinile în buzunar, a-și căuta ceva prin buzunare”

a-și lua mâinile de pe capul lui ,,a nu vrea să-i mai poarte de grijă”

a-și lua mâna de pe cineva ,,(înv.) a înceta ostilitățile împotriva cuiva, a nu mai ajuta, a nu mai ocroti pe cineva”

a-și lungi mâinile spre lăcomie ,,(înv.) a deveni foarte lacom”

a-și murdări mâinile ,,a face ceva neplăcut, a se implica într-o acțiune murdară”

a-și păta mâinile cu… ,,a se băga în…, a se compromite”

a-și pierde mâna ,,a nu mai fi abil, priceput, a nu mai fi apt să facă ceva”

a-și pune mâinile în cap ,,a se apuca cu mâinile de păr, a fi în culmea disperării, a nu mai ști ce să mai facă de necaz”

a-și pune mâinile în șold ,,a lua o atitudine de înfruntare, de sfidare, de provocare”

a-și pune mâna pe cuget ,,a se angaja să spună adevărul”

a-și pune mâna pe inimă ,,a se angaja să spună adevărul”

a-și pune mâna streașină la ochi ,,a-i fi rușine, a nu vrea să vadă pe nimeni”

a-și rupe mâinile ,,a fi îndurerat, a fi disperat, a fi deznădăjduit”

a-și scoate mâna din foc ,,a scăpa de pericol”

a-și spăla mâinile ,,a nu mai beneficia de … , a nu-și asuma răspunderea”

a-și șterge mâinile ,,a-și declina răspunderea”

a-și trage mâna ,,(înv.) a-și retrage stăpânirea, autoritatea”

a-și trage mâna deasupra cuiva ,,a nu mai ocroti, a nu mai proteja pe cineva”

a-și ține împrejurimile în mână ,,a-și stăpâni emoțiile”

a-și ține mâinile acasă ,,a nu-și întinde mâinile după ceva sau spre cineva”

a-și ține mâinile de la ceva ,,(pop.) a se abține de la ceva”

– verbe însoțite de forme neaccentuate ale pronumelor personale ,,o”, ,,-i” și ,,-l”cu valoare neutră în D. și Ac.:

a-i aluneca din mână ,,a-i cădea din mână, a-i scăpa pe jos”

a-i arde lumânările în mână ,,a fi pe moarte, a trage să moară”

a-i cădea în/la mâna/mâinile(cuiva) ,,a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a-i cădea pe mână ,,a dispune de el, a-l avea la dispoziție”

a-i cădea sub mână/mâini ,,a-i cădea în subordine, a-i deveni supus”

a-i ceda cuiva mâna ,,a-și putea permite”

a-i cere mâna ,,a cere în căsătorie pe cineva”

a-i da mâna(cuiva) ,,a-i conveni cuiva să…, a putea să…, a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare”

a-i da pâinea în mână ,,a-i da un loc de muncă”

a-i da peste mână ,,a nu-i permite să ia”

a-i da scris la mână ,,a-l împuternici prin înscrisuri, a-i da o dovadă scrisă”

a-i face mâna puică ,,a strânge cuiva vârful degetelor la mână”

a-i intra cineva în mână ,,a dispune de cineva după bunul său plac”

a-i intra în mână ,,a avea posibilitatea să se folosească”

a-i încăpea în mână ,, a avea putere asupra lui”

a i-l da pe mână ,,a-l trece sub autoritatea lui”

a-i lega mâinile și picioarele(cuiva) ,,a face să nu poată acționa,a împiedica să acționeze”

a-i lua boala cu mâna ,,a-l vindeca dintr-o dată, a face să treacă cuiva o boală, o durere foarte repede”

a-i lua durerea cu mâna ,,a-l vindeca dintr-o dată, a face să treacă cuiva o boală, o durere foarte repede”

a-i lua suferința cu mâna ,,a-l scăpa repede de o suferință”

a-i pica în mână ,,a intra accidental în posesia a ceva, a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva”

a-i prinde mâna la ceva ,,a-l prinde furând”

a-i pune Dumnezeu mâna în cap/creștet ,,a da norocul peste el, a avea numai noroc”

a-i pune mâna în cap ,,a-l lua de păr”

a-i scăpa din mână/mâini ,,a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva avantajos, a pierde de sub control, a nu mai putea controla, domina ceva sau pe cineva”

a i se înmuia mâinile și picioarele(cuiva) ,,a simți o slăbiciune, a-și pierde echilibrul, a nu se mai putea ține pe picioare”

a i se tăia mâinile și picioarele(cuiva) ,,a simți o slăbiciune, a-și pierde echilibrul, a nu se mai putea ține pe picioare”

a-i sta în mână ,,a avea toată posibilitatea, a depinde de el”

a-i strânge mâna ,,a-și lua rămas bun, a se declara de acord, a-l felicita”

a-i ședea la mână ,,a dispune de cineva, a fi în puterea cuiva, a fi supus cuiva”

a-i tăia mâinile și picioarele(cuiva) ,,a face să nu poată acționa, a împiedica să acționeze”

a-i trece mâna ,,a da întâietate, a lăsa pe altul să execute un lucru început”

a-i trece prin mâini(cuiva) ,,(despre bani, fonduri) a-i administra, a-i mânui, (despre probleme, afaceri, treburi) a fi de competența cuiva, a fi rezolvat, soluționat de către cineva”

a-i umbla în mână ,,a fi îndemânatic”

a-i veni cam peste mână ,,a-i veni cam greu”

a-i veni peste mână ,,a nu-i fi la îndemână, a-i fi prea departe, a-i fi incomod”

a-l avea la mână cu ceva ,,a ști ceva rău despre el”

a-l da pe mâna (cuiva) ,,a-l încredința cuiva să vegheze la pregătirea și formarea lui, a-l oferi cuiva pentru a fi condamnat, pedepsit”

a-l da pe mâna legii ,,a-l da în judecată”

a-l da pe mâna lui tată-său ,,a-l pârî tatălui”

a-l înfrunta cu mâna goală ,,a-l învinge neînarmat”

a-l lăsa cu mâna întinsă ,,a nu-l ajuta, a nu-i asculta rugămintea”

a-l lăsa cu mâna la inimă ,,a-i provoca durerea, a-l sărăci”

a-l lăsa din mână ,,a nu mai supraveghea, a nu mai controla, a lăsa în pace”

a-l lua cu amândouă mâinile ,,a fi lacom”

a-l prinde cu mâna în traistă ,,a-l prinde furând”

a-l lua cu mâinile amândouă ,,a-l lua cu bucurie”

a-l prinde cu mâna prea lungă ,,a fi prins asupra faptului când fura”

a-l prinde la mână ,,a profita de nevoile cuiva în care se află”

a-l prinde mâna (la ceva pe cineva), (pop.) ,,a se pricepe la ceva, a fi îndemânatic”

a-l trage de mână ,,a-i atrage atenția, a-i face semn să fie mai atent”

a-l ține în mână ,,a-l avea în puterea lui, a-l împiedica să facă prostii”

a o lua pe mână ,,a pipăi cu mâna după ce a luat-o”

– verbe la forma negativă de infinitiv:

a nu da hățurile din mână ,,a păstra pentru sine puterea, conducerea”

a nu da secretul din mână ,,a păstra secretul”

a nu fi lucru de dat din mână ,,a fi lucru de valoare”

a nu-i da mâna să ,,a nu-și permite să…., a nu îndrăzni să… ”

a nu-i da mâna ,,a nu avea posibilitate”

a nu-i sta mâinile și picioarele ,,a fi vrednic”

a nu lăsa hățurile din mână ,,a păstra pentru sine puterea, conducerea”

a nu pune mâna pe ceva ,,a nu atinge ceva, a nu lua ceva, a nu-l interesa ceva”

a nu veni cu mâna goală ,,a aduce o atenție, un plocon, a veni înarmat”

– verbe reflexive:

a se alege cu mâna goală ,,a nu dobândi nimic, a nu avea niciun folos”

a se apuca cu mâinile de cap ,,a-i fi ciudă pe sine, a regreta ce a făcut sau ce a spus, a fi cuprins de o mare durere sufletească”

a se apuca cu mâinile de păr ,,a-i fi ciudă pe sine, a regreta ce a făcut sau ce a spus, a fi cuprins de o mare durere sufletească”

a se bate cu mâna peste frunte ,,a-și aduce aminte de ceva”

a se bate cu mâna peste gură ,,a regreta cele spuse, a dori ca cele spuse sa nu se împlinească”

a se băga cu mâna în el ,,a-l lua de piept”

a se întoarce cu mâna goală ,,a nu primi nimic, a veni de la cineva cu mâna goală”

a se linge pe mâini ,,a-și lua gândul de la ceva, a fi nevoit să renunțe la ceva”

a se lua de mână cu cineva ,,a se apropia de cineva, a se înhăita cu cineva, a fi la fel”

a se lua de mână cu haimanalele ,,a deveni o haimana”

a se prinde cu dracu de mână ,,a se înhăita cu un om periculos”

a se prinde cu mâinile de vatră ,,(reg.) a-și înjgheba o gospodărie”

a se putea număra pe o mână ,,a fi un număr foarte mic de obiecte sau de ființe”

a se rade pe mâini ,,a-și lua gândul de la ceva”

a se smulge din mâinile cuiva ,,a scăpa de cineva, a se elibera de cineva, a se îngrădi de puterea, de răutatea cuiva”

a se spăla pe mâini ,,a nu mai beneficia de ceva, a nu-și asuma răspunderea”

a se șterge pe mâini ,,a-și lua gândul de la ceva, a fi nevoit să renunțe la ceva”

a se ține cu mâinile de burtă de râs ,,a râde foarte tare, a râde în hohote”

a se ține cu mâinile de inimă de râs ,,a râde foarte tare, a râde în hohote”

a se ține cu mâinile de pântece de râs ,,a râde foarte tare, a râde în hohote”

a se ține de mână ,,a fi la fel cu cineva, a se potrivi cu cineva, a se înhăita cu cineva”
a se uita cu mâna streașină la/pe/deasupra ochi(lor) ,,a privi în depărtare, a căuta ceva cu privirea în depărtare, a se uita la cineva, la ceva în depărtare”

a se vinde pe sub mână ,,a se vinde pe ascuns, a se vinde cu preț mai mare”

Unele expresii pot fi constituite ca propoziții având verbe la indicativ prezent (forma afirmativă și negativă, perfect compus), dar și condițional-optativ:

E cu mâna prea lungă ,,e darnic, e mărinimos”

E darnic la mână ,,e generos, e mărinimos”

E de mâna întâi ,,e de prima categorie, e de cea mai bună categorie, e cel mai bun”

E de prima mână ,,e cel mai bun, e de cea mi bună calitate”

E foc pus anume de mâna omului ,,cineva a incendiat”

E în mâna mea ,,dispun de el, fac ce vreau cu el”

E larg la mână cu unii și strâns cu alții ,,cu unii e generos, cu alții nu, nu e generos cu toată lumea”

E mâna bună mâna de fier ,,nimeni nu are voie să încalce ordinea și disciplina”

E mâna rea ,,e om rău, e conducător prost”

E mult de la mână până la gură ,,e aproape, e la o distanță foarte mică”

E numai cu mâinile în buzunar ,,cheltuiește mult”

E o mână de om ,,e un om slab și neputincios”

E o mână de suflet în el ,,e un om slab și neputincios”

Erau toți de o mână ,,erau la fel, erau ca frații”

E rea de mână ,,nu-i reușește nimic, nu se descurcă”

E strâns la mână ,,face economii, nu risipește”

E sub mâna mea ,,eu îi comand, e subalternul meu, el de mine depinde”

E ușor de mână ,,e priceput”

I-a căzut la/pe mână ,,l-a prins, de acum depinde de el”

I-a cerut mâna ,,a cerut-o în căsătorie”

I-a dat drumul cu mâinile pe sân ,,l-a dus spre cimitir”

I-a dat mâna liberă ,,i-a permis să facă ce vrea”

I-a dat patalama la mână ,,i-a dat actul la mână”

I-a dat pâinea în mână ,,l-a angajat, l-a primit în serviciu”

I-a dat peste mână ,,nu i-a permis”

I-a dat scris la mână ,,i-a dat actul în mână”

I-a forțat mâna ,,l-a obligat”

I-a intrat în mână ,,l-a prins, a pus mâna pe el”

I-a încăput în mână ,,l-a prins”

I-a luat boala ca cu mâna ,,l-a vindecat complet”

I-a luat Dumnezeu mâna și piciorul ,,e paralizat”

I-a luat mâna și piciorul ,,l-a blocat, l-a împiedicat, i-a pus piedici”

I-a luat suferința cu mâna ,,l-a vindecat total, i-a făcut un mare bine, l-a ajutat mult”

I-a pus Dumnezeu mâna în cap/creștet ,,a avut noroc, a dat norocul peste el”

I-a pus mâinile pe piept ,,l-a omorât, l-a amenințat cu moartea, l-a speriat”

I-a pus mâna în beregăți/bereguș ,,l-a forțat să facă ceva, l-a amenințat cu moartea”

I-a pus mâna în cap/gât/piept ,,l-a amenințat cu moartea, l-a speriat”

I-a pus pâinea în mână ,,l-a angajat, i-a oferit un serviciu”

I-a scăpat din mână ,,i-a fugit, a scăpat, s-a eliberat”

I-a strâns mâna ,,l-a salutat”

I-a trimis o mână de ajutor ,,l-a ajutat, l-a sprijinit”

I l-a dat pe mână ,,l-a predat”

Îi dai un deget și-ți ia toată mâna ,,dorește mai mult, nu e mulțumit cu ce are”

Îi merg mâinile ca ochii mortului ,,este foarte leneș, nu face nimic”

Îi place să pună mâna ,,îi place să lucreze, să facă ceva, îi place să sustragă, să fure, îi place să facă rost de ceva, îi place să aresteze, să prindă pe cineva”

Îi pupă mâna ca la popă ,,îi este supus, îl stimează foarte mult”

Îi stă în mână ,,depinde de el, dispune de toate posibilitățile”

Îi trec mulți bani prin mână ,,cheltuiește fără socoteală, e un risipitor”

Îl are cu ceva la mână ,,depinde de el, este la dispoziția lui”

Îl ține de mână ,,îl simpatizează, îl iubește”

Îl ține de mână deoparte ,,nu-i dă voie să se apropie, să se amestece”

Îl ține în mână ,,dispune de el, nu-i permite să facă prostii”

Întinde-i un deget și-o să-ți ia toată mâna ,,îi dai puțin și el vrea tot”

Îți spun cu mâna pe inimă ,,îți spun cu toată sinceritatea, mă destăinui cu toată încrederea”

L-a dat după mână ,,l-a scos de pe mână”

L-a dat pe mâna legii ,,l-a dat în judecată”

L-a lăsat cu mâna la inimă ,,l-a amuțit, l-a uluit, a rămas perplex”

L-a luat cu mâna lui ,,l-a luat personal”

L-am înfruntat cu mâna goală ,,l-am învins ușor”

L-a omorât cu mâna lui ,,l-a ucis personal”

L-a prins cu mâna în traistă ,,l-a prins furând”

L-a prins cu mâna prea lungă ,,l-a prins furând”

L-a prins la mână ,,a pus mâna pe el”

L-ar lua cu mâinile amândouă ,,ar primi cu bucurie”

Lucrează mână în mână ,,lucrează împreună”

Mai are o mână de suflet în el ,,este încă un om bun”

Mâna care nu știe să scrie dă vina pe condei ,,prostul face pe altul neștiutor”

Mâna i s-a vindecat ,,s-a făcut bine”

Mâna lungă pierde și ce are în pungă ,,hoțul pierde și ce are”

Merg mână în mână ,,se țin de mână”

Merg pe mâna lui ,,mă iau după el”

Mi-a dat o mână de ajutor ,,m-a ajutat”

Mi-a luat frica ca cu mâna ,, (pop.) m-a liniștit, m-a potolit”

Mi-a venit cam peste mână ,,nu mi-a venit bine, nu mă așteptam la asta”

N-ar lăsa el lucrul din mână toată ziulica ,,lucrează toată ziua”

Nu e lucru de dat din mână ,,așa ceva nu se împrumută”

Nu-i cade mâna dacă.. ,,nu va păți nimic dacă…, nu i se va întâmpla nimic dacă…”

Nu-i dă mâna ,,n-are curaj”

Nu-i mai dă mâna să dea ochii cu lumea ,,nu mai are interesul să se vadă și cu alți oameni, nu mai are curajul să se vadă și cu alți oameni”

Nu-i mai scoți din mână ce-a apucat ,,nu restituie nimic din ce împrumută”

E numai mâini și picioare ,,foarte slab”

Numai pe degetele de la o mână de-ai număra ,,foarte puțin, nu prea mult”

Nu scapă de mâna mea ,,pun eu mâna pe el, îl iau eu la pumni”

Nu scapă nicio femeie din mână ,,ce femeie întâlnește, pune mâna pe ea”

Nu scapă una din mână ,,ce femeie întâlnește, pune mâna pe ea”

Nu se știe pe ce mâini apucă ,,nimeni nu știe ce soartă îl așteaptă”

Nu vezi nimic din mâna lui ,,de la el nu vei primi nimic”

Pe ce pune mâna îi merge ,,are mereu succes la tot ce face”

Pe ce pune mâna, pune și Dumnezeu mila ,,are o mână bună, lucrează foarte frumos”

Poți să te iei de mână cu el ,,nu va obține nimic, nu va demonstra nimic, nu ne va convinge cu nimic”

Pune mâna cu inimă ,,ajută cu bucurie, ajută din tot sufletul”

Pune mâna cu nădejde ,,ajută cu mare speranță, cu multă nădejde”

Pune mâna cu viață ,,ajută cu tot sufletul, ajută cu forță”

Pune mâna mai cu viață ,,depune un efort mai mare, lucrează mai cu suflet”

Pun mâna în foc că … ,,jur, garantez că…”

Pun mâna în foc pentru el ,,jur, garantez pentru el”

Pune mâna pe fată și ia-o, că ți-o ia altul înainte ,,cine-i primul la fată, fata e a lui”

Pute de te iei cu mâna de nas ,,ceva pute foarte tare, este un miros foarte greu”

Puteți să vă luați de mână ,,sunteți la fel”

S-a ales cu mâna goală ,,nu a primit nimic, i s-a luat totul”

S-a băgat cu mâna în el ,,a intrat în el, l-a pus la punct”

S-a luat cu mâinile de păr ,,s-a îngrozit, s-a uluit”

S-a luat de mână cu haimanalele ,,s-a unit cu oamenii de nimic”

S-a prins cu dracu de mână ,,s-a asociat cu un om rău”

S-a spălat pe mâini ,,se consideră nevinovat,s-a retras”

S-au bătut cu mâna goală ,,s-au luat la pumni, la palme”

Scoate castanele din foc cu mâna altuia ,,pune pe altul sa-i facă treburile neplăcute”

Se dau pe sub mână ,,se vând pe ascuns ”

Se ține cu mâinile de burtă de râs ,,râde cu hohote”

Stă cu căciula în mână în fața mea ,,se ploconește în fața mea, mereu cere câte ceva de la mine”

Stă cu mâinile în buzunar ,,nu face nimic, nu pune mâna pe nimic”

Stă cu mâinile încrucișate la piept ,,a decedat”

Stă cu mâinile în sân ,,nu face nimic, nu pune mâna pe nimic”

Stă cu mâinile în șolduri ,,nu face nimic, nu pune mâna pe nimic”

Și-a făcut mâna cu… ,,lucrează bine cu …”

Și-a făcut mână bună ,,se pricepe, lucrează bine”

Și-a făcut-o cu mâna lui ,,singur și-a făcut-o”

Și-a luat mâna de pe el ,,el nu-l mai interesează, nu se mai gândește la el”

Și-a pus mâinile pe piept ,,a decedat”

Și-o face singur cu mâna lui ,,singur își face rău, singur își provoacă necazuri”

Știe să dea din mâini și din coate ,,știe să se descurce”

Știe să dea din mâini și din picioare ,,știe să se descurce”

Tot ce-i cade în mână ,,cât apucă”

Trebuie să fie mâna lui ,,a fost sigur mâna lui”

Ține soarta în mână ,,e stăpân pe sine”

Uită de la mână la gură ,,nu ține minte, uită foarte repede”

Umblă ca paraua din mână în mână ,,este o femeie stricată”

Umblă cu mâna întinsă la alții ,,cerșește, cere de pomană”

Umblă cu sărut-mâna pe la toți ,,se milogește pe la toți, se ploconește la toți”

Umblă cu zilele-n mână ,,nu mai are mult de trăit”

Una la mână ,,în primul rând, înainte de toate”

Unde pune el mâna, pune și Dumnezeu mila ,,intervenția lui este mereu binevenită”

Este un escroc de mâna întâia ,,cel mai mare escroc”

E un lat de mână ,,e puțin”

Vine pe mâna stângă ,,se poate folosi pe mâna stângă”

Vrabia din mână face mai mult decât cioara din par ,,nu da ce ai pe ce ți se promite”

Vrei să-mi dai o mână de ajutor? ,,vrei să mă ajuți?”

Există de asemenea și expresii constituite ca propoziții, la modul imperativ:

Jos mâinile! ,,Nu atingeți!, Nu atacați!”

Lasă-l pe mâna mea! ,,Lasă că-i arăt eu!”

Mâinile sus! ,,Predă-te!”

Mâna lui ! ,,El a făcut-o!”

Mână birjar! ,,Dă-i drumul !, Să mergem!”

Mână măgarul ! ,,Pleacă de aici!”

Pune mâna ! ,,Ajută!”

Pune mâna că nu-ți cade din umăr ! ,,Ajută și tu puțin!, Acordă și tu un mic ajutor!”

Pune mâna că nu-ți cade nasul! ,,Ajută și tu puțin!, Acordă și tu un mic ajutor!”

Pune mâna și tu! ,,Pune mâna, ajută și tu!”

Sărut mâna! ,,Respectele mele, doamnă!”

Sus mâinile! ,,Ridică-ți ambele mâini!”

3.3.Semantica. Sens propriu și sens figurat

Semantica este o ramură a lexicologiei care cercetează sensurile cuvintelor, cauzele schimbării acestora și evoluția lor în timp. Ea este un factor de organizare a vocabularului.

Sensul propriu este sensul obișnuit, folosit în mod curent, care trezește în mintea vorbitorului imaginea obișnuită a unui obiect, a unei acțiuni sau a unei însușiri.

Lexemul mână are sensul de bază, cel moștenit din latină, parte a corpului omenesc.

Exemplu: ,,Dete mâna cam în grabă profesorului și ieși.” (Hortensia Papadat Bengescu-Concert din muzică de Bach)

,,Ținea în mână aceeași cârpă de olandă.” (Hortensia Papadat Bengescu-Concert din muzică de Bach)

,,Târa cu el fata de mână.” (Hortensia Papadat Bengescu-Concert din muzică de Bach)

,,(…) când Lică îi scăpă mâna și se pierdea de el.” (Hortensia Papadat Bengescu-Concert din muzică de Bach)

Alergând foarte repede, copilul a căzut și și-a rupt mâna.

Sensul figurat este sensul mai puțin obișnuit al cuvintelor, care trezește în mintea vorbitorului o altă imagine, acțiune sau însușire decât cea obișnuită, dând naștere figurilor de stil.

Pe lângă sensul de bază,cuvântul mână este folosit în expresii cu sensul figurat.

Exemple:,,O duce greu, dar dă din mâini și din picioare.” (Pamfile) – cu sensul de a învinge o dificultate.

,,Le vine cam peste mână târgul.” (Creangă) – cu sensul de a-i fi prea departe.

,,Pe bărbat l-a lăsat acasă, că nu-i da mâna să iasă cu dânsul.” (Creangă) – cu sensul de a nu-și putea permite.

A pus mâna în banii bătrânei. – cu sensul de a lua pentru sine.

,,Cum au ajuns țăranii în Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos.”(Creangă) – cu sensul de a aduna ceva prin contribuție benevolă.

,,O tristă faimă supraviețuise omului cu mâinile pătate de sânge ce nu fusese văzut râzând niciodată.” (M. Cărtărescu) – cu sensul de a fi vinovat de crimă.

,,Ai mână bună, însoară-mă și pe mine!” (Bolintineanu) – cu sensul de a purta noroc.

Hotărârea sa este de a lăsa mână liberă doamnei director. – cu sensul de a-i da libertate totală de acțiune.

,,L-aș ține la mine în gazdă, dar cam pune mâna.”(Sadoveanu) – cu sensul de a fura.

,,S-or întoarce vremile și mi-i cădea tu în mână!” (pop.) – cu sensul de a ajunge în stăpânirea cuiva.

,,Se încercă a se duce la banul ca să ceară mâna fiicei sale.” (Negruzzi) – cu sensul de a cere în căsătorie.

,,Ai găsit un sat fără câni și umbli cu mâinile în șolduri.” (pop.). – cu sensul de a umbla fără nicio grijă.

,,Stă nemișcat pe spate, cu mâinile la piept.”(Arghezi) – cu sensul de inactiv.

,,Scosu-i-ai ca oile oamenrii tăi cu mâna lui Moiseiu.” (Psaltirea) – cu sensul de a scoate cu ajutorul cuiva.

,,Cu mâna goală nu mă mai întorc acasă.”(Delavrancea) – cu sensul de a aduce ceva.

,,Înțelese ea că trebuie să fi dat el cu mâna în foc.” (Ispirescu) – cu sensul de a se îmbogăți peste noapte.

,,Dau mâna unii cu alții.” – cu sensul de a se saluta.

,,Vino, mândră, să dăm mâna și să fim amândoi una!” (pop.) – cu sensul de a se uni prin căsătorie.

,,Nu-i da mâna să iasă cu dânsul.” (Creangă) – cu sensul de a nu-i conveni.

,,Îți trebuie o slugă vrednică ca să-ți fie mână de ajutor la drum.” (Creangă) – cu sensul de a ajuta.

,,O droaie de pețitori….își disputau mâna ei.” (Negruzzi) – cu sensul de a concura la mâna unei fete.

,,Îmbrățișase legea lui Mahomet, numai și numai că să-și facă mână bună la turci.”(Ghica). – cu sensul de a se pune bine cu cineva.

,,Nu te pune cu cotnarul…că fac scurtă la mână!”(Delavrancea) – cu sensul de a face un efort manual deosebit.

,,Câte flori pe iaz în sus

Toate cu mândra le-am pus….

C-am pus cu mâna de sare

Și nici una nu răsare.”(pop.) – cu sensul de a avea ghinion.

,,Un bun grămătic era mâna dreaptă a boierului.” (Cărtărescu) – cu sensul de a fi omul de încredere a cuiva.

,,Suspinea și-și frângea mâinile de ginere ca acesta.” (Ureche) – cu sensul de a se căi.

,,De-ai ști tu cum trăiesc, ți-ai încleșta mâinile.” (pop.) – cu sensul de a-și împreuna mâinile.

,,Budulea își încopcia mâinile pe piept, privea o dată la dascăl și rămânea cu capul plecat.”(Slavici)-cu sensul de a-și încrucișa mâinile.

,,Și-au lărgit mâinile spre lăcomie.”(M. Costin)-cu sensul de a deveni foarte lacom.

,,Măritișul te leagă de mâini și de picioare.”(Pann) – cu sensul de a împiedica să acționeze.

,,V-ați deprins a lua focul totdeauna cu mâinile noastre.” (Creangă) – cu sensul de a pune pe altcineva să facă muncile grele.

,,Dacă-i drumețul ros pe la cot…mân pe tânjală numai de-un zlot.” (Alecsandri) – cu sensul de a mâna încet.

,,Eu îmi mânam viața cu capul așezat în mâini, cu coatele rezemate de marginea mesei.” (Eminescu) – cu sensul de a trăi.

,,Mijloace, ca cele ce ne stau a mână în prezent.” (Odobescu) – cu sensul de a fi la îndemână.

,,Gând bun și mână slobodă, ca să ne dați cât se poate mai multă mâncare.” (Creangă) – cu sensul de generozitate, dărnicie.

,,ei nu zic nimic că cheltuiești cu mâna spartă.”(Alecsandri) – cu sensul de risipitor, nechibzuit.

,,După ce că ești o mână de om, te mai și rățoiești la mine.” (Vlahuță) – cu sensul de firav.

,,Pe malul Mureșului, de-a mâna stângă.” (Bălcescu) – cu sensul de a fi situat la stânga.

,,În mână-i ce pică, sparge tot și strică.” (Pann) – cu sensul de a intra accidental în posesia a ceva.

,,Un ginere astfel nu pierdeți din mână.” (Pann) – cu sensul de a nu scăpa din mână pe cineva.

Luna asta, economistul a luat în mână 50.000 lei. – cu sensul de a obține ca venit net.

,,De-abia acum se prinsese și el cu mâinile de vatră.” (Creangă) – cu sensul de a-și înjgheba o gospodărie.

,,Este un om din felul acelora de care se zice:îl prinde mâna la toate.”(Bolintineanu) – cu sensul de a se pricepe la ceva.

,,Își puse mâinile în cap Sfântul – Dumnezeu, dar…se hotărî să mai aștepte.” (pop.) – cu sensul de a fi în culmea disperării.

,,De-oi pune eu mâinile pe piept, are să rămâie căruța asta de haimana.” (Creangă) – cu sensul de a muri.

,,Părinții pot a depărta pre copii din moștenire… când vor pune mâna asupra părinților.” – cu sensul de a ridica mâna asupra cuiva.

,,Toți mai încruntați de ură am pus mâna pe săbii.” (Călinescu) – cu sensul de a porni la luptă.

,,Împăratul Alexandru… și-a rădicat mâna de pe nemți.” (Dionisie) – cu sensul de a înceta ostilitățile împotriva cuiva.

,,Mi-ar părea rău să-mi scape din mână o afacere așa de grasă.” (Ghica) – cu sensul de a pierde un bun prilej de a face ceva avantajos.

,,Îmi scutura mâna și zbura pe scări în jos.”(Eminescu) – cu sensul de a strânge mâna cuiva în semn de mare afecțiune sau bucurie.

,,Văzu că s-a spălat pe mâini de vasul de botez.” (Ispirescu) – cu sensul de a nu mai beneficia.

Treaba voastră,eu mă spăl pe mâini! – cu sensul de a nu-și asuma răspunderea.

,,Să nu stăm cu mâinile în sân,că ne mănâncă nepricopsiții.” (Sadoveanu) – cu sensul de nu lucra.

,,De ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mâinile în șolduri?” (Sadoveanu)-cu sensul de a fi inactiv.

,,Stăpâni până în zilele din urmă cu sabia în mână.” (Iorga) – cu sensul de a stăpâni cu forța.

,,Împărăția își trage mâna de deasupra lui.” (Sadoveanu) – cu sensul de a nu mai ocroti pe cineva.

,,Pe mândra o văd cu doi… și trecea din mână în mână, ca găleata la fântână.” (pop.) – cu sensul de a ajunge pe rând de la unul la altul.

,,În toată viața mea nu mi-a trecut prin mâini cât are ea în mâna stângă.” (Delavrancea) – cu sensul de a administra.

,,Așezământul păcii cu nemții și alte trebi prin mâinile lui au trecut.” (Cantemir) – cu sensul de a fi soluționat de către cineva.

,,Diavolița de greacă vrea să țină doi pepeni într-o mână.” (Filimon) – cu sensul de a încerca să obțină profituri din două părți deodată.

,,Favoritele din harem țin în mână soarta împărăției.” (Filimon) – cu sensul de a avea în puterea sa.

,,Un sultan… la pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă.” (Eminescu) – cu sensul de a folosi mâna drept căpătâi.

,,Cu cușma-n mână să umbli după dânsul.” (Negruzzi) – cu sensul de a se umili.

,,Deschid dughene… și vând de-a mână.” (Uricanu) – cu sensul de a vinde cu amănuntul.

Judecătorul are mâinile curate și nu poate fi mituit. – cu sensul de a fi cinstit.

,,Feciori buni de mână

Căliți, tari de vână.” (pop.) – cu sensul de îndemânatic.

,,Auzind vuiet tocmai din casă, ieși afară și când vede aceste, își pune mâinile în cap de necaz.” (Creangă) – cu sensul de a fi disperat.

Acum, că a câștigat atâția bani îi dă mâna să-și cumpere o mașină luxoasa. – cu sensul de a dispune de mijloace materiale.

,,Un tânăr cu dare de mână… cheltuise și el foarte mulți bani pe cai.” (Macedonski) – cu sensul de om bogat, înstărit.

,,Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mâna cucoanei.” (Rebreanu) – cu sensul de a obliga pe cineva să facă ceva.

,,Fără pistoale

Numai cu mâinile goale.” (pop.) – cu sensul de a nu avea armă asupra sa.

,,Își făcea mâna greblă ș-aduna mizele-n banc, c-o mișcare grațioasă.” (Vlahuță) – cu sensul de a trage banii spre sine cu degetele încovoiate și depărtate unul de altul.

,,Îi înfige o mână în păr.”(Caragiale) – cu sensul de a apuca cu putere.

,,A plecat fără să-mi întindă mâna.”(Vlahuță) – cu sensul de a nu saluta.

La greu prietenul i-a întins mâna. – cu sensul că a venit în ajutorul lui.

,,Chiar cerșetorul din colț a uitat să întindă mâna.” (Cezar Petrescu) – cu sensul de a cere de pomană.

Am pus mâna pe un zidar bun. – cu sensul de a găsi.

,,Cum nu vii tu,Țepeș,doamne,ca punând mâna pe ei

Să-i împarți în două cete.” (Eminescu) – cu sensul de a prinde.

,,Când știa că are să dea peste Ivan, i se înmuiau mâinile și picioarele.” (Creangă) – cu sensul de a avea o senzație de slăbiciune.

,,Când e cam frig și amorțește mâna, băieții se trudesc să facă mâna puică.” (Pamfile) – cu sensul de a apropia între ele vârfurile degetelor.

,,Își dădea seama că amândoi copiii îi scăpaseră din mână.” (T.Popovici) – cu sensul de a pierde de sub control.

,,Strâns la mână ,a adunat în scurt timp avere.”(Stancu) – cu sensul de a fi econom.

Meșterul cu mâini de aur este răsplătit cum se cuvine. – cu sensul de a fi priceput, harnic.

În sfârșit s-a hotărât să ia lucrurile în mână.-cu sensul de a acționa prompt și eficient.

Și-a murdărit mâinile cu această afacere. – cu sensul de a face ceva neplăcut.

Din cauza faptului că nu a mai lucrat demult, omul și-a pierdut mâna. – cu sensul de a nu mai fi abil, priceput.

Prinzând curaj, și-a pus mâna pe inimă. – cu sensul de a se angaja să spună adevărul.

Vrăjitoarele țin în mână ursita copilului nou – născut. -cu sensul de a dispune de soarta,destinul cuiva.

Servitorul pupă mâna stăpânului ca la popă. – cu sensul de a-i fi supus, de a-l stima mult.

Noului angajat îi merg mâinile ca ochii mortului. – cu sensul de a fi foarte leneș.

Pe cel vinovat de furt, l-au dat pe mâna legii. – cu sensul de a-l da în judecată.

Cei doi hoți lucrează mână în mână. – cu sensul de împreună.

3.4. Sinonimie frazeologică

Precizăm că pentru conceptul de sinonimie am acceptat următoarea definiție:

,,Două sau mai multe unități de limbă se pot afla în sinonimie dacă desemnează în mod global același obiect în situații în care distribuția dialectală și cea stilistico-funcțională sunt neglijate(conștient sau nu).”

Pentru tipul de sinonimie, denumit de Theodor Hristea, frazeologică, am considerat acceptabilă următoarea formulare prin care este definită:

,,Când relația de echivalență semantică se stabilește între două sau mai multe grupuri de cuvinte cu statut de unități frazeologice (locuțiuni, expresii), sinonimia este exclusiv frazeologică.”

După Gheorghe Colțun, sunt sinonime ,,frazeologismele care au forme diferite (elemente componente diferite), au același înțeles sau sensuri apropiate și care, fiind substituite într-un context dat, nu schimbă esențial conținutul acestuia.”

Avem sinonimie la nivelul locuțiunilor, ca de exemplu:

cu dare de mână=larg de mână, slobod la mână

de mâna întâi=de prima mână

cu mâna pe conștiință=cu mâna pe inimă, cu mâna pe cuget

cu mâinile în sân=cu mâinile în șold

din mână în mână=dintr-o mână în alta

a băga mâna în foc pentru cineva sau pentru ceva=a pune mâna în foc pentru cineva sau ceva, a vârî mâna în foc pentru cineva sau ceva

a bate mâna cu cineva=a da mâna cu cineva

a împreuna mâinile pe piept=a încrucișa mâinile pe piept, a-și pune mâinile pe piept

a mâna porcii la jir=a duce porcii la jir, a întoarce porcii la jir

a da o mână de ajutor=a întinde o mână de ajutor

a da mână liberă=a lăsa mână liberă

a băga mâna în straița cuiva=a băga mâna în buzunarul cuiva

a avea în mână și pita și cuțitul=a fi cu pâinea și cuțitul în mână

a sta cu căciula în mână în fața cuiva=a umbla cu cușma-n mână după cineva

a sta cu pălăria în mână=a veni cu căciula în mână, a umbla cu săru mâna pe la toți

Există de asemenea și sinonimie la nivelul expresiilor, ca de exemplu:

a avea mână bună=a fi bun de mână

a avea mâna strânsă=a avea mână scurtă, a fi cu mână rea, a fi mână strânsă, a fi punguit la mână, a fi scump de mână

a lua în mână=a primi în mână

a avea mână ușoară=a avea mână bună, a avea ușurință la mână, a fi iute de mână, a-i umbla în mână, a fi ager de mână

a avea mâna=a trece mâna, a fi la cineva mâna, a fi mâna

a avea mână deschisă=a avea mână largă, a fi cu mâna largă, a fi darnic la mână, a fi mână slobodă

a avea mâna lungă=a fi cu mâna lungă, a fi lipicios la mână

a fi mână de fier=a avea mână forte

a fi legat de mâini și de picioare=a avea mâinile și picioarele legate, a lega de mâini și de picioare pe cineva

a fi cu mâinile în sân=a sta cu mâinile în sân, a sta cu mâinile în șold, a sta cu mâinile încrucișate, a sta cu mâinile în subsuori, a ședea cu mâinile în sân, a ședea cu mâinile în subsuori, a sta cu mâinile în brâu

a fi de prima mână=a fi de mâna întâi

a fi cu mâna în buzunar=a fi cu mâna în pungă

a fi mână spartă=a băga mereu mâna în buzunar, a sta tot cu mâna în buzunar sau în pungă

a fi în mâini bune=a cădea în mâini bune

a cumpăra pe sub mână=a lua pe sub mână

a ajunge în mâinile cuiva=a cădea în mâinile cuiva, a intra la mâinile cuiva, a încăpea la mâinile cuiva, a nimeri în mâinile cuiva, a pica în mâinile cuiva

a cere o mână de ajutor=a solicita o mână de ajutor

a da din mână în mână=a petrece din mână în mână, a umbla din mână în mână, a trece din mână în mână

a fi cu zilele-n mâini=a umbla cu zilele-n mâini

a i se înmuia mâinile și picioarele cuiva=a i se tăia mâinile și picioarele cuiva

a fi sub mâna cuiva=a cădea sub mâna cuiva

a da cu mâna în foc=a da cu mâna prin spuză, a da cu mâna prin șperlă

a cădea pe mâini rele=a încăpea pe mâini rele, a pica pe mână rea

a lucra mână în mână cu cineva=a merge mână în mână cu cineva

a pierde din mână pe cineva sau ceva=a scăpa din mână pe cineva sau ceva

a pierde hățurile din mână=a scăpa hățurile din mână

a purta pe mâini pe cineva=a ține pe mâini pe cineva

a pleca cu mâinile în sân=a pleca cu mâna goală

a pune la mână pe cineva=a avea la mână pe cineva

a pune mâna asupra cuiva=a ridica mâna asupra cuiva

a scăpa ciolanul din mână=a scăpa ocazia din mână

a sta cu mâna streașină la ochi=a se uita cu mâna streașină la ochi

a se lua de mână cu cineva= a se ține de mână cu cineva

a ieși din mână=a-și pierde mâna

a lua în mână afacerea=a lua în mână treaba, lucrarea

a-și frânge mâinile=a-și rupe mâinile

a primi o lovitură peste mâini=a-i da peste mâini

a-și lua mâna de pe cineva=a-și trage mâna deasupra cuiva

a fi ceva peste mână=a-i veni peste mână

a scoate castanele din foc/spuză cu mâna altuia=a scoate cărbunele din foc/spuză cu mâna altuia

a prinde cu mâna în sac pe cineva=a prinde cu mâna în traistă, a prinde cu mâna în sân pe cineva

a prinde la mână pe cineva=a avea la mână pe cineva

a nu da hățurile din mână=a nu lăsa hățurile din mână

3.5. Polisemantism

Cuvintele polisemantice sunt în general cuvinte vechi moștenite, care fac parte din vocabularul fundamental, ele având, pe lângă sensul denotativ, propriu, mai multe sensuri secundare, adesea figurate. Din această categorie face parte și lexemul mână. El actualizează sememe diferite în funcție de contextele în care apare, multe dintre ele fiind expresii. ,,Considerăm că o astfel de analiză rămâne în cadrul semanticii lexicale, chiar dacă se ocupă și de sensurile conotative,condiționate contextual.”

Ca nivel al analizei semantice, polisemia impune anumite considerente teoretice, cu consecințe practice la nivelul analizei. Polisemia reprezintă capacitatea cuvintelor dintr-o limbă de a avea mai multe înțelesuri, fiind considerată o categorie semantică fundamentală. Circa 80% din lexicul actual este compus din cuvinte polisemantice.

Cuvântul polisemantic este un microsistem organizat de sensuri, între care există relații logice, sensurile secundare fiind derivate dintr-un sens denotativ, de bază, această relație motivantă fiind încă percepută de locutori. Sensul de bază nu este neapărat identic cu sensul primar, etimologic.

Într-o descriere semantică se impune o ierarhizare a sensurilor, pornind de la sensul de bază către sensurile din ce în ce mai îndepărtate. În general, de la sensuri concrete, limba a dezvoltat, de-a lungul evoluției sale, și alte sensuri, din ce în ce mai abstracte, cel mai adesea cu ajutorul tropilor (schimbări semantice de tipul metaforei, metonimiei ori sinecdocei). Uneori, aceeași expresie poate avea un sens concret, propriu, ori un sens figurat derivat. Dezambiguizarea sensului se realizează doar prin analiza contextuală și stilistică. Aceste situații au o explicație istorică, expresiile au fost folosite cândva cu sensul propriu, ca de exemplu: a pune mâna pe ceva. Înainte, această expresie avea sensul de a atinge ceva: De dragul pisicii, fetița punea mâna pe ea mereu.

Polisemia se manifestă și la nivelul unităților frazeologice, ca de exemplu:

a da mâna(cu cineva)- 1) a se căsători;

2) a se împăca;

3) a se alia;

4) a se saluta.

a duce de mână (pe cineva)- 1) a călăuzi;

2) a proteja;

3) a susține;

4) a sprijini.

a-și face mâna greblă – 1) a aduna;

2) a strânge;

3) a se zgârci.

a-și mușca mâinile – 1) a se înfuria;

2) a se căi.

a se lua de mână cu cineva – 1) a se apropia de cineva;

2) a se înhăita cu cineva;

3)a fi la fel cu cineva.

a se spăla pe mâini – 1) a nu mai beneficia de ceva;

2) a nu-și asuma răspunderea.

de mâna a doua – 1) de calitate inferioară sau ieftină;

2) de mică importanță.

a întinde cuiva mâna – 1) a întinde brațul către cineva pentru a-i strânge mâna în semn de salut;

2) a veni în ajutorul cuiva;

3) a cere de pomană.

a avea mână bună – 1) a fi îndemânatic;

2) a avea noroc, mai ales la jocul de cărți.

de mână – 1) acționat manual;

2) făcut cu mâna.

a scăpa ceva sau pe cineva din mână – 1) a pierde o ocazie bună, un prilej de a obține ceva;

Ex: ,,Scapi din mână cel mai frumos model de pictură.” (Eminescu)

2) a pierde de sub control, a nu mai putea domina ceva sau pe cineva.

Ex: ,,Își dădea seama că amândoi copiii îi scăpaseră din mână. (T.Popovici)

a ajunge în mâini bune – 1) a ajunge în mâini sigure;

2) a avea parte de o îngrijire atentă.

cu amândouă mâinile – 1) din belșug;

2) cu toată bunăvoința,din toată inima.

cu mâinile încrucișate pe piept – 1) inactiv;

2)cu mâinile împrenate în semn de închinăciune,de respect;

3) decedat, mort.

a da cu mâna în foc – 1) a se păcăli;

2) a se îmbogăți dintr-o dată.

a-și freca mâinile – 1) a-și încălzi mâinile;

2) a fi foarte bucuros, mulțumit, satisfăcut.

a pune mâna – 1) a apuca, a prinde ceva în mână;

2) a se apuca de lucru;

3) a sustrage, a fura;

4) a captura, înșfăca (pe cineva), a lua prizonier (pe cineva);

5) a dobândi ceva, a face rost de ceva;

6) a prinde, a aresta;

7) (în construcții negative) a se atinge de ceva, a face ceva nedorit, nepermis.

8) a găsi (pe cineva sau ceva,de care ai nevoie).

a(-i) pune mâna în piept sau în gât cuiva – 1) a prinde, a înșfăca pe cineva;

2) a trage la răspundere, a sili,

a constrânge (pe cineva), a pune sula în coastă (cuiva).

a-și ridica (sau a-și lua) mâna de pe cineva – 1) a înceta ostilitățile împotriva cuiva;

2)a nu mai ajuta,a nu mai ocroti.

a-i trece prin mână/mâini-1) (despre bani, fonduri) a fi administrat, mânuit, manipulat;

2) (despre probleme, afaceri, treburi) a fi de competența cuiva, a intra în atribuțiile cuiva, a fi rezolvat, soluționat de către cineva.

de-a mână – 1) apropiat, intim;

2) corp la corp.

de la mână până la gură – 1) foarte repede;

2) (reg.) foarte puțin.

mână-n mână – 1) împreună;

2) în colaborare, în înțelegere.

a-i pica în mână – 1) a intra accidental în posesia a ceva;

2) a ajunge la cheremul cuiva, a ajunge în posesia, în stăpânirea cuiva.

a-i strânge mâna -1) a-și lua rămas bun;

2) a se declara de acord;

3) a-l felicita.

3.6.Expresivitate

Expresivitatea este capacitatea unor fapte de limbă de a impresiona. Ea poate fi spontană sau elaborată și este realizată prin selecție, prin organizare, prin transfer. Aceste căi interesează deopotrivă stilul și expresivitatea. Prin selecție sunt reținute pe de o parte elementele corespunzătoare normelor stilistic-funcționale, pe de altă parte elementele care pot impresiona pe receptor, potrivit intenției emițătorului. Aceleași elemente pot avea concomitent ambele nuanțe:stilistic funcțională și expresivă.

Expresivitatea este o problemă a stilului individual. Punerea în evidență a valorii expresive depinde de factorul subiectiv, de individ.

Narcisa Forăscu exemplifică câteva expresii și locuțiuni ce conțin lexemul mână, mai expresive:

1.Pe mâna dreaptă,pe mâna stângă.

După ce treci bulevardul, mergi drept înainte și pe mâna dreaptă vezi clădirea Universității.

Aceste expresii sunt rare și învechite. În mod curent se folosesc expresiile la dreapta, la stânga (pe partea dreaptă, pe partea stângă).

2. A da mâna+cu cineva.

Înseamnă fie ,,a strânge mâna cuiva în semn de salut”, fie, în sens figurat, ,,a se înțelege cu cineva în privința unei tranzacții, a face un târg”.

3. A pune(a băga) mâna în foc pentru cineva(sau pentru ceva).

Înseamnă ,,a garanta (pentru cineva sau pentru ceva)”. Complementul indirect se introduce, pentru actualizarea acestei valori, prin prepoziția ,,pentru” și poate fi o persoană sau un obiect. Într-un context din care complementul se deduce, expresia poate fi folosită și absolut:

– Crezi că el este vinovatul?

– Bag mâna în foc. (=sunt sigur de asta).

Expresia se folosește în limbajul familiar. Limba literară preferă utilizarea verbului ,,a garanta”.

4. A se spăla pe mâini.

În sens propriu, expresia înseamnă ,,a-și spăla mâinile (sale)”. În sens figurat, înțelesul este ,,a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile)”.

Am încercat să-l fac să înțeleagă că este și el răspunzător de ce se întâmplă, dar s-a spălat pe mâini. (=… dar s-a eschivat). În sensul propriu are sensul ,,a atinge, a prinde ceva cu mâna”:

5. A pune mâna+pe ceva.

În sensul propriu are sensul ,,a atinge, a prinde ceva cu mâna”:

Nu pune mâna pe bec că te frigi.

Iar în sens figurat înseamnă ,,a ajunge în posesiunea unui lucru (prin mijloace necinstite)”:

După ce a murit tatăl său, a pus mâna pe toată averea familiei.

6. Sărut mâna (sau mâinile).

Este o formulă politicoasă de salut adresată femeilor, preoților sau oamenilor în vârstă.

Mai este utilizată și forma Săru'mâna! în vorbirea familiară.

7. De la mână până la gură.

Este o locuțiune adverbială utilizată mai ales pe lângă verbul ,,a uita” și are sensul ,,rapid, în timp foarte scurt”.

Ți-am spus să pui mâncarea la încălzit și ai uitat de la mână până la gură.

Această expresie circulă în limbajul familiar și popular.

3.7.Uzul lexemului mână

Cuvântul mână este folosit în numeroase proverbe, într-o ediție îngrijită de Ion Dodu Bălan, dar și în Dicționarul proverbelor românești:

1) Cine strânge cărbuni cu mâna altuia, nici să mânjăște, nici să arde.

2) Calul și femeia să n-o dai pe mâna altuia.

3) Cine dă din mâini nu se îneacă.

4) Dă din mâini și ceru'ți va da.

5) Multe mâini face sarcina mai ușoară.

6) Unde nu poți prinde,

Mâna nu-ți întinde.

7) Mână pe mână spală și amândouă obrazul.

8) Mai ușor a ține un bostan în mână decât o albină.

9) Să nu știe mâna stângă ce face dreapta.

10) Dă cu o mână și ia cu o mie.

11) C-o mână te mângâie și cu alta te zgârie.

12) Cu mâna închisă muște nu poți prinde.

13) Cine e cu mâna lungă

Pierde și ce are în pungă.

14) Cine doarme cu undița în mână, fuge peștele din mână.

15) Viața omului, ca oul în mâna copilului.

16) Nu da bota în mâna prostului.

17) Decât ar fi un sac de carte și-o mână de minte, mai bine o mână de carte și un sac de minte.

18) Mâna care nu știe să scrie dă vina pe condei.

19) Bucurie mare în mâini străine.

20) Nu da ciomagul cui nu ești drag, nici sabia în mâna vrăjmașului.

21) Voinicu piere de mâna păcătosului.

22) Munca muncitorului pe mâna risipitorului.

3) Cu mâna cea dreaptă să aperi pe nărod și cu cea din stânga să-l sprijinești.

24) Arătura bună pururea îți dă în gură. N-o lăsa din mână.

25) Numai de nevoie armă în mână să iei, ș-atunci cu mare mâhnire a sufletului.

26) Vai de cel ce cade pe mână de intrigant! Că se vede legat de mâini și de picioare cu lanțuri ce nu le vede.

27) Mai bine la vatra ta cu pipa în gură, decât la palat împărătesc cu talerul în mână.

28) În revărsatul zorilor să fii cu sapa-n mână și să n-o lași din mână până la săptămână, dacă să ai pururea ceva în mână.

29) Munca din mână-ți nicicum să scape, că îmbucătura în gură-ți cu dulceață să-ncapă.

30) Mâna aspră, semn de muncă.

31) Mâna deschisă să ți-o ai la cel sărac și scăpătat.

32) Nu cu o mână să tragi și cu alta să zgornești, ci cu amândouă să îmbrățișezi.

33) La o mână de învățătură, se cere un car de purtare bună.

34) Dă din mâini, dacă vrei să ajungi la mal.

35) Omul de treabă nu iese cu mâna goală din casă.

36) Mâna altuia nu te scarpină cum îți place.

37) E rău când aștepți la mâna altuia.

38) E mult de la mână pân'la gură, dar de astăzi până mâine.

39) Sărută mâna pe care n-o poți mușca!

40) Ce-i în mână nu-i minciună.

41) Pe tot ce pune mâna se usucă.

42) Ce-și face omul cu mâna lui, nici dracul nu desface.

43) Cu mâini străine, numai jăratic să iei.

44) Cu mână străină, să iei numai foc.

45) Mâna gard n-are, dar nici pumnul, lacăt.

46) Când cotul se lovește, toată mâna pătimește.

47) Cine ține doi pepeni într-o mână rămâne fără niciunul.

48) Dai cu mâinile și umbli cu picioarele.

49) Unde pui mâna, pune și Dumnezeu mila.

50) Dumnezeu dă, numai trebuie să dai cu mâna.

51) Cinci degete sunt la o mână și unul cu altul nu se potrivește.

52) Mâna dreaptă, singură, ei este nedreaptă.

Lexemul mână este folosit de asemenea și în numeroase titluri de cărți:

1) Mâna neagră, roman.

2) Mână de nisip, versuri, Stancu Aurel, Galați, Editura ALMA, 1996.

3) Mâna, icoana spiritului, Iași, Editura Sedcom Libris, 1998.

4) Mâna cu efect întârziat, versuri, Izbășescu Gheorghe, Timișoara, Editura Helicon, 1997.

5) Mâna albă, roman, Schwartz Gheorghe, Iași, Editura Alfa, 2000.

6) Mâna destinului, roman,Marton Sandra, București, Editura Alcris, 1997.

7) Goupi Mână-Roșie, roman, Very Pierre, București, Editura Universal Dalsi, 1995.

8) O mână plină de speranță (Eine Hand voller Hoffnung), Pitești, Editura Paralela 45, 1998.

9) Mâna care scrie: spre o poietică a hazardului, Mavrodin Irina, București, Editura Eminescu, 1994.

10) Cu mâna pe condei și gândul la… cătușă, Zamfir George, București, Editura Amurg Sentimental, 2000.

11) Mâna stângă a întunericului, roman, Le Guin, Ursula K., București, Editura Nemira, 1994.

12) Mâna de mort:urmare la Contele de Monte Cristo de Al. Dumas, Le Prince, București, Editura Magna, 1993.

13) Aventurierul: Mâna neagră, roman, Extraordinarele aventuri în jurul lumii, Moselti Jose, May Karl, București, Editura Logos Star, 1993.

14) Chipul cel nefăcut de mâna omenească al Domnului nostru Iisus Hristos, București, Editura Anastasia, 1997.

15) Mâna destinului, Delinsky Barbara, București, Editura Lider, 2008.

16) Poezia și pictura merg mână-n mână, Kureliuk Kolea.

17) Mâna Fatimei, Falcones Ildefonso, București, Editura Rao, 2012.

18) Sărut mâna, Bratu Gabriel.

19) A patra mână, Irving John, București, Editura Humanitas, 2004.

20) O mână de oameni, Wiazenski Ana, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001.

21) Ochiul și mâna: scrieri despre artă, Valea Dumitru, Petroșani, Editura Fundației Culturale ,,Ion D. Sârbu, 2005.

22) O mână de oase, King Stephen, Oradea, Editura Aquila '93, 2004.

23) Mâna lui Giotto, Pears Iain, București, Editura Nemira, 2011

CONCLUZII

Am ales această temă întrucât sunt de părere că este un subiect actual, fapt arătat de numeroși lingviști într-o multitudine de studii și articole atribuite acestei probleme și anume, Frazeologia lexemului mână.

În demersul meu pentru ilustrarea importanței frazeologiei în limba română actuală, am început cu prezentarea primilor lingviști care au abordat această temă. Astfel, în primele pagini ale introducerii, am arătat că frazeologia are o deosebită însemnătate în ceea ce privește stilistica funcțională, dar și pentru modernizarea limbii române, reflectând nemijlocit schimbările care se produc în societate.

Tot în introducere,am consemnat faptul că frazeologia este adesea utilizată în situații concrete de comunicare, implicând și prezența unor factori afectivi.

În primul capitol, Aspecte teoretice, am definit frazeologia luând în considerare diversele păreri ale unor lingviști consacrați, fiecare dintre aceștia având considerații diferite în privința acestui fenomen. De asemenea am definit și frazeologismul, considerat în unanimitate drept obiect de studiu al frazeologiei. După definirea conceptului de frazeologism am precizat ierarhizarea tipurilor de frazeologisme. În acest sens, am întrebuințat clasificarea realizată de lingvistul Theodor Hristea.

În al doilea capitol, Lexemul mână în limba română, am expus originea termenului sus menționat, ca fiind unul de origine latină, care până la forma actuală, a suferit mai multe modificări. Făcând parte din fondul principal lexical, lexemul mână a beneficiat de-a lungul timpului, de multiple semnificații.

În acest capitol, am mai relevat formarea cuvintelor a căror constituire pornește de la acest termen, respectiv derivarea, compunerea și schimbarea valorii gramaticale.

În ultimul capitol, Frazeologia lexemului mână, am subliniat integrarea lexemului mână, în structura îmbinărilor sintactice și anume locuțiuni și expresii. În primul rând m-am referit la locuțiuni clasificându-le în locuțiuni substantivale, adjectivale, adverbiale și verbale. În al doilea rând, am evidențiat faptul că lexemul mână intră în componența unui număr mare de expresii, acestea reușind să exprime efecte stilistice surprinzătoare.

Atât în ceea ce privește locuțiunile, cât și expresiile am expus anumite remarci cu privire la elementele ce intră în structura compozițională a acestora.

Varietatea expresiilor a generat capacitatea acestora de a dezvolta mai multe sensuri, atât proprii cât și figurate, după cum am exemplificat în subcapitolul trei, Semantica. Sens propriu și sens figurat.

În continuare, am realizat relațiile de sinonimie, atât la nivelul locuțiunilor, cât și la nivelul expresiilor. Lexemul mână intră în construcția unor expresii frazeologice, acestea având posibilitatea de a dezvolta mai multe sensuri, fapt ce sugerează polisemia acestor unități frazeologice.

Fiind utilizate în cele mai variate situații de comunicare, unitățile frazeologice sunt rezerve de expresivitate, având uneori rolul de a impresiona.

Termenul mână face parte din alcătuirea unor proverbe, care încorporează în ele o variată și bogată experiență de viață, surprinzând momentele de maximă intensitate a rostirii, dar și din numeroase titluri de cărți.

În concluzie, am reușit să demonstrez faptul că de-a lungul timpului, lexemul mână s-a integrat în cadrul locuțiunilor și expresiilor care sunt folosite adesea și cărora li se pot atribui o mulțime de întrebuințări în diversele domenii de cercetare ale limbii române.

BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Sala, Marius, Enciclopedia limbii române, București, Editura Univers enciclopedic, 2001, p.224-225.

Bally, Ch., Traite de stylistique francaise, volumele I-II, Ediția a III-a, Paris, 1951, p.257-277.

Bălan Dodu, Ion, Cartea înțelepciunii populare. Proverbele, București, Editura Minerva, 1974.

Bidu-Vrănceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Modele de structurare semantică. Cu aplicații la limba română, Timișoara, Editura Facla, 1984.

Boroianu, C., Conceptul de unitate frazeologică: tipuri de unități, numărul 4, 1974, p.19

Bucă, Marin, Dicționar de metafore, Ediția a II-a, București, Editura Vox CART, 2007.

Călărașu, C., Mancaș, M., Ionescu-Ruxăndoiu, L., Dicționar general de științe ale limbii, București, Editura Științifică, 1997, p.210.

Ciobanu, Fulvia, Hasan, Finuța, Formarea cuvintelor în limba română, volumul I, București, Editura Academia Republicii Socialite România,1970, p.82-166.

Ciorănescu, Al., Dicționarul etimologic al limbii române, București, Editura Saeculum I.O., 2007, p.509.

Colțun, Gheorghe, Aspecte ale frazeologiei limbii române, Chișinău, 1997.

Colțun, Gheorghe, Asupra corelației dintre expresiile frazeologice și părțile de vorbire, Chișinău, Editura Știința, 1984, p.7.

Colțun, Gheorghe, Frazeologia limbii române, Chișinău, Editura ARC, 2000, p.21-27, 60.

Colțun, Gheorghe, Enigme ale frazeologiei, Suceava, Editura Bucovina Viitoare, 1998, p.5.

Colțun, Gheorghe, Studiu de stilistică frazeologică, Chișinău, 2001, p.53.

Colțun, Gheorghe, Particularități lexico-gramaticale și semantico-stilistice ale frazeologismelor în limba română, Chișinău, 2002, p.13.

Comșulea, Elena, Șerban, Valentina, Teiuș, Sabina, Dicționar de expresii și locuțiuni, Editura Știința, 1998.

Constantinescu-Dobridor, Gh., Bulgăr, Gh., Dicționar de arhaisme și regionalisme I, București, Editura SAECULUM VIZUAL, 2007.

Constantinescu-Dobridor, Gh., Dicționar de termeni lingviști, București, 1998, p.154.

Corlățeanu, Nicolae, Melniciuc, Ion, Lexicologia, Chișinău, Editura Lumina, 1992, p.118.

Coteanu, Ion, Forăscu, Narcisa, Bidu-Vrănceanu, Angela, Limba română contemporană. Vocabularul, Ediție revizuită și adăugită, 1985, p.88.

Croitoru Bobârniche, Nina, Dicționar de argou al limbii române, Editura Arnina.

Cuceu, Ion, Dicționarul proverbelor românești, București, Editura Litera Internațional, 2006.

Densușianu, Ovid, Istoria limbii române, volumul II, București, Editura Științifică, 1961, p.39, 95-96.

Dicționarul explicativ al limbii române/Academia Română. Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Ediția a II-a, revizuită, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.

Dimitrescu, Florica, Locuțiuni verbale în limba română, Iași, Editura Academiei, 1997.

Dimitriu, Corneliu, Gramatica limbii române explicată, Iași, Editura Junimea 1982, p.50.

Dobrescu, Alexandru, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, Editura LITERA, 1997.

Duda, Gabriela, Dicționar de locuțiuni ale limbii române, București, Editura ALL EDUCATIONAL, 2007.

Forăscu, Narcisa, Dificultăți gramaticale ale limbii române, București, Editura Universității din București, 2001.

Groza, Liviu, Tendințe ale frazeologiei românești actuale, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, II.

Hristea, Theodor, Frazeologia și importanța ei pentru studiul limbii române, în Limbă și literatură, numărul 1, 1984, p.5-13.

Hristea, Theodor, Frazeologie și etimologie, în Limba română, numărul 2, București, 1977, p.8-12.

Hristea, Theodor, Introducere în studiul frazeologiei, în Sinteze de limba română, București, Editura Albatros, 1984, p.134-159.

Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, București, Editura Albatros, 1984, p.35.

Istoria limbii române, București, Editura Academia Republicii Socialiste România, 1969, p.307.

Popa, Ion, Popa, Marinela, Limba română: gramatică, fonetică, vocabular, ortografie și ortoepie, București, Editura Niculescu, 2011, p.46.

Rosetti, Al., Istoria limbii române, volumul I, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p.37, 611.

Tomici, Mile, Dicționar frazeologic al limbii române, București, Editura SAECULUM VIZUAL, 2009.

Volceanov, Anca, Volceanov, George, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, Editura LIVPRESS,1998.

Zanne, I., Proverbele românilor, volumele I-X, prefață de G. Dem Teodorescu, București,Editura Socec,1895-1905.

Zugun, Petru, Lexicologia limbii române, Iași.Editura Tehnopress, 2009.

BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Sala, Marius, Enciclopedia limbii române, București, Editura Univers enciclopedic, 2001, p.224-225.

Bally, Ch., Traite de stylistique francaise, volumele I-II, Ediția a III-a, Paris, 1951, p.257-277.

Bălan Dodu, Ion, Cartea înțelepciunii populare. Proverbele, București, Editura Minerva, 1974.

Bidu-Vrănceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Modele de structurare semantică. Cu aplicații la limba română, Timișoara, Editura Facla, 1984.

Boroianu, C., Conceptul de unitate frazeologică: tipuri de unități, numărul 4, 1974, p.19

Bucă, Marin, Dicționar de metafore, Ediția a II-a, București, Editura Vox CART, 2007.

Călărașu, C., Mancaș, M., Ionescu-Ruxăndoiu, L., Dicționar general de științe ale limbii, București, Editura Științifică, 1997, p.210.

Ciobanu, Fulvia, Hasan, Finuța, Formarea cuvintelor în limba română, volumul I, București, Editura Academia Republicii Socialite România,1970, p.82-166.

Ciorănescu, Al., Dicționarul etimologic al limbii române, București, Editura Saeculum I.O., 2007, p.509.

Colțun, Gheorghe, Aspecte ale frazeologiei limbii române, Chișinău, 1997.

Colțun, Gheorghe, Asupra corelației dintre expresiile frazeologice și părțile de vorbire, Chișinău, Editura Știința, 1984, p.7.

Colțun, Gheorghe, Frazeologia limbii române, Chișinău, Editura ARC, 2000, p.21-27, 60.

Colțun, Gheorghe, Enigme ale frazeologiei, Suceava, Editura Bucovina Viitoare, 1998, p.5.

Colțun, Gheorghe, Studiu de stilistică frazeologică, Chișinău, 2001, p.53.

Colțun, Gheorghe, Particularități lexico-gramaticale și semantico-stilistice ale frazeologismelor în limba română, Chișinău, 2002, p.13.

Comșulea, Elena, Șerban, Valentina, Teiuș, Sabina, Dicționar de expresii și locuțiuni, Editura Știința, 1998.

Constantinescu-Dobridor, Gh., Bulgăr, Gh., Dicționar de arhaisme și regionalisme I, București, Editura SAECULUM VIZUAL, 2007.

Constantinescu-Dobridor, Gh., Dicționar de termeni lingviști, București, 1998, p.154.

Corlățeanu, Nicolae, Melniciuc, Ion, Lexicologia, Chișinău, Editura Lumina, 1992, p.118.

Coteanu, Ion, Forăscu, Narcisa, Bidu-Vrănceanu, Angela, Limba română contemporană. Vocabularul, Ediție revizuită și adăugită, 1985, p.88.

Croitoru Bobârniche, Nina, Dicționar de argou al limbii române, Editura Arnina.

Cuceu, Ion, Dicționarul proverbelor românești, București, Editura Litera Internațional, 2006.

Densușianu, Ovid, Istoria limbii române, volumul II, București, Editura Științifică, 1961, p.39, 95-96.

Dicționarul explicativ al limbii române/Academia Română. Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Ediția a II-a, revizuită, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.

Dimitrescu, Florica, Locuțiuni verbale în limba română, Iași, Editura Academiei, 1997.

Dimitriu, Corneliu, Gramatica limbii române explicată, Iași, Editura Junimea 1982, p.50.

Dobrescu, Alexandru, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, Editura LITERA, 1997.

Duda, Gabriela, Dicționar de locuțiuni ale limbii române, București, Editura ALL EDUCATIONAL, 2007.

Forăscu, Narcisa, Dificultăți gramaticale ale limbii române, București, Editura Universității din București, 2001.

Groza, Liviu, Tendințe ale frazeologiei românești actuale, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, II.

Hristea, Theodor, Frazeologia și importanța ei pentru studiul limbii române, în Limbă și literatură, numărul 1, 1984, p.5-13.

Hristea, Theodor, Frazeologie și etimologie, în Limba română, numărul 2, București, 1977, p.8-12.

Hristea, Theodor, Introducere în studiul frazeologiei, în Sinteze de limba română, București, Editura Albatros, 1984, p.134-159.

Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, București, Editura Albatros, 1984, p.35.

Istoria limbii române, București, Editura Academia Republicii Socialiste România, 1969, p.307.

Popa, Ion, Popa, Marinela, Limba română: gramatică, fonetică, vocabular, ortografie și ortoepie, București, Editura Niculescu, 2011, p.46.

Rosetti, Al., Istoria limbii române, volumul I, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p.37, 611.

Tomici, Mile, Dicționar frazeologic al limbii române, București, Editura SAECULUM VIZUAL, 2009.

Volceanov, Anca, Volceanov, George, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, Editura LIVPRESS,1998.

Zanne, I., Proverbele românilor, volumele I-X, prefață de G. Dem Teodorescu, București,Editura Socec,1895-1905.

Zugun, Petru, Lexicologia limbii române, Iași.Editura Tehnopress, 2009.