Folosirea Operei Lui Ion Creanga In Predarea Limbii Si Literaturii Romane
Folosirea operei lui Ion Creangă în predarea
Limbii și literaturii romane
CUPRINS
Argument
Capitolul I.Opera lui Ion Creangă.Prezentare generală
1.1 Aspecte din viața lui Ion Creangă
1.2 Originalitatea operei lui Ion Creangă
1.3 Scriitorul și arta lui
Capitolul 2.Modalități de folosire a operei lui Ion Creangă în formarea și educarea elevilor de vârstă școlară mică.
2.1 Contribuția textelor literare asupra educației morale a elevului
2.2 Strategiii didactice folosite în predarea textelor lui Creangă
2. 3 Metode activ-participative utilizate în orele de limba și literatura română
Capitolul 3.Lucrări din opera lui Ion Creangă accesibile elevilor.
3.1 Lumea poveștilor și Universul povestirilor
3.2 Spațiul și timpul în Amintiri din copilărie
3.3
Capitolul 4. Cercetare.
1.1 Obiectivele cercetarii
1.2 Etapele desfășurării și elaborării lucrării.Metode de cercetare folosite
1.3 Eșantionul investigat
1.4 Realizarea și desfășurarea cercetării
1.5 Prezentarea rezultatelor cercetării.Analiza și interpretarea rezultatelor
Concluzii finale și recomandari
INTRODUCERE
Scopul lucrării și argumentul alegerii temei
Unul din obiectivele importante ale sistemului de învățămând îl reprezintă, pregătirea copilului pentru viață, iar acest lucru nu se poate realiza decât în condiții prielnice cu ajutorul comunicării, devotamentului și respectului față de valorile morale ale celui mic.
Orice operă literară valoroasă contribuie la cunoașterea vieții. Încă de la venirea copilului la școală, acesta trebuie să învețe să iubească literatura și să înțeleagă importanța ei. Odata pătrunși în lumea operelor, copiii vor începe să-și orienteze atenția către diferite genuri literare.
În opinia mea, opera literară are o importanță deosebita în educarea elevilor mici, datorită avantajelor pe care aceasta le oferă. Valorifică frumusețea copilăriei, a inocenței, a nesiguranței, conturând astfel etapa cu cea mai fericită vârstă. Tocmai de aceea, am ales sa privesc universul copilariei prin ochii marelui scriitor Ion Creangă. Am descoperit o lume fascinantă, o lume dedicată copiilor și nu numai.
În primul rând, vorbind despre Ion Creangă, vorbim despre cultura, despre copilărie, oameni valoroși, povești, și nu în ultimul rând despre tradițiile poporului român. Acesta este un scriitor cunoscut și iubit de toate sufletele mici și pure, copiii, aceștia sunt vrăjiți de personajele cărora autorul le-a dat viață, astfel prin intermediul poveștilor dau naștere unui univers imaginar în care cred și pe care îl trăiesc cu bucurie. Am luat contact cu opera marelui scriitor încă din anii copilăriei mele, atunci când mama îmi citea înainte să adorm poveștile lui Creangă. În clasele primare am început să citesc singură și am fost impresionată de poznele și peripețiile personajelor. Am ales această temă datorită felului în care autorul humuleștean și-a lasat amprenta asupra mea și a miilor de generații. Alegerea temei mă ajută la aprofundarea cunoștințelor legate de viața și opera lui Ion Creangă, despre modul cum și-a scris operele.
Nu contează vârsta când este vorba de Poveștile și povestirile lui. Toți putem învăța din concluziile desprinse de către autor. La Ion Creangă mi-a plăcut felul cum a scris, dar mai ales că ne-a împărtășit momentele frumoase ale copilăriei sale. Curiozitatea, dorința de a cunoaște cât mai multe informații care mă vor ajuta în viitoarea mea profesie, au condus la alegerea temei.
În al doilea rând, dacă vom citi creațiile lui Creangă în ordinea în care au fost scrise, vom observa strânsa legătură dintre viața scriitorului și opera sa literară prin care și-a brodat cu mare fidelitate gândurile, preocupările, năzuințele și nedumeririle. A fost un mare educator pentru popor. Omul stă în centrul operei sale, alcătuind măsura tuturor lucrurilor, cu inteligența, cu munca și ambiție. Omul înțelept și activ constituie idealul uman al scriitorului.
Opera marelui scriitor, prin stilul său și prin emoțiile pe care le exprimă are o deosebită influență în viața școlară a elevilor, în primul rând, prin originalitatea operelor, dar și a evenimentelor hazli din copilaria autorului, care mai târziu au devenit motive ale creației sale.
Operele sunt plăcute de copii, deoarece conțin momente pline de acțiune, sunt comice și cu trăire emoțională puternică. Aceste scrieri trezesc interesul copiilor, le redă aspecte reale din trecutul poporului, vorbește despre viața oamenilor și a animalelor, despre muncă și profesii. Le dezvoltă vocabularul, imaginația și cunoștințele despre mediul înconjurator. obiceiurile și tradițiile trecutului. Basmele și poveștile au rămas operele cele mai iubite de către elevi. Basmele sunt cele mai îndrăgite și au influențe pozitive asupra celor mici, dezvolvându-le voința și o personalitate puterrnică. Aceste creații îi determină pe elevi să pătrundă în lumea cărților și sa fie interesați să citească și să descopere lucruri noi. Impresiile puternice, rămân mult timp în mintea cititorilor, deorece aceștia parcurg spații imense, ajungând în trecut și viitor, într-un timp foarte scurt.
În concluzie, copiii care au o lectura bogată, se deosebesc de ceilalți copii: sentimentele pe care aceștia le trăiesc sunt mai variate, gama cunoștintelor este mai vastă, posibilitatea de a înțelege bucuriile și suferințele altora este mai mare comparativ cu elevii care nu citesc. De aceea consider importantă și fundamentală opera lui Ion Creangă în primii ani de viață ai copilului.
CAPITOLUL I
Opera lui Ion Creangă.Prezentare generală
1.1 Aspecte din viața lui Ion Creangă
Ion Creangă a fost un scriitor român iubit și recunoscut datorită basmelor, povestilor și poveștilor sale. Datorită operei sale autobiografice ’’Amintiri din copilarie’’este considerat unul dintre clasicii literaturii române.
Se ia ca dată de naștere 1 martie 1837 fiindcă scriitorul însuși o declară într-un fragment autobiografic în albumul Societății ’’Junimea’’.Nu există un act oficial cu privire la acest lucru, evidența nașterilor pe acea vreme erau ținute de către biserică.
’’Sunt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului,Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipiring, județul Neamțului….’’1
O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839,conform singurului document autentic:o condica(mitrică) de nou-nascuți din Humulești, descoperită și publicată de arhivistul ieșean Gh.Ungureanu.
Ion Creangă a avut șapte frați ți surori.Familia lui Ștefan și a Smarandei a avut 8 copii:ION, Zahei, Maria, caterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei copii pier din copilărie. Ecaterina în 1893, iar Zahei, Maria și Ileana trăiesc până în 1919.
1846-1853 Copilăria din satul de munte și anii de școala sunt bine cunoscute datorită operei sale ,,Amintiri din copilărieî’. În 1846 începe școala de pe lângă biserica din satul natal avântu-l dascal pe’’badița Vasile’’(Vasile a Iloaiei). Școala fiind înființată la îndemnul parohului Ion Humulescu. La inițiativa bunicului matern David Creangă mama Smaranda îl încredințează acestuia. Acesta îl duce, împreună cu fiul său mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistriței, la Broșteni, unde învață cu profesorul Nanu, până în momentul în care acesta ia râie de la caprele gazdei, Irinuca.
1853-1854 Este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu.
1854-1855 Mama Smaranda dorește să-l facă preot,și acesta este înscris la ’’fabrica de popi’’ ,Școala catihetică din Făltinceni.
Aici nu mai este cunoscut drept Nică a lui Ștefan a Petrei,ci Ion Creangă,nume păstrat toată viața.
1858 Școala din Fălticeni a fost destiințată ,acesta pleacă la Iași și ajunge elev la Seminarul teologic ’’Veniamin Costachi’’ de la Socola.Între timp absolvește cursul seminarului.Aceste se desparte cu greu de viața de țăran după cum mărturisește și în amintirile lui.
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
1859 Tatăl său moare,departe de satul Humulești,pe moșia Făcăuți (mormântul se află la Prigoreni,lângă Tg,Frumos,localitate legată de Neculce).
Se căsătorește cu Ileana,fata preotului Ion Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfinți. La 26 dec.1859 devine diaconul bisericii ’’Sfânta Treime’’.Acesta nu era mulțumit de starea sa datorită lipsei de vocație preoțească.
1860-Se naște fiul acestuia,Constantin.la 19 decembrie.
1864- Acesta se înscrie la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi și este un elev foarte bun .Titu Maiorescu i-a fost profesor. Acesta este mulțumit și-l pune învățător la Școala primaraă nr.1 din Iasi. La finalul școlii preparandale, Creangă iese pe loccul 1.
La 10 iunie 1865 devine institutor,cu certificate de absolvire.Profesie care îi se potrivește cel mai mult datorită temperamentului acestuia.Tot în acest an moare și mama Smaranda,bolnavă de epilepsie(aceeași boală va avea și Ionica)
1859-1872 Timp de 12 ani este slujitor al altarului, este dascal, diacon, la bisericile din Iași. La 10 octombrie 1872 este exclus din cler datoritaă unor abateri disciplinare. Îl părăsise nevasta,trăsese cu pușca în ciorile care murdareau turla bisericii Golia și se tunsese civil. Lucruri care nu puteau fi acceptate unui diacon. Abia în anul 1993,dupa 122 de ani,s-a luat o decizie reparatorie și Creangă a fost reprimit în rândul clerului, ca diacon.Tot atunci a fost dat afara și din învățământ, starea lui materială a avut de suferit. Până la intervenția lui Maiorescu, răspopitul a fost nevoit să deschidă un debit de tutun împreună cu fratele său Zahei.
1864-1889 Creangă a fost timp de 25 de ani un pedagog foarte bun, a slujit școala, chiar dacă între anii 1872-1874 a fost destitiut. Întocmește 4 manuale școlare, alături de alți institutori.
1873-După ani de proces, tribunalul ia o decizie de divorț. Copilul său de 12 ani este încredițat
lui Creangă acesta câștingând procesul. Tata grujuliu, caută o casă unde să locuiască împreună cu fiul său. O găsește în mahalaua Țicau și se mută în bojdeucă. Ca gospodină, o aduce pe Tinca Vartic, cu aceasta va trăi toată viața , fără să se căsătorească legitim.
1875-Odata stabilit în Țicău viața îi oferă ocazia de a îl cunoaște pe poetul Mihai Eminescu. Acesta era revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul descoperă, la o consfătuire ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit a lui Creangă. Aceștia au devenit prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube ’’Bolta Rece’’ ori la alte hanuri ieșene. Aceștia se alintau ’’badiță’’ Ion respectiv’’badiță’’Mihai.
Este cea mai frumoasă prietenie bazată pe încredere și respect din istoria literaturii române. Eminescu și Creangă s-au sfătuit,ajutat, iubit și completat unu pe celalalt. Aceștia erau frați și prieteni în același timp. Mihai Eminescu îl determină să scrie și îl introduce în cenaclul Junimii. Creangă devine la 36 de ani ,scriitor, la îndemnul prietenului său. Acesta citește ,,Soacra cu trei nurori’’ publicată la 1 octombrie 1875 în Convorbiri literare. Eminescu a locuit o perioadă de timp în bojdeuca din Țicău. Totul se întampla înaintrea plecării lui Mihai la București în fără să se căsătorească legitim.
1875-Odata stabilit în Țicău viața îi oferă ocazia de a îl cunoaște pe poetul Mihai Eminescu. Acesta era revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul descoperă, la o consfătuire ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit a lui Creangă. Aceștia au devenit prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube ’’Bolta Rece’’ ori la alte hanuri ieșene. Aceștia se alintau ’’badiță’’ Ion respectiv’’badiță’’Mihai.
Este cea mai frumoasă prietenie bazată pe încredere și respect din istoria literaturii române. Eminescu și Creangă s-au sfătuit,ajutat, iubit și completat unu pe celalalt. Aceștia erau frați și prieteni în același timp. Mihai Eminescu îl determină să scrie și îl introduce în cenaclul Junimii. Creangă devine la 36 de ani ,scriitor, la îndemnul prietenului său. Acesta citește ,,Soacra cu trei nurori’’ publicată la 1 octombrie 1875 în Convorbiri literare. Eminescu a locuit o perioadă de timp în bojdeuca din Țicău. Totul se întampla înaintrea plecării lui Mihai la București în căutarea unei soarte mai bune, în anii 1876-1877.
1875-1883 Mihai Eminescu i-a dat ceea ce îi lipsea lui Creangă: încrederea de a vedea cu ochi buni scrierile sale și de a le publica, deoarece erau foarte bune. Astfel facute cunoscute au încantat sufletele cititorilor și au avut un real success în lumea literaturii române. Acum este timpul capodoperelor povestitorului; acum este și timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul a facut ca în 1883 amândoi să se îmbolnăvească și sa nu mai scrie nimic important,dupa acest an. Dupa Soasca cu trei nurori, Creangă publică în Convorbiri literare: opere de seamă, care au fost citite și cunoscute de-a lungul timpului de mii și mii de cititori.
1883-1889 Boala iși pune amprenta asupra lui Creanga în același timp cu Eminescu. Are epilepsie iar crizele îi aduc o suferință de șase ani. La aflarea veștii din presă că Eminescu este bolnav,îl apucă disperarea. Cade chiar în clasă, în fața școlarilor, stând mult timp în concedii medicale. P leacă la Slănic Moldova pentru a se trata.
1889-15 iunie Povestitorul află, tot din ziare, că la ospiciul dr.Șuțu din Capitală s-a stins fratele Mihai’’. Plângea ca un copil și murmura tremurând de suspine: ,,Bădie Mihai’’! A suferit mult după pierderea marelui său prieten. Pe la începutul lunii august, o altă veste care l-a întristat din nou pe povestitor: Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeucă, s-a otravit cu arsenic la mănăstirea Văratec.
1889,31 decembrie. Ion Creangă coboară din Țicău, și se îndreapta către o franzelă de pe Strada Lăpușneanu, mănâncă pofticios gogoși cu dulceață. Bea împreună cu profesorul Drăghici câte un coniac, totul petrecându-se în zi de sărbătoare. Apoi amicul său l-a condus pănă aproape de bojdeuca și i-a urat ‘’’La mulți ani’’!. Primește colindători, se bucură de sărbătoare, își amintește cum umbla prin Humulești cu uratul. În acea noapte își dă duhul. Prietenii l-au pus în sicriu. Când să-l scoată, parcă bojdeuca nu-l lăsa să plece la cimitir. Coșciugul era prea mare, ușile prea strâmte. Nu avea cum să iasă.Amicii au stricat zidul de lut, dintre ferestrele odăii de curat. Prin acea spărtură, l-au scos afară și l-au dus la cimitirul Eternitatea, unde a fost înmormantat pe 2 ianuarie 1890.
1.2 Originalitatea operei lui Ion Creangă
În opera acestui mare creator, ne este dat să întâlnim mai mult decât ne este dat să vedem în viață. Ion Creangă fiind singurul în acest fel din literatura română. Ion Creangă, fiu de țăran, și-a petrecut copilăria și adolescența în mijlocul poporului, a făcut târziu studii mediocre în satul natal, după care a urmat alte studii în diferite școli dar cu întreruperi. A debutat strălucitor în literatură la treizeci și șase de ani, fiind unul dintre singurii scriitori originali din literatură. Opera lui Creangă a luat naștere din copilaria și trăirile sale, de aceea o putem numi o împletire armonioaă între viață și operă.
Scriitorul nu era doar un povestitor care a adus încântare printre junimiști, era un bijutier delicat, avea un scris subțire și frumos, revenea asuprea cuvintelor ori de câte ori considera că este necesar. Frazele erau bine lucrate și cizelate. Trăsăturile fundamentale ale scrisului lui Creangă sunt: rațiunea populară, buna dispoziție, umorul, cunoșterea incontestabilă a limbii. Toate acestea, alcătuiesc creația genialului povestitor. În opera sa se oglindește viața țăranului humuleștean. Pentru noi aceasta nu pare decât o viață plină de neajunsuri, în care săracia predomină la orice pas. Fericirea copiilor rezumându-se la lucruri banale precum ar fi: scăldatul pe apucate în Ozana, uratul cireșelor, mersul cu colindul. Toate aceste aspecte de viață, sunt cosmopolizate de către autor, dându-le o încărcătură comică, creând astfel o societate țărănescă bazată pe glume și ironii ascunse. Ion Creangă rămâne vocea țăranilor și a mesajelor existenței lor, limbajul său este unul specific, autohton. De aceea , G.Călinescu îl socotește ’’poporul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune’’. [1]
Creangă este poporul, ideile sunt ale poporului, al lui Creangă este talentul, pe care îl dobândește din naștere și cu care șlefuiește poporul. Creangă este cel mai renumit, cel mai familiar autor de la începutul copilăriei fiecărui cititor. Opera redă omul românesc, care nu a luat contact prea mult cu orașul, condus de către simțurile rațiunii. Acesta, are o sensibilitate aparte pentru omul rustic și pentru sat ca mediu de viață.
,, Popularitatea’’lui Ion Creangă este, de fapt, utilizarea unui stil fără podoabe meșteșugite. Este unul dintre singurii scriitori care a trăit și a înțeles cel mai bine poporul, de aceea a reușit cel mai bine să-l redea. Fără implementarea influențelor străine a păstrat orginalitatea gândirii și limba românească. În acest fel nu există o scriere mai autentică și clară în literatură decât a sa. Izolarea de influențele Occidentului, l-au făcut mai special,mai prețios și apreciat. Scrierile fără nicio influență stăină redau, adevăratul spirit al poporului. Întrutotul predomină lipsa de artificialitate a umorului, în acest fel, autorul este plin de un haz frumos și de o bunătate îngerescă.
Poveștile sale sunt îmbrăcate cu acel aer de țară, sunt readuse expresiile, apropourile, dialogurile sincere, glumele naive și cunoștințele mediocre. Tot ceea ce îl diferențiază pe povestitor de ceilalți scriitori este: sinceritatea, spontaneitatea și optimismul cu care tratează situațiile de viață. Creangă, un om isteț și iute la minte, dar cu puține cunoștințe, a făcut ca poveștile sale să aibă un real succes, datorită, faptului că a surprins ceea ce pe oameni îi interesa cu adevărat. Dacă devenea un om cult s-ar fi îndepărtat de îndeletnicirile căpătate în copilărie și ar fi devenit ca toți ceilalți povestitori.’’Creangă-cel mai mare și isteț care a grăit odată, și a grăit din tot sufletul poporului nostru, așa că a grăit odată și bine pentru toți.’’(Mircea Scarlet,Posteritatea lui Creangă,Editura Cartea Românească,1990.pg.38)
Ion Creangă, a fost denumit ,,Împăratul Poveștilor’’, datorită felului în care și-a structurat opera. Ne-a purtat după un meleag pe altul, de la un personaj la altul, transpunând cititorul, pentru puțin timp departe de lumea obișnuită. Râsul predomină în creațiile sale de la început, până la sfârșit, cu mici excepții. Concepția optimistă despre viață și înțelepciunea pe care a dobândit-o din familie, l-au ajutat în realizarea operei. Cu încrederea în viață și în forțele lumii,provoacă râsul, prin ușurința cu care abordează fiecare temă a scrierilor sale. Râsul constă în comicul personajelor, felul în care povestitorul le mânuie, precum niște păpuși. Talentul de povestitor cu care narează întâmplările este plin de umor.
Anii copilăriei și adolescenței, au reprezentat, anii în care toate cunoștintele autorului s-au sedimentat, au prins contur. Anii tinereții, au readus temelia solidă a cunoștințelor și amintirilor, fapt ce a dus la transformarea țăranului în mare scriitor. Mihai Eminescu, a fost singurul care a înțeles genialitatea humuleșteanului și l-a îndreptat către Junimea. Acesta a înțeles trăirile, scrierile și deciziile de-a lungul vieții. Scriitorul, a adunat din glasul poporului, lucruri puțin memorabile, pe care le-a transformat în adevărate creații de valoare, devenind modele în proza românească. Acesta nu scria după cum vorbea. Pronunțarea este a artistului nu a țăranului, cu atât mai puțin a culegătorului de basme. Toți critici, au văzut în povestitor un exponent, dar humuleșteanul nu este doar atât. Îi limitează meritele și îi pune la îndoială unicitatea prin faptul că îl vede drept un reprezentant al unei mulțimi. Un al doilea Creangă este de neconceput, de aici și falsa idee că în popor există mii de Creangă. Este unul dintre cei mai complicați scriitor români, chiar dacă operele sale par pe înțelesul tuturor. Nimeni nu a reușit sa facă o analiză clară a scrierilor, chiar dacă se vorbește de peste un veac de ele. Fără a fi citit Decameronul, creează unul moldav. Poveștile se pot alătura scrierilor italianului,poate chiar nuvela Moș Nichifor Coțcariul le întrece prin calitatea înțelesurilor și ambiguității. La fel ca Boccaccio, este un renascentist al plaiurilor moldovenești, fapt ce nu a fost observat de către biografii săi. Un om cu idei, fără pretenții, ironic și batjocoritor era cu greu suportat de către contemporani.
Eroii poveștilor sunt mereu în acțiune, fiecare este stăpânit de o trăsătură definitorie.Aceștia sunt diferiți de autor chiar dacă stilul său este peste tot,nu putem susține că este prezent sub sute de înfățișări. Nu a fost un ’’scriitor popular’’ sau un ’’culegător popular’’ precum a fost denumit. Folclorul este folosit penru crearea lumii,considerat o coordonată a vieții. Felul în care a modelat materialul brut și a amprentat propriul geniu se bucură de-un produs de calitate . Poveștile nu sunt scrise de dragul de a fi scrise, fiecare are un argument solid,o temă bine dezvoltată, valabilă și întânlită în viața satului. Fantasticul intensifică deznodământul temei, acesta poate lipsi precum lipsește în Soacra cu trei nurori.
Autorul a murit fără a-și vedea amintirile și povestirile într-un volum, deși ele erau publicate în Convorbiri literare.Constantin Creangă, fiul, a inițiat publicarea operelor tatalui său. Astfel apare ediția I a operelor, ediția din Iași în două volume Povești, vol.I, 1890. Amintiri din copilarie si Anecdote, vol II,1892. Iacob Negruzzi spune despre opera lui Creangă că ’’este hazlie și chiar sănătoasă, era totuși rodul unui intelect necultivat și deci un soi de buruiană, care oricât de colorată și înmiresmată, tot buruiană rămânea’’. Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru’’. (Zoe Dumitrescu Bușulenga,Ion Creangă,Editura Pentru Literatură, 1963, pg.10 pg. 14)
Opera lui Creangă, nu este vastă dar are o încarcătură emoțională artistică puternică. A folosit în poveșile sale teme populare inspirate și din alte țări, dar a personalizat toate împrumuturile. A scris mai multe povești: ,,Soacra cu trei nurori’’, ,, Capra cu trei iezi’’ și ,,Punguța cu doi bani’’. ,,Danilă Prepeleac’’, ,,Povestea porcului’’, ,,Povestea lui Stan Pațitul’’, ,,Fata babei și fata moșneagului’’, ,,Ursul Păcălit de vulpe’’, ,,Ivan Turbincă’’, basmul cult: ,,Povestea lui Harap Alb’’, povestiri: ,,Moș Ion Roată și Unirea’’, ,,Moș Ion Roată și Vodă Cuza’’, ,,Cinci pâini’’, Poveste ,,Prostia omenescă’’, ,,Povestea unui om leneș’’,o nuvelă ,,Moș Nichifor Coțcariul’’ și fragmentul de basm ‚,,Făt-Frumos fiul iepei’’, apărut postum. Volumul ,Amintiri din copilărie’’ și fragmentul de basm ,,Făt-Frumos’’.
În toate poveștile și povestirile lui Creangă oamenii trăiesc viața cu o înseninătate profundă. Poveștile lui Creangă sunt etape rupte din viața reală a poporului. Imaginea satului, a gospodăriilor și împrejurimilor este realizată prin descrierea caselor. ,,Soacra cu trei nurori’’, ,,Stan Pățitul’’, Badea Ipate, sunt oameni simpli de la țară, Humuleșteni. Exagerarea o aplică dimensiunilor fizice care duc către absurd. În acest fel conturează trăsături morale și intelectuale personajelor.. În opera sa aceștia se numesc: Ochilă, Flămânzilă, și Păsari-Lăți-Lungilă și Gerilă, Setilă sunt flăcăi din sat precum și dascălii Mogorogea, Trăsnea și ceilalalți din Amintiri. Prin răsturnarea realității, râde de ea, în acest fel dă naștere sentimentului de relativitate, satira. Chiar și în capra cu trei iezi, aceștia sunt copiii lui Ștefan a Petrei, iar capra o mamă văduvă cu trei feciori. În loc de capră, un nume femeiesc, în loc de iezi să punem copiii, iar în loc de lup un țăran rău și lacom, iar totul se va transforma într-o nuvelă țărănească. Acesta redă în operele sale numele sătenilor cu mândrie, deoarece întâmplările au fost săvârșite de oamenii satului său. Imaginile, figurile de stil, asemănările lui Creangă sunt proverbe sau zicători caracteristice poporului, expresii adunate din inima acestuia. Cugetările specifice sunt la Creangă mijloacele unui artist original. El este reprezentantul poporului. Expresiile caracteristice în scrisul lui Creangă prezintă o natura nefinisată și glumeață, un stil bogat, ulilizând formele oralității.
Amestecul dintre fabulos și real este o caracteristică a creației lui Creangă. Viziunea despre lume, personalitatea artistică evidențiază originalitatea realismului. Rămâne în sfera tematică,unde relațiile sociale și familiale sunt în funcție de mentalitățile și interesele comunității Concepția despre viață este dată de către poporul din care face parte. Țăranii din totdeauna au avut certitudinea cunoșterii forțelor întunecate,care au lucrat împotriva lor,credeau în forțele binelui asupra răului. Creangă a crezut în viață și în puterea ei, astfel a privit cu ostilitate dracii, moartea și dușmanii. Ivan Turbincă înfrânge moartea în numele fericirii oamenilor.Forța cu care îi înzestrează pe oameni în operele: Ivan Turbincă și Dănilă Prepeleac împotriva răului duc la dispariția superstiției. Creangă crede în forța rațiunii omului contra forței iraționale. Titu Maiorescu i-a sugerat sǎ scrie manuale, iar Eminescu l-a îndreptat către Junimea, Creangǎ pe lână faptul că și-a descoperit talentul creator, a dezvoltat și o deprindere artisticǎ, de scriitor. Exprimarea în scris nu a reprezentat un mod de a se destǎinui, cum au relatat unii. A avut viziunea și capacitatea de a atinge cote înalte asupra creației.
Ion Creangă este un autor recunoscut și renumit. Opera sa a primit numeroase merite.Are un talent portretistic și descriptiv.Compune bine, face portrete reușite și restituie frumos natura. În Amintiri este înduioșător dar și humorist.
Din aceste aspecte ar ieși ca Ion Creangă este un autor asemănător lui Flaubert care face cuvintele mai frumoase prin epitete și comparații,opera este lirică iar poveștile sale sunt bine lucrate, șlefuite, nici măcar științifice. Câte afirmații atâtea neadevăruri.
Ion Creangă nu are metafore,comparațiile întâlnite prin opera sa sunt expresii ale vorbirii obișnuite. Alt talent descriptiv nu există. Un al treilea aspect,portretele sale sunt plate. În Amintiri face descrierea geografică a satului, a locuitorilor, a bisericii. Este o descriere în ansamblu,nu folosește figuri de stil. Trece la o descriere de interior în care vorbește despre locul nașterii, casa părintească, stâlpul hornului de care maica-sa lega o sfoară cu motocei, de crăpau mâțele jucându-se cu ele, de cuptorul după care se pitea. Vorbește despre fericirea de atunci prin faptul că toată familia era unită,frații și surorile erau sănătoase. Nu pare a fi o descriere ci mai mult o aducere aminte, decorul este încă unul sărac, se leagă de aspecte banale precum ar fi un cuptor cu horn dar care pentru autor au o mare încărcătură sentimentală. Nici manifestările puternice ale unor sentimente pozitive nu sunt foarte redate bine prin fraze.
La Creangă nu vom găsi sentimentul naturii, nici în Amintiri nici în altă operă. Nu evidențiază peisajul în niciun fel,vede natura precum ceva național. În basm, decorul este la fel de sărac, totul raportându-se la o închipuire fără temei, la o fantezie irealizabilă, omul este departe de a o putea povesti. Acesta înlocuiește tabloul printr-o enumerare. Este Creangă un bun portreist? Harap-Alb întâmpină dificultăți în definirea lui Păsări-Lăți-Lungilă, denumit ca o pocitanie om ce avea puterea de a se lăți peste întregul pământ, și de a mânca păsări crude cu pene cu tot. În spatele lui Harap-Alb se află autorul care vorbește, din nou este evidențiată incapacitatea lui Creangă de a face portrete.
Arta lui Ion Creangă este arta de a povesti nu de a compune. Opera lui Creangă se bazează pe oralitate. Acesta nu este poet, iar uneori cade într-o lipsă de maturitate în judecată, greu de înțeles la un scriitor de inteligența sa. În momentul în care începe să nareze faptele eroilor totul prinde viață. Când vorbește cu sine sau când reproduce cuvintele personajelor, exprimarea este plină de, autenticitate, încât uiți că citești și îți imaginezi că ești la un spectacol adevărat în care vezi și auzi actorii. În spatele fiecărui actor se află Creangă, toți abordează stiulul său. Niciu-un erou nu este prost, oți sunt ironici și au multe măști.
Operele literare trebuie să realizeze câteva criterii pentru a face parte în dezvoltarea personalității copiilor:
Să fie accesibile vârstei, să aibă valoare educativă,artistică și estetică, să pășească în universul copilăriei. ,,Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă,,(G. Călinescu,art.cit. pag.276).
Scrierile pentru copii reprezintă un ansamblu de exemple frumoase și educative. Cu toate că obiceiurile s-au schimbat, odata cu avansarea tehnologiei, copiii au găsit refugiu în televizor,calculator și telefon, astfel petrec mult timp în fața acestora. Cu greu mai pot fi orientați către lectură.Familia este primul mediu de viață și are un rol esențial în formarea și dezvoltarea celui mic. Valorile implementate de familie constituie baza unei dezvoltări intelectuale în școală. .Încă din primii ani de viață operele sunt importante,atunci când mama citește o frumoasă poveste copilului,îl face să intre în lumea fantastică prin emoția creată la auzul poveștii.
Gustul pentru lectură se formează de către familie,și trebuie stimulat de la o vârstă mică,astfel cartea să devină un prieten al copilului, o sursă nemărginită de cunoaștere. Motivarea elevilor pentru a citi constă în aplicarea unor metode utile, în acest fel copilului trebuie să i se dea posibilitatea de a alege textele pe care dorește să le citească, fără să îi fie impuse de către părinți sau de învățător, dar atent supravegheat. Învățătorul trebuie să fie atent la titlurile cărților și să urmărească următoarele criterii: în ce măsură au dezvoltarea psihică elevii, gândirea, sentimentele etice și estetice, să permită școlarului să înțeleagă ușor mesajul operei literare, să aibă un stil simplu și nu greoi. Cartea trebuie să relaționeze cu o experiență de viață trăită de elev pentru ai capta atenția și stârni interesul. Cartea citită trebuie să mulțumească așteptările copilului. Lectura oferă elevilor situații noi, locuri și oameni neimaginabili, copiii sunt puși să găsească soluții în rezolvarea problemelor, pe timpul lecturării le menține judecata și le dă posibilitatea de informare.
Operele au rolul de a educa și forma școlarii,în vederea obținerii de caractere și personalități puternice. Un moment dificil în viața micuților este descifrarea unor semne curioase și misterioase. Este o etapă foarte solicitantă, aceștia se luptă mult timp cu descifrarea textelor fără a le putea urmări și înțeleage. După ce înving aceste greutăți și reușesc să înțeleagă idei frumoase și interesante, există un alt aspect ce trebuie combătut. Interesul pentru lectură se dezvoltă dacă copilul are la îndemână cărți potrivite vârstei, preocupărilor și dorințelor sale, dar și dacă provine dintr-un mediu în care atitudinea față de lectură este pozitivă.Opera lui Ion Creangă, oferă informații copiilor despre lume și realitate,oferă modele frumoase de viață, îmbogățește vocabularul cu expresii poetice, prin care iși însușesc noi cunoștințe. Citirea operelor contribuie la lărgirea orizontului, la o exprimarare mai bogată,corectă și coerentă.
Opera în copilărie este precum aerul și apa,aerul trebuie sa fie curat și înmiresmat, la fel și operele,trebuie să fie educative,atractive și frumoase. Apa trebuie sa fie limpede și rece, așa și operele, trebuie să fie pe înțelesul copilului, să-i trezească sentimente unice.
Cărțile de povești cu ilustrate contribuie la educația copiilor și la descoperirea unor lucruri noi,care le vor fi de folos în viața de zi cu zi. Ilustrațiile dezvolta gândirea,imaginația și atenția celor mici îndreptându-i spre lumea cărților. Un text care este însoțit de desene le face ușoară înțelegerea mesajului transmis dar și legătura dintre acțiune și personaje.Desenele îi ajută să facă cunoștință cu animale necunoscute,plante și locuri frumoase.În acest fel copilul este pregătit pentru a da piept cu aceste noutăți.Textele literare redau o lume fantastică, ceva ce pare absolut normal celor mici,personajele vorbesc cu animalele și plantele,iar lucrurile se împart între bine și rău.
Anii copilăriei sunt construiți din basme și povești,vrajitoare care schimbă lumea în rău și zmei care luptă contra binelui, feți frumoși, curajoși și inteligenți, care ajută zâne frumoase și neajutorate, fiice de împărați, Ilene Cosânzene, mame vitrege rele și furioase.
Contribuția textelor literare asupra educației morale a elevului.
Produsul educației trebuie să dea elevi cu atitudini și aptitudini demne de urmat. În dezvoltarea gândirii copilulul intră o mulțime de factori. Modul de viață al celui mic influențează în cea mai mare parte gândirea. Pentru educarea conștiinței morale copilul trebuie să înțeleagă ce este bine și ce este rău. În acest fel va reuși să extragă informațiile utile dintr-un text, și să înțeleagă relațiile dintre personaje și comportamentele acestora. În momentul în care copilul, va fi capabil să facă aceste comparații, atunci va înțelege mesajul textului. În general, morala textelor, ajută copilul în vederea obținerii unei atitudini pozitive față de societae și de cei din jur.
Cu ajutorul modelelor întâlnite în textele literare, elevul își formează păreri care îl vor ajuta să-și cunoască personalitatea, reușind astfel să facă diferența între calitățile și defecte. Comportamentul idealul pe care elevului îl adoptă est în funcție de acțiunile personajelor studiate. Prin citirea și înțelegerea textelor literare, prin acțiunile desfășurate de de către personaje pe parcursul textului, elevul poate face diferanța între aspectele pozitive și negative, dar și în ce măsură acestea îi pot afecta viața sau nu.
Prin lectură, elevul nu numai că își dezvoltă educația morală, acesta dobândește capacitatea de a selecta valori importante în devenirea unu bun cetățean. Aceste valori au la bază cinstea, munca și adevărul. Atât secvențele bazate pe ficțiune cât și cele reale vor implementa trăsături fundamentale personalități, contribuind astfel la evoluția elevului.
Educația morală are un rol deosebit datorită trăirilor interioare avute în momentul explorării universului literar.
Operele literare trebuie să realizeze câteva criterii pentru a face parte în dezvoltarea personalității copiilor:
Să fie accesibile vârstei,să aibă valoare educativă,artistică și estetică, să pășească în universul copilăriei. ,,Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă,,(G. Călinescu,art.cit. pag.276).
Scrierile pentru copii reprezintă un ansamblu de exemple frumoase și educative. Cu toate că obiceiurile s-au schimbat, odata cu avansarea tehnologiei, copiii au găsit refugiu în televizor,calculator și telefon, astfel petrec mult timp în fața acestora. Cu greu mai pot fi orientați către lectură.Familia este primul mediu de viață și are un rol esențial în formarea și dezvoltarea celui mic. Valorile implementate de familie constituie baza unei dezvoltări intelectuale în școală. .Încă din primii ani de viață operele sunt importante,atunci când mama citește o frumoasă poveste copilului,îl face să intre în lumea fantastică prin emoția creată la auzul poveștii.
Gustul pentru lectură se formează de către familie,și trebuie stimulat de la o vârstă mică,astfel cartea să devină un prieten al copilului,o sursă nemărginită de cunoaștere.Motivarea elevilor pentru a citi constă în aplicarea unor metode utile,în acest fel copilului trebuie să i se dea posibilitatea de a alege textele pe care dorește să le citească, fără să îi fie impuse de către părinți sau de învățător, dar atent supravegheat. Învățătorul trebuie să fie atent la titlurile cărților și să urmărească următoarele criterii: în ce măsură au dezvoltarea psihică elevii, gândirea,sentimentele etice și estetice, să permită școlarului să înțeleagă ușor mesajul operei literare,să aibă un stil simplu și nu greoi. Cartea trebuie să relaționeze cu o experiență de viață trăită de elev pentru ai capta atenția și stârni interesul.Cartea citită trebuie să mulțumească așteptările copilului. Lectura oferă elevilor situații noi, locuri și oameni neimaginabili, copiii sunt puși să găsească soluții în rezolvarea problemelor, pe timpul lecturării le menține judecata și le dă posibilitatea de informare.
Operele au rolul de a educa și forma școlarii,în vederea obținerii de caractere și personalități puternice. Un moment dificil în viața micuților este descifrarea unor semne curioase și misterioase. Este o etapă foarte solicitantă, aceștia se luptă mult timp cu descifrarea textelor fără a le putea urmări și înțeleage. După ce înving aceste greutăți și reușesc să înțeleagă idei frumoase și interesante, există un alt aspect ce trebuie combătut. Interesul pentru lectură se dezvoltă dacă copilul are la îndemână cărți potrivite vârstei, preocupărilor și dorințelor sale, dar și dacă provine dintr-un mediu în care atitudinea față de lectură este pozitivă.Opera lui Ion Creangă, oferă informații copiilor despre lume și realitate,oferă modele frumoase de viață, îmbogățește vocabularul cu expresii poetice, prin care iși însușesc noi cunoștințe. Citirea operelor contribuie la lărgirea orizontului, la o exprimarare mai bogată,corectă și coerentă.
Opera în copilărie este precum aerul și apa,aerul trebuie sa fie curat și înmiresmat, la fel și operele,trebuie să fie educative,atractive și frumoase. Apa trebuie sa fie limpede și rece, așa și operele, trebuie să fie pe înțelesul copilului, să-i trezească sentimente unice.
Cărțile de povești cu ilustrate contribuie la educația copiilor și la descoperirea unor lucruri noi,care le vor fi de folos în viața de zi cu zi. Ilustrațiile dezvolta gândirea,imaginația și atenția celor mici îndreptându-i spre lumea cărților. Un text care este însoțit de desene le face ușoară înțelegerea mesajului transmis dar și legătura dintre acțiune și personaje.Desenele îi ajută să facă cunoștință cu animale necunoscute,plante și locuri frumoase.În acest fel copilul este pregătit pentru a da piept cu aceste noutăți.
Textele literare redau o lume fantastică, ceva ce pare absolut normal celor mici, personajele vorbesc cu animalele și plantele,iar lucrurile se împart între bine și rău. Anii copilăriei sunt construiți din basme și povești,vrajitoare care schimbă lumea în rău și zmei care luptă contra binelui, feți frumoși, curajoși și inteligenți, care ajută zâne frumoase și neajutorate, fiice de împărați, Ilene Cosânzene, mame vitrege rele și furioase.
Copiii trăiesc alături de eroii din operele literare, de aceea când aceștia înving sunt bucuroși, iar când sunt învinși se întristează.Urmăresc cu sufletul la gura desfășurarea acțiunii și sunt foarte atenți la detalii și ascultă cu interes morala ascunsă în misterioasele cuvintelor. Poveștile și basmele le trezesc fantezia și îi îndeamnă la visare pe copii. Aceste aspecte sunt esențiale în dezvoltarea modului de a privi viața. Operele au făcut parte dintotdeauna din viața celor mici și le-au influențat atitudinea prin afectivitatea lor, mesajele emoționante stârnesc dinferite stări, în funcție de reacțiile copilului părinții îl vor cunoaște mai bine. Acesta este la rândul său un mic creator, pătrunzând cu ajutorul minții și imaginației în locuri și sfere nemaiîntâlnite. Povestitorul sugerează conflictele și reușitele personajelor prin cuvinte, iar copilul reproduce în mintea sa secvențele acțiunii. Este o lume nouă creată de ei,de aceea apelează la memoria vizuală și raportează acțiunea la dorințele pe care le au. Basmele au o mare atracție asupra copiilor,farmecă lumea copilariei și îi obișnuiește cu conflicte de viață.-Valoarea educativă constă în imagini ale personajelor învingătoare ,prietenoase, cinstite,loiale, perseverente. Concluziile scrierilor ajută la formarea copiilor și la stimularea și orientarea către alte opere.Invățătorul trebuie să puncteze foarte bine importanța acestora și să îi captiveze în lumea fantasicului, să-i determine să se apropie de lumi diferinte de cea pe care o trăiesc și să le spună că acest lucru se poate realiza numai prin citire.
Metode activ-participative utilizate în orele de limba și literature română
,,A învăța pe copil nu înseamnă să- i dăm adevărul nostru, ci să- i dezvoltăm propria gândire, să- l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea”. (Ioan Cerghit)
Învățarea reprezintă schimbarea gândirii și a comportamentelor sub influența unor informații noi, schimbarea are loc atât intelectual , cât și motivațional și practic. Metodele activ-participative ajută copiii să se dezvolte intelectual și fizic dar le solicită și cunoștințele pe care aceștia deja le-au dobândit. Acestea au un rol important în fixarea noilor cunoștințe. Învățarea prin cooperare, munca în perechi, lucru în echipe ajută la buna comunicare dintre elevi, la colaborarea și întemeierea unor relații de prietenie. Aceste metode motivează copilul, îl ajută să învețe ușor și într-un mod plăcut, astfel atenția și gradul de concentrare este mult mai mare.
Pentru a se înțelege cum pot fi folosite metodele didactice în activitățile de limbă și literatură română, având la bază opera lui Ion Creangă, voi arăta câteva aplicații.
Poveștile și Amintirile lui Ion Creangă reprezintă un suport didactic iar cu ajutorul metodelor didactice le putem folosi mai ușor în educarea și formarea elevilor.
Metoda didactică se referă la calea, mijlocul pe care îl adoptă copilul și profesorul în realizarea obiectivelor prestabilite.
Metoda Ciorchinelui, se poate utiliza în grup sau invididual, aceasta pornește de la o idee de bază ce se află în centru de la care se realizează alte asociații de idei și sensuri. Această legătură între ideea dată și cea gândită de către elev se realizează prin trasarea unor linii. Copilul trebuie să facă conexiuni între idei. Această metodă implică comparații și clasificări, ea poate fi folosită în : lecția de învățare, consolidare ori de evaluare sumativă. Metoda ciorchinelui dezvoltă elevilor: capacitatea de evaluare și autoevaluare, abilități de muncă intelectuală.
La clasele primare putem folosi metoda ciorchinelui pentru consolidarea operei ,,Amintiri din copilărie. Se poate scrie în mijlocul foii ,,Năzdrăvăniile lui Nică’’, pornind de la această idee copii vor trebui să scrie toate năzdrăvăniile pe care le știu în urma textului citit.
Explozia stelară este o metodă care implică dezvoltarea creativității. Scopul acesteia este de a învăța copilul să se exprime liber, fără inhibiții. Problema propusă trebuie să plece de la textul citit. Se scrie problema căreia îi trebuie soluții. Apoi se alcătuiesc cât mai multe întrebări care au legătură cu ea.
Tema de la care se pleacă este : ,,La cireșe”.Aceasta este scrisă pe o stea, sau se poate pune o imagine sugestivă în centru. Pe 5 steluțe se scrie câte o întrebare de tipul:,,CE ?’’, ,, CINE ?’’, ,,UNDE ?’’,,,CÂND ?’’, ,,DE CE?’’. Cinci copii extrag câte o întrebare. Aceștia, la rândul lor își aleg câte trei patru colegi alcătuind astfel cinci grupe de lucru. Steluțele pot avea culori diferite, pentru ca întrebarea să fie mai bine înțeleasă de copii. Grupurile se retrag cooperând astfel la realizarea întrebărilor.
După expirarea timpului acordat, la semnalul învățătoarei aceștia trebuie să revină în semicerc, și adresează întrebările la care s-au gândit. Echipa numărul unu are întrebarea ,,CE’’și pot alcătui următoarele întrebări: ,,Ce o întreabă Nică pe mătușa Mărioara?’’, ,,Ce face Nică după ce-și ia rămas bun?’’, ,, Ce pedeapsă primește băiatul ?’’. A doua echipă are întrebarea ,,CINE? ’’ și pot alcătui următoarele întrebări: ,,Cine era fratele tatălui?’’, ,,Cine era mătușa lui Nică?’’, ,, Cine îl obligă pe tatăl lui Nică să plătească stricăciunea?’’..A treia echipă are întrebarea ,,UNDE?’’ și pot alcătui următoarele întrebări: . ,,Unde era dus vărul Ion?’’, ,,Unde sare din cireș?’’, ,,Unde înghesuia cireșele?’’. A patra echipă are întrebarea ,,CÂND’’, și pot alcătui următoarele întrebări: ,,Când fură cireșe?’’, ,,Când scapă Nică de mătușa Mărioara?’’, ,,Când este chemat tata la poartă?’’.A cincea echipă are întrebarea ,,DE CE’’, și au alcătuit următoarele întrebări : ,,De ce se duce Nică la moș Vasile?’’, ,, De ce nu coboară din cireș?’’, ,, De ce îi era rușine ?’’. Această metodă este utilă în verificarea și fixarea cunoștițelor dobândite anterior despre opera lui Creangă ,,La cireșe’’.
Metoda Cubului are la bază studiu unei teme din mai multe perspective. Pentru a realiza această metodă trebuie să se confecționeze un cub pe ale cărei fețe să scrie următoarele cuvinte: ,,descrie, compară, analizează,asociază, aplică, argumentează.’’
Se anunță tema, dupa care se împarte clasa în 6 grupe fiecare dintre ele având ca sarcină o temă de pe fața cubului. Cu această metodă se pot testa elevii, îi ajută să-și dezvolte imaginația, le cere să argumenteze ceea ce spun, adică să redea fapte concrete din opera studiată. Această metodă se poate aplica la orice fragment studiat. Se poate da copiilor o imagine sugestivă, precum una din ,,Fata babei și fata moșeagului’’ iar cu ajutorul sarcinii de pe fața cubului fiecare echipă să răspundă corect, astfel prima echipa să se ocupe de tema,,DESCRIE’’, și să o descrie pe fata babei și pe cea a moșneagului, a doua echipă să se ocupe de tema,,COMPARĂ’’, și să compare hărnicia celor două fete, a treia echipă să se ocupe de tema ,,ASOCIAZĂ’’, să asocieze atitudinea sa față de cea a fetei bebei la alegerea recompensei. A patra echipă să se ocupe de tema .,,ANALIZEAZĂ’’, adică să analizeze cum s-a purtat fata moșneagului la Sf. Vineri. A cincea echipă să se ocupe de tema ,,APLICĂ’’, dramatizați momentul în care fata babei a deschis cufărul ales.A șesea echipă să se ocupe de tema ,,ARGUMENREAZĂ’’, să argumenteze de ce bunătatea, cinstea și hărnicia au de câștigat întotdeauna.
Diagrama Venn este o metodă care se poate utiliza în precesul de evaluare cu mare eficacitate. Cu ajutorul acesteia se pot compară personaje, evenimente, fapte, texte. Metoda Venn dezvoltă elevilor: Capacitatea de înțelegere a relațiilor dintre două sau mai multe obiecte, capacitatea de argumentare, capacitatea de soluționare a unei probleme. Se desenează două diagrame care se intersectează, în interiorul diagramei se scriu asemănările și deosebirile. În cadrul orei de limba și literatura română putem aplica această metodă în opera lui Ion Creangă astfel : Se pot compara două texte precum : ,,La scăldat’’ și ,,La cireșe’’.
Pălăriile gânditoare este o metodă interactivă, de stimulare a creativității celor mici care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare are o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Fiecare grup își alege o pălărie cu o sarcină precisă pe care trebuie să o respecte. Culoarea pălăriei reprezintă rolul! Această metodă poate fi aplicată pe opera lui Creangă.
Se alege textul,,Pupăza din tei’’’. Pălăria albă- povestitorul .Prezintă date despre viața și opera lui Ion Creangă.Despre ce este vorba în text?Care sunt personajele?.
Pălăria roșie – psihologul.Răspundeți la următoarele întrebări: ,,Ce sentimente are Nică față de pupăză?’’, ..Ce v- a impresionat cel mai mult din acest text?’’, ,, Cum trebuie să protejăm cu păsările din natură?’’.
Pălăria galbenă – optimistul.,,Ce a vrut să facă Nică cu pupăza în iarmaroc?’’Încercați să fiți de partea lui Nică.,,Ce învățătură tragem de la fiecare personaj al textului?’’.
Pălăria albastră – moderatorul. Relatați alte două întâmplări din copilăria lui Ion Creangă. Adresați copiilor trei întrebări să vedeți dacă au înțeles textul studiat.
Pălăria verde – gânditorul.Imaginați – vă că sunteți Nică. ,,Ce ați fi făcut dacă erați în situația lui?’’.Găsiți un alt final povestirii.
Pălăria neagră – criticul.,,De ce era supărat Nică?’’ Relatează greșelile băiatului.,,Ce ai schimba în această poveste?’
Metoda cadranelor are o importanță desăvârșită în înțelegerea adecvată a unui text studiat la clasă. Se poate aplica în orele de consolidare și recapitulare. Aceasta permite elevului să-și clarifice noțiunile și să aprofundeze textul. Reprezintă o modalitate de extragere a conținutului, prin implicarea directă a elevilor. Metoda cadranelor presupune trasarea a două drepte perpendiculare, în urma căreia rezultă patru cadrane. Este o metodă foarte bună, ce se poate aplica după o povestire sau după ce se citește un text , moment după care copiii sunt solicitați să noteze cânteva informații. Pe textul ,,La scăldat’’, de Ion Creangă se poate aplica această metodă astfel : În primul cadran să li se solocite elevilor să scrie ideea principală a textlui. În al doilea cadran să explice câteva cuvinte. În al treilea să se solicite elevului să adreseze câteva sfaturi lui Nică. În patrulea cadran elevii să fie solicitați să realizeze un desen potrivit textului.
Metoda R. A. I stimulează și dezvoltă capacitatea celor mici de a comunica cu ajutorul întrebărilor și a răspunsurilor. Se folosește pentru fixare, sistematizarea cunoștințelor dar și verificarea lor. Denumirea vine de la inițialele cuvintelor Răspunde-Aruncă-Interoghează și se poate aplica în textele lui Ion Creangă astfel : la finalul unei lecții învățătorul testează cunoștințele elevilor în urma predării, învățării. Acest lucru se realizează cu ajutorul unui joc de aruncare a unei mingi de la un copil la altul. Elevul care arpucă mingea trebuie să adreseze o întrebare pe baza textului citit celui care o prinde. Elevul care prinde mingea trebuie să răspundă corect la întrebare, apoi să arunce mingea altui coleg adresând o altă întrebare.
Metoda R. A. I. poate fi utilizată la începutul lecției, la sfârșit sau pe parcursul acesteia. Învățătorul cu ajutorul acestei metode poate descoperi lacunele elevilor iar în acest sens să se aplice măsurile cuvenite, are rolul de reactualizare a informațiilor discutate în orele precedente.
Jocul de rol este o metodă prin care învățătorul urmărește modul de gândire al elevului, simțurile, comportamentul, în ce măsură face față situațiilor date și în ce măsură acționează în fața unei piedici. Jucarea unui rol demonstează înțelegerea relațiilor dintre personje.Prin reconstituirea unei scene de poveste, elevii devin actori și trebuie să reconstituie scenele dintr-o opera precum ar fi ,,Punguța cu doi bani’’ aici putându-se testa imaginația și creativitatea. Elevii în momentul în care sunt puși in pilea personajelor înțeleg mai bine textul și deslușesc mai repede morala acestuia. Cei ce joacă rolul personjelor negative vor înțelege că răutatea, minciuna, hoția nu aduc decât la un sfârșit trist și tragic, vor înțelege ce trebuie să facă pentru a fi oameni onești și cu suflet bun. Copiii care vor juca rolul personajelor pozitive vor înțelege că bunătatea, sinceritatea, răbdarea și hărnicia duc la primirea unor frumoase recompense și la un final fericit. Această metodă are nenumărate beneficii reprezentând în primul rând o activitate distractivă pentru elevi. Copilul învață prin experinență personală, trebuie să găsească soluții creative pentru a înfrunta situații dificile. Acest joc stabilește o mulțime de calități pe care copilul le dobândește : expresii noi, încredere în sine, stimă de sine, învață lecții de viață noi,. Copiii pot fi puși să regândească anumite scene și să spună ei ce ar fi făcut în situațiile culminante în care se aflau personaje.
Aceste metode ajută elevul să asimileze mai ușor informațiile, să înțeleagă textele literare și șă se transforme în mici actori, participanți activi în procesul de învățare. Informațiile stocate în urma învățării sunt aplicate pentru descoperirea altora noi. Toate aceste acțiuni presupun implicare și efort intelectual din partea celor mici. Copilul este precum un diamante neșlefuit, de aceea contează foarte mult mâna meșterului ce-l prelucrează. Un meșter bun va avea un produs final strălucitor.
:
Lumea poveștilor și universul povestirilor
Basmele și povestirile sale redau aspecte de viață reale, în care sunt identificate motive folclorice.Creangă a rămas țăran toata viața lui, în sensul nediminuării prin cunoaștere a viziunii inițiale.,iar amprenta lui artistică este inconfundabilă și nu se datorează culturii, ci numai personalității și temperamentului.
Ion Creangă, și-a petrecut copilăria și adolescența printre oamenii Moldovei, de acolo a preluat cele mai importante basme și le-a păstrat în memoria sa până la vârsta adultă ,moment în care acestea au prins contur. Un imbold remarcabil asupra poveștilor și povestirilor lui Creangă l-a avut prietenul său Mihai Eminescu. Acesta l-a introdus la societatea literară Junimea, lăsând încă din prima zi, o părere buna junimiștilor, citindu-le câteva pagini din opera sa. Mai târziu începe să publice câteva povești cu o întindere mică,dintre care două fabule cu aminele,ajungând mai târziu la basme cu o întindere mare și cu teme variate.
Ibrăileanu numea basmele și povestirile lui Creangă, datorită realismului de care au dat dovadă ’’adevărate nuvele din viața satului’’.Nuvelistul a fost stăpân pe ceea ce a scris,luna nu a coborât sub formă de palaturi, nimic nu-și arată profundele sentimente,povestea este numai poveste,reprezintă oglina fară ceață a povestitorului, care îl transpune așa cum este el fără să-l deformeze. Creangă aduce frumusețea sufletului popular, a zicalei, a datinilor, dându-le o mare valoare, și făcându-le prezente peste sute de ani. În acest fel putem avea în literatură o parte din trăirile strămoșilor noștri.
Creangă nu este un talent necoiplit cum a spus Negruzzi și nici un ’’autor poporal’’ cum l-a numit Maiorescu.Este un adevărat izvor de puritate și talent.Trece de la o literatură populară la una cultă datorită depășiri pe sine. Arta lui nu este superficială,realizată pe o concepție a vieții privită cu nepăsare,împinsă de un optimism neasumat sau realizată cu orice preț.Chiar dacă pare detașat,există un semntimnent al realității,al pulsului încărcat de dorința vieții. Creangă în operele sale nu utilizează metafore,are câteva comparații și acestea întâlnite în vorbirea obișnuită. Este descris ca un autor care compune bine,transpune frumusețea naturii fără probleme și dă naștere unor portrete reușite personajelor sale. Creațiile cu o dimensiune mare și cu o valoare artistică importantă îl surprinde pe scriitor,dând tipuri umane după tipologii pe care le-a cunoscut personal sau din auzite.Cele mici ca întindere și valoare îl descriu pe Creangă în relația cu arta de aceea nu pot fi ignorate,fiindcă fac parte din creația interioară a personalității sale.Intenția lui nu este de a face ceva fără importanță ci de a-și învăța elevii lucruri de a fi luate drept învățătură.
‘‘ Soacra cu trei nurori’’ este prima povestire,citită la Junimea,apoi publicată în Convorbiri literare la 1 octombrie 1875. Acest motiv provine din afară teritoriului românesc. Soacra cu trei nurori’’ definește iubirea maternă, controlul, dar si răutatea soacrei față de nurorile sale. Pornind de la relația dintre soacră și noră, Creangă dă viață unei comedi de caractere. Descrie soacra drept o cotoroanță, care atribuie fetei treburi peste puterile ei de a le realiza într-o noapte și o supravegheză cu ochiul cel neadormit. Acesta beneficiază de motivul soacrei pentru a realiza o poveste plină de semnificație, despre viața alături de soacră. Personajele – tipice nici unul nu se ascunde ca individualitate.Trăsătura morală predominantă a soacrei este: rea la suflet și la vorbă avară, feciorii sunt ‘‘nalți ca niște brazi și tari de vârtute, dar slabi de minte’’, nurorile mai mari, harnice și proaste, cea mica ‘‘șugubeață’’. Povestirea e ilustrarea unei relații vechi de ani, ce creează un spectacol.
‘‘Capra’’ cu trei iezi a fost publicată în Convorbiri literare la 1 decembrie 1875.În această opera scriitorul evidențiază pățaniile unei văduve cu trei copii,căruia un cumătru vroia sa-i facă rău.Acesta se răzbună pe ea,de aceea Ion Creangă o situează în mediul animalic datorită crudității faptelor. Lupul este personajul negativ,mănâncă doi iezi din cei trei ai caprei.Iedul cel mic reprezintă copilul ascultător, cei mari-copiii neascultători. Morala acestei povești este redată la sfârșitul operei unde descrie detaliat pedeapsa la fel de gravă precum fapta, pe care a primit-o lupul de la cineva mai slab dar mult mai inteligent..Lupul reprezintă forța răului, a maleficului dar care este învins de către forța binelui. Copiii trebuie să fie cuminți și să asculte de sfatul mamei. Niciodata nu se știe ce se ascunde în spatele unei persoane cu bune intenții.Răul poate fi provocat cu ajutorul prefăcătoriei – ca în cazul lupului.
‘’Punguța’’ cu doi bani a fost publicată în Convorbiri literare din 1 ianuarie 1876.În acesta operă este vorba de nemulțumirea moșneagului față de cocoșul său care nu făcea ouă precum găina babei. Moșneagul îi cere împrumut babei câteva ouă, dar aceasta îl refuză, și îl sfătuiește să-și bată cocoșul, pentru a-i face ouă. Morala acestei povesti, evidențiază răutatea babei și bunătatea moșului. Răutatea și zgârcenia babei face ca aceasta să rămână săraca.Învățătura desprinsă este că: lăcomia poate să ducă la pierderea agoniselei, sfârșind ca baba din poveste. În antiteză înfățișeză cele două portrete morale cel al babei și al moșneagului. Scriitorul sugerează înfruntarea binelui și a răului cu victoria binelui, dar și recompensa moșneagului pentru bunătatea lui.
Fata babei și fata moșneagului, dezbate tema celei de-a doua casatori, și comportamentul mamei vitrege fata de fata mosneagului. Baba are o fata dintr-o altă căsătorie,pe care o rasfață și o iubește, pe când cu fata vitregă se poarta foarte urât. Ion Creangă apelează la fantastic pentru a face diferența între cele două fete, prin pricina probelor pe care le au de trecut.Încercările drumului se dovedesc a fi imposibile pentru fata babei, pe când pentru cea a moșului,sunt foarte ușoare astfel aceasta devine bogată, ca răsplată pentru bunătatea și hărnicia ei, iar fata moșneagului este pedepsită pentru răutatea și lenea de care a dat dovadă.
În ‘‘Ursul păcălit de vulpe’’, această povestire este scurtă și are ca temă viclenia și prostia. Morala poveștii este aceea de nu te încrede în oameni, de a nu fi lacom,deoarece putem fi păcăliți precum ursul.
‘‘Dănilă Prepeleac’’ ,a fost publicată în Convorbiri literare la 1 martie 1876, dovedește că prostul are noroc. Păcăleala făcută dracului, îl determină să nu mai fie un adversar omului. În prima parte a poveștii, Dănilă este un model tipic al prostiei omenești, iar în a doua, un reprezentant, conducător al istețimii, în prima parte este un păcălit, în cea de-a doua un Păcală. Fratele lui Dănilă este imaginea gospodarului, modelul unui om înstărit, al unui om muncitor. Dănilă este omul puturos, nepriceput,ciudat și zăpăcit; este un prost negustor care vinde tot pe nimic.
‘‘ Povestea porcului’’ a apărut în Convorbiri literare la 1 iunie 1876 care are ca temă femeiescul, Este o temă a blestemelor. Fata de împărat este pedepsită fiindcă a ascultat de vorbele mamei și nu de ale soțului. Este blestemată să meargă pe jos în căutarea palatului lui Făt-Frumos ca să scape de blestem.
‘‘Povestea lui Stan Pațitul’’ ,a fost publicată în Convorbiri literare la 1 aprilie 1877, cuprinde morala bărbaților cu privire la femei. Bărbatul care trece de anii căsătoriei, ori îl însoară babele, ori dracul. Femeia căutată, ori are trei coaste de drac,ori două iar cea care are una o poate nimeri tot numai dracul.
‘‘Povestea lui Harap-Alb’’ publicată la 1 august 1877, Verde-împărat cere fratelui său să-i trimită pe cel mai voinic dintre nepoți ca să-i conducă împărăția când nu o sa mai fie. Craiu, tatăl băieților îi supune pe băieți unor teste de curaj. Fiul ce-l mic al craiului s-a decis să-și încerce norocul, după ce frații săi nu au reușit să treacă proba pe care tatal lor le-a pregătit-o. Scopul era parcurgerea unui drum plin de peripeții până la fratele craiului. Acesta își sperie feciorii îmbrăcându-se într-o blană de urs. Totul duce la reușita mezinului în ciuda neîncrederii acordate de către tatăl său.
Ion Creangă, cu ajutorul ficțiunii și a supranaturalului, aduce aproape de inima celor mici ceea ce aceștia sunt impresionați să audă. Prin aceste exagerări, autorul tinde către un produs final bazat pe învățături productive. Copiii sunt fascinați de lumea fantasticului, de aceea fiecare trăiește într-o astfel de lume cu împărați și împărătese,pe care Creangă o amplifică cu basmul său,cu personajele sale. Basmul dezvoltă copiilor gustul estetic. Prin basm aceștia își formează deprinderi despre: dreptate, cinste, curaj, hărnicie, perseverență, vitejie. Basmul diferă de celelalte opera literare prin formulele tradiționale. Timpul și spațiul este unul mitic, imposibil rațiunii umane, iar spațiul întâmplărilor de necrezut. Traspunerea cititorului în lumea irealului se face cu ajutorul unor termini precum:tărâmul celălalt, peste nouă mări și nouă țări. Timpul acțiunii nu se știe niciodată cu exactitate a fost odată ca niciodată. Eroii și acțiunea sunt fictive. Aceștia luptă cu zmei și balauri, eliberează fete de împărat. Cifra trei este una cu încărcătură mitică: trei palate, trei fete, trei probe. Pe parcursul basmului se produc schimbări extreme, de la naștere, moarte, necaz, fericire, căsătorie, sărăcie și bogăție
‘‘Ivan Turbincă’’ este o poveste fermecătoare. În povești, personajele înzestrate cu puteri oferă oamenilor în semn de mulțumire obiecte fermecate.În această poveste, fară un motiv de răsplată, Ivan cere lui Dumnezeu să-i binecuvinteze turbinca, făcând astfel promisiunea că va merge să slujească la poarta raiului, dar nu știe cum sa fugă mai repede.
Moș Nichifor Coțcariul’’ este o poveste foarte interesantă,fiind realizată ca o nuvelă de un soi misterios. A fost publicata în ‘‘Convorbiri literare’’ din 1 ianuarie 1877. Titlul inițial al nuvelei era Moș Nichifor Harabagiul. Nuvela este realizată aparent foarte simplu, o călătorie a lui moș Nichifor din Târgul Neamțului pana la Piatra Neamț, prietenia tinerei și frumoasei jupânese Malca, nora lui jupân Strul negustorul În aceasta povestire Creangă se demască ca un analist în sens realistic, iar misteriosul, rafinamentul rustic transformă aceasta povestire într-o scriere de un gen aparte. Imaginea despre trăirile sufletești ale personajelor este atât de fină, încât determină cititorul să pătrundă dincolo de barierele esteticului.Este o scriere de mare valoare, care l-a consacrat pe Creangă și l-a făcut un scriitor valoros.Această povestire este relatată tot din spațiul cunoscut al locurilor natale ale scriitorului,fiind un izvor de inspirație.
‘‘Prostia omenească’’ are în comun cu celelalte opere ale lui Creangă, satira și modalitățile specifice. A apărut, în ediția a V-a, Iași, 1878. Povestirea este diferită față de celelalte scurte povestiri pline de învățăminte.Satira face trimitere către prostia din literatura populară. Morala reiese din relatarea drumețului, care este mirat de prostia omenească: ‘‘Mata tot s-ar fi putut întâmplă să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură la fân, n-am mai gândit.’’
‘‘Povestea unui om leneș’’ a fost publicată în octombrie 1878, în ‘‘Convorbiri literare’’. Este o povestire cu însușire satirică, cu trimitere împotriva leneșilor. Morala este ‘‘Stârpirea lenei din sat’’Concepția despre viață a scriitorului își pune amprenta, în acest fel,lenea este satirizată. Personajul principal înfățișează până la absurd lenea. În povestirea anterioara era înfățișată prostia.
‘‘Cinci pâini’’ a fost publicată în ‘‘Convorbiri literare’’ din 1 martie 1883, având titlul de Anecdota.
În ‘‘Moș Ion Roată și Unirea’’, Aceasta povestire înglobează resentimente și fixează o viziune sociala critica, pe care numai foarte puțin am fi putut-o bănui din marile basme si povesti si chiar din ‘‘Amintiri’’. De aceea, ‘‘Moț Ion Roată și Unirea’’ și ‘‘Moș Ion Roată și Vodă Cuza’’ au o valoare ideologica deosebita in complexul operei lui Creangă.
Țăranul din Humulești este un talent original, de aceea se află în fruntea scriitorilor români. Reprezintă tipul incontestabil al românului de pretutindeni. Modul de exprimare este de admirat, dacă s-ar șterge lexical totul ar rămâne atrofiat. Exprimarea are trăsături moldovenești, la fel ca și întâmplările. Ion Creangă dă viață personajelor sale având drept modele oameni ce se ascund în adâncul sufletului său. Scrisul nu poate fi imitat, este imposibil de copiat. Bogăția scrisului este păzită de o formulă magică, greu de combătut., aceea că totul este gândit și pus cap la cap pentru a transmite un mesaj, iar odată încâlcit scrisul duce către pierderea mesajului.
Tonul scriitorului este harul imposibil de imitat, acest lucru fascinează pe oricine. Odată ce ai luat cartea în mână cu greu te mai poți desprinde de ea până nu vei ajunge la final. Totul se întâmplă fără să-ți dai seama, opera te cuprinde în mrejele sale și te ține captiv până la finalul ei. Fondul său popular, vorbele sale sunt specifice ființi sale. Fără tărănia lui nu ar fi putut da Amintirile și pe Harap-Alb. Vorbele sale dau impresia că sunt provenite din veacuri, această proză este una foarte rară. Dacă se schimbă ceva în frazele lui Creangă sau chiar un cuvânt din Amintiri, Harap Alb, Moș Nichifor Coțcariul veți simți o încercare fără prea mare sens sau o incomodare ciudată. Este o pasăre măiastră, iar opera sa se mai citește și acum, la mai bine de jumătate de secol, cu aceleași emoții și cu același interes. În tehnica povestirii, dialogurile au un rol important. Cgiar dacă sunt folosite de către majoritatea autorilor, la Ion Creangă sunt mai lungi și mai variate. Umorul lui Creangă se deosebește de cel al lui Caragiale fiindca nu este dăunător, ci are o trăsătură comică. Această operă ne dă prilejul de a pătrunde în tainele sufletului popular, ne trezește emoții puternice și pline de înduioșare.
De ce a scris totuși Ion Creangă? A scris pentru că a avut ceva să transmit tuturor. Îndemnul lui Eminescu fiind punctul de pornire către lumea literaturii.
Din cele trei etape ale timpului, a ales trecutul, și a insistat asupra lui, întrucât a devenit sursă pentru creație. Poveștile fac parte tot din trecutul autorului. Și prezentul l-a interesat dar tot de gândirea omului de la țară s-a legat. Acest scriitor nu a mizat pe partea vizuala ci pe partea auditivă, deoarece își citea de fiecare dată cu glas tare poveștile pentru a le auzi cum sună. În povești pot fi observate fraze ritmate ori rimă imperfectă, cu ajutorul cărora atrăgea atenția cititorului, ori evidenția un gest, o trăsătură.
Estetic a folosit atâtea proverbe cât a considerat necesare subiectului.Creangă a fost un moralist, a comparat, a apreciat și a judecat din perspectivă populară.
Remarcabil în poveștile scriitorului este felul în care crează atmosferă. Când nu se exprimă personajele în maxime, se exprimă autorul. A citi operele acestui autor este precum ai bea apă dintr-un izvor rece și nesecat în mijlocul verii când soarele străbate pământul cu ale sale raze fierbinți. Poveștile sale, poartă în ele amprenta autentică populară, face raportare la fantastic, iar sub chipul animalelor se află oamenii vii. Opera nu poate fi apreciată la adevărata sa valoare, și înțeleasă decât de oameni cu trăiri profunde și inteligență nativă. Acesta fiind fiul poporului cu calitățile țăranului priceput a înfruntat multe obstacole de-a lungul vieții sale.,,Glasul său puternic provoacă numai admirație; el este asemeni unui cocoș care anunță triumfător începutul unei noi ere!.. ’’ .
SPAȚIUL ȘI TIMPUL COPILĂRIEI ÎN AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Copilăria este etapa cea mai frumoasă din viața ființei umane, nu există om pentru care copilăria să nu reprezinte clipele minunate din primii ani de viață,iar pentru scriitori să nu reprezinte o sursă nemărginită de inspirație. Unul dintre scriitorii care a reamintit într-un mod desăvârșit anii copilăriei este marele povestitor Ion Creangă.În creația sa literară „Amintiri din copilărie” plăsmuiște un autentic concept copilăriei de pe meleagurile mioritice, dar și a copilăriei universale.
O caracteristică definitorie copilăriei, după cum rezultă din opera celebrului humuleștean, este lipsa de griji,idee ce i-a naștere din afirmația naratorului: „Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții; la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire” (Creangă, Ion, Povești, povestiri, amintiri, Editura Minerva, București, 1987, pagina179).
O altă caracteristică fundamentală copilăriei, este jocul. Amintiri din copilărie reprezintă primul roman al ,,copilului universal’’.Scrierea de seamă a marelui humuleștean a apărut sub forma unor trei parți între anii 1881-1882 în timp ce a IV a și ultima a văzut lumina tiparului în 1892.Opera este învăluită de dragostea pentru satul natal,pentru valorile și datinile trecutului.
Ion Creangă, oprește ceasul în timpul poznelor și îl traspune printr-o narațiune al cărei frumusețe este de neegalat. Cu toate că era într-o perioadă grea a vieții sale, boală, neajunsuri materiale, despărțirea de prietenul său Mihai Eminescu, nerealizarea unor dorințe, mutat între timp la București, reușește să-și schimbe mentalitatea și să nareze impresiile copilăriei sale, întâmplări și aspecte de viață și tipologi de oameni, în acest fel realizează un tablou al satului moldovenesc.
Copilăria ,,veselă și nevinovată’’ este înfrumusețată de autor. Nică este copilul de pretutindeni în care toti ne regăsim cu regret. Întreaga operă stă sub semnul zburdălniciei și a inventivității unor năstrușnice fapte. Această copilărie are un spațiu real al existenței: satul Humulești, chiar dacă autorul îl descrie ,,un sat mare,răzășesc,întemeiat în toată puterea cuvântului , cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre și mai ales cu oameni harnici și iscusiți la lucrul pământului,la făcutul sumanelor, la tăiatul lemnelor și la altele’’potrivit documentelor acesta era un sat mic cu oameni nevoiași.
În fiecare capitol autorul adaugă cu grijă cuvinte prin care își laudă satul. Regretul cel mai mare este acela că odată cu trecerea timpului și a copilăriei a dispărut și satul patriarhal cu valorile, tradițiile și oamenii timpului. Acesta a păstrat undeva, într-un colț al minții și sufletului său imaginea locului și a oamenilor cu detaliile sale, iar mai târziu le-a transformat în operă literară. Amintirile cuprind un număr mare de personaje. Acestea sunt puse în prim-plan cu ajutorul caracterizării directe, acțiunii dar și a vorbelor. Scriitorul le nuanțează caracterele cu ajutorul detaliului.
Capitolele romanului sunt alcătuite din scene diferite,cu o asemănare dramatică,care reflectă întâmplări cu deznodământ ce se îndeplinește cât ai clipi. Personajele se insultă și se amenință cu ajutorul dialogului.
În Amintiri găsim două aspecte fundamentale. Primul aspect prezintă procesul de informarea lui Nică,iar al doilea aspect prezintă universul vieții țărănești,Creangă făcând referire la familie,școală,biserică.Relația puternică dintre Nică și satul Humulești este prezentat în fiecare parte a operei,astfel încât Hululeștiul devine un sat cu încărcătură mitică,un spațiu către care scriitorul se întoarce cu nostalgie tot timpul.Acesta este amintit în fiecare parte a operei.
Partea întâi, descrie cu multă dragoste locul nașterii,oglindește imaginea satului,presărat cu acel sentiment de mândrie al țăranului de la munte,apoi face trimitere la condițiile în care a fost construită școala din Humulești. Părintele Ioan ,,om vrednic și cu bunătate’’,a ridicat la poarta bisericii,o chilioară,prima școală din Humulești,primul ei învățător fiind bădiță Vasile ,dascălul bisericii.școala a fost pusă în funcțiune iar școlarii au început să se adune.Aceasta a fost dotată cu material didactic precum: ,,Calul Bălan’’adus de părintele Ioan, ,,Sfântul Nicolai’’,un bici făcut de către ,,cojocarul satului’’.O perioadă lucrurile au mers bine,până în momentul în care școala a rămas pustie,căci dascălul Iordache era bătrân și avea și slăbiciunea paharului.
Bunicul David din Pipiring,a venit să încheie conflictul dintre părinți,căci mama ținea morțiș să-l facă popă pe când tata îi spunea să lase băiatul în pace.Bunicul om înțelept,pune capăt conflictului și-l ia pe Nică împreună cu fiul său cel mic Dumitru,îi duce la Școala din Broșteni.Nică ajunge elev având profesori de meserie.Ajunși la Broșteni găsesc o școală mare și bine structurată,aceștia stând în gazdă la Irinuca.Aceasta avea o cocioabă îngrădită cu acoperiș de scândură pe malul Bistriței.
,,Irinuca era o femeie nici tânără nici bătrână,avea bărbat și o fată balcâză și lălâie,de-ți era frică sa înnoptezi cu dânsa în casă’’.
Averea Irinucăi era familia,un țap, două capre râioase și slabe, și boii din pădure.La școală,Nică și Dumitru au întâmpinat probleme deoarece purtau plete,i-ar profesorul a pus să fie tunși la chelie în ciuda lacrimilor vărsate.După aceea,lucrurile au mers pe făgaș nomal,până când într-o dimineață de martie s-au trezit plini de râie căprească.Dascălul a refuzat să-i mai primească la școală iar Irinuca nu reușea să-i vindece. Vremea bună a fost salvarea celor doi care se ungeau cu leșie tulbure și stăteau la soare să se prăjească,după care se scăldau în Bistrița,sfătuiți fiind de o babă care vindeca bolile prin descântece,dar de râie tot nu au scăpat.
După episodul cu râia căprească,într-o zi pe când erau siguri acasa s-au urcat pe muntele ce era alături și au urnit o scâncă,care a trecut peste colibă și s-a oprit direct în Bistrița.
După ruperea gardului și dărmarea colibei,aceștia și-au luat hainele și au plecat grăbiți spre Pipiring pe o plută.Drumul a fost anevoios,iarna s-a mâniat puțin și le-a îngreunat evadarea.În cele din urmă au ajuns la un adăpost unde s-au încălzit în jurul focului peste noapte.A doua zi spre seară au ajuns în Pipiring.Bunica văzându-i le-a plans de milă,i-a uns peste tot corpul și au dormit pe cuptor la căldură.În scurt timp a reușit să-i vindece.Bunicul a plătit pagubele de la Broșteni,după ce a aflat de la Irinuca de isprăvile celor doi râioși.În acest fel a reapărut Nică în Humulești de Paști.Cu mare mândrie a cântat la biserică de au rămas toți uimiți,iar mamei îi tresărea inima de bucurie.Fetele au fost ceva mai greu de convins,văzându-l tuns,au început a râde de el.
Prima parte din Amintirile lui Creangă,se desfășoară în jurul anilor de învățătură.Se vorbește despre învățământul primar din epocă,despre școala făcută din dorință proprie,particulară din Humulești și despre școala de stat,bine organizată de la Broșteni.Lipsa manualelor și a dascălilor. Metodetele slab dezvoltate care se aplicau pentru a face carte.Autoritățile care erau foarte dezinteresate de preluarea unei inițiative în educarea copiilor și progresul satului.Ștefan a Petrei privește cu aceeași neîncredere aspectele ce privesc educația și dezvoltarea școlii.
Farmecul și importața Amintirilor nu țin de bogăția datelor despre șscoală,ci felul în care a fost povestit.Accentul asupra locului și timpului evidențiază iubirea,nostalgia și frumusețea acelor timpuri. Acest capitol prezintă cu un stil aparte profesorii,colegii copilului și părinții dar mai ales interesul bunicilor pentru educația nepotului.În acest capitol, apar primele portrete ale părinților și bunicilor,care vor prinde contur în următoarele capitole.
Creangă ne învăluie în duioșie și delicatețe,te cucerește și te prinde în vraja unei vieți prin care toți am trecut,retrăiește fiecare clipă.Ne strecoară oameni vii care vorbesc o limbă bogată cu expresii populare,redând înțelepciuni străvechi.
Partea a doua,începe cu o reamintire a frumoaselor locuri de care scriitorul a fost intens legat, de casa părintească. "Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, (…), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie" – mărturisește scriitorul. Acesta vorbește despre trecerea ireversibilă a timpului care descrie chipul bătrân al mamei ce reprezintă imaginea sfântă a copilăriei. Mama este simbolul impunător al copilăriei,este cea care păstrează tradițiile și obiceiurile vechi de sute de ani.Ritualuri străvechi și practici magice în care mama și femeile satului,credeau cu înverșunare.Sentimentul de recunoștință și venerație este amplificat ,,căci sânge din sângele ei,carne din carnea ei am împreumutat și a vorbi de la dânsa am învățat’’.
Este mai frumoasă decât prima parte,este o peliculă sclipitoare cu secvențe alese și vii,parcă ieri trăite,vin ca o frumoasă definiție a copilăriei. În acest capitol se dezvăluie amprenta puternică a mamei asupra copilului,aceasta reprezentând persoana cea mai specială. După ce mărturisește iubirea nemărginită asupra acesteia,recunoaște motivele pentru care se întoarce la trecut.Trece apoi la nararea unor întâmplări amuzante din copilărie, nebuniile din casa părintească,obiceiurile Crăciunului,mersul cu plugușorul prin sat, conflictul moș Chiorpec Ciubotarul,smântânitul oalelor.
Una dintre cele mai amuzante secvențe este conflictul cu mătușa Mărioara din cauza cireșelor furate,viclenia lui Nică împotriva zgârceniei mătușii,episodul cu pupăza este unul dintre cele mai cunoscute,Ion devine negustor de pupeze,lăsând satul fără ceasornic,episodul cu scăldatul.Este cel mai iubit și cunoscut capitol al Amintirilor. Dacă isprava cu fuga la scăldat îi ajunge până la inima din cauza vorbelor mamei, în întâmplarea cu pupăza din tei umorul este desăvârșit.Nicăieri nu întâlnim o întâmplare mai haioasă și copleșitoare decât aceasta.Totul are un deznodământ fericit,iar Nică iese basma curată,mama este fericită în ciuda năzbâtiilor fiului care i-au dat bătăi de cap.
Jocul dezvoltă spiritual competitiv și creativitatea copiilor.Acesta reprezintă activitatea cotitiană și diferă în funcție de anotimp și vârsă. Joaca este componenta prin care copilul se definște,își dezvoltă aptitudini și capacități utile omului de mâine.Nică împreuna cu frații săi și alți copii din sat se jucau de-a mijoarca,îl imitau pe preotul din biserică,făceau coifuri din diferite obiecte,drept cal aveau un băț pe care și-l imaginau nărăvaș și pe care își vărsau necazul.În funcție de anotimp jocurile erau:iarna,mergeau la săniuș,se dădeau pe gheață,mergeau cu colindul pe la casele oamenilor,se bucurau de tăierea porcului.Vara,se scăldau în apa Ozanei,furau cireșe de la mătușa Mărioara,fură pupăza din tei care îl trezea dis-de –dimineață și încearcă să o vândă,pentru a scăpa de chin.La școală făcea numai pozne, prindea muște,fugea pentru a nu fi mângâiat de ‘‘Sf. Niculai’’.
O amprenta mare și-a lăsat atitudinea părinților față de joaca lor. Mama era sătulă de ei și de problemele create ‚;ca de pere pădurețe’’,pe când tata îi încuraja cu o înțelegere blajină, acest fapt provoacă discuții mari între cei doi soți.
În realitate în sufletul ei mama era era bucuroasă că ai ei copii sunt sănătoși și se jucau, iar de Ion era fericită că este pe urmele preotului, căci popă visase ea să-l facă..Tata privește îngăduitor la ei,gândindu-se că și el a fost copil. Dar venea și timpul când aceștia erau pedepsiți pentru boacănele făcute.
,, -Na-vă de chelfăneală ghiavoli ce sânteți!’’
Așa se linișteau,dar asta nu pentru mult timp,a doua zi o luau de la început cu năzdravăniile.Nică știa că mama are dreptate dar asta nu-l împiedica cu nimic să dea curs drăcoveniilor.
Din discuțiile părinților, din poznele copiilor se reflectă încet,imaginea pură a copilăriei,paradisul fericirii și lipsei de griji, universul fabulos, în care realul se confundă cu fantasticul, este povestea unui copil care a trăiat cu toată ființa sa copilăria. Nu a avut la îndemână cuvintele necesare pentru a exprima bucuria trăită.
Această parte se sfârșește cu auto-caracterizarea scriitorului.
Partea a treia,readuce în prim plan universul Amintirilor, care este captat de personalitatea lui Nică, deoarece întâmplările roiesc în jurul aceleiași idei,a gingășiei și nevinovatei copilăriei. Creangă nu respectă ordinea cronologică a evenimentelor. Capitolele I și II pot fi inversate,giumbușlucurile din a doua parte pot fi așezate oricum.În acest capitol observăm cu greu că Nică a trecut la o altă vârstă, a devenit flăcău. Perspectiva copilăriei se face din stadiul
maturității. Perspectiva este dată de stilul vag,nostalgic, prevăzut de o emoție deosebită, aparținând unei ființe mărinimoase, înzestrată cu un limbaj cu un caracter unic și surprinzător. Creangă se lasă purtat într-o lume dorită și valoroasă, bine cunoscută și profundă, redându-i viață printr-un lung și ieșit din comun monolog, în care el însuși este protagonistul.
Amintirile aduc spre cunoaștere tuturor satul românesc și vecinătățile sale. Lumea țărănească este readusă din interior, de cineva care o cunoaște foarte bine, îi cunoaște tradițiile, vorbele,portul și reacțiile. Creangă cunoaște psihologia țăranilor, elațiile lor cu viața socială.Satul are legături de rudenie cu alte sate, lipsa pământului este pricipalul obiectiv pentru care sătenii muncesc prin alte locuri.
Schimbarea lumii se face prin îndreptarea atenției către învățătură, prin înțelegerea importanței acesteia, astfel au apărut primele eforturi ale părinților de a-și trimite copiii la alte școli.
Începând cu descrierea geografică a satului, capitolul descrie întâmplările pline de haz ale autorului în perioada anilor 1852-1855, acesta împreună cu alți băieți din sat, se duce la școala Domnească din Târgu Neamț și la școala de popi din Fălticeni spre îndeplinirea dorinței arzătoare a mamei sale.
Copilăria, trăită aduce în sufletul autorului tot ceea ce a însemnat mai de preț în viața sa. Este un trecut miraculos și neimaginabil de plăcut. Oamenii sunt diferiți în opera sa, dascăli și preoți cu obiceiuri și gândiri diferite,tineri și bătrâni frumoși și urâți la fizic și la suflet.
Partea a treia se încheie cu o ceartă a băieților care locuiau în gazdă la Pavel cel ,,holtei’’ și ‚despărțirea lor din cauza desființări școlii de catiheți și trecerea celor care doreau să învețe la Seminarul din Socola pentru a fi ,,tobă de carte’’.
Partea a patra, readuce legătura dintre scriitor și locul nașterii. Relatează faptul că s-a împotrivit dorinței mamei de a se face preot. Apoi aduce cu greutate în discuție momentul plecării din Humulești spre Iași. Astfel Amintirile se sfîârșesc. Această parte cuprinde tabloul unui cântec trist, al vremurilor trăite, presărat de nostalgia anilor. Autorul se gândește la momentul în care un copil era rupt de tot ce iubea mai mult, de tot ce i se părea lui mai frumos. ,,Satul’’ și ,,Ozana’’ cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul în care se oglindește cu mândrie cetatea Neamțului,de atâtea veacuri’’.
Astfel realizată AMINTIRI DIN COPILĂRIE rămâne o operă unică prin frumusețea și dăruirea cu care a reușit autorul să comunice gingășia copilăriei, talentul de neegalat și umorul au o latură aprte în creația sa. Pentru poporul românesc, reprezintă copilăria fiecăruia dintre noi.
În Amintiri este prezentat documentul psihologic datorită admirației față de oamenii societății. Mândria țăranului, stabilirea calitații oamenilor, se manifestă sub un atașament față de locul natal, care este expimat fără încetare în Amintiri. Legătura profundă între scriitor și locul în care și-a petrecut anii copilăriei reprezintă un lucru deosebit, cu o mare încărcătură emoțională. Primul loc la Creangă ocupă sentimentul patrimoniului social, după care familia. Opera Amintiri din copilărie, reprezintă traseul dintre naștere și maturitate..
Copilăria lui Creangă a fost apreciată și consacrată prin puritatea și simplitatea ei, de aceea nu s-a axat mai mult atenția spre personajul principal și pe finalul operei. Sosirea lui Creangă la Iași a reprezentat o piedică pentru scriitor, de aceea acesta nu a mai scris nimic. Viața tristă dintr-un oraș mare l-a doborât, acesta tânjind după timpurile minunate. Presat de ideea trecerii timpului, Creangǎ evadeză în timpul subiectiv al operei sale. Amintiri din copilǎrie este o scriere foarte importantă, deoarece eternizeazǎ copilariǎ autorului. Povestitorul renaște lumea trecutului său, o lume a tradițiilor, având în centru întâmplările și peripețiile lui Nica a lui Ștefan a Petrii, de când s-a născut și până când ajunge la Iași, desprins cu greu din lumea satului, "ca ursul din barlog".
Un sat vechi cu o istorie aparte, subliniată de afectivitatea scriitorului. În scris, Creangǎ se construiește pe sine și de la acest nivel de identificare începe sǎ se caracterizeze, creează un spectacol ce poartǎ amprenta autenticitǎții. Poetul scrie primul roman al copilăriei tărănești din literature română. Prin această carte autorul a găsit o modalitate de a trăi încă o dată în mediul cel mai potrivit ființei sale.
Amintiri din copilărie, este o creație a maturității. Aceasta nu are legătură cu realizările personale, faptele de vitejie, nu are trimitere către iubirea de sine. Ion Creangă descrie copilăria pură și universală. Sinceritatea este cheia succesului, acesta prezentându-se fără niciun fel de mască. Face haz asupra nazdrăvăniilor sale. Dă o lecție moraliștilor săi, datorită felului în care s-a prezentat în fața cititorilor.Sinceritatea imensă, l-a făcut încrezător că nu va pica în păcatul laudei de sine. Mărturisirile sale, nu erau lucruri nemaiauzite,dar erau amuzante și nevinovate .Ion Creangă și-a scris Amintirile din copilărie în patru capitole, fără să le dea un final. Această operă are o construcție uniformă chiar dacă a fost construită în patru capitole, fără o legătură prea mare între ele, dar având o concentrație aparte asupra viziunii despre lume. Humuleștiul, reprezintă mediul cel mai optim pentru Creangă. Acesta este un rezervor de viață din care scriitorul își sustrage materialul construcției sale reprezentative. Acestă operă are un dublu interes, este un document biografic și psihologic foarte prețios, dar și un tablou al vieții țărănești din Moldova din anul 1850.
Marele farmec al Amintirilor este reprezentat de îmbinarea originalității, spontaneității, și duioșiei. Destăinuirile făcute cu mult umor bat duioșia unor sentimente pline de sensibilitate de la începutul până la sfârșitul operei.
Bibliografia lucrării
1. Constantin Ciopraga,Biblioteca Critică Ion Creangă Editura Eminescu 1977, pg.20
1. George Călinescu-Ion Creangă Viața și Opera,Editura Minerva București,1978.
2. Biblioteca Critică- Ion Creangă, Editura Eminescu 1977
3. Zoe Dumitrescu Bușulenga-Ion Creangă,Editura Pentru Literatură, 1963.
4.Ioan Holban-Ion Creangă Spațiul memoriei, Editura Junimea,1984.
5.Mircea Scarlet-Posteritatea lui Ion Creangă,Editura Cartea Românească,1990.
6.. Petru Rezuș-Ion Creangă Mit și adevăr,Editura Cartea Românească,1981.
7.Bianca Bratu-Învățătorul Ion Creangă,Editura de stat didactică și pedagogic,1958.
8.Istoria Literaturii Române III-Epoca Marilor Clasici,Editura Academiei Republicii Socialiste România,București,1973.
9.Ion Creangă-Amintiri din copilărie,Povești Povestiri,Editura Vizual,2001.
10.Ion Rotaru-O istorie a Literaturii române de la origini până în prezent,Editura Tempus Dacoromânia Comterra București,2006.
Bibliografia lucrării
1. Constantin Ciopraga,Biblioteca Critică Ion Creangă Editura Eminescu 1977, pg.20
1. George Călinescu-Ion Creangă Viața și Opera,Editura Minerva București,1978.
2. Biblioteca Critică- Ion Creangă, Editura Eminescu 1977
3. Zoe Dumitrescu Bușulenga-Ion Creangă,Editura Pentru Literatură, 1963.
4.Ioan Holban-Ion Creangă Spațiul memoriei, Editura Junimea,1984.
5.Mircea Scarlet-Posteritatea lui Ion Creangă,Editura Cartea Românească,1990.
6.. Petru Rezuș-Ion Creangă Mit și adevăr,Editura Cartea Românească,1981.
7.Bianca Bratu-Învățătorul Ion Creangă,Editura de stat didactică și pedagogic,1958.
8.Istoria Literaturii Române III-Epoca Marilor Clasici,Editura Academiei Republicii Socialiste România,București,1973.
9.Ion Creangă-Amintiri din copilărie,Povești Povestiri,Editura Vizual,2001.
10.Ion Rotaru-O istorie a Literaturii române de la origini până în prezent,Editura Tempus Dacoromânia Comterra București,2006.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Folosirea Operei Lui Ion Creanga In Predarea Limbii Si Literaturii Romane (ID: 154173)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.